Balantele de verificare

Notiunea si importanta balantelor de verificare

Definitie: Balanta de verificare este un procedeu specific al
metodei contabilitatii care asigura verificarea exactitatii
operatiilor economice n conturi, legatura dintre conturile
sintetice si bilant, legatura dintre conturile sintetice si conturile
analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii curente.
Potrivit normelor legale balanta de verificare se ntocmeste lunar pentru
verificarea nregistrarii corecte n contabilitate a operatiunilor patrimoniale.
Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare cu mai multe
coloane, care cuprinde toate conturile utilizate n contabilitatea unitatii
patrimoniale, fiecare cont fiind nscris cu simbolul si denumirea acestuia, n ordinea
nscrisa n planul de conturi si datele valorice preluate balanta precedenta si din
cartea mare.

Ea se sprijina pe cele doua principii fundamentale ale contabilitatii:

principiul dublei reprezentari a patrimoniului si principiul dublei nregistrari a
operatiilor economice n conturi. Ca urmare, n cadrul balantei de verificare,
se obtin anumite egalitati valorice totale ntre datele transmise din conturi,
care exprima un echilibru permanent ntre aceste date, de unde provine si
denumirea de "balanta". n acest scop, n balanta de verificare se cuprind
toate conturile folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind nscris cu
soldul initial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la
sfrsitul lunii pentru care se ncheie balanta respectiva.
Att sub aspect teoretic, ct si din punct de vedere practic, balanta de
verificare ndeplineste mai multe functii.
Una dintre cele mai importante functii, care reiese si din definitia balantei,
este aceea deverificare a exactitatii nregistrarilor efectuate n
conturi. Aceasta functie consta n identificarea erorilor de nregistrare n conturi,
prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe n cadrul balantei
de verificare, precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul
ei, avnd la baza principiul potrivit caruia lipsa unor egalitati valorice constituie
dovada existentei unor erori, care trebuie sa fie identificate si corectate. De
asemenea, se poate verifica concordanta dintre totalul nregistrarilor efectuate n
registrul jurnal (ce se deschide pentru evidenta cronologica a operatiilor) si totalul
rulajelor lunare debitoare, respectiv creditoare, din balanta de verificare.

Desi n conditiile utilizarii echipamentelor tehnice de prelucrare a datelor

creste exactitatea calculelor, functia de control a balantei de verificare se mentine,
iar corelatiile pe care se bazeaza servesc la realizarea unor chei de control n
programele de lucru ale calculatoarelor.
O alta functie a balantei de verificare, este aceea de a
realiza legatura dintre
conturile
sintetice
si
bilant. Aceasta
se
concretizeaza n faptul ca balanta de verificare concentreaza datele din toate
conturile folosite n contabilitatea curenta (cu ajutorul carora se nregistreaza
operatiile zi de zi) a unei unitati. Soldurile conturilor stabilite n cadrul balantei de
verificare, se transcriu n bilantul final, dupa cerintele ntocmirii acestuia.
Spre deosebire de bilant, balanta de verificare reflecta nu numai soldurile ci si
rulajele conturilor. Ea este o lucrare obligatorie premergatoare, ntocmirii bilantului
contabil si sta la baza raportarilor periodice privind situatia patrimoniului,
rezultatele finale si obligatiile fiscale.
Pentru a servi necesitatilor de generalizare periodica prin bilant a datelor
contabilitatii curente, balanta de verificare mai ndeplineste si functia de grupare
si centralizare a datelor nregistrate n conturi. Este una dintre cele mai
importante functii ale balantei de verificare, care ofera conducerii unitatilor
posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite n volumul si structura
elementelor patrimoniale att pe perioada curenta de gestiune, ct si pe perioada
precedenta.
Cuprinznd, centralizat, toate datele privitoare la existentele si miscarile
elementelor nregistrate n conturile sintetice si analitice, pe o anumita perioada de
timp, balanta de verificare asigura compararea datelor de la nceputul unei perioade
de gestiune cu cele de la sfrsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate n
vederea stabilirii schimbarilor care s-au produs n structura si volumul elementelor
patrimoniale de la o perioada de gestiune la alta.
Ca urmare a gruparii datelor contabilitatii curente, balanta de verificare
ndeplineste si functia de instrument de sinteza si analiza a activitatii
economice. Aceasta functie se realizeaza prin confruntarea pe fiecare cont n
parte, pe grupe de conturi si pe total, a datelor de la nceputul perioadei de
gestiune cu cele de la sfrsitul ei.
Cu ajutorul balantei de verificare se efectueaza legatura si concordanta
ntre conturile sintetice si cele analitice. Realizarea acestei functii devine
posibila prin aceea ca pentru fiecare cont sintetic, care se desfasoara pe conturi
analitice, se ntocmeste cte o balanta de verificare a conturilor analitice, cu
ajutorul careia se controleaza exactitatea nregistrarilor efectuate n conturile
sintetice si n conturile analitice, prin corelatiile valorice care trebuie sa existe ntre
conturile analitice si contul sintetic la care se refera, cu privire la soldurile initiale,
rulaje si soldurile finale.
n concluzie, sintetiznd cele de prezentate anterior, rezulta ca balanta de
verificare ndeplineste nu numai functia de control, ci si pe aceea de grupare si
centralizare a datelor nregistrate n conturi si de analiza a activitatii economice,

realiznd concordanta dintre conturile analitice si cele sintetice, precum si legatura

dintre conturi si bilant.

Clasificarea si modul de ntocmire a balantelor de

verificare
n teoria si practica contabilitatii se folosesc mai multe criterii de
clasificare a balantelor de verificare, dintre care principalele sunt:
- dupa felul conturilor pe care le contin;
- dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind;
- dupa continutul si forma grafica de prezentare.
Dupa felul conturilor pe care le contin, balantele de verificare se grupeaza
n:
- balante ale conturilor sintetice;
- balante ale conturilor analitice.
Balantele de verificare ale conturilor sintetice sau generale se
ntocmesc numai valoric pe baza datelor preluate din conturile sintetice si
cuprind toate conturile sintetice folosite n contabilitatea curenta a unei
unitati ntr-o anumita perioada de gestiune.
Balantele de verificare ale conturilor analitice se ntocmesc, cu
date cantitative si valorice, (pentru conturile care nregistreaza elemente de
natura stocurilor) sau numai valorice (pentru anumite conturi, ca de exemplu
411 Clienti, 401 Furnizori, etc.), pe baza datelor preluate din conturile
analitice, separat pentru fiecare cont sintetic care a fost desfasurat pe
conturi analitice. Sub aspectul momentului asemenea balante de verificare
se ntocmesc nainte de balanta de verificare a conturilor sintetice sau
generala, motiv pentru care se mai numesc si balante de verificare auxiliare
sau secundare.
Spre deosebire de balanta de verificare a conturilor sintetice, care este
una singura la nivelul unitatii patrimoniale, numarul balantelor de verificare
ale conturilor analitice, depinde de numarul conturilor sintetice care au fost
desfasurate pe conturi analitice. Exemplu de conturi sintetice care se
dezvolta n conturi analitice si pentru care se ntocmesc balante de verificare
analitice: 301 "Materii prime", 302 "Materiale consumabile", 401"Furnizori",
411"Clienti", etc.
Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind sau al continutului
lor, balantele de verificare se mpart n:
- balante de verificare cu o egalitate (fie balanta sumelor, fie balanta
soldurilor);
- cu doua egalitati;

- trei egalitati;
- cu patru egalitati.
Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se ntocmeste, n
cele mai multe cazuri, balanta soldurilor.
Balanta de verificare a sumelor cuprinde doua coloane, una pentru
total sume debitoare si alta pentru total sume creditoare ale conturilor din
registrul cartea mare, la data ntocmirii ei, ntre care trebuie sa existe
egalitatea:
Totalul sumelor debitoare (TSD) = Totalul sumelor creditoare (TSC)
Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile initiale debitoare de
la nceputul anului plus rulajele debitoare ale conturilor de la nceputul anului
si pna la data ntocmirii balantei de verificare.
Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile initiale creditoare
de la nceputul anului plus rulajele creditoare ale conturilor de la nceputul
anului si pna la data ntocmirii balantei de verificare.
nscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare si totalul
sumelor creditoare) se efectueaza separat, pentru fiecare cont n parte.
Balanta de verificare a soldurilor este asemanatoare cu balanta de
verificare a sumelor, cu deosebirea ca n locul celor doua coloane perechi de
sume, cuprinde doua coloane perechi de solduri, una pentru soldurile finale
debitoare si cealalta pentru soldurile finale creditoare, prin a caror totalizare
trebuie sa rezulte egalitatea:
Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare
Modelul unei astfel de balante de verificare este urmatorul:
Balanta de verificare cu o egalitate (balanta soldurilor)
Nr.crt.

Simbol D e n u m i r e a
cont
conturilor

Solduri finale
Debitoare

1.
2.
3.
4.
5.
6.

101
21X
301
302
401
411

"Capital social"
"Imobilizari corporale"
"Materii prime"
"Materiale consumabile"
"Furnizori"
"Clienti"

Creditoare

2.490.000
1.500.000 600.000
60.000
270.000
400.000

7.
8.

461
5121

"Debitori diversi"
"Conturi la banci n lei"

9.
10.

5311
5191

"Casa n lei"
"Credite bancare pe termen
scurt"
TOTAL

30.000
220.000
20.000
70.000
2.830.000

2.830.000

Ca si n cazul balantei anterioare si aceasta balanta de verificare, prin

egalitatea respectiva satisface cerintele functiei de control al exactitatii
datelor nregistrate n conturi. Totodata, prezentnd situatia economicofinanciara a unitatii economice la un moment dat, prin soldurile finale,
debitoare si creditoare ale conturilor, balanta la care ne referim sta la baza
ntocmirii bilantului si permite conducerii unitatii sa cunoasca rezultatele
activitatii sale la perioade scurte de timp, respectiv n intervalul dintre doua
bilanturi (care se ntocmeste anual).
Balanta de verificare cu doua egalitati, denumita si balanta
sumelor si soldurilor, se prezinta ntr-o singura varianta si rezulta din
combinarea balantei sumelor cu balanta soldurilor. Ea cuprinde patru
coloane: doua pentru total sume, debitoare si creditoare si doua pentru
solduri finale, debitoare si creditoare, ceea ce permite stabilirea a doua
egalitati ntre totalurile coloanelor perechi, de sume si, respectiv, de solduri.
Egalitatile la care ne referim sunt urmatoarele:

Totalul sumelor debitoare

Totalul soldurilor finale debitoare

=
Totalul sumelor creditoare
= Totalul soldurilor finale creditoare

Ca urmare, din aceste ecuatii valorice se desprinde ideea ca balanta de

verificare cu doua egalitati permite verificarea corelatiilor si realizarea
functiilor celor doua tipuri de balante de verificare (balanta sumelor si
balanta soldurilor), din a caror combinare rezulta.
Balanta de verificare cu doua egalitati nu prezinta informatii distincte
cu privire la rulajul conturilor, ntruct acesta apare ntr-o singura suma
mpreuna cu soldurile initiale, aspect care diminueaza proprietatile
informative ale balantei pentru satisfacerea cerintelor activitatii de analiza n
procesul de conducere a unitatii patrimoniale.
Balanta de verificare cu trei egalitati a fost conceputa, tocmai,
pentru sporirea proprietatilor informative ale balantelor de verificare cu una

si cu doua egalitati si pentru satisfacerea cerintelor muncii de analiza si

conducere la un nivel superior. Aceasta balanta de verificare cuprinde sase
coloane (trei coloane perechi), din care doua coloane pentru soldurile initiale
debitoare si creditoare, doua pentru rulajele lunii curente, debitoare si
creditoare, doua pentru soldurile finale debitoare si creditoare, ceea ce
permite stabilirea a trei egalitati ntre totalurile coloanelor perechi astfel:

Totalul soldurilor initiale debitoare = Totalul soldurilor initiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare
Cu ajutorul balantei de verificare cu trei egalitati se realizeaza, att
functiile balantelor precedente, ct si functia de analiza a activitatii
economice. Cu toate acestea, si asemenea balanta de verificare limiteaza
informarea asupra urmaririi n timp, ntruct nu se pot compara informatiile
din conturi din luna curenta cu informatiile din lunile precedente.
Balanta de verificare cu patru egalitati se prezinta ntr-o singura
varianta sub forma unui tabel cu opt coloane, din care: doua coloane pentru
totalul sumelor debitoare si creditoare din luna precedenta, doua pentru
rulajele debitoare si creditoare ale lunii curente, doua pentru totalul sumelor
debitoare si creditoare (inclusiv rulajele lunii curente) si doua pentru soldurile
finale debitoare si creditoare. Aceste coloane permit stabilirea a patru
egalitati ntre totalurile coloanelor perechi astfel:
Totalul sumelor debitoare
din perioada precedenta
Totalul rulajelor debitoare
ale perioadei curente
Totalul sumelor debitoare
Totalul
soldurilor
debitoare

finale

= Totalul sumelor creditoare

din perioada precedenta

= Totalul rulajelor creditoare

ale perioadei curente
= Totalul sumelor creditoare
= Totalul
finale creditoare

soldurilor

Balanta de verificare cu patru egalitati reprezinta modelul cel mai

complet si cel mai folosit n activitatea practica, ntruct satisface functiile

celorlalte balante sub forma tabelara si, n plus, ofera informatii pentru
efectuarea analizei n dinamica a situatiei economico - financiare a unitatii.
Totodata, da posibilitatea stabilirii urmatoarelor corelatii: egalitatea dintre
sumele totale din balanta de verificare ntocmita la sfrsitul perioadei
precedente si sumele totale la sfrsitul perioadei precedente din balanta de
verificare a perioadei curente; egalitatea dintre sumele totale din balanta
perioadei curente si sumele totale la sfrsitul perioadei precedente din
balanta de verificare a perioadei viitoare.
n conditiile utilizarii calculatorului electronic n prelucrarea datelor se
realizeaza balanta de verificare, cu cinci egalitati, adica cu zece coloane.
Primele doua coloane reflecta permanent soldurile initiale (debitoare si
creditoare) de la nceputul anului, urmatoarele doua coloane cuprind
cumulat rulajele lunilor precedente (debitoare si creditoare), urmate de
perechile de coloane pentru rulaje luna curenta, total sume la sfrsitul lunii
curente si solduri finale (debitoare si creditoare).
Dupa continutul si forma grafica de prezentare, unele dintre
aceste balante de verificare pot fi ntocmite ntr-o singura varianta, iar altele
n doua variante.
Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, prevede utilizarea
balantei de verificare cu patru egalitati, fiind, de altfel, cea mai completa si
avantajoasa pentru activitatea practica de contabilitate.
Balantele de verificare analitice sau auxiliare se clasifica si ele, dupa felul
soldului pe care l prezinta conturile pentru care se ntocmesc la sfrsitul perioadei, n:
- balante de verificare analitice pentru conturi monofunctionale, care
se pot grupa, la rndul lor, n: balante de verificare analitice pentru conturi
cu un singur etalon de evidenta (valoric) si balante de verificare analitice
pentru conturi cu doua etaloane de evidenta (cantitativ si valoric).
- balante de verificare pentru conturi bifunctionale.
Balantele de verificare, sintetice si analitice, se ntocmesc, n mod
obligatoriu, la sfrsitul lunii si ori de cte ori necesitatile impun acest lucru,
n scopul verificarii exactitatii operatiilor economice n conturi. Pe baza
datelor din balantele de verificare se ntocmeste bilantul contabil.
ntocmirea balantei de verificare a conturilor sintetice necesita
efectuarea urmatoarelor lucrari succesive:
- nregistrarea tuturor operatiilor patrimoniale care au avut loc, n
cursul lunii, pe baza de documente justificative, n evidenta cronologica
realizata cu ajutorul registrului - jurnal;
- Trecerea operatiilor din evidenta cronologica n evidenta analitica
(organizata cu ajutorul fiselor de cont pentru operatii diverse sau diferitelor
situatii) si n evidenta sistematica sintetica, organizata cu ajutorul fiselor

cartea mare (cartea mare sah, fiselor de conturi pentru operatii diverse,
jurnalelor de credit sau situatiilor pentru debit);
- Totalizarea rulajelor debitoare si creditoare, a totalului sumelor
debitoare si creditoare si, respectiv, a soldului final al fiecarui cont, debitor
sau creditor, n functie de continutul economic al acestuia;
- Transcrierea datelor din cartea mare n formularul balantei de
verificare.
Din experienta practica, rezulta ca pentru evitarea eventualelor erori
de calcul si nregistrare, este recomandat sa se transcrie n balanta de
verificare numai datele cu caracter primar, iar celelalte sa se calculeze n
cadrul acesteia. De exemplu, n cazul balantei de verificare cu trei egalitati:
soldurile initiale se pot prelua din balanta de verificare precedenta; rulajele
(debitoare, respectiv creditoare) se transcriu din conturi, iar soldurile finale
se calculeaza direct n cadrul balantei de verificare.
Cu ajutorul balantei de verificare a conturilor sintetice se verifica:
corelatiile dintre egalitatile generate de dubla nregistrare a operatiunilor
patrimoniale n contabilitate; concordanta dintre totalul nregistrarilor din
registrul jurnal si totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanta;
totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare, din "cartea mare" si
totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanta.
n situatia n care nu se verifica egalitatile din balanta sau nu exista
concordantele mentionate anterior se procedeaza la identificarea si corectarea erorilor.

Identificarea erorilor de nregistrare contabila

cu ajutorul balantelor de verificare

Erorile de nregistrare contabila, dupa posibilitatile de identificare, se

mpart n doua categorii:
A. Erori de nregistrare contabila care pot fi identificate prin lipsa unor
egalitati valorice din cadrul balantei de verificare tabelare a conturilor
sintetice;
B. Erori de nregistrare contabila care pot fi identificate prin lipsa unor
corelatii valorice din cadrul balantei de verificare a conturilor sintetice si a
balantelor de verificare ale conturilor analitice.

A. Erori de nregistrare contabila care se pot identifica cu

ajutorul balantelor de verificare ale conturilor sintetice (prin lipsa
unor egalitati valorice).
Principalele categorii de erori de nregistrare contabila care pot fi
identificate prin lipsa unor egalitati valorice din cadrul balantelor de
verificare tabelare ale conturilor sintetice sunt: erori de ntocmire a
balantelor de verificare, erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor
(rulaje, sume, solduri finale), erori de nregistrare n evidenta sistematica si
erori de stabilire a sumelor n formulele contabile din evidenta cronologica
(registrul jurnal).
Lucrarile de identificare si nlaturare a erorilor de nregistrare contabila
se realizeaza n ordinea inversa celei n care s-au desfasurat lucrarile de
ntocmire a balantei de verificare.
Erorile de ntocmire a balantei de verificare se grupeaza astfel:
- erori ce se produc cu ocazia adunarii coloanelor balantei de verificare
si care se identifica prin repetarea calculelor;
- erori care se produc cu ocazia transcrierii sumelor totale, a rulajelor si
soldurilor conturilor din registrul cartea - mare n formularul balantei de
verificare. Aceste erori se identifica prin punctare, adica prin confruntarea
tuturor sumelor totale, rulajelor si soldurilor transcrise n balanta de
verificare cu cele din registrul cartea - mare, care au stat la baza acestei
transcrieri.
Erorile de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datoreaza
unor calcule gresite efectuate cu ocazia stabilirii totalurilor sumelor debitoare
si creditoare, a rulajelor si soldurilor conturilor n evidenta sistematica.
Aceste erori se identifica prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui cont n
parte.
Erorile de nregistrare n evidenta sistematica se datoreaza transcrierii
gresite a unor sume din jurnal n cartea - mare. Identificarea lor se realizeaza
prin punctare ntre aceste doua registre, suma cu suma.
Erorile de stabilire a sumelor n formulele contabile se datoreaza
adunarii gresite a sumelor n cadrul formulelor contabile compuse n
evidenta cronologica (registrul jurnal). Aceste erori se identifica prin
refacerea calculelor la formulele contabile compuse si prin punctarea acestor
nregistrari cu documentele justificative care au stat la baza lor.
Toate felurile de erori prezentate mai sus sunt determinate de
nerespectarea cerintelor principiului dublei nregistrari a operatilor
economice n conturi, care duce, n continuare, la nerespectarea principiului

dublei centralizari a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor

patrimoniale, fapt ce se manifesta prin lipsa unor egalitati valorice care
trebuie sa existe n cadrul balantei de verificare.
B. Erori de nregistrare contabila care nu se pot descoperi cu
ajutorul balantelor de verificare a conturilor.
Cu ajutorul balantelor de verificare a conturilor sintetice nu pot fi descoperite
erorile care modifica miscarile n conturi, n mod egal, att n debit, ct si n credit.
n aceste categorii de erori se pot include:
1.
omisiuni ale nregistrarilor contabile;
2.
erori de compensatie;
3.
erori de imputatie;
4.
erori de nregistrare n evidenta cronologica.
1. Omisiunile de nregistrare contabila constau n aceea ca anumite operatii
economice consemnate n documente au ramas nenregistrate n contabilitatea
curenta. Asemenea erori se pot identifica prin punctarea tuturor documentelor care
au stat la baza nregistrarilor n contabilitatea curenta n vederea descoperirii
documentelor care, eventual, nu poarta mentiunea de confirmare a acestor
nregistrari, fie ca urmare a reclamatiilor primite de la partenerii unitatii n legatura
cu operatiile economice respective.
Datorita acestor erori, apar anumite anomalii privind datele informationale
din unele conturi, cum ar fi: solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri
creditoare la conturi de activ; drepturi de creanta nencasate sau obligatii banesti
neplatite n cadrul termenului stabilit. Acestea pot fi descoperite si prin analiza
logica a corelatiilor valorice care trebuie sa existe n cadrul balantelor de verificare
analitice.
2. Erorile de compensatie se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din
documentele justificative n registrul jurnal sau din acesta n registrul cartea - mare,
n sensul ca s-a trecut o suma n plus ntr-o parte a unui cont sau a mai multor
conturi si o alta suma n minus, egala cu aceea trecuta n plus, n aceeasi parte a
altui cont sau a altor conturi astfel nct, pe total, cele doua categorii de erori se
compenseaza reciproc. Identificarea acestor erori este posibila datorita faptului ca
n balantele de verificare analitice apar unele solduri nefiresti la anumite conturi
analitice (adica sold creditor la un cont de activ sau sold debitor la un cont de
pasiv), precum si n urma reclamatiilor primite de la terti.
3. Erorile de imputatie se datoreaza transcrierii unor sume, exacte ca
marime, din evidenta cronologica n evidenta sistematica, att n debit ct si n
credit, nsa nu n conturile la care trebuiau sa fie trecute, ci n alte conturi care nu
corespund continutului economic al operatiei respective. Aceste erori se identifica
la fel ca n cazul precedent, adica prin intermediul unor solduri nefiresti ce apar n
cadrul balantelor de verificare analitice.

4. Erorile de nregistrare n evidenta cronologica se pot datora mai multor

cauze, ca de exemplu: stabilirea gresita a unor conturi corespondente;
nregistrarea unei operatii economice de doua ori, att n debit, ct si n credit;
inversarea unor formule contabile; ntocmirea corecta a formulei contabile, dar cu
alta suma, mai mare sau mai mica, dect cea reala, att n debit, ct si n credit.
Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul balantei de verificare sah, care, pe lnga
unele egalitati valorice, reda si corespondenta conturilor, oferind astfel posibilitatea
identificarii corespondentelor eronate dintre anumite conturi, precum si a erorilor
de
compensatie
si
a
celor
de
imputatie.