TRADUCERI / Vocile lui Pamano

In toamna anului trecut, Editura Meronia a publicat traducerea celui mai recent
roman al unui scriitor catalan de mare succes, Jaume Cabre, intitulat Vocile lui
Pamano *. Un roman la care autorul a lucrat aproape zece ani, care a aparut in 2004
si a fost tradus in multe alte limbi, iar la Targul de Carte de la Frankfurt, din 2007, a
fost declarat Cartea Targului.
Jaume Cabre Vocile lui Pamano, Editura Meronia, 2008. Traducere din limba
catalana de Jana Balacciu Matei. Cuvant inainte de Marta Nadal

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/traduceri-vocile-lui-pamano-4093780/

TRADUCERI / Vocile lui Pamano

Click pe poza pentru galeria foto!

Cele mai citite articole

EDITORIAL / Omul crizei 08.04

FOILETON / Tagged: Braov, Strada Republicii (I) 08.04
REPORTAJ / Istorii din vremea cafelei (II) 08.04

SUMAR / Ziarul de Duminica nr. 14 (446), din saptamana 10-17 aprilie 2009,
va propune urmatoarele rubrici, accesabile direct din SUMAR: 08.04
INTERVIU / Tudor Octavian: "In cultura nu e criza, e cadere de sistem, e
cutremur de gradul noua. Cutremurele nu iarta capodoperele" 08.04

Ultimele articole
Cazare
in
Bucuresti
4****
OFERTA SPECIALA 60 / night
Programul teatrelor bucuretene in perioada 13-19 aprilie 13.04
SUMAR / Ziarul de Duminica nr. 14 (446), din saptamana 10-17 aprilie 2009,
va propune urmatoarele rubrici, accesabile direct din SUMAR: 08.04
EDITORIAL / Omul crizei 08.04
EVENIMENT / Sarbii sunt buni nu doar la fotbal 08.04
ULTIMA ORA / Conferinta: Responsabilitatea sociala si dezvoltarea durabila
08.04
Stelian Turlea 27.03.2009
In toamna anului trecut, Editura Meronia a publicat traducerea celui mai recent
roman al unui scriitor catalan de mare succes, Jaume Cabre, intitulat Vocile lui
Pamano *. Un roman la care autorul a lucrat aproape zece ani, care a aparut in
2004 si a fost tradus in multe alte limbi, iar la Targul de Carte de la Frankfurt, din
2007, a fost declarat Cartea Targului.

O impresionanta fresca, in multiple planuri narative, a lumii catalane in epoca

franchista, cu radacini adanci in anii razboiului civil si cu reflexe pana astazi. Redusa la
cateva fraze, trama este aproape banala. Oriol Fontelles ajunge invatator intr-un sat de
munte din Pirineii catalani, in timpul celui de-al doilea razboi
mondial, deci dupa razboiul civil din Spania si in plina perioada franchista. Lasitatea il
face sa se alature primarului franchist, sa se inscrie chiar in falanga, este parasit de sotia
insarcinata care se intoarce la Barcelona, moare, se spune, in 1944 intr-o infruntare cu
partizanii, aparand, in biserica Sfantul Sacrament, iar numele sau este dat unei strazi.
Sase decenii mai tarziu, deci dupa disparitia lui Franco, invatatoarea Tina Bros
descopera, intamplator, in vechea scoala abandonata, ce urmeaza a fi daramata, patru
caiete scolare. Ele contin o lunga epistola scrisa de Oriol Fontelles presupusei sale fiice,
sa stie ca nu trebuie sa-si dispretuiasca tatal, caci a fost luptator in randurile partizanilor
antifranchisti. Prima mare surpriza. La inceput de mileniu trei, acelasi Oriol Fontelles,
martir al Bisericii, asasinat de comunisti, este beatificat de Vatican, la insistentele gras
platite ale unei proprietare de pamanturi si munti, apropiata de toate guvernele ultimei
jumatati de veac spaniol, care i-a fost invatatorului iubita nestiuta si care i-a adoptat si
crescut copilul. Intreg romanul, cu rasturnarile sale de situatii, cu descrierile
incredibilelor crime, razbunari, iubiri si tradari este, de fapt, cautarea adevarului despre
invatatorul unui sat catalan divizat intre sustinatorii franchismului si dusmanii lui.
Invatatorul a ramas in memoria colectiva drept un membru al Falangei franchiste,
impuscat pe merit, poate, de partizani. Dar altii aduc dovezi ca el ar fi fost chiar

comandantul cu nume strain (Eliot) al partizanilor, pe care franchistii l-au cautat in

zadar, pe care nu-l stia decat o persoana (asasinata inainte de a spune cuiva ce stie) si
care a ajutat zeci de evrei sa treaca spre Portugalia, adapostindu-i pe timp de noapte in
podul scolii unde locuia. Prin urmare, un erou al partizanilor care a intrat in istorie ca
stalp al fascismului in regiune. Despre Oriol Fontelles se spune ca a fost asasinat de
partizani pe cand apara Biserica, dar aflam la final ca a fost impuscat de primarul
franchist chiar la sugestia doamnei ce stapanea totul si care-i era amanta, dupa ce
descoperise legaturile lui Oriol cu partizanii. Cuprinsa de remuscari, ea este cea care a
inventat povestea cu asasinarea lui de catre partizani, asa cum se va stradui decenii la
rand sa-i obtina beatificarea din partea Bisericii. "Cred c-o fac sa ma razbun pe
Dumnezeu", spune ea, intr-o fraza- cheie a cartii.
Care este, de fapt, adevarul vietii acestui om? Cate invelisuri trebuie desfacute pentru a
ajunge la esenta lucrurilor?
In ziua cand i-au ingropat numele in uitare, era putina lume pe strada. Chiar de n-ar fi
plouat, tot putina ar fi fost, caci cei mai multi hotarasera sa arate ca lor povestea-aia nu
le tine nici de cald, nici de frig si, de la un geam discret sau din spatele gardului,
urmareau scena aducandu-si aminte de-atatea lacrimi." Mai tarziu: "Din clipa aia, odata
recuperata obisnuita liniste a acelei bucati de strada, in Torena nu s-a mai gandit nimeni
la Oriol si din case-a iesit un suspin de usurare, caci toti gandeau ca, in sfarsit, dispare
un simbol de-atata discordie. Nimeni, in sat () nu s-a mai gandit la Oriol Fontelles
pana cand, douazeci si patru de ani mai tarziu, a inceput sa circule zvonul ca solitara si
inutila cladire a vechii scoli va fi daramata, caci secolul douazeci si unu trebuie primit
cu un sat mai ca lumea". Si mai tarziu: "Deschise cutia: cele patru caiete ale lui Oriol
Fontelles. In ciuda suferintei ei, Tina avea-n minte cuvintele lui Oriol, fata mea,
scrisoarea mea e ca lumina unei stele, cand ajunge in ochii tai e moarta poate de ani". Si
mai departe: "Si, incepand din clipa asta, invatatorul, Venerabilul Oriol Fontelles, martir
al Bisericii, asasinat de hoardele comuniste, () primeste consacrarea ca Fericit.
Biserica, prin intermediul Sfantului Parinte, Summus Pontifex, declara solemn ca ()
se bucura de fericirea vesnica si i se poate aduce cult public". Motivul este cat se poate
de convingator: "Regimurile trec, dar Biserica ramane neclintita. De aceea am vrut sa
fac din Oriol un astru fix al acestei Biserici".
Pentru cine incearca romanul/autorul sa afle adevarul? Pe cine ar interesa? "Pentru
memorie", spune unul dintre personaje. Actiunile pot fi judecate cu obiectivitate, dar
personajele sunt prea complexe pentru a ajunge usor la un verdict. Intocmai ca in viata.
"Pe de alta parte afirma Marta Nadal in cuvantul inainte Jaume Cabre diseca in acest
roman legatura neinchipuit de stransa dintre trecut si prezent, atat de stransa incat cele
doua planuri temporale ajung sa lege si viata a doua personaje indepartate in timp. Totul
devine un fel de continuu in care trecutul, cu invatatorul Oriol Fontelles, si prezentul, cu
invatatoarea Tian Bros (cea care descopera intr-o nisa din spatele unei table de clasa
cele patru caiete n.n.), se impletesc pana la contopire. Este un mod de a atrage atentia
asupra responsabilitatii pe care o avem cu totii fata de trecut, ale carui consecinte se
resimt pana in present."
Prin sutele de pagini curge din cand in cand raul Pamano, caruia i se mai spune "raul cu
o mie de nume", "pe care-l aud doar cei ce urmeaza sa moara".
Romanul e surprinzator si modern totodata. O admirabila fresca a mai bine de jumatate
de secol din istoria unei comunitati si, prin ea, a unei tari. Tot ce se petrece in satul

Torena ne putem inchipui la dimensiuni macro pentru intreaga Spanie, cu iubirile,

tradarile, lasitatile, interesele s.a.m..d, repetate in milioane de cazuri. Un roman care
demonstreaza, inainte de toate, cat de complicata este istoria pe care o traim si de care,
in momentul in care o traim, nu ne dam seama.
Un cuvant aparte merita traducatoarea Jana Balacciu Matei, care a reusit nu numai sa
tina piept magmei de vorbe, ci le-a si redat intr-o admirabila limba romaneasca si, cu
deosebire, intr-un stil care-l face pe cititor sa banuiasca grandoarea originalului.
*) Jaume Cabre Vocile lui Pamano, Editura Meronia, 2008. Traducere din limba
catalana de Jana Balacciu Matei. Cuvant inainte de Marta Nadal