 Capacitatea unor boli sau trasaturi de a fi transmise ereditar

a fost cunoscuta (intuita) inca de cand se practica medicina,

si insusi Hippocrates stia ca unele trasaturi si boli pot avea
caracter familial.
 Pana la inceputul secolului al douazecilea, ereditatea era
considerata a fi o imbinare de continuitate si variatie de
trasaturi si caractere, si se pare ca si Hippocrates stia
aceasta. Momentul critic in cunoasterea legilor transmiterii
ereditare este reprenzentat insa de memorabila lucrare a lui
Johann Mendel, intitulata "Cercetari asupra hibrizilor
vegetali" aparuta in 1865. In cele cateva pagini, cat contine
lucrarea, sunt prezentate rezultatele unor ani de cercetari
staruitoare, comparabile ca importanta teoretica si
consecinte practice cu opera lui Pasteur asupra fermentatiei
butirice.
 Dat mult timp uitarii si redescoperit ulterior, Mendel a
reintrat in actualitate si, printre primele boli ereditare
inscrise in tipare mendeliene , a fost alcaptonuria, boala
descrisa in 1902 de Garrod. Curind dupa aceasta
remarcabila observatie de patologie umana ereditara, a fost
identificat un mare numar de boli atribuite efectelor deletorii ale
prezentei unei singure gene umane mutante. Acestea au fost
numite boli monogenetice iar catalogul bolilor sau
tulburarilor plauzibil care sau dovedit a avea o baza
mendeliana a totalizat in scurt timp 1364 de entitati.
Termenii <<dominant>> si <<recesiv>> au patruns adinc in
vocabularul mendelian al patologiei umane si, multe boli
care nu au o baza veritabila in ereditatea mendeliana
dovedita au continuat sa poarte aceasta eticheta, mai mult,
pentru orice boala despre care se putea afirma ca prezumtiv
ar putea avea o baza genetica se declansau eforturi sustinute
pentru a fi interpretata mendelian.
 O ulterioara descoperire critica a survenit in anul
1959 cind a fost descrisa prima tulburare determinata
de o aberatie cromozomica numerica: sindromul Down,
consecinta a trisomiei 21. In urmatorii citiva ani au fost
descoperite numeroase alte sindroame determinante de
aberatii cromozomice. Se vorbeste in prezent de <<sute
de noi sindroame cromozomice>> cele mai multe fiind
identificate in ultimii ani ca urmare a utilizarii
tehnicilor curenete de bandare si a noii tehnici -
aplicarea tehnologiei AND recombinat, colorarea cu
distamicin DAPI, bandarea Cd. Considerind ca viata
fiintei umane incepe in momentul fertilizarii ovulului
trebuie sa se recunoasca ca anomaliile cromozomice
reprezinta cea mai larga categorie de cauze de moarte
la specia umana.
Efectele aneuploidiei asupra dezvoltarii includ:
Malfo rmatii congenitatle multiple, sub forma de
anomalii minore sau majore;
 efecte deletorii asupra functiei SNC asociate cu

retard mintal;
 efecte mai mult sau mai putin severe asupra

dezvoltarii gonadelor ;
 un numar crescut de displazii responsabile, probabil

de asociere a unui risc crescut pentru cancer;

 tulburari ale cresterii, determinind retardarea

prenatala a cresterii.
 
 Criteriul obisnuit de impartire a bolilor genetice in boli
comune si boli necomune este frecventa in populatie de
peste sau sub 1 la 1000. In timp ce bolile multifactoriale
(genetice si de mediu) sunt in general boli comune, bolile
determinate de gene mutante majore sint boli necomune. O
alta categorie de boli genetice - anomaliile cromozomice - <<
cade>> fie in grupul bolilor comune , fie in grupul bolilor
necomune. In plus, numarul bolilor dovedite a fi
multifactoriale este in continua crestere: cele mai multe boli
cardiovasculare, diabetul zaharat, epilepsiile, retardul
mintal, psihoze majore, ulcerul peptic, cancerele cu etiologie
multifactoriala posibila, obeziatate, stenoza hipertrofica,
anencefalia, spina bifida, dislocarea congenitala a soldului,
etc.
 
O clasificare utila a bolilor avind o baza genetica
este urmatoarea:
 boli produse de o singura gena

mutanta( monogenice, mendeliene sau mendelizate)

 boli cu aberatie cromozomica detectabila

 boli cu ereditate multifactoriala in care predispozitia

genetica se afla in interactiune cu factorii de mediu

 boli in care la anomalia de dezvoltare contribuie

major dar nu exclusiv factorul de mediu .

 Hiperplazia congenitala a CSR 1:5.000 pana la
15.000 Cromosomul 6
(deficit de 21-hidroxilaza) (in apropierea HLA)
Fenilcetonuria 1:14.000 Cromosomul 12
Deficitul in a1-antitripsina 1:3.000
Ciroza+Emfizem
Fibroza chistica de pancreas 1:2.000 (la albi)
Cromosomul 7
Boala Gaucher 1:2.500 Cromosomul 1
Boala Tay-Sachs 1:3.000 Cromosomul 15
Galactozemia 1:60.000 Cromosomul 9
Insuficienta renala polichistica Chiste renale
infantila si hepatice
Boala Wilson 1:200.000 Cromosomul 23.
 I. Alterarea structurala a ADN
Tipul de dezordine: Mutatii
¬ aTalasemie;
¬ ßTalasemie;
¬ Hemoglobinopatii.
II. Perturbarea unor functii proteice
Tipul de dezordine: Enzime
-Absenta activitatii enzimatice:
¬Galactozemie
¬ Homocistinurie
-Reducerea activitatii enzimatice:
1. Scaderea afinitatii pentru substrat
¬ Deficitul in G6PDH (varianta Freiburg)
¬ Citrulinuria (variante rare)
 2. Scaderea afinitatii pentrucofactor
¬ Homocistinuria
3. Structura instabila
¬ Deficitul in G6PDH (cele mai multe variante)
-Proteine non-enzimatice
¬ Deficitul in a1antitripsina (varianta ZZ)
III. Dezorganizarea functionala a unor celule si organe
Tipul de dezordine: 1. Alterarea fluxului unor cicluri
metabolice
-Acumularea unor precursori toxici
¬ Fenilcetonuria
¬ Alcaptonuria
¬ Bolile de stocaj lizozomal
-Deficit in productie
¬ Gusa familiala
¬ Sindroamele adrenogenitale
¬Albinismul
 Tipul de dezordine: 2. Dezordini ale reglarii feedback
-Exces de productie a unei substante “finale” datorita
scaderii sintezei reglatorului feedback
¬ Porfiria acuta intermitenta
¬ HIpercolesterolemia familiala
Tipul de dezordine: 3. Dezordini ale functiei
membranare
-Transport deficient transmembranar
¬ Cistinuria
¬ Boala Hartnup
-Deficit al receptorilor care mediaza endocitoza
¬ Hipercolesterolemia familiala
Tipul de dezordine: 4. Modificari arhitecturale ale
celulei
¬ Sferocitoza ereditara
 
 Pentru a stabili daca o boala are factori genetici
sint disponibile citeva instrumente de lucru: 
 1. stabilirea caracterului familial. Studiile familiale
dovedesc ca boala avind o baza genetica apar in
agregare(combinatii) familiale. Acestea nu
inseamna ca toate bolile detectate la mai mult de
un membru de familie sint boli genetice 
 2. Identificara unor trasaturi sau stigmate de boala,
inca de la nastere, tinind seama ca totusi o boala
congenitala este suspecta de boala genetica
 
 3. Stabilirea unor similitudini cu un sindrom
genetic cunoscut, in deplina cunostinta a datelor
furnizate de ceea ce se numeste sindromologie
 4. Studii asupra gemenilor , cu masurarea
diferentelor de concordanta intre mono- si dizigoti,
cu tentativa de a stabili daca distributia familiala
este rezultatul actiunii factorilor genetici si cu
incercarea de a evalua contributia acestor factori
genetici la producerea tulburarii 
 5. Omologiile la animale folosite pentru o mai
buna intelegere a mecanismelor etiologice la om
prin explorarea rezultatelor
 Cercetătorii consideră că au reuşit
să facă o descoperire, care
ar putea ajuta la revoluţionarea
tratamentului unor boli grave.
Metoda găsită de cercetătorii britanici se referă la
crearea de embrioni umani din trei părinţi diferiţi.
Echipa de cercetători de la Universitatea Newcastle
din Anglia crede că această tehnică poate ajuta la
eradicarea unei serii întregi de boli genetice,
 Echipa de cercetători de la Universitatea Newcastle
din Anglia crede că această tehnică poate ajuta la
eradicarea unei serii întregi de boli genetice,
inclusiv anumite forme de epilepsie. Embrionii
formaţi în laborator au fost creaţi cu ajutorul
materialului genetic colectat de la un bărbat şi două
femei. Această măsură poate preveni ca pe viitor
mama să transmită la făt anumite boli. Noua tehnică
a fost creată cu scopul de a ajuta femeile care suferă
de boala mitocondriilor (formaţiuni independente
care se găsesc în celula umană şi au rolul de a ajuta
la respiraţia celulară).
 Această măsură poate preveni ca pe viitor mama să transmită
la făt anumite boli. Noua tehnică a fost creată cu scopul de a
ajuta femeile care suferă de boala mitocondriilor (formaţiuni
independente care se găsesc în celula umană şi au rolul de a
ajuta la respiraţia celulară).
 Dacă ADN-ul mitocondrial suferă mutaţii, persoana care are
această problemă poate face 50 de afecţiuni diferite. Acestor
oameni le poate ceda ficatul, sunt predispuşi la atacuri
cerebrale, la distrofie musculară, diabet şi pot surzi. În
prezent nu există nici un tratament pentru boala
mitocondrială. Echipa de cercetători de la Universitatea
Newcastle a reuşit să îi transplanteze o mitocondrie
embrionului format. Cercetătorii au experimentat pe zece
embrioni neviabili obţinuţi în urma tratamentelor de
fertilitate tradiţionale.
 Embrioni formaţi în laborator
 La câteva ore de la crearea nucleului, care conţinea
ADN de la mamă şi de la tată, acesta a fost scos din
embrion. Nucleul a fost implantat într-un ovul donat de
o altă femeie. ADN-ul din noul ovul fusese scos în
prealabil.
 Embrionul a început să se dezvolte normal, dar a fost
distrus după şase zile. Experimentele făcute în prealabil
au fost realizate pe cobai. Aceste experimente au arătat
că puii care aveau materialul genetic mitocondrial de la
un al treilea cobai au reuşit să ajungă la maturitate şi să
se reproducă.
 Un copil cu material genetic de la trei persoane
 În ceea ce priveşte experimentele pe oameni, un
bebeluş născut prin această metodă ar avea elemente
genetice de la trei persoane. Cel mai important este
faptul că ADN-ul nuclear, care influenţează aspectul
fizic şi alte caracteristici ale viitorului bebeluş, nu
provine de la femeia care a donat al doilea ovul, ci
de la părinţi.