CUPRINS

CUPRINS ………………………………………………………………….PAG 2

CAPITOLUL 1 …………………………………………………………… PAG 4

CAPITOLUL 2…………………………………………………………….. PAG 5

CAPITOLUL 3……………………………………………………………...PAG 6

CAPITOLUL 4...............................................................................................PAG 8

CAPITOLUL 5...............................................................................................PAG 11

CAPITOLUL 6 ..............................................................................................PAG 12

CAPITOLUL 7 ..............................................................................................PAG 13

ALTE REGLEMENTARI JURIDICE ..........................................................PAG 14

CENTRALA INCIDENTELOR DE PLATI ( CIP).......................................PAG 15

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................PAG 17
PRODUSELE SI SERVICIILE BANCARE

2
 CAPITOLUL 1

Bancile comerciale constituie o veriga principala a sistemului financiar. Ele sunt

institutii ale sistemului financiar si de creditare a economiei de tranzitie. Bancile sunt
societati pe actiuni cu caracter universal, pot realiza toate produsele si serviciile pe toate
sectoarele economice nationale.
In aceasta perioada de tranzitie este necesara diversificarea activitatii bancare din
urmatoarele motive:
1) Concurenta altor bancii
2) Nevoia de apropiere a bancilor din partenerii pe care ii serveste
3) Crestere rolului bancilor in economia de piata
4) Diversificarea activitatilor economice
5) Gasirea de noi forme de atragere a resurselor banesti necesare bancilor
comerciale
1) Diversificarea plasamentelor
2) Dezvoltarea pietelor de capital si a Bursei de valori
3) Participarea bancilor la constituirea capitalului social al unor firme
4) Participarea bancilor romanesti la circuitul mondial al informatiei bancare prin
sistemul SWIFT – sistemul bancilor corespondente
5) Participarea la tot mai multe tranzactii financiar – valutare internationale
6) Diversificarea platilor interne si internationale
7) Utilizarea publicarii ca mijloc de promovare a produselor si tehnicilor bancare
8) Diferentierea instrumentelor de depozite
9) Diferentierea dobanzii in functie de tipul de credit
10) Utilizarea unor produse bancare alternative la creditare – leasing , factoring
11) Gasirea unor credite in valute acordate de organisme financiare internationale
sau de banci private.
Diversificarea produselor si serviciilor bancare face parte din deciziile luate la cel mai
inalt nivel al conducerii bancilor comerciale. Problema este dificila avand in vedere
recomandarea Bancii Mondiale ca bancile sa acorde o larga autonomie unitatilor lor
teritoriale. Desi se numesc banci comerciale, toate bancile romanesti sunt banci de afaceri
si de dezvoltare.
Diversificarea a impus o restructurare profunda a structurilor functionale din toate
bancile. Acestea au devenit transparente, eficiente si sunt in mai mare masura axate pe
nevoile clientilor. Astfel bancile contribuie la infaptuirea social-monetara a tarii, prin
diversificarea instrumentelor de plata ,bancile contribuie la realizarea blocajului
financiar.
Prin participarea la operatiuni valutare bancile contribuie la stabilirea zilnica a cursului
valutar, iar temperand cererea de credite contribuie la limitarea inflatiei. Inflatia este

3
limitata prin faptul ca bancile acorda credite in mod diferentiat in functie de gradul de
bonitate al clientului.
Necesitatea diversificarii produselor bancare apare si ca urmare a ponderii foarte mari
pe care o are creditul in totalul activitatilor bancare. In economia de piata exista
urmatoarele tipuri de credite:
- creditul bancar
- creditul comercial
- creditul obligatar
- creditul ipotecar
- creditul de consum
In lume suprematia o detine creditul comercial si in cazul creditului pe termen lung
creditul ipotecar. Deoarece creditul reprezinta cel mai mare grad de risc, bancile sunt
obligate sa respecte cu cea mai mare strictete principiul prudentialitatii.
Tehnica bancara inseamna, organizarea, desfasurarea operatiunilor bancare in
concordanta cu strategiile si managementul bancilor, reprezinta o activitate concreta cu
partenerii de afaceri, este o parte a practicii bancare si este constituita din operatii
bancare, evidenta bancara, strategii bancare, calcule de optimizare, controlul bancar
propriu, este puternic influentata de politicile bancilor comerciale, politicile si normele
BNR, analiza si decizia bancara.
Tehnica bancara se bazeaza pe urmatoarele principii fundamentale:
1. bancile sunt persoane juridice cu un volum foarte mare al activitatii
2. structura organizatorica si de management, conducerea si dezvoltarea bancilor se
stabilesc prin statutele si normele proprii
3. bancile isi asuma responsabilitati, obligatii numai prin semnaturile a 2 manageri
4. bancilor li se interzice sa incheie contracte sau alte intelegeri si sa adopte alte
practici care le-ar putea crea o pozitie dominanta pe pietele monetare, financiare
si valutare.
5. bancile comerciale se supun reglementarilor BNR si Bancii Mondiale cu privire
la aplicarea politicii monetare, de plati, credite valutare, de asigurare a prudentei
bancare si de supraveghere bancara
6. bancile sunt obligate sa deschida conturi curente la BNR si sa mentina rezerve
minime obligatorii la Banca Centrala.
7. participarea bancilor la o firma al carui obiect de activitate nu are legatura cu
activitatea bancii, nu poate depasi 20%din capitalul firmei
8. societatile bancare nu se pot constitui ca SRL – uri
9. bancile nu pot fi constituite si nu pot functiona decat pe baza autorizatiei BNR

CAPITOLUL 2

PIATA BANCARA SI INTERBANCARA – FACTOR DE PROMOVARE A

PRODUSELOR SI SERVICIILOR BANCARE

4
 In cazul pietelor financiare, bancile reprezinta de departe veriga cea mai importanta ,
prin banci se realizeaza nu numai produse si servicii bancare si se fac si tranzactii
bursiere, incasari ale altor institutii financiare
In al doilea rand toate sectoarele economice au nevoie de banci din cauza urmatoarelor
motive:
1) Toate firmele au nevoie de facilitati bancare pentru activitatile comerciale ,
pentru plata furnizorilor, garantiilor oferite partenerilor internationali
2) Firmele vor ca excesul de numerar sa fie in siguranta
3) Firmele contacteza bancile pentru cresterea fondurilor necesare activitatilor lor –
credite negarantate, nevoi de trezorerie
4) Persoane fizice vor sa pastreze economiile in siguranta si sa realizeze profit din
dobanda
5) Persoanele fizice au nevoie sa se imprumute de la banci.
6) Persoanele fizice si juridice efectueaza platile prin banci
7) Guvernul are nevoie de banci pentru stabilirea ratelor de dobanda / economie
pornind de la ratele depozitelor si a ratelor la credite
8) Programele guvernamentale de dezvoltare a unor sectoare economice nu pot fi
realizate decat prin banci.

CAPITOLUL 3

CONTINUTUL ACTIVITATII BANCARE

Produsele si serviciile bancare sunt rezultatul activitatii bancilor comerciale

Tipuri de produse bancare:
1) Produse pure realizate exclusiv din activitatea specialistilor bancii ( consultanta,
evaluri, produse de inginerie financiara)
2) Produse mixte – cand se imbina activitatea salariatilor bancii in tehnica si
echipamente performante ( platile electronice, asistenta pe calculator)
3) Produse care au ca suport K ( depozite, credite, dobanzi, alte active si pasive)

Caracteristicile principale ale produselor bancare sunt:

- sunt imateriale
- sunt conditionate de reglementari bancare si fiscale
- sunt propuse direct clientilor – nu exista posibilitatea de revanzare sau
reconcesionare
- implica angajarea clientului in mod direct

PRINCIPALELE OPERATIUNI BANCARE

5
  operatiuni pasive
 operatiuni active
 operatiuni accesorii
 operatiuni conexe

Operatiunile pasive reprezinta constituirea resurselor fiecarei banci comerciale. Alaturi

de operatiunile active constituie baza activitatii societatii comerciale.
Se porneste de la ideea ca banca este o institutie care primeste si plaseaza capital.
Banca are ca principala activitate stimularea si primirea de depozite in numerar
( colectarea de K ) si plasarea acestora in activitatile economice pe calea creditului,
scontului, avansurilor, participantiilor.
Operatiunile pasive afecteaza patrimoniul bancii. Ele sunt:
- de fructificare ( la vedere, la termen)
- depuneri de economii pe ;librete
- conturi curente creditoare
- reesconturi ( la alte banci si la BNR)
- emisiunea de bonuri de casa
- obligatiuni si inscrisuri financiare

Capitalul permanent nu este suficient, este o prima de asigurare impotriva riscurilor

determinante de plasarea captitalului. Fondurile atrase de banca din afara pot avea
provenienta, scop, conditii si termene diferite.
Dupa modul in care isi procura resursele bancilor pot fi :
- de depozite
- de reescont ( primesc prin scont portofoliul comercial constituit din circuitul
bunurilor si il transfera la BNR pe calea reescontului)
- de emisiune de inscrisuri funciare, obligatiuni simple sau ipotecare.
Operatiunile de procurare de fonduri se grupeaza astfel:
- primire de sume pentru fructificare ( depuneri)
- primire de sume la economii pe librete
- conturi curente creditoare ( contractul de cont curent)

Depunerile reprezinta primirea sumelor de bani de catre banci. Acestea sunt

generatoare de dobanzi. ( dobanda fiind considerata un contract real , bilateral prin care o
persoana care depune o suma de bani obtine si obligatia bancii de o restituii si dobanda
cuvenita). Constituirea si utilizarea depozitelor bancare reprezinta una din functiile
principale ale bancilor comerciale.
Depozitele se prezinta in dubla ipoteza:
- pentru banci reprezinta o obligatie
- pentru clienti sau deponenti reprezinta creante.
Depozitele bancare reprezinta o forma de existenta a banilor de cont sau scripturali. In
economiile dezvoltate ele reprezinta principala forma de mobilizare a capitalurilor si
economiilor temporar- disponibile.

6
 Dupa natura si termen : depozite bancare la vedere – cand depunatorii pot dispune
oricand de ele, dar dobanda este mai mica. Ca pondere in total resurse bancare – detine 9
– 10 %. Depunerile la vedere au formele:
- conturi curente
- librete si carnete de economii la vedere
- conturi de depozite care au termene mai lungi, dar nu se respecta.
Reescontul – modalitatea de procurare a resurselor noi prin cedarea portofoliului de
efecte comerciale provenit din scontarea unei alte banci, bancile de scont sau de
emisiune. Similar reescontului: exista operatiunile de lombradare ( de imprumut pe
garantii de efecte publice, obligatiuni si bunuri de tezaur.
Operatiunile active sunt operatiuni prin care banca isi angajeaza resurse in vederea
realizarii de profit. Acestea sunt:
- op. de creditare a firmelor
- op. de creditare a persoanelor fizice
- op. de plasamente in titluri
- op. de participatiune ( la capitalul social al unor firme)
- op. de paraticipare la operatiunile de bursa
- op. cu afiliatele bancii( delegarea de catre banca mama a unor societati cu srl-
uri pentru veniturile si cheltuielile de titluri financiare
- op. de bursa
Operatiunile de creditare a firmelor sunt mai complexe. Acestea pot fi pentru:
- nevoi de K fix
- creditarea cheltuielilor de exploatare a firmelor ( credite de consum,
comerciale, ipotecare) persoane fizice, linii de credit
- recreditarea prin gestionarea creditelor de catre bancile comerciale din
Romania, prin fonduri puse la dispozitie de catre bancile straine privatesau
opganismele financiar- valutare internationale.

CAPITOLUL 4

CAMBIA SI PROCESUL CAMBIAL

Cambia este unul dintre cele mai vechi instrumente de plata folosit in activitatea
comerciala interna si internationala. Prima atestare documentara a combiei provine din
China prin anii 500-600, apoi apare in tarile arabe si Europa ( Italia) , ca urmare a
comertului dintre Extremul Orient si Europa mijlocit de arabi si italieni. In Romania,
primele informatii despre cambie apar la inceputul sec 18 , aceasta fiind denumita
„ polita”
Pe plan international , cambia este reglementata prin conventiile de la Geneva din 1930,
respectiv „ Conventia privind legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin” si

7
„Conventia menita sa reglementeze anumite conflicte de lege in materie de cambie si
bilet la ordin”
In Romania, cambia este reglementata prin Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului
la ordin, modificata prin Legea nr 83/1994 si de unele regulamente si norme emise de
BNR.
Cambia ca instrument de plata exprima obligatia asumata de un debitor de a plati la
vedere sau la scadenta o suma de bani in favoarea unui beneficiar. Cambia ca instrument
de plata prezinta mai multe caracteristici, unele comune cu cecul si biletul la ordin( titlul
de credit, cesiune de creanta), altele specifice numai cambiei ( negociere, raspundere
solidara, actiune juridica de protest). Cambia este un titlu de credit , adica este
purtatoarea unei obligatii pecuniare, care, la scadenta, da dreptul la moneda posesorului.
Prin girare , se realizeaza cesiunea de creanta de la un creditor la altul, stingandu-se mai
multe obligatii cu acelasi instrument de plata. Acest efect de rotatie a cambiei si de
transfer al titlului de credit intre diversi creditori, cu stingerea obligatiilor de valoare
egala, farasa fie nevoie de alte fonduri, reprezinta insasi esenta cambiei ca instrument de
plata. Cu ocazia girarii, valoarea cambiei se poate negocia, intrucat aceasta cuprinde pe
langa valoarea tranzactiei si dobanda pana la scadenta, care se recalculeaza in functie de
momentul girarii si de dobanda de piata. Ultima caracteristica o constituie raspunderea
solidara in cazul de neplata a cambiei la scadenta. Pentru reducerea riscului se foloseste
practica garantarii cambiei de catre o banca, ceea ce inseamna un cost suplimentar care
majoreaza valoarea cambiei , dar minimalizeaza riscul de neplata, deci un element de
negociere. Aceste caracteristici definesc mai bine cambia ca instrument de plata.
Participantii la o cambie sunt cel putin trei entitati: tragatorul, trasul si beneficiarul.
Tragatorul este entitatea care emite ( trage) cambia in calitate de creditor ( vanzator,
furnizor) pentru bunurile care se comercializeaza cu plata amanata ( la un anumit
termen). Trasul este entitatea care plateste suma inscrisa pe cambie, adica debitorul care
mandateaza banca sa onoreze cambia. Beneficiarul este entitatea care primeste banii, fata
de care tragatorul are o obligatie de plata si ii cedeaza prin cambie drepturile banesti
cuvenite din tranzactie
Tipuri de cambie. Diversitatea tranzactiilor in care este folosita cambia a determinat
cateva variante ale acesteia pentru situatii specifice, astfel : cambia financiara este tipul
clasic de cambie care se trage de o banca asupra altei banci si are la baza o tranzactie
financiara, cambia in alb o varianta care nu cuprinde numele beneficiarului, acesta fiind
inscris de ultimul posesor, contracambia o cambie noua trasa de beneficiar asupra unui
girant in cazul in care cambia nu a fost platita la scadenta sau beneficiarul doreste sa-si
recupereze banii cat mai repede, cambia de complezenta sau de favoare care se poate
trage asupra unei persoane fara sa se bazeze pe o tranzactie in scopul de a beneficia de un
ajutor financiar temporar.
Emiterea cambiei. Cambia se emite de tragator asupra trasului potrivit unui formular
standardizat cu formule consacrate de redactare.
Acceptarea cambiei. Acceptare este actul prin care trasul se obliga sa plateasca, la
scadenta, posesorului titlului suma inscrisa pe acesta. La emiterea cambiei, tragatorul
stabileste un termen pentru acceptare, perioada in care beneficiarul trebuie sa o prezinte
trasului la acceptare. Daca nu se stabileste un termen, acceptarea se poate da pana la
scadenta.

8
 Aceptarea este momentul cel mai important din ciclul unei cambii, intrucat trasul se
obliga ferm, sub semnatura, ca va onora cambia la scadenta, iar trasul este de regula o
banca care nu isi permite sa nu indeplinesca obligatiile asumate. Aceasta garantie a bancii
da incredere beneficiarului in instrumentul de plata folosit prin care se asigura incasarea
sumei la termen. Acceptarea se da pe fata titlului prin una din formulele: „ voi accepta” ,
„ voi plati” , „ voi onora” urmata de semnatura. In unele cazuri acceptarea este
obligatorie, ca la cambiile cu scadenta la un anumit termen de la vedere, intrucat prin
acceptare se confirma momentul vederii si deci se stabileste data scadentei. Ca si
obligatia de plata, acceptarea este neconditionata si orice limitare determina refuz de
plata, cu o singura exceptie care permite restrangerea acceptarii la o suma mai mica decat
aceea prevazuta in cambie. Prin acceptare , trasul devine obligatul principal in lantul
obligatiilor cambiale.
Scontarea cambiei. Scontarea este operatiunea de vanzare a unei cambii catre o banca
comerciala in scopul de a obtine lichiditate inainte de scadenta. Notiunea de scont vine de
la cuvantul italian „ sconto” care inseamna suma de bani reprezentand dobanda la un
imprumut pe care o banca o retine cu anticipatie la acordarea imprumutului. .
Scadenta si plata cambiei. Scadenta este un element cheie in procesul cambial si pentru
a se evita unele interpretari, aceasta trebuie sa indeplineasca anumite conditii, adica sa fie
certa ( o data precisa), unica( nu se admit scadente succesive) si posibila ( sa nu fie o zi
neidentificabila) .
Diversitatea situatiilor in care este folosita cambia , a determinat cateva variante ale
scadentei, ca: scadenta la vedere, adica la prezentarea beneficiarului, care poate fi la orice
data dupa emitere, dar nu mai tarziu de un an de zile, termenul maxim prevazut de lege,
scadenta la un anumit timp de la vedere stabilita de tragator pentru a da posibilitatea
trasului sa constituie fondurile de plata, scadenta la un anumit termen de la emitere ( zile,
saptamani, luni) stabilita tot de tragator in functie de specificul tranzactiei, scadenta la o
data fixa.
Plata cambiei este actul final in circuitul cambial. Plata se face la scadenta si la locul
indicat pe titlu prin prezentarea cambiei. Momentul platii este ziua in care se face plata
sau in urmatoarele doua zile lucratoare. Daca plata se face prin cont, momentul este data
cand cambia se prezinta la compensare sau data de plata in timp real. Locul platii este cel
indicat pe titlu, iar daca acesta nu este precizat se considera locul trasului. O
particularitate a procedurii de plata o constituie faptul ca posesorul este obligat sa accepte
si plata partiala daca trasul este in incapacitate de plata pentru diferenta uramand sa
initieze actiuni in justitie de protest si regres. La primirea cambiei, trasul are obligatia sa
platesca, iar daca este o banca sa parcurga fazele de receptie, autentificare ( verificarea
identitatii posesorului la plata in numerar sau a bancii remitente la plata prin cont) ,
validarea de back-office ( verificarea disponibilului in cont platitorului si autorizarea) si
ultima faza executarea. Cambia platita se pastreaza de tras ca document de justificare a
platii.

9
 CAPITOLUL 5

BILETUL LA ORDIN

Biletul la ordin este o varianta a cambiei care pune in legatura numai doua persoane,
debitor si creditor, spre deoasebire de cambie care stabilea relatii intre trei persoane. Prin
definitie , biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnatura privata, care pune in
legatura doua persoane, subscriitorul ( emitentul) si beneficiarul. Biletul la ordin este
emis si subscris ( completat si semnat) de emitent care in calitatea lui de debitor se obliga
sa plateasca o suma de bani, la un anumit termen sau la vedere, beneficiarului in calitate
de creditor al emitentului sau al orcarui posesor legitim al titlului. Deci, debitorul emite o
instructiune de plata la cererea creditorului ca o recunoastere a datoriei pentru bunurile/
serviciile livrate. Din punct de vedere al relatiilor cambiale, debitorul aparre in dubla
ipostaza, de tragator si de tras, iar creditorul in pozitia de beneficiar. La emitere, biletul la
ordin este o promisiune scrisa formala ( oficiala) care se transforma in instrument de plata
in momentul introducerii in sistemul bancar pentru incasarea sumei cuvenite.
Ca si cambia, biletul la ordin trebuie sa satisfaca anumite conditii exprimate in formule
consacrate de redactare a textului care exprima clauze cu valoare juridica. In toate
redactarile, biletul la ordin trebuie sa cuprinda mentiunile obligatorii prevazute de lege:
denumirea de bilet la ordin, tipul titlului ( la orin sau nu la ordin), dispozitia de plata prin
expresia voi plati sau ma oblig sa platesc, suma ( in cifre si litere) moneda, emitent
( nume, adresa, banca, cont) data si locul emiterii, scadenta, locul platii, beneficiar
( nume) si semnatura emitentului. La acestea se adauga eventualele mentiuni facultative,
potrivit practicilor comerciale si financiare.
In cazul biletului la ordin, formula de plata nu mai este imperativa ca la cambie, ceea ce
inseamna o promisiune sub forma unei obligatii scrise, un angajament , dar nu reprezinta
o dispozitie ferma de plata sau un mandat transmis beneficiarului. Sub aspect bancar,
formula folosita are mai putina importanta, intrucat ambele instrumente sunt tratate in
mod egal, adica transferul se efectueaza fara a mai fi necesar acordul debitorului care este
dat prin titlu sub semnatura, insa din punct de vedere juridic reprezinta o nuanta care
poate diminua increderea creditorului in debitor. Dispozitia de plata ramane insa
neconditionata de diverse clauze, care ar putea fi mentionate cu titlu facultativ. Spre
deosebire de cambie, biletul la ordin este indivizibil, adica nu se accepta plati partiale.
Biletul la ordin fiind o cambie ii sunt specifice toate procedurile procesului cambial,
respectiv, girul, avalul, protestul, regresul, executia cambiala, alterarea, prescriptia.
Exista totusi o exceptie, acceptarea, care nu mai este necesara, intrucat emitentul este in
acelasi timp si acceptant.

10
 CAPITOLUL 6

GIRUL

Girul este actul prin care posesorul titlului numit girant, transfera altei persoane numita
giratar, printr-o declaratie scrisa si subscrisa pe titlu, odata cu predarea acestuia, toate
drepturile decurgand din acest titlu. Pentru a circula prin gir este necesar sa existe acordul
de vointa al tragatorului exprimat prin inscrierea pe cambie a mentiunii „ la ordin” sau nu
se face nici o mentiune. Prin gir in sistemul bancar circula doua expresii, una de origine
italiana „ giro” si alta de origine franceza „ endossement” ambelr cu acelasi inteles, iar in
legislatia noastra se foloseste notiunea de gir si respectiv de girare.
Caracteristicile cambiei raman, in continuare, aceleasi si in operatiunile de girare.
Specifice pentru gir sunt neconditionalitatea si indivizibilitatea, adica dispozitia de plata
nu poate fi conditionata si nici fractionata, orice operatiune de acest fel devenind nula.
Girul se da pe verso-ul cambiei sub forma unor mentiuni scrise si semnate care din punct
de vedere juridic inseamna o declaratie scrisa si subscrisa si care cuprinde: numele
girantului, numele giratarului, data si semnatura girantului. Prin gir se transmite dreptul
de creanta catre un alt beneficir ( giratar) care poate incasa suma inscrisa pe titlu la
vedere sau la termen.
Cambia intra in circuitul cambial prin girare, trecand de la o persoana la alta. Numarul
circuitelor nu este limitat, acestea desfasurandu-se in functie de relatiile dintre parteneri si
de perioada pana la scadenta. Rolul cambiei este de a circula cat mai mult si de a
contribui la stingerea mai multor rapoarte financiare, largind astfel aria de utilizare.
Girul poate fi de mai multe feluri, care sunt variante ale girului standard, astfel:
- girul in plin sau girul standar prin care se da dispozitie debitorului sa plateasca
un alt beneficiar.
- Girul in alb sau girul la purtator este girul care nu are inscris numele
giratarului, acesta fiind purtatorul, in schimb celelalte elemente ( girant
semnatura acestuia si data) sunt obligatorii, girul in alb se completeaza in
momentul prezentarii la incasare
- Girul de intoarcere se adreseaza catre un obligat principal in procesul cambial
( tragator sau tras), situatie in care acesta va avea calitatea de debitor si creditor
- Girul cumulativ/alternativ in cazul in care pe titlu se inscriu mai multi giratari,
iar exercitarea drepturilor cambiale se face de catre toti giratarii prin acordul
comun ( gir cumulativ) sau de catre unul din giratari care se afla in posesia
girului ( gir alternativ)
- Girul in favoarea bancii cunoscut ca operatiune de scontare prin care posesorul
cambiei poate obtine resurse de la banca inainte de scadenta, prin girare in
favoarea bancii
- Girul prin garantie se da de catre beneficiar pentru a garanta anumite obligatii,
ca de exemplu garantia de buna executie a unor lucrari de investitii.

11
 AVALUL

Avalul este o garantie data de o persoana numita avalist care garanteaza plata
catre unul din obligatii cambiali numit avalizat pentru toata suma mentionata pe
titlu sau pe o parte din ea. Avalul se foloseste atunci cand sunt anumite rezerve
privind capacitatea de plata a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informatii
despre bonitatea acestuia. In asemenea situatii, beneficiarul solicita avalizarea
cambiei. Avalul are un caracter facultativ si poate dat de orice persoana, inclusiv de
sunt deja cele din procesul cambial, cu exceptia tragatorului si acceptantului care
obligate in procesul cambial si nu se pot angaja a doua oara. De cele mai multe ori
avalul se da de catre banci, care sunt institutii cu capacitate financiara recunoscuta,
au experienta in domeniul cambial si al garantiilor si inspira mai multa incredere.
Avalul se da pe fata cambiei prin nominalizarea persoanei avalizate urmata de
semnatura avalistului sau pe verso-ul cambiei prin formula „ pentru aval” sau
„ pentru garantie” de asemenea cu nominalizarea avalizatului si semnatura
avalistului. In cazul in care cambia are o valoare mai mare se pot da mai multe
avaluri pentru aceeasi persoana, deci avaluri pe sume partiale. Ca si dispozitie de
plata, avalul nu poate fi conditionat de anumite restrictii si se incadreaza in
reglementarile generale ale cambiei. In caz de neplata, posesorul cambiei se poate
indrepta direct asupra avalistului in limita sumei garantate. Dupa efectuarea platii,
avalistul dobandeste toate drepturile cambiale ale celui garantat. In practica, cele
mai multe avaluri se dau de bancile la care partenerii de tranzactie au deschise
conturile. Bancile avalizeaza cambiile prezentate de clienti pe baza unor garantii
depuse de clienti ( depozite, titluri, inclusiv cambii) contra unui comision care sa
acopere cheltuielile cu administrarea si gradul de risc. In cazul in care avalul se
executa, banca se poate indrepta impotriva garantiei sau poate acorda un credit pe
termen scurt pentru recuperarea sumei platite.

CAPITOLUL 7

ACTIUNI JURIDICE PENTRU RECUPERAREA CAMBIEI

In materie judiciara privind cambiile, obligatul principal este trasul care a

acceptat plata si avalistii acestuia, fata de care se intreprinde o actiune cambiala
directa ( protestul), iar daca debitul nu se lichideaza actiunea cambiala ( regresul)
se indeapta catre tragator, iar acesta catre giranti.
Protestul reprezinta constatarea printr-un act autentic a rezultatului negativ al
prezentarii cambiei spre acceptare sau plata si se indreapta contra acceptantului.
Actul de protest se intocmeste la judecatoria unde este locul platii la cererea
posesorului cambiei. Protestul se adreseaza trasului prin executor judecatoresc care
constata in mod oficial refuzul de plata din partea obligatului principal si il
consemneaza pe cambie. Protestul se inregistreaza intr-un registru special la
judecatorie. Periodic, judecatoria transmite informatiile catre Camera de Industrie
si Comert a judetului pentru uzul oamenilor de afaceri si a bancilor.

12
 Regresul este actiunea cambiala prin care posesorul cambiei se indreapta contra
celorlalti obligati cambiali si a avalistilor acestora, altii decat acceptantul si avalistii
sai. Regresul presupune ca posesorul s-a indreptat mai inainte, prin actiune directa,
asupra acceptantului si avalistilor sai, dar rezultatele nu sunt satisfacatoare( debitul
persista totul sau partial) si acum se indreapta catre ceilalti participanti ( tragator,
giranti, avalisti). Actiunea de regres se desfasoara, in principiu, dupa expirarea
scadentei cand plata a fost refuzata sau neonorata, dar in practica intervin situatii
( refuz, acceptare, incapacitate de plata, faliment) in care actiunea de regres nu
trebuie sa mai astepte scadenta. Actiunea de regres se adreseaza de posesor
impotriva tragatorului, acesta contra girantului, apoi girantul contra alt girant, deci
o succesiune de actiuni de regres. Pentru a face mai atractiva cambia, tragatorul,
girantii sau avalistii pot inscrie pe cambie „ fara protest” sau „ fara cheltuieli”, ceea
ce inseamna ca acestia sunt de acord sa se treaca direct la actiunea de regres.
Executarea silita. Cambia este un titlu executor pentru suma inscrisa pe titlu
impreuna cu dobanda de la scadenta pana la data executiei si cheltuielile aferente
inscrise in contul de intoarcere( un document aditional in care se consemneaza,
contra documente, cheltuielile pretinse). Executarea silita se face pe cale juridica ,
la cererea posesorului si presupune o anumita procedura.

ALTE REGLEMENTARI JURIDICE

Intervenientul este o persoana terta care nu a participat la procesul cambial, dar

care are un interes juridic ca acceptarea sau plata sa nu fie refuzata si intervine
printr-o notificare scrisa sa ia locul persoanei obligate prin cambie.
Alterarea reprezinta degradarea, stergerea, modificarea unor cuvinte, date sau
mentiuni din cambie. Alterarea nu duce la nulitate daca nu schimba esenta cambiei
( suma, partenerii, scadenta), dar modificarile nu se iau in considerare.
Anularea are loc atunci cand cambiile sunt pierdute, sustrase sau distruse si se
da prin hotarare judecatoreasca la cererea posesorului. Posesorul notifica trasului
cererea de anulare introdusa la judecatorie. Prin hotarare judecatoresca se
recunoaste dreptul posesorului de a incasa suma intr-o perioada de 30 de zile de la
publicarea hotararii in Monitorul Oficial.
Prescriptia este modul de stingere a dreptului la actiune in mod material prin
neexercitarea acestui drept in intervalul de timp stabilit de lege. Practic prin
prescriptie , posesorul cambiei pierde dreptul de a mai solicita debitorului plata si
de a-l actiona in justitie pentru exectuarea silita. Prescriptia finalizeaza o stare in
care partile nu au mai actionat din diverse motive, nemaifiind interesate in
solotionarea problemelor.

13
 CENTRALA INCIDENTELOR DE PLATI ( CIP)

REGULAMENTUL NR. 1 DIN 23 FEBRUARIE 2001

Centrala Incidentelor de Plati ( CIP) este un centru de intermediere care gestioneaza

informatia specifica incidentelor de plati atat din punct de vedere bancar ( tragerea in
descoperit de cont) cat si din punct de vedere social ( pierdere, furt, distrugere)
Transmiterea informatiei la CIP se face pe cale electronica, prin utilizarea Retelei de
Comunicatii Interbancare ce leaga centrala BNR cu centralele tuturor bancilor.
Baza de date a CIP este organizata in doua fisiere:
1. Fisierul national de incidente de plati ( FNIP) care are trei componente:
 Fisierul national de cecuri(FNC)
 Fisierul national de cambii (FNCb)
 Fisierul national de bilete la ordin ( FNBO)
2. F isierul national al persoanelor cu risc ( FNPR) care este alimentat automat din
FNIP.

Fisierul national al persoanelor cu risc colecteaza informatiile privind incidentele de

plati majore ( instrumente de plata trase in descoperit de cont, cecuri emise fara
autorizarea trasului, cecuri emise cu data falsa sau carora le lipseste o mentiune
obligatorie, cecuri circulare sau de calatorie emise „ la purtator” cecuri emise de catre un
tragator aflat in interdictie bancara, cambii scontate fara a exista creanta cedata in
momentul cesiunii acesteia) inregistrate pe numele unei persoane fizice/ juridice nu pot fi
sterse din aceasta baza de date, decat in cazul in care se anuleaza, de catre aceeasi
persoana declaranta care le-a transmis anterior la CIP , din proprie initiativa sau ca
urmare a hotararii unei instante judecatoresti.
Interdictia bancara este regimul impus de catre banca unui titular de cont de interzicere a
emiterii de cecuri pe o perioada de 1 an incepand cu data inregistrarii la CIP a unui
incident de plata major si asigura prevenirea producerii unor noi incidente de plati si
sanctionarea titularilor de cont care le genereaza in sistemul bancar.
In baza informatiilor receptionate de CIP de la persoanele declarante, aceasta are
obligatia:
 Transmiterii unei Declaratii privind interdictia bancara de a emite cecuri
tuturor centralelor bancilor, care au obligatia sa distribuie aceasta
informatie in propriul sistem bancarr.
 Transmiterii unei Declaratii de pierdere/furt/distrugere/anulare a
instrumentelor catre centrala bancilor platitoare pentru a preveni
decontarea unui astfel de cec, cambie sau bilet la ordin, in eventualitatea
prezentarii acestuia la plata de catre o persoana de rea credinta.
Centrala bancii sau unitatea bancara teritoriala unde respectiva persoana fizica sau
juridica are cont deschis are obligatia recuperarii formularelor de cec necompletate sau
gresit completate eliberate anterior, cu exceptia cecurilor utilizate pentru retragerea de
numerar. In cazul in care nu recupereaza toate formularele de cec necompletate sau gresit

14
completate, trebuie sa le anuleze si sa transmita aceasta informatie la CIP , intr-un
interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii Declaratiei CIP privind
interdictia bancara.
Valorificarea informatiilor inregistrate in FNIP si in FNPR se va face astfel:
a) de catre banci si Banca Nationala a Romaniei, in mod obligatoriu, la eliberarea de
formulare de cecuri titularilor de cont
b) de catre CIP , din proprie initiativa in scopul apararii intersului public , prin
transmiterea catre Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie si
Ministerul de Interne cu unitatile lor teritoriale de informatii din evidentele proprii
sau prin publicarea acestor informatii in Mass-media.
c) de catre instantele judecatoresti , institutiile mentionate la lit b), alte institutii ale
statului cu atributii de supraveghere si control, precum si de catre Mass-media, pe
baza datelor solicitate CIP.
d) De catre persoanele fizice sau juridice, altele decat cele prevazute la lit a)-c) prin
intermediul bancilor
e) De catre institutiile din strainatate similare CIP, pe baza datelor privind
incidentele de plati pe care CIP le furnizeaza din proprie initiativa sau la cererea
acestora.
Inaintea incheierii unei afaceri cu un partener , o firma poate consulta, prin intermediul
unei banci, baza de date a CIP, pentru a vedea daca pe numele potentialului partener sunt
inregistrate incidente de plati cu cecuri, cambii sau bilete la ordin. In functie de raspunsul
primit de la CIP respectiva firma este in masura sa aprecieze daca mai da curs sau nu
colaborarii cu acel partener.
Consultarea bazei de date se poate face de catre un comerciant, prin intermediul unei
banci, inainte de a primi un cec de la clientul sau in schimbul marfurilor vandute. In acest
caz, comerciantul poate afla daca seria si numarul cecului pe care ar urma sa-l primesca
face parte dintr-un set de instrumente de plata avizate de BNR sau daca nu cumva
respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut/furat/distrus sau retras din
circulatie.
La emiterea unei cambii beneficiarul poate consulta baza de date a CIP pentru a solicita
informatii privind obligatul cambial principal, respectiv trasul. Beneficiarul poate accepta
sa acorde un credit comrcial tragatorului daca pana la data emiterii cambiei trasul
respectiv ( prsoana desemnata in titlu a plati pentru tragator) nu a generat incidente de
plata cu alte titluri de credit. Aceeasi atitudine prevazatoare o poate avea beneficiarul
unui bilet la ordin fata de subscriitor sau beneficiarul unui cec fata de tragator.
Informatiile inscrise in FNPR pe numele unei persoane fizice sau juridice, alaturi de
analizele specifice efectuate de banci, pot contribui la fundamentarea deciziei de acordare
a unui credit sau de deschidere de cont curent pentru un nou client.

15
 BIBLIOGRAFIE

WWW. BNR.RO – LEGISLATIE BANCARA

16