Versiune imprimabila: Fata saracului cea isteata Page 1 of 6

Imprima povestea!

Fata saracului cea isteata

A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când facea
plopsorul pere si rachita micsunele; de când se bateau ursii în coade; de când se
luau de gât lupii cu mieii de se sarutau, înfratindu-se; de când se potcovea puricele
la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca în slava cerului de ne
aducea povesti;
De când se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odata un om si o femeie. Ei erau at ât de saraci, încât n-aveau dupa ce
bea apa. Nici tu casa, nici tu mas a, nimic, nimic, dara nimic n-aveau dupa sufletul
lor. Muncea bietul om de dimineata pâna seara târziu, alaturi cu muierea, de-i
treceau naduselele, si ca sa dea si ei în spor, ba.
Se tinea, vezi, norocul dupa dânsii ca pulberea dupa câini, cum se zice.
Umblau cu tarabutele de colo pâna colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un
loc, nu gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa
dânsii?!
Adica uitasem sa va spui. Aveau acesti oameni o spuz a de copii. Din ace sti
copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau lânga dânsii ca
ulcelusele.
Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata când venea omul de la munc a,
ca v-ati fi luat câmpii. Ie seau toti afara înaintea lui, jigariti si hartaniti, ca niste
netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de foame, si tabarau pe bietul om cu
gura: tata, mi-e foame, tata, mor de foame.
Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se întoarca mai întâi si le da toat a
agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia
puneau p-o masea.
Bietul tat'sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemânca ti. Li se rupea
inima de mila dara n-aveau încotro. Si ca sa-si linisteasc a copiii, el le fagaduia ca a
doua zi are sa le aduc a mai mult. Astfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si
bietii copii, cu nadejde c a a doua zi are sa fie mai bine.
Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecat a. Ea
ramânea cu surorile si fratii cei mai mici când se duceau parintii la munca, vedea de
dânsii, îi mustruluia si îi pov atuia sa fie mai cu rabdare, mai îngaduitori, ca sa nu se
am arasca pâna într-at ât parintii. Dara, bate toba la urechea surdului. Adeca, de! Ce
sa zici? Ar fi fost si ei, poate, mai îngaduitori, si mai cu rabdare, dara burta le da
ghies si îi facea de multe ori sa fie neîntelegatori.
Într-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni, ca si urgisiti de
Dumnezeu, i se facu mila de ei si, într-o zi, când veni sa se roage pentru salas, el îi
zise:
- Omule, te vaz harnic, munce sti de te spetesti, si doua în tei te vaz ca nu poti
lega. Iat a, eu ma îndur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau. Du-te de-ti
alege petecul ce-ti va placea si apuc a-te numaidecât sa-ti faci un bordei.
- Bogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasc a. De unde dai sa izvorasca,
raspunse bietul om.
Se duse de-si alese un petec de loc si pâna în seara groapa pentru bordei o si
dete gata.
Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui ta ran

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=014.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Fata saracului cea isteata Page 2 of 6

bogat si mândru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas.

Peste noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu cum se drese, ca o vita d-ale
bogatului cazu în groapa si muri.
A doua zi de dimineata , bogatul, vazându-si vita moarta, sari cu gura mare
asupra saracului, îl lua de piept si cu el târâs se duse la curtea boierului, sa le faca
judecata.
Boierul se mira când îl vazu si-i întreba ce cauta?
Taranul cel bogat zise:
- Boierule, acest prapadit de om, venetic în satul nostru, n-ar mai avea parte
de el! dupa ce ti-ai facut poman a de i-ai dat un petec de loc, el tocmai lânga mine si-
a ales sa-si fac a bordei! Una la mâna. Bag a de seama ca, dupa ce e sarac, apoi e si
cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce si-a facut pentru bordei, dupa ce ca e mare
foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca
mie paguba, si mi-a c azut o vita într-însa de si-a rupt junghietura. Judeca d-ta
acum, nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de
asta?
- Boierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile în ochi cât pumnul.
Boierule, n-am ce zice, omoara-ma, sp ânzura-ma, n-am ce face daca a dat pacatul
peste mine. Asa este cum zice bogata sul meu vecin. Si fiindca lui Dumnezeu îi place
dreptul, drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa, si o groap a mare, ca sa încapa
bordeiul pe to ti ai mei, dara nici ca m-am g ândit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost
la sufletul meu cugetul de mândrie, caci n-aveam pe ce ma mândri, când mi-am ales
loc lânga d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate.
Boierul sta în cumpana. Nu stia cui sa dea dreptate. Vedea el ca saracul a
cazut în pacate, dara fara voie. Dupa ce se gândi el nitel, zise:
- Bre, oameni buni! Eu am sa va fac trei întrebari; cine le va dezlega mai bine,
a aceluia sa fie dreptatea. Va dau ragaz de trei zile, gânditi-va. Dupa trei zile sa
veniti si sa-mi ghiciti întrebarile. Tineti minte bine.
Întâia întrebare suna asa:
Ce este mai gras în lume?
A doua:
Ce este mai bun?
Si a treia:
Ce alearga mai iute?
Aide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici
vreuna din întrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si
capetele.
Amândoi împricinatii se întoarsera la casele lor. Bogata sul, laudându-se ca el
are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai usor decât a spune ca porcul sau din
ograda este mai gras, deoarece st a slanina pe dânsul de o palma; iara saracul
plângea de potopea pamântul, gândindu-se ca ce o sa spuie el.
Daca ajunsera fiecare la ai s ai, bogatasul era vesel ca are sa-si câs tige pricina,
iara saracul se puse pe gânduri si tot ofta. Copiii se adunara pe lânga dânsul, se uita,
dara nu cutezau sa-l întrebe ceva. Începura si ei a plânge; si se facu acolo la dânsii o
plângere si o jelanie de te luau fiori de mila.
Numai fata cea mai mare îsi lua inima în dinti si-l întreba ce are de este a sa de
trist?
- Ce sa am, fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Boierul ne-a îndatorat sa-i
ghicim niste întrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune,
necum un sarman prost ca mine.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=014.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Fata saracului cea isteata Page 3 of 6

- Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor.

- Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti înca nici cum se
manânca mamaliga.
- Te mir a, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne vei
spune si noua?
Atunci saracul zise:
- Iac a, iaca, iac a ce ne-a zis boierul sa ghicim; caci de unde nu, ne va sta
capul unde ne stau talpile.
Fata cea mare se puse pe gânduri si, dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta, se
apropie de tata-sau si îi zise:
- Ia lasa, tata, nu mai fi a sa de mâhnit. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim.
Când te vei duce la boierul sa-i dai r aspuns, ti-oi spune si eu ceva. Si poate ca va da
Dumnezeu sa scapi cu fa ta curat a dinaintea lui.
Saracul paru a se mângâia oarecum; dara numai inima lui stia. Nu voia, vezi,
sas i mai mâhneasc a si copiii.
În dimineata când fu a se înfat isa la boierul ca sa-i ghiceasc a întrebarile, fie-sa
îi spuse ca ce sa raspunza. Saracul se arata a fi multumit, dara se îndoia.
Se înfat isa înaintea boierului. Bogata sul, mândru si cu pieptul deschis; saracul
umilit si strâns la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dânsul.
Boierul întreba pe bogata s:
- Ei, bade, ce este mai gras pe lumea asta?
Bog atasul raspunse cu coraj:
- Apoi de, cucoane, ce s a fie mai gras decât porcul meu din ograda, care are
grasimea pe el de o palma de groasa.
- Minciuni spui, raspunse boierul.
Si întrebând si pe saracul, el raspunse cu sfiala:
- Apoi de, cucoane, eu zic cu mintea mea a proast a ca pamântul sa fie mai
gras pe lumea asta, ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem.
- Asa este, raspunse boierul.
Acum zise bogata sului iara:
- Ce alearga mai iute pe lumea asta?
- Armasarul meu, cucoane, raspunse bogata sul, ca alearga peste vai si dealuri,
când îi dau drumul, de nu-i vezi copitele.
- Apoi de, cucoane, capul meu nu ma duce asa departe, fara decât dau cu
socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gândul, raspunse si saracul.
- Tu ai dreptate. Cela aiureaza.
În cele din urma, mai întreba o dat a pe bogatas:
- Ce este mai bun pe lumea asta?
- Nimic nu este mai bun pe lumea asta, milostive stapâne, raspunse el, ca
judecata cea dreapta a m ariei tale.
- Eu, boierule, cu prostia mea ma duce gândul sa crez ca nimic nu e mai bun
pe lumea asta ca Dumnezeu, care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre.
- Adevarat, asa este, zise boierul.
Si, întorcându-se c atre bog ata s, ad aoga:
- Iesi afara, taran viclean si mojic ce esti, sau pui acum de-ti trage la talpi
atâta c ât nu poti duce.
Bog atasul iesi cu coada între picioare.
Si chem ând mai aproape pe sarac, îl întreba cu un grai blajin:
- Spune -mi, bre, omule, cine te-a învat at pe tine sa raspunzi asa de potrivit,
caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte întelepte.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=014.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Fata saracului cea isteata Page 4 of 6

Bietul sarac se cam codea. Nu-i venea s a spuie drept, de team a sa nu pat easca
ceva. Dara daca se vazu încoltit, spuse tot adevarul precum era.
Atunci boierul, mirându-se în sine de iscusinta fetei saracului, îi porunci ca a
doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasc a. Ea sa fie nici îmbracata, nici dezbracata,
nici calare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lânga drum.
Cum auzi saracul unele ca acestea, începu a se boci si a se vaicara, de nu-ti
venea sa-l mai auzi, si se întoarse la ai s ai.
Fata cea mare, când auzi cele ce îi spuse:
- Nu te teme, tatuca, îi zise ea, ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti dou a
mât e.
Cum se facu dimineata, fata arunc a pe dânsa un volog (plas a), lua mâtele la
subtiori, încaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasc a.
Mergând astfel pe drum, ea nu era nici calare, nici pe jos, caci îi da de pamânt
când un picior, când altul, tapul fiind pitic; umbla ni pe drum, ni pe lânga drum, c aci
tapul nu tinea drumul drept. Aci trecea pe lâ nga câte un gard sa apuce câte vrun
lastar de la vrun pomisor; aci trecea de cealalta parte. Nu era nici îmbracata, nici
dezbracata cu vologul aruncat pe dânsa.
Si asa, cu chiu cu vai, ajunse la curtea boiereasca. Când o vazura boierul si
oamenii curtii, venind asa, încremenira. Boierul, vezi, nu voia sa se dea ramas, si
porunci sa dea drumul la doi zavozi ce -i tinea la curte în lan t. Acestia, cum vazur a
alaiul cu care venea fata saracului, se repezira la dânsa, dara ea dete drumul îndata
mât elor si zavozii se luara dupa dânsele, iara fata saracului ajunse la scara
boiereasca asa precum îi poruncise boierul.
Vazând si aceasta iscusinta a fetei, boierul n-avu încotro si fu nevoit s-o
priimeasca. Atunci porunci sa o fereduiasc a (sa o îmbaieze), o îmbraca cu niste haine
ca de mireasa si hotarî sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe lânga dânsul,
care îl slujea cu credinta .
Dupa ce o vazu boierul curat ita si ferchezuita ca o mireas a, si cum avea si ea
pe vino-încoace, i se paru mai frumoas a de cum era atunci; ce-i abatu lui, ca pofti sa
o aiba el de nevasta, mai cu seama ca era burlac, si se cununa cu dânsa. Mai -nainte
de a se cununa, boierul zise dânsei:
- Eu te iau de so tie; dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de
mine.
Ea priimi.
Dupa ce trecu cât trecu de la cununia lor, boierul se duse o data în treaba lui
pe mosie. În lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. Aflând ca boierul nu
este acasa, si vazând pe cuconita într-un cerdac, ei începura sa se jeluiasca la dânsa.
Ea asculta si tacea.
Unul zise:
- Aveam s a ma duc pâna în cutare loc, însa o roata de la caruta mi se stricase.
Nu-mi puteam înhama iapa la caruta cu trei roate, mai cu seam a ca era a fata.
Atunci m-am rugat de vecinul meu, asta care e de fata , sa-mi împrumute el o roata.
El, ce e drept, aseara mi-a împrumutat roata ce i-am cerut, cu gând ca azi pâna în
ziua sa ma duc la treaba mea. Când, ce sa vedeti, cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a
fatat iapa un mânz.
Taranul cel cu roata îi taie cuvântul si zise si el:
- Nu-l credeti, cucoana, sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat mânzul.
Cucoana asculta din cerdac si tacea.
Taranii asteptara ce mai asteptara si, daca vazura ca cucoana nu le face nici o
judecata, întrebara:

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=014.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Fata saracului cea isteata Page 5 of 6

- Da' unde-i dus boierul, cucoana?

- Ia, s-a dus, raspunse ea, sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui
iaz, ca în toate noptile ies broastele dintr-însul si manânca malaiul.
Taranii se uitara lung si plecara. Ajungând la poarta ograzii boieresti, ei
începura a se întreba unul pe altul:
- Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei, ma, nea asta?
Cum se poate broastele sa manânce malaiul?
Ce se sfatuira ei, ce vorbira, ca numai se întoarsera sa întrebe pe cucoan a ce
vorba fu aia.
Daca venira dinaintea cerdacului iar a, prinsera a întreba:
- Da' bine, cucoana, ca ce sa fie vorba ce ne -ai spus-o? Poate-se ca broastele
sa manânce malaiul?
- Nu stiu daca broastele poate sa manânce malai, au ba, raspunse cucoana;
dara s tiu ca roata nu poate s a fete mânji.
Tocmai atuncea îsi venira si ta ranii de acasa. Acum înteleser a siritenia vorbei
cucoanei, se mirara de atâta întelepciune si se împacara cum stiura ei mai bine.
Viind si boierul acas a, întreba:
- Cine a mai fost p-aici în lipsa mea? Ce s-a mai petrecut?
- Ce sa fie? raspunse ea. Iaca, iaca cine a venit si iaca ce s-a întâmplat cu ei,
si ce le-am zis eu.
Boierul, cum auzi, îi zise:
- Fiindca ai c alcat fagaduiala si ai judecat fara mine, nu mai putem tr ai
am ândoi. Ia-ti ce pofte sti de la mine si ce-ti este mai drag în casa mea, si s a te duci
la tatatau acasa.
Cucoana zise:
- Vorbele tale, barbate, sunt sfinte pentru mine, pentru ca de aceea barbatul
este barbat. Nu sunt vinovata întru nimic, caci n-am judecat pe acei jeluitori, ci le-
am spus numai unde este stapânul lor. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti,
e u ma supun fara sa cârtesc si-ti multumesc înca din ad âncul sufletului pentru
bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Un
lucru te mai rog: fiindca ma gonesti, lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu în casa
domnului meu si barbat. Da o mas a si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa
petrecem împreuna s i sa ne chefuim pentru cea din urma oara.
Boierul se îndupleca si porunci de facu o masa d-alea înfricosatele, unde
chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. Sezura, se înveselira si se chefuira
cât le cerura inima. Cucoana însa tot îndesa paharele boierului si el tot bea. Si(-i)
mai dete unul, si înca unul, pâna îl facu cuc. Se îmbata boierul de se coclise turta.
Atunci si cucoana îl ia frumusel la spinare, fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la
tat-sau acasa, unde îl puse pe cuptor de dormi pâna se trezi.
A doua zi, când se destepta, boierul, vazându-se în astfel de hal, întreba unde
se afla.
Cucoana îi raspunse:
- La tata acasa. Când m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie sa iau din casa
dumitale ce mi-o fi mai drag. Aceea am si facut. Nimic nu mi-a fost mai drag dec ât
barbatul. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat.
Când auzi boierul asemenea vorbe cu noima, se gândi ce se gândi, apoi
raspunse:
- Aidem, nevasta, acasa, si sa traim ca în s ân de rai; acum pricep eu ce odor
de femei am dobândit.
Si m-am suit pe o sea

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=014.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Fata saracului cea isteata Page 6 of 6

Si am spus-o asa.
M-am suit pe o roata
Si am spus-o toata.

Închide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=014.php 7/12/2003