Colonii
Colonii
Colonii
Mureş
LP4
Medii de cultură
Medii de cultură: complexe de substanţe care permit creşterea şi multiplicarea bacteriilor
(conţin substanţe nutritive, au pH corespunzător, umiditate corespunzătoare, sunt sterile,
atmosferă corespunzătoare - aero/anaerobioza)
Clasificare
După consistenţă:
- lichide (repartizate în eprubete)
- solide (geloza dreaptă, înclinată, în placă)
- semisolide (în eprubete)
După conţinutul de substanţe nutritive:
1. Medii naturale: conţin substanţe nutritive în forma lor naturală, fără a fi prelucrate în
prealabil: mediul cu bilă, mediul cu lapte, mediul cu ouă, ser de bou coagulat
2. Medii artificiale:
A) Medii de bază – pentru germeni nepretenţioşi
1) bulion simplu
2) geloza simplă – bulion + agar-agar (un extract de alge care asigură consistenţa
solidă, nu are proprietăţi nutritive)
B) Medii compuse
1) Medii complexe: mediu de bază + substanţe organice (sânge, ser, glucoză), sunt
folosite pentru cultivarea germenilor pretenţioşi (geloza sânge)
2) Medii de îmbogăţire: conţin agenţi selectivi, care inhibă dezvoltarea unor bacterii
şi permit creşterea altora
3) Medii speciale
- mediul Löwenstein-Jensen – pt. cultivarea micobacteriilor
- mediul Sabouraud – pt. cultivarea levurilor (Candida)
- mediul chocolat – neisserii, hemofili
4) Medii diferenţiale şi selectiv-diferenţiale: indicator de culoare, +/- substanţe
selective (inhibă creşterea unor bacterii) + zaharuri/polialcooli ; sunt folosite
pentru izolare şi identificare (geloza lactozată, TSI, SIM, Leifson, Chapman)
-1-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
Caractere de cultură
- se studiază aspectul macroscopic al coloniilor bacteriene izolate
colonii rotunde
margini regulate, bombate
suprafaţa netedă, translucidă
uşor detaşabile de pe mediu
suspensionate în sol. saline produc suspensii omogene (ser fiziol.)
reprezintă forma normală pentru majoritatea bacteriilor patogene, fiind dotată cu
calităţi optime de structură antigenică şi de patogenitate.
2. Coloniile de tip R (rough)
colonii neregulate
plate, uscate
suprafaţa zbârcită
aderente la mediu
în soluţii saline produc suspensii neomogene (fenomenul de aglutinare spontană)
este caracteristică, în general, bacteriilor nepatogene, cu 3 excepţii: Bacillus anthracis,
Mycobacterium tuberculosis, Corynebacterium diphtheriae
3. Forme intermediare: S-R , R-S
4. Coloniile de tip M
aspect mucos
foarte mari
foarte bombate
foarte lucioase
cu tendinţă de curgere şi de confluare
caracteristice bacteriilor care posedă capsulă (de ex. Klebsiella)
5. Coloniile pufoase
mucegaiuri
6. Fenomen de căţărare
Proteus: pe medii simple creşte sub forma unui văl care acoperă toată suprafaţa
mediului (nu apar colonii)
-2-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
-3-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
4. Alte teste
• Mobilitatea
- bacteriile flagelate sunt mobile şi migrează într-un mediu de cultură
semisolid, deviază de la locul de inoculare (traiectul de înţepătură)
• Mirosul
- la multe specii, coloniile au miros caracteristic
• Producerea de pigment
- Pigmenţi nedifuzibili – nu difuzează în mediu, vor colora doar colonia (ex.
Staphylococcus aureus – pigment auriu)
- Pigmenţi difuzibili – difuzează în mediu, colorează şi mediul (ex.
Pseudomonas – pigment verde).
-4-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
Reacţia antigen – anticorp este specifică, antigenul poate fi legat numai de anticorpul
ce s-a produs ca răspuns la stimulul antigenic respectiv.
ag + ac ag-ac
Aceste reacţii pot fi folosite pentru detectarea unui antigen necunoscut cu ajutorul unui
anticorp cunoscut (metode de diagnostic directe):
ag? + ac ag-ac
-5-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
Reacţia de aglutinare
Antigenele: corpusculare, aglutinogene
Anticorpii: aglutinine
Complexul imun: aglutinat
Are loc între antigenele de pe suprafaţa celulei microrganismelor şi anticorpii corespunzători.
Frecvent se realizează pe lamă de microscop.
Pe o lamă de microscop curată şi degresată se depune la un capăt 1 picătură de ser aglutinant
polivalent iar în celălalt capăt 1 picătură de soluţie salină izotonă (martor).
În fiecare picătură se suspensionează cu ansa un fragment din colonie.
Dacă microorganismul are antigene specifice serului aglutinant, în 1-2 minute apare
aglutinarea (grunji vizibili cu ochiul liber sau cu lupa).
În picătura martor şi în cazul reacţiei negative, amestecul rămâne opalescent, uniform.
Reacţia de precipitare
Antigenele: de natură coloidală (solubile), precipitinogene
Anticorpii: precipitine
Complexul imun: precipitat.
Pot avea loc în medii lichide (metode folosite în bacteriologie) sau în medii solide.
Reacţii de precipitare în mediu solid
Precipitinele, precipitogenele au capacitatea de a difuza în gel de agaroză. Unde se întâlnesc
în cantităţi echivalente se formează precipitat vizibil cu ochiul liber.
Metoda Mancini – imunodifuzia simplă (radială).
- Elementul cunoscut (ag) se inglobează în gel de agaroză.
- Gelul topit se toarnă în plăci, după solidificare se decupează godeuri.
- În godeuri se introduce elementul necunoscut al reacţiei (serul de cercetat:
ac?).
- Se incubează în cameră umedă peste noapte la temperatura camerei. Anticorpii
din serul cercetat difuzează în gel, dacă corespund antigenului inglobat, are loc
reacţia antigen-anticorp.
- În zona echivalenţei se formează precipitat circular.
- Se măsoară diametrul precipitatului, se raportează la curbe etalon, astfel
precizându-se cantitatea de anticorpi din ser (metodă cantitativă).
3 -6-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
-7-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
Detectarea antigenelor
anticorpi specifici
antigen?
substrat cromogen
-8-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
Metode de hibridizare
Principiu: fragmente monocatenare de oligonucleotide marcate (sonde), având secvenţă
cunoscută (caracteristică unui microorganism) se vor ataşa pe baza complementarităţii de
secvenţe complementare situate pe acizii nucleici ale virusului de identificat.
Etape de lucru:
• extragerea acizilor nucleici,
• denaturarea acizilor nucleici şi fixarea acestora pe un suport,
• hibridizare: adăugarea sondelor (marcate enzimatic, cu fluorocrom sau cu substanţe
radioactive) şi ataşarea acestora de secvenţele omoloage,
• eliminarea sondelor nefixate,
• vizualizarea hibridizării.
Vizualizarea se face în funcţie de tipul marcajului folosit.
A T T G C A A T
C G C G
G C G C
denaturare T A T A
-9-
Disciplina de Microbiologie UMF Tg.Mureş
LP4
Boala experimentală
Studiul pe animale se face doar în cazurile în care celelalte metode de identificare sunt
nestisfăcătoare.
Este necesară cunoaşterea metodelor de contenţie a animalelor.
Înainte de inoculare animalele sunt marcate, dacă este necesar sunt anesteziate (intervenţii
dureroase), iar locul inoculării se epilează şi se antiseptizează.
Inocularea se face prin diferite căi:
intradermic,
subcutanat,
intramuscular,
intravenos,
intraperitoneal,
intranazal,
intracerebral.
Suspensiile microoranismelor sunt inoculate prin injecţie, inhalare, ingestie, badijonare, etc…
Se urmăreşte patogenitatea bacteriilor, virusurilor, paraziţilor, prin studiul modificărilor care
apar la animalul inoculat.
-10-