Tematica instruire P.S.I.

Tematica in domeniul PSI cuprinde cunostinte referitoare la:

- efectele focului;
- sursele de aprindere;
- urmarile incendiilor;
- comportamentul în caz de incendiu;
- modalitatile de prevenire si stingere a incendiilor.
- identificarea surselor de incendiu;
- modul de comportare în caz de incendiu;
- însusirea modalitatilor teoretice si practice pentru stingerea focului si acordarea primului ajutor în caz
de incendiu;
- respectarea regulilor de prevenire a incendiilor pe timpul cazarii;
-completarea cunostintelor privitoare la profesia de pompier si la importanta sociala a activitatii de
aparare împotriva incendiilor.
În continuare sunt prezentate temele incluse în tematica de instructaj pe linia PSI a salariatilor
I. TEMA NR. 1 FOCUL – PRIETEN SI DUSMAN
II. TEMA NR. 2 COMPORTAREA ÎN CAZ DE INCENDIU
III. TEMA 3 - CUNOAsTEREA PRINCIPALELOR MAsINI sI UTILAJE DE STINGERE
A INCENDIILOR. MODUL DE FOLOSIRE A ACESTORA
IV. TEMA NR. 4 REGULI DE PREVENIRE A INCENDIILOR ÎN GOSPODARIE
V. TEMA 5 SISTEME DE ALARMARE IN CAZ DE INCENDIU. REGULI SI MASURI
DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE ELECTRICE SI DE INCALZIRE
VI. TEMA NR. 6 PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INCENDIU

TEMA NR. 1 FOCUL – PRIETEN SI DUSMAN

ROLUL FOCULUI ÎN VIATA OMULUI
Din cele mai vechi timpuri,focul a fost un ajutor nepretuit al omului, slujindu-l în cele mai
diferite activitati pe care le desfasoara , de la încalzirea microclimatului în care traieste,
pregatirea hranei, pâna la desfasurarea unor procese ce necesita caldura etc.
Dar s-a dovedit ca focul prieten al omului,poate deveni dusman al acestuia,punându-I viata în
pericol,integritatea bunurilor materiale create dealungul timpului atunci când este scapat de
sub control ori este utilizat în anumite conditii.

EFECTELE UTILIZARII INCORECTE A FOCULUI

Istoria civilizatiei umane este însotita în procesul ei ascendent si de lupta oamenilor împotriva
fenomenelor de disconfort, inclusiv cele produse de arderile necontrolate, numite frecvent
incendii.
Atitudinea oamenilor fata de aceste fenomene negative ce le-a însotit evolutia este una de
respingere, de negare care îmbraca anumite forme de manifestare în raport de treapta de
dezvoltare a societatii, a comunitatilor umane.
Pentru a-si salva bunurile materiale si spirituale împotriva efectelor distructive ale focului, societatea si-
a organizat, în epoca moderna, formatiuni specializate, care au purtat diferite denumiri în raport cu
forma de organizare statala.
În fiecare an pe plan mondial incendiile provoaca zeci de mii de pierderi de vieti omenesti ,sute de mii
de raniti si uriase pierderi materiale, la originea pierderilor de vieti omenesti o pondere importanta
revine fumului si gazelor toxice de ardere precum si arsurilor.
La fiecare 7 minute, undeva în lume izbucneste un incendiu, anual înregistrându-se peste 75000 de
incendii.
Acest flagel determina mai multe pierderi de vieti omenesti si bunuri materiale decât toate calamitatile
naturale.
Focurile în loc deschis, aprinse voluntar în diferite scopuri (gatit, încalzit) cum ar fi: focuri de tabara, de
miriste, pentru arderea gunoaielor, deseurilor etc. lasate fara supravegere si scapate de sub control în
paduri, curti, santiere, depozite cât si în spatii interioare, focuri pentru încalzit în hale industriale,
constructii civile pot sa se propage la materiale si elemente de constructie combustibile din apropriere,
prodocându-se incendii dezvoltate.
În dezvoltarea incendiilor în aer liber factorul esential îl constituie vîntul prin directia si viteza sa.
Incendiile datorate surselor de aprindere cu flacara si anume: chibrite, lumânari, focuri aprinse
voluntar dar scapate de sub control, aparate termice au o pondere în ROMÂNIA de 30-45 %
din totalul incendiilor, în functie de sezon.
Numarul mediu de incendii la 1000 de locuitori în :
- SUA = 7,4;
- MAREA BRITANIE =9,1;
- OLANDA =5,9;
- ITALIA =3,1;
- GERMANIA =3;
- ROMÂNIA = 0,4;
SURSELE DE INCENDIU
CUM SE PRODUCE UN INCENDIU ?
Pentru a defini notiunea de "incendiu", trebuie sa explicam în prealabil ce reprezinta arderea unui
material.
Arderea este reactia unui material combustibil în contact cu oxigenul, fenomen ce are loc cu degajare de
caldura si este însotit, în general, de emisie de flacari si fum.
Procesul de ardere nu poate avea loc decât daca sunt îndeplinite simultan conditiile:
- prezenta combustibilului -adica a unui materia1 care sâ arda în prezenta focului sau a temperaturilor
ridicate;
- prezenta substantelor care intretin arderea (oxigenuf din aer, de exemplu);
- initierea reactiei -prin existenta unei surse de foc.
Cel mai important fenomen fizic ce însoteste arderea, este cresterea temperaturii materialelor (atât a
celor care ard propriu-zis, cât si a celor din apropiere), fenomen amplificat pe masura ce arderea este tot
mai intensa. De asemeni, pe timpul arderii se degaja cantitati mari de fum si gaze de ardere. Fumult este
vizibil, are miros si gust, si în functie de aceste elemente ne putem da seama de natura materialului care
arde (exemple: fumul cenusiu cu miros întepator, provine de la arderea lemnului; arderea hârtiei, paielor
si fânului, este
însotita de un fum alb-galbui; motorina, cauciucul, degaja un fum negru intens).
Atentie! Prezenta fumului de culoare galben, albastru, alb, ca si gustul dulceag, amarui, usturoiat al
acestuia, indica prezenta unor substante otravitoare, deci zona trebuie parasita imediat.
În orice situatie, trebuie evitata inhalarea fumului, deoarece acesta contine monoxid de carbon, o
substanta foarte toxica, care provoaca asfixieri. Spunem câ flacara s-a propagat de la un punct de pornire
- numit focar - spre vecinatati, si acest fenomen nu poate fi oprit decât în doua situatii:
- flacara intâlneste un material care nu arde;
- o persoana stinge flacara.
În acest moment putem enunta si o definitie a incendiului si anume:
Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, care necesita 4 elemente definitorii:
- existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere;
- initierea si dezvoltarea în spatiu si timp a procesului de ardere sa fie necontrolate;
- procesul de ardere sâ fie nemotivat social, necesitând o interventie organizata în scopul lichidarii lui;
- producerea de pierderi materiale în timpul arderii.
Exemplificare:
Presupunem cazul unei case în care încalzirea se realizeaza cu ajutorul sobelor de teracota.
Bineînteles, în interiorul fiecarei camere, exista elemente de mobilier (dulap, pat, scaune, masa etc.),
covoare, carti, s.a.m.d., deci exista combustibilul care ar putea întretine arderea.
Din neglijentâ, usita sobei în care arde focul a fost lasata deschisa si o bucata de jar a cazut pe covor.
Deci sursa de aprindere (bucata de jar), a intrat în contact dired cu materialul combustibil (covorul), si a
initiat procesul de ardere. Odata aparuta prima flacara, aceasta se va propaga într-o directie oarecare (în
functie de natura, cantitatea, proprietatile fizicochimice ale materialului combustibil, existenta unor
curenti de aer) spre obiectele din camera. Atât initierea arderii cât si desfasurarea procesului sunt
necontrolate, desfasurânduse în afara vointei omului.
Întreaga desfasurare a fenomenului, descrisa pâna în acest moment, nu are o motivatie sociala, deoarece
se produc pierderi materiale sau chiar umane. Pentru limitarea acestor pierderi este necesara interventia
unor forte specializate (pompieri militari sau civili), care sa întrerupa procesul de ardere.
Fiind întrunite toate elementele componente, putem spune ca am descris initierea si desfasurarea unui
incendiu.
Nu avem de-a face cu incendii în urmatoarele situatii, neproducându-se pagube materiale si/sau nefiind
nevoie de interventia pompierilor:
- arderea resturilor menajere dintr-o groapa de gunoi;
- arderea resturilor vegetale de pe ogoare, dupa strângerea recoltei.
CARE SUNT SURSELE DE INITIERE A UNUI INCENDIU ?
In literatura de specialitate din România, se iau în considerare 14 tipuri de surse de aprindere, care în
functie de natura lor, pot fi clasificate astfel:
1. Surse de aprindere cu flacara:
- focuri în aer liber;
- flacara (chibrit, lumânare);
- flacari de la aparate termice.
2. Surse de aprindere de natura termica:
- obiecte incandescente (tigara, topituri metalice, becuri electrice, jar, cenusa, zgura, particule
incandescente de la sudura);
- caldura degajata de aparate termice (casnice, industriale);
- efectul termic al curentului electric;
- cosuri de fum defecte si necuratate.
3. Surse de aprindere de natura electrica:
- arcuri si scântei electrice;
- scurtcircuit electric;
- electricitate statica.
4. Surse de aprindere spontana:
- de natura chimica;
- de natura fizico-chimica;
- de natura biologica.
5. Surse de aprindere de natura mecanica:
- scântei mecanice;
- caldura degajata prin frecare.
6. Surse de aprindere naturale:
- caldura solara;
- trasnet.
7. Surse de aprindere datorate explozivilor si materialelor incendiare.
8. Surse de aprindere indirecte (datorita focarului unui incendiu, flacara unui amestec exploziv).
Toate aceste surse de aprindere sunt produse de MIJLOACE DE APRINDERE, dintre care cele mai des
întâlnite în practica sunt: aparate electrocasnice, mijloace de iluminat electric, brichete, chibrituri, lampi,
lumânari, tigara, cazane, cuptoare, aragaze, sobe, aparate de sudura, burlane si cosuri de fum.
Sursa de aprindere produsa de un mijloc nu poate initia un incendiu, decât în împrejurari determinante,
care pot fi:
- instalatii electrice defecte;
- echipamente electrice improvizate;
- sisteme de încalzire defecte, improvizate sau nesupravegheate pe timpul functionarii;
- cosuri, burlane de fum defecte sau necuratate;
- jocul copiilor cu focul;
- focul deschis nesupravegheat;
- actiunea intentionata;
- altele.
Prevenirea incendiilor se realizeaza prin preîntâmpinarea producerii acestor împrejurari determinante,
respectând anumit 131p1520b e reguli de prevenire a incendiilor.

PRINCIPALELE CAUZE DE INCENDIU SI MODUL DE INLATURARE A ACESTORA.

SISTEME DE ALARMARE SI TIPURI DE STINGATOARE.
Incendiul este un fenomen complex si distrugator de valori materiale si umane uneori
incalculabile,un fenomen nedorit de nimeni si care trebuie combatut de toti si pretutindeni.Pentru a
cunoaste modul in care trebuie sa actionam pentru combaterea incendiilor trebuie sa cunoastem mai intai
principalele cauze de incendiu. Acestea sunt :
1.Focurile deschise care se refera la flacara de chibrit, flacara oxiacetilenica (de sudura), focul
improvizat (in aer liber), tigara aprinsa,flacara de la un incendiu,corpurile incadescente,flacara de la
lumanari,dela masinile de gatit etc .Intretinuta de oxigen flacara, poate sa aiba o temperatura de pana la
2000 de grade celsius (lampa de gatit ) sau chiar de 3150 de grade celsius (bec de sudura) si poate usor ,
aprinde materialele deci sa declanseze incendii.
Pentru a nu provoca incendii trebuiesc cunnoscute citeva masuri de prevenire a incendiilor determinate
de focurile deschise:
- chibritele trebuie folosite numai de adulti , in locurile in care nu exista pericol de incendiu sau de
explozie si stinse bine dupa utilizare;
- copii nu trebuie sa se joace cu chibrituri, tigari sau sa umble la soba sau aragaz ;
- focurile deschise nu trebuie facute pe timp de vant sau la o distanta mai mica de 100 m fata de liziera
padurilor sau lanuri de cereale si de 50 m de materiale combustibile;
- nu vor fi lasate nesupravegheate si se vor stinge cun apa sau acoperite cu pamint la plecare;
- aparatele de sudura nu constituie un mijloc de joaca si nu trebuie folosite decat de cei autorizati;
2.Corpurile incalzite si supraincalzite termic. Dintre corpurile supraincalzite, care pot genera frecvent
incendii se pot enumera :
- cosurile supraincalzite ale sobelor si burlanele, de acea trebuiesc reparate, curatate si bine etansate
imbinarile acestora.;
- instalatiile de incalzire centrale cu aburi, daca sunt lasate pe ele diverse materiale combustibile timp
indelungat (lemn, hirtie, textile ):
- radiatoarele electrice, cand nu sunt supravegheate ele trebuie asezate la distanta de materialele
combustibie si nu direct pe pardoseala combustibila (parchet), pe un strat termoizolant care sa
depaseasca perimtrul lui cu 25 cm.;
- aparatele electrocasnice (fier de calcat, radiatoare, uscatoare de par, ondulatoare), trebuie supraveghate,
asezate la distanta de materialele combustibile si nu pe covor, pe masa, pe aparatul de radio, iar dupa
folosire trebuie scoase din priza;
- lampile electrice cu incandescenta trebuia supravegheate si protejate cu globuri de protectie;
- conductoare electrice supraincalzite, nu se admit circuite electrice improvizate, se protejeaza impotriva
umezeli, sigurantele ttrebuie sa fie calibrate;
- radiatile solare, recipientele in special cele metalice se protajeaza impotriva razelor solare prin vopsirea
in culori deschise care sa reflecte razele solare (albargintiu) sau acoperirea cu prelate sau copertine;
- corpuri incandescente, materiale combustibile cum ar fi carbunele aprins sau jarul din cenusa aruncata
la intimplare, de acea cenusa se depoziteaza in gropi speciale dupa ce in prealabil s-a stopit cu apa.
3. Scantei si arce electrice. Scanteia este o particula incandescenta care se desprinde dintr-un corp ce
arde.
Scanteile ce ies pe cosurile cladirilor, a fabricilor, a locomotivelor,a tevilor de esapament au capacitatea
termca de a aprinde materiale aflate in mediul inconjurator de aceea functionarea lor trebuie
supravegheate, nu se folosesc, aparate de sudura numai de persoane autorizate.
4. Trasnetul, este o descarcare electrica intr-e nor si pamant. Daca trasnetul este de mica intensitate dar
lunga durata poate aprinde paie, fan, hartie e.t.c. Deacea pe timp de furtuna nu se sta sub copaci izolati
langa stalpi de inalta tensiune in apa, pe varf de deal, daca este posibil in cladiri prevazute cu
paratrasnet.
Mod de alarmare
In cazul observarii unui incendiu in scoala cum trebuie sa actionati !
1. Trebuia sa anuntati cel mai apropriat profesor sau orice adult din scoala. Acesta va da semnalul
sonor :
-pentru incendiu trei semnale lung-scurt- lung;
- pentru exercitiu de alarmare doua semnale scurte la interval de 5 secunde.
2. Trebuie sa parasiti scoala conform planului de evacuare afisat.
3. Persoanale adulte vor anunta pompierii militari si vor actiona pana la sosirea acestora cu stingatoarele
din dotare. Important !! Atat in cazul accidentelor observate cat ci in cazul observarii incendiilor este
important sa anuntati Politia, Pompierii, Salvarea si sa nu actionati in necunostinta de cauza.
Tipuri de stingatoare
Stingatoarele dupa modul de transportare pot fi: portabile (SP), remorcabile (SR), transportabile(ST).
Dupa substanta continuta pentru stingere: cu apa imbunatatita, cu apa pulverizata, cu spuma chimica,
folosite pentru inceputuri de incendiu le materiale prin care nu trece curentul electric; cu pulberi si gaze
inerte (praf si dioxid de carbon), cu gaze inerte (cu bioxid de carbon), folosite pentru stingerea
incendiilor de la instalatii electrice aflate sub tensiune.
Stingatoarele trebuie sa existe in toate institutile publice si trebuie periodic verificate

CUNOAsTEREA MODULUI DE ALARMARE A SUBUNITÃŢILOR MILITARE sI A

FORMAŢIILOR CIVILE DE POMPIERI. MIJLOACELE CE SE FOLOSESC ÎN ACEST SCOP
Despre problema anuntãrii si alarmãrii pompierilor militari si civili s-a vorbit si în cazul temei nr. 2.
Pompierii militari se pot anunta prin telefon la nr. "981" în sectorul----------, în
municipiul ---------------------------- la telefonul------------------------.
Anuntarea lor se poate face si prin agent, adicã o persoanã care se deplaseazã la sediul unitãtilor
militare de pompieri din municipiile mentionate mai sus, pe jos, cu bicicleta, cu autoturismul sau orice
alt mijloc de deplasare cât mai rapid.
În continutul anuntului telefonic 1trebuie precizate urmãtoarele date (informatii) privind incendiul:
- denumirea obiectivului incendiat (scoala, gospodãria...);
- locul izbucnirii incendiului (parter, etaj, acoperis, subsol, grajd, surã, depozit de furaje etc.);
- ce arde (materialele incendiate);
- adresa locului de izbucnire a incendiului (localitatea, strada, nr. casei);
- cine anuntã incendiul (numele si prenumele);
- numãrul telefonului de la care se anuntã incendiul, (dacã anuntarea se face prin telefon).
Dupã anuntare nu se pãrãseste telefonul si se asteaptã apelul pompierilor pentru confirmare.
În cazul localitãtilor neracordate la reteaua telefonicã urbanã, anuntarea pompierilor militari de raion se
face prin Oficiul Romtelecom, caz în care se asigurã unele mãsuri dispuse de Primãrie, pentru ca anuntul
sã fie real si sã ajungã la subunitatea de raion. Formatiile civile de pompieri ale agentilor economici din
apropierea scolilor se anuntã similar cu pompierii militari. Formatiile civile de pompieri din localitãti,
(orase, comune, sate) în care nu functioneazã pompierii militari se poate face prin telefon la sediul
formatiei dotate cu autospecialã (masinã de stingere) sau la Primãrie. La formatiile dotate cu
hipocisterne sau pompe manuale, la care nu se executã serviciu permanent la sediul acestora (remizã)
anuntarea (si alarmarea) se asigurã prin mijloace de alarmare sonorã (toacã metalicã, bucãti de metal
legate în suporti speciali sau prin clopotul bisericilor).
Semnalul de alarmare a pompierilor civili se stabileste de cãtre conducerea Primãriei, împreunã cu
preotii parohi si se aduce la cunostinta publicului.
De regulã, în caz de incendiu, semnalul folosit este cel de primejdie, adicã de a bate clopotul în dungã
(într-o ureche).
Clopotul se poate folosi si pentru chemarea pompierilor civili la sedinte de pregãtire (lectii), exercitii si
aplicatii ori alte situatii, cazuri în care se stabilesc semnale distincte.

TEMA NR. 2 COMPORTAREA ÎN CAZ DE INCENDIU

Incendiile sunt caracterizate, în general, de aparitia si dezvoltarea flacarilor, ele constituind de fapt,
simbolul focului.
Efecte nocive asupra oameniloe, bunurilor si mediului, au si caldura degajata, fumul si gazele arse si
chiar utilizarea neadecvata a unor produse de stingere.
Daca orice persoana evita, în mod instinctiv, contactul direct cu flacârile, fenomene cum ar fi degajarea
fumului si a gazelor de ardere, sunt de multe ori ignorate, neaparând atât de evident periculoase ca
flacarile. De multe ori însa, aceste produse ale arderii, provoaca pericole si distrugeri mai mari decât
flacarile, inclusiv pierderi de vieti omenesti, fapt dovedit de statisticile interventiilor la incendii.
Propagarea rapida a fumului într-o constructie, are drept efect, în primul rând, reducerea vizibilitatii, fapt
ce conduce la diminuarea capacitatii de orientare a persoanelor si la aparitia panicii. Acestea împiedica
parasirea rapida a zonei periculoase si, ca urmare, se mareste durata de stationare sub influenta caldurii
si gazelor toxice, sansele de supravietuire diminuându-se.
Reactiile fata de incendii si fum, sunt diferite de la individ la individ, în functie de particularitatile
fizico-psihice ale fiecaruia.
Particulele de fum se pot localiza pe caile respiratorii, provocând simptome de ameteaia si voma.
Lipsindu-i oxigenul, victima incendiului intra în stari euforice, comportându-se într-o maniera irationala
sau ineficace (de exemplu, oameni care zgârie usa în loc sa manevreze clanta).
Efectele inhalarii fumului sunt agravate de consumul de alcool, droguri sau medicamente cu efect
sedativ.
Comportarea recomandata în toate cazurile de propagare a fumului într-o incinta, este urmatoarea: stiind
ca fumul si gazele au tendinta de a se acumula în strat sub tavan, se da alarma, apoi se merge aplecat,
fara ezitari, pentru a se cauta o cale de evacuare (în caz ca aceasta nu este cunoscuta). O importanta
deosebita o are instructajul periodic în cazul ocupantilor unei cladiri, asigurându-se astfel reflexele
indispensabile evitarii actelor ilogice datorate intoxicatiei cu fum.
În compozitia fumului intra si gazele de ardere, deseori cu efecte extrem de nocive.
decât oxigenul, formeaza carboxihemoglobina, compus ce induce modificari psihomotrice fatale.
Dioxidul de carbon produce moartea prin asfixie, la concentratii sub 20%, iar la concentratii mici (3-
10%), produce dureri de cap, congestie cerebraia, reducerea capacitatii auditive.
Hidrogenul sulfurat atinge sistemul nervos central, înainte de a provoca edemul pulmonar.
Tot mai des utilizate în ultimul timp, masele plastice degaja prin ardere gaze toxice sau corozive. Alaturi
de fosgen, amoniac, formaldehida, îndeosebi acidul clorhidric produce simptome de sufocare si
afecteazâ sistemul pulmonar, având în acelasi timp un efect coroziv.
În caz de incendiu, un pericol deosebit îl reprezinta materialele plastice termoplaste, care se înmoaie la
caldura, se topesc si curg. Picaturile, cu temperaturi foarte mari, pot produce arsuri greu de vindecat sau
pot contribui la propagarea incendiului.
În concluzie, orice persoana aflata într-o cladire în care s-a produs un incendiu, trebuie sa o paraseasca
în cel mai scurt timp, evitând prin orice mijloace inhalarea fumului si a gazelor de ardere.
Evacuarea persoanelor, urmareste scoaterea organizata a persoanelor din spatiile în care incendiul sau
alte evenimente negative, pot afecta viata si sanatatea oamenilor.
Caile de circulatie prin care se realizeaza evacuarea, sunt constituite din usi, scari, coridoare, care
asigura iesirea persoanelor în exterior, la nivelul terenului, în cel mai scurt timp si în conditii de deplina
siguranta.
În cazul particular al unei unitati de învatamânt, în cazul în care este necesara evacuarea cladirii, elevii
vor respecta urmatoarele:
- vor fi îndeplinite întocmai instructiunile celor care conduc evacuarea (cadre didactice, pompieri, etc.);
- pe parcursul deplasarii spre exterior, se va merge în pas vioi. Un anunt incomplet, de genul "Arde o
casa pe strada Visinilor", urmat de închiderea telefonului, nu va fi luat în considerare. Prin urmare, odata
ce ati apelat la 981 (apel gratuit), veti preciza urmatoarele:
- denumirea obiectivului incendiat (casa, apartament, magazin, etc.);
- ce arde (natura materialelor incendiate);
- locul producerii incendiului (parter, etaj, acoperis, etc.);
- adresa exacta;
- numele celui care anunta incendiul si numarul postului telefonic de la care apeleaza.
Atentie! Persoana care a facut anuntul, va ramâne lânga telefon pentru confirmare Nerespectarea acestei
conditii, poate conduce la neluarea în considerare a anuntului de incendiu. De asemeni, nu sunt luate în
considerare anunturile anonime.
STINGEREA INCENDIILOR
I. MECANISMUL STINGERII FOCULUI
Prin procedeu de întrerupere a arderii sau de stingere a incendiilor, se întelege un proces fizic sau
chimic, aplicat prin actiuni succesive, care în final trebuie sa conduca la încetarea arderii.
În prezent, se folosesc 7 procedee de întrerupere a procesului de ardere. Alegerea unuia sau altuia,
depinde de o serie de factori, cei mai importanti fiind natura, situatia si marimea incendiului, precum si
proprietatile substantelor care ard.
1. Racirea zonei de ardere.
Este cel mai utilizat procedeu de stingere si consta în introducerea unor substante aflate la temperatura
joasa comparativ cu cea a incendiului, si care au capacitatea de a prelua o parte din caldura necesara
procesului de ardere.
Produsele de stingere indicate a se folosi în acest procedeu sunt: apa, zapada, dioxidul de carbon sub
forma de zapada carbonica.
2. Izolarea materialelor si substantelor combustibile de aerul atmosferic.
Procedeul consta în izolarea materialelor care ard, fata de aerul atmosferic, care întretine arderea. în
acest fel, se reduce viteza de ardere si, respectiv, degajarea de caldura.
Procedeul se utilizeaza în principal la stingerea incendiilor de lichide combustibile, fiind utilizate în
acest scop spume, pulberi, prelate umezite.
3. Reducerea continutului de oxigen.
Procedeul are la baza introducerea de substante care nu întretin arderea în amestecurile de gaze-aer care
participa la ardere, în scopul scaderii procentului de oxigen la valori mai mici de 15%.
Procedeul poate fi aplicat numai în spatii relativ închise (tuneluri, subsoluri etc.).
Ca produse de stingere se utilizeaza dioxidul de carbon, aburul, apa pulverizata foarte fin.
4. Introducerea de inhibitori în spatiile în care are loc arderea.
Procedeul se bazeaza pe proprietatea unor substante active, denumite inhibitori, de a încetini sau opri
reactia de ardere. Ca agenti de stingere, amintim înlocuitorii de haloni (si halonii cu aceleasi proprietati,
dar utilizarea lor va fi foarte mult limitata, deoarece distrug stratul de ozon).
5. Reducerea temperaturii substantelor aprinse, prin amestecarea maselor de lichid aprins.
Din momentul în care un combustibil lichid se aprinde, temperatura de la suprafata lui creste
pâna devine egala cu temperatura de fierbere, în timp ce temperatura straturilor de adâncime
este scazuta. Prin amestecarea straturilor (cu ajutorul aerului sau gazelor inerte introduse sub
presiune), se produce egalizarea temperaturii si încetarea arderii la suprafata.
6. Folosirea substantelor explozive.
Procedeul este folosit pentru stingerea incendiilor de padure care se dezvolta cu violenta, a celor de
sonde în eruptie sau pentru rezolvarea unor cazuri deosebite. Prin explozii controlate, undele de soc
formate, pot întrerupe procesul de ardere.
7. Îndepartarea materialelor combustibile din zona de ardere.
Asa cum am precizat, fenomenul de ardere nu poate avea loc în lipsa materialelor combustibile, deci
procedeul este folosit în principal pentru limitarea propagarii incendiilor.
Pentru întreruperea procesului de ardere, se pot folosi simultan, mai multe dintre procedeele descrise. La
o combinare a acestora însa, unul din ele este principal si hotarâtor în actiunea de stingere a incendiului.
II. PRINCIPALELE SUBSTANTE STINGATOARE SI MIJLOACE UTlLlZATE ÎN LUPTA
ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
În functie de natura materialelor sau substantelor combustibile prezente în spatiile afectate de incendiu,
care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:
Clasa A: - incendii de materiale solide, a caror combustie are loc în mod normal cu formare de jar
(lemn, hârtie, materiale textile, rumegus, cauciuc)
Clasa B: - incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzina, petrol, alcool, lacuri, vopsele, uleiuri,
ceara, parafina)
Clasa C: - incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilena, butan, gaz de sonda).
Clasa D: - incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan)
Produsele de stingere sunt substante naturale sau obtinute prin diferite procedee tehnologice,
si care, introduse în zona de ardere, creeaza conditiile necesare pentru încetarea procesului
de ardere.
Apa - sub forma de jet compact, jet pulverizat, zapada, are cea mai mare eficacitate în stingerea
incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apa, se realizeaza în principal, prin racirea
materialului care arde, dar si prin izolarea suprafetei incendiate fata de oxigenul din aer cât si prin
actiune mecanica.
Fiind buna conducatoare de electricitate, apa nu se recomanda a fi utilizata la stingerea incendiilor în
instalatiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele substante sau produse chimice (carbid,
sodiu, potasiu), poate genera explozii sau degaja gaze combustibile
care jntensifica arderea.
Spuma -din punct de vedere al procedeului de obtinere, spumele se clasifica în:
- spuma chimica (utilizata tot mai rar);
- spuma aeromecanica (fizica) - obtinuta prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot), într-o solutie
apoasa de spumant.
Spre deosebire de apa, care stinge cu prioritate prin efectulde racire, spumele reduc evaporarea, izoleaza
combustibilul de flacara si împiedica accesul oxigenului si deci, reaprinderea.
Spumele se utilizeaza pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa A eficacitatea fiind
diminuata, comparativ cu cea a apei.
Spumele nu se utilizeaza pentru stingerea incendiilor la instalatii electrice sub tensiune (pericol de
electrocutare).
Pulberile sunt amestecuri de substante chimice solide, fin divizate, având unul sau mai multi
componenti principali si o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate si depozitare.
Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere, se explica prin actiunea de inhibare a reactiilor în lant ale
arderii.
Se recomanda folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturdr materialelor combustibile, aincendiilor
de echipamente electrice sub tensiune, precum si a incendiilor la temperaturi exterioare foarte scazute.
Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazeaza pe reducerea continutului procentual deoxigen (la o
conncentratie de 35% a aburului într-o incinta, arderea înceteaza). Se utilizeaza numai la instalatii
speciale de stingere.
Halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reactioneaza cu produsele de ardere intermediare si, printr-o
reactie în lant, produc efectul de inhibitie si sting incendiul.
Din ratiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiti cu substante care au acelasi efect de stingere, dar nu ataca
stratul de ozon.
Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B si C, precum si
incendiilor de instalatii electrice sub tensiune, permitând stingerea prin doua mecanisme: înlocuirea
oxigenului si racirea mediului.
STINGATOARE. Primele mijloace de interventie în caz de incendiu sunt stingatoarele, dispozitive de
stingere actionate manual, care contin o substanta care poate fi refulata si dirijata asupra unui focar de
ardere, sub efectul presiuni formate în interiorul lor.
Clasificare:
1. Dupa tipul substantei de stingere:
- cu apa pulverizata;
- cu spuma chimica;
- cu pulberi;
- cu dioxid de carbon;
- cu haloni.
2. Dupa modul de transport:
- portative (pâna la 10 kg, capacitate);
- transportabile (pe roti).
Refularea produselor de stingere continute de stingatoare, se face sub efectul unei presiuni inteme,
asigurata prin urmatoarele procedee:
- substanta de stingere este îmbuteliata sub presiune, energia de refulare fiind asigurata de presiunea
vaporilor substantei, la temperatura normalâ de functionare (ex. stingatoare cu CO2);
- presiunea este realizata de un gaz inert, de regula CO2, introdus în corpul stingatorului în momentul
utilizarii; gazul este pastrat în butelii si eliberat prin spargerea unei membrane sau prin deschiderea unui
ventil (ex. stingatoare cu apa, pulbere sau spumâ mecanica);
- presurizarea permanenta a stingatorului (tip spray), cu azot sau aer comprimat (ex. stingatoare cu
pulberi).
Gazul de presurizare este generat prin reactia dintre 2 produse chimice (acid+baza), amestecate în
momentul punerii în functiune a stingatorului (ex. stingatoare cu spuma chimica).

TEMA 3 - CUNOAsTEREA PRINCIPALELOR MAsINI sI UTILAJE DE STINGERE A

INCENDIILOR. MODUL DE FOLOSIRE A ACESTORA
Pentru stingerea incendiilor, pompierii militari si civili au în dotare o serie de utilaje si masini de
stingere, mobile, cu sau fãrã motor. si în judetul nostru, în unele localitãti, pompierii civili mai folosesc
în lupta lor contra incendiilor utilaje de tip hipo (trase sau tractate de cai) cum sunt hipocisternele,
pompele manuale si motopompele remorcabile sau transportabile (motorul serveste numai la actionarea
pompelor fãrã a avea rostul de autopropulsare al utilajului respectiv). În acelasi timp pompierii civili din
unele localitãti au în dotare autospeciale de stingere la fel ca si pompierii militari, desigur mai reduse ca
numãr (de regulã câte o masinã).
Autospecialele de stins incendiul sunt vehicule de constructie specialã care dispun de instalatii,
echipamente si accesorii pentru stingerea incendiilor. Pot fi folosite direct la stingerea incendiilor cu
agregate speciale sau indirect pentru îndeplinirea unor misiunui ajutãtoare în cazul unei calamitãti sau
catastrofe.
Principalele pãrþi componente ale autospecialelor sunt:
- autosasiul, care cuprinde totalitatea sistemelor si organelor pentru autopropulsarea masinii fiind
adoptat nevoilor montãrii instalatiilor si agregatelor necesare lucrului cu apã, spumã, pulbere si gaze
inerte la stingerea incendiilor.
Autosasiul are în componentã: motorul propriu-zis, sistemul de transmisie, sistemul de suspensie,
sistemul de directie, sistemul de frânare, sasiul propriu-zis pe care sunt montate toate sistemele si
caroseria.
- caroseria montatã pe autosasiu compartimentatã dupã nevoi pentru adãpostirea servantilor, accesorilor
si a celorlalte instalatii cu care este echipatã masina. La unele autospeciale este prevãzutã cu dispozitive
de stropire care sã asigure autoprotectia, astfel încât pe timpul actiunii de stingere sã se poatã apropia cât
mai mult de incendiu.
- instalatia pentru stingere cu apã, cu spumã, pulbere si gaze inerte, are în componentã:
a) cea cu apã: cu rezervor de mãrime varabilã în functie de tipul masinii; instalatia hidraulicã cu
comenzile si sistemele de conducte care asigurã alimentarea din surse naturale ori artificiale si refularea
apei cãtre incendiu;
b) cea cu spumã are în plus rezervorul pentru spumogen, praf sau lichid, generatorul sau pregeneratorul
de spumã cu anexele si dispozitivele respective;
c) cea cu pulbere si gaze inerte, buncãre pentru pulberea stingãtoare, buteliile cu gaze inerte, sistemul de
conducte flexibile de înaltã presiune care asigurã legãtura între butelii si buncãre, sistemul de conducte
pentru refularea pulberii.
- Comenzi si aparate de mãsurã si control, alcãtuite din manete, ventile, supape, manometre,
vacumetre etc., care diferã de la o autospecialã la alta.
Cel mai frecvent în dotarea pompierilor se gãsesc autospecialele pe sasiu de tip SR 114, SR 132 ºI
ROMAN de fabricatie româneascã precum si autospecialã pe autosasiu de fabricatie strãinã.
Ca denumiri se întâlnesc: autopompã cisternã (APC), autopompã cisternã cu tun de apã si spumã
(APCT), autopompã cisternã de alimentare cu apã (APCA), autopompã cisternã de alimentare cu apã si
tun (APCAT), autotunul de stins incendii (ATI), autospecialele de stins incendii cu praf si azot
(ASPN2), autoscarã mecanicã (AScM), autospeciale de stingere cu pulbere si CO2 (ASP400), alte
autospeciale.
Printre utilajele frecvent întâlnite se enumerã:
- cisternã remorcabilã cu pompe (CRP - 3600),
- motopompã remorcabilã (MPR),
- motopompã transportabilã (MPT),
- motopompã usoarã (MPU),
- generator de spumã mecanicã cu coeficient mare de înfoiere (spumã usoarã) care poate fi:
- motogenerator (MGSU),
- electrogenerator (EGSU),
- hidrogenerator (HGSU).
Dupã simbolul autospecialelor sau utilajelor se scriu simbolul (cifre si/sau litere) care se diferentiazã
între ele, exprimând într-un fel anumite caracteristice esentiale.
De exemplu: APCSR132 înseamnã autopompã cisternã pe autosasiu tip Carpati-Steagul Rosu de 132 CP
(cai putere); ASP400/TVD 12F înseamnã autospecialã de stingere cu pulbere si bioxid de carbon care
contine în buncãr 400 kg de pulbere si este construitã pe autosasiu de autodubã tip Tudor Vladimirescu
si asa mai departe.

CUNOAsTEREA MIJLOACELOR INIŢIALE DE STINGERE A INCENDIILOR sI MODUL

DE FOLOSIRE A ACESTORA
Mijloacele initiale de stingere a incendiilor sunt unelte, scule, materiale sau aparate prevãzute de
normele de dotare emise de organele în drept si care trebuie sã se afle la îndemâna oamenilor pentru a
putea interveni la stingerea incendiilor din primele momente.
Printre mijloacele initiale de stingere a incendiilor (mijloace de primã interventie) se pot enumera:
- stingãtoarele;
- uneltele de la posturile fixe de incendiu sau panourile de incendiu, printre care:
- rãngi cu coadã (lungã, de 3-4 m sau scurtã);
- rãngi din fier tip pompieri;
- topoare-târnãcop;
- lopeti;
- cazmale;
- gãleti tip P.C.I.
- scãri de mânã simple;
- lãzi pentru nisip etc.;
Materialele de la posturile de incendiu se aseamãnã cu uneltele obisnuite din gospodãrii si se mânuiesc
în acelasi mod.
Întrucât stingãtoarele sunt aparate anume confectionate care nu se gãsesc la îndemâna oricum, utilizarea
are comportând anumite reguli, în continuare se vor prezenta problemele specifice acestora.
TIPURI DE STINGÃTOARE
1) Definitii si clasificãri:
Stingãtoarele sunt utilaje si accesorii folosite pentru stingerea începuturilor de incendiu în faza deinitiere
sau de proportii mici, domeniul de utilizare fiind în functie de substanta stingãtoare continutã.
Clasificare.
Dupã modul de transportare
- portabile (S.P.)
- remorcabile (S.R.)
- transportabile (S.T.)
Dupã agentul 8substanta) stingãtor continut:
- cu apã îmbunãtãtitã,
- cu apã pulverizatã;
- cu spumã chimicã;
- cu pulberi si gaze inerte (cu praf si bioxid de carbon);
- cu gaze inerte (cu bioxid de carbon).
2. Stingãtoare cu apã îmbunãtãtitã
a) Se întrebuinteazã pentru stingerea începuturilor de incendiu de naturã uscatã: textile, lemne, cãrbune,
hârtie etc.
b) Are capacitatea de 12 litri si se compune din:
- recipient;
- sita metalicã cu guler de fixare si cu percutor;
- supapã de sigurantã;
- capac;
- mânere de transport.
c) Încãrcare:
- se spalã bine cu apã în interior, se curãtã ajutajul de evacuare si se verificã integritatea supapei de
sigurantã;
- se toarnã în corpul (recipientul) stingãtorului 9 litri de apã curatã;
- se introduc în suportul sitã cele douã fiole: una "A" cu acid sulfuric tehnic concentrat si una "B" cu un
amestec de 300 g bicarbonat de sodiu si 30 g detergent; între fiole se aseazã o rondea de cauciuc pentru
protectie;
- se însurubeazã capacul stingãtorului, având grijã ca percutorul sã fie scos în afarã si asigurat cu
ajutorul distantierului.
d) Functionare:
- se scoate distantierul, se loveste percutorul cu podul palmei pentru a sparge fiolele, se ridicã si se agitã
stingãtorul prin rãsturnare de 2-3 ori, apoi se îndreaptã jetul de apã spre baza flãcãrilor;
- continutul celor douã fiole intrã în reactie, creazã o presiune interioarã necesarã si suficientã pentru
refularea apei pânã la golirea completã a stingãtorului.
e) Întretinere:
- se verificã periodic pentru a nu se rãsturna accidental, se curãtã de praf si alte materiale depuse pe el;
- se completeazã nivelul apei evaporate;
- se fereste de înghet pe timp de iarnã.
3) Stingãtorul portabil cu apã pulverizatã (A.P.)
a) Se foloseste pentru stingerea începuturilor de incendiu de materiale celulozice si din
materiale plastice.
b) Are o capacitate de 10 litri si este compus din:
- recipientul stingãtorului;
- butelia de bioxid de carbon, montatã în interiorul recipientului (contine 130gr. de CO2);
- capacul stingãtorului în care este încorporat un percutor a cãrui vârf interior vine perpendicular pe
supapa de închidere a buteliei de carbon;
- arcul percutorului si agrafa de sigurantã.
c) Încãrcare:
- butelia de bioxid de carbon se încarcã în unitãti specializate;
- se umple recipientul cu apã curatã, se introduce butelia cu bioxid de carbon;
- se monteazã capacul cu percutorul asigurat.
d) Functionare:
Pentru punerea în functiune se procedeazã astfel:
- se loveste siguranta percutorului;
- se loveste energic cu podul palmei (ori cu un corp contondent) cuiul percutor, al cãrui vârf ascutit
deschide (prin spargere) linde buteliei de bioxid de carbon;
- bioxidul de carbon pãtrunde în corpul stingãtorului unde creeazã presiunea necesarã refulãrii apei sub
formã pulverizatã;
- furtunul de cauciuc se îndreaptã asupra focarului;
- timpul de refulare este de 20-40 sec. iar lungimea jetului pulverizat de 4-6 m.
e) Întretinere:
- periodic se verificã vizual integritatea si existenta stingãtorului;
- dupã întrebuintare butelia de bioxid de crbon se trimite pentru reîncãrcare la unitãti specializate;
- se asigurã curãtirea lui exterioarã si interioarã de depuneri.
4) Stingãtorul transportabil cu apã pulverizatã (A. P.50)
Are aceleasi caracteristici constructive si functionale ca stingãtorul portabil cu apã pulverizatã,
deosebindu-se prin capacitãti si timp de lucru diferite. Este deosebit de eficient în stingerea începuturilor
de incendii de naturã celulozicã si materiile plastice. Poate fi folosit cu succes la stingerea începuturilor
de incendii de produse grele (bitum, pãcurã, uleiuri, vaseline etc.).
5) Stingãtorul portabil cu spumã chimicã (S.C.)
a) Se utilizeazã la stingerea incendiilor de produse petroliere si de materiale combustibile solide,
folosind ca agent stingãtor spuma chimicã rezultatã din reactia chimicã dintre o solutie acidã si una
bazicã;
b) Este alcãtuit din:
- corpul stingãtorului, de 12 litri;
- butelia de sticlã, cu suportul acesteia;
- capacul stingãtorului.
c) Încãrcare:
- butelia de sticlã si corpul stingãtorului vor fi bine spãlate iar ajutajul curãtat;
- se preparã soluþiile conform indicatiilor de pe pachet;
- solutia tip "A" se pune în butelie de sticlã (cca. 21); iar solutia tip "B" în corpul stingãtorului (cca. 7,5
l). Solutia trebuie filtratã (strecuratã) înainte de a fi turnatã în recipient;
- se însurubeazã capacul dupã ce în prealabil partea filetatã s-a uns cu vaselinã;
- dupã încãrcare se pune o etichetã din care sã rezulte: felul încãrcãturii, data încãrcãrii si cine a efectuat
încãrcarea;
- se leagã cu un cui din sârmã pentru desfundarea ajutajului.
d) Functionare:
- punerea în functiune a stingãtorului se face prin rãsturnarea de 4-5 ori, dupã ce în prealabil s-a
desfundat ajutajul cu cuiul legat de acesta;
- jetul de spumã se îndreaptã spre baza focarului, tinând stingãtorul cu capacul în jos;
- spuma chimicã se obtine prin reactia chimicã a celor douã solutii (A = Acidã si B = bazicã).
e) Întretinere:
- se verificã periodic pentru a nu se rãsturna accidental, se sterge de praf si alte materiale;
- încãrcãtura se verificã o datã la 6 luni în primul an de la încãrcare, dupã care din 3 în 3 luni, pe un lot
de 1-3 stingãtoare încãrcate la aceeasi datã si pãstrate în aceleasi conditii de temperaturã. În acest scop
se iau 60 ml solutie "B" si 10 ml solutie "A" se amestecã într-un vas (tip eprubetã) si dacã volumul de
spumã obtinut este de 7 ori mai mare decât cel al solutiilor amestecare, atuncã încãrcãtura este bunã;
- data verificãrii, numele si semnãtura celui care a executat aceasta se trec pe eticheta stingãtorului;
- amplasarea stingãtoarelor se face în spatii în care temperatura pe timpul iernii, nu scade sub 50°C.
6) Stingãtorul transportabil cu spumã chimicã (SC 90 si SC 180)
Au acelasi domeniu de utilizare, alcãtuire si functionare ca cele portabile, diferind dimensiunile si modul
de transportare.
Lungimea jetului de spumã este de max. 10 m. Pentru încãrcare sunt necesare 10 încãrcãturi la cel de 90
de litri si 20 pentru cel de 180 de litri.
Modul de încãrcare si verificare este la fel ca la cel portabil.
Punerea în functiune se realizeazã astfel:
- se transportã pânã la o distantã convenabilã fatã de locul incendiului;
- robinetul canelat al tevii de evacuare a spumei se pune în pozitie de lucru;
- se îndreaptã furtunul cu teava cãtre incendiu;
- se deschide robinetul tubului central "din sticlã sau p.v.c.) pentru a permite solutiei "A" sã pãtrundã în
corpul stingãtorului si sã se amestece cu solutia "B";
- se înclinã stingãtorul cu partea din fatã în jos, agitându-se în sus si în jos de 4-5 ori, astfle ca solutiile
sã se amestece bine;
- spuma refulatã se îndreaptã asupra focarului.
7) Stingãtorul portabil cu pulbere si gaze inerte (Ps, P)
a) Este întrebuintat la stingerea incendiilor în încãperi cu instalatii electrice, telecomunicatii, garaje,
autovehicule, masini agricole, depozite de materiale solide, depozite de materiale inflamabile, practic
aproape la orice fel de materiale combustibile;
b) Utilizeazã ca agent stingãtor pulberea de tip "FLOREX" în cantitãti variabile în functie de tipul
stingãtorului iar ca agent de vehiculare (scoatere) a pulberii bioxidul (dioxidul) de carbon, ori alt gaz
inert.
Corpul stingãtorului este de formã cilindricã, iar în interior se introduce butelia de CO" fixatã
prinînfiletare la cpacul stingãtorului, care la rândul sãu este prevãzut cu un cui percutor si agrafa de
sigurantã.
Pentru refularea prafului existã un furtun si eventual un pistol.
c) Încãrcare:
- butelia de bioxid de carbon se încarcã numai de unitãti specializate;
- pulberea se cerne si se toarnã în corpul stingãtorului;
- se monteazã butelia la capac si se introduce în corpul stingãtorului, apoi capacul se însurubeazã
lacorpul stingãtorului.
d) Functionarea:
Pentru punerea în functiune se procedeazã astfel:
- se scoate siguranta de la tija de percutare;
- se apucã cu o mânã furtunul de evacuare a pulberii;
- se loveste energic cu podul palmei în percutor, care perforeazã supapa buteliei de CO2, gazul treceîn
corpul stingãtorului realizând presiunea necesarã refulãrii pulberii asupra incendiului;
- se îndreaptã jetul de pulbere asupra focarului.
Lungimea de proiectare a pulberii este de max. 3,5 m iar temperatura de functionare cuprinsã între-20°C
+55°C.
Stingãtorul functioneazã pânã la epuizarea completã a bioxidului de carbon.
La stingãtoarele prevãzute cu pistol, la punerea lor în functiune trebuie actionat si trãgaciul acestuia.
La stingãtoarele prevãzute cu butelie exterioarã cu robinet, functionarea poate fi opritã prinînchiderea
robinetului buteliei de CO2.
e) Întretinere:
Periodic se verificã starea pulberii, la nevoie se cerne, se completeazã si se reîncarcã. În cazul cã
pulberea nu mai este bunã (cu termenul expirat sau pietrificatã) aceasta se goleste iar stingãtorul se
curãtã bine în interior si se reîncarcã cu altã pulbere. Butelia de CO2 se verificã prin cântãrire si
compararea greutãtii citite, cu greutatea plinã înscrisã pe butelie, aflându-se cantitatea de CO2
conþinutã. Dacã a scãzut 20-25% din cantitatea de CO2 butelia trebuie reîncãrcatã.
De regulã pe butelie sunt înscrise (prin poansonare) urmãtoarele greutãti:
- greutatea buteliei goale;
- greutatea buteliei plinã;
- greutatea bioxidului de carbon.
Periodicitatea verificãrii acestor tipuri de stingãtoare este de o lunã, la cele din dotarea autovehiculelor,
operatiunea respectivã înscriindu-se în " Talonul p.s.i." al autovehiculului.
8) Stingãtorul transportabil cu pulbere si gaze inerte (P50)
- are aceeasi destinatie cu cel portabil cu praf (pulbere) si CO2;
- se deosebeste de cel portabil prin capacitatea diferitã, existenta unui tub flexibil de refulare prin
capacitatea diferitã, existenta unui tub flexibil de refulare a pulberii, care este de dimensiuni mai mari,
amplasarea buteliei de CO2 la exterior iar punerea în functiune a stingãtorului se face prin manevrarea
rozetei robinetului buteliei de CO2.
9) Stingãtorul remorcabil cu pulbere si gaze inerte (bioxid de carbon) (P250).
Este destinat pentru stingerea incendiilor, având eficientã maximã la cele de naturã electricã, lichide
combustibile, în muzeze, biblioteci, garaje mari etc.
În componeneta sa intrã:
- recipientul pentru pulbere cu 5 orificii;
- grupul de butelii legat de recipientul cu praf prin condecte flexibile de mare presiune;
- aparatura de mãsurã si control;
- sasiul cu roti;
- accesorii.
Acest tip de stingãtor de regulã nu se gãseste în scoli, necesitã personal calificat pentru utilizare si
întretinere si ca atare nu se prezintã mai multe date despre acesta.
Stingãtoarele cu praf si CO2 nu se folosesc la centrele si oficiile de calcul electronic.
10) Stingãtorul portabil cu bioxid de carbon (G)
a) Se foloseste la stingerea incendiilor în muzee, expozitii, biblioteci, centre si oficii de calcul, aparaturã
electronicã si telecomunicatii;
b) Foloseste ca agent stingãtor bioxidul de carbon, care, la refulare, în momentul impactului cu un obiect
se transformã în zãpadã carbonicã. Aceasta este dielectricã si nu distruge obiectele cu care vine în
contact. Se prezintã sub forma unei butelii din otel, prevãzutã cu un ventil (la cele vechi) sau cu pistol
(la
cele noi) si difuzor pentru evacuarea gazului (care are diferite forme);
c) Încãrcare: se încarcã de cãtre unitãti specializate la o presiune de 60-70 bar;
d) Functionare: tipurile mai vechi se pun în functiune prin manevrarea venitilatorului stingãtorului iar
difuzorul (prevãzut cu un mâner de lemn pentru protectia mâinii) este îndreptat spre zona afectatã de
incendiu.
Tipurile noi funcþioneazã prin înlãturarea sigurantei si apãsarea pe clapeta pistolului (trãgaci).
Prezintã avantajul cã în momentul în care nu se mai actioneazã pistolul ori se închide ventilul, se opreste
si refularea bioxidului de carbon.
e) Întretinere:
- curãtirea de praf, scame si alte depuneri;
- verificarea existentei bioxidului de carbon se face prin cântãrire, similar ca la buteliile de la alte tipuri
de stingãtoare.

TEMA NR. 4 REGULI DE PREVENIRE A INCENDIILOR ÎN GOSPODARIE

În ultimii ani, aproximativ 75% din incendiile la care au intervenit pompierii militari, au afectat
gospodariile cetatenilor, producându-se pagube materiale foarte mari si uneori chiar pierderi de vieti
omenesti. De cele mai multe ori, la originea producerii acestor evenimente, au stat necunoasterea sau
ignorarea celor mai elementare reguli de prevenire a incendiilor.
De aceea, consideram utila expunerea pe scurt a principalelor reguli si masuri de prevenire a incendiilor
specifice gospodariilor particulare.
La exploatarea instalatiilor electrice, a aparatelor electrocasnice sau electronice, se vor respecta
urmatoarele:
- nu este admisa folosirea instalatiilor sau aparatelor electrice cu defectiuni sau improvizatii (conductori
dezizolati, conductori de alimentare fara stecher, prize sau întrerupatoare defecte, derivatii improvizate);
- este interzisa înlocuirea sigurantelor fuzibile cu lita, sârme, cuie;
- executarea sau modificarea instalatiilor electrice, se face numai de personal autorizat;
- este interzisâ suspendarea corpurilor de iluminat de conductoarele de alimentare;
- este interzisa utilizarea abajururilor confectionate din materiale combustibile (hârtie, lemn, carton);
- aparatele electrotermice (fier de calcat, radiator, aeroterma etc.), nu vor fi lasate sub tensiune si
nesupravegheate.
La exploatarea sistemelor de încalzire, se vor respecta urmatoarele reguli:
- folosirea sobelor având crapaturi, usite care nu se închid, este interzisa;
- nu se permite aprinderea focului în sobe, utilizând benzina. motorina, gaz lampant sau alte lichide
combustibile, ori sa se introduca în soba lemne care nu permit închiderea usitei;
- sobele vor avea pe dusumea, în fata usitelor de alimentare, o tabla metalica, cu dimensiunile de 70 x 50
cm.;
- nu este permis sa se aseze la uscat, la mai putin de 1 m de sobe metalice, haine, rufe, alte obiecte
casnice ce se pot aprinde usor;
- focul din sobe nu trebuie lasat nesupravegheat;
- este interzisa supraîncalzirea sobelor, indiferent daca sunt metalice sau din zidarie;
- cosurile de fum vor fi permanent verificate, întretinute, fara crapaturi si curatate.
La utilizarea aparatelor de aragaz se vor respecta urmatoarele:
- buteliile cu gaze petroliere lichefiate, nu vor fi folosite fara regulator de presiune (ceas), cu garnituri
uzate, cu furtune uzate, crapate;
- buteliile cu gaz petrolier lichefiat se vor pastra departe de orice sursa de caldura si ferite de actiunea
razelor solare;
- distanta dintre butelie si aragaz va fi de 1 m, lungimea furtunului de 1.10 m.
- aprinderea aragazului se face astfel:
- se aprinde chibritul;
- se deschide robinetul de la butelie;
- se deschide robinetul de la aragaz;
- se apropie flacara de arzator ("ochiul" aragazului);
- închiderea aragazului se face astfel:
- se închide robinetul de la aragaz;
- se închide robinetul de la butelie.
- daca se simte mirosul caracteristic al gazului în încapere, se procedeaza astfel:
- se sting toate focurile;
- se deschid larg ferestrele si usile;
- nu se aprind brichete, chibrituri, nu se folosesc întrerupatoarele electrice;
- se anunta o persoana adulta.
Alte masuri de prevenire a incendiilor:
- este interzisa facerea focului pe timp cu vânt sau in apropierea constructillor de orice fel (case,
grajduri, magazii, depozite de furaje);
- este interzis accesul în poduri, suri, grajduri, cu felinare, lumânari, chibrituri aprinse, artificii etc.;
- cenusa de la sistemele de încalzit va fi stinsa cu apa si aruncata la groapa de cenusa (nu la groapa de
gunoi);
- pe timpul sarbatorilor de iarna, este interzisa aprinderea lumânarilor din pom fara supravegherea
parintilor;
- folosirea petardelor, pocnitorilor, artificiilor, în apropierea materialelor care se aprind usor, este strict
interzisa.
REGULI DE PREVENIRE A INCENDIILOR CE TREBUIE RESPECTATE
ÎN SCOALÃ SI ACASÃ
1. Reguli de prevenire a incendiilor ce trebuie respectate în scoalã
2. Reguli de prevenire a incendiilor ce trebuie respectate acasã (gospodãrii cetãtenesti blocuri de
locuinte)
În gospodãriile particulare, spatii de locuit si dependinte se vor respecta urmãtoarele reguli:
- iluminatul grajdurilor, magaziilor, podurilor si alte locuri care nu au instalaþii electrice de iluminat se
va face numai cu felinare de vânt în bunã stare de functionare, fiind interzisã folosirea lumânãrilor,
chibritelor, lãmpilor cu petrol si altele;
- se interzice fumatul si focul deschis în grajduri, magazii, poduri ori în apropierea furajelor etc;
- se interzice pãstrarea lichidelor combustibile în cantitãti mai mari de 25 l si fãrã ca acestea sã fie în
bidoane metalice bine închise si în locuri care nu sunt asigurate împotriva incendiilor;
- se interzice pãstrarea lor în balcoanele blocurilor, în subsoluri si în apartamente;
- se interzice folosirea afumãtoriilor în poduri, suri, magazii si grajduri de animale sau în imediata
apropiere a furajelor si a altor materiale combustibile ori a celor improvizate din materiale combustibile;
- cenusa din sobe va fi scoasã zilnic, stropitã cu apã pentru stingerea cãrbunilor aprinsi si depozitatã într-
o groapã sau cutie metalicã special amenajatã;
- focurile în aer liber (curti, strãzi, grãdini, câmp) trebuie supravegheate permanent si nu se vor face la o
distantã mai micã de 50 m fatã de constructii, depozite de materiale combustibile si 100 m de liziera
pãdurii sau depozitele de furaje si plante tehnice (in, cânepã)
- se interzice aprinderea focului pe timp de vânt ori pe timp de noapte;
- se interzice construirea de boxe din lemn sau depozitarea de material lemnos, hârtie, furaje si alte
materiale combustibile în podurile caselor, blocurilor de locuinte, în casa scãrilor;
- se interzice folosirea podurilor pentru bucãtãrii, spãlãtorii, uscãtorii ori amenajarea unor ateliere;
- se interzice cu desãvâsire aprinderea focului în balcoane, pe blocuri, în poduri si subsolurile acestora,
instalarea si folosirea grãtarelor, a masinilor de gãtit în aceste locuri;
- se interzice parcarea motocicletelor (motoretelor) în casa scãrilor la blocuri, blocarea usilor de acces de
la parterul acestora precum si folosirea canalelor de aerisire de la debarale, bãi, drept canale pentru
evacuarea fumului;
- usile grajdurilor se vor deschide spre exterior, nu vor avea praguri sau trepte si vor fi în permanentã
deblocate si descuiate;
- se interzice lãsarea fãrã supraveghere a focurilor aprinse în sobe, cuptoare, cazane de calorifer, lãmpi
de gãtit cu petrol sau cu gaze, (aragaz);
- se interzice folosirea instalatiilor sau aparatelor de încãlzit, iluminat sau fortã motrice cum
sunt: instalatiile de gaze (naturale sau lichefiate) resouri sau fier de cãlcat, radiatoare, sau
masini de gãtit sau alte asemenea aparate, dacã sunt defecte, improvizate sau prezintã pericol
de incendiu (neizolate termic fatã de materiale combustibile).
Notã: Persoanele aflate sub ocrotire si minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, nu vor mânui
materiale ori substante care pot provoca incendii. Nu se vor lãsa la îndemâna copiilor chibrituri sau alte
mijloace de aprindere, nu vor fi lãsati (închisi) singuri în casã cu instalatiile de încãlzire în functiune
(sobe, aparate electrice casnice).
- Copiii de vârstã prescolarã vor fi supravegheati de pãrinti ori frati mai mari si învãtati sã nu se joace cu
focul si sã nu foloseascã cu joaca lor diferite materiale explozive, mijloace de vehiculare a unor obiecte
aprinse, focurile fãcute de adulti pentru distrugerea uscãturilor adunate din curti, grãdini, câmp etc.
Desigur cã nu toate regulile prezentate sunt de competenta elevilor dar însusite teoretic pot sã vã ajute la
sesizarea unor nereguli din propriile gospodãrii si atentionarea adultilor pentru a intra în normal.

PROTECTIA MEDIULUI ÎNCONJURATOR ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Natura, cea de-a doua noastra casa, este un sistem, un întreg foarte sensibil la factorii distructivi. Din
pacate, pe masura dezvoltarii civilizatiei umane, omul a intervenit -cu voie sau fara voie - în echilibrul
naturii, efectele actiunilor fiind de durata si având consecinte dintre cele mai grave. Poluarea a atins în
zilele noastre cote pe care nimeni nu si le-ar fi putut imagina acum o suta de ani. Distrugerea naturii s-a
realizat si cu ajutorul foculul, arma de temut în mâinile unor indivizi inconstienti, sau ca urmare a unor
accidente care au fost urmate de incendii sau explozii. Câteva exemplificari vor fi edificatoare:
- accidentul de la centrala nuclearo-electrica de la Cernobâl (Ucraina), în care explozia si incendiul de la
unul din reactoare, au produs un nor radioactiv ce a afectat zone de mii de km2 din Europa. Efectele pe
termen lung ale acestui dezastru nu sunt cunoscute nici acum cu suficienta precizile;
- în fiecare an, în anumite zone din S.U.A., Franta, Mexic, datorita timpului secetos si a neglijentei unor
oameni ce aprind focuri si nu le supravegheza, izbucnesc uriase incendii de padure ce distrug totul în
calea lor - flora, fauna, constructiile;
- incendiile produse la uzinele chimice duc, de cele mai multe ori, si la poluarea naturii, prin
împrastierea unor mari cantitati de substante chimice extrem de toxice.
Ce putem face pentru a nu se produce incendii care sa afecteze natura ?
Respectarea câtorva reguli reduce la minim posibilitatea izbucnirii unor incendii:
- aprinderea focului la mai putin de 100 m., de marginea padurii sau în padure, este interzisa;
- amenajarea taberelor de corturi (pe parcursul desfasurarii drumetiilor, excursiilor, expeditiilor) este
permisa numai în locuri speciale din padure, marcate în acest sens de personalul silvic;
- în locurile special amenajate pentru instalarea corturilor, picnic etc., facerea focului este permisa numai
în vetre si numai sub supravegherea adultilor;
- la plecare, trebuie sa ne asiguram ca focul a fost stins, utilizând în acest sens apa si pamânt;
- indiferent de masurile de precautie luate, facerea focului pe timp cu vânt este strict interzisa;
- la vederea unui inceput de incendiu în padure, vor fi anuntati imediat pompierii, silvicultorii sau
politia. Orice amânare poate duce la cresterea pagubelor si chiar la producerea de victime.

MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA FOLOSIREA SI DEPOZITAREA

LICHIDELOR INFLAMABILE
In cladirile adminisrative (inclusiv in scoli) lichidele combustibile (pentru curatenie) nu vor
depasi cantitatea de 25 l. Acestea se vor pastra in bidoane metalice ermetic inchise si in locuri
ferite de posibilitatea izbucnirii incendiilor, in nici un caz pe culoare, casele de scari sau alte
trasee de evacuare ale cladirii, sub rampa scarii etc.(chiar daca este boxa amenajata).
Curatirea pardoselii (parchet, dusumele) cu benzina sau alte lichide combustibile este interzisa.
Aceasta operatiune se poate face cu materiale special destinate, la lumina zilei si cu respectarea
urmatoarelelor masuri:
- scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice;
- stingerea tuturor corpurilor de iluminat electric,a lampilor, felinarelor si a focului din din sobe, masini
si aparate de gatit;
- asigurarea ventilatiei corespunzatoare;
- neutralizarea obiectelor (galeata, lighean, perie etc ) din materiale plastice sau filtre sintetice;
- interzicerea fumatului precum si curatirea parchetului cu benzina etc.
Pulverizarea insecticidelor inflamabile se va face la lumina zilei si numai dupa intreruperea
curentului de la tabloul electric din incapere si numai dupa ce s-au luat masurile necesare
pentru inlaturarea oricaror surse de foc sau scantei.
Se interzice pastrarea in birouri (sali de clasa) a lichidelor inflamabile, a arpelor de sters
imbibate cu ulei, lac ceara etc. Materialele textile folosite pentru curatenie si care sunt imbibate
substante combustibile (ulei, ceara, lacuri, etc) se vor olecta in cutii metalice prevazute cu
capace, ce se vor evacua la sfirsitul zilei de lucru in locuri anume stabilite.
La lipirea covoarelor din PVC, a tapetelor sau a altor materiale plastice la care se folosesc adezivi
inflamabili, se vor limita la strictul necesar, cantitatile de adezivi in incaperea unde se lucreaza,
montandu-se inscriptii privind interzicerea fumatului si a focului deschis si se va asigura supravegherea
permanenta a operatiunilor.
Este interzisa depozitarea, in magaziile de materiale tehnice, a substantelor si reactivilor chimici
inflamabili sau explozivi ori butelii sub presiune.Amplasarea depozitelor si magaziilor pentru lichide
combustibile se va face conform normelor tehnice in vigoare .
Depozitarea butoaielor si bidoanelor cu lichide inflamabili se va face in ordine si in conditii care sa nu
permita deteriorarea lor (azvirliri, ciocniri, prin rostogoliri, caderi etc), protejate impotriva razelor,
radiatiilor solare.
Rastelele metalice pe care se depoziteaza butoaiele sau bidoanele, autocisternele, vagoanele-cisterna, ca
si vasele in care se face transvazarea vor fi legate la pamint pentru evitarea formarii acumularii
electricitatii, statice.
Se interzice circulatia persoanelor pe rezervoare, pe podete,pe pardoseala caselor de pompe,cu
incaltaminte care prin izbire poate provoca scantei.
Se interzice colectarea in bazine (gropi) deschise, improvizate, a oricaror reziduri de lichide combstibile.
Se interzice folosirea ambalajelor din material plastic pentru pastrarea, manipularea sau transportul
produselor petroliere.
Se interzice executarea de reparatii cu foc sau cu scule care produc scantei prin lovire, la ambalajele
metalice pentru produse petroliere. Inainte de reparare, ambalajele vor fi complet golite, bine spalate si
aerisite.
Se interzice pastrarea in magaziile cu produse petrolier a obiectelor de imbracaminte si a altor materiale
precum si spalarea in aceste spatii a obiectelor de orice fel cu benzina sau alte lichide combustibile
(inflamabile).
Deschiderea si inchiderea ambalajelor ce contin lichide combustibile se va face numai cu scule din
materiale neferoase (sau alamite) pentru a se evita producerea de scantei.
Este interzisa folosirea sculelor care pot produce scantei prin frecare sau lovire, la executarea lucrarilor
de montare, demontare sau reparatii in locurile unde exista pericolul aprinderii produselor inflamabile.
In locurile unde exista emanatii sau concentratii mari de vapori sau gaze inflamabile, este interzisa
folosirea imbracamintei, lenjeriei sau pulovelelor confectionate din fire sintetice care se incarca
electrostatic, precum si pieptenelor din material plastic sau purtarea incaltamintei cu blacheuri sau
potcoave din materiale care produc scantei prin lovire sau frecare.
Se interzice lucrul cu foc deschis la o distanta mai mica de 40 m de orice instalatie sau rezervoare ale
depozitului de lichide combustibile.
Vopselele, lacurile si alte substante inflamabile se depozita cu respectarea instructiunilor furnizorului,
departe de corpurile de iluminat si de incalzit.
Vopselele si lacurile pe baza de nitroceluloza se depoziteaza separat fata de cele poliesterice. Nitrolacul
se poate depozita impreuna cu diluantii si write-spirtul. Lacul poliesteric, grundul activ, intaritorul si
acceleratorul se pastreaza la intuneric si la o temperatura redusa a mediului ambiant, ferit de actiunea
razelor solare.
Orice scurgere de lichid combustibil pe pardoseala ori pe rastel, butoi, etc va fi indepartata imediat prin
acoperire cu nisip sau stergere cu carpe, care se vor depozita imediat in locuri anume stabilite.
Se interzice distribuirea oricaror produse petroliere in vase fara capac sau neinchise.
Stingerea incendiilor se realizeaza folosind spuma chimica (sau mecanica), gazele inerte, aburi, apa
pulverizata sau mase pulverulente, in functie de natura produsului care arde si modul de manifestare a
incendiului. Pentru situatii mai complexe normele legale prevad si alte masuri de prevenire a incendiilor,
cele prezentate fiind minime si care se impun a fi respectate in situatii in care se pot afla elevii, atat la
scoala cat si acasa.

MODUL DE EVACUARE sI DEPOZITARE A UNOR MATERIALE DIN ZONA

PERICLITATÃ DE INCENDIU SAU ALTE CALAMITÃŢI
Salvarea persoanelor si evacuarea lucrurilor în caz de incendiu este misiunea principalã, de bazã
afortelor participante la stingerea incendiilor si înlãturarea efectelor negative ale acestora.
Se organizeazã când incendiul, cãldura, fumul si gazele tehnice sau calde amenintã direct oamenii,ori
când acestia sunt surprinsi de explozii, prãbusiri de constructii si instalatii ori când oamenii nu se
potdeplasa singuri, când efectele incendiului creazã pericole suplimentare, când materialele sunt supuse
deteriorãrii ca urmare a cãldurii, apei, fumului ori surprinderii si distrugerii datoritã prãbusirii unor
instalatiisau elemente de constructii.
Se executã (desfãsoarã) concomitent cu actiunea de stingere, iar la nevoie vor fi folosite toate fortele
pentru actiunea de salvare sub conducerea sefului stingerii (profesor de serviciu, directorul scolii sau
seful gãrzii de interventie pentru stingere din subunitatea de pompieri militari).
Ordinea salvãrii oamenilor si evacuarea bunurilor materiale se stabileste în planul de evacuare întocmit
pentru fiecare nivel al clãdirii în functie de pericolul ce-i amenintã pe oameni, folosind cele mai scurte si
mai putin periculoase cãi de evacuare.
Traseele cãilor de evacuare, precum si locul de evacuare a persoanelor si bunurilor materiale se
marcheazã pe planul de evacuare de regulã cu culoare rosie (traseele de evacuare) si la culoare violetã,
locul de evacuare.
Locul de evacuare al oamenilor poate fi comun cu cel pentru evacuare a bunurilor.
În principiu, procedeele de salvare sunt urmãtoarele:
a) În cazul persoanelor:
- dirijarea liberã a persoanelor, ameninþate de incendiu, pe directiile fãrã pericol, stabilite în planul de
evacuare
ori de cãtre conducãtorul actiunii;
- evacuarea sub supravegherea persoanelor nominalizate în planul de evacuare sau apersonalului de
pompieri, a oamenilor care nu prezintã garantie iesirii independent (bolnavi imobilizati la patsi cei care
suferã de boli contagioase, vor fi evacuati de personalul medical pe cãile stabilite si protejate de
pompieri sau personalul din echipa de primã interventie pe locul de muncã, bolnavii psihici vor fi
evacuati si supravegheati permanent de cãtre personalul medical;
- evacuarea nemijlocitã de cãtre servantii pompieri sau de cãtre persoane adulte a celor ce nu se pot
deplasa singuri, pentru evacuarea copiilor se foloseste personalul din institutiile de învãtãmânt
(profesori, învãtãtori, educatori etc.) nominalizati în planul de evacuare care au obligatia ca dupã
ajungerea în locul de evacuare al elevilor si marcat în planul de evacuare sã facã prezenta elevilor
evacuati pe bazã de catalog;
- când cãile de acces sunt blocate, salvarea se va face cu ajutorul corzilor pe scãrile de incendiu ori cu
alte mijloace la îndemânã;
- evacuarea trebuie sã se facã în ordine si liniste pe clase, în coloane câte unul fãrã panicã, fãrã
înghesuialã, fãrã strigãte pânã la locul de evacuare;
- când se detin informatii cã în zona incendiatã mai sunt oameni amenintati, se cautã pânã sunt gãsiti,
cãutarea înceteazã numai dupã formarea convingerii ferme cã în zona afectatã nu mai sunt persoane;
- în toate cazurile, oamenii salvati trebuie condusi sau transportati în locuri sigure iar la nevoie trimisi cu
ambulantele la cele mai apropiate unitãti sanitare.
b) În cazul bunurilor materiale
- în prima urgentã se evacueazã materialele care prezintã pericol de explozie si cele de valori mari care
se pot transporta de cãtre persoane; se are în vedere greutatea bunurilor, volumul lor si dacã sunt sau nu
fixate pe fundatii ori altfel;
- evacuarea în sistem releu (din mânã în mânã) care sã excludã miscãrile dezordonate ale personalului
(sistemul se aplicã în cazul obictelor cu volum si greutate micã);
- ordinea evacuãrii se stabileste în planul de evacuare tinând seama de importanta si valoarea obiectelor:
de artã, documente de valoare, arhivã, care nu pot fi protejate de efectul cãldurii si apei, a celor care
datoritã greutãtii pot favoriza prãbusirea planseelor;
- pentru evacuare se constituie grupe de evacuare din personalul didactic si de deservire al scolii, la
operatiune se pot folosi si elevii din anii mai mari, sãnãtosi, vigurosi, curajosi; personalul din echipele
de salvare este nominalizat în planul de evacuare;
- utilajul valoros cu greutate mare ori fixatã în fundatii (nu se poate misca de persoanele la dispozitie si
nu se dispune de utilaje adecvate) va fi protejat prin acoperire cu prelate umezite, alte mateirale
combustibile sau prin stropire cu jeturi de apã;
- ghiozdanele, cãrtile, caietele, alte materiale didactice si eventuale paltoanele aflate în clase în
momentul izbucnirii incendiilor se evacueazã de cãtre fiecare elev sau de cãtre colegii celor numiti sã
îndeplineascã anumite misiuni în legãturã cu incendiul;
- bunurile vor fi transportate într-o zonã liberã, opusã directiei vântului si a celei de propagare a
incendiilor, numitã loc de evacuare a bunurilor care se stabileste din timp si se marcheazã pe planul de
evacuare, folosind culoarea violetã (pentru contur);
- dupã evacuare se organizeazã paza bunurilor folosind si copiii în acest scop nominalizati în plan.
Locul de evacuare al bunurilor poate fi comun cu cel de evacuare a persoanelor. Când se dispune pentru
evacuare se pot folosi masini si utilaje de ridicat si transportat, ceea ce în scoli nu se prea gãsesc.
În cazul altor calamitãti naturale si catastrofe (inundatii, alunecãri de teren, prãbusiri de constructii etc.)
când evenimentul negativ poate fi prevãzut ori când deja s-a produs, fiind necesare mãsuri de înlãturare
a efectelor sale, se poate actiona mult mai în liniste, mult mai cumpãtat, deoarece nu existã un pericol
imediat pentru viata oamenilor. Atât organizarea cât si executarea efectivã a evacuãrii persoanelor si
bunurilor se pot face pe baza unor planuri temeinice, se pot utiliza si alte mijloace tehnice de salvare si
evacuare, cum sunt: macarale, remorci, autocamioane, cãrute, multicare, bãrci, plute etc.
TEMA 5 SISTEME DE ALARMARE IN CAZ DE INCENDIU. REGULI SI MASURI DE
PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE ELECTRICE SI DE INCALZIRE
I. SISTEME DE ALARMARE-Mod de alarmare
In cazul observarii unui incendiu in scoala cum trebuie sa actionati !
1.Trebuia sa anuntati cel mai apropriat profesor sau orice adult din scoala. Acesta va da semnalul sonor :
- pentru incendiu trei semnale lung-scurt- lung;
- pentru exercitiu de alarmare doua semnale scurte la interval de 5 secunde.
2.Trebuie sa parasiti scoala conform planului de evacuare afisat.
3. Persoanale adulte vor anunta pompierii militari si vor actiona pana la sosirea acestora cu stingatoarele
din dotare. Important !! Atat in cazul accidentelor observate cat ci in cazul observarii incendiilor este
important sa anuntati Politia, Pompierii, Salvarea si sa nu actionati in necunostinta de cauza.
II. REGULI SI MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE ELECTRICE
DE FORTA SI ILUMINAT.
Instalatiile electrice de forta si iluminat normal si de siguranta vor fi proiectate si exploatate conform
normativelor tehnice specifice, vor fi executate numai de catre unitati autorizate sau personal calificat si
reparate sau verificate numai de catre electricianul scolii ori a unitatii autorizate.
Tablourile electrice, releele, contoarele, etc. vor fi prevazute cu carcase de protectie cu posibilitati de
incuiere,iar la tablouri se vor intrebuinta numai sigurante dimensionate conform normelor in vigoare.
Se interzice supraincarcarea mai multor consumatori decat cei prevazuti pentru instalatia respectiva.Se
va urmari ca temperatura conductoarelor in sarcina sa nu depaseasca tem,peratura admisa;
Instalatiile pentru iluminatul de siguranta (evacuare, continuarea lucrului, garda, veghe, etc.) vor fi
mentinute in permanenta in stare de functionare (unde exista).
Reostatele de pornire sau de reglare a turatiei diferitelor masini electrice vor fi protejate cu carcase
metalice prevazute cu orificii de racire. Acestea vor fi curatate de praf si de scame cel putin o data pe
saptamana.Se interzice acoperirea lor cu materiale combustibile (hartie, carpe, lemn) sau curatate cu
lichide combustilile, (benzina, petrol ) .
Aparatele electrice portative se vor folosi numai cu stechere si conductoare izolate cu cauciuc, in buna
stare si supravegheate pe tot timpul cat sunt sub tensiune.
La terminarea lucrului, intregul utilaj electric si instalatiile electrice se scot de sub tensiune, cu exceptia
celor destinate iluminatului de siguranta.
Scoaterea stecherului din priza se face apucandu-l de corpul de ebonita (sau plastic) cu o mana, iar cu
cealalta mana se va apuca capul prizei. Nu se trage de cordon.
Se interzice:
- folosirea in stare defecta a instalatiilor electrice si a consumatoarelor de energie electrica de orice fel,
precum si a celor uzate sau/si improvizate;
- incarcarea instalatiilor electrice (conductoare, cabluri, transformatoare, intrerupatoare, prize, etc.)
pentru sarcina admisa;
- suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
- agatarea sau introducerea pe si in interiorul panourilor, niselor, tablourilor electrice, etc. a obiectelor de
orice fel,precum si adapostirea de obiecte sau materiale in posturile de transformare sau de distributie;
- folosirea instalatiilor electrice neprotejate in medii cu vapori explozivi siu degajari de praf combustibil;
- executarea lucrarilor de intretinere si reparatii a instalatiilor electrice de catre personal necalificat si
neautorizat;
- utilizarea lampilor mobile portative,alimentate prin cordoane improvizate sau uzate;
- folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumina (abajoare) improvizate din carton,hartie sau alte
materiale combustibile;
- intrebuintarea radiatoarelor si a resourilor electrice in alte locuri decat cele stabilite si in conditii care
prezinta pericol de incendiu;
- folosirea legaturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice fara stecher, direct in priza;
- utilizarea consumatorilor de energie electrica (fier de calcat,resou,ciocan de lipit,etc.) fara luarea
masurilor de izolare fata de elementele combustibile din incaperi;
- asezarea pe motoarele electrice a materialelor combustibile (carpe, hartie, lemn, etc.);
- lasarea neizolata a capetelor conductoarelor electrice in cazul demontarii partiale ale unei instalatii.
Tablourile generale de distributie for fi inchise in permanenta cu cheia, accesul la ele fiind permis numai
electricianului de serviciu, precum si organelor de control si verificare.Incaperea si elementele tabloului
vor fi in perfecta stare de curatenie (fara praf, scame, etc. ).
La toate tipurile de tablouri, legaturile trebuie facute reglementar in apropierea lor se interzice pastrarea
materialelor si substantelor combustibile si blocarea accesului. Se interzice legarea directa la bornele
tabloului de distributie a lampilor de iluminat,a motoarelor electrice sau a altor consumatori de energie
electrica.
Conductoarele electrice nu se vor monta direct pe elemente de constructie combustibile.In acest caz se
vor monta pe un strat de tencuiala cu grosimea minima de 1 cm, pe un suport de azbest ce depaseste cu 3
cm de o parte si alta latimea conductoarelor sau prin distantiere metalice care sa asigure intre
conductoare si elementul combustibil o distanta de minimum 3 cm.
Nu este admisa folosirea motoarelor si aparatelor electrice cu carcasele si capacele demontate sau in
conditii in care nu se asigura racirea lor printr-o buna circulatie a aerului din jur. Incalzirea lagarelor si
carcaselor va fi controlata periodic pentru a nu depasi temperaturile admise. Corpurile metalice ale
aparatelor, utilajelor si motoatelor electrice vor fi legate la pamant, conform normativelor tehnice
specifice.
Acestea sunt cateva reguli de baza ce trebuie respectate pentru prevenirea incendiilor la instalatiile si
aparatele electrice de uz general.

REGULI SI MASURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALATIILE DE

INCALZIRE (SOBE, CALORIFERE, ETC.).
I. NORME GENERALE
La proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de incalzire centrala (cu abur, apa calda, aer cald) si
locala (cu sobe, radiatoare, etc.), precum si a masinilor si aparatelor de gatit se vor respecta prevederile
normelor in vigoare (normative, instructiuni de pornire, etc.).
In incaperile in care exista pericol de explozie sau incendiu nu se vor utiliza sisteme de incalzire cu foc
deschis, precum si corpuri de incalzire cu suprafete radiante sau incandescente. Nu se admite utilizarea
unor instalatii, aparate, masini, sobe nestandardizate, neomologate sau improvizate.
Se interzice folosirea in stare defecta a sistemelor si instalatiilor de incalzire centrala sau locala (cazane
termice, calorifere, sobe, radiatoare, aeroterme, aparate si masini de gatit.). Toate instalatiile, masinile si
aparatele cu foc deschis folosite pentru incalzire sau gatit vor fi supravegheate pe timpul functionarii lor
si intrerupte la terminarea programului de lucru. La trecerea pe langa materiale combustibile, conductele
de transport al agentului termic cu temperatura ce depaseste 95 grade Celsius vor fi protejate si izolate
termic,conform normelor.
II. INSTALATII DE INCALZIRE CENTRALA
La instalatiiler de incalzire centrala din cladirile si incaperile cu pericol de exoplozie sau incendiu,
agentul termic (abur, apa calda, apa supraincalzita, aer cald) se va alege in functie de temperatura de
aprindere a substantelor din incaperile respective. Conductele si corpurile de incalzire vor avea
temperatura pe fetele exterioare sub limitele ce ar putea provoca aprinderea substantelor cu care pot veni
in contract, vor fi netede, inlaturandu-se periodic orice depuneri de pe acestea.
Izolarea conductelor de abur sau apa calda supraincalzita se face cu materiale incombustibile. Este
interzisa depunerea pe radiatoare si pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile,
imbracamintei si a altor materiale combustibile. La trecerea conductelor instalatiei de incalzire prin
pereti sau plansee din materiale combustibile, acestea vor fi protejate cu azbest sau cu alte materiale
izolatoare necombustibile, astfel incat in orice regim de functionare a instalatiilor sa se inlature
aprinderea materialelor combustibile.
Este interzisa trecerea conductelor pentru incalzire prin spatii inchise in care pot aparea vapori
inflamabili sau gaze combustibile. Toate conductele si armaturile instalatiilor de incalzire centrala vor fi
vopsite in culori stabilite de normele in vigoare.
La instalatiile de incalzire cu aer cald, conductele, aerotermele, bateriile de incalzire vor fi curatate
periodic de depunerile de praf combustibil. Nu se admite existenta in apropierea prizelor de aer a unor
surse de gaze sau de praf combustibil, precum si executarea de lucrari cu foc deschis.
Nu se vor depozita lichide, materiale combustibile si recipiente cu gaze sub presiune in apropierea
bateriilor de incalzire sau a aerotermelor.
III. MIJLOACE DE INCALZIRE LOCALA
Constructia, amplasarea si exploatarea mijloacelor de incazire locala (sobe de orice tip, cazane de
spalatorie, masini si aparate de gatit, etc.) se va face conform prevederilor standardelor in vigoare si
instructiunilor de folosire emise de unitatea producatoare (fabricant).
La exploatarea sobelor cu/sau fara acumulare de caldura si a masinilor si aparatelor de gatit se vor
respecta urmatoarele:
- materialele sau elementele combustibile din fata focarelor sau cenusarelor vor fi situate la o distanta de
minimum 1,25 m, iar cele greu combustibile la 1 m de acestea;
- depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanta mai mare de 1 m fata de sobele
fara acumulare de caldura (sobe metalice) si de 0,5 m la sobele cu acumulare de caldura (sobele de
teracota);
- se interzice depozitarea materialelor combustibile (lemn, carbuni, etc.) pe sobe;
- in fata usitei de alimentare,pardoseala combustibila se protejeaza cu o bucata de tabla metalica,cu
dimensiunile de 0,7 x 0,5 m (in cazul sobelor de teracota);
- inainte de utilizare,sobele si cosurile de fum trebuie verificate amanuntit, reparate, curatate si date in
exploatare in perfecta stare de functionare;
- nu se utilizeaza sobe fara usite la focare si cenusare, defecte sau neizolate corespunzator fata de
elementele combustibile ale cladirilor;
- in timpul functionarii sobelor usitele focarului si cenusarului rtrebuie mentinute inchise si zavorate;
- se interzice aprinderea focului in sobe prin stropirea lemnelor sau carbunilor cu benzina, petrol sau alte
lichide inflamabile;
- se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau in imediata lor apropiere;
- nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decat vatra focarului sobei sau a carbunilor cu o putere
calorifica mai mare decat ce-a stabilita pentru soba respectiva;
- cenusa se va evacua periodic (zilnic) intr-un loc stabilit si amenajat in acest scop,fara pericol de
incendiu si numai dupa ce se vor stinge resturile de jar (cu apa);
- se interzice supraincalzirea sobelor (supraalimentarea);
- se interzice montarea dispozitivelor si clapetelor de reglare a tirajului (altele decat cele montate de
fabrica).
III. 1. La utilizarea sobelor fara acumulare de caldura (metalice) se vor respecta si urmatoarele
norme:
- distanta dintre sobe s-au burlane si materiale combustibile invecinate sa fie de cel putin 1 m iar fata de
cele greu combustibile de 0,7 m;
- la sobele cu inaltimea picioarelor de cel putin 25 cm pardoseala combustibila de sub aceasta se
protejeaza printr-un strat izolator de caramida plina cu grosimea de minim 6 cm zidit cu mortar de argila
sau printr-un strat de azbest ori pasla imbibata cu emulsie de argila. Peste aceste izolatii se pune tabla
metalica (tabla neagra de invelitoare).
Postamentul izolator trebuie sa depaseasca perimetrul sobei cu 25 cm de jur imprejur, iar in fata
focarului cu 50 cm;
- cand sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 25 cm,postamentul izolator va fi
format din doua randuri de azbest si unul de tabla metalica, 4 randuri de caramida cu mortar de argila ori
alte materiale incombustibile cu aceasi grosime si echivalenta termica. La masinile si aparatele de gatit
de uz casnic izolarea pardoselii se face conform normalor stabilite de fabricant.
-
III. 2 In cazul sobelor cu acumulare de caldura (teracota) situate in incaperi cu pereti din materiale
combustibile portiunea de perete de langa soba se executa din zidarie din materiale incombustibile care
sa depaseasca marginile sobei in toate directiile cu minim 50 cm ,ori in conformitate cu prescriptiile
emise de fabricant.
III. 3 Constructia ,amplasarea ,protectia termica si exploatarea cosurilor (hornurilor), si canalelor
de fum se vor efectua in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare. Cosurile de fum vor fi
curatate periodic in functie de calitatea si cantitatea combustibilului folosit iar usile pentru curatare vor
fi bine etansate. Zidaria si tencuiala cosurilor vor fi verificate periodic si bine intretinute pentru evitarea
crapaturilor si fisurilor prin care ar putea iesi in incaperi sau poduri, gazele calde, fumul sau scanteile.
Pentru sesizarea crapaturilor in zidaria cosurilor se recomanda varuirea acestora pe portiunea din pod la
inceputul fiecarei toamne. Este interzisa racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care
deservesc focare alimentate cu combustibil solid sau lichid (lemn, carbune, pacura etc).
Este interzisa montarea de clapete sau capace de opturare in canale sau racorduri. Limitarea sau reglarea
tirajului se face numai prin prizele de aer sau prin regulatoarele de tiraj ale sobelor, prevazute din
fabricatie .
III. 4 Pentru instalatiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor, pe langa prevederile specifice
distibuirii si utilizarii gazelor naturale se vor respecta si urmatoarele:
-verificarea si intretinerea in stare de functionare a instalatiei (conducte, robinete, arzatoare etc.),
inlaturandu-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
- in cazul cand se constata miros de gaze, inaintea de a se aprinde focul, se va aerisii
incaperea respectiva si se vor depista si inlatura defectiunile care au provocat scaparile de
gaze;
- aprinderea si stingerea focului se vor executa numai de catre persoane adulte (in unitati)
persoane special instruite si nominalizate de conducatori;
- inainte de aprinderea arzatorului de gaze, robinetul trebuie sa fie inchis, iar cand arzatorul
esta in functiune, usa cenusarului va fi deschisa;
- aprinderea focului se face prin apropierea de arzatorul de gaze, a unei torte aprinse
(aprinzator), dupa care se deschide incet robinetul pana cand gazele se aprind (principiul “gaz
pe flacara“);
- este strict interzis a se deschide intai robinetul si apoi a se apropia flacara de arzator;
- se interzice aprinderea arzatorului de gaze cu materiale sau deseuri combustibile;
- atat la aprinderea cat si la stingerea focului, gazele vor fi inchise si deschise mai intai de la
robinetul principal, apoi de la robinetul arzatorului;
- se interzice folosirea gazelor in sobele nereparate si a caror etanseitate nu este asigurata;
- depistarea scaparilor de gaze se va face numai cu solutie de apa si sapun. In nici un caz nu cu flacara.
III.5 In cazul utilizarii buteliilor cu gaze petroliere lichefiate, se interzice:
- folosirea de butelii defecte, improvizate si neomologate;
- amplasarea buteliei in apropierea surselor care radiaza caldura;
- activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie ,prin agitarea sau incalzirea acesteia;
- racordarea buteliei la mijloacele de incalzire direct, fara regulator de presiune;
- utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzator uzat sau in stare defecta (crapaturi, fisuri, largit
la capete, nefixat cu coliere metalice speciale);
- este interzisa folosirea furtunului din materiale plastice.

TEMA NR. 6 PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INCENDIU

Arsura este consecinta contactului direct cu celulele vii, al unor agenti termici (solide, gaze, vapori,
lichide, flacara, radiatie termica), al unor agenti chimici (substante care intra în reactie chimica cu efecte
termice, cu substantele care formeaza celulele tesuturilor) si al curentului electric (care trecând prin
tesuturi se transforma în energie termica).
Clasificarea arsurilor :
1. Arsurile de gradul I: limitate la straturile foarte superficiale ale pielii, se rezuma de fapt la iritarea
terminatiilor nervoase din piele, ceea ce explica roseala, încalzirea, umflarea si durerea ce se resimte pe
zona afectata.
Primul ajutor:
* accidentatul va tine suprafata de piele expusa caldurii, timp de 30 de minute pâna la o ora, sub jet de
apa rece;
2. Arsurile de gradul II: afecteaza tot stratul superficial al pielii (epidermul) care este separat de stratul
mai profund (dermul), prin acumularea de lichid iesit din vasele sanguine ale pielii.
Apar deci basicile, cu continut lichid galbui, însa limpede.
Primul ajutor:
* accidentatul va tine suprafata de piele expusa caldurii sub jet de apa rece, dupa care va fi acoperita cu
un pansament uscat steril:
3. Arsurlle de gradul III: afecteaza si o parte mai mica sau mai mare din stratul profund al pielii
(dermul). În aceste cazuri, arsura a afectat si vasele de sange existente la acest nivel (derm), motiv
pentru care basicile care apar, sunt umplute cu un lichid sanguinolent.
Pericolul infectarii acestor rani este mare, necesitând ca atare interventia medicului.
Primul ajutor:
* acoperirea suprafetei arse cu pansamente curate preferabil sterile -dupa care accidentatul va fi
transportat de urgents la spital:
4. Arsurlle de gradul IV: depasesc prin violenta lor toate straturile pielii afectând si tesuturile sau
organele pe care ele le acopera. Aspectul este de escara (rana fara vitalitate, acoperita de tesuturi
moarte), colorata în tonuri care variaza de la alb la negru, în raport cu gradul de temperatura la care a
fost supusa zona (caramelizare, carbonizare, calcinare etc.).
Pericolul infectiei în aceste cazuri este foarte mare.
Primul ajutor:
* acoperirea suprafetei arse cu pansamente curate - preferabil sterile - dupa care accidentatul va fi
transportat de urgenta la spital;
Posibilitati ale arsurii
1. Arsura termica: gravitatea leziunii este data de întinderea suprafetei arse, de durata actiunii agentului
cauzal, de sediul leziunii (arsurile capului si gâtului sunt mai grave), de starea victimelor (copiii, batrânii
se apara mai greu în fata bolii, unii din cauza imaturitatii, ceilalti din cauza uzurii, la fel femeile
însarcinate sau care alapteaza. Preexistenta unor boli cronice reprezinta o alta cauza de scadere a
rezistentei organismului.
2.Arsura chimica: este provocata de contactul tesuturilor vii cu substante acide, baze sau anhidride.
Regiunea arsa se va spala sub jet continuu de apa încalzita la 24-28 °C. Fac exceptie de la aceasta regula
arsurile cu oxid de calciu (oxid de calciu) acesta reactionând violent cu apa, cu degajarea unei cantitati
mari de caldura. În aceste cazuri, întâi se sterge locul cu comprese sterile, uscate, apoi se badijoneaza cu
alcool si numai dupa aceea se poate spala si cu apa.
3. Arsura prin curent electric: în acest caz primul ajutor consta numai din acoperirea ranilor cu
comprese sterile si trimiterea cât mai urgenta a bolnavului la spital.
Pasi in acordarea primului ajutor:
1. Scoaterea victimei de sub actiunea agentului traumatizant;
2. Îndepartarea numai a elementelor vestimentare sau a obiectelor încinse care sunt în contact cu pielea
si a celor care se pot îndeparta cu usurinta, fara o traumatizare suplimentara a victimei;
3. Calmarea victimei;
4. Tratamentul local al ranilor provocate de arsura se va face numai în cazul plagilor superficiale, sau în
cazul marilor accidente - când acestea s-au produs în locuri îndepartate, necesitând un transport de lunga
durata (de peste 2 ore), pâna la cel mai apropiat spital;
5. Transportul accidentatului la spital: se va face cât mai rapid cu putinta.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN SITUAŢII SPECIFICE ACCIDENTELOR

PROVOCATE ÎN TIMPUL SAU DIN CAUZA INCENDIILOR (ARSURI, INTOXICAŢII)
Pe timpul si/sau din cauza incendiilor persoanele aflate în spatiul în care a izbucnit, în cele vecine, ori
când se intervine la operatiunile impuse de stingere a incendiilor, pot suferi unele traumatisme (vãtãmãri
corporale) sau chiar pot sã-si piardã viata. Printre cele mai frecvente afectiuni suferite de oameni în
timpul si
din cauza incendiilor se enumerã arsurile si intoxicatiile.
1. Primul ajutor în arsuri
Arsura este o leziune determinatã de agenti termici (foc, lichide fierbinti etc.), chimici, (acizi, baze),
electrici, radioactivi etc. În funcþie de profunzimea leziunii se întâlnesc:
a) arsurile de gradul I - limitate de straturile superficiale ale pielii (pielea este rosie si usturã),
exemplul tipic îl reprezintã arsura solarã, provocatã de expunerea prelungitã la soare a pielii neantrenate;
b) arsurile de gradul II - cuprind grosimea pielii; pe piele, în regiunea arsã apar bãsici cu continut
seros, (gãlbui), hematic; pe lângã durerea mare pe care o resimte victima, pericolul principal constã în
infectarea continutului veziculelor;
c) arsurile de gradul III - în care leziunile depãsesc grosimea pielii, distrugând si straturile mai
profunde: grãsime, muschi, vase, nervi, pânã la os;
d) arsurile de gradul IV sunt cele care afecteazã cel mai greu corpul uman, pielea si muschii, fiind arse
pânã la carbonizare profundã.
Atentia specialã care trebuie acordatã arsurilor este impusã de intensitatea deosebitã a durerii, de
pierderea unei mari cantitãti de lichide, (sãruri si proteine) prin suprafata arsã si de faptul cã prin rãnile
create se deschide o poartã largã microbilor, care gãsesc în zonele arse un mediu propice de dezvoltare,
producând infectiile secundare.
Primul ajutor va fi subordonat mãsurilor de combatere a celor trei mari aspecte:
- focul se va stinge aruncând peste victimã sau rostogolind-o pe pãmânt; formula idealã rãmâne totusi
folosirea stingãtorului; pentru calmarea durerilor, bolnavul va lua calmante; pentru reducerea pierderilor
de lichide si sãruri se vor da victimei cantitãti mari de lichide, în nici un caz nu se va încerca
dezbrãcarea victimei pentru cã odatã cu hainele carbonizate s-ar desprinde si fâsii de piele, ceea ce ar
mãri suprafata pierderilor de lichide;
- pentru prevenirea infectiilor, zonele descoperite de tegument ars vor fi spãlate cu apã sterilizatã si
sãpun, apoi bandajate; zonele afectate se acoperã în final cu comprese sterile sau dacã suprafetele sunt
întinse, cu un cearsaf curat; s-a demonstrat cã arsurile care au cuprins peste 10% din suprafata totalã a
pielii
reprezintã pericole pentru însãsi viata bolnavului însã arsurile ce cuprind peste 35% din suprafata totalã
a pielii sunt mortale.
sansele de supravietuire sunt date de tratamentele moderne care se aplicã numai în spitalele specializate.
În cazul arsurilor chimice dupã stabilirea exactã a substanþelor ce le-au provocat, se va utiliza antidotul
corespunzãtor, astfel:
- când arsura a fost provocatã de acizi, rana se spalã cu solutie de bicarbonat de sodiu 3 - 5%;
- când agentul provocator a fost o bazã, regiunea afectatã se spalã cu solutie slabã de acid acetic sau de
acid baric 1 - 2%;
- în arsurile cu fosfor se foloseste ca antidot solutia de sulfat de cupru 2%;
- în cazul arsurilor cu asfalt încins, pe timpul primului ajutor nu trebuie sã se încerce îndepãrtarea
asfaltului lipit pentru cã riscãm sã desprindem fâsii de piele.
În mod categoric este contraindicatã folosirea unor materiale si substante ca untdelemnul, jecolanul,
jecozinul, albastrul de metilen, cerneala etc.
Arsurile prin electrocutare vor fi tratate în acelasi fel. De multe ori victima rãmâne cu mâna fixatã pe
firul electric care a produs accidentul; salvatorul va trebui sã înceapã actiunea de prim-ajutor prin
izolarea victimei de sursa de curent, utilizând mânusi groase din cauciuc sau instrumente cu coadã de
lemn cu care va
deschide mâna victimei sau va tãia firul electric.
Arsura prin electrocutare este un accident frecvent al lucrãtorilor care îsi desfãsoarã activitatea la
înãltime. Ţinând cont de circumstantele accidentãrii, dacã se adaugã si cãderea de la înãltime, victima va
trebui examinatã cu atentie, pentru a-i verifica integritatea corporalã.
Electrocutarea este însotitã deseori de stop cardiac si respirator, necesitând deci si efectuarea promptã a
manevrelor de reanimare cardio-respiratorie, masaj cardiac extern si respiratie artificialã.
2. Primul ajutor în caz de intoxicatii
Pe timpul si din cauza incendiilor, oamenii pot suferi unele intoxicatii cu fum sau produse ale arderii,
cum este oxidul de carbon, oxizii altor substante.
Pentru acordarea primului ajutor în cazul intoxicãrii este necesar sã se stabileascã sursa de intoxicare
fatã de care în continuare trebuie luate mãsuri profilactice.
a) Intoxicatia cu fum se întâlneste frecvent la incendiile pe timpul cãrora se produce o ardere completã.
Simptomele care însotesc intoxicatiile cu fum se manifestã prin molesealã, senzatii de vomã, greturi. În
cazul intoxicãrii cu fum de materiale combustibile solide (lemn, paie, furaje, hârtie) se administreazã
lapte proaspãt. Dacã dupã consumarea laptelui, accidentatul vomitã, sunt semne cã tratamentul aplicat
este corect. Oricum persoanele intoxicate trebuie trimise la unitãti medicale pentru control si analize
specifice.
b) Intoxicatia cu oxid de carbon este una dintre cele mai grave ca formã de manifestare si ca frecventã
dintre intoxicatiile acute. Oxidul de carbon apare în urma arderii materialelor care contin carbon
(cãrbune, lemne, gaze naturale, pãcurã) si derivati (benzinã etc.) atunci când arderea este incompletã.
Cantitatea de oxid de carbon în aer creste în încãperile cu o ventilatie deficitarã, în încãperile cu usile
închise etc. precum si pe timpul incendiilor din spatii închise. Prin respiratie, oxidul de carbon pãtrunde
odatã cu aerul respirat în plãmâni, din plãmâni prin intermediul capilarelor pulmonare trece în sânge
unde se fixeazã pe globulele rosii (hematii) împiedicând captarea si fixarea oxigenului în vederea
transportãrii la nivelul tesuturilor (celulelor) organismului.
Primele simptome (semne) se manifestã prin aparitia oboselii, durerii de cap, cu o senzatie de apãsare în
regiunea fruntii si dilatarea vaselor cu sânge la nivelul pielii. Dupã un timp, durerea de cap creste în
intensitate fiind însotitã de o senzatie de zvâcnire a tâmplelor. Apare o usoarã ametealã, randamentul
fizic si psihic începe sã scadã (dificultate în gândire) se percepe o crestere a frecvensei bãtãilor inimii si
respiraþiei.
Absorbitia în continuare a oxidului de carbon face ca simptomele descrise sã se accentueze. Durerea de
cap devine puternicã, slãbiciunea si ameteala devin mai accentuate, apar tulburãri de vedere si auz, pot
sã aparã greata si vãrsãturi (dacã intoxicatul a servit masa). În faza urmãtoare, intoxicatul se prãbuseste
din cauza
slãbiciunii musculare, pierzându-si ulterior si cunostinta. Moartea poate surveni prin stop cardiac –
respirator - în situatia când nu se întrerupe contactul cu oxidul de carbon.
Primul ajutor constã în:
- scoaterea din atmosfera cu oxid de carbon;
- efectuarea respiratiei artificiale si a masajului cardiac extern atunci când se constatã oprirea respiratiei
si a bãtãilor inimii (absenta pulsului);
- administrarea de oxigen 100% dacã se dispune de aparat de inhalat oxigen;
- asezarea intoxicatului pe targã sau pe o pãturã pânã ce va fi transportat la spital.