BIOCENOZA- totalitatea populatiilor care ocupa un teritoriu bine delimitat.

BIOTOP- teritoriul in care traiesc indivizii unei populatii impreuna cu factori abiotici.
BIOCENOZA+BIOTOP→ECOSISTEME

BIOTOPUL

BIOTOP- componenta fara viata a tuturor ecosistemelor. Este format din totalitatea factorilor
Abiotici.
FACTORII ABIOTICI nu au valori constante. Ei variaza in timp si spatiu. Majoritatea factorilor abiotici se
produc cu regularitate. Cand variatiile factorilor abiotici sunt mici organismele se adapteaza.Aceste limite se
numesc LIMITE DE TOLERANTA. Exista limite de larga toleranta (omul) si de mica toleranta (viermele de
matase). Factorii periodici care NU se produc constant sunt inundatiile, seceta, incendiul.
STRUCTURA BIOTICA
FACTORI GEOLOGICI- solul, rocile
FACTORI GEOGRAFICI- altitudine, latitudine, longitudine
FACTORI MECANICI- flux, reflux, curentii, cutremure
FACTORI FIZICI- temperatura, lumina, apa, aer
FACTORI CHIMICI- compozitia aerului, a apei

BIOCENOZA

Populatiile care ii apartin sunt strans legate prin relatii interspecifice :relatii de hranire, de aparare, de
reproducere, de raspandire. Organismele care ii apartin sunt clasificate in trei categorii:
1).PRODUCATORII PRIMARI- plantele verzi care produc substanta organica (o. fitofage)
2).CONSUMATORII. In functie de hrana consumatorii sunt:

1
 -primari- organisme care se hranesc cu producatorii primari
-secundari- organismele care se hranesc cu consumatorii primari
-tertari- organismele care se hranesc cu consumatorii secundari
-cuatermali se hranesc cu totii consumatorii. (org. zoofage)
3).DESCOMPUNATORII- org. care descompun materia organica in elemente minerale.
CARACTERISTICI:
DIVERSITATEA- nr. mare de specii. Cu cat diversitatea e mai mare cu atat biocenoza e mai
Stabila
DOMINANTA- specia predominanta
ABUNDENTA- nr. de indivizi intr-o biocenoza raportat la biomasa.
CONSTANTA- consecventa cu care o specie traieste in biocenoza.
FRECVENTA- raportul exprimat in procente dintre nr. de indivizi al unei probe si nr. total al
probei respective.
POPULATIA

Orice specie este alcatuita din cel putin o populatie. Indivizii unei populatii traiesc putin spre deosebire de
populatie care are o existenta indelungata. Populatia exista atata timp cat conditiile de mediu sunt favorabile.
Indivizii unei populatii nu sunt identici.
Populatia se caracterizeaza prin:
-efectivul populatiei : nr total de indivizi ai unei populatii la un moment dat
-densitatea : nr total de indivizi raportat la unitatea de suprafata sau volum
-distributia in spatiu este de trei tipuri: -uniforma – indivizii sunt distribuiti aproximativ egal
-grupata- indivizii sunt distribuiti cat conditiile de
mediu sunt favorabile
-intamplatoare- indivizii sunt distribuiti aleatoriu
-structura pe varste:-prereproducatoare
-reproducatoare
-postreproducatoare
-structura genetica: daca sunt mai multi indivizi de gen feminine populatia creste.
daca sunt mai multi indivizi de gen masculine populatia scade.
Daca nr este egal, populatia este constanta
ECOSISTEMUL
Unitatea elementara, structionala si functionala de organizare a ecosferei-ecosistem
El este format dintr-o componenta abiotica si una biotica. Unitatea dintre biotop si biocenoza formeaza
ecosistemul.
ECOSISTEME

1)NATURALE- acvatice
-terestre
2)ANTROPIZATE-modificate de om: GRADINI ZOOLOGICE, SERE
exemplu: PADUREA
-mineral
-organic
-frunze moarte
-muschi si licheeni
-ierbos

2
 -arbusti
-arbori

Notiunea de biocenoză a fost introdusa în 1877 de Möbius in urma studierii unor bancuri de stridii precum şi
celelalte specii animale şi vegetale asociate cu ele, definind apoi biocenoza ca fiind o comunitate de organisme,
ocupând un anumit teritoriu, adaptate la mediu şi unele faţă de altele, legate într-un întreg care se schimbă odată
cu schimbarea numărului indivizilor unora dintre speciile componente.

În spiritul concepţiei sistemice, biocenoza poate fi definită ca fiind un sistem supraindividual, reprezentând
un nivel de organizare a materiei vii, alcătuit din populaţii legate teritorial şi interdependente funcţional.
Interdependenţa populaţiilor din biocenoză este rezultatul evoluţiei lor în comun şi deci adaptării reciproce.
Interdependenţa funcţională este cauza şi totodată efectul acumulării, transformării şi transferului de materie,
energie şi informaţie.

Plantele si animalele nu pot exista fara apa, aer, lumina, temperatura, sol, adica o biocenoza nu poate exista
fara un anumit biotop.
Intre alcatuirea biotopului si alcatuirea biocenozei exista relatii stranse care creeaza o anumita
unitate.Ecosistemul reprezinta acea legatura structurala si functionala dintre biotop si biocenoza.
Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici (apa, vântul, energia solară, clima, umiditatea) şi relaţiile
dintre ei. Biocenoza reprezintă un nivel de organizare a materiei format din populaţii legate teritorial, şi pe
studiul interacţiunii acestor populaţii. Un ecosistem nu are graniţe definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte
mari (deşertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz).
Zona de întrepătrundere a două ecosisteme, de exemplu o păşune naturală şi un ecosistem agricol, se numeşte
ecoton.
Evoluţia ecosistemului reprezintă un proces, în urma căruia este restabilit în întregime, pe etape succesive, un
ecosistem, ce a fost distrus anterior, sau a cărui biotop a fost schimbat într-atât de mult, încât o mare parte din
biocenoză a dispărut. Restabilirea biocenozei are loc astfel, încât între organismele ce vin are loc o succesiune, de
la cele mai primitive la cele mai avansate.

Ecosistemele sunt clasificate în:

o Ecosisteme naturale: in care omul nu a intervenit .Ele pot fi :

 Terestre: o padure

 Acvatice: un rau

Ecosistemele naturale exista in toate zonele geografice de la ecuator la poli.Ele pot forma compleze de
ecosisteme denumite biomi(tundra, taigaua, padurea ecuatoriala, desertul, savanna, marile si oceanele).Niste
exemple de biomi in tara noastra sunt Delta Dunarii, Marea Neagra. Exemple de ecosisteme: lac, padure, pestera,
livada.

3
 Datorita diferitelor biotopuri si biocenoze ecosistemele sunt variate.De exemplu un ecosistem cu o biocenoza
saraca este pestera,iar un ecosistem cu o biocenoza mai bogata(cuprind numeroase specii) este o pajiste de
campie.

Exemple de ecosisteme naturale: Parcul National Portile de Fier si Rezervatia biosferei Delta Dunarii sunt
unicate ecologice, care trebuie protejate si conservate, Raul, ecosistem acvatic in care structura biocenozelor este
determinata de structura biotopurilor. Marea Neagra, care este unica intre marile lumii prin caracteristicile
biotopului si ale biocenozei. Lacul, ecosistem acvatic in care structura biocenozei este determinata de variatia
factorilor abiotici. Padurea, care ramasa in regim ntural este un ecosistem complex si
stabil. Ea prezinta o stratificare caracteristica pe orizontala si
pe verticala. Tufarisurile si pajistile (pasuni si fanete), ecosisteme terestre
care trebuie protejate, pentru ca reprezinta surse importante de
producere a nutretului pentru animalele domestice.
o Ecosisteme antropizate: care sunt facute prin contributia omului : livezi, lac de acumulare

Ecosistemele antropizate se extend incontinuu fiind in stransa legatura cu dezvoltarea societatii

omenesti.Exemple de ecosisteme antropizate:culturi agricole,livezile,lacurile de acumulare.

Delimitarea ecosistemelor:

Este delimitat spatial de alte ecosisteme vecine cu care are un permanent schimb de energie,iar
trecerea de la unul la altul se face treptat.Spre exemplu de la poalele Muntilor Bucegi catre varf exista mai multe
ecosisteme:padurile de foioase,padurile de conifere,zona subalpina cu jnepeni si zona pajistilor alpine cu
muschi,licheni,plante taratoare.
Delimitarea ecosistemelor terestre de cele acvatice se face usor prin tarmul apelor,insa sunt mai greu
de delimitat intre ele.

Structura unui ecosistem:

 Depinde de insusirile biotopului cat si de cele ale biocenozei.

 In functie de speciile existente intr-o biocenoza ecosistemul

prezinta o distributie pe zone si straturi.

 Un exemplu ar fi ca zona de la marginea unei paduri este deosebita de interiorul acelei paduri atat prin
insusirile biotopului cat si ale biocenozei

 Alt exemplu ar fi zona litorala a unu lac si zona din larg care difera din punct de vedere ecologic.

 Elementele biotopului si ale biocenozei variaza si pe

verticala,ceea ce duce la aparitia unei stratificari; prin stratificare vietuitoarele folosesc spatial vital cu
conditiile sale de mediu.

4
 Ecosisteme
Ecosistemul urban
               Omul, ca orice fiinta vie, nu se afla în afara legilor care guverneaza viata pe planeta
noastra, ci s-a format si dezvoltat în interactiune cu mediul natural. Acesta a influentat
dintotdeauna dezvoltarea societatii, dar gradul în care a exercitat aceasta influenta a fost
diferit re la o epoca istorica la alta.

         Mediul natural în care omul îsi desfasoara activitatea este format din mai multe sisteme
ecologice. Un ecosistem, în general reprezinta relatia dintre lumea organismelor vii si mediul
lor de viata, sau cum se mai spune, unitatea dintre biocenoza si biotip(exemplu: un lac, o
padure, etc. formeaza în parte un ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spatiu determinat si
mediul ambiant respectiv alcatuiesc împreuna un ecosistem urban . Ansamblul ecosistemelor
planetei, între care exista relatii complexe de interconditionare,constituie ecosfera. Întrucât
omul este singura fiinta vie care poate depune o activitate constienta, ecosistemul uman joaca
rolul principal în cadrul ecosferei.

         Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare a omului asupra mediului

“fizic”, actiune desfasurata într-un lung proces istoric, spre folosul sau. Ca si în cazul
ecosistemelor naturale, si în acest caz se poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban,
dar în elementele de biotop urban se pot include factorii indusi de catre societatea umana
(factori ce se exprima prin elemente antropogenice )

         Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si pedologici. Acestia reprezinta

elemente fixe care determina evolutia unei asezari umane. Într-o di-ferita masura, acesti
factori (în special cei pedologici) sunt supusi actiunii antropice si modificati.

         Elemente antropice ale biotopului

         Elemente generate de structurile urbane. Asezarea umana reprezinta prin manifestarea

sa spatial-functionala o entitate complet diferita din punct de vedere al biotopului, fata de
ecosistemele naturale ; zone functionale urbane, pu-ternic antropizate, în special cele
industriale, comerciale, si de afaceri, si în diverse masuri cele rezidentiale, învatamânt sau de
agrement, prezinta modifi-cari spatiale specifice ale biotopului initial, orientat
spre  îndeplinirea scopurilor pentru care au fost realizate. Rezulta astfel modificari le tuturor
factorilor de mediu (apa, aer, sol), precum si schimbari semnificative ale microclimatului.

5
         Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitatilor umane ce se des-fasoara pe
teritoriul orasului .Fara îndoiala ca la originea poluarii sta productia de materiale nespecifice
mediului. Nu spectrul de materiale create de om este cauza reala, ci modul de gospodarire a
acestora care, pe lânga faptul ca încorpo-reaza resurse neregenerabile si epuizabile, dupa
utilizare sunt deversate în mediul natural, fara sa se cunoasca efectele de lunga durata asupra
acestuia.

 
Factorii de poluare urbana sunt cei care se încadreaza în factorii general valabil de poluare a
mediului înconjurator si se refera la:

1.     Lipsa unei organizari si dezvoltari economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa
unei baze de dezvoltare durabila

2.     Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea

suprafetelor ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie principala
presiune exercitata din partea centrelor urbane asupra mediului.                     

3.     Dezvoltarea tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice.

4.     Crearea de bunuri materiale care încorporeaza resurse neregenerabile (sau greu

regenerabile) si epuizabile.

5.     Lipsa unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului înconjurator constituie

acel factor de comportament care concura în egala masura cu alti factori,la degradarea
mediului.

6.     Cresterea necesarului de apa în viitor.

Crearea marilor aglomerari urbane provoaca dezechilibre care pot sa se transforme în

catastrofe (exemplu: la Milano în ultimii 20 de ani, nivelul apei subterane a scazut cu 20 m, la
Bologna, pânza freatica în 1945 se gasea la 12m, astazi se afla la 35m adâncime. Se pune
problema nu numai a lipsei posibile de apa în urmatoarele decenii, ci si a posibilitatii ca prin
tasarea pamântului sa se produca alunecari masive de teren si distrugerea unor suprafete
întinse de con-structii .

        Varietatea poluarii ca si a cazurilor care o produc,conduce la schimbari specifice, uneori

ireversibile, ale calitatilor factorilor de mediu.

6
        Echilibru dintre comunitatea biotica si mediul fizic este decisiv pentru comunitate.
Întreaga miscare a societatii este indisolubil legata de dezvoltarea istorica a productiei, de
munca. Fiind un proces între om si natura, în cursul caruia omul efectueaza, reglementeaza si,
prin actiunea sa, controleaza schimbul de materie dintre el si natura, munca presupune atât
unitate cât si contradictia dintre om si natura. În procesul muncii, producând cele necesare
existentei, oamenii pe de o parte extrag din mediul natural resursele regenerabile, iar pe de
alta parte arunca în mediul natural reziduuri si deseurile activitatii productive si ale
gospodariei fiecarei familii. Drept urmare, între mediul natural si cel creat de om se
desfasoara o dubla contradictie:

o Contradictia dintre dimensiunile necesitatilor mediului creat de om si volumul de

resurse oferit de natura

o Contradictia dintre mediul creat de om si mediul natural,sub aspectul

dezechilibrelor pe care omul le poate provoca în natura si al efectului acestora
asupra omului.

        Biocenozele urbane, a doua parte componenta a ecosistemului urban este caracterizat

prin evolutia speciei dominante,în teritoriul urban pe care o repre-zinta omul si antropocenoza
care constituie cenoza principala în orase.

În ceea ce priveste celelalte specii din teritoriul urban, se pot face urmatoarele
consideratii:fondul de specii din care este alcatuita biocenoza corespunde conditiilor de
existenta din biotop.

        Antropocenoza. Sistemul populatiei umane prezinta caracteristici distincte în raport cu

celelalte cenoze, în primul rând generate de gradul înalt de structu-rare social-economica, care
îi permite pe de o parte manipularea unor mari cantitati de materie si energie, iar pe de alta
parte o puternica actiune modelatoa-re asupra mediului. Puternica mobilitate în teritoriu,
precum si viteza sporita de circulatie a informatiei constituie alte elemente definitorii ale
antropocenozei, care îi permite modificarea relativ rapida a mediului înconjurator pentru
propriile nevoi. Datorita faptului ca omul ajunge sa-si creeze si sa utilizeze unel-tele care îi
sporesc continuu forta si raza lui de actiune, el dispune treptat de o capacitate tot mai mare de
a adapta si transforma obiectele si fortele naturii, de a produce în natura modificari mai mici
sau mai profunde. Însa atât timp cât mijloacele de care a dispus omul au fost modeste,
schimbarile declansate de el în mediu natural au fost lente si ele permiteau sa se
readapteze,modificarile produse nu se caracterizau printr-o amploare si gravitate deosebita. În
conditiile contemporane când acestea îi confera omului o uriasa forta transformatoare,el
genereaza la rându-i modificari de o amploare,profunzime si rapiditate exceptio-nale.
Crescând ca numar si dezvoltându-se istoric (astfel în sec.16-lea pe Pamânt traiau 450

7
milioane de oameni,în1900 s-au ajuns la 1,5 miliarde de persoane, iar în 1950 la peste 2
miliarde,astazi populatia planetei creste  într-un ritm fara precedent ajungând la 5,8 miliarde
de indivizi si cifra va ajunge 7,6 miliarde într-un sfert de veac, stabilindu-se probabil în jurul
a 10 miliarde spre anul 2050) societatea umana a sporit mereu gama resurselor folosite, ca si
proportiile exploatarii resurselor oferite de natura. În aceasta privinta este ilustrativ faptul ca
în sec. al 17-lea erau utilizate doar 29 elemente chimice, în secolul al 19-lea se foloseau deja
62, pentru ca astazi sa fie utilizate toate elementele cunoscute a exista pe Terra.

         În acest context general,patru resurse - pamântul,apa,aerul si energia - ramân cu totul

fundamentate si permanent necesare, conditionând însasi existenta umana. Este firesc, deci,
ca tocmai starea acestor resurse si modul lor de utilizare sa constituie,în primul rând, o
preocupare majora pentru umanitate.

        Diferente ale ecosistemelor urbane fata de cele natural.

1.     Biodiversitatea. Concentrarile din ce în ce mai mari ale populatiei umane au la baza

pe lânga motivatii economice si altele de natura sociala si psihologica; daca initial,
omul a trait într-un mediu cu biodiversitate ridicata, ulterior, o parte a speciilor
considerate agresive sau nefolositoare pentru scopurile sale au fost înlaturate, ceea
ce a atras dupa sine si eliminare multor altor specii aflate în strânse legaturi
ecologice cu primele, iar pe de alta, modificarea extrema a bioto-pului urban
(culminând cu realizarea unor “deserturi naturale”), a condus la rândul ei  la
eliminarea dramatica a majoritatii covârsitoare  a formelor de viata initiale di
teritoriul respectiv,prin antropizarea factorilor specifici de mediu.

2.     Eterogenitate si omogenitate în procesele de antropizare a teritoriului urban. Orasul

trebuie înteles ca un teritoriu ce prezinta o eterogenitate ridicata, atât din punct de
vedere socio-profesional, economic cât si în ceea ce priveste mediul fizic,rezultat al
activitatilor de constructii.  Varietatii factorilor de mediu, omul ia opus o varietate
de actiuni modelatoare, care au condus la o mare diversitate de configuratii spatiale
si functionale. Acestora trebuie sa li se adauge varietatea modelelor socio-culturale,
care au generat dezvoltari specifice, identi-ficabile chiar pe teritoriu aceleiasi asezari
umane.

3.     Omul ca diferenta specifica a ecosistemului urban. Diferenta esentiala a

ecosistemelor urbane fata de cele naturale o constituie prezenta omului ca specie
dominanta,supus în primul rând legitatilor socio-economice si nu celor biologice.
Aceasta face ca, pe lânga elementele structurale caracteristice ecosistemelor
naturale, biotopul si biocenoza, ecosistemul urban sa includa structural si

8
 functional,ca o parte distincta si de cea mai mare importanta,sistemul socio-
economic.

4.     Unele caracteristici ale dinamicii ecosistemului urban. Ecosistemul natural este de

cele mai multe ori un sistem complet,adica independent în ceea ce priveste resursele
si functionarea sa (fiind dependent doar de energia solara care este introdusa în
sistem de catre producatorii primari). În cadrul acestuia se întâlnesc specii de
vietuitoare cu roluri ecologice distincte. Marea masa (ca numar) a componentelor o
constituie plantele verzi,adica tocmai acelea care transforma energia solara în
energie biochimica.

          Spre deosebire de acestea, ecosistemul urban este un sistem incomplet, în sensul ca

simplificarea biodiversitatii naturale nu poate asigura specializarea componentelor sale.
Consumatorii nu se pot organiza în cadrul unor lanturi trofice complete. Acesta are drept
consecinta simplificarea sau ruperea circuitelor biogeochimice. Circuitul materiei este afectat
îi sensul ca dinamica circuitelor naturale materiale si energetice este perturbata, ajungându-se
la o linearizare a acestora. Din toate aceste puncte de vedere, ecosistemele urbane pot fi
caracterizate ca fiind tinere. Functionarea ecosistemului urban devine dependenta de fluxurile
de energie si materiale introduse de catre om, care sunt luate din “zestrea” capitalului natural,
într-un ritm care depaseste capacitatea de refacere a acestuia.

         Una din cele mai importante trasaturi definitorii ale ecosistemului urban o constituie
circuitele energetice; acestea sunt puternic perturbate de activitatile omului,aportul energetic
al acestuia fiind determinat pentru mentinerea sistemului socio-uman, dar si a unor asociatii
de plante si animale din teritoriul orasului. Hrana introdusa de om în oras este produsa în
ecoagrosisteme. Cantitatea de energie introdusa de catre om în ecosistemul urban prin diferite
cai

(îngrasaminte,pesticide,dar mai ales energia de intrare din ariile industriale si de

locuit)depaseste cu mult energia solara introdusa în sistem de catre producatorii primari si are
drept consecinta puternica antropizare a teritoriului urban. Depen-denta ecosistemului urban
fata de resurse externe materiale si energetice duce la un mare grad de vulnerabilitate în cazul
unei perturbari majore. Cea mai mare parte a ecosistemelor din teritoriile oraselor sunt create
de om, pentru a îndeplini functiuni precise.

          Biodiversitatea în teritoriile urbane. Structura heterogena a orasului genereaza un

mozaic de biotopuri. Acestea constituie sediul unor biocenoze ale caror specii asociate au
cerinte ecologice dintre cele mai diverse; astfel este posibil ca numarul de specii,ca si
numarul de indivizi ai unor specii ce traiesc în ariile urbane sa fie mult mai mare decât în
ecosistemele originare. Periurbanul (zona de periferie a oraselor) în special constituie un

9
teritoriu unde se poate identifica o mare biodiversitate. Contrar asteptarilor, orasul si ariile
urbane poate constitui sediul unei importante varietati de habitate specifice. Populatia umana
prezinta un înalt grad de diversitate culturala si social-economica,apreciata ca fiind mai mare
în cadrul aglomeratii urbane si al ariilor metropolitane. Heterogenitatea acesteia este
determinata de structura complexa a activitatilor care se desfasoara în orase.

          Concluzii . Urbanizarea reprezinta una din marile probleme ale omenirii.

Complexitatea problemelor legate de managementul ariilor urbane este amplifi- cata de
necesitatea stringenta a tranzitiei socio-economice catre o dezvoltare durabila. Fenomenele
negative din orase au un caracter global si sunt în directa conexiune cu celelalte probleme ale
umanitatii, în special cu cresterea demogra-fiica. În plus, problemele legate de marile
concentrari de energie si materiale din orase necesita restructurarea asezarilor umane la nivel
micro si macro, prin transformari si conversii ale zonelor functionale urbane, printr-un atent
manage-ment al ritmului înlocuirii structurilor spatiale si tehnice si prin promovarea
diversitatii sub toate aspectele sale: sociala,urbanistica, functionala,tehnologica, culturala si
politica.

10