Scheme Electrice

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 48

SCHEME ELECTRICE

CUPRINS

1. PRINCIPII DE ÎNTOCMIRE A SCHEMELOR ELECTRICE


1.1. Clasificarea schemelor electrice ( STAS 12120/1-83 )
1.2. Semne convenţionale
1.3. Simbolizarea literal-numerică
1.4. Reguli pentru întocmirea schemei de circuite în reprezentarea desfăşurată
1.5. Scheme şi tabele de conexiune

2. EXEMPLE DE REDACTARE A SCHEMELOR ELECTRICE


2.1. Scheme de acţionări electrice
2.2.Scheme electronice
ANEXA
BIBLIOGRAFIE
1. PRINCIPII DE ÎNTOCMIRE A SCHEMELOR ELECTRICE

1.1. Clasificarea schemelor electrice

Schemele electrice, cuprinse în documentaţia tehnică, servesc la execuţia, montarea,


exploatarea şi depanarea instalaţiei.
După scopul urmărit, schemele electrice se clasifică în:
- EXPLICATIVE (funcţionale, de circuite, echivalente )
- DE CONEXIUNE (exterioare, interioare, la borne )
- DE AMPLASARE
Schemele explicative permit înţelegerea funcţionării sau efectuarea calculelor de
proiectare a instalaţiilor electrice.
O schemă funcţională redă într-o reprezentare grafică simplă principiul de funcţionare
a instalaţiei electrice (fig.1.1).

Fig.1.1. Schema funcţională a sistemului de reglare a turaţiei unui motor de curent continuu.

Schema de circuite ( fig.1.2) reprezintă prin semne convenţionale toate circuitele unei
instalaţii şi permite înţelegerea în detaliu a funcţionării.

Fig.1.2. Schemă de circuite. Motor asincron comandat prin buton normal deschis.
Calculul unui circuit sau a unui element de circuit se realizează cu ajutorul unor
scheme echivalente (fig.1.3).

Fig.1.3. Scheme echivalente: a.) transfigurarea triunghi-stea a rezistoarelor; b.) echivalenţa


unei bobine reale cu un circuit R-L serie.

Schemele de conexiuni sunt destinate execuţiei şi verificării conexiunilor unei


instalaţii. Legăturile electrice între diferite părţi ale unui instalaţii, cum ar fi: panouri de
comandă, tablouri de alimentare, motoare electrice, aparataj electric amplasat pe utilaj,
sunt reprezentate prin scheme de conexiuni exterioare. Schema din figura 1.4,a redă
conexiunile realizate prin cablurile W1, W2, W3 între reţeaua de alimentare L1, L2, L3, panoul
de acţionare A1, motorul M1 şi butonul S1.

Fig.1.4.Scheme de conexiuni exterioare (a) interioare (b) şi la borne (c).

Schema de conexiuni interioare constituie reprezentarea grafică a legăturilor dintre


aparatele aflate în interiorul unui echipament (panou de comandă, dulap de acţionare etc.). În
figura 1.4,b sunt prezentate conexiunile dintre siguranţele fuzibile F1, F2, F3 şi contactorul K1,
realizate în interiorul panoului de acţionare A1, prin intermediul şirurilor de cleme X1, X2, X3.
O schemă de conexiuni la borne reprezintă bornele unui aparat şi conductoarele
conectate la acestea. Figura 1.4,c redă conexiunile la bornele siguranţei fuzibile F1.
Clasificarea schemelor electrice după metoda de reprezentare are în vedere:
a – numărul de conductoare şi aparate similare, figurate printr-un semn
convenţional unic (reprezentare monofilară şi multifilară);
b – dispunerea relativă a semnelor convenţionale corespunzătoare elementelor
unui aparat (reprezentarea asamblată, semiasamblată şi desfăşurată);
c – corespondenţa între poziţiile semnelor convenţionale pe schemă şi
dispunerea fizică a aparatelor în instalaţie (reprezentarea topografică).
Un exemplu de reprezentare monofilară şi multifilară a unui circuit trifazat se prezintă
în figura 1.5.

Fig.1.5. Reprezentarea monofilară (a) şi multifilară (b) a unui circuit trifazat.

Reprezentarea asamblată constă în desenare a grupată a părţilor componente ale


unui aparat şi este aplicabilă la scheme simple. În figura 1.6,a, părţile componente ale
contactorului K1 şi respectiv ale releului termic sunt reprezentate unele lângă altele.

Fig.1.6. Reprezentare asamblată (a), semiasamblată (b) şi desfăşurată (c) a unei scheme de
circuite.

În reprezentarea semiasamblată, părţile componente ale unor aparate sunt dispersate în


schemă, dar sunt desenate legăturile mecanice între acestea (fig.1.6,b). Metoda implică
intersectarea traseelor de circuite în scheme de complexitate ridicată, ceea ce determină
reducerea calităţii desenului.
Reprezentarea desfăşurată (fig.1.6,c) se distinge prin figurarea elementelor aceluiaşi
aparat în zone diferite ale desenului, într-un mod ce permite urmărirea logică a circuitelor şi
înţelegerea uşoară a funcţionării instalaţiei. Toate părţile componente ale unui aparat sunt
notate în schemă cu acelaşi simbol literal-numeric.

1.2. Semne convenţionale

Echipamentul electric se reprezintă prin semne convenţionale standardizate (tab.1.1.),


puse de acord cu recomandările Comisiei Electrotehnice Internaţionale (C.E.I.). Normele
C.E.I. sunt aplicate într-un mare număr de ţări (Germania, Anglia, S.U.A., Rusia, Japonia,
Franţa etc.), fapt ce facilitează integrarea industriei electrotehnice româneşti în circuitul
economic mondial.
STAS 11381 este un standard elaborat pe părţi, care cuprinde peste 40 de secţiuni,
unele în curs de redactare.
Noile semne convenţionale se remarcă prin simplitatea desenului. Astfel, se renunţă la
figurarea bornelor de aparate şi maşini, iar în csazul dispozitivelor semiconductoare cercul
reprezentând capsula se desenează în situaţii speciale (de ex. când un terminal este conectat
electric la capsula metalică).

Semne convenţionale pentru schemele electrice (STAS 11381)


Tabelul 1.1
Semnul Denumirea

Rezistor

Potenţiometru

Bobină. Înfăşurare.
Inductivitate.
a. Semn recomandat
b. Semn tolerat

Bobină cu miez de
fier
Condensator

Condensator variabil

Bornă
Derivaţie

Priză şi fişă

Cablu
Semnul Denumirea
Legare la masă

Legare la pământ

Legare la pământ de
protecţie
Element galvanic sau de
acumulator OBS: linia
lungă este polul pozitiv
Contact normal deschis
(ND)

Contact normal închis (NI)

Contacte ale limitatorului


de cursă : a-ND ; b-NI

Mişcare întârziată. OBS:


Întârzierea are loc în
sensul deplasării arcului
către centrul său
Contacte ND cu tempori-
zare: a - la acţionare; b - la
revenire

Tabelul 1.1 (continuare)


Semnul Denumirea
Contact principal al
contactorului

Contact de forţă normal


închis

Contact comutator

Contact NI al releului
termic

Legătură mecanică
Comandă mecanică
manuală (semn general)
Comandă prin împingere

Comandă prin tragere

Comandă prin rotire

Butoane acţionate prin


împingere: a – ND; b –
NI
Întrerupător mecanic
(semn general)

Întrerupător tripolar

Întrerupător cu
declanşare automată

Comutator complex.
OBS: În schemă se
precizează tabelul de
comutare a contactelor
Bobină de releu sau
contactor
Bobine de releu cu
temporizare :
a – la acţionare ;
b – la revenire

Lampă de semnalizare

Semnul Denumirea
Bobina releului maximal
de curent

Contacte NI cu
temporizare: a – la
acţionare; b – la revenire
Avertizor acustic (hupă)

Diodă semiconductoare
(A- anod; K- catod)
Diodă Zener

Tiristor (G – grilă sau


poartă)

Diodă luminescentă
(LED)
Tranzistor PNP (E-
emitor; B-bază; C-
colector)

Tranzistor NPN

Tranzictor NPN, cu
colectorul legat la
capsulă

Element de afişare cu
şapte segmente

Punte monofazată : a –
reprezentare
simplificată ;
b – reprezentări cu
figurarea diodelor.
OBS : plusul punţii se
obţine de la catozii a
două diode, iar minusul
de la anozii celorlalte
Tabelul 1.1 (continuare)
Semnul Denumirea
Element de comandă al
releului termic

Redresor. OBS : Săgeata


arată sensul conversiei
Înfăşurare de excitaţie
serie
Înfăşurare de excitaţie
derivaţie, independentă
Înfăşurare de orice fel
Motor de c.c. cu excitaţie
prin magnet permanent

Motor de c.c. cu excitaţie


serie

Motor de c.c. cu excitaţie


derivaţie

Generator de c.c. cu
excitaţie independentă

Autotransformator reglabil

Semnul Denumirea
Siguranţă fuzibilă

Transformator monofazat.
OBS : Înfăşurarea cu mai
multe semicercuri are
număr mai mare de spire
Motor monofazat cu
colector şi excitaţie serie

Motor asincron monofazat


cu fază auxiliară şi rotor în
scurtcircuit
Motor asincron trifazat cu
rotorul în scurtcircuit

Motor pas cu pas

Motor sincron

Motor asincron trifazat cu


rotorul bobinat

1.3. Simbolizarea literal-numerică

Utilizarea unei simbolizări literal-numerice unitare are ca scop uniformizarea


documentaţiilor tehnice şi simplificarea descifrării schemelor electrice la montarea şi
exploatarea utilajului. Simbolizarea adoptată prin STAS concordă cu reglementările Comisiei
Electrotehnice Internaţionale. Standardul stabileşte un sistem coerent şi flexibil de identificare
a elementelor în instalaţia electrică, utilizabil atât în partea scrisă, cât şi în cea desenată a
documentaţiei tehnice. Reperul de identificare a elementului, în cazul cel mai general, este
constituit din patru blocuri (tab.1.2), care oferă informaţii complete privind: unitatea
constructivă sau funcţională în care este integrat (blocul 1), poziţia fizică ocupată în cadrul
unui ansamblu (blocul 2), categoria din care face parte, numărul de ordine în cadrul
categoriei, funcţia pe care o îndeplineşte în schemă (blocul 3) şi codul de marcare a bornei
(blocul 4). În majoritatea cazurilor, se utilizează un reper de identificare simplificat (vezi
exemplele din tabelul 1.8), conţinând numai acele blocuri, care oferă informaţiile strict
necesare.
Elementele ce intervin în schemele electrice pot fi grupate în 23 de categorii (tab.1.3),
notate uzual prin litere majuscule din alfabetul latin. Aceste litere constituie codul categoriei
(partea 3A din blocul de identificare 3).

Structura pe blocuri a unui reper de identificare


Tabelul 1.2
Litere reper pentru identificarea categoriei elementului
Tabelul 1.3
Liter Categoria elementului Exemple
a

A Ansamble, subansamble
funcţionale
Amplificator operaţional Variator de turaţie

Traductoare de mărimi
B neelectrice în mărimi electrice
şi invers
Termocuplu Tahogenerator
C Condensatoare
Elemente binare, dispozitive
D de temporizare şi memorare
Circuit logic ŞI Memorie cu ferite

Tabelul 1.3 (continuare)


Liter Categoria elementului Exemple
a
E Dispozitive diverse

Lampă iluminat Cuptor electric


F Dispozitive de protecţie

Generatoare (dispozitive de
G alimentare)

H Dispozitive de semnalizare

K Relee şi contactoare

L Bobine

M
Motoare

N Dispozitive de calcul,
regulatoare
Regulator
Instrumente de măsură,
P dispozitive de încercare
Contor Osciloscop
Q Aparate de comutaţie pentru
circuite electrice de forţă

R Rezistoare
Aparate de comutaţie
S mecanică pentru circuite
electrice
Comutator
Transformatoare
T

U Modulatoare, convertoare

Convertor analog-numeric
Tuburi electronice,
V semiconductoare
Indicator cu neon

W Căi de transmisie, antene

Tabelul 1.3 (continuare)


Liter Categoria elementului Exemple
a
X Borne, fişe, socluri
Şir de cleme Fişă-
priză
Y Dispozitive mecanice
acţionate electric
Z Filtre
Filtru trece jos

Distincţia între mai multe elemente din cadrul aceleiaşi categorii se realizează printr-
un număr de ordine, care constituie partea 3B a reperului de identificare. Spre exemplu, în
figura 1.6 prin F1, F2, F3 se identifică siguranţele fuzibile, iar prin F4 releul termic.
Partea 3C a reperului, codifică funcţia pe care o îndeplineşte elementul în cadrul
schemei. Acest cod poate fi alcătuit arbitrar, dar trebuie să înceapă cu o literă (urmată
eventual de o combinaţie de litere şi cifre) şi să fie explicitat în legenda schemei. În multe
cazuri este suficientă indicarea funcţiei generale (tab.1.4) printr-o literă. Spre exemplu: K1M -
contactor principal, K1T - releu de timp, K1F - întrerupător automat cu rol de protecţie, N1Y
- calculator analogic, P1Z - frecvenţmetru numeric.

Litere reper pentru identificarea funcţiei generale


Tabelul 1.4
Litera reper Funcţia generală
A Auxiliar
B Direcţia de mişcare
C Numărare
D Diferenţial
E -
F Protecţie
G Încercare
H Semnalizare
I Integrare
K Apropiere
L -
M Principal
N Măsurare
Litera reper Funcţia generală
P Proporţional
Q Stare (pornit, oprit, sfârşit de
cursă)
R Rearmare, ştergere
S Introducere în memorie,
înregistrare
T Temporizare
U -
V Viteză (accelerare, frânare)
W Sumare
X Multiplicare
Y Analogic
Z Numeric
Modul de alcătuire a reperelor de identificare rezultă din cele 5 exemple prezentate în
tabelul 1.2. În schemele de circuite relativ simple este suficientă indicarea categoriei şi a
numărului de ordine, cu precizarea în anumite cazuri a funcţiei generale a elementului (K 1 –
contactor cu numărul de ordine 1; K1M – contactorul principal 1). Schemele de conexiuni
implică utilizarea unui reper care conţine obligatoriu codul de marcare a bornei (K1M:2 –
borna 2 a contactorului principal 1). Identificarea elementelor în instalaţiile electrice de mare
complexitate se face cu repere alcătuite din trei sau patru blocuri (=1S+3A-K1M:2, reprezintă
reperul de identificare complet pentru borna 2 a contactorului principal 1 din subansamblul A
al ansamblului 3, cuprins în instalaţia 1S).
Documentaţiile tehnice existente în întreprinderi conţin diferite sisteme de identificare
a elementelor, în funcţie de provenienţa utilajului şi anul fabricaţiei. Sistemul de simboluri
literal-numerice folosite în ţara noastră până în 1983 este prezentat în tabelul 1.5 şi
exemplificat prin schema din figura 1.7.
Comparaţia între vechiul şi noul sistem de simbolizare evidenţiază următoarele
aspecte: - noua simbolizare grupează elementele în 23 familii şi are în vedere ponderea mare a
electronicii în instalaţiile electrice moderne;
- codurile utilizate pentru identificarea unor categorii importante de elemente, revin
în notaţia nouă, la simbolurile uzuale în electrotehnică : R-rezistor, L-bobină, C-condensator,
G-generator, M-motor, T-transformator;
- literele mari şi cifrele alăturate din noua simbolizare uşurează prelucrarea
documentaţiei pe calculator;
- semnale convenţionale simple din actualele standarde reduc substanţial timpul
necesar desenării unei scheme electrice.

Simboluri literale vechi şi noi pentru identificarea categoriei elementului


Tabelul 1.5
Grupa de aparate Simbol Exemple
sau maşini Vechi Nou
Întrerupătoare a Q
Întrerupătoare S
auxiliare b
X
Contactoare c K

Contactoare d K
auxiliare

Dispozitive de e F
protecţie
Transformatoare f T
de măsură

Aparate de g P
măsură pentru
mărimi electrice
Avertizoare h H
luminoase şi
acustice
Condensatoare şi C
bobine k
L
G
Maşini,
transformatoare
m
M

Redresoare n G

Tuburi p V
electronice,
semiconductoare
Rezistoare r R
Alte dispozitive s Y
de acţionare

Dispozitive A
complexe
Amplificator

D
Memorie cu ferite

u E

Cuptor electric

N
Regulator

U
Convertor de frecvenţă
Elemente logice y D
Circuitul logic SAU
Armături v E
mecanice Robinet
diverse
Fig.1.7. Transpunerea unei scheme desfăşurate în noua simbolizare literal-numerică.
1.4. Reguli pentru întocmirea schemei de circuite în reprezentarea
desfăşurată

Schema de circuite se întocmeşte în scopul înţelegerii în detaliu a funcţionării


instalaţiei, furnizării datelor pentru alcătuirea schemelor sau tabelelor de conexiuni, efectuării
montajului şi depanării. Reprezentarea desfăşurată, caracterizată prin desenarea dispersată a
părţilor componente ale fiecărui element, este cel mai frecvent utilizată în documentaţia
tehnică, deoarece permite urmărirea cu uşurinţă a fiecărui circuit.
1. Părţile componente ale unui element se recunosc în schema desfăşurată prin faptul
că au atribuit acelaşi reper de identificare. Spre exemplu, reperul de identificare K2 din fig.1.8
a,b, desemnează atât bobina contactorului, cât şi cele 6 contacte ale acestuia. Aşa cum rezultă
din aceiaşi figură, în circuitele desenate pe verticală (orizontală), reperul de identificare se
înscrie în stânga (deasupra) aparatului, iar codul bornelor în dreapta (dedesubt).
2. Formatul recomandat pentru schemele de circuite este A3, pentru a facilita
urmărirea circuitelor, manipularea, îndosarierea şi desenarea asistată de calculator. Dacă
schema se extinde pe mai multe file, acestea se numerotează astfel încât să fie evidenţiată
legătura între ele. Schema din figura 1.8 se extinde pe două file, notate sub forma număr
filă/număr total de file: FILA 1/2 şi FILA 2/2.
3. Circuitele se desenează pe direcţie orizontală sau verticală (fig.1.9). În documentaţia
tehnică se preferă dispunerea verticală (fig.1.8). Receptoarele circuitelor (motoare, cuptoare,
cuplaje electromagnetice, bobine de contactoare şi relee, lămpi de semnalizare, hupe etc.) se
amplasează la dreapta circuitelor în cazul dispunerii orizontale sau la partea inferioară pentru
schemele desenate pe verticală.
4. În schema desfăşurată, circuitele se ordonează pe grupe funcţionale: alimentare
generală, circuite de forţă, circuite de comandă şi protecţie, circuite de semnalizare etc.
Ordonarea se face de la stânga spre dreapta, în cazul dispunerii pe verticală a circuitelor
(fig.1.8,a,b), respectând succesiunea logică a operaţiilor de comandă a instalaţiei.
5. Circuitele de forţă (parcurse de curenţi mari) se desenează, de regulă, cu linii
groase, iar circuitele de comandă, protecţie, semnalizare, măsură se trasează cu linii subţiri
(fig.1.8,a,b).
6. Semnele convenţionale din schema de circuit redau poziţia de repaus a aparatelor
(în absenţa curenţilor prin bobine şi a acţiunilor mecanice asupra butoanelor sau
limitatoarelor). Starea contactelor pentru comutatoare cu mai multe poziţii şi în cazul
aparatelor care nu sunt acţionate electric sau manual se specifică într-o indicaţie anexă
(fig.1.10). Orientarea semnelor convenţionale poate fi făcută în orice direcţie.
7. În scopul unei informări rapide asupra echipamentului electric, schema poate
conţine date privind motoarele (putere, turaţie), transformatoarele (putere aparentă, tensiuni),
aparatele de protecţie (curentul de serviciu al releului termic), codul dispozitivelor
semiconductoare (BC 171, UAA 145) etc. Dimensiunea semnelor convenţionale se alege
astfel încât să permită înscrierea informaţiilor suplimentare şi evidenţierea particularităţilor
de conectare a elementului. Sublinierea importanţei unui element în cadrul schemei se poate
realiza prin modificarea grosimii liniei simbolului grafic.
8. Repararea amplasării semnelor convenţionale în cadrul schemei desfăşurate se
efectuează în trei moduri:
a. Metoda grilei. Fiecare filă este divizată în zone rectangulare (fig.1.8,a,b), marcate,
de exemplu, prin litere de sus în jos (rânduri) şi numere de la stânga la dreapta (coloane).
Dimensiunile acestor zone depind de mărimea filei şi complexitatea schemei.

Fig.1.8,a. Schemă desfăşurată. Circuitele principale ale platoului electromagnetic (fila 1/2).
Fig.1.8,b. Schemă desfăşurată. Circuitele de comandă şi semnalizare ale platoului electro-
magnetic (fila 2/2).
Fig.1.9. Variante de reperare a amplasării semnelor convenţionale: a – metoda tabelară; b –
metoda reperării (numerotării) circuitelor.

Fig.1.10. Indicarea stării contactelor sub formă tabelară (a) şi prin diagrame de stare (b).

În cazul formatelor mai mari decât A3 se recomandă utilizarea diviziunilor cu


lungimea (25…75) mm. Numărul diviziunilor trebuie să fie divizibil cu doi. Literele şi cifrele
de marcare a zonelor se înscriu în exteriorul chenarului (zona neutră a formatului).
Amplasarea fiecărui semn pe o schemă se poate indica, în cazul cel mai general, prin
numărul de ordine al filei, urmat de litera şi numărul care definesc zona rectangulară (ex. în
fig.1.8,a, ampermetrul P2 din fila 1, linia C şi coloana 10 are reperul de amplasare 1/C 10). În
schemele de circuite este admisă utilizarea unor repere de amplasare simplificate (ex.
determinarea poziţiei contactelor contactorului K1 din fig.1.8,a,b având reperele de amplasare
1/C3, 1/C3, 2/D3, 2/B10 se poate efectua prin reperele simplificate 1/3, 1/3, 2/3, 2/10, în care
prima cifră evidenţiază fila, iar a doua numărul coloanei).
b. Metoda tabelară. Reperele de identificare a semnelor convenţionale se înscriu într-
un tabel amplasat de-a lungul unei margini a formatului (fig.1.9,a). Poziţia fiecărui reper este
determinată de intersecţia cu latura tabelului a perpendicularei trasate din centrul semnului
convenţional. Tabelul se poate structura în rânduri sau coloane ce grupează elemente de
acelaşi tip (rezistoare, condensatoare, dispozitive semiconductoare în scheme electronice) sau
elemente ce aparţin aceleiaşi subunităţi (constructive sau funcţionale).
c. Metoda reperării circuitelor. Fiecare circuit, definit ca o linie orizontală sau verticală
pe care se reprezintă cel puţin un element (siguranţă, contact de automenţinere, lampă de
semnalizare), se marchează cu un număr de ordine (fig.1.9,b). Fazele unui circuit trifazat se
numerotează cu aceiaşi cifră (ex. 1,1,1 pentru circuitul trifazat din fig.1.9,b). Numerotarea
circuitelor din schemă se face în continuare, de la forţă spre comandă.
9. Bornele elementelor de circuit se marchează în schemă prin codul înscris pe
echipament (ex. bornele R şi A ale contactorului K1 din fig.1.8,a) sau prin alte notaţii
precizate în STAS (ex. bornele 1 şi 2 ale siguranţei F1 din fig.1.8,a). Semnul convenţional de
bornă (o sau •) nu se desenează în schema desfăşurată, decât în cazuri bine justificate.
Extremităţile conductoarelor de alimentare, protecţie şi legare la masă se notează prin
simbolurile alfa-numerice din tabelul 1.6. Marcarea bornelor şi a extremităţilor
conductoarelor este necesară la întocmirea schemelor sau tabelelor de conexiuni.
10. Sistemul de contacte ale unui releu sau contactor se prezintă în linie cu circuitul în
care se află bobina acestuia, sub forma unei scheme anexe (fig.1.11,a,c,d) sau a unui tabel de
componenţă (fig.1.11,b). Prin aceasta se asigură identificarea cu uşurinţă a contactelor în
schemă, pe baza reperelor de amplasare, şi se precizează totodată ansamblul elementelor
componente ale unui contactor sau releu.
Uneori, reperul de amplasare a bobinei se înscrie sub simbolul contactelor de releu sau
contactor. Spre exemplu, notaţia K4F/(1/C5) din fig.1.8,b indică amplasarea bobinei releului
maximal de curent K4F în zona rectangulară C5 a filei 1.

Marcarea alfa-numerică a extremităţilor conductoarelor


Tabelul 1.6
Destinaţia conductoarelor Simbolul alfa-numeric
Faza 1 L1
Reţea trifazată Faza 2 L2
Faza 3 L3
Conductor neutru N
Pozitiv L+
Reţea de curent continuu Negativ L-
Median M
Conductor de protecţie legat la pământ PE
Conductor de protecţie şi conductor neutru confundate PEN
Conductor de legare la pământ E
Masă, şasiu MM
Fig.1.11. Variante de prezentare a reperelor de amplasare pentru bobina şi contactele unui
contactor: a – schemă anexă; b – tabel de componenţă; c – schemă anexă simplificată; d –
legenda simbolurilor de reprezentare a diferitelor contacte.

Dacă nu este posibilă introducerea schemelor anexe sau a tabelelor de componenţă în


linie cu circuitul în care se află bobina, atunci amplasarea lor se face în altă zonă a schemei de
circuite sau pe un document separat. În această situaţie, figurarea bobinei şi a reperului ei de
amplasare este obligatorie.
11. Destinaţia fiecărui circuit sau grupă de circuite se redă fie printr-un text într-un
spaţiu rezervat la marginea schemei, denumit magnetă (fig.1.8,a,b), fie prin semne
convenţionale standardizate sau nestandardizate, dar explicitate în proiect.
12. În schemele desfăşurate se recomandă introducerea unei legende, în care se înscriu
elementele instalaţiei, în ordinea alfabetică şi numerică a simbolurilor. Legenda explicitează
denumirea elementelor şi uneori funcţia sau alte caracteristici tehnice.

1.5. Scheme şi tabele de conexiuni

Documentaţia tehnică de execuţie a unei instalaţii electrice cuprinde întotdeauna


scheme sau tabele de conexiuni exterioare şi interioare, care se întocmesc pe baza schemei
desfăşurate (fig.1.12).
Fig.1.12. Schema electrică desfăşurată a acţionării unui motor asincron.

a. Schema de conexiuni exterioare reprezintă desenul de execuţie pentru realizarea


legăturilor între părţile componente ale unei instalaţii (fig.1.13). Schema poate cuprinde şi
informaţii despre tipul şi lungimea cablurilor sau a conductoarelor de legătură, dacă
documentaţia tehnică nu conţine un „jurnal de cabluri” (ex. cablurile W1, W2 tip CZZ 4 x 2,5
mm2, cu lungimile de 5 m, respectiv 2 m şi conductorul de legare la pământ Cu 16 mm2 din
fig.1.13).
Echipamentele din compunerea instalaţiei se reprezintă prin forme geometrice simple
(ex. dreptunghi A1, cerc M1), iar conexiunile dintre ele se desenează prin linii individuale (ex.
conductorul de legare la pământ E) sau grupate în cabluri (ex. W 1, W2). Semnul convenţional
al fiecărui conector este însoţit de un reper de identificare (ex. şirul de cleme X1).
Fig.1.13.Schemă de conexiuni exterioare

b. Schema de conexiuni interioare reprezintă desenul de execuţie pentru realizarea


legăturilor dintre aparate în interiorul unei unităţi de montaj. În figura 1.14 se prezintă schema
de conexiuni din interiorul panoului de acţionare A1, întocmită pe baza schemei desfăşurate
din figura 1.12.

Fig.1.14. Schema de conexiuni interioare a unui panou de acţionare (întocmită pe baza


schemei de circuite din fig.1.12).
Elementele schemei de conexiuni se reprezintă prin forme geometrice simple
(dreptunghiuri în fig.1.14) sau prin semne convenţionale. Amplasarea elementelor pe desen
trebuie să reflecte, pe cât posibil, dispunerea efectivă din echipament (reprezentare
topografică), fără însă a respecta o anumită scară a desenului.
Conductoarele de conexiuni se pot trasa în întregime sau se figurează numai capetele
de legătură la aparate şi cleme. În figura 1.14, schema de conexiuni interioare s-a desenat fără
reprezentarea completă a legăturilor, iar marcarea conductoarelor s-a realizat prin adresa
capătului opus al legăturii şi numărul de ordine al conexiunii (ex. F4:2/3 – marcaj la un capăt al
conductorului de conexiuni 3, care face legătura între bornele S1:7 şi F4:2). Diferite posibilităţi
de marcare a capetelor unui conductor prin tile sunt prezentate în figura 1.15. Tipul, secţiunea
şi culoarea conductoarelor se specifică într-o NOTĂ (fig.1.14).

Fig.1.15. Sisteme de marcare a conductoarelor prin tile: a – adresa bornei de conectare; b –


adresa bornei opuse; c – adresa ambelor borne la care se racordează conductorul; d – marcare
independentă de borne (numărul nodului); e – sistem mixt (adresa bornei opuse şi numărul
conductorului).

c. Tabel de conexiuni exterioare. Indicaţiile cuprinse în schema de conexiuni


exterioare (fig.1.13) se pot prezenta şi tabelar. Fiecare rând al tabelului 1.7 se referă la o
conexiune individuală.

Tabel de conexiuni exterioare (întocmit pe baza schemei de circuite din fig.1.12)


Tabelul 1.7
Identificare Pleacă de la Soseşte la Cablu
cablu Tip Lungi Conductoare
(marcă) me utilizare
L1 X1:1 Panou de CYY
W1 Reţea L2 X1:2 acţionare 4 x 2,5 5m 4
L3 X1:3 mm2
PEN X1:4
Panou de X1:5 M1:U Motor CYY
W2 acţionare X1:6 M1:V M1 4 x 2,5 2m 4
A1 X1:7 M1:W mm2
X1:8 M1:PE
E M1 Centura de Cu 2m 1
2
pământare 16 mm
Notă: Cablurile CYY 4 x 2,5 mm2 se pot înlocui cu 4 conductoare FY 2,5 mm2 în tub de
protecţie etanş lăcuit PEL 11.
Spre exemplu, primul conductor al cablului W2 realizează conexiunea între clema X1:5
din panoul de acţionare A1 şi borna U a motorului M1. Dacă proiectul nu cuprinde un jurnal de
cabluri distinct, în tabelul de conexiuni exterioare se specifică în plus, tipul cablului,
secţiunea, lungimea şi numărul conductoarelor.

d. Tabel de conexiuni interioare. În anumite cazuri, un tabel de conexiuni interioare


(tab.1.8) este preferat unei scheme, deoarece prezintă într-o formă grafică mai simplă şi un
spaţiu mai redus, acelaşi volum de informaţii.

Tabel de conexiuni interioare pentru un panou de acţionare (întocmit pe baza schemei


de circuite din fig.1.12)
Tabelul 1.8
Nod Clemă Aparat-bornă Cond.
Circuit de forţă
1 X1:1 Q1:1 2,5 N
2 Q1:2 F1:1 2,5 N
3 F1:2 K1:R 2,5 N
4 K1:A F5:R 2,5 N
5 X1:5 F5:A 2,5 N
6 X1:2 Q1:3 2,5 N
7 Q1:4 F2:1 2,5 N
8 F2:2 K1:S 2,5 N
9 K1:B F5:S 2,5 N
10 X1:6 F5:B 2,5 N
11 X1:3 Q1:5 2,5 N
12 Q1:6 F3:1 2,5 N
13 F3:2 K1:T 2,5 N
14 K1:C F5:T 2,5 N
Nod Clemă Aparat-bornă Cond.
15 X1:7 F5:C 2,5 N
Nul de protecţie şi de lucru PEN
16 X1:4 2,50 V
X1:8 punte
Circuite de comandă semnalizare
X1:8 punt
16 X1:9 K1:0 H2:2 1 GV
a X1:10 H1:2 1 GV
2a F1:1 F4:1 1R
17 F4:2 S1:7 H1:1 1R
K1:6 1R
18 S1:9 S2:4 K1:2 1R
19 S2:2 F5:1 K1:4 1R
20 F5:3 K1:1 1R
21 K1:8 H2:1 1R
Notă: Conductoare de tip FY (F – utilizare în instalaţii fixe; Y – izolaţie de PVC); N – negru;
GV – galben-verde; R – roşu.

Tabelul de conexiuni cuprinde date privind bornele de racordare, tipul, secţiunea şi


culoarea izolaţiei conductoarelor (tab.1.9). Conexiunile se înscriu succesiv în tabel, pe cât
posibil în ordinea execuţiei fizice a legăturilor între cleme şi aparate sau între bornele a două
aparate. Ordonarea informaţiilor se face grupând legăturile la nodul de care aparţin (fig.1.16).
Marcarea nodurilor se efectuează prin numere naturale de la 1 la n, începând cu circuitele de
forţă.

Cod de culori pentru identificarea conductoarelor


Tabelul 1.9
Felul circuitului Culoarea izolaţiei
Circuit principal (de forţă): c.a. sau c.c. Negru (N)
Circuit secundar (comandă, semnalizare etc.) c.a. Roşu (R)
Circuit secundar (comandă, semnalizare etc.) c.c. Albastru (A)
Conductor de protecţie (PE) Verde-galben (V-G)
Conductor neutru (N) sau median (M) Albastru deschis (B)

Fig.1.16. Definirea nodurilor în schemele de circuite ca un ansamblu de două borne (nodul 8)


sau mai multe borne (nodul 17), interconectate prin conductoare.

Tabelul 1.8 s-a întocmit pe baza schemei desfăşurate din fig.1.12,în care s-au
numerotat succesiv 21 de noduri. Numărul nodului se înscrie în prima coloană a tabelului.
Următoarele coloane conţin reperul de identificare al clemei şi al bornei de aparat, între care
se realizează conexiunile. Spre exemplu, nodul 10 corespunde legăturii între clema X1:6 şi
borna F5:B, iar nodul 18 cuprinde conexiunile succesive între bornele S1:9, S2:4 şi K1:2.
Diametrul şi culoarea conductoarelor se trec în ultima coloană, iar tipul conductoarelor se
specifică într-o NOTĂ de subsol.
2. EXEMPLE DE REDACTARE A SCHEMELOR ELECTRICE

2.1. Scheme de acţionări electrice

Acţionările cu motoare asincrone şi de curent continuu constituie subansamble


importante ale instalaţiilor industriale şi se disting prin scheme electrice specifice de pornire,
reglare a turaţiei, frânare şi reversare.
Schema uzuală de pornire directă şi inversare a sensului de rotaţie pentru motorul
asincron cu rotorul în scurtcircuit (fig.2.1) este redactată folosind metoda reperării circuitelor.

Fig.2.1. Inversarea sensului de rotaţie a motorului asincron.


Pornirea motorului asincron cu rotorul bobinat (fig.2.2) se realizează cu o treaptă de
rezistenţă, iar oprirea are loc prin frânare dinamică. Procesele tranzitorii de pornire şi frânare
sunt comandate prin relee de timp cu temporizare la acţionare K4T şi revenire K5T.
Reperarea amplasării semnelor convenţionale se face prin metoda grilei.
Comanda motorului asincron cu două turaţii, prezentată în figura 2.3, se distinge de
variantele redate în lucrarea  4,p.65-66 prin utilizarea unui comutator rotativ S1 pentru
selectarea regimului de viteză. Starea celor două contacte A-B şi C-D ale comutatorului S1 cu
trei poziţii ∆/0/YY se explicitează în diagrama de contacte.
Acţionările cu motoare de curent continuu necesită o reţea de alimentare adecvată L+,
L- (fig.2.4). Înfăşurarea de excitaţie F1, F2 şi cea a indusului motorului A1, A2 se recunosc în
schema desfăşurată prin atribuirea aceluiaşi reper de identificare M1 şi prin notarea bornelor
în conformitate cu STAS 3530-71.
În schema din figura 2.5, pornirea şi reglarea turaţiei motorului de curent continuu cu
excitaţie independentă M1 se realizează prin modificarea tensiunii rotorice cu ajutorul
convertorului miniatură monofazat, în punte semicomandată. Bornele convertorului A1 s-au
marcat în schemă prin codul înscris pe echipament.

Fig.2.2. Pornirea reostatică şi frânarea dinamică a motorului asincron cu rotorul bobinat.


Fig.2.3. Reglarea turaţiei motorului asincron prin modificarea numărului de perechi de poli.

Fig.2.4. Pornirea reostatică, reversarea şi frânarea dinamică a motorului de curent continuu.


Fig.2.5. Pornirea şi reglarea turaţiei motorului de curent continuu alimentat prin convertor.

2.2 Scheme electronice

Echipamentele electronice din structura instalaţiilor industriale se reprezintă prin


scheme electrice de circuite, ale căror principii de întocmire sunt ilustrate prin zece exemple
semnificative.

a. Scheme electronice cu componente discrete


Sursa de tensiune stabilizată pentru circuitele TTL, realizată cu componente
electronice discrete, este redată în figura 2.6, atât în vechea standardizare cât şi conform
actualelor norme de reprezentare grafică şi de simbolizare literal-numerică. Dispozitivele
semiconductoare se notează prin litera V, dioda electroluminescentă prin H, iar cercul
reprezentând capsula tranzistorului de reglaj serie V3 nu se figurează (fig.2.6,b).
Fig.2.6. Sursă de tensiune stabilizată 5V, pentru circuite TTL: a – simbolizare literal-numerică
veche; b – simbolizare literal-numerică nouă.

Desenele din figurile 2.7 a,b,c transpun în noua simbolizare scheme de uz didactic din
laboratorul de Electrotehnică şi maşini electrice (4). Următoarele trei scheme (fig.2.7 d,e,f)
redau în conformitate cu standardele în vigoare circuitele electronice destinate instruirii
practice a studenţilor Facultăţii de Electrotehnică (1).

b. Scheme electronice cu circuite integrate liniare


În schema sursei de tensiune stabilizată 15 V (fig.2.8), stabilizatoarele β A 723 –
circuite integrate liniare – se simbolizează prin A1 şi A2, deoarece se asimilează categoriei
„ansamble şi subansamble funcţionale”.
Cu litera A se notează şi amplificatorul operaţional β A 741 din schema ohmmetrului
electronic (fig.2.9). Reperarea amplasării semnelor convenţionale se realizează prin metoda
tabelară.
Fig.2.7. Circuite electronice cu componente discrete.

c. Scheme electronice cu circuite integrate logice


Canalele de intrare şi ieşire ale echipamentelor de comandă numerică sunt realizate,
într-un mare număr de aplicaţii (fig.2.10, 2.11), cu circuite integrate logice notate prin litera D
şi optocuploare simbolizate prin litera U (categoria „Modulatoare, convertoare”).
Comanda inversării sensului de rotaţie a unui motor de curent continuu (fig.2.12) este
implementată prin porţi logice şi bistabile („elemente binare”, respectiv „dispozitive de
memorie” notate cu litera D. Grupurile R1-C1, R2-C2, R3-C3 elimină efectele perturbatoare ale
vibraţiilor contactelor mecanice S1, S2, S3, iar trigger-ele Schmitt D1, D2 îmbunătăţesc frontul
semnalelor de intrare.
Porţi logice şi bistabile sunt utilizate şi în blocul de comandă a motorului pas cu pas
din figura 2.13. Reprezentarea grafică a elementelor D1, D2, D3 corespunde notaţiilor din
cataloagele pentru circuite integrate elaborate de I.F.R.S.Băneasa(12) şi Microelectronica(13).
Fig.2.8. Sursă de tensiune stabilizată ± 15 V / 0,5 A pentru amplificatoare operaţionale.
Fig.2.9. Ohmmetru electronic cu 4 game de măsurare: (0…1)kΩ , (1…10)kΩ , (10…100)kΩ ,
(0,1…1)MΩ .
Fig.2.10. Canal din modulul de intrare ICD 32 al Automatului programabil AP 101.

Fig.2.11. Canal din modulul de ieşire ETA 80 al Automatului programabil AP 101.


Fig.2.12. Comanda inversării sensului de rotaţie a motorului de curent continuu, utilizând
circuite integrate logice.
Fig.2.13. Reglarea turaţiei şi inversarea sensului la motorul pas cu pas, reactiv, tetrafazat.
Fig.2.14. Sistemul de afişare a cotei la maşini unelte (NUMEROM 306).
Fig,2.15. Post de calcul şi afişare a erorii pentru un sistem de automatizare şi verificare a
contoarelor industriale (conform proiectului SETACD128 – I.A.E.M.Timişoara).
Sistemul de afişare a cotei la maşinile-unelte româneşti (fig.2.14) este realizat cu
circuite logice integrate pe scară medie (numărătoarele D1,...,D7, decodificatoarele D8,...,D14)
şi dispozitive de afişare cu 7 segmente H1,…,H7.
Documentaţia tehnică desenată, elaborată de Institutul de Proiectări pentru
Automatizări, Întreprinderea de Aparate Electrice de Măsurat din Timişoara, etc., recurge la
Recomandarea 617 a Comisiei Electrotehnice Internaţionale (10). Simbolizarea C.E.I.
(fig.2.15) prezintă avantajul că evidenţiază relaţiile dintre intrările şi ieşirile unui circuit, fără
a detaila schema logică internă.
Circuitele logice se reprezintă printr-un contur (de ex. CDB 447) sau o combinaţie de
conturi (de ex. CDB 4192), împreună cu mai multe simboluri. Funcţia logică a circuitului este
precizată de simbolul de definire generală (tabelul A.1). Astfel CTRDIV 10 defineşte pe D7 ca
un numărător decadic (modulo „10”), SRG 4 indică pentru D4 funcţia de registru de deplasare
cu 4 cifre binare, iar BCD/7 SEG ► precizează că D1 este un convertor de cod binar
zecimal/afişaj cu 7 segmente, având amplificare la ieşire.
Numărătorul D7 s-a reprezentat evidenţiind cele patru elemente logice constitutive
(bistabile), blocul comun de comandă (fig.A.1a) care cuprinde intrările comune (terminalele
11, 4, 14, 5) şi blocul comun de ieşire (fig.A.1b).
Destinaţia fiecărei intrări/ieşiri este precizată de simboluri în interiorul conturului
(tabelul A.2). Astfel, pentru D7, borna 14 reprezintă intrarea de ştergere (R), borna 15 este
intrarea de informaţie (D), iar 4 şi 5 constituie intrări dinamice de numărare în sens invers (-)
şi respectiv în sens direct (+).
Definirea completă a funcţiei logice a unui circuit necesită, în plus, utilizarea unor
simboluri grafice pentru intrări/ieşiri (tabelul A.3) şi a unui sistem de simbolizare literal-
numerică a relaţiilor de dependenţă logică (tabelul A.4). Simbolul la intrarea 11 a circuitului
D7 indică faptul că stării logice externe „0” („1”) îi corespunde în interior o stare logică opusă
„1” („0”). Prin simbolul „C3” se precizează relaţia de dependenţă logică între intrarea 11 şi
intrarea 15, având numărul de identificare „3”.
În scopul interpretării corecte a schemelor cu circuite logice şi a unor date de catalog
(fig.A.2) este necesară examinarea atentă a recomandărilor Comisiei Electrotehnice
Internaţionale (10), la care se aliniază şi standardizarea română.
ANEXĂ

Simboluri de definire generală a funcţiei circuitului logic.


Tabelul A.1
Simbolul Semnificaţie
& Element ŞI (AND)
≥1 Element SAU (OR)
=1 Element SAU EXCLUSIV
(EXCLUSIV OR)
1 Registru tampon
Amplificator
ΙΙ Trigger Schmitt
Convertor de cod
X/Y (codificator, decodificator);
X,Y pot fi înlocuite prin
indicaţii asupra codurilor
MUX Multiplexor
DX Demultiplexor
∑ Sumator
P-Q Scăzător
Simbolul Semnificaţie
∏ Multiplicator
COMP Comparator
Unitate aritmetică şi logică
ALU (ARITMETIC AND LOGIC
UNIT)
Monostabil
G Astabil (generator de
impulsuri)
Registru de deplasare (SHIFT
SRGm REGISTER); m= număr de
cifre binare
CTRDIV Numărător modulo „m”
m (COUTER DIVIDER)
ROM* Memorii; m1= număr de cuvinte;
m1 x m2 m2= cifre binare/cuvânt

* ROM=READ ONLY MEMORY. Analog se simbolizează şi celelalte tipuri de memorii:


PROM=PROGRAMMABLE READ ONLY MEMORY; RAM=RANDOM ACCES
MEMORY; FIFO=FIRST-IN/FIRST-OUT MEMORY.
Fig.A1. Simboluri compuse pentru circuite logice; a – bloc comun de comandă; b – cu bloc
comun de ieşire.

Simboluri în interiorul conturului unui circuit logic


Tabelul A.2
Simbolul Semnificaţie
Intrarea dinamică (o
tranziţie între nivelele
logice „0” şi „1” produce
starea logică tranzitorie
internă „1”).
Ieşire în gol, cu impedanţă
redusă în starea logică „0”
Ieşire în gol , cu impedanţă
redusă în starea logică „1”
Ieşire cu trei stări
Intrare de validare
(ENABLE)
Intrările de comandă ale
R,S,C,T bistabilelor(R=RESET
S=SET C=CLOCK
T=TOGGLE)
J,K,R,S,D Intrările de informaţie ale
bistabilelor
a,…,g Segmentele unui element
de afişare
Intrări de numărare („+”- în
sens direct;„-„ – în sens
invers
Intrarea unui operand P sau
Q (reprezintă o cifră binară
a unui operand asupra
căruia se execută operaţii
matematice; „m” este
echivalentul zecimal al
ponderii cifrei binare).
Simbolul Semnificaţie
Simbol de grupare a cifrelor
binare („m” este cea mai
mare putere a lui 2 din grup)
Intrare/ieşire este permanent
la „1” logic
Intrările: „mai mic decât” /
„mai mare decât” / „egal”
ale unui comparator

Intrările/ieşirile de „împru-
mut ale unui element
aritmetic (BI=BORROW-
IN; BC=BORROW-OUT;
BG=BORROW-
GENERATE)
Intrările/ieşirile de
„transport” („CARRY”) ale
unui element aritmetic

Π Rezultatul unei multiplică-


Σ ri (Π ), adunări (Σ ) sau
P-Q scăderi (P-Q)
Faza tactului ( „m” este
ϕ m numărul de fază al tactului)

Conexiune pentru un
condensator/rezistor exterior
[….] Informaţie suplimentară

Simboluri grafice pentru intrările şi ieşirile circuitelor logice


Tabelul A.3
Simbolul Semnificaţie
Negare logică *

Indicator de polaritate *

Indicator de sens al
fluxului de informaţie

Simbolul Semnificaţie
Intrare/ieşire fără informaţie
logică
Intrare pentru semnale
analogice
Intrare pentru semnale
numerice
*
Indicatorul de negare se foloseşte în schemele logice de principiu, iar indicatorul de
polaritate în schemele de circuite, pentru a preciza ca stării logice externe „0” („1”) la o
intrare/ieşire îi corespunde starea logică internă „1” („0”).

Simbolizarea literal-numerică a dependenţei logice.


Tabelul A.4
Timpul Simbolul Intrarea/ieşirea marcată printr-un simbol literal-numeric este
dependenţei literal- în starea
numeric* „1” logic „0” logic
Adresă Am Am selectează adresele notate Adresele „m” nu sunt
(ADRESS) cu „m” selectate
Comandă Cm Cm validează intrările de date Cm blochează intrările de
(CONTROL) (D, J, K, R, S) notate cu „m” date „m”
Validare Enm Enm validează intrările/ieşirile Enm blochează
(ENABLE) „m” intrările/ieşirile „m”
ŞI Gm Gm efectuează operaţia logică Gm impune starea „0”
(AND) „ŞI” cu intrările/ieşirile „m” logic la intrările/ieşirile
„m”
Mod Mm Mm selectează modul de lucru Modul „m” nu este
(MODE) notat cu „m” selectat
Negare Nm Nm aduce în stare Fără efect
(NEGATE) complementară intrările/ieşirile
„m”
Ştergere Rm Rm influenţează ieşirile „m” la Fără efect
(RESET) fel ca S=”0”, R=”1”
Înscriere Sm Sm influenţează ieşirile „m” la Fără efect
(SET) fel ca S=”1”, R=„0”
SAU Vm Vm impune starea „1” logic Vm efectuează SAU cu
(OR) intrărilor/ieşirilor „m” intrările/ieşirile „m”
*
Simbolul literal apare la intrarea/ieşirea care influenţează starea logică a altor intrări
sau ieşiri şi este însoţit de un număr natural „m”. Fiecare intrare/ieşire influenţată este marcată
cu acelaşi număr de identificare „m”.
Fig.A.2. Configuraţia pinilor şi simbolurile logice ale unor circuite integrate (21); a –
CDB406; Şase invertoare de putere, ieşiri cu colector în gol (30 V); b – CDB451: Doi
operatori ŞI-SAU-NU cu 2x2 intrări; c – CDB474: Două bistabile tip D cu comutare pe front;
d – 74LS90: Numărător decadic.

S-ar putea să vă placă și