RODICA OJOG-BRASOVEANU NTLNIRE LA ELYSE

Gabrielei Razu Georgescu CAPITOLUL I La ordinele dumneavoastra, domnule colonel. Nu sunt colonel, sunt maistrul Theodor Mihailescu, fotograf pe Strada Umbrei. Mi -am pierdut identitatea asa cum ti-o pierzi si dumneata acum, aici, ncepnd chiar d in momentul acesta. Tenez- vous-le pour dit, capitane! Am nteles. Stai jos. Ai n spate un fotoliu. Curnd o sa te obisnuiesti cu ntunericul. n oglinda fixata pe tablia sifonierului, capitanul i distingea vag silueta. Subtire , eleganta, acuznd o nepasare distinsa. Ani de zile nainte de razboi, un Bucuresti ntreg l vazuse n aceeasi atitudine la Capsa sau Confiseria din Pasajul Villacros. U n domn de vrsta mijlocie, cu alura de dandy si privire indiferenta, sorbindu-si ma rghilomanul ntr-un nor de trabuc Flor-Fina. Seara putea fi ntlnit la Teatrul Liric si cel mai des la turf. Capitanul surse. Nu existau zece insi n toata tara care sa cunoasca adevarata cart e de vizita a costumelor croite la Worth sau sa-si nchipuie ca melonul gris-perle se plimba pe capul cel mai original al Serviciului de Informatiuni Romn. Tropot de cizme rasuna n strada. Patrulele, mri colonelul. Invadasera orasul, le puteai ntlni la aproape fiecare suta de metri, n aceeasi form atie: doi politisti nemti, nsotiti de un gardist romn, acesta din urma fara arma. Bastinasii nu prezentau ncredere. Sa ne grabim, propuse colonelul. Nu mai e mult pna la ora 8. Se poate circula pna la 10. Au modificat ora. Ordinul a aparut azi-dimineata, n Bukarester Tageblatt si n Lumi na. Porcul de Verzea e autorul. Demonstratii de devotament, ntelegi... Uite despre ce e vorba, mon cher. Urmeaza sa pleci ntr-o misiune extrem de delicata n Moldova . Mai delicata mi se pare a dumneavoastra, surse capitanul. Premiul oferit de Hentsc h pe capul colonelului Roman e afisat pe toate gardurile. Zece mii de lei. Un fleac, dragul meu! Teutonii nu-si dezmint avaritia, si asta d upa ce au pus mna pe sapte milioane lei aur. sapte milioane?! Cifra e eminamente exacta. Acelasi amic Verzea le-a facut cadoul mpreuna cu o sum a de secrete ale apararii noastre. Iata ce se cheama sa fii postas cu vocatie de tradator. Capitanul rse ncetisor. "Postasul" era directorul general al Postelor si telecomun icatiilor. Gratie postului, interceptase si copiase corespondenta dintre sefii mil itari, iar n timpul retragerii ntrziase masurile de evacuare a personalului si mater ialului telegrafopostal. O captura frumoasa pentru bosi, nu? Ma roade totusi meschinaria sumei! Mi se par ea ca merit ceva mai mult dect zece mii. Milady m-a tinut cinspe mii, n '910! Cara ghios sa valorezi mai putin dect o iapa, chiar daca e pur snge... Vezi, dragul meu, suntem totdeauna nclinati sa ne supraevaluam... Da, multumesc. Reteza capatul tra bucului si se apleca n fata. La flacara brichetei, capitanul i zari cteva secunde c hipul cu linii nobile, usor ncaruntit la tmple. Sa ne ntoarcem la misiunea dumitale din Moldova. Dupa cum stii, pregatim mpreuna c u rusii marea ofensiva de vara. De chestiune se ocupa intens Averescu, Razu, Gri gorescu. n fine, nu intru n detalii. Sarcina noastra este sa prevenim si sa contra caram orice actiune de tradare. Miza e mult prea importanta, pregatirile colosal e, nu ne putem ngadui nici o imprudenta. Vnzarea lui Sturdza, Crainiceanu si Wachm

ann a constituit o catastrofa. Aliatii sunt contrariati, gogomanie evident unul, doi sau trei ofiteri nu nseamna o ostire moralul armatei e serios afectat. Nu vo m supravietui unui al doilea dezastru. N-am sa nteleg niciodata ratiunea pentru care a dezertat Sturdza. tin minte, l-am vazut la o parada de 10 Mai... M-a impresionat teribil... Impresiona pe toata lumea. Gndesc ca suntem prea buimaciti de evenimente pentru a le considera corect. De vina-i poate educatia prusaca, scoala militara absolvit a la ei, mitul despre invincibilitatea si inegalabilul armatei germane. Poate sm intit si grandoman si nchipuie ca Wilhelm, recunoscator, o sa-l unga guvernator al Romniei devenite protectorat prusac. Pe el sau pe "postas", n functie de valoarea s erviciilor. N-ar fi singurul care sa mpartaseasca aberatiile nemtofililor visnd la o Moldo-Valahie colonie germana. Un cretin scria deunazi n Lumina: "n genunchi ar trebui sa-l rugam pe mparatul Wilhelm sa primeasca coroana Romniei. Greutatea mare este ca el nu vrea..." Rse sardonic: ala cretin, ailalti banditi! Credeti... Capitanul si cauta cuvintele: Credeti ca si la Turtucaia a fost tradar e? Nu, desi unii o sustin. Catastrofa din Dobrogea se datoreaza exclusiv lipsei de i nspiratie. Zaioncicovski si Basarabescu intra n istorie ca asi, cstigatori de Derb y n materie de incompetenta. Fii sigur, viitorimea i va consacra ca atare. O pendula mica frantuzeasca, abia deslusita pe peretele mbracat n matase Liberty, fredona un fragment dintr-o arie de Lully. 7,30! exclama colonelul. Deja! n zece minute, cel mai trziu, trebuie sa ne desparti m. Ramne stabilit! Mine pleci n Moldova la N., sediul Statului-Major al Diviziei 8 infanterie, Armata de operatiuni. Vedeta meleagului e generalul Dimitrie Dabija. Cam sec, cam fara humor, dar ceea ce numesc capsistii nostri un monsieur care ntmp lator tine pe umeri un cap. i vei supraveghea anturajul, pe el nsusi, aerul pe car e-l respira. Suntem pozitiv informati ca Sturdza si-a lasat succesor. Ceea ce a r atat el nsusi o actiune de sabotaj pe frontul de lupta urmeaza sa fie realizat de acolitii lui. n ultima vreme, acest triste individu se epuizeaza n apeluri catre o fiteri si soldati pentru ca mpreuna cu prizonierii din spatele frontului romn sa se ralieze fortelor germane. Am citit manifestul adresat ostasilor din transee... O oroare! exclama colonelul. Se ridica. Un barbat mai degraba scund pe care, n ciuda mantalei din postav groso lan, vopsite n cafeniu, l simteai elastic, puternic, numai nerv si fibra, cu refle xe minunate. Cndva, la-o proba de snge rece data la Castelul Negru din Scotia, fuse se singurul care nici macar nu clipise cnd explodase o mina n spatele lui. O mina masluita, dar Roman n-avea de unde s-o stie. Englezii, deprinsi cu performantele , nu-si camuflasera surpriza: All right, mister Roman, n-ati iesit prea rau. mpunse cu degetul macferlanul capitanului si rosti pe gnduri: Exista mai multi agenti ai lui Hentsch strecurati pe lnga sefii Statelor-Majore al e armatelor de operatiuni. Mi-as da mna dreapta sa-i pot depista. ntelegi? Capitanul nu-si putu stapni tulburarea. sopti ragusit: nteleg, domnule col... Mihailescu. E bine, dragul meu... E bine. S-ar putea, daca-i detectezi, sa te alegi cu o stat uie... Desi nu stiu cu ce te-ar ncalzi, mon ami! Important, am socotit totdeauna, e sa te simti tu bine. Tu cu tine nsuti. A sosit timpul sa ne luam ramas-bun. Ai ci n mapa ai toate documentele necesare. Noua dumitale identitate, mputernicirea s emnata de Ferdinand pe lnga Dabija... n principiu, esti bine acoperit. Ai lipsit mu lt din tara, nu te cunoaste nimeni. sansa face ca ntreg anturajul apropiat lui Da bija sa fie compus din oameni noi. Dupa tradarea lui Sturdza, era si firesc. Nu te vei distinge deci n mod special, ca proaspat sosit. Cum voi lua legatura cu dumneavoastra? Cu mine dupa razboi, batrne, daca Providenta e generoasa. Ramn aici, pe baricade, s a duelez cu colonelul Hentsch. Contactul l vom pastra printr-un agent, o persoana foarte bine, care a fost informat de sosirea dumitale si te va cauta. Acest domn Mares o sa te puna la curent cu atmosfera din oras dar mai ales de la Statul-Maj or, ti va face introducerile de rigoare. Prietene, nu-mi ramne dect sa-ti urez noroc . Colat cu prudenta, da rezultate miraculoase. Apasase n mod ciudat asupra cuvintelor, aproape le silabisise si capitanul si atint

i privirea ncercnd sa-i descifreze figura. Prudenta, natural... Am sentimentul nsa ca va gnditi la ceva anume... Hentsch e un inamic redutabil. Pun ramasag ca agentul lui adulmeca deja meleagul, supraveghindu-i pe eventualii si prezumtivii tradatori ticalosia teme netrebnici a ferindu-i de posibile gafe sau de interventiile nedorite ale Serviciului de Inf ormatiuni. n speta, dumneata. Natural, acestea sunt simple supozitii... Ai o misi une complicata, capitane! Trebuie sa-ti descoperi adversarul, plus sacalii cu ep oleti de ofiteri romni si n acelasi timp sa rami perfect camuflat. Orice imprudenta te costa capul. Colonelul Nicolaj si-a dresat bine nvataceii. E un amanunt de care ar fi bine sa tii seama. Zvrli trabucul n soba stinsa si-i ntinse mna. La revedere, capitane. Ne vedem dupa razboi, la Elyse. O sa ai cte ceva sa-mi povestesti. Masa mea e lnga pupitrul casieritei. D'ailleurs, elle n'est pas mal... Mda... Ai vreo n trebare? Nu mi-ati spus numele casieritei. Ai dreptate, dragule... Uit totdeauna esentialul: domnisoara Juliette. * Parasind locuinta conspirativa din Strada Clementei , colonelul Roman reteza Piat a Universitatii si, dupa o scurta ezitare, se ndrepta spre Calea Victoriei. n ciud a vuitului aspru, nu ridicase gulerul mantalei, caciula nu depasea tivul urechilo r. De cteva luni, nemtii devenisera suspiciosi pna la isterie, trecatorii erau opri ti si legitimati la tot pasul, descinderile n plina noapte, de fapt la orice ora d in zi, nu conteneau. "Bosii, si zise Roman, pe care-i stiam lipsiti de fantezie, de cnd colectioneaza su specti, par inepuizabili..." Orice le strnea banuiala: o palarie trasa pe frunte, ochelarii negri ai orbului c are cersea n Piata Teatrului, rezemat de zidurile magazinului lite sau Dor, cosuril e anemice ale gospodinelor, un mers prea grabit, sau dimpotriva pasul lenes, de promenada, al bucuresteanului care flana nainte de razboi ntre Capsa si atelierul f otografic al lui Korn din capatul Podului. Nu erau scutite de perchezitii grosola ne nici carele mortuare. Un zmbet aluneca pe figura unghiulara a colonelului. Isp rava cupetului craiovean facuse ocolul Bucurestilor, strnind o unda de veselie si n cugetele cele mai mhnite. Era o foamete cumplita n iarna sumbrului 1917. Ratia de pine jumatate gru, jumatate malai ajunsese la 180 de grame pe zi, carnea 240 gram e pe saptamna, se pedepsea aspru fabricarea sapunului, iar ouale, untul, zaharul aj unsesera dulci amintiri. De cteva luni, M.V.R. interzisese "importul" alimentelor din provincie spre Capita la, instituind un control foarte strict. "Magnifica ideea olteanului!" Roman se opri lnga un felinar, ferind flacara chibr itului. "Da, da, absolut remarcabila." mbatase doi porci cu tuica si-i culcase n d ric, lnga cosciugul ocupat de locatar. Din nefericire, unul din dobitoace se trez ise nainte de vreme si ncepuse sa guite. Familia ndoliata, preotul, ntreaga asistent a o luase la goana, cuprinsa de spaima... O pagina rupta din Gazeta Bucurestilor, gonita de vnt, i se agata de poalele mant alei. Roman se descotorosi, calcnd-o sub ghete. O imprudenta, fara ndoiala, agentii Militrverwltungspolizei misunau, se dovedeau mai nversunati dect gardistii obisnuit i. Doi batrni l cercetara uluiti. Lasara capetele n jos iutind pasul. "Inseparabilii", rse colonelul. i cunostea, i cunostea un Bucuresti. n cincizeci de ani de cnd se casatorisera, nu fusesera vazuti dect mpreuna. La plimbare, n vizita, l a sosea, la birtul lui Dobrica, pe Rahovei, unde decavati, luau un dejun modest. "Chiar! Ce-or mnca nenorocitii acum?..." Singurul regal pe care si-l ngaduiau n vremuri normale erau spectacolele lui Novelli si Armagnacul batrnului, nainte de prnz... Armagnac... Cognac des Ducs, Martell, Cointreau, ba chiar si absynthul verde adnc, ca veninul, verde mineral si racoritor adus n paharute nguste cu pereti drepti... Colonelul Roman si trecu limba peste buzele arse de ger si privi reflex ferestrel e luminate de la Capsa. nauntru, la mesele de mahon cu placi de marmura o marmura stinsa, tandra la pipait, si aminti colonelul acum murdara, plesnita, acoperita c

u ziare, chefuiau ofiteri din armata de ocupatie. "Hm, aliatii bulgari!... Ca si cum nu ne ajungeau doar salbaticii cu coif ai lui Wilhelm. Te salut, nenorocire, atunci cnd vii singura!... Trebuia sa ncaruntesc c a sa-i pricep pe frantuji..." Capete grosolane cu obrajii dogoriti de bautura racneau cntece desuchiate rasturnnd pe gt bardace. Peste privelistea sinistra, lustra, vechea lustra a cafenelei Cap sa nca intacta, si revarsa cu ironie sumbra cascada de diamanticale. "Uite cine ne-a adus civilizatia!" scrsni Roman. Civilizatia milenara a ocupantul ui generos, transplantata pe meleagurile valahe. Un val de ura i napadi ntreaga fiinta. Halal civilizatie! Asasinase sufletul orasul ui, i arsese n pojar naprasnic pitorescul, veselia strazii, nvaluise n lintoliu cerni t case, gradini, chipul soarelui, al oamenilor. Pierisera ca alungate de blestem trasurile falnice si velocipedele, tramvaiele el ectrice, motociclurile si automobilele Pipe si Fiat de 25 HP, murisera florile di n cosurile tigancilor. Pentru ctiva lei ti umpleau bratele cu gradina de liliac, ro ze sau crizanteme Turner. Ochioasele se aflau pretutindeni: ciorchine, n Piata Tea trului, la Luvru pe Sarindar, cautnd umbra sub copertinele lui Dortheimer, coafor ul, n gangul lui Mandi, fotograful Curtii Regale... Seara, trandafiri galbeni nflo riti pe gardinile florentinelor de dantela sau la butonierele vestoanelor din ma tase bruta, nuanta Isabelle, mbalsamau Calea Victoriei. Fluvii de Azureea, Cuir de Russie, Floramyte, Trfle Incarnat si Coeur de Jeanette, si Violette de Peles, si Mon Idal aninau trene de arome frumoaselor mbracate la Luvru, Micul Parizian si Au bon Got... Tineri dandy, cu mustata sulita, le nsoteau, pastrnd un pas n urma. n lum Bucurest ina fanarelor, a firmelor, a devanturilor si a localurilor de petrecere ii pareau incendiati de focurile bengale ale unui nentrerupt carnaval straluceau taftalele coucher de soleil, palariile nalte din matase si ghetele de lac cu elast ic ale domnilor. Riviere de briliante, solitari, inele itite din mitenele dantelate scaparau licu rici, la Djabourov, poli de aur cu efigia lui Carol I, icusari, mahmudele si nap oleoni austrieci luceau cald ntre Gall-uri elegante, Daum-uri, vase de Vez si Cope nhaga... Amutisera si gramofoanele din stabilimentul de muzica al lui Jean Feder. n fiecare seara, un minavet instalat n vitrina oferea trecatorilor de pe Calea Vi ctoriei melodii celebre de pe discurile nu mai putin celebrilor Adelina Patti, T amagno, Caruso, Melba, Battistini, Kurz... Colonelul Roman si nnoda strns fularul. Viscolul se nasprise, fulgii iscati dintr-o data i nfigeau ace n obraji. De cnd turcii ridicasera de la Palatul Regal tunurile c apturate n 1877 de catre armatele romne, piata parea pustie, amputata. Confiscaser a si balmuzurile de la statuia lui Mihai Viteazul. Pesemne socoteau ca restituir ea fortata a trofeelor calarasilor si dorobantilor spala dezonoarea otomana de l a Plevna... La intrarea Hotelului Athne Palace, doua santinele tepene, n pozitie de drepti, scr utau seara fara sa clipeasca. "Cretinii se cred statui, parole! Asa i-a nvatat papa Bismarck! Cap patrat sub cas ca de fier. Ca si cum daca ai lua pe loc repaus, n-ai putea apasa la fel de reped e pe tragaci..." Roman ridica ochii spre ferestrele puternic luminate. Aici si instalase Mackensen Marele Cartier, Ober-Kommando Mackensen. Tot aici, ntr-un apartament de la etaju l nti, colonelul Hentsch, seful Biroului de informatii al Marelui Cartier german, v eghea la "civilizarea" Romniei: "asta n-are cap patrat, nu, nu, au contraire, n schimb i zumzaie sub melon tot fel ul de idei. Teutonii, stapni ai ntregii Europe, iar el sahinsah, Negus, Kediv sau cine stie ce alta dracie, n competitie cu smintitii autohtoni... Strabunii din Pom erania aveau aspiratii mai modeste. Bunicu-sau s-a multumit cu Ordinul Sfntului I on din Ierusalim, un unchi mare din partea maica-sii cu Vulturul Rosu clasa a Ii -a..." Colonelul Roman si lua ramas-bun de la geamurile luminate si intra grabit n Strada Umbrei. Pe zidul cenusiu al unei cladiri din spatele Bisericii Albe, cu ornamentele de gh ips cariate, atrna un anunt modest scris de mna: "Theodor Mihailescu atelier fotoar tistic. Amateur portrait si Princess portrait." Dedesubt, clantanea necajita de vn

t firma unui chirurg dentist, diplomat al Facultatii din Odesa, "specialist n lucr ari operative si technice n aur, platina si cauciuc. Se mai executa ntarirea dintil or care se misca si regularea dintilor". Deschise usa cu carouri de sticla si arabescuri din fier forjat, arunca nca o pri vire zidurilor albe ale hotelului. Un zmbet rautacios i strmba colturile gurii: ntre noi doi, domnule Hentsch! *

ntr-un salon de la etajul nti al Hotelului Athne Palace, unde de doi ani se instalase Marele Cartier al Grupului de armate Mackensen, trei domni n haine de seara si c u paharele n mna discutau aprins. Siluetele elegante nvesmntate la fel, n jacheta, pa ntaloni ntinsi de sous-pieds-uri si cravate negre nalte, se desluseau perfect pe p eretii mbracati n tapet cu dungi, argint si Vert Nil. Lnga soba de portelan, pe o causeusa, statea picior peste picior colonelul Hentsch , cercetnd gnditor tavanul pictat: un cer azuriu pe care pluteau nori, nimfe si flo ri. Era un barbat n puterea vrstei, voinic fara a fi gras, agil. Figura patrata fa cea o impresie bizara. Emana inteligenta, blndete si aroganta, si n ciuda gurii la come, pofticioase, multa stapnire de sine. Buchetul ngrijora, era dintre oamenii si spunea domnul Quintescu rezemat de consola sustinuta de doi putti dinaintea carora instinctiv ti cenzurezi fiecare cuvnt. l vedea poate a zecea oara si mereu ncerca aceeasi senzatie: "Nimic nu se asorteaz a n persoana individului. Ochii de cadna pe fata de taran bavarez care se ndoapa cu chiftelute de cartofi, barbia brutala si vocea de soprana la Selma, gratia elas tica altoita pe un trup de urangutan..." Simti privirea atintita a celui de al treilea personaj si se foi nelandemna, schimbnd u-si vag pozitia. "Un barbat tnar, despre care n-ai putea afirma nimic special... " Cel putin asta era parerea domnului Quintescu. Un observator fin ar fi zabovit poate asupra privirii. Avea un licar particular, ironie discreta ochii zmbeau co ntinuu fara sa i se miste un singur muschi al fetei generata de un cert sentimen t de superioritate, dar si acela bine camuflat: "stiu tot despre voi, si n general mult mai multe dect stiti voi, n vreme ce voi stiti foarte putine despre mine... Att ct vreau eu sa stiti..." Colonelul Hentsch si dezlipi n sfrsit ochii de nimfele rubensiene rastignite pe ant ablamentele adnci si privi fundul paharului gol. Paru nedumerit, l nvrti cteva clipe re degete, n asteptare parca, si-l puse n sfrsit pe marginea birouasului Henri II s culptat cu lei si masti de satir. Domnul Quintescu strmba imperceptibil buzele si ciocul negru, lucios, bine ngrijit, zvcni ca o pendula. "Daca-si nchipuie c-o sa i-l umplu eu, se nsala amarnic. Nu-s valet." Era agitat, si stapnea greu miscarile si, fire irascibila, nervoasa, nu suporta di scutiile care lncezesc, cu pauze mari ntre replici. si umplu paharul cu o mna nesigura din pricina febrilitatii, varsnd zdravan pe de l aturi. Trecusera pe putin cinci minute de cnd n ncapere se pronuntase ultimul cuvnt. Izbucni: Ce facem, domnilor? Ne contemplam? Pe dumnealui l-am fotografiat, pe dumneata te cunosc, colonele... Hentsch surse: Crezi? Parca n-ar fi razboi, parca n-ar fi situatia ndeajuns de grava! Ce asteptati? Sa intre rusii n Bucuresti? Sa va faca Tommy toate zeppelinele ferfenita? Se falea K aiserul ca va "trimite jandarmeria din Berlin sa aresteze minuscula armata englez a". Ei, uite ca nu-i asa! Probabil n-a avut timp, surse la fel de calm Hentsch. Domnul Quintescu rnji: Era la vnatoare, binenteles. Dumnezeule, a vous fiche le cafard! Colonelul i ndrepta o privire ngaduitoare. n ciuda defectelor pripit, lipsit de simt l proportiilor si al masurii era inteligent, energic si ntreprinzator, sincer devo tat germanilor. Cu totul altceva dect domnul Marghiloman, un oportunist pasionat a l turfului si al receptiilor somptuoase. Victoria nemtilor i-ar fi adus sefia Par tidului Conservator dupa care tnjea si de aceea pariase pe calul german. n rest, t

otul i era indiferent, nu stia sa pronunte n limba "bosilor" nici macar auf wieder sehen. Un amanunt n fond lipsit de importanta. Dintre toti anglofilii nversunati, s i se aflau multi, prea multi n cercurile nalte din coltul asta de Balcani, doar Ta ke Ionescu si Jean Duca vorbeau engleza. aia pregatesc o ofensiva formidabila! Ceva nemaivazut si nemaiauzit n istorie, dom nilor! Romnii si rusii aici, dincolo... stiu, domnule Quintescu, acesta este motivul pentru care ne-am ntlnit asta-seara, de aceea l-am invitat pe dumnealui. Tnarul zmbi nclinnd usor capul. Hentsch continua: Se pregateste ntr-adevar o ofensiva de mare amploare pe care o vom sabota prin to ate mijloacele, si n toate directiile: munitii, echipament, hrana vor deveni inut ilizabile sau vor lipsi cu desavrsire, vom demobiliza ostasii, i vom cumpara pe of iteri, i vom sili la tradare. Avem peste tot oameni puternici, capabili sa o faca. .. Un singur sector-cheie ridica probleme, cel al generalului Dabija. Misiunea d umneavoastra, domnule Porta, vizeaza deci Statul-Major al Diviziei 8 infanterie. Avem si acolo un prieten dar nu este suficient caci toate fortele Serviciului d e Informatiuni Romn preciza cu dispret: ma rog, ceea ce a ramas din acest serviciu se vor concentra n acel perimetru. A ramas Roman si-i de-ajuns, mormai Quintescu. Hentsch se ridica de pe causeusa, traversa ncaperea si se opri lnga fereastra, cu minile la spate. Tocmai pentru ca am multa stima pentru colonelul Roman, socot ca sectorul Dabija , fiind vulnerabil n urma dezertarii lui Sturdza, trebuie, n ceea ce ne priveste, excelent acoperit. Sarcina dumitale, domnule Porta, este sa-l gasesti pe agentul lui Roman, sa-l mpiedici sa actioneze, sa-l lichidezi. Deranjat de o umbra care-l taloneaza permanent, prietenul nostru s-ar afla n imposibilitatea de a nfaptui de zideratele supreme ale Reichului: slabirea potentialului armatei inamice, informa tii ct mai exacte asupra planurilor ofensivei de vara. Mi se pare ct se poate de limpede, colonele. Domnul Quintescu tresari. Pna acum vorbisera n franceza, habar n?avea ca tinerelul asta mut, cu ochi de viezure, stie romneste. Un sfat, domnule Porta. Una din greselile cele mai grave, fatale, comise de vest iti conducatori de osti a fost subaprecierea adversarului. Porta dadu din cap, cu miscarea lui caracteristica. nteleg. Un colonel Roman va trimite n preajma lui Dabija un element pe masura scoli i sale, nu un blanc-bec. Exact. Surse nostalgic: Am auzit de Roman nca de pe cnd era elev la Castelul Negru din Scotia. Un agent dublu ne-a pomenit prima oara despre el n biroul colonelului Nicolaj. Nu ascund mi sunteti prieteni ca am ncercat sa-l cumparam. si? ntreba Porta. Ne-a rs n nas! Cu hohote! a, par exemple! exclama domnul Quintescu. Marele Frederic parca pretindea ca oric e individ are pretul lui. Probabil nu i-ati oferit destul. Hentsch si muta privirea catifelie asupra lui Quintescu. Rosti fara nuante: Dumitale nu ti-am oferit nimic. Pardon, mon cher! Eu sunt boier, nu vataf! Iar ceea ce fac nu-i cu simbrie! Am s ustinut totdeauna ca unica sansa de izbavire a acestei tari este o politica inte ligenta care sa rimeze cu cea a Germaniei. Oricine gndeste altfel e complet incons tient. A-i ajuta pe rusi sa nvinga nseamna sa le faci cadou Bosforul si Dardanelel e. Adica sa ne strangulam cu propriile noastre mini, sa ne punem singuri juvatul de gt! Aminteste-ti de testamentul lui Petru cel Mare... Hentsch l cerceta cu ochi inexpresivi, gndindu-se la altceva. De altfel stia ca nu minte. Quintescu era sincer, dar n dezacord cu aspiratiile si mentalitatea compat riotilor sai si, n consecinta, detestat. Trimisese doi fii pe front si cu toate a cestea nazuia, mai mult complota, ca ostirea romna sa fie nfrnta, creznd cu fanatism ca doar astfel "tara va scapa de la pieire". Colonelul l astepta sa-si ncheie tirada, uitndu-se din nou n fundul paharului. De fa pt, nu-l lasa nici o secunda din mna. Plin sau gol. Domnule Quintescu, am tinut mult sa asisti la ntrevederea cu domnul Porta. Unul di n fiii dumitale, cel mai mic informatia este de ultima ora a fost detasat la Stat

ul-Major al lui Dabija. Adevarat? Pozitiv. Crezi ca ne-ar putea fi de vreun folos? Quintescu scutura violent capul. Niciodata! Sunt mhnit pentru cauza care m-a adus n barca dumneavoastra, ma bucur nsa ca membru al clanului. Suntem poate opaci, nu anvizajam totdeauna corect viitor ul, dar ramnem fermi si cinstiti cu convingerile noastre. Pentru Pavel, fiu-meu, Bratianu si Take Ionescu sunt bronzuri care si-au gasit deja locul n Panteon. Hentsch si trecu degetele peste barbia de buldog. Declara repede, putin prea reped e: A da... Perfect.. De fapt, n-are nici o importanta... Domnule Porta, celelalte a manunte le-am pus la punct. Sunteti liber. Daca... Un ciocanit n usa i smulse cuvintele de pe buze. Un feldwebel si pocni strident cal ciele si-i ntinse un plic sigilat. Colonelul desfacu sigiliul cu un cutitas de aur , fara sa-l farme. Citi si un zmbet subtire i ntinse gura. Domnul colonel Roman... Amicul meu, colonelul Roman, tine cu tot dinadinsul sa m a supere. Adica? A intrat n legatura cu lucratorii de la Letea si Lematre. Hrtia e de la politia mil itara. Cu uvrierii? se mira Quintescu. Cu ei. Face agitatie, i nvata cum sa saboteze productia de razboi germana. Parca aia nu stiu s-o faca singuri, o scapa Quintescu! Il est compltement toqu. Deloc. Ataca pe toate fronturile, cu forte combinate, asa cum intentionam s-o fac em si noi n Moldova... Perfect, colonele Roman! Da, da, perfect... Domnul Quintescu se crispa. Presupunea ce avea sa urmeze. Iar arestari abuzive, c ondamnari la moarte, pedepse si restrictii absurde, ndurate de un oras n agonie. si ciupi ciocul si reflecta acceptnd fatalitatea: "Asta e! Les jeux sont faits..." CAPITOLUL II

Prin ferestrele nalte, la franaise, strajuite de aripile desfasurate ale unor ngeri din ghips, cu pleoapele somnoroase, se vedeau Strada Unirii, n toata lungimea ei , o felie din gradina nengrijita a coanei Aristita Vernescu si statuia-fntna, o fant ezie baroca, a lui Voda-Grigore Ghica. Seara, doua fanare cu gaz aerian ntepau ntunericul si, n lumina galbuie, casa amint ea cte ceva din stralucirea de altadata. Gardul nalt, cu bolta, din fier forjat, n u mai parea strmb, umbra ocrotea nasul ciuntit al ngerasului de la prima fereastra , aripile involte dar ciugulite capatau importanta, cenusiul zidurilor murdare p lnse de stresini stricate dobndea n ochii trecatorului ntmplator prestanta impresiona ta a granitului. Casa un singur cat, un pavilion ce-i rezema spinarea, opt odai si atenanse fuses e ridicata de dumnealui, bunicul Iancu Algiu n vremea lui Voda Cuza, mostenita ap oi de fecioru-sau, Iliuta, presedintele tribunalului din N., si lasata de acesta c u diata ntocmita la notar si limba ncleiata de mastica celor trei fete cu care-l pr icopsisera Ziditorul si cucoana Elena: Zoe, Zinca si Zizine. Znele, dupa cum le dezmierda trgul, ramasesera nemaritate. Traiau mpreuna n casa par inteasca (femei de saizeci si trei, saizeci si patru si saizeci si sapte de ani) , si ncleiau zulufii melcisori gramaditi pe frunte cu sacz, tineau post miercurea s i vinerea, puneau busuioc sfintit sub perna n noaptea Sfntului Andrei, iscodeau so rtii n bobi, carti si aburi de cafea, si-l rasfatau pe Bijulica, un motan sasiu c u blana tarcata. Mai aveau sumedenie de slabiciuni, ca de pilda scordoleaua de raci, rochiile moh orte plouate cu jeuri, bratarile vechi, turcesti, albumele de suveniruri, un paha rel cu vin de macris, tigaretele turcesti fumate ntr-ascuns chiar de slujnica si c easurile petrecute n compania domnului Cicerone Butculescu. Acesta era un barbat de vrsta nedefinita, saizeci, poate saptezeci de ani, cu par cnepiu, obraji rumeni, bucalati si o permanenta expresie de teama, de fapt nesig

uranta, n ochii fara culoare precisa. Un inel cu smarald sclipea pe aratatorul mini i stngi, scafrlia de diamant a unui ac nsufletea lavaliera ostenita. Proprietar cupr ins cndva, acum aproape scapatat, domnul Butculescu avea veleitati artistice, adora n secret sa fie considerat un original, iar existenta marunta, osndita de saraciri succesive, sa fie taxata drept boema. Ce-ati mai scris, domnule Cicerone? se interesa cu triluri de ciocrlie Zinca. tinea sprncenele ridicate "aceasta mimica expresiva va face sa pareti mult mai tnar a", asigura C.T. n La Roumanie, journal conservateur dmocrate, directeur politique Thomas Comarashesco degetele fara astmpar ncurcau ciucurii centurii de matase. Zoe si Zizine, aceiasi zulufi, aceleasi rochii, aceleasi expresii mirate, ntinser a girurile nainte: Ce-ai mai scris, domnule Cicerone? Ah, citeste-ne, pur si simplu nu mai avem rab dare. Nu mai avem rabdare, relua Zinca. Zoe presupuse timida, fluturnd genele: Ceva delicat si suav ca de obicei... Suav, sopti Zizine. Suav, relua ca un ecou Zoe. Cicerone Butculescu, umflat paun, ncerca sa se apere: Ma rasfatati, doamnele mele, sunteti prea bune. Va ramn nsa recunoscator, ca parint e al unor modeste ncercari... Modeste? se mira Zoe. Zinca repeta, ridicnd putin diapazonul: Modeste?! Auzi, modeste! paru consternata Zizine. Dumneata esti prea modest, domnule Cicero ne. Haide, citeste, nimic nu te poate scapa de corvoada, iar pe noi nu ai dreptul sa ne lipsesti de-un regal. Nimic, suflara Zinca si Zoe. Butculescu, fericit, scoase o hrtie din buzunarul de la piept. Dinaintea unor fapturi att de gratioase nu pot opune nici un fel de rezistenta. S unt total dezarmat. Zoe, Zinca si Zizine se privira fermecate: "E desavrsit! Cta gentilete, ct apropou!" Butculescu, rotund, ponosit dar elegant, se scuza parafraznd cu ipocrizie naiva: Ati vrut-o, doamnele mele. Am vrut-o, chicoti Zinca, si o s-o vrem totdeauna. Totdeauna, totdeauna... Ei bine, ascultati... Stihurile le-am ncropit azi-noapte, cnd am bagat de seama ca am pierdut un nasture. Un nasture? Un nasture?! Un nasture! se prapadi de uimire Zoe. Domnul Cicerone ncerca sa rda filozofic: Nasture! si asta n-ar fi fost o drama, sa zicem ca mprumutam unul de la alt veston . Dezolant era ca nici macar n-aveam ac cu ata. Din deruta, din descumpanirea mea , s-au iscat atunci versurile singure! Zinca se extazie: Ce artist! Dintr-un amanunt pe care unii l-ar putea socoti vulgar... O oprira privirile Zoei si ale Zizinei. Vroiam sa spun... Cicerone Butculescu zmbi superior si decreta: Totul devine vulgar ntr-o epoca vulgara. Simtamintele alese nsa nnobileaza pna si pi etrele pe care pasim. Algiencele cazura simultan pe spatele canapelei Biedermeyer, si pocnira simultan p almele. Zoe si reveni prima. Hotart, domnule Cicerone, ai astazi o zi extraordinara. N-am auzit n viata mea atte a panseuri pline de miez. Pline de miez, sublinie Zinca. Zoe a exprimat minunat ceea ce simtim. Zizine si clatina zulufii: Minunat! Zoe e o filozoafa. Papa gndea la fel.

Speriat ca observatiile legate de propria-i persoana sa leaga aplauze, domnul Butculescu se ridica si si drese ete nud, ntre o cadra cu zeci de fotografii mici si un si ridica un brat arc deasupra capului miscarea bine de Bonza de la Comedia Franceza. Voi tese un mantou iubitei mele! Stofa mi vor rostui cocorii, ciugulind norii, Dantela voi fura din spuma marii! Nasturii i voi ncropi din stele, Captuseala din negura serii, Iar la butoniera, deasupra inimii Faptura mea, trandafir rosu Crimson-Glory!

nu sece, nerabdator sa cu glasul. Cauta felia de per orologiu cu flori de alama, cunoscuta a actritei Vanda

Minunat! exclama sincer fermecata Zizine. Ah, sunteti mai strasnic dect nsusi Erme tte Novelli. L-am vazut n Kean la Teatrul Liric si nu m?am simtit nici pe departe att de emotionata. Nici pe departe... Fruntea Zincai se ncreti. Asta s-a ntmplat n 1907. 1908, corecta Zoe. 14 decembrie. Era ziua lui nenea Lascarus. Nu tii minte? Dupa aceea ne-a dus la Capsa. Doamna Miclescu avea o palarie cam excentrica. Am mncat tripes la mode de Caen si am baut o sticla de Veuve Binet sec. Am avut dupa ace ea, toate trei, o noapte grozav de nelinistita. Pna n-am luat un clistir... Amuti brusc si se facu rosie sfecla. Zinca si Zizine o privira consternate. Butcul escu, bine crescut, ncerca sa treaca peste incident. Evident, sunt versuri usoare, fara pretentii. Evenimentele nsa pe care suntem obl igati sa le traim, sa le suportam zilnic... Adevarat! sari Zinca. Suportam! Suporti dar nu te obisnuiesti niciodata... ...pot totusi genera emotiuni artistice. Zizine si ndrepta ochii spre coltul icoanelor. Poate ca Providenta nu ne-a harazit ntmplator asemenea ncercari. Suferinta i face pe oameni mai buni... Iata un mod de a cugeta extrem de ntelept! emise domnul Cicerone, care cultiva cu perseverenta stilul aforistic. Sa te mbeti de aroma rozelor, ignorndu-le spinii. Zinca, usor geloasa, si netezi faldurile rochiei de canavat. Jeurile si lanturile zornaira clopotei de sanie. Nu stiu ca vreuna din noi sa fi fost o singura data n viata ei ticaloasa si nu vad cum am deveni mai bune platind astazi kiloul de unt proaspat 20 de lei, cafeaua 4 0, orezul 15, nucile patru lei suta de bucati. Ultima coliva pentru papa a fost o rusine... Zoe si Zizine se privira consternate. O cucoana adevarata nu-si etaleaza n public niciodata jena financiara, mai ales n prezenta unui domn. Poti fi ct de flamnda, da r n-ai sa iei mai mult de doua ori din farfurioara cu prajiturele uscate, discut iile vor ramne suave si spirituale, de pilda: a nflorit livada, noptile sunt epata nte, licuricii agata cercei n tufisurile de lamita sau, ah!, am citit o carte prof und interesanta "Ceea ce pot sa spun", de Arthur Meyer. Ce pagini pline de viata ! Un trecut ntreg att de recent si totusi att de departat diferenta fata de ziua de azi l ndeparteaza ti defileaza dinaintea ochilor. Odinioara stapneau evantaiul si tela, astazi argintul, banul brut vaduvit de orice eufemisme care-l faceau politi cos... Ce rost are sa vorbesti despre soba rece si persoanele vulgare ntlnite la tot pasu l, de ghetele cumparate cndva la Royal Shoe, astazi lamentabile, gaurite, nu poti iesi din casa daca ploua, despre obraznicia Anicai, flamnda ca si stapnele ei si ca re n-au mai mncat o aripa de pui de... Oh, nu, ce rost are sa-ti aduci aminte! E ca si cum ai pomeni despre sacoul ponosit al domnului Cicerone, ca si cum i-ai ob serva mansetele franjurite, pantalonii osteniti, paltonul transformat dintr-o uni forma bleu-horizon. O doamna trece cu delicatete peste asemenea amanunte, nu le o bserva, ochii nu coboara mai jos de barbia interlocutorului, spre a nu-l pune n ncu rcatura. E nemaiauzit! exclama Zinca. M-am ntlnit cu Mathilde la posta... Mathilde Filitti. Mi-a povestit ceva extraordinar!

Zoe si Zizine si ncordara gturile de strc, domnul Butculescu, afectnd o indiferenta f lozofica dar amabila "ma intereseaza tot ce spuneti pentru ca sunt un gentilom i ar doamnele, indiferent de vrsta, caprioare firave ce trebuie tratate cu condesce ndenta" arbora un surs ngaduitor care friza atentia. Ce ti-a povestit? ntreba sufocata Zoe. Ce ti-a povestit? Ei bine! izbucni Zinca, la ceaiul Michettei Lahovary, cucoanele au venit cu ling urita de zahar n poseta. A fost o hotarre spontana. Cicerone Butculescu si pipai fluturele de la gt, apoi cotletii ninsi, parca lipiti sub tmplele de vanilie ale blondului ncaruntit. Natural! Zaharul a ajuns douazeci de lei si numai daca-l gasesti. Nu ma pot mpied ica sa reflectez! n '906, intendentul nostru primea o suta cincizeci de lei pe lun a. si nu exagerez cnd afirm ca o duzina de oua costa cinci parale, cu un leu umpl eai un sac de pine, patru lei era kilogramul de lumnari de biserica... Acum au ajuns treizeci, suspina Zinca. A fost o epoca de aur pe care mi-e teama c a n-am apreciat-o ndeajuns. tii minte, Zizine, cnd ne-a dus papa la iarmarocul din Baltesti? Am dejunat la birtul acela din Piata Mare... N-o sa ma credeti, domnu le Cicerone, dar cu nouazeci de bani am mncat patru persoane, pe saturate. Aveam sentimentul ca m-am umflat ca broasca aceea a lui La Fontaine. Zoe ofta cu ochii nfipti n tavan: Se vor mai ntoarce vreodata vremurile acelea? Vom mai apuca sa traim ca nainte? Vom mai apuca? repetara Zinca si Zizine. Domnul Butculescu si drese glasul si emise sibilinic: Nimic si niciodata nu e ca mai nainte, atunci cnd avem de-a face, nu-i asa, cu un eveniment, un deces important, un razboi, o hotarre capitala. Ah, domnule Cicerone, ciripi Zoe, nu va ngadui sa fiti att de pesimist, caci am aju ns sa ne hranim doar cu sperante. Sperante..., ngnara Zinca si Zizine. Doamnele mele, v-am dat o lege stiintifica, implacabila si nu cunosc nimic care a r putea-o determina sa fie mai blnda. Ce faci, Butculescule? Iar filozoficesti? Algiencele tresarira puternic si ntoarsera capetele spre usa. O batrna de vreo sapt ezeci de ani nainta spre mijlocul odaii. Era nalta, noduroasa si, desi se ajuta de un baston cu maciulie de argint, o simteai puternica si plina de vlaga. Butculescu, fstcit, si pierdu instantaneu aplombul. Se ridica ndoindu-si mijlocul gra sun. Sarut minile, coana Aristita. Ar fi zbughit-o pe usa, abia-si stapnea tremurul picioarelor. Toata placerea vizi telor zilnice la surorile Algiu era stricata de spaima acestor aparitii inopinate ale Verneascai. Nu putea fi ocolita, pica din senin cnd avea chef si te bombarda cu observatii dezagreabile tot dupa chef. Batrna facu un semn cu mna "nu-mi bate capul" si se lasa greoaie ntr-unui din cele doua fotolii, cu ciucuri de matase. Zoe, Zinca si Zizine o priveau consternate, gndind la unison: "Ah, obiceiul asta detestabil al Anicai de a lasa usile vraiste! Am ajuns la che remul slugilor..." Femeia de fapt nu era vinovata. Verneasca daduse buzna n casa si-o mpiedicase sa-i anunte sosirea. "Lasa farafastcurile, fetico!" Aristita Vernescu si nnoda degetele pe maciulia bastonului proptit ntre genunchi si le azvrli o privire sarcastica: si voi ce-ati amutit asa, caprioarelor? Sau v-or fi ametit cugetarile dumnealui? Ia mai cugeta, Butculescule, sa te auza si maica. Mi-era chiar dor de o convers atie inteligenta, de niscai stihuri, asa cum stii sa le potrivesti. Zoe se agata fericita de propunerea Verneascai: Oh, Aristita, ne-a citit domnul Cicerone o poezie adorabila. De mult n-am auzit ceva att de inspirat... I-auzi! se mira batrna. Te-ascult, fatul meu. Butculescu, rosu, cu rasuflarea taiata de jena, ncerca sa se traga spre usa: Scuza-ma, coana Aristita, trebuie negresit sa plec. O afacere extrem de important a...

Foutez-moi la paix! N-ai avut n viata ta o singura daravela importanta. Ai schimbat cravati, ai taiat bonuri si-ai plimbat cinele pe ulita mare. Te gasi acuma zorul! Aristito! sufla speriata Zinca. Zoe si Zizine deschisera doar gura, incapabile sa articuleze vreun sunet. Butcule scu facu un ultim pas spre usa. ncerca sa zmbeasca: Asa e dumneaei, coana Aristita! Malitioasa. stim cu totii nsa ce inima are... De gde care trage n teapa! i-o reteza Verneasca. Spui, domnule, poezioara aia sau astepti sa te mbii cu ciomagul? Alta data... Va rog, alta data... Sunt n mare ntrziere... Omagiile mele... Sarut min ile... Va multumesc pentru amabila receptie... Reusi sa deschida usa si de pe coridor i se auzira pasii precipitati. Batrna dadu din umeri. asta-i zalud. E un barbat extrem de loial, cu o viata ct se poate de onorabila, ndrazni Zinca. N u stiu ce i se poate reprosa n afara de o politete desavrsita. Neghiobia, fata mea. Cu ct are, semeni o mosioara potrivita... Ia asculta, parcal auzii pe natntocul ala pomenind de "amabila receptie". Cu ce l-ati tratarisit? Surorile se privira stnjenite. Asta era Aristita, te punea totdeauna n situatii ex traordinare. Cine, din tot trgul, si mai putea permite sa ofere oaspetilor macar o cafea Franck surogatul acela oribil ct de ct ndulcita? Situatia era unanim accepta a si n vizita ezitai sa ceri chiar un pahar cu apa, pentru a nu sili gazda jenata sa ti-l aduca pe o tava complet cheala. Zoe si frnse inconstient degetele: Parca mai avem un rest de dulceata de afine. Asta vrusese s-auda si Verneasca. Buna si aia! Nu-s ce am de la o vreme, dar ma scol tot cu limba ncleiata. Zoe parasi ncaperea cu pasi trsiti. Batrna se mira: Da' ce, voi nu mai aveti slujnica? Sau o tineti doar sa aiba cu cine se ntinde or donantile? Zinca si Zizine si muscara buzele. Cum sa lasi servanta sa umble la singurul borc an de dulceata din casa pastrat cu sfintenie pentru colita rebela a Zincai? Nici prafurile de la spiterie n-o ncuiau mai vrtos... Zoe puse tavita pe o masuta scunda si se retrase sfioasa lnga fereastra. Verneasca privi farfurioara strmbndu-se: Bine faci, fetito, ca esti chibzuita. Ce-i drept, a risipit taica-tau destul si p entru voi... Zizine ncepu sa framnte capatul snurului de la centura. Rosti lundu-si inima n dinti: Asa au fost dumnealor n familie. Nici unchiul Mandache n-a lasat mare lucru... Batrna sari arsa, abandonnd cu zgomot farfurioara si lingurita. Ba, pardon! Cnd m-am maritat cu Grigore, tata mi-a dat Dobrenii, Lunca si Frumusi ca, basca doua rnduri de case si o mie de poli de aur. M-a scos la covrigi calici Grigore cu speculatiile dumnealui. L-ai iubit mult, sopti Zoe, fericita ca poate domoli printr-o observatie amabila n versunarea batrnei. Aristita Vernescu salta dispretuitoare din umeri: Pe dracu' ! Eram oaie si ma uitam n gura lui ca la popa... Cam rnceda! Zoe, Zinca si Zizine saltara nedumerite capetele. Ce?! Dulceata... mi coclii gura!... Da' ce-auzii n trg! C-ati cheltuit o gramada de para le la Mandy. De poze va arde voua acum? Umblati cu botinele sparte, rochiile atrna pe voi ciugulite de ciori si va faceti portrete. Ce vezi rau aici, Aristito? ntreba Zoe. O buclisoara ncleiata cu sacz i se desprinse se si atrna ca un melcisor pe frunte. Peste doua luni e ziua lui tanti Nathalia s i ne-am gndit sa-i facem o surpriza. Da, o surpriza, relua Zinca nsufletita. i daruim fotografiile noastre n rame brodat e cu fir de argint. Motivele sunt deosebite, desigur. Eu am ales crini albi, Zoi ca miozotisi si Zizine brnduse. ncastram la colturi si cte o pierre de lune. Verneasca pufni pe nari: Uite la ce fleacuri le taie capul! O tin salele pe mosneaga de chipu-rile voastre ! Mai bine i-ati trnti colea o ciozvrta de miel si o kila de mastica si ncaltea ar a

vea o bucurie! Cred ca azi esti prost dispusa, spuse Zoe ofensata. Exista n viata lucruri naltato are... Aristita Vernescu o ntrerupse izbind cu pumnul n gheridon. Nimic nu-i mai naltator dect stomahul, ca esti crai ori opinca! si p-orma nu price p, de ce a trebuit sa va trageti toate n poza? N-ajungea una singura? Crutati-va f ranculetii, dragele mele. Cum adica ajungea una singura? Suntem trei. Toate trei, aceeasi capatna de vrabie. Nu va holbati la mine, holbati-va n miraza! V a stie o urbe ntreaga: "Znele sau caii de dric", ca prea zornaiti din toate ncheiet urile si umblati cernite ca cioclii. Va imita deunazi Catita grecoteiului. Ce Nov elli, ce Granier! Acolo sa fi vazut teatru! si strmba vocea, ncercnd sa reproduca ci ripitul Algiencelor: Buna ziua... Buna ziua... Buna ziua... Am venit... Am venit ... Am venit... Sa va spunem... Sa va spunem... Sa va spunem... Ca lui papa... lu i papa... lui papa... I-a intrat un bondar n sezut! Ce oroare! exclama Zinca abia stapnindu-si lacrimile. Nu mi-o nchipuiam pe Catita a tt de lipsita de inima. Lipsita de... Zoe si musca buzele. Zi mai departe, fata mea! hohoti Verneasca. Fiecare din voi cugeta cu miez, ca s i natngul ala de monsieur Cicerone... A cheltuit taica-tau cu voi un sac de galbe ni sa va tie prin pensioane numai eu stiu ct l costa belgianca aia din Iasi sa va scoata, vezi Doamne, cu carti pecetluite si ce-a izbutit? Trei netoate care se i zmenesc pe frantuzeste si n-au fost n stare sa arcaneasca un singur crac de izman a n batatura. Zizine izbucni n plns. Eu nu mai suport... Istericale! si nu mieuna ca ma enerveaza. n realitate era flamnda si furioasa. O pornise de dimineata ntr-un turneu de vizite si nu izbutise sa se aleaga dect cu o lingurita mnjita cu dulceata. Trasese nadej dea ca macar la Algience sa-si ameteasca foamea. "Un blid cu ceva cald acolo, si o bucatica de mestecat... si doar am vazut fiertura pe plita. S-au calicit si p roastele astea..." Usa deschisa de o mna hotarta o facu sa-si uite nemultumirea. Un barbat de vrsta mi jlocie, n uniforma de general, destul de nalt, sec si subtire, se opri n prag, cupr inznd dintr-o singura privire ncaperea. Barbia ncapatnata, nasul fin cu nari nervoase , ochii duri, fara umbra de zmbet, impuneau. si nfipse monoclul sub sprinceana stnga si se uita ostentativ la Aristita Vernescu. Batrna i zmbi cu ironie mieroasa. Da, mon cher neveu, sunt chiar eu, tante Aristita, sora ma-tii. Barbatul nu se clinti, cercetnd-o cu insolenta studiata. Algiencele, sufocate de surpriza, ncremenisera pe canapea. Ma devizajezi cu mult interes si ma simt flatarisita. Dar uitasi sa te nchini de bun gasit, nepoate, ori printre racani nu-i de bon ton? Parca satisfacut de ceea ce constatase, generalul si scoase monoclul si nainta ctiv a pasi. Se adresa taios Algiencelor: De ce o primiti pe scorpia asta? Dati-o afara! Acum, imediat! Zoe, Zinca si Zizine se facura mototol icnind: Dimitrie! Iritat, generalul se rasuci spre batrna, poruncind scurt: Iesi! O flacara verde reteza cautatura Verneascai. Apai, fatul meu, nu domnia ta mi porunceste cararile! Ba ti le poruncesc! Iesi, ori pun ostasul sa te scoata n pinteni. Batrna se ridica greoaie. Hm, chibzuiam ca te-ai mai subtiat prin cele strainatati, dar vad ca ai ramas ha psn si mojic ca si tac'tu. Ma duc, nepoate, dar tine minte ca rndul viitor te scot eu. si nu n pinteni! Ba cu biciul, ca pe hotii de cai si tiganii robi!

Se auzea doar pendula. Surorile Algiu, att de tulburate nct pareau tepene, si tineau rasuflarea, nu ndrazneau sa faca cea mai mica miscare. Prin botinele din piele m oale de Rusia, acum sparte si ponosite, generalul Dimitrie Dabija le vedea deget ele chircite de asteptare. Le cntari cu o privire rece. Ramasesera la fel de carag hioase ca si n copilaria lui. Aceleasi expresii de cocostrc speriat, aceleasi roch ii odioase plouate cu jeuri, mereu lanturi si lantujele, tot "anglaisele" lansate de Eugenia de Montijo acum patruzeci si mai bine de ani. "Niste nenorocite!" reflecta Dabija lasndu-si ochii sa alunece n lungul peretilor. n tr-o cadra de bronz, asezata lnga fereastra nalta, perdeluita de draperii groase cu ciucuri albastri, priveau din vreo treizeci de fotografii mici si ovale figuri t epene cu aerul de neconfundat al celuilalt veac. "Galeria strabunilor", rnji Dabija. Nenea Iliuta, gras, jovial si cu zmbet parsiv, tatal cretinelor care tremura acum pe canapea... asta-i bunicul, proprietar a op t mii de falci, prieten cu Theodor Diamant si la fel de ticnit. ala a dat falime nt la Scaieni, iar pe bunicul l-au pus neamurile sub interdictie. Uite-l si pe un chiul mare Ionas, hauptman ntr-un regiment de ulani. A murit la Essen, nsurat cu o Gertrude oarecare... Aici e mama, nepoata lui nenea Iliuta si sora cu vipera asta de Aristita. Supla, distinsa, rece si indiferenta... Spre deosebire de ceilalti e extrem de naturala. Poate pentru ca toata viata a parut nensufletita. Bucata de carton, departarea, nefinta n-au avut ce sa-i ia... O chema Zar. O pasiune scurta si ntmplatoare a bunicii pentru Voltaire... Bunica, alta zurlie. si nchipuia ca seam na cu Flora lui Tizian si scandaliza lumea umblnd pe la baluri aproape despuiata, cu roze n plete. si inventase un gen, si exagerase pasiunea pentru flori, invitatiil e le semna Flore, desse des Jardins et mre du Printemps... Fetele, Zar si Aristita, nu i-au semanat. Se rasuci brusc spre batrne: Sa n-o mai primiti pe Aristita! Batrnele, ncremenite pna acum, tresarira. Zoe cuteza: Dar, Dimitrie, gndeste-te! E verisoara noastra... Sora lui Zar, completa Zinca. Zizine preciza: A mamei tale. De-ajuns! mi cunosc neamurile, nu trebuie sa-mi faceti acum introducerile. Femeia asta e un monstru. De cnd o cunosc spioneaza, colporteaza, vra intrigi, cerseste, t riseaza la carti. Scurt, nu vreau s-o mai vad pe aici. Ai de gnd sa mai... Zinca si nghiti cuvintele. Totdeauna le impresionase nepotul asta, nepot de vara, asa cum le impresionau un glas autoritar, o fire voluntara sau prea impulsiva, i zbucnirile de personalitate indiferent din partea cui ar fi venit. Da, rse scurt generalul Dabija, am de gnd sa mai vin. Va sunt nepot, trebuie sa am grija de voi. Batrnele clipira emotionate. Nu simteau sarcasmul si orice intentie de gentilete, ct de firava, le misca pna la lacrimi. Zizine suspina si, ca sa-si ascunda tulbur area, aprinse lampa cu gaz aerian. Se ntoarse spre surori: Buna seara. Zinca si Zoe se ridicara automat si, facndu-si reverente reciproce, si dadura bine te una alteia: Buna seara. Buna seara... tinndu-si gratios faldurile rochiilor, se nclinara si n fata generalului, rostind n c or: Buna seara. Mda, mormai Dabija. Buna seara... Altfel cum o mai duceti? Asa cum stii, Dimitrie, spuse Zinca, asezndu-se. Nimic nou. n viata noastra nu se nt pla nimic extraordinar. Generalul o privi fix: "Nimic extraordinar... E razboi, un razboi crncen, cumplit, s-a rasturnat lumea si nimic nu s-a ntmplat nou pentru ele n cinci sau sase ani de cnd nu ne-am vazut. Exact sase ani! La nunta Colettei..." Se uita ostentativ la peretii cu tapetul jumulit, la lampa ciobita, la poltroane le cu ciucuri stirbi.

Se pare ca n-o duceti stralucit. Batrnele rosira. Zizine rosti cu ochii n Hamadahul stins de pe podele: Da, n-am putea sustine lucrul acesta fara a exagera putin. ...putin, repeta Zinca. Zoe vorbi cu glas tremurat: stii, Dimitrie, ca papa nu ne-a lasat mare lucru si poate nici noi n?am fost nis te administratoare abile. Iar razboiul ne-a... ne-a cam dezechilibrat. Asta mi-am si nchipuit si m-am gndit sa va procur un venit suplimentar. Batrnele si ntinsera girurile nnodate. Zinca sopti: ti suntem recunoscatoare, Dimitrie, dar nu trebuie sa faci sacrificii pentru noi. .. ...pentru noi, se tnguira celelalte. Dabija dadu scit din mna. Mutra Anicai, rotunda, morocanoasa, cu un tulpan galbui a lunecat pe o ureche, se ivi n crapatura usii: Mncati asta-seara ori ba? Generalul, iritat, ntreba taios: Asta n-a nvatat ca trebuie sa bata la usa? Afara! Anica pieri nainte de a fi auzit ultima silaba. Zinca explica fstcita: Poate ca am obisnuit-o prost, dar noi nu avem secrete. Iar astazi e foarte greu sa gasesti o slujnica stilata. Dabija n-o mai asculta. Se aseza ntr-un fotoliu cu spinarea n forma de lira si si a prinse o tigareta. Ce faceti voi cu aripa din spatele casei? Am ncuiat-o imediat dupa moartea lui papa. Era greu de ntretinut si apoi noi nu da m receptii, nu vin mai mult de doua sau trei persoane sa ne vada. Ne ajung odail e de aici, din fata. O data pe an deretica Anica, stii, ca sa nu se degradeze pr ea tare... nteleg. O nchiriez eu. Vrei sa locuiesti mpreuna cu noi? Generalul evita raspunsul. Se interesa sec: Ce pretentii aveti? Batrnele se privira speriate. Dumnezeule, prea multe evenimente pentru o singura zi! Dar nu ne-am decis nca, susura Zizine. Atunci grabiti-va. Peste jumatate de ceas trebuie sa fiu la Statul-Major. Cred... Zoe si cauta cuvintele: Poate ca ar trebui sa ne mai gndim putin nainte de a lua o hotarre att de importanta. Zinca tinu isonul: Ne-am obisnuit sa traim singure, Dimitrie. stiti perfect de bine, spuse Dabija, ca nu puteti fi deranjate, aripa e complet separata, are intrarea si atenansele ei... Completa n gnd: "Doar nu era sa-si primeasca nenea Iliuta damele aici, sub patrona jul vostru..." Scoase o punga din piele fina si numara cinci poli de aur. Aveti aici chiria anticipata pe doua luni. Batrnele se dadura napoi, arse parca de stralucirea metalului. Dimitrie, dar... E un fapt stabilit. Vreau cheile! Zinca se ridica mpleticita si deschise cu mini tremurnde un tabernacol urias, monstr u sumbru care domina peretele opus ferestrei, ntinse colanul deslusind: Uite, asta e de la usa cu marchiza... Asta de la biroul lui papa... stii ct i plac ea sa faca pe misteriosul... Am pastrat si cheia de la Fichet-ul lui. Daca te in tereseaza... Dabija le vr n buzunarul mantalei acum bagara de seama ca nici macar nu se dezbraca se cu un gest neglijent. Mai avem de pus la punct doua chestiuni! Nimeni nu trebuie sa afle de aranjamentu l nostru. Retineti! Absolut nimeni, nici macar slujnica. Chibzuiam s-o punem mine sa scuture, sa deretice nitelus, sa frece argintaria de l a Berlin... Am folosit-o ultima oara la parastasul lui papa de sapte ani... Dabija declara raspicat:

Nu e necesar. A doua problema: pretind o lipsa de curiozitate fara prilej de aba tere. Nu iscoditi, nu lipiti ochiul servantei de gaura cheii. Stapniti-va nedumeri rile. Siliti-va sa va fie indiferent cine vine, sau de ce vine, considerati pentr u o bucata de vreme ca aripa din spate nu exista! Zizine exclama gtuita: Drept cine ne iei, Dimitrie?! Drept cine?! Papa a trait treizeci de ani retras acolo, si noi n-am ridicat nici macar coltul perdelei, cnd stiam ca se ntoarce acasa acompaniat. Perfect! spuse Dabija culegndu-si chipiul de pe gheridon. ncercati sa nu va schimb ati obiceiurile. Sarut minile. CAPITOLUL III

Popota ofiterilor din Divizia 8 infanterie fusese instalata n "parloarul" fostulu i pensionat de fete din N., Domnita Ruxandra. Era o sala rotunda cu trei ferestr e largi, care dadeau spre gradina si vreo douazeci de mese rechizitionate de la confiseria Minerva, "casa veche si de mare ncredere, avnd colaborarea pretioasa a simpaticei Duduia Olimpia". Pe ziduri fusesera uitate tablourile corpului didacti c n general femei tantose, pieptoase si nfoiate, dnd impresia ca toate au fost imort alizate pe pnza la imposibila vrsta de mijloc si fotografiile Princess-Portrait ale premiantelor. Chipuri cuminti cu obraji puri, si aerul melancolic al bolnavilor de plamni. Fruntile sunt ncinse n cununite de flori, fetele au n poale cte o carte d rugaciuni. Degetul aratator e tinut prizonier ntre file, ca semn... ncaperea era aproape plina. Staruiau un fum usor, albastrui, parca mai des n preaj ma pntecelui de sticla al lampilor de gaz, o rumoare specifica de discutii purtate pe ton moderat si clinchet de vesela si tacmuri. La una din mese, trei barbati cam de aceeasi vrsta douazeci si opt sau treizeci d e ani fumau gnditori, observndu-se cu interes abia camuflat. Cel mai nalt, chipes, f oarte brun, cu o figura specifica de meridional si epoleti de capitan, si privi nca o data ceasul. Mi s-a spus ca nu ntrzie. Cel din fata lui, un maior bucaliu, avnd o expresie de permanenta buna dispozitie , surse: Am capatat exact aceeasi informatie. Mai sunt sase minute, observa cel de al treilea, un barbat subtire pna la stravez iu. Capul de berbec, ngust, avea distinctie, minile delicate si nervoase erau de muzic ant. Parea si se simtea de fapt nelandemna n uniforma de maior, si rasucea mereu gtul cu o miscare caracteristica, ncercnd sa se elibereze din strnsoarea tunicii. Capitanul i strecura o privire scurta: "As fi curios sa-l vad pe asta cum tine o pusca... si numele-i de lautar... Teodo rini parca a spus... Exact, Valeriu Teodorini. Lautar subtire..." si muta privirea spre celalalt, care-l cerceta la rndul lui pe fata, zmbind. "Ce-o fi cu individul de-i arde de rs?! Parc-ar auzi tot timpul butade si nu Dick e Berthele lui Wilhelm... Inginer cartograf... Hm! Acuma-i razboi, dar ce dracu' faci n tivilie cu asemenea profesie?... Am avut un coleg la Lazar, Rosianu, ma nt reb daca or fi neamuri..." Mai e un minut, anunta Teodorini. Un colonel de la o masa vecina l auzi. i surse peste umar. Peste exact cincizeci de secunde se va deschide usa. tii un ramasag? Nu fi neloaial, draga, rse cineva. stii bine ca baiatul pierde chiar daca... Amuti. Dimitrie Dabija traversa ncaperea. "n pas de defilare", fu ultima reflectie a capitanului, sarind n picioare. Un zgomo t general, scaune date la o parte si cizme nfipte n dusumea simultan spuneau mai m ulte despre autoritatea sumbra a lui Dabija, dect toate legendele care circulau p rintre gradatii armatei romne. Dabija saluta scurt, avnd aerul ca nu vede pe nimeni. Un gest evaziv invita ofite rii sa-si reia locurile la masa. i scruta rapid pe cei trei si si prinse gnditor ba

rbia n palma. Pe mna masculina, puternica dar cu articulatii fine, stralucea un inel sigiliu; o urma de schija, adnca, i gaurea ncheietura, lnga ceasul-bratara. Domnii mei, ncepu pe un ton scazut glasul n ciuda linistii parea ca vibreaza v-am onvocat aici pentru a face cunostinta cu dumneavoastra, colaboratorii mei, cu ctev a ceasuri mai devreme. Din cte sunt informat, ati sosit n cursul zilei de azi. Da, domnule general. Dabija cerceta chipul barbatesc, de o masculinitate agresiva si tusi usor: Dumneata esti capitanul Ioanid... Alexandru Ioanid, noul meu aghiotant. La ordinele dumneavoastra! Mda... Perfect. Sper sa fii la naltimea importantei dumitale functii. Pretind com petenta, onestitate, constiinciozitate si promptitudine. Am nteles, domnule general. si muta privirea: Maiorul Gheorghe Rosianu... Tonul era ambiguu, oscila ntre interogatie si precizar e. La ordin... Lasa! Permiteti-mi o mica rectificare. Sunt maiorul Gogu Rosianu si nu Gheorghe. S-ar putea crea confuzii nedorite. n ochi i staruia o scnteie de rs. Ai fi zis ca gaseste situatia extrem de comica, am uzante n general toate fenomenele, determinarile si categoriile din spatiul finit si infinit: aici, sau o suta de kilometri mai la sud pe linia frontului n Europa, n lume, n Univers. Generalul Dabija, pe care nimeni nu-l vazuse zmbind din copilarie, l nvalui ntr-o pr ivire de gheata: Nu-mi plac subalternii veseli. Unde ai facut studiile? n Germania, la Tbingen, promotia 1911. Au dascali buni, observa Dabija fara nuante. "scolarii-s imbecili, completa n gnd capitanul Ioanid. Asta a vrut sa spuna..." n sala de mese, linistea era desavrsita. Ofiterii ramasesera cu tigarile neaprinse n tre degete, nu ndrazneau sa frece chibriturile. Dabija paru dintr-o data absent, ascultnd fara sa auda deslusirile maiorului Valeriu Teodorini. ...Ofiter de contrainformatii... absolvent al Conservatorului din Grenoble... "Hm , Grenoble! De ce Grenoble si nu Paris, daca tot au avut bani tat'su si ma-sa sa -l trimita n strainatate...?!" ...Detasat de la Statul-Major al Diviziei 5... Va multumesc, domnilor, mine dimineata va veti lua n primire posturile. Dumneata, capitane, ma vei nsoti ntr-o misiune, la Marele Cartier General. Plecarea si consult a ceasul la ora 5,33. Schita aceeasi miscare rigida din cap si se ridica. Cnd usa se nchise, o rasuflare unanima nsufleti brusc popota. Chibrituri scaparate c u nerabdarea viciului, picioare destepenite, trupuri care se relaxeaza n scaunele subrede, din nou zvon de glasuri. Maiorul Rosianu si pocni o palma peste frunte si si privi consternat colegii: Ce numar, domnule, ce numar! Vorbim ntre noi, amical. Auzi! Ora 5,33. De ce nu 5, 30, de ce nu 5,45? Nici chefereul n-are ore att de fistichii! E nebun! Nebun de-a binelea! n locul dumitale, spuse Ioanid, tot amical vorbind, as fi mai prudent. Adica ce? O sa ma raporteze dumnealui arata spre Teodorini pentru ca e de la con trainformatii? si ce-o sa-mi faca? Ma trimite n linia nti si basta! Dar scap, domnu le, de balaur! Brr! Ce frig mi s-a facut! A nasprit probabil disciplina dupa festa lui Sturdza. si de-aia face cu noi dresura de circ? Fugi d-acilea, mon cher! asta?i vestit de tnar printre toti pintenatii Moldo-Valahiei. Nu l-a apucat acuma... Maiorul Teodorini si dezmierda degetele lungi. E un ostas eminent, o capacitate. Dur, necrutator, dar a scos, fara ndoiala, cele mai bune serii de ofiteri infanteristi din tara. Cu picioarele nainte, mersi! Capitanul Alexandru Ioanid rse ncetisor: Are obsesia disciplinei si a meticulozitatii. De, scoala nemteasca! Academia de Razboi din Berlin.

si d-aia s-a strmbat cnd a auzit ca am studiat la Tbingen? Unde poftea sa fac ingine ria? La Chitila? Nu s-a strmbat, interveni Teodorini. Adauga gnditor: De altfel, acum mi dau seama c a practic nu-si schimba niciodata expresia. Nu zmbeste, nu se ncrunta, nu se mira. Priveste, att! Gogu Rosianu dadu din cap: si atunci ti vine s-o iei la goana si, oriunde ai face halta, nu ti se pare ca ai ajuns destul de departe. Hm, facu Ioanid... Nu sustin ca-i un barbat n compania caruia sa te simti la ndemna si totusi sa nu uitam ca el a cerut primul desfiintarea bataii n armata. Asa e, confirma Teodorini. n '901. Maiorul Rosianu ridica din umeri: Te cred si eu! Ce sa se mai osteneasca, cnd te ucide doar cu rasuflarea? Auzi, cas vesel! Ceilalti doi rsera si Rosianu continua: De unde stie dumnealui ca-s vesel? Frate-meu a cazut prizonier la Neajlov, maica -mea moare de foame la Bucuresti, barbatul sora-mi a murit la Bazargic era aghio tantul lui Basarabescu, alt geniu militar si eu chiui de bucurie! Ar trebui sa-ti controlezi expresia, spuse capitanul Ioanid, constient ca emite o aberatie. Cum s-o controlez, dom'le?! Asta-i fizionomia mea, zmbareata. si la nunta si la p arastas tot ala-s! Acum ca m-a luat n gripa, sa vezi ca se tine de capul meu! Asta n nici un caz, respinse Valeriu Teodorini. Nimeni n-a contestat vreodata core ctitudinea absoluta a lui Dabija. De altfel, e att de egal n conduita, nct nu-ti pot i da seama pe cine are n gratie si cine-i e dezagreabil. Putin i pasa ce sentimente nutresti vizavi de el. Pretinde doar serviciu ireprosabil. Gogu Rosianu clatina sceptic din cap. Ioanid si pipai instinctiv pieptii tunicii, si lua cutia de tigari Macedonia de pe masa si se ridica. Eu va salut. Am calatorit toata noaptea, n conditii mizerabile... Ce spui?! se mira Gogu Rosianu. Eu am picat n caleasca la Daumont, trasa de armasa ri Lipizaner... Capitanul Ioanid rse. ...si mine, ma scol n zori. Nu uita! striga n urma lui Gogu Rosianu. Ora 5,33, precisamente! Ramase cteva clipe cu ochii la usa pe care disparuse Ioanid, apoi se ntoarse spre Teodorini. Pare un tip bine, desi astia care rapun dintr-o privire o oaste de muieri sunt d e obicei antipatici si cam saracuti cu duhul. Ce zicea ca face n civilie? E aviator... Un as n materie. A fost al doilea dupa Blriot care a traversat Canalu l Mnecii n avion. Au scris si gazetele despre el... Ca sa vezi! Nu seamana deloc. Mi-am nchipuit ca-i artist. Nici unul nu semanam cu ceea ce suntem n realitate, declara Teodorini. Poate, facu maiorul Rosianu masinal. Mi-e o sete teribila... Auzi, as da un an d in viata acum, pentru o sticla Elite-Sec-Binet. Valeriu Teodorini privi lung nainte. El l-ar fi dat pentru cu totul altceva. * Mna generalului Averescu alerga uimitor de repede, umplnd fila dupa fila cu un scri s nalt, strns si ascutit. "E mai iute dect un copist de cantilerie ncercat", si spune au ntre ei subalternii cronometrnd discret timpul rezervat unei singure pagini: do ua minute si jumatate. Din cnd n cnd, capul uscativ, carunt, cu nas nervos, mustata deasa risipita n evantai si un cioc subtire si ascutit amintind imaginea traditionala a Satanei zugravita pe ziduri de biserica, se ridica si ochii cu taietura mongoloida se opreau asupra portretelor regelui si al reginei. Ferdinand din profil, pentru a-si camufla ure chile carnoase, de liliac, gata parca sa zboare, cu pieptul ticsit de decoratii, Maria splendida, n mare toaleta cu sautoir-ul de perle al bunica-sii, Victoria, si bratele prea groase retusate de fotograful Curtii Regale. n biroul auster mobila sumbra, dreapta si incomoda, copiata parca dupa trapezele mn

astirilor papistasesti se auzeau tricotatul monoton al unei pendule englezesti, s crtitul nervos al penitei, pasii ofiterilor de Stat-Major pe culoar, usi trntite, i ar de afara zgomotele vatuite ale diminetii geroase de februarie. Cnd pendula ncepu sa bata de ora 9, aghiotantul patrunse n birou anuntnd sosirea gen eralului Dabija. Averescu abandona tocul si si ndrepta privirea spre usa. Cerceta cteva clipe silueta supla a generalului, pasul sprinten si totusi rigid, acea calcatura de neconfun dat a militarului, fata dura si impenetrabila. i placea Dabija, "ostas veritabil", i cunostea posibilitatile, loialitatea care nu-i putea fi pusa la ndoiala. Loiali tate, un cuvnt mai des pomenit azi dect se facuse vreodata nainte, mai des, cu alt tlc si cu alte temeri dect s-ar fi cuvenit. "Sturdza... Hm! Cine si-ar fi nchipuit? Din nefericire, nu stim niciodata din ce d irectie vine glontul." Pe 29 ianuarie, cnd dezertarea lui devenise o certitudine, si notase n jurnal: "Oribil!... Colonelul Sturdza a trecut la inamic! Astazi au fost prinsi mai multi soldati de ai nostri prizonieri, trimisi de Stur dza cu manifeste prin care ndeamna trupele sa treaca la dusman! Locotenent-colonel ul Crainiceanu, comandantul Regimentului 25 Infanterie, a fost arestat pentru ca a avut o ntrevedere cu Sturdza ntre linii si s-a napoiat cu un sul de manifeste! Amb ii acesti ofiteri erau eroii generalului Grigorescu... O pagina urta pentru noi.. ." Am onoarea sa va salut, domnule general! Averescu i indica scaunul de lnga birou si i ntinse un manifest, format mic, imprima t pe hrtie galbuie. l urmari, mereu gnditor, n vreme ce citea. Da, un soldat bun, exc elent, admirat. Din pacate, doar temut, uneori chiar detestat, niciodata ndragit. "De pilda, reflecta Averescu, de dragul lui Razu sau Prezan, ostasii nfrunta si ostile iadului. Nici ai lui Dabija nu dau ndarat, dar numai pentru ca sunt bine st runiti." Cunosteam continutul, spuse Dabija, dar pna azi nu am avut prilejul sa tin n mna vre un exemplar. n fond, este o instigare la dezertare generala. Sa speram ca apelul nu va da rezultate. Vreau sa fiu ncredintat. O fuziune, asa cum ncearca sa realizeze Sturdza, ntre ofit erii de pe front si ostenii romni prizonieri n spatele frontului nostru, pentru a m obiliza o armata care sa mearga alaturi de nemti, ar constitui o tragedie. Ca orice fenomen, tradarea are dimensiunile ei, domnule general. Averescu si atinti privirea albastra asupra lui Dabija. Tradare... Un termen extrem de riscat. Asculta-ma, generale, dumneata l-ai cunosc ut bine pe Sturdza, ati fost colegi la Kriegsschule. Ce crezi ca l-a determinat sa ia aceasta hotarre disperata, cruciala, cea mai grava si dezonoranta din carie ra unui soldat? Dabija si strnse buzele subtiri, privirea, nghetata de obicei, deveni nemiloasa. De o luna de zile, adica exact de la 20 ianuarie, cnd Sturdza a trecut la inamic, sunt forfecate toate ipotezele posibile. Indiferent de ratiunea care l-a mpins, c alcarea juramntului fata de Patrie si Tron, dezertarea n rndurile vrajmasului nu po t avea dect un singur calificativ. Iar cnd tara, soarta razboiului se afla n cumpana , tradarea devine odioasa. Mda... Soarta razboiului se afla n cumpana. Gndesc ca pe aici trebuie cautata logic a lui Sturdza. Catastrofele-lant i-au deformat perspectiva: esecurile de la Turtu caia si Neajlov, Dobrogea, Oltenia si Muntenia ocupate, Capitala... Acum tulbura rile din armata rusa, rascoala armatei franceze... n consecinta, s-a grabit sa sara n barca biruitorului. Cu ce scop? Sa-l faca Wilhelm general? Pentru o litra de decoratii? Ordinul Grif onului din Mecklenburg, Ordinul saxon Albert sau Ordinul bavarez de merit Sfntul Mihai? ntelege-ma bine, generale. Mine, avndu-l pe Sturdza aici, l-as mpusca, fara re muscari, cu mna mea, ncredintat ca mplinesc un act de justitie pentru care as fi gat a sa raspund si naintea lui Dumnezeu. Atunci? Permiteti-mi, domnule general, sa va ntreb: de ce a facut?o? Averescu si ncrucisa minile peste barbuta de faun si privi lung nainte, ncercnd parc a strapunga negurile. Smintitul si-a nchipuit ca, desi mergnd mpotriva nazuintelor neamului, a ales totus

i singura cale de a-l salva de la pieire. Megaloman? Orb. Unul dintre agentii nostri ne-a furnizat urmatoarea informatie: cnd Sturdza a ajuns dincolo, mpreuna cu Wachmann, au fost primiti la comandantul diviziei si l i s-a oferit un soi de dineu. Wachmann era vesel, a mncat si a baut zdravan, n vrem e ce Sturdza parea abatut, preocupat, se plimba ca o fiara arcanita n cusca. n cele din urma, s-a dus sa se culce. nainte de a parasi sala, un maior austriac i-a sp us cteva cuvinte care mi se par memorabile: "Domnule colonel, cnd un ofiter ia o h otarre ca a dumneavoastra cu o mna, n cealalta trebuie sa tina revolverul la tmpla.. ." Interesant, aprecie Dabija, n fond nu prea impresionat. Iata momente, spuse generalul Averescu, pe care nu mi-as dori sa le traiesc. Nat ural, discutia noastra are un caracter confidential. Ramne n sarcina viitorului sa desluseasca tainele prezentului. Motivul pentru care te-am convocat este altul.. . La ordinele dumneavoastra, domnule general. Ca sa ma ntelegi foarte bine, te voi pune nti la curent cu cteva informatii proaspet e privind frontul de vest. Luna trecuta, din ordinul Kaiserului, ministrul de Ext erne german a telegrafiat Mexicului propunndu?le sa invadeze teritoriul Statelor U nite. E nebun? Cred ca da. Obiectivul ar fi recucerirea de catre Mexic a Texasului, New-Mexicul ui si a Arizonei. Propriilor sai sfetnici, stupefiati, Wilhelm le-a explicat ca, siliti sa lupte pe teritoriul lor mpotriva invadatorilor mexicani, americanii nu ar mai avea energia, oamenii si materialul necesar pentru a trece de partea Ant antei mpotriva Puterilor Centrale. Generalul Dabija, sincer uimit, si vr monoclul sub sprnceana de parca amanuntul n sin e l-ar fi ajutat sa se dezmeticeasca. Averescu si aprinse una din putinele tigare te pe care si le ngaduia ntr-o zi. n consecinta, urma, Pumpernickel se va putea lansa cu toate fortele ntr-o ofensiva, outrance care i va aduce victoria n cteva luni. Spre ghinionul Kaiserului, telegra ma a fost descifrata de englezi si publicata n toate gazetele din Statele Unite. E lesne de nchipuit reactia americanilor si mai cu seama a texanilor. n paralel, c ele 148 de submarine Krupp au invadat apele Atlanticului, scufundnd vasele comerci ale americane care ncearca sa sparga blocada. Cuprinzi dimensiunile gafei, general e? Fireste. Tunurile de 420 ale lui Krupp au facut ravagii la Lige, la Somme si Verd un, submarinele lui au aceeasi misiune, n Atlantic... i dau pur si simplu brnci pre sedintelui Wilson sa declare razboi Germaniei... Exact, spuse Averescu, parca satisfacut ca a fost nteles. Iar aceasta se va ntmpla c de curnd, poate chiar la nceputul primaverii... Dabija si scoase monoclul, edificat. Ceea ce deschide cu totul alte perspective frontului de rasarit. Aici doream sa ajung. n conjunctura actuala, sansele ofensivei noastre de vara sp oresc, echivalnd aproape izbnda. Avem o singura misiune: sa ne coordonam eforturile cu cele ale aliatilor pentru a putea lovi simultan. Pregatirea trebuie sa fie me ticuloasa, nici un detaliu nu trebuie omis. ti-amintesti cuvintele lui Berthelot dupa primele inspectii efectuate pe cmpurile noastre de instructie? Generalul dadu din cap. Rosti cu lipsa de placere evidenta: Vous tes admirablement dsorganiss. Slava cerului, situatia s-a schimbat. Avem echipament, "scule" bune, cum spun ost asii din transee, munitie, moral extraordinar, si am mai nvatat cte ceva Totul dep inde acum de noi, de realismul si eficacitatea planurilor pe care le vom ntocmi. Va fi o batalie decisiva, pe un adevarat teatru de lupta si nu ntr-un Jahrmarktsb uden ca sa folosesc expresia lui Ludendorff. Fara sa se ridice, generalul Averescu deschise safeul de lnga birou si scoase un dosar rosu. Pe un colt se putea citi, scris cu majuscule, ultrasecret. Este un exemplar, explica, al planului general de ofensiva. Marea noastra ofensi va de vara, binenteles. Celelalte patru le-am predat lui Grigorescu, Razu, Scariso reanu si Bunescu. Vreau sa-l studiezi cu toata atentia iar peste o saptamna sa-mi

prezinti un raport scris cu obiectiile si solutiile pe care le propui. Odata ntrun ite si puse de acord toate opiniile, planul va fi discutat n Consiliul de Coroana. Inutil sa-ti atrag atentia asupra caracterului ultrasecret al dosarului. E sufic ient ca vrajmasul sa aiba cunostinta de continutul unei singure file, pentru a n e asigura esecul. si pune semnul egal ntre esec si cataclism. Am nteles, domnule general. Ma gndesc de multe ori ca Roman ar fi fost poate mult mai util aici dect la Bucures ti. De-ajuns ca trebuie sa-ti nfrunti inamicul din fata. Sa te uiti tot timpul si n spate devine incomod. n sfrsit, probabil ca el a stiut mai bine ce face. De altf el, l-au sustinut cu nversunare Bratianu si Berthelot... Apropo, cum i gasesti pe noii dumitale colaboratori? N-am avut nca vreme sa-i cunosc. Au sosit n cursul zilei de ieri. Sper ca va fi o colaborare fructuoasa. Averescu se ridica. i ntinse mna surznd: O sper pentru ei. CAPITOLUL IV M-ati chemat, conita? Da, Sevasta. Aprinde, te rog, lampa. Cnd e lumina, parca se face mai cald. Glasul rasunase limpede, linistit, cu rezonante cristaline bine acordate vreme de opt ani ntr-un pension din Elvetia. "Parca ar fi clopotelul de argint cu care-si cheama Dumnezeu ngerii la masa, si zi se Sevasta... Aoleu, daica mea! Ce-o fi avnd muierea asta?! Ct se uita la mine si ma podideste plnsul..." De-ar tine-o Dumnezeu... Pe cine, Sevasta? Slujnica, o argeseanca scundaca si ndesata, la vreo cincizeci de ani, cu broboada si pestelca ncretita, tresari. Fara a-si lua seama, ultimele cuvinte le spusese c u voce tare. ncerca sa-si ascunda tulburarea, raspunznd morocanoasa: Parca eu stiu? Ma gndeam asa, la ale mele. Nu lua seama la batrnete, c-ai vreme bere chet sa-i treci hotarul. Bine, Sevasta. Cum zici dumneata. Femeia mosmondi o vreme pe lnga lampa, potrivind flacara. Lumina mbujora odaia, sc otocind cotloanele. Conita Alexandrina... Da. N-ai pus nimic n gura de azi-dimineata... Nici schimnicii nu ajuneaza mai abitir. S a ti-aduca baba ceva. Alexandrina Cerchez surse: Multumesc, dar nu mi-e foame. Numa' o trica, sa te ndulcesti la inima. Am eu ceva n bucatarie, ntre soba. Poate mai trziu... Unde-i Adeluta? Iaca, afara, se zbenguie cu toti puii de tigani. Parca n-ar fi fata dumitale. Las-o sa se joace si pentru mine, zmbi Alexandrina, acum e vremea ei. Ca parca a dumitale a trecut! Nu-l mnia pe Dumnezeu, ca ce ti-a dat c-o mna ti ia c u doua. Eu, cucoana, am fost a mai sluta fata de la noi din sat, mi-s din Cocore ni. Alexandrina rse: Nu te cred. Ba sa crezi, ca baba nu minte. Sluta de muica-mi zicea sa umblu tot cu nasu'n pa mnt. Sluta rau, dar prima la hora! Uite asa mi sfriau picioarele astea, de zici acum ca-s bulumacii podului de la Arges! Slujnica ncepu sa joace si sa chiuie, cu fustele ridicate pna la genunchi. Alexandr ina Cerchez, lipita de soba de faianta stropita cu floricele albastrui, izbucni n rs. Hohotele i cutremurau trupul firav. si-uite asa, gfi slujnica, la paispe ani, mi facu Gheorghe conciul. Neghiobul s-a p rapadit n crucea tineretii. P-orma, tot sluta ramnnd de felul meu, am mai tinut tre i barbati, cu cununie. Cruceste-te, cucoana, ca s-au mai crucit si altii! Doamne

, unde n-am avut eu mndrete de chip ca la dumneatale!... Ei, ce zici? ti-aduce ba ba un bulzisor de oarece, ct sa iei de doua ori? Alexandrina Cerchez si sterse lacrimile, scuturnd din cap. Te rog, Sevasta. Nu acum. Vrei s-o aduci pe Adeluta? Se joaca de trei ceasuri n g er si mi-e teama sa nu capete vreun gutunar. Slujnica se holba si si facu cruce: Doamne fereste, conita! M-oi fi creznd arhanghel sau zipilin? ala-i tipar, nu-i v ine de hac nici o oaste de draci... Da' vaz ca m-am pus la taifet. Ma duc ntr-ale mele... Alexandrina si strnse salul n jurul umerilor. Peste cteva clipe, auzi glasul Sevaste i n curte: Adeluta... Adeluta! Vin-la baba sa-ti dea candel!... Zau ca am... Alexandrina surse si se ndrepta spre clavirul alb, cu ghirlande sculptate de tranda firi roz. Se aseza pe taburet potrivindu-si faldurile rochiei din catifea gris-pe rle, cu garnitura de siret verde otrava, si si plimba degetele stol de rndunici, z icea Sevasta n lungul claviaturii. Oglinda florentina i prindea chipul ca ntr-o cad ra. O figura diafana, cu ochi catifelii de un negru adnc, de antracit si buze sens ibile, mobile, usor umflate, o gura parca atunci smulsa din sarutari sfsietoare. Gura era amanuntul caracteristic al fizionomiei doamnei Cerchez si de la care n g eneral privirile, sau anumite priviri, se desprindeau anevoie. Parul blond cenusi u vara vrstat de suvite de un aur rosu, salbatic bine ntins peste cap si strns ntrn conci greu, pe ceafa, lasa libera fruntea nalta si boltita. ...Viens! Sur mes genoux reste assise Nous serons bien seuls, tout seuls Au souffle pur de la brise Pleuvent les fleurs des tilleuls Ton front qu'un nimbe aurole Sur mon coeur reposera; Ta bouche ma lvre folle De baisers s'enivrera... Glasul amplu, din piept, nfiora ploita de cristal a sfesnicelor vieneze, ngnndu-l eu clinchet argintiu. Dors! l'harmonie est profonde... Conita!... Conita!... Alexandrina Cerchez si culca minile pe clape si rasuci capul. Sevasta statea stlp n u sa, rezemata cu toata greutatea, de parca cineva ar fi ncercat sa intre cu de-a s ila. Conita, suiera, a venit spioanca! Sprncenele Alexandrinei, nalte si fine, se ridicara a mirare. ntreba zmbind: Care spioanca? Coana Aristita Verneasca. Grijeste la ce vorbesti ca asta-i izaltata rau! serpoa ica batrna. De partea cealalta se auzeau bufnituri, clanta scuturata cu furie. Da-i drumul, sopti doamna Cerchez si slujnica sari usoara n laturi. Aristita Vernescu intra ca o furie, matahaloasa, cu palarie si manta larga de ca navat, batnd cu bastonul. Semana cu o corabie neguroasa. Da' ce, ma chre, ati capiat? Va puneti dorobant santinela pe la porti? De cnd e mo da asta sa faci anticamera n nameti? Ajunsei sa-mi dea ausweiss servitoarea. Nu-i vina ei, tanti. Iorgu a nvatat-o sa nu dea drumul oricui. i e frica si lui de tlhari, de oameni rai... Adicatelea, eu sunt oricine? O cunosc pe ma-ta de cnd umbla teta cu tucalul dupa ea si pe tine... stiu, tanti, o ntrerupse Alexandrina rosind pna n albul ochilor. Sevasta e cam surd a, n-o fi priceput imediat... Nu suporta expresiile grosolane, ocolea instinctiv tot ce era dur, brutal si urt, uneori si detesta propriul trup. Ei comdie! bodogani Verneasca descotorosindu-se de sal si de manta. n locul vostru,

as crpi-o, de i-as destupa urechile... Da-i porunca sa-mi aduca ceva cald, c-am n ghetatara ca orbetii la usile voastre... Sevasta, grijeste te rog de ceai. Cu jamaica! preciza batrna fara sa se uite la slujnica. si vezi sa fie facut cums ecade, ca de laturi mi-s satula pna n cercei. Stai jos, tanti. Stau. si zi asa, cntai de inima albastra! Cu gndul la Iorgu, bun nteles. Nu-ti nghea ta minile, fata mea, tot fluturndu-le peste tambal? Alexandrina, tulburata, si pleca pleoapele. ngna n soapta: Nu-mi ngheata. Cnd cnti, uiti de toate. Razboiul, celelalte... Batrna o cerceta cu atentie: Da' ce te fstcisi asa, fata? Ia uita-te la mine! ti se pare dumitale... Nu-s fstcita... Mai bine spune-mi ce-i nou prin oras, pe ci ne ai mai vazut... Pe cin' sa vaz? Tot aia, parca nu-i stii? Catita Vanghelatului i-au crescut grec ului niste coarne de strapung bagdadia, nu-l mai cuprinde canotiera , Butculescu, neghiob de rage, cum l stii, fusei si pe la oile alea. Care oi, tanti? Picasi din nori! Care oi! Toantele trgului, caii de dric. Zoe, Zinca si Zizine. B onjour, bonjour, bonjour... Am venit... Am venit... Am venit... Alexandrina si trecu degetele peste fruntea boltita. ntreba masinal, cu gndul aiure a: Ce mai fac? Nici nu tin minte de cnd nu le-am vazut... Nu ies deloc? Cum sa iasa cu talpile rnjite? s numai zdrente si petice, n schimb, au vizite inter esante. Butculescu care le filozoficeste mai abitir ca un sobor de dascali greci , alalalt de le vine nepot... Cine, tanti? Dabija, raspunse scurt batrna cu buzele strnse. Pleoapele Alexandrinei tresarira. Lua la ntmplare un evantai de pe clavir si ncepu sa-si faca vnt. Verneasca se mira: ti-o fi cald! Am uneori fierbinteli... Vezi sa nu dai n oftica. Biata ma-ta tot asa se prapadi. Ori ti-o fi mbobocit inim a... Alexandrina rse silit: Nostima mai esti, tanti... Ma ntreb cteodata: nu ostenesti sa fii mereu mnioasa? Sunt apelpisita, fata mea, nu mnioasa. Sarita din cumpat nca nu m-ai vazut si zi f ereste si vai acelei zile! Se auzi un ciocanit si Sevasta intra n odaie mpingnd usa cu umarul. Depuse o tipsie dinaintea batrnei si se retrase morocanoasa ctiva pasi. Verneasca inventarie dintr-o privire continutul tavii: o ceasca de ceai din port elan englezesc, un flacon de cristal cu jamaica, cteva prajiturele uscate hm! Vre ascuri! Pe un fund de farfurie... Scuipasi n zeama, fa? Sevasta casca ochii. Se interesa, ncredintata ca o lepadasera urechile: Cum?! Grigore, deslusi Aristita Vernescu, avea o vorba: n birtul unde te-ai certat cu c helnerul ori n-ai dat bacsis, sa nu mai intri ca-ti stupeste n bucate. Ce oroare! exclama palida Alexandrina. Verneasca se enerva: si la privata cnd te ndemni, nu-i tot oroare? Viata nu-i doar zambila si stihurile Butculescului. Sevasta, vnata de indignare, se adresa Alexandrinei Cerchez: Domnisoara Adeluta vrea sa va spuna noapte buna. Las' ca doarme nentoarsa si fara mofturi din astea, interveni batrna. E obisnuita s-o sarut, nainte de-si face rugaciunea. Prostii! O deprinzi cu farafastcuri ca sa iasa balega moale ca tine. Fata Alexandrinei se contracta. Rosti cu dintii nclestati: Ad-o aicea, Sevasta! Fetita, blonda, grasuna, cu bucle englezesti care zburdau pe gulerasul de tafta

pepit, navali zgomotoasa n ncapere. Schita o reverenta grabita dinaintea batrnei si se refugie n bratele Alexandrinei: Mama, te-ai uitat pe geam? Am facut un mos de zapada uite atta! ntinse bratele car e nu-i ajungeau: Zau, mama! E mai voinic si mai gros dect Vasile, surugiul... Mai gros dect... dect doamna asta. A zis si Sevasta: izbutisi o dihanie, pe potriva cu coanei Aristita... Alexandrina, nghetata, ncerca sa-i stapneasca navala cuvintelor: Desigur, Adeluta, du-te si te culca. Dar nu te-ai uitat, mama! Avem vreme mine dimineata. O sa ne jucam mpreuna, toti trei: tu, cu mine si cu mos ul de zapada. Fetita batu fericita din palme si se lasa condusa pna la usa. si lua ramas-bun cu acelasi knix teapan, apoi i se auzi tropaitul botinelor pe coridor. Verneasca lepada ceasca n care turnase cteva degete de rom. Halal de crestere aleasa, Alexandrino, n-am ce zice! si dupa ce trnteste mojicia, o mai si dezmierzi... ngna glasul doamnei Cerchez: O sa ne jucam mine mpreuna... Afe rim, soro! Alexandrina se aseza stnjenita pe o margine de scaun framntndu?si degetele nelinisti te: mi pare rau, tanti... E un copil de cinci ani, nu stie ce vorbeste. Trei scatoalce dupa ceafa si nvata la repezeala. Nu sta n principiile mele si nici ale lui Iorgu s-o batem. Exista alte metode de corectiune. Am vazut. La o urma, treaba voastra, doar ca mine-poimine sa nu te miri daca ti-o m batrni n batatura mpletind cosita alba. Barbatului i place muierea gingasa, supusa, d e sfioasa ascultarica. Ca dumneatale, zmbi Alexandrina. Apai eu, fata, sari Aristita, nu mi-s de maritat. La vremea mea am stiut har Dom nului cum sa ma port, iar acuma altele mi-s rosturile, nu sa fac pe brndusa de pa dure. Alexandrina si cobor pleoapele. stia tot trgul cum si luase Vernescu lumea n cap. Dup cinci ani de nsuratoare, cuprins de sat din pricina firii asupritoare a Aristite i, fugise la Bucuresti. Murise trziu printre straini, pomenind cu limba de moarte ca nevasta-sa sa nu fie ngaduita la nmormntare... Batrna si turna restul de jamaica n ceasca golita si trase un gt zdravan. Parca ma mai dezmortii nitel... Dar cu Iorgu ce-o fi de nu pica? Mi?era dor sa-i vaz ochisorii. Cu afacerile dumnealui, ofta doamna Cerchez. Parca nu-l stii, tot pe drumuri. Ba la mosie, ba la Iasi... Las c-asa trebuie sa fie barbatul! Batatarnic nu mototol, s-astepte sa-i ploua c u lipii calde si poame de la Rusalim... Ia stai! Parca fosneste careva pe la gea muri. ti se pare, tanti. O fi vntul. Ci las-o pacatelor! Vnt ncaltat n cizme. N-auzi? Tropaie ca o herghelie. Sevasta si vr nasul pe usa: Conita, te cerceteaza cineva... Nu vrea sa intre ca-i zorit. Alexandrina se ridica tulburata. Grabi spre usa n forfota de fuste fosnitoare. Iarta-ma, tanti, un minut. Reteza fulger coridorul rece si se opri n vestibulul cu marchiza. Un ostas tnar si ndesat, cu promoroaca n mustata balana, saluta si ncepu sa scotoceasca n pieptii ma ntalei. Scoase un plic violet, exclamnd cu satisfactie: asta e! Am primit ordin sa vi-l aduc asta-seara negresit si sa nu-l depui dect n mn a dumneavoastra. Multumesc, sopti doamna Cerchez. Era tulburata, tragea cu urechea spre odaile din fata, fara sa nimereasca buzunar ul rochiei. Dibui cteva monede si le vr n palma soldatului. O bancuta se rostogoli pe presul caramiziu. Omul dadu sa se aplece, dar Alexandrina, gtuita de spaima, l op ri: Lasa... Du-te acum... Port vreun raspuns?

Nu... E cineva n vizita... Du-te, du-te. si musca buzele. Sa te confesezi necunoscutilor, uite unde ajunsese... Dupa ce nchise usa, se lipi de perete, asteptnd sa i se domoleasca bataile inimii. O lua ametita spre salon. Pasea ca beata, cu genunchi moi, pe dusumea nesigura. Aristita Vernescu o masura scurt: Da' ce patisi, Alexandrino? Esti alba brnza de Braila. N-am nimic. si ala ce vruse? Care ala? Nu te fa proasta, ca esti de-ajuns. Ostasul... A, nimic important... A fagaduit Iorgu un car de lemne pentru comenduire... I-am zis sa vina poimine. i ocolea privirea iscoditoare, atintind covorul, tablourile de pe pereti. Hm! ti alearga ochii zici ca-s lacuste. si-n ravas ce zice? N-am primit nici un ravas, spuse Alexandrina gata sa plnga. Asa o fi daca zici tu, da' mie mi s-a parut altfel... ti s-a parut, ngna doamna Cerchez. Batrna ofta, ridicndu-se anevoie: Eh, tinerete, tinerete... La buna vedere, draga mea, si cruta-ti inimioara. Pe Io rgu trec eu sa-l vaz dupa ce si-o ispravi daravelele... Cnd auzi gfitul portilor de fier ale curtii, Alexandrina izbucni n plns. Scoase din c orsaj scrisoarea si se apropie mpleticita de lampa. Flacara musca peretii de sticl a cu zvrcoliri de sarpe. Citi printre lacrimi cteva rnduri asternute n graba: "Adorata mea, Te stiu singura pna poimine si-mi ngadui sa-ti tulbur linistea. Dimineata, te-am zar it pe Strada Unirii. Am ncercat emotii de licean. Cine si-ar fi nchipuit?... Cteva versuri, deprinse n copilarie, mi vin n minte. ti le trimit: ..Si l'enfant repose, Un ange tout rose Que la nuit seule on peut voir, Viendra lui dire: Bonsoir!... Am vrut sa-ti spun noapte buna. Noapte buna, Sandrela..." Alexandrina Cerchez, zguduita de plns, ncuie scrisoarea n sipetelul chinezesc. ntr-u n trziu, lua lampa si se tr anevoie n iatac. La feresti, gfia viscolul. *

Dimineata era geroasa. n spatele perdelelor ciuruite pe alocuri surorile Algiu tre murau cu minile vrte n mansoane de foca. Se priveau, pasari speriate, si din cnd n c rageau cu ochiul spre cartea postala militara, pusa la vedere pe masuta turceasca batuta n cioburi de fildes. Zoe rosti n cele din urma, dregndu-si glasul: Cred... cred ca nainte de a lua o hotarre, va trebui sa ne ntarim putin. Cte o picat ura din Armagnacul lui papa nu poate sa ne strice... N-ar trebui sa exageram, spuse Zizine si glasul se prelinse firav ca un firicel de fum. Daca ncepi sa te obisnuiesti, ti-e foarte greu sa mai re-nunti. n doua lun i am consumat mai bine de o jumatate de sticla. Adevarat, observa Zinca, dar gndeste-te ca evenimentele din ultima vreme ar fi dob ort persoane mult mai voinice dect noi. Nu stiu cum am rezistat. Totusi, ar fi bin e ca Anica sa nu bage de seama. Asemenea deprinderi, daca se afla despre ele, te compromit. Zoe, cea mai expeditiva, scoase trei paharute de cristal ct cochilia unui melc si le umplu cu mna tremurnda. Mi-a luat gura foc, declara Zizine, dar trebuie sa recunosc ca acum ma simt mai puternica. Zinca apuca nesigura cartea postala si lorgnonul. O citeau a douasprezecea oara de

la avertismentele tiparite cu litere de o schioapa "Nu se scrie nimic privitor la armata", "Nu se pune nici data, nici localitatea" pna la semnatura: Tudorel. E n Regimentul 11 Rosiori... Locotenent, completara Zoe si Zizine. Ma ntreb cine o fi acest domn Mares, si n ce masura i putem fi noi de folos. "...va rog fiti amabile, cita din memorie Zinca, si serviti-l, i sunt mult, nici nu va imaginati ct de mult, ndatorat..." Zoe clipi nervoasa: As fi dezolata daca as sti ca Tudorel joaca. E mult prea tnar pentru a capata asem enea naravuri. Daca nu ma nsel, Radu era la fel de tnar cnd a trebuit sa vnda Scaienii. Zizine si duse mna la frunte. Nu zau, Zincuto, ce rost are sa ne amintim acum toate istoriile neplacute din fam ilie? "...eu sunt acum bolnav de dizenterie, urma Zinca de asta data citind, dar ncolo v orba tiganului sanatos tun..." Oare ce-o fi vrnd sa spuna? Probabil ca acum e n convalescenta, presupuse Zizine. Zoe si netezi poalele scamosate. n orice caz, foloseste expresii oarecum ciudate... "Ma plictisesc de moarte, feri citi ofiterii nsurati care sunt aici cu nevestele lor. Cel putin se amuza noaptea ..." Doamne, Zoe! exclama Zinca ducndu-si palmele la ochi. Cum poti repeta asemenea or ori? Zinca suspina cu nostalgie: tii minte ce copil dragalas era? Ca o fetita. Parca-l vad cu bucle si n sortulet de dantela. i simt nca greutatea n brate... A fost totdeauna nepotul meu preferat. Toate acestea sunt din pricina razboiului, decreta Zizine. Nu credeti ca ar trebui sa ne consultam cu Dimitrie? E un barbat att de hotart! Zinca si rasuci inelul subtire cu opal. Dar daca acest domn Mares se prezinta mai nainte de a fi apucat sa vorbim cu Dimi trie? si apoi, nici macar nu stim ce doreste de la noi. Simt ca ma doare capul, se plnse Zizine. Hotart, asemenea emotii sunt peste puteri le mele. Cred ca am sa ma ntind putin... Nu te mai ntinde, cucoana, ca-ti pica petitor de soi. Surorile Algiu sarira arse. Ah, obiceiul Anicai de a asculta pe la usi, de a se strecura n odai cu pasi pisicesti. Cine a venit? Slujitoarea salta din umeri. El stie ce a balmajit acolo. Parca tine n gura trei prune si o nuca. I-ai spus ca suntem acasa? Ba nu, la hora! Asteapta aci, n antret. Batrnele se privira contrariate. Sa... intre, sufla Zoe cu inima purice. Zoe, Zinca si Zizine priveau cu gurile cascate. Barbatul din fata lor nu semana cu nimic din ceea ce avusesera ele vreodata ocazia sa ntlneasca pe strada, n famili e, la teatru ori putinele serate la care participasera vreme de peste cinci decen ii. Era natural, direct, lipsit total de conveniente, fara a fi comis de fapt ni mic deplasat, se misca dezinvolt prin ncapere si dadea impresia ca le cunoaste de o viata. Ma numesc Mares. Exclamatiile de groaza ale batrnelor fusesera att de perfect identice ton, intensi tate, emitere simultana nct strainul izbucni n rs. Se pare ca eram asteptat... Privirea batrnelor aluneca instinctiv spre cartea postala abandonata pe gheridon. Mares se uita scurt n aceeasi directie si un surs cald i lumina toata fata. V-a scris Tudor, presupun. Marturisesc, mi-era teama ca sunt prea grabit, arata spre misiva: Vesti bune? Da, ngaima Zoe fara sa se gndeasca, e bolnav de dizenterie.

Dizenterie, repeta Zinca. Mares arbora o expresie de circumstanta: Bietul baiat. Sa speram ca nu-i grav. Sa speram... aaa... Luati loc... Palaria puteti s-o puneti n spatele dumneavoastr a... Da, da... Pe canapeluta. Cteva clipe se cercetara n tacere. Mares cu o privire calda, nvaluitoare, care cucer ea spontan, batrnele emotionate, la pnda, ncercnd sa nteleaga ce se ntmpla. Ce mai faceti? ntreba Mares zmbind, de parca nu s-ar fi vazut de o saptamna, de o l una sau de un an, dar erau ndeajuns de bune cunostinte pentru ca ntrebarea sa sune f iresc. Bine, spuse nesigura Zizine. Nu-l scapa din priviri, constatnd cu stupefactie ca respira mai usor, ca da, stra inul acesta cu figura de roturier o captiva, ca se simte neasteptat de bine n pre zenta lui. Se uita cu coada ochiului spre Zoe si Zinca. si ele pareau mai nsuflet ite, obrajii prinsesera oleaca de culoare. A! exclama Mares. Bine ca mi-am adus aminte... Am ceva pentru dumneavoastra... Scotoci n buzunarul interior al macferlanului cenusiu si scoase trei cutioare mic i, rotunde. Pe capacele emailate, nimfe roz, dolofane, pareau sa galopeze pe cai invizibili. Obrajii Zincai se mbujorara: Oh! Bombons lite. Nu le-am mai vazut dinainte de razboi... Permiteti-mi sa vi le ofer cu regretul de a nu fi gasit ceva mai cauta cuvntul pot rivit interesant. Zoe si ndrepta spinarea si rosti din vrful buzelor: Sunteti foarte gentil, dar poate ca nu ne cunoastem ndeajuns de bine pentru a put ea accepta cadouri din partea dumneavoastra. Cadouri... relua Zizine cu gura apa. Erau niste bomboane parfumate, colorate delicios. Desi mici, puteai suge o jumat ate de ceas o singura margica. Dupa ce mplinisera paisprezece ani, maman le dascalise: "Dragele mele, nu se prim esc daruri de la necunoscuti. Iar cnd un tnar ncepe... enfin, sa se intereseze de t ine poti accepta flori, bomboane, un martisor sau un album de suveniruri. Dupa l ogodna, lucrurile se schimba, totusi obiectele intime ramn inadmisibile..." Cuvintele rasunau acum n mintea batrnelor. Dar eu va cunosc de mult, zmbi Mares punnd cutiutele pe masuta. Nu va nchipuiti cte i-a povestit Tudor despre dumneavoastra. tine mult la matusile lui. Miscate, Algiencele ncepura sa tremure. Jeurile si lantisoarele umplura odaia cu cn tecel de greier. Mi-a vorbit de gratia si gingasia dumneavoastra, urma Mares, si bag de seama ca nu mi-a vorbit destul, mi-a povestit ct sunteti de blnde, politicoase si ndatoritoa re. Tudorel exagereaza, spuse Zoe n pragul lacrimilor. Ctusi de putin. Va aseamana mereu cu florile sfioase ale nceputului de primavara. Zinca si duse prima batista la ochi: Bietul copil. Mi-am dat totdeauna seama ca e un baietas sensibil. Datorita lui, va cunosc astazi att de bine. De pilda, doamna Zizine face acuarele ncntatoare, doamna Zinca brodeaza minunat la gherghef, dupa cum doamna Zoe compun e mici chtece extrem de inspirate... mi pare rau ca va tulbur. Batrnele plngeau de-a binelea tamponndu-si ochii si nasurile. Zizine izbuti sa vorbe asca cea dinti: Va multumim, domnule Mares. Va multumim pentru toate aceste cuvinte frumoase. n z ilele noastre auzi att de rar lucruri care sa-ti faca placere... Att de rar... Dezghetata, din nou la ndemna n salonul ei, Zinca se interesa: Cum ati izbutit sa-l cunoasteti att de bine pe Tudorel, domnule Mares? Simplu. Datorita unui gnsac. Surorile Algiu facura ochii mari si batura din palme: Un gnsac? N-am mai auzit de asa ceva! Povestiti-ne mai repede. Suntem att de nerabdatoare... Ochii le straluceau de curiozitate, i sorbeau cu lacomie cuvintele.

mi permiteti sa aprind o tigareta? Dar binenteles! Nu ne supara deloc. Mirosul de tutun este att de barbatesc si nvior ator! Mares trase doua fumuri zmbind aducerii aminte. Sunt negustor, angrosist, ma ocup de aprovizionarea armatei, nainte de razboi face am cu totul altceva... n sfrsit. Deci cumpar si vnd cu toptanul ori cu bucata, dupa cum se iveste prilejul. ntr-o zi, ma opreste un ostas n piata ma aflam la Bacau s i-mi ofera un gnsac de toata frumusetea. Va spun sincer, m-am gndit sa-l iau pentr u mine. Cu varza sau castane e delicios! suspina nostalgica Zinca. Zizine aproba. Delicios! Anica l prepara admirabil... Ah, iertati-ne, domnule Mares. Suntem niste cotofene guralive. Va rog sa continuati. I-am dat cincizeci de lei crestinului si mi-am vazut de treburi. Cam peste un ce as, ma trezesc acasa, la gazda unde trasesem, cu un locotenent teribil de agitat care ma ntreaba de gnsac. Pe scurt, se ofera sa-l rascumpere la indiferent ce pret . Dar ce zic se ofera! Ma implora pur si simplu, ai fi zis ca soarta lui, a razb oiului, a lumii ntregi depinde de oratanie... Dupa cum ati ghicit probabil, locot enentul era Tudor. Nu nteleg, spuse Zizine, vreau sa spun, nu mi-amintesc ca Tudorel sa fi avut vreu n penchant special pentru gste... Mares ncepu sa rda. Gnsacul este mascota Regimentului 11 Rosiori. l urmeaza pretutindeni, pe cmpul de lu pta sau n spatele frontului, si pot afirma ca e fiinta cea mai rasfatata si bine h ranita de pe teritoriul Romniei. Ostasul, un amart de prin Gorj, l furase gndind sa faca rost de ctiva poli. Batrnele izbucnira n rs. Rdeau cu umerii firavi, cu ochii nlacrimati, cu zulufii desc eiati, cu multimea de lanturi si margeluse. Anica, contrariata, deschise usa: Aferim! Da' stiu ca va veseliti! Porte-bonheurul regimentului! sughita Zinca. Doamne, ce copii nazdravani! Binenteles, conchise Mares stingnd tigareta, am facut haz mpreuna si m-am bucurat ca gazda nu apucase sa sacrifice pasarea. Dupa aceea, ne-am vazut mereu. Afacerile m-au tinut trei luni la Bacau... si acum? ntreba Zoe. V-ati mutat n trgusorul nostru? Mares si desfacu bratele. Sa zicem mutat. Oricum, interesele m-au adus n oras pentru o perioada mai lunga. A sa mi nchipui. Evenimentele o vor hotar. Unde veti locui? Barbatul surse plecndu-si pleoapele. Declara cu jena bine jucata: Aici este problema. ndraznisem sa sper ca m-ati putea gazdui dumneavoastra. Noi?! Nu va speriati, surse Mares. Nimeni nu va poate obliga sa ma primiti. ncerc sa va e xplic cum stau lucrurile: Afacerile mele presupun un program sa-i zic... mai exc entric. Plec n zorii zilei, alta data abia spre amiezi, ma ntorc la ore neasteptate . Am nevoie deci de o camera izolata pentru a nu deranja gazdele. Dupa cum stiti, cea mai mare parte a caselor din oras sunt construite n stil vagon. Afara de ace asta, afacerile mele necesita multa discretie. Sunt doua conditii greu de realiza t n persoana unui singur proprietar, dar Tudor m-a asigurat ca domniile voastre l e ntruniti pe amndoua... Batrnele se privira uimite. Ca totdeauna, tulburarea sau nedumerirea li se citea n zbuciumul pleoapelor. Probabil acesta este serviciul la care se referea Tudorel n cartea lui postala, r osti Zinca. Nu reuseam sa ghicim deloc... Suntem silite sa recunoastem ca nu ne-a m gndit niciodata sa nchiriem... si musca buzele strecurnd o privire vinovata. l uitase pe Dimitrie... Fac o completare. Mares ridica degetul. Pretul chiriei l stabiliti dumneavoastra. De asemenea, mi-ar face placere sa va ajut pe ct mi va fi posibil, n chestiunea ap rovizionarii. Zoe si privi stnjenita minile.

Nu suntem niste fiinte mercantile, domnule Mares. Dar pur si simplu, nu vad cum.. . Tudor mi vorbea despre o aripa a cladirii complet separata, o ntrerupse Mares. Batrnele sarira ntr-un glas: Acolo nu se poate! Nu, nici gnd, adauga Zizine speriata. Mares le strecura o privire ascutita. Tacu. Poate... ngaima Zinca nesigura... Cred ca am putea ncerca n odaia lui Jean. Jean? ntreba Zoe neatenta. Da, fostul fecior al lui papa... Dar nu, e mult prea modesta... Nu sunt pretentios, doamna, interveni Mares. mi permiteti s-o vad? Zinca se ridica sa-l conduca. Zoe si Zizine, ntepenite pe causeusa, se uitara una la alta. N-o stiam asa de curajoasa, sopti Zoe. Ba da... n realitate a fost totdeauna cea mai ndrazneata dintre noi. tii minte, cnd eram mici, la Blidari? Zinca a fost singura care a cutezat sa-si bage picioarele goale n havuz, desi mademoiselle Denis ne-o interzisese cu desavrsire. stia ca e plecata la posta. O stiam si noi... Totusi mi-e teama, Zoico! Ce-o sa spuna Dimitrie? Oare am proc edat ntelept? Zoe si duse mna la frunte. Ah! Nu ma pot gndi la attea lucruri dintr-o data. si n definitiv, nu vad cu ce l-ar putea stingheri pe Dimitrie. Domnul Mares va folosi usa de la bucataria de vara . Mi se pare de altfel o persoana foarte bine. Foarte bine. l gasesc saritor si spontan. stii, mi plac oamenii n mintea carora ti d ai seama ca nu se petrece nimic ascuns. Presimt ca domnul Mares este un astfel d e barbat. Cei doi se ntoarsera cu expresii vizibil ncntate. Dragele mele, domnului Mares i convine odaia. V-ati fi nchipuit? E cu mult mai confortabila dect ndrazneam sa sper si va sunt adnc recunoscator. Va d eranjeaza daca ma mut imediat? Dimpotriva, ne face placere. Mares multumi nclinndu-se. Se ndrepta spre usa straduindu-se sa paseasca fara zgomo t. Deschise brusc. La capatul coridorului se topea o silueta masiva. "Barbat? Femeie? Interesant..." Parasi curtea surorilor Algiu preocupat, cu capul nghesuit ntre umeri si barbia rez emata n piept. CAPITOLUL V Parerea mea e sa-ti mbraci tunica, spuse capitanul Alexandru Ioanid nchiznd un dosar cu copertele rosii. Aprinse o tigara si facu doi-trei pasi prin ncapere ncercnd sa se dezmorteasca. Pare a impecabil chiar si n uniforma de campanie bleu-horizon, genul de barbat seducato r si desavrsit elegant oriunde, n foaierul unui teatru sau aici, ntr-un birou mohort , cu peretii verzi, de la Cartierul General. Gogu Rosianu, doar n camasa cu mnecile suflecate, manevrnd compasul deasupra unei h arti uriase, l masura din cap pna n picioare. Dom'le, dumneata faceai avere ca gigolo. Problema e ca nu putem sa-ti semanam to ti. Asa a lasat Dumnezeu! Frumosi ca dumneata ori simpatici ca mine. Sau sluti ca subsemnatul, zmbi Teodorini. Studia un nomenclator sosit chiar n dimineata aceea si lua note pe niste fise ngus te pe care le completa cu un scris nervos si ascutit, amintind grafismul gotic. Ioanid replica linistit: Nu era vorba despre mine. mi cunosc fotografia si vocatia. ti atrag doar atentia c a o sa ai neplaceri daca Dabija te gaseste ntr-o tinuta necorespunzatoare. Suntem n razboi, nu ma duc n audienta la Palat! spuse Rosianu. n consecinta, exista afaceri mai serioase care ar trebui sa-l preocupe. Cnd ti va fi subaltern, sa-i comunici punctul tau de vedere. Deocamdata nu cred ca

l-ar interesa n mod special. Valeriu Teodorini nota pe fisa: "Div. 5 si 9. gen. Razu si Scarisoreanu corp 6 A rm. com. gen. E. Grigorescu..." si ridica privirea adresndu-se maiorului Rosianu: Ioanid are dreptate. Lui Dabija i e perfect egal daca te afli n transee sau la bal. Pretinde tinuta fara cusur. Pentru el e o chestiune de principiu, mai exact de d isciplina, si mai exact, de autodisciplina. Gogu Rosianu azvrli enervat compasul: Te felicit, mon cher, esti al dracului de tare la teorie! ncearca te rog sa tragi o singura linie, la o harta ct un cearsaf, ntr-o cutie de chibrituri ca asta de p atru pe patru, unde mai lucreaza doi insi, strns n chingi ca un cruciat. Care-i de steptul care a nascocit gulerele astea, ca l-as pune acum la zid! Nu poti sa-ti p rivesti buricul, fara sa-ti fracturezi barbia sau maxilarul! Cum crezi! spuse Ioanid, apropiindu-se alene de fereastra. Se vedea o parte din piata lipsita de vioiciune, de animatia cumparatorilor, de l arma orataniilor si-a cupetilor care-si falesc marfa n versuri si cu glasuri auto matizate, de culorile vii care-ti nveseleau ochii pe tarabele de altadata: orange -ul morcovilor si portocalelor, verdele n paleta completa al legumelor proaspete, cosul sngeriu al merelor sau al unei creste de cocos, galbenul dulce, de para per gamuta sau bruma violetelor de Parma a strugurilor pastrati peste iarna... Cteva babe stateau pe vine, dinaintea unor saculete saracute. Broboadele le nfasura u capul si trupul pna jos, peste ciubote. Nemiscate si mohorte, semanau cu niste m usuroaie uriase de furnici. Un mosneag plimba de colo-colo o funie plesuva de us turoi, un baietan nu prea rasarit nghetase cu un cosulet de seminte atrnat de toar ta bratului. Trecatorii rari mergeau cu trupurile ncordate de frig, parea ca toti se grabesc, undeva anume, negresit anume... "Macar de ar sti unde..." reflecta Ioanid, desprinzndu-se de geam. Pe sticla, abu rul respiratiei se chirci pna ajunse ct un irmilic, apoi pieri ca o parere. Bodoganind, cu miscari bruste, ostentative, maiorul Rosianu smulse tunica de pe spatarul scaunului si o mbraca. Teodorini zrmbi vag. si vazu de lucru fara sa comenteze. "...Div. 13-a gen. Popescu, aghiot. cpt. Miclea, Div. 14 gen. Bunescu... col. Fr atila (?)..." l trecu nca o data pe fisa separata, subliniind numele si repetnd semnul de ntrebare . Ioanid apasa ca din ntmplare clanta usii de la biroul generalului Dabija, apoi se p ropti dinaintea lui Rosianu tinnd minile la spate. Parea ca?l urmareste cu toata a tentia. Ma treci n revista? Ioanid aproba dnd din cap: Ai procedat foarte cuminte. De altfel e destul de frig aici. Mie mi-e cald. Apropo, daca tot te-ai ostenit, nchide bumbul de la guler si ndreapta clapa buzunaru lui stng. Valeriu Teodorini se lasa pe spatarul scaunului, cu minile abandonate din cot pe b irou, si ncepu sa rda: Nu sunteti seriosi defel! Ce rost are sa va ciondaniti? Eu nu ma dondanesc, spuse capitanul Ioanid. Remarc. si daca amicul Rosianu e sinc er, ar trebui sa recunoasca, cel putin fata de el nsusi, ca-i fac un serviciu dez interesat. Am cunoscut un sublocotenent la Razoare sanctionat de Dabija numai pen tru ca avea parul crescut cu jumatate de centimetru peste lungimea regulamentara ! Absolut exact! se auzi glasul de gheata al generalului. Ioanid ncremeni cu capul ntors. O singura secunda, dupa care Rosianu si Teodorini s arira de pe scaune. Capitanul, ncordat arc n pozitie de drepti, si musca impercepti bil buza. "Ce naiba?! Asculta pe la usi? stiam ca-i boier..." Dabija i cntari cu o privire lipsita de expresie. Nu, domnilor! Nu ascult la usi. Am gasit-o ntredeschisa, fapt pe care-l consider impardonabil pentru un ofiter de Stat-Major... Maior Rosianu!

Ordonati! tinuta dumitale nu se supune nici unui regulament. Nu obisnuiesc sa atrag niciod ata atentia de doua ori asupra aceluiasi fapt! Te afli aici n serviciul maiestati i sale si nu la birt. Secundo! Lucrarea pe care mi-ai prezentat-o ieri este necor espunzatoare, efectuata la o scara fantezista. Gogu Rosianu nghiti nodul din gt: Permiteti-mi, domnule general, am respectat indicatia din legenda. Dumneata esti tehnician diplomat, nu copist. Nu ma intereseaza somnambuli care s e supun ordinelor, ci specialisti care gndesc n timp ce le executa. La ora 14,01 mi prezinti lucrarea revizuita. Maior Teodorini! La 14,16 minute astept documentat ia completa. Facu doi pasi si se opri brusc. Cineva a ncercat sa patrunda n biroul meu. Teodorini, Ioanid si Rosianu se privira stupefiati. Imposibil, domnule general, declara Valeriu Teodorini. Nici unul din noi n-a par asit o singura secunda aceasta ncapere. Daca... Dabija l fulgera cu privirea facndu-l sa-si nghita restul cuvintelor. Spuse raspica t: Cineva a ncercat usa, apasnd pe clanta. Cnd am plecat, am lasat-o la locul ei. Capitanul Ioanid, fstcit, ncerca sa rda: Scuzati-ma, domnule general... Am avut o usoara ameteala si m?am rezemat de usa, deplasnd probabil clanta. Pe viitor sa-ti reglezi mai bine vertijele. Scoase o cheie mica de Fichet si deschise biroul. Capitanul Ioanid l urma cu dosa rul rosu sub brat. Gogu Rosianu se lasa sa cada pe scaun. si cuprinse tmplele ntre palme, nfigndu-si deg etele n parul castaniu. Sufla istovit: Ora 14,01! Dumnezeule! * Ne vedem la Tata Nicu si-i aduci si pe amici... N-or sa refuze, te asigur... Sunt curios sa-i cunosc, mai stii?! Poate am vreo inspiratie... De pe margine vezi m ai lucid. Da, da, asa ramne: pe asta-seara. Domnul Mares puse receptorul n furca si-i multumi domnisoarei Aurica, telefonista, o fata visatoare cam de treizeci de ani, cu parul strns melc n crestetul capului si guleras de gupura. Cobor treptele postei, aspirnd cu placere aerul rece. Seara e ra geroasa, cerul vatuit, greu, staruia amenintator deasupra orasului. Cteva fere stre, cu lumina saraca, galbuie, sporeau tristetea strazii. Mares ocoli atent o mica prtie de gheata, facuta de copii, si intra pe Unirii. Casa Algiu, nalta, cu f ronton triunghiular si un salcm cu brate descarnate, ncremenite de frig, se vedea din capatul strazii. Parcurse douazeci sau treizeci de metri si se opri brusc sco tnd o mica exclamatie. La una din ferestrele aripii nelocuite se tra anevoie un fi ricel de lumina. Mares arunca o privire atenta n lungul strazii pustii. O femeie scunda si masiva, carnd o papornita cadrilata, disparea ntr-o curte. Calcula rapid ca intrnd pe poteca ar fi fost imposibil sa treaca neobservat. Tnguitul fierului r uginit, mai sigur dect cea mai sistematica sonerie nemteasca, o aducea totdeauna s i negresit pe Anica n pragul bucatariei. si propti gheata n trunchiul salcmului si i zbuti sa apuce unul din stlpii lati de piatra care ncingeau dimpreuna cu nenumarat e suliti de fier cladirea. si lua avnt si, saltndu-se n mini, facu o rotire dndu-si mul de partea cealalta a gardului. Ramase cteva momente n zapada, atent la zgomote le strazii. Un ciob de luna opintea sa-si limpezeasca obrazul printre nori, o cio ara napadita de somn ciugulea vazduhul cu croncanit lipsit de vlaga. Mares trecu pe sub ferestrele batrnelor ndoindu-si spinarea, ocoli o statuie de pi atra nu prea nalta o zeita goala cu bratul ridicat gratios si capul culcat pe uma r si, straduindu-se sa calce doar pe zapada afnata, se furisa spre aripa din spat ele cladirii. Prin crapatura mica, o pana de lumina strecurata ntre faldurile drap eriei, zari coltul unui birou masiv, baroc, un fragment din marginea buclata a un ei rame florentine, un vrf de botina ngusta si eleganta.

Mares, iritat, si ciupi obrazul aspru. i venea sa sparga geamul, sa traga draperia cu o singura miscare. ncerca aceeasi irezistibila dorinta de a sti pe care o ncer case demult, n copilarie, cnd cu o lovitura de ciocan sparsese pendulul din salon. Cineva i spusese ca fetitei care se legana vesela, n scrnciob de bronz, sub cununit a de trandafiri, i face vnt un pitic ascuns n pntecele ceasornicului. Zile ntregi ref lectase la modalitatea de a-i face cunostinta. Astepta o bucata de vreme, dar cioburile de imagine ramasera aceleasi, ca ntr-un c aleidoscop stricat. Salta din umeri si se ndeparta. Chd iesi n curte si privi ceasul. 6,10. Iuti pasul, n fundndu-si minile n buzunarele macferlanului. "Interesant.. Din ce n ce mai interesant... Cine o fi cucoana?" * Tata Nicu Teodoru, jovial, cu mustata pleostita mereu uda si sort verde de piele peste pntecele gogonat "cum naiba e asa de gras, domnule! Ce o fi vrnd n el pe secet a asta?!" era ntrebarea predilecta a musteriilor curata masa de scrum batnd-o cu o crpa uscata. Mai aducem un rnd, domnu' Mares? Da... Da. Raspunsese masinal, fara a-i consulta pe ceilalti, ca si cum problema se ntelegea de la sine: "Ce mai ntrebi?" Gogu Rosianu bau ultimele picaturi de vin rosu, cu o grimasa de neplacere. Posirca! Acru de ti se ncretesc dintii. Valeriu Teodorini surse cu blndete: stii altul mai bun? Nu ma incita! Daca-i dau cep, o tin pna mine dimineata. Am o cultura solida, as zi ce impresionanta, n materie. Capitanul Ioanid aprinse a patra tigareta. Declara visator: Ca sa vezi! Altadata ma strmbam cnd vedeam Byrrh pe masa. Avea mama o idee fixa ca -i un aperitiv sanatos... Bun vin, aprecie competent Mares. A luat optzeci si doua de medalii si diploma de onoare la expozitia generala romneasca din '906. O fi, nene, conceda Gogu Rosianu, dar Chablis-ul l bate. Baremi la o cutie de cav iar, mncata asa, de pofta buna, exclude orice concurenta. Vorbea cu gura plina, nu trebuia sa-l privesti de doua ori ca sa ti-l nchipui atacn d o masa compusa din paisprezece feluri. Maiorul Teodorini si plimba ochii prin bodega, un stabiliment fara pretentii, de cartier marginas, cu dever n vremuri bune. O bucatarie suculenta, probabil tocanit e, mici si tuslamale "memorabile", ciorbe grase iuti si aprige "imbatabile", uge r de vacuta cu usturoi "inegalabil", asigura o clientela fidela de gurmanzi. Oale le asezate pe polite, aramaria, scaunele taranesti, cu trei picioare si fara spat ar, i aminteau faimoasa crciuma bucuresteana asezata peste drum de Cimitirul Bellu "Mai bine aci ca vizavi". Lumea putina din local, ctiva batrnei avnd aer de amploaiati la pensie si trei tara ni cu papornitele ndoite din genunchi, si sorbeau molanul rationalizndu-si nghitituri le. Erau cenusii, mohorti, absenti. Cred ca niciodata nu s-a vorbit atta despre mncare, constata Teodorini netezindu-si parul pe tmpla. Cel putin eu unul n-am auzit. Natural, n-o pun pe matusa-mea, sor a mamei, la socoteala. N-a avut n viata ei alta preocupare. O gamana de 98 de kil ograme cu cea mai bogata colectie de retete culinare din Regat... Rosianu salta din umeri: Ce ti se pare curios? Cnd ti-e foame, te gndesti la bucate. E curios totusi, si urma Teodorini ideea. Dupa dezastrul de la Turtucaia, toti, da r absolut toti, ostasi cu un singur bumb sau ditamai ofiteri, si comunicau unul a ltuia ce-ar pofti sa mannce, colaborau la ntocmirea unor menuuri pantagruelice, ca re mai de care mai abracadabrant. Firesc! comenta Mares. E o reactie animalica, o manifestare a instinctului de con servare. Cei mai multi oameni cnd sunt necajiti au un apetit disperat Uita-te la n mormntari si parastase! Familia ndoliata se ndoapa pe ntrecute cu oaspetii. si sunt

sincer ndurerati. Teodorini dadu din cap sceptic: Poate. Mi s-a parut totusi extrem de straniu, dupa ce pierduseram treizeci de mi i de oameni, nu mai vorbesc de imensul material de razboi capturat, sa-l aud pe unul sau altul explicnd cu gura apa cum se face mielul haiducesc ori cel mai rafi nat bombe d'amour, cu sos de Curaao. O fi fost Griguta, bucatarul de la Capsa, rse maiorul Rosianu. Trebuia sa te uiti mai atent la el, monser! Cnd a nascut nevasta-sa si l-au chemat sa dea o mna de aj utor trebuiau carate hrdaie cu apa clocotita, n fine nu cunosc mecanismul cica le-a zis alora: "S-astepte Ileana numai o tra, ca mi se arde vol-au-ventul". Daca pofteau atunci, interveni Ioanid, la numai zece zile de la intrarea noastra n razboi, ce-o fi acum! Mares l privi lung pe Teodorini: Ai luptat la Turtucaia? Maiorul duse paharul la buze. Bea putin, cel mai putin dintre toti, cu vadita li psa de aplicatie, persoana politicoasa care nu vrea sa faca nota discordanta. Un batrnel se ridica de la masa si se apropie de tejghea trsindu-si picioarele. Ar ticula greu, cntarindu-si parca n palma fiecare cuvnt: nca... nca o regala, dom' Nicu. tinea n mna o sfoara de care era legat un motan urias, cu blana stufoasa. Rosianu facu ochii mari: Ei uite, una ca asta n-am mai pomenit! Vazusem dobitocul, nu si frnghia, si mi-am nchipuit ca face parte din decorul stabilimentului. A capiat toata lumea! Mares continua sa-l priveasca pe Teodorini. Da, spuse silnic maiorul ntr-un trziu. Am luptat... Capitanul Alexandru Ioanid ofta si se lasa pe spate, uitnd ca sta pe un taburet d e lemn. A fost un cosmar. Dupa Bazargic, mi-am dat seama ca am pierdut mansa. Ei da! exclama maiorul Rosianu. Trebuia ce-i drept sa fii Wellington ca sa sesiz ezi rahatul! n materie de cretinism, capeteniile nu merg cu lingurita. Ct ai fi de tembel, nu se poate sa nu te dezmeticeasca zdrobirea vertiginoasa a unei Belgii sau iadul de la Verdun! Zaioncicovski si Basarabescu si-au imaginat probabil ca se joaca manevrnd soldati de plumb. Iar alalalt, comandantul Armatei a IlI-a, a dus basmul mai departe, nici macar nu s-a deplasat pe front, vedea piesa de la Bucu resti. Ce sa mai discutam, domnule, ca mi-e greata! Belgia si Verdunul sunt opera lui Krupp, declara Ioanid. Tunurile Dicke Bertha a u facut ravagii, ca sa nu mai amintim de obuzierul de 420. Cnd au atacat fortul P ontisse, norul de beton, otel si madulare omenesti s-a ridicat la trei sute de m etri. Trebuia s-avem si noi un Krupp! replica bataios Gogu Rosianu. Daca asta-i regula jocului, de ce nu-l avem? Capitanul Ioanid zmbi: Postu-i liber si momentul oportun. Fa-l dumneata pe Krupp. Am sa ma ocup de chestiunea asta chiar mine dimineata! Cnd mi-amintesc cum a scos de pomana untul din noi Zaioncicovski, mi vine sa-l strng de gt. Da-i cu marsuri si contramarsuri de colo-colo ziceai ca-l intereseaza privelistile ne-a farmitat pr in toata Dobrogea, si cnd dadeam ochi cu inamicul eram epuizati, storsi literalme nte si totdeauna n inferioritate numerica. Oricum ne aflam n inferioritate, observa Ioanid rotind paharul pe masa. Au fost d ouazeci si opt de batalioane vrajmase mpotriva a noua-sprezece romnesti... Rosianu si umfla dubla barbie: "Ce ti-am spus eu!" ...si alea risipite ntre Turtucaia si Silistra. saizeci de kilometri, domnule! sa izeci, repeta sufocat. Aici a fost marea greseala, spuse maiorul Teodorini privind mereu n gol. Trebuia sa ne retragem spre Silistra unde, mpreuna cu Divizia 9, sa prelungim rezistenta. Binenteles, neinspirata a fost si trimiterea diviziilor nu n bloc ci "pachet cu pa chet". Brigazi, regimente, batalioane, companii picau ntr-o mare de trupe demorali zate. Neinspirata! pufni Rosianu. Esti prea dulce, mon cher! Imbecila! Mares si ridica coatele pe masa si si rezema barbia. tinea tigara ciudat, chiar la m

bucatura dintre aratator si degetul mijlociu. E trziu, constata capitanul Ioanid uitndu-se la ceas. Rosianu exploda: M-ati nnebunit cu orologiile, oameni buni! Asta de la papa Dabija vi se trage. E chiar att de ortodox? se interesa rznd Mares. ncepusem sa cred ca-i o legenda... Ortodox pe dracu'! Un nebun care a mpartit lumea n doua: racanii, adica desteptii, singurele fiinte care merita sa fie luate n considerare, si ailalti tivilii toti fara exceptie dobitoci nedisciplinati. Da-l dracului! Asculta, mon cher, mi s-a facut o sete naprasnica. Cnd ne virezi marfa aia? Mine la 6. Ramne deci stabilit: patru sticle de Martell, doua de Armagnac si zece cutii Flor-Fina. Ai o memorie remarcabila. stii ceva, mai pune una de Armagnac... Voi ce ziceti? Cum vrei, facu Ioanid, ncheindu-si nasturii mantalei. Mergem? Teodorini, cu gndul n alta parte, nu raspunse. Se despartira n fata bodegii, sub firma lui Tata Nicu Teodoru. Pe tabla vopsita cu ripolin verde, un taran radios, cu un ochi nchis, si muia mustatile ntr-o halba ur iasa din care se revarsa spuma. Mares privi lung n urma lor. Capitanul Ioanid, silueta de gladiator cu eleganta d e dansator profesionist, Teodorini, subtire pasind stnjenit cumva, lipsit de armon ie, celalalt rotofei pe punctul de a deveni gras, prototipul capsistului, care u mbla dupa coada prepelitei pe Calea Victoriei cu palaria data pe ceafa, pendulndu -si bastonul pe sezut, caraghios n uniforma militara. Glasul caracteristic, impreg nat de o permanenta indignare joviala, se auzea de departe, mai razbatu chiar si dupa ce disparura la coltul ulitei. Mares se ndeparta adncit n gnduri. "Care din ei? Amndoi par la fel de suspecti sau la fel de nevinovati, doi ofiteri obisnuiti... Mda, colonelul meu stie sa-si dreseze oamenii..." Peste un sfert de ora era acasa. O ata de lumina faldurile nghitisera crapatura st aruia n chenarul ferestrei. Deci, reflecta Mares, botina ngusta si eleganta zabove a nca n aripa nelocuita a casei Algiu. Poarta de fier gemu si patrunse n curte, pre ocupat de o idee. Trebuia sa afle neaparat ce se ascunde n odaia cu geamuri camufl ate. "Ct e de caraghioasa viata, gndi pipaindu-si cheia n buzunar. Lucruri despre care vr em cu adevarat sa se afle, sa le stie un trg, o lume, o tara, se mpotmolesc pe dru m, mor undeva ntr-un sertar. si e de ajuns sa ncerci sa ascunzi ceva, pentru ca fa ptul n sine sa devina imposibil. Tainele salasluiesc n case cu ziduri de sticla... H m! Iata-ma si filozof..." Trecu prin bucataria de vara si intra n camera lui, cu un vag sentiment de nemultu mire. *

Generalul Dabija, rezemat n picioare de biroul baroc, fuma visator. Pe peretele d in spate, dominnd ncaperea, atrna prins n haturi puternice de snur rosu mpletit tablo l cu rama baroca al lui Iliuta Algiu. Desi n roba si cu degetul aratator stlpit ntr -un vraf impresionant de coduri cu cotoarele aurite, aerul mucalit de bonviveur tolerant si hedonist transparea n fiecare tusa de pensula. n fata oglinzii vieneze , chenaruita de flori din cristal galbui ca rasina, Alexandrina Cerchez si ncheia cu degete nervoase, mpiedicate de graba, nasturii rochiei din catifea neagra cu ja bou bogat de dantela Valenciennes. Cnd ncepu sa-si nnoade cocul, Dabija abandona tig areta si, cu pasi de lup, o cuprinse n brate. nca nu, Sandra, sopti, cautndu-i ceafa cu buzele, mai rami te rog asa... Esti att de frumoasa! Femeia, prizoniera, ncerca sa se elibereze. Trebuie sa plec... S-a facut trziu. Nu, se mpotrivi generalul, nu-i nici sapte. Te rog... Alexandrina i se rasuci moale n brate, l privi n fata cu ochii negri, umezi, larg d eschisi. Se observara n tacere, lacomi, tremurnd, singuri ntr-o lume a lor, catapultati unde va departe, departe de suferintele razboiului, de oraselul mohort, de biroul sumb

ru cu arome vechi al lui Iliuta Algiu. Dabija, ametit, i cauta gura. O sarutare lunga, salbatica, nclestata. Doamna Cerch ez, sfrsita, se lasa moale pe canapea. tinea ochii nchisi, respirnd precipitat si g eneralul, n genunchi la picioarele ei, presarndu-i palmele cu sarutari, si zise ca era cea mai frumoasa femeie pe care o ntlnise n viata lui. Figura fina parea si mai diafana ntre buclele navalnice, o cascada de aur alb si rosu care-i aluneca pna aproape de centura, gura nsngerata, smulsa din sarutari, zv onea voluptati dulci si aprige, nebanuite. "Poama data n prg" erau cuvinte care ca patau pentru prima oara semnificatie n mintea lui Dabija. Ma istovesti, dragul meu, sopti Alexandrina deschiznd ochii. Dupa fiecare... dupa fiecare ntlnire zac n iatac doua zile. Dar sunt att de fericita! Mi-ar placea sa mor de fericire. Generalul i dezmierda conturnd cu deget sovaielnic aripa ndrazneata a sprncenelor. Bucuria mea, ngaima culcndu-si capul n poalele de catifea. Cnd te-am vazut prima oar a, atunci la Teatrul Liric... "Doamna n violet" si aminti surznd amintirii Alexandrina, cu Jane Harding si Granier . ...mi s-a parut ca visez, nu-mi nchipuisem niciodata ca asemenea fapturi exista. O zna n mare toaleta de moar alb stropita cu violete de padure. Rochia mea Marguerite Gauthier, zmbi doamna Cerchez. Dabija o cerceta amuzat si Alexandrina deslusi cuprinsa de o veselie neasteptata : mi botez toaletele. O fac din pension. Toate rochiile mele au cte un nume. Asta de acum e Anna Karenina, catifea neagra cu dantela alba, cea de rndul trecut la car e asortez de obicei un turban rosu se numeste Esther, dupa eroina lui Balzac, ce a din matase cu dungi Liberty e Abraham Lincoln... Dabija o strnse n brate cu duiosie: Dumnezeule! Ct poti fi de copil! Un copil splendid care mi-a furat inima doar ct a clipit o data, si acum se joaca... Nu ma joc, Dimitrie, spuse Alexandrina dintr-o data serioasa, si tu o stii. stiu, Sandrela. si am stiut-o din prima secunda. Pe vremea aceea nici macar nu nd razneam sa sper ca ntr-o zi... Cnd am aflat ca esti maritata, am avut sentimentul c a s-a prabusit ntregul univers. Sunt sase ani de atunci, Sandra, si iubeam pentru prima oara... Alexandrina se apleca sarutndu-i tmpla. Cine ar fi putut banui ca ofiterul acesta matur, de o frumusete aspra, aproape prea barbateasca, puternic si sumbru, totul numai vointa, forta si hotarre, omul n fata caruia tremura o armata, punndu-si uneor i nelandemna chiar superiorii, poate iubi cu prospetimea si spontaneitatea unui ba ietel de cincisprezece ani?! Cine ar ghici n ofiterul de cariera Dimitrie Dabija dur si sobru, pe care nimeni nu l-a zarit surznd de pe vremea cnd purta ciorapi tre i sferturi, imensele rezerve de tandrete, sufletul bogat, forta, salbaticia si p oezia cu care poate iubi... Dabija se ridica si-i mbratisa umerii. O ntoarse cu fata spre el, privind-o nfrigurat . Esti nca aici si mi-e dor de tine. Daca n-am fi n razboi, nu te-as mai lasa sa ple ci acasa... Alexandrina i se tupila n brate, zmbind blnd. Asa ceva n-ar fi posibil chiar n vremuri normale. Nu sunt dintre femeile care ndra znesc sa nfrunte lumea, prejudecatile ei. Sunt eu n stare pentru amndoi, scrsni generalul. Am patruzeci si cinci de ani si am facut, fac destul pentru societate ca sa-mi fi cstigat dreptul la fericire. Din pacate, suspina Alexandrina, lumea n-o ndrepti cu umarul, iar noi suntem sili ti sa traim n mijlocul ei, fiindca alta nu s-a inventat nca. Asta se cheama ntelepciune? O tii minte pe Frumusica Filitti? Dupa ce a fugit cu capitanul ala Vladoianu par ca n-a mai putut sa intre ntr-un singur salon, n-o mai saluta nimeni, toata lumea bine i-a nchis usa. Chipul generalului se naspri. stiu eu ct face toata lumea asta bine! Asculta-ma, Sandra, spuse brusc Dabija cup rinzndu-i capul ntre palme. Asculta-ma bine! n prima zi de pace, daca mi-ajuta Dumn

ezeu sa razbesc pna acolo, l parasesti pe Cerchez. si daca n-o faci singura, vin e u si te iau pe sus. Nu-mi vorbi pe tonul asta, spuse nfiorata Alexandrina. Mi-e frica... Nu vreau sami fie frica de tine, Dimitrie. Ba sa-ti fie! Esti viata, esti bucuria, esti ratiunea mea de a exista. Victoria si Sandrela reprezinta tot universul meu. Dupa cum vezi, amndoua sunt femei. Ma nspaimnti! Te-ai nspaimnta mai tare daca ai putea sa vezi ce se petrece n sufletul meu cnd ma g desc ca te duci acasa, n casa lui Cerchez, ca strainul acela are cheia de la dorm itorul tau, ca are dreptul, blestematul drept legitim, sa dispuna de trupul... d e... de... si nfipse minile n par. Ma cutremur! Auzi, striga, mi vine sa-mi trag un g lont n cap. Dumnezeule, noptile mele de cosmar cnd... Se ntrerupse muscndu-si pumnii. Alexandrina i auzi pritul maselelor si se nfiora. Ro speriata: E barbatul meu, Dimitrie. si e bun cu mine, ma iubeste, o avem pe Adeluta. De ce e vinovat? Nu-mi pasa! striga Dabija. Nu te poate iubi att ct te iubesc eu. Mai presus de ori ce! Orice! Alexandrina izbucni n plns: Ce vrei de la mine, Dimitrie? Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ma chinui? Iorgu e cel mai cumsecade om de pe fata pamntului. Un nefericit care a avut nesansa ca nevasta-sa sa-l iubeasca pe altul... si sansa sa n-o afle. Dar chiar asa, nu cre zi ca-i ndeajuns de ranit? Gndeste-te ca ai putea fi tu n locul lui. Ce ai face? Iz bucni cu patima: Ce-ai face?!? Dabija o privi uscat. Rosti aproape fara sa-si miste buzele: Te-as ucide, Sandra. si n orice revolver ncap doua gloante. Alexandrina si ascunse fata n ndoitura cotului. Trupul, cutremurat de suspine, era fragil, vulnerabil, abandonat si generalul, din nou tulburat si umil, i mngie parul . Iarta-ma, bucuria mea! Te iubesc. E singurul meu pacat. Iarta-ma. Iubeste-ma frumos! Lasa-ma sa fiu fericita. De cte ori ne vedem, trebuie sa sfrsim la fel. Reprosuri, lacrimi, amenintari. Ma zbucium destul acasa! Remuscarile, sp aimele, rusinea ma ucid! ngaduie-mi ceasurile noastre de fericire, Dimitrie! Lasa -mi-le ntregi! Nu mi le saraci! Hohotele o necau. Spune-mi tu ce vrei sa fac! Te c onjur, spune-mi si sa ispravim! Calm, Sandra, articula cu mnie stapnita, tinndu-i bratele prizoniere. Calm! Dezlantuita, la capatul puterilor, Alexandrina scutura din cap. Se smulse cu put ere neasteptata si se dadu ctiva pasi napoi. Vorbeste, Dimitrie! Vrei sa ramn acum cu tine? Ramn! Uite, ramn! Nu mai mi pasa de n mic. Aleaga-se ce o vrea Domnul! ncepu sa-si dezbumbe nasturii, zburau spelcile n zbuciumul degetelor, dantela Valen ciennes a jaboului se facu ferfenita. Dabija se apropie linistit, cu pasi marunti. Doar ochii erau arsi de flacari amen intatoare. O trase pe Alexandrina lnga el, cu violenta. Femeia gemu de durere. Spune-mi, Sandra, tii neaparat sa te bat? Erau de toate n glasul acela: dulceata, mnie abia stapnita, ciudata tandrete, presi mtirea minilor puternice, pricepute n dezmierdari si totusi gata sa zdrobeasca, to t din dragoste salbatica, trupul iubitei. Alexandrina, ravasita, puf de papadie alungat de vnt ntre bucurie si nefericire, l a fel de adnci, la fel de intense, la fel de imposibile, si ridica obrazul ud de l acrimi. Copilaria petrecuta la mosie i trezi aducerea aminte. Vrei sa-i semeni lui Vasilica, vataful nostru de la Ciuceni? Tot asa, si strivea ibovnica n pumni. Hai, loveste-ma! Sandra, scrsni Dabija, nervii mei au un hotar. Nu mi-esti ibovnica. Detest cuvntul, urasc semnificatiile triviale pe care le presupune. si crezi ca-i de-ajuns sa-l ocolesti pentru ca relatiile dintre noi sa nsemne alt ceva? Te stiam destul de curajos ca sa privesti lucrurile n fata. Asta suntem, am anti, iar pentru tot trgul, daca s-ar afla ce fac, o prostituata. Da, urla, o prost ituata! O cocota ordinara! Nu vazu plecnd palma generalului, care o plesni cu toata puterea peste fata. nceta

brusc sa plnga, cu ochii negri largiti, prea uluita pentru a putea reactiona. Da bija nu-i lasa timp sa se dezmeticeasca. O lua n brate si se aseza pe canapea lega nhd-o ca pe un prunc. i vorbi cu dulceata: Copiii neascultatori au totdeauna urechile prea lungi. Alexandrina, nca nauca, si pipai obrazul nfierbntat. Generalul i saruta mna si, dndu o usor la o parte, fata lovita. Nu doare... Nu mai doare... Habar nu ai ct ma doare pe mine sufletul, adauga strngnd -o cu disperare. Alexandrina vorbi ca din transa, cu ochii fixati n tavan: E prima palma pe care o primesc n douazeci si cinci de ani... Nu m-a lovit nimeni ... Niciodata... Uita-te la mine! Nu pe pereti! La mine! Auzi ce-ti spun?... Asa! Te?am lovit eu, barbatul care te iubeste cum nu a fost iubita nici o femeie pe lumea asta. si a m facut-o pentru ca nu-ti ngadui nici chiar tie sa pngaresti dragostea noastra! n co nstiinta, n mintea si n inima mea mi esti nevasta. si vei fi si n fata lui Dumnezeu si a oamenilor ndata ce razboiul acesta blestemat se va fi ispravit... ti-am spus sa te uiti la mine! Asculta bine ce-ti spun! Am sa te bat, dar bataie, nu hrjoan a, ca pe geambasi, ori de cte ori vei ncerca sa ntinezi tot ce am mai scump. Asta mi fagaduiesti, casatorindu-ma cu tine? ncepu iar sa plnga. Plngea frumos, lin, cu o fata neschimonosita, fara nas rosu si fara batista. Inconstient, i se ghemuise n brate cautnd parca ocrotire, se lasa al inata, dorlotata de mna care o izbise, simtind o voluptate stranie, necunoscuta. Nu-ti dau voie sa gndesti urt, Sandra, n mintea ta lucrurile trebuie sa fie frumoase , asa cum sunt de fapt ele. Tot ce se petrece ntre noi e minunat. Cuvintele se pierdura n soapta. Buze nfierbntate i cautau gtul, vad spre dantela alba a corsajului. Degetele puternice descopciau nasturii de cristal ai rochiei, ras uflarea de jaratic nfiora trupul fetei. Mai stai putin, iubito, nu-i asa?... nca putin. Nu-i trziu... Toropita, fara putere, doamna Cerchez se lasa purtata n iatacul lui Iliuta Algiu. Coama de aur rosu si alb se risipi n asternutul ravasit. Aici, ntre sarutari sfsie toare, orbecaind bezmetic de fericita pe limane nestiute cu dimineti nerasarite pna atunci, Dabija i smulse fagaduiala. Ai sa-ti ncui iatacul, da, Sandra? Jura-mi! Cu buzele arse, n extaz, devorata, un singur trup cu Dabija, doamna Cerchez jura. Alexandrina se nfasura n pelerina neagra captusita cu vulpe ruseasca, ncercnd sa-si n hesuie parul blond sub gluga. Ravasite, suvitele scapau pe obraz, exaspernd-o. Tine-ti firea, iubito, spuse generalul ntinzndu-i doua agrafe culese de pe covor. Niciodata n-am ntrziat... Daca a venit Iorgu? Era vorba ca soseste abia mine. Ah! Nu poti sa stii totdeauna... si Sevastei ce-i spun? Cum e prapastioasa, o fi r idicat mahalaua! Doamne Dumnezeule! Se misca agitata prin ncapere, cautndu-si manusile, poseta un saculet mic de marge le salul. Generalul i puse minile pe umeri: Pastreaza-ti calmul, draga mea. Pun ramasag ca nu s-a ntmplat nimic acasa. Cerchez n-a venit... si daca a venit? Dabija zmbi: Mi-ai spus doar ca nu te-a batut niciodata. Glumesc, scumpa mea. Sevastei ai sai istorisesti ca le-ai vizitat pe Algience. Am eu grija sa confirme, desi nu e ca zul. Suntem cuminti, da? Alexandrina dadu masinal din cap, se lasa sarutata pe frunte. Te iubesc, Sandrela. O privi lung, fara sa se sature, asteptnd raspunsul. Iesira prin portita dosnica, pe unde altadata intrau auzindu-si bataile inimii d ame voalate, si n dispozitii mai degajate amicii de chef ai cuconului Iliuta. Ajun sera ntr-o ulicioara pietruita, paralela cu Strada Unirii. Dabija cerceta scurt mprejurimile si lua bratul doamnei Cerchez. Se ndepartara cu pasi grabiti. *

Mares se desprinse surznd de peretele rotund, din tabla, al unui chiosc cu ziare. "Dabija! Extraordinar! Ultimul tip pe care mi-l nchipuiam erou de aventuri galante ..." La ctiva metri de el, o silueta ascunsa n sopronul abandonat al unui pantofar aste pta plecarea lui Mares, apoi iesi n ulita. Pieri la un cot, nghitita de negura. CAPITOLUL VI Omul care l nsotea vorbea putin, era mohort, cu un obraz ntunecat si o expresie de s uferinta permanenta care-i stlcea trasaturile, i le botea, adunndu-le cumva spre b arbia ascutita. Figura, socotea colonelul Roman, caracteristica subnutritului, ad ultului rau hranit n copilarie sau bolnavului cronic de plamni. Privirea dogoritoar e, cautnd mai ales pamntul, se lasa rar surprinsa si atunci colonelul se simtea tulb urat, ars de patima a ceea ce el traducea drept vlvataia din ochii unui fanatic. si, cu intuitia momentului, deslusi dintr-o data certitudinea barbatului uscativ , prost mbracat si sfsietor de trist care pasea alaturi de el ca va muri curnd si ca , odata acceptata ideea, nefericitul avea pofta, o pofta salbatica s-o faca nu p e saltelele de clti de la Filaret, ci ntr-un mod unic, cutremurator. Hm! reflecta Roman cu voce tare, nu esti prea vesel, prietene. Capul barbatului zvcni scurt spre dreapta. Dumneavoastra sunteti? Asa si asa. Azi sunt mai vesel dect ieri si cu siguranta mine voi avea motive sa f iu mai voios dect astazi. Pesemne, perspectivele noastre nu coincid. "Ia te uita! surse n gnd Roman. Voce cultivata, langaj spalatel. Pa-cat ca-i asa de acrit nefericitul..." Mergeau pe stradutele ntortocheate din spatele Cimitirului Bellu, luminate la inte rvale rare de felinare strmbe si o luna de sticla, nghetata. Frigul aspru, dens, l e ardea obrajii, vazduhul ncremenit de ger parea corp solid, le strivea umerii, o punea rezistenta, trebuia strapuns, spintecat. n stnga si dreapta ulitelor bolovan ite cu chifle rotunde de piatra, casute curate si modeste, mprejmuite cu uluci alb e, ti purtau gndul spre un sat mai rasarit din judetele de deal. Liniile aveau num e pitoresti, Ghiocei, Fntna Doamnei, Licurici, Miracolului sau Livada Alba, tei si castani iar la rigola, ici-colo, cismele de lemn varuite, cu clonturi scurte. Cer cetnd locurile, colonelul si zise ca mahalaua e ntesata probabil de crciumioarele ace lea romantice, cu coviltir de vita de vie, unde odinioara cntau scripcari falimen tari la viori cu doua corzi, fleicile si micii la coana Frosa specialitatea Bucur estilor marginasi se mncau pe talgere de lemn, iar tuslamaua, n castroane de pamnt c u linguri taranesti. Barbatul se opri brusc si Roman ntelese ca ajunsesera la destinatie. Gospodaria e ra aidoma celorlalte: o casuta joasa, cazuta parca n genunchi, cu acoperis cusma na lta tuflita pe sprinceana ferestrelor ocrotite de perdele lucrate n iglita, o pal ma de gradina stufoasa, put american n curte si gardulet varuit. Lnga portita, atrn au numarul scris pe o bucata de tabla: 5, si cutia postala verde cu un deget alb ndreptat spre gaura. Aici, spuse omul. Veniti dupa mine. Intram asa, ca la moara? ntreba colonelul. Nu avertizezi nti gazda? Celalalt rse scurt: Va e teama? Sunt prudent, amice. N-am venit n vizita, sa beau o tuica cu nea Fane, ci la o ntln ire clandestina. si musca nciudat mustata: "Stai acuma si explica-i astuia ce va sa zica conspirati vitate..." stiu, domnule Roman. stii al dracului de multe! ricana colonelul. Barbatul rse din nou: Chipul dumneavoastra e lipit pe toate gardurile, din zece n zece metri. Intre tim

p, v-a crescut cota: 20.000. V-ar recunoaste si un copil. La pretul asta? Am vrut sa spun altceva... Fiti linistit, va aflati n deplina siguranta. Urcara trei trepte, n tinda cu stlpisori de ghips, si se scuturara de zapada cu o maturica, aflata la ndemna, lnga presul din petice. Usa se deschise si un barbat ca m la cincizeci-cincizeci si cinci de ani, carunt, n cojocel si o camasa groasa, d e barchet, fara guler, i baga nauntru. Patrunsera ntr-o salita rece si ntunecata apoi n "odaia buna", o ncapere scunda, cura ta, destul de confortabila. Colonelul si roti ochii. Exista si alta intrare? Gazda zmbi: N-aveti grija. Sunteti aici mai n fereala chiar dect la Marele Cartier al lui Macke nsen. Asa nadajduiesc, spuse mecanic colonelul cntarindu-l cu o privire scurta, ascutit a. Parea un lucrator mai subtire "un uvrier devotat", batea cmpii Marghiloman n Parla ment, sub Dimitrie Sturdza bunic probabil la mai putin de cincizeci de ani, mult umit de soarta si ncredintat ca a facut suficient pentru a fi cstigat consideratia neamurilor, a tovarasilor de breasla si a mahalagiilor care i se adresau reveren tios "ba, nea Fane!" "nselatoare aparente! gndi Roman asteptnd sa i se ofere un scaun. Personajul a orga nizat sabotajele de la Letea si Lematre, a pus la cale accidentul personalului de Cr aiova care transporta un tren de munitii si specialisti nemti, si, spre deosebir e de mine, nu-i cautat de Hentsch. Am ajuns o paiata, un Jolly Jocker, tot ce se ntmpla mi se pune n crca, cretinii ignora ca individul nea Dobre, cojocarul din Bel lu exista, actioneaza, i torpileaza, ca are oameni, suflu si energie, si se tin de capul meu, mi adulmeca calciele... Gndul l facu sa rda: Sunt un paratrasnet... La ur a urmelor tot e ceva! Ce mi se pare singular, e ca si astuia i vine sa rda, dar ar e prea mult bun-simt ca s-o faca n nasul meu. Cum glasuiau novelele din Evul Medi u? Eu stiu, ca el stie, ca eu stiu, ca el stie... Perfect! mi plac partenerii int eligenti si cu bosa humorului..." Va astept afara, domnule Roman. Barbatul care-l nsotise pna aici, n Ghiocei 5, o ulicioara din preajma Cimitirului B ellu, iesi cu un zmbet chinuit. Nea Fane l nsoti pe salita si se ntoarse cu aceeasi figura radioasa. Cine-i dumnealui? se interesa Roman. Dobre paru nti surprins de ntrebare "cine nu-l stie pe...", apoi raspunse evaziv: Anton... Om cumsecade. Pare scolit, iscodi colonelul. Da, da... Citeste baiatul. Are gura de aur, cnd se urneste, zici ca-i popa! Probabil, spuse Roman. Cu mine nu s-a urnit defel. L-oti fi tulburat din cale afara. Ce-i de colea sa-l cunosti pe colonelul Roman? Roman l privi iute, i surprinse cautatura blajina fulgerata de un licar malitios, bine camuflat. Un gnd bizar i trecu prin minte: "asta-si bate joc de mine. Individul era tulburat asa cum sunt eu Isabela de Cast ilia si el episcopul de Canterburry." Da' nu stati jos? si cu iertare sa ne fie, ca de, la noi, stiti dumneavoastra, ca la mahala... Colonelul se aseza pe un scaun de lemn cu spatarul ncovrigat, ca o ureche, si si r oti ochii prin ncapere. n spatele perdelelor cu ochiuri mari, itite din iglita Pie rrot si Columbina iscau capetele purpurii muscate si cercelusi. n stnga si dreapta , scoase din almanahurile gazetelor La Roumanie si L'Indpendance roumaine, pe anii '909 sau '910, doua poze nramate: Napoleon, scund, grasun, cu tricorn, mantaua de schisa si buza inferioara umflata agresiv, cutremurator de trist n mijlocul lesuri lor la Waterloo, si Kriemhilde, odrasla Niebelungilor, pe jumatate despuiata, bin e mplinita n umeri si solduri, implornd mila cerului ntr-un peisaj exotic. Pereche le faceau, pe peretele din fata, Genoveva de Brabant si Scara vietii. Completau interiorul o lampa de bronz cu abajur laptos, un sifonier cu oglinda, doua canapelute clasice, de zestre, pe care nu se asezau dect oaspetii, cnd veneau

prima oara, o masa ovala, importanta, pe un singur picior. Era asternuta cu un covor de plus, chenaruit de ciucuri, peste care se aflau, dispuse simetric, un v as de sticla suvenir din Constanta, un ghioc aratos, utilizat ca scrumiera, si o cutie de lucru ncropita din cartoanele tigarilor Macedonia. Mda... facu Roman, lasndu-se pe spatarul scaunului si ntinzndu-si comod picioarele s ub masa. Gazda se interesa zmbind: Adica ce? Domnule Dobre... Spuneti-mi nea Fane. Asa m-am deprins... l vazu nvrtind tigareta ntre degete si-i nt nse ghiocul: Daca vreti sa fumati... Multumesc... Rosti pe gnduri, privind maciulia aprinsa a tigarii: Ai auzit probab il despre marea ofensiva de vara pe care o pregatim mpreuna cu rusii. Au auzit toti, rse nea Fane, pna si nemtii. Da... Perfect... Normal! Am tinut sa iau legatura cu dumneata pentru ca socot fir esc ca n momente de mare cumpana asa cum sunt cele pe care le traim azi sa contri buim cu totii la rapunerea vrajmasului. Eu te cunosc de mult, nea Fane... Dobre dadu din cap cu acelasi surs moale. si eu, domnule Roman. nca de la nceputul razboiului. stiu ce rol ai jucat n sabotarea masinii de razboi g ermane, ti-am apreciat forta, pentru ca esti o forta, nea Fane, talentul de orga nizator, consideratia de care te bucuri n lumea mestesugarilor. Nu-i n intentia me a sa te flatez... adica, sa te magulesc... Nu trebuie sa-mi talmaciti, spuse blnd Dobre. Va pricep, chiar daca nu rostim ace leasi cuvinte. Roman se arata ncntat: Splendid! Voiam dara sa-ti spun, sa-ti propun de fapt, o colaborare! De vreme ce tot luptam fiecare n perimetrul nostru, de ce sa n-o facem mpreuna? Averescu pe fr ont, eu la Informatii, dumneata n fruntea breslelor de meseriasi. Dobre dadu din umeri. Netezi plusul fetei de masa: Nu eu mi-s n frunte... N-are importanta, ceea ce ma intereseaza, ne intereseaza pe toti, sunt ncredintat , este coordonarea tuturor fortelor n vederea unui efort comun. Sa avem un tel, a celasi victoria si sa actionam simultan. Dobre se ridica, reteza odaia cu pas greoi, drese inutil perdeaua tragnd-o de marg ini, dupa aceea, la fel de ticait, scormoni cu vatraiul n soba. Roman i urmarea atent miscarile, fara sa-si ascunda sursul. "Tipul, desigur, are o capacitate de disimulare cu totul particulara! Pna mai adineauri era sprinten ca o ciuta, pun pariu ca-ti escaladeaza trei garduri fara sa-si traga macar sufletu l, si acum cnd ntrzie raspunsul, dracu' stie de ce!, abia-si traste picioarele, zici ca-i ghiuj, contemporan cu domnul Kogalniceanu..." Noi actionam, declara brusc nea Fane, cnd colonelul se astepta cel mai putin sa-i auda glasul. O facem nentrerupt... Completa fin: Vreau sa zic, continuu. Roman, pricepnd jocul, dadu din cap: Nu-i nevoie sa-mi talmacesti... adica traduci, nea Fane. Asa... E bine ca ne ntelegem. Ne aflam vasazica n Faurar... Luna trecuta, daca-s t rei saptamni de atunci, scria n jurnalele englezesti ca uzinele din Essen, Rheinha usen, Annen, Kiel, Hamm si Magdeburg n-au dat nici jumatate din tunurile si obuz ierele pe care se bizuia Kaiserul. Sprncenele colonelului saltara spre radacina parului. De unde ai capatat dumneata asemenea informatii? Nea Fane scotoci buzunarul jiletcii si scoase o tigara mototolita. Dibui cu vatr aiul un miez de jaratic ca inima de harbuz si trase fumul n piept. i a doua pe ziua de azi. Tusesc noaptea si de..., mi "deranjez" muierea. Urma, ocol ind ntrebarea lui Roman. Vagoanele de cupru si nichel ce se dovedesc prea trebuin cioase la calirea aliajului de otel al lui Krupp au sarit n aer la Ploiesti. si dr ese glasul cu ochii n scoarta chindisita cu flori si pasari verzi: De, luaram pil da de la olandeji... Buna pilda, rse Roman. Dobre accepta modest:

Asa am socotit si noi... Nici merindea n-a ajuns n transeele nemtilor. Faina, lumna rile, slanina, gainile, zaharul si barabulele ca malaiul le strmba astora nasul s -au fost ntors pe cai viclene n gospodariile urgisitilor. si ridica ochii albastri: Asa ca, domnule Roman, noi actionam... Accentuase ultimul cuvnt si colonelul pricepu tlcul: "Dar ce dracu' faceti voi?" Cojocarul, neridicndu-si ochii din pamnt, adauga: si cnd o fi, la o nevoie, scoatem flinte, topoare, desfundam ulitele si pe fata, ori din spate, om sti "sa colaboram". Roman, ntr-un acces de spontaneitate, i prinse mna peste masa. Miscarea brusca rast urna ghiocul. Scrumul se mprastie pe masa. Jenat, colonelul vru sa repare acciden tul. Dobre l opri: Are grija muierea... A ostenit cascnd. mi placi, nea Fane! Dobre surse si-l privi cu ochi blajini. Cnd vulpea a avut nevoie de urs, dinti i-a tolocanit ca seamana cu Fat-Frumos. Nic i mie nu-mi sunteti urt, domnule Roman. Colonelul i zvrli cautatura htra: Cunosc si eu vorba cu tlc: soarecele cu o singura gaura, lesne l dibuie pisica. Adevarat este, rse sincer Dobre, ca cercetndu-va urmele, nemtii nu se istovesc adu lmecndu-ne pe noi. si tot adevar graiesc, lasnd la o parte saga, domnule Roman, ca va dovediti nechibzuit. Toata potera nemteasca vi se afla pe urme, 20.000 va e p retul iar samnta de ticalosie se gaseste pretutindeni. Colonelul salta din umeri cu ochii pe fereastra. Ce-ai pofti sa fac? Sa ma ascund n gaura de sarpe? Dobre l privi lung. Rosti n soapta raspicat: Sa nu-i asmutiti. La ce l strniti pe Hentsch? Nu-i om sa nu va stie dupa chip, pna si n mahalaua noastra pricajita ploua cu afise, si dumneavoastra va plimbati bimba sa prin tot orasul, va vnturati n vazul tuturor de parca v-ati gati de nsuratoare. I ar locuinta v-ati gasit taman lnga Marele Cartier al lui Mackensen... Surpriza picta obrazul colonelului. Depasindu-si un moment de neplacere, se intere sa vag amuzat: De unde stii unde stau? Avem si noi iscoade bunicele, domnule Roman, chiar daca nu-s scoliti n strainatat e. si zic eu, aflatori oleaca mai de soi dect ai nemtilor, de vreme ce noi v-am d ibuit iar ei orbecaie. Roman rse cu pofta. l cerceta ncntat, ochii i luceau. Ia zi, nea Fane, care-i pricina pentru care mi-ati cercetat urmele? Pai, e lesne de ghicit. stim cam ce fel de treburi v-au tintuit n Bucuresti si cte atrna de izbnda lor. stiu si nemtii si de aceea v-au scos capul la mezat. Tot nu nteleg! Dobre si deschise palmele mari. Erau uscate, ncapatoare ct sa cuprinda un cap de pru nc, aratatorul drept, stirbit de o falanga, statea tot timpul ndoit. Mai deslusit dect atta!... Va pndim cararile pentru a va feri de nechibzuinta dumne avoastra si de mna vrajmasului. Cinci insi au primit sarcina sa va ocroteasca, sa tina piept la o nevoie neamtului, pna oti izbuti dumneavoastra s-o luati la sanat oasa. Anton, baiatul de adineauri, e unul dintre ei... Impresionat, Roman si cauta cutia cu tigarete. Rosti cu voce nesigura: Bine, dar e... E de-a dreptul extraordinar! N-am simtit niciodata ca sunt filat. Oamenii cunosc mestesugul si apoi dumneavoastra va feriti de nemti, nu de ai nost ri... Asta e! Sunteti pazit zi si noapte cu schimbul. Pe strada, acasa, n Strada Umbrei, ba si dincolo n Vergului, pe Teiul Doamnei, n Colentina, pe unde va aveti v izuinile. Colonelul ncerca sa-si camufleze tulburarea. Trase un fum pe care, nerabdator, l e xpira o data cu vorbele. ntreba pe un ton usurel: Asculta, nea Fane, mucenicii astia ai dumitale si dau seama la ce se expun? Admit em ca sunt acrosat... aa... agatat de o patrula germana. astia sar sa ma elibere ze, mi dau posibilitatea sa fug. n schimb ei sunt prinsi. si? i mpusca nemtii nainte de a apuca sa se nchine. Dobre salta din umeri:

Asta-i grija noastra. si daca va pasa de mucenici, nu-i lepadati pe mna sfintilor . Fiind dumneavoastra mai cu luare aminte, s-ar afla si pndasii n fereala. Am nteles, nea Fane. l ntrerupse un ciocanit discret n geam. Cojocarul facu un semn linistitor cu mna. E Anton. Ne da de veste ca nemtii au nceput raziile n Bellu. Domnule colonel, umbla sanatos si la o adica stii unde ma gasesti de acum ncolo. Roman i strnse mna cu putere. Am aflat mai mult: pe cine ma pot bizui. Pe Ghiocei, riscati sa cadeti n bratele nemtilor, spuse Anton. si ncep razia din cap atul strazii. Luati-o n directia opusa. Cnd ajungeti pe Suspinelor, o tineti drept nainte, ocoliti bodega "La sfintii cu nasul rosu" si dupa o suta de metri, intra ti n serban Voda. Colonelul l cerceta cu o curiozitate noua. i venea sa rda. El, Roman, diplomat sef de promotie al scolii de informatii de la Castelul Negru, si cap de afis n agenda lui Hentsch si pe listele Militrverwaltungspolizei, filat luni de zile ca o maze ta de niste ageamii. Multumesc... Sper sa retin... Mi-am nchipuit ca ma nsotesti. Sau tovarasia mea nuti face placere... Anton raspunse cu malitie: Dimpotriva, compania dumneavoastra e ct se poate de mbietoare. Cum nsa n-ati venit aici ca sa beti o tuica cu nea Fane, ci la o ntlnire clandestina, voi ramne zece pa si n urma. Am onoarea sa va salut, domnule colonel. Roman zmbi. Duse doua degete la un chipiu imaginar si se rasuci pe calcie. nainte d e a intra pe Strada Suspinelor, incapabil sa reziste tentatiei, ntoarse capul. Nu se vedea nimeni. Rse ncetisor: "Uite-al dracului!" CAPITOLUL VII

Usa fu izbita de zid cu atta putere, nct zanganira geamurile, iar cteva hrtii, luate e curent, palpitara scurt si cazura pe dusumeaua caramizie data cu bradolina. Ioa nid si Teodorini, nauciti de intrarea vijelioasa, ramasera cu condeiele n aer. Ma iorul Gogu Rosianu trnti mapa pe masa si prinzndu-si minile la spate se propti n pic ioarele raschirate. Uite, monsericilor, cum devine chestiunea! Daca-l mai prind pe unul ca-mi scotoce ste sertarele, i farm teasta. Simplu! Nu ies la raport, nu-mi prapadesc vremea cu reclamatii. i sparg capul! Ia-o domol, spuse calm capitanul Ioanid. Biroul e ncuiat cu cheie de safe si de cn d te cunosc, n-ai scos-o niciodata din lantul de la ceas. Rosianu l fulgera cu privirea: Esti candid sau ma crezi pe mine? Ai auzit n viata dumitale de chei potrivite? Ca sa le faci, trebuie sa posezi originalul. Impedimentul cade cnd ai de-a face cu borfasi! Nu exista cheie care sa reziste unu i tlhar profesionist. Ioanid se crispa. Maxilarele i jucau sub piele: Domnule Rosianu, cenzureaza-te! N-am chef! si n orice caz, nu primesc ordine de la dumneata. Valeriu Teodorini, consternat, aranja mecanic teancul hrtiilor dintr-un dosar. Daca lucrurile stau ntr-adevar asa, e foarte grav. Sper totusi ca e vorba doar de o impresie... ma rog, o nentelegere. Gogu Rosianu si ntoarse fata congestionata. Mnia i bulbusase ochii, i ciumpavise glas l care rasuna hodorogit: Insinuezi ca am halucinatii? Mi-am gasit hrtiile alandala, sucite si rasucite, nto arse cu fundul n sus! Sunt zapacit n tinuta, ma anfisez de distanta reglementara d intre epoleti, dar stiu sa-mi tin lucrarile. asta-i plicul cu date secrete de la Cartierul lui Averescu! Fa-mi plezirul si uita-te la sigiliu. E rupt, constata Teodorini. L-ai rupt alaltaieri cnd l-ai primit. Te?am vazut cu ochii mei. Pardon! L-am desprins cu coupe-papier-ul, dar l-am lasat intact. Acum e frnt si j

umatate din el evaporat. Borfasul, observa Ioanid prefacndu-se ca si continua lucrul, o fi colectionnd suven iruri. Pecetea lui Averescu reprezinta o piesa importanta. Gogu Rosianu l masura furios: Esti al dracului de spiritual, domnule! Interesant! Nu mi-a mai spus-o nimeni. si salta capul iritat: n definitiv, ce acuzat ie ne aduci? Maiorul Rosianu rnji: ti dau voie sa ghicesti de trei ori. Ne crezi spioni? Tradatori? n cazul asta ne esti complice sau n cel mai bun caz in constient daca nu-i raportezi chestiunea generalului Dabija. E n biroul lui si ne satios de vesti bune. Cred ca asa trebuie procedat, interveni Teodorini cu un aer grav. Ca ofiter de c ontrainformatii, am obligatia sa cercetez cazul si sa-l aduc la cunostinta super iorilor. Foarte bine! spuse Rosianu pe tonul omului care se spala pe mini. si ar fi bine s a depui n cestiune macar jumatate din srgul cheltuit ntru urmarirea nensemnatei mele persoane. ti prapadesti vremea talonndu?ma, de raul dumitale nu ma pot duce nici pn a la privata, sau nu pot intra la dama, iar aici, unde ti-e locul, domneste vrai stea. Halal! Valeriu Teodorini, palid, cu minile zvcnind de emotie, se ridica ostentativ. Constat ca ai o zi proasta si, n orice caz, e mpotriva principiilor mele sa port o discutie n conditiile si termenii pe care-i propui. Scuzati-ma. Dupa ce nchise usa, Rosianu, pleostit dintr-o data, si dadu drumul teapan pe scaun . Capitanul Ioanid l contempla cteva momente n liniste. Declara pe un ton obisnuit, fara umbra de suparare: nca unul cu care te-ai pus bine! si cel mai cumsecade. Gogu Rosianu, ncercnd sa pastreze ceva din indignarea exploziva de adineauri, epui zata acum si fara energie, izbi cu palma n masa. Ma enerveaza, domnule! Se tine scai de capul meu n trg, i-o fi casunat ca-s spionul secolului pesemne ca am visage, am sa ma uit mai atent n oglinda si aici mi se d a iama n dosare ultrasecrete. Inadmisibil! Ai grija ce-i spui lui Dabija. Ce sa-i spun?! Exact ce-am patit si punct. Nu ncap floricele. mi vad constiincios de treaba, ma dau peste cap sa-l multumesc. Ordin sa dorm aici, la usa cabinetul ui, nca n-am primit. Mai gndeste-te totusi, vezi daca nu se strecoara pe undeva vreun amanunt ce ti se poate reprosa. n privinta asta, este un explorator desavrsit. Poate te intereseaza unul din aforismele pe care le cultiva cu strasnicie: vinovata e totdeauna victi ma... Mde, o fi stiind el ceva... Peste cteva minute, se aflau toti trei n biroul generalului. Dabija i primi n picioare, lnga masa de lucru, ntr-o atitudine care-i era caracteris tica: drept lumnare, teapan, fara sa se rezeme cu mna, ori lenes, n cot si solduri, de vreo mobila. Emana atta vigoare, hotarre si un anume soi de mnie stapnita fara r agete si gestica dezordonata de fapt mnia n forma ei cea mai primejdioasa, nct capit anul Alexandru Ioanid, n admiratie sincera, ncerca, pentru prima oara de cnd se cun ostea, impulsul sincer de a-si scoate palaria dinaintea cuiva care nu era ntins pe nasalie. Am fost informat, domnilor, ncepu cu o voce care facu urechile celorlalti sa vjie, n u din pricina acutelor ci a intensitatii nfrnate, despre faptul deosebit de grav p etrecut n biroul dumneavoastra. Consecintele unui atare incident nu prezinta dubii pentru niste ofiteri de Stat-Major. Cert este ca sunteti toti trei culpabili n a ceeasi masura. Gogu Rosianu ncerca sa profite de pauza: Permiteti-mi, domnule general, sunt ct se poate de atent cu documentatia secreta. Hrtiile se afla permanent sub cheie, nimeni nu are acces, nici macar colegii mei. Dabija l ntrerupse pe un ton categoric:

Realitatea a demonstrat contrariul. Bizar mi se pare ca dumitale ti se ntmpla totd eauna cte ceva. Daca nesansa mi-ar fi subalterna, as sti sa-i dau ordine. Sunt ghinionist... si pierduse cumpatul, pumnii i se nclestau si desclestau spasmodic. Ioanid l privi speriat: "Ce-i cu el, a nnebunit?" Generalul replica nghetat: Nu cred n ghinion, domnule maior, ci doar n rea-credinta si imbecilitate. si daca a s crede, as proceda ca Bonaparte: pe ghinionisti i-as nlatura din drumul meu. Permiteti-mi sa raportez, nu eu mi-am semnat ordinul de numire la Statul-Major. Constat nsa ca-ti iscalesti destituirea! De-ajuns! Capitane Ioanid, esti vinovat de lipsa de vigilenta. Trebuie sa fii atent la tot ce se petrece n jur si nu doar la lucrarile de sub nasul dumitale. Ochelarii de cal n-au ce cauta n acest cabin et. Am nteles, domnule general. Privirea dura l cauta pe Teodorini, care astepta cu fata si mini de ceara, nendrazn ind sa-si ridice ochii mai sus de centura lui Dabija Parerea mea despre felul cum ti-ai ndeplinit misiunea de ofiter de informatiuni t i-am comunicat-o acum cteva minute. Cuierul din spatele dumitale s-a dovedit mai folositor... Domnilor, ne aflam n ziua de 11 februarie, ceasurile 12,15. Aveti la dispozitie, din clipa aceasta, saptezeci si doua de ore si un minut pentru desco perirea celui care a violat biroul maiorului Rosianu. Astept deci rezultatul joi, 14 februarie, ora 12,16. n caz de esec, veti fi deferiti Curtii Martiale. Suntet i liberi! Capitanul Alexandru Ioanid tragea nervos din tigara. Uite ce ai izbutit!... Rosianu l cerceta abatut: Parca ziceai ca-s inconstient daca nu semnalez un incident care mi se pare suspe ct. Or, aici e categoric vorba de o mna criminala. si, n definitiv, nu eu am iesit la raport. Maiorul Teodorini tacea, adncit n gnduri. Curtea Martiala, spuse pentru el Ioanid. Ei uite, eventualitatea asta n-am preva zut-o. Cum ne-o fi scris! salta Rosianu din umeri. Daca or fi si aia la fel de smintiti sa ne condamne pe simple supozitii, mi pierd orice iluzie despre tara, neam si di nastie. Ai grija sa-i avertizezi chiar de la nceputul instructiei... Ei, fir-ar al dracul ui! Se uita la Teodorini: Cum procedam? ti spun sincer, n-am nici o idee. Celalalt ridica o privire goala: Ma gndesc. Rosianu nchise toate dosarele, ca unul care si-a ispravit treburile: Eu n-am la ce sa ma gndesc. N-am talente de politist si ce-i esential, stiu precis ca nu eu mi-am dezvirginat propriul birou ca pe urma tot eu sa fac tapaj. Nu-s ticnit si nici pervers. n concluzie, daca nu s-a strecurat cineva de afara, "curio sul" e unul din voi doi. Personal, sunt scos din cauza. Capitanul Ioanid strivi tigara cu o miscare apasata. Nu se stie niciodata... * Smaraldul de pe degetul domnului Cicerone Butculescu se asorta cu turturii de la veilleusa otomana, o "antica" achizitionata n bazarul Constantinopolelui acum vre o sase decenii. Din pricina ochilor de sticla diferit colorata care gaureau abaj urul de bronz si care mbracau un altul de fapt, din clestar lampa mpestrita odaia cu pete jucause rosii, albastre, verzi, chihlimbarii si violet. Tot interiorul, n general, ambitiona spre o ambianta orientala: puzderia de chilim uri, tabrizuri, ispahanuri si ghiordezuri, seturile complicate de narghilele isc ate n argint si fildes, de pe pereti, mescioarele ct roata carului, dar scunde, o schioapa de la pamnt, un tandur, glastrele pntecoase de faianta din care aromeau al

tadata doar flori "islamice": chiparoase, laleaua mult ndragita de Profet, trandafi ri ghiordii... tinuta de casa a domnului Butculescu se nscria n aceeasi atmosfera: halat din brocart (acum vestejit) lung si larg ca un caftan, fes rosu, papuci c u nasul ridicat, amintind de corabiile piratilor vikingi. Adornd sa fie socotit un original, lui Cicerone Butculescu i se parea extrem de r afinat sa mbine ceea ce si nchipuia ca ar putea fi gusturi bizantine (practicate aca sa) cu cele ale civilizatiei apusene, arborate pe strada principala si n vizite. Pe masuta frantuzeasca exceptie care prin stridenta facea nota picanta se aflau t rei albumase mbracate n piele, o plumiera de cristal umpluta cu trei feluri de cer neala si o pipa. Domnul Cicerone nu fuma niciodata, dar i placea sa-si imagineze ca o face, pufaind n gol din lulele autopsiate. Lua primul album, al Zoei Algiu albastru, cu chipul lui Goethe n medalion, nervos si napadit de o barba zburlita de vnt l deschise, si lua avnt rotind de cteva ori m n aer si ncepu sa scrie cu o caligrafie labartata si Miorita: "Am rastignit pe crucea vremii cteva clipe pentru tine. Lasa-le n cumpana timpului, sa-ti vorbeasca mine, din negura trecutului. Daca azi n-au farmecul lor, l vei si mti mai trziu..." Batrnul reciti cu glas tare rndurile si, radiind de multumire, lua cel de al doile a album nuanta Isabel cu miozotisi azurii, fireste, Zizine e cea mai romantica s i, trudind ntru acelasi grafism gratios, copie dupa ciorna: "Precum dintr-o scnteie se naste un incendiu / Tot asa dintr-o privire / Se naste o iubire... Je t'aime trop, pour te parler d'amour..." Cicerone Butculescu contempla ncntat pagina si reflecta tare, cu nostalgie: De ce n-am stiut sa perseverez?! Din nefericire, am fost totdeauna prea modest. Suspina, deschiznd albumul Zincai ocupat de Cupidoni rozalbi gata sa-si sloboada sagetile spre cer. "Nu e mort acel care traieste mort n sufletul celor care l-au iubit, ci e mort ac el care traieste uitat... Din amintiri parca prevad / Ca n-ai sa pastrezi nici una / Caci ochii care nu se vad se uita ntotdeauna..." Ridica instinctiv privirea si ramase ncremenit. Coana Aristita Vernescu cnd, cum, n ce fel, att de matahaloasa, intrase fara sa suspine dusumelele ori macar usa?! l ce rceta cu o mna n sold, si cealalta rezemata n cortel: Iar stihuiesti, Cicerone, fiule? Butculescu nchise precipitat albumele si se ridica. Poftim, cucoana Aristita, poftim! Iertare de neglijeu! Bata-te mntuirea sa te bata, Butculescule! zmbari Verneasca, naintnd. Vasazica tot c ai, nu te lasi! Sucesti inimile cucoanelor, le strmbi cugetele, le faci sa ofteze la luna proasta precum cotorlanii n saptamna brnzei? Nu ti-i teama ca te-o trasni C el de Sus? Butculescu, magulit n fond uite unde era craiul trgului, corupatorul de suflete fec iorelnice si coapte! se mpiedica n cuvinte: Asa esti dumneatale, coana Aristita! Necrutatoare cu neghiobii. Phii! Adevar grait-ai, fiule! Te pomeni ca s-a ntors lumea cu cracii n sus de-ai nc eput sa slobozi ntelepciune... Ia da-mi un scaun acatarii ca farafastcurile astea s de fasonate cu sezutul tunturliu. Da' cum nu, coana Aristita! ndata... Se repezi alergnd cu pasul specific batrnilor, marunt si prudent, spre fundul ncape rii. Verneasca l urmarea ironica: "Un caraghios si prostalau peste toate! Nu l-as tine n curtile mele nici cine la cotet". Multumesc, rosti asezndu-se greoaie. Tare ma mai tin picioarele. De, voi astia ti nerii nu cunoasteti metehnele mosnegilor... Asa se si cuvine. Cicerone Butculescu, care se stia doar cu ctiva ani mai tnar, oscila ntre adevar si acceptarea unei pareri false dar magulitoare. nvinse cochetaria de Casanova a unu i batrnel care nu fusese n viata lui un Don Juan, ci doar un individ cumsecade, in ofensiv si inutil, azi prafuit si demodat. Daca avea sa supravietuiasca din ntmplar e razboiului, va reprezenta pentru ultimii romantici ai nceputului de secol o pie sa de muzeu, o mostra nduiosatoare a ce va sa zica "vremile de altadata..." O most ra a manierelor parfumate, a bunului simt cu jabou de dantela, a lipsei de griji cu desavrsit accent parizian, a generozitatilor de nabab savrsite cu discretie si g

ratie, n pas de gavota... Verneasca nregistra satisfacuta gfitul batrnului, potrivindu-si bi-ne n scaunul de le mn, cu spatar nalt "parca-i strana bisericeasca" soldurile late. Ci stai locului odata, nu te foi ca un limbric! Butculescu se executa fara sa crcneasca, zmbind tmp. Ca si pe surorile Algiu, l impr esionau firile autoritare, orice voce ridicata l inhiba paralizndu-l pur si simplu , orice vorba rastita devenea porunca. De pilda, ar fi putut s-o dea afara pe Ve rneasca, obraznica si nepoftita, dar numai ideea n sine l ngrozea. si iarasi, ca si Zoe, Zinca si Zizine, se lasa terorizat, infirm, din pricina unei delicateti exc esive, de catre o batrna fara semnificatie sociala, ruinata si care vegeta tragndusi seva din propria otrava, colportnd, mnjind cu dohot, adulmecnd neobosita tot ce s emenii ncearca sa tina ascuns n besactea cu trei lacate. Ce se mai aude? Butculescu lua un aer conspirativ: Ne preparam de ofensiva, coana Aristita. I-auzi! si cum te prepari tu, fatul meu? Domnul Cicerone, zdrobit totdeauna de ntrebarile directe, lasa nasul n jos. Vernea sca urma: Prin trg ai mai iesit? Mai putin... Adica din ce n ce mai putin. Ma deprima peisajul, coana Aristita. Pre a mult cenusiu, prea multa tristete. Stau n casa, meditez... Abia cnd esti n suferi nta reflectezi ca exista si un au del. Socotesti sa-ti lepezi potcoavele, puiule? Cicerone Butculescu ridica bratele spre tavan: Este marea ncercare pentru care trebuie sa fim gata n orice clipa. Verneasca se strmba: Eu nu sunt gata. Mare pacat, coana Aristita, surse superior amabil domnul Cicerone. Un bun crestin trebuie sa fie totdeauna pregatit pentru a da ochi cu Tatal Atotputernic. si cum adica sa ma pregatesc?! Sa-mi fac geamantanul si sa iau un pui rece la pa neras? Ei nu, ca-mi placi! M-oi tine de picnicuri n fund de groapa cu Grigore si bietul tata! Du-te la vale, Butculescule, ca ma ametisi cu neroziile! Zi, mai bi ne, pe la zne trecusi? A! Domnisoarele Algiu? Chiar asa! N... nu le-am vazut cam de multisor. Aristita clatina din cap a mustrare: Butculescule, Butculescule! Un bun crestin nu minte, ori vreai sa te trag de ure chi ca acum saizeci de ani, cnd ai dat iama n chitrii din gradina noastra? Domnul Cicerone, cu obrajii bucalii para, si framnta minile grasute. Se simtea la fe l de jenat, prins n greseala, ca n urma cu sase decenii cnd, baietel de zece ani, n costumas de marinar danez cu pantaloni pna la genunchi si cravatica lata, sugruma ta ntr-un anou de otel, fugise plngnd din livada Vernestilor tinndu-se de sezut. ngai a aiurea: Pai, dumneatale, coana Aristita... Eu, ce? Nu mi-oi fi vreo filozoafa, dar nici natnga de tot. Le umpli cu zapaceli albumasele, uite-le colea, pe masa, si-mi tolocanesti ca nu le stii de rost. Afe rim, flacaule! Din patru urecheati, izbutirati doua perechi de magari. Ofensat pna n adncul sufletului, Cicerone Butculescu rosti moale: Asa ne-a lasat Dumnezeu... Verneasca rse gros: ti-am zis eu ca te facusi cugetator. Cam trzior, la plete albe nu te holba, stie un trg ca te canesti, mi-a zis spiterul si ce chimicale pui dar tot e o scofala. si-acu', spovedeste-te, fiule: ce fac oile alea? Bine... Bine de se rasuceste Algiu n mormnt. Auzii c-au deschis tractir n casa! Consternat pna la lacrimi, Butculescu abia izbuti sa sufle: Coana Aristita!... Chiar eu mi-s! Te faci prost, ori nu stii ce vasazica ala bordel? Te pomeni c-ai ramas nenceput la saptezeci de ani, precum Sfntul Grigorie Decapolitul?

Fara grai, scaldat n sudori de rusine, domnul Cicerone si privea genunchii n care si clestase minile ude. Verneasca urma fara sa se sinchiseasca: Vuieste trgul ca-i la Algience un du-te-vino de craidoni si dameze, mai dihai ca la lupanar. Cica le lipsesc doar vreo doua tipese n fustisoare scurte, ca la Moul in Rouge, si fanar rosu n zidul casei! Da' mai bine povesteste tu, ca te ai bine cu ele, de, ca mai intim... Nu stiu, coana Aristita... Nu stiu despre ce vorbesti... Domnisoarele Algiu sunt singure si neajutorate... Am saracit cu totii. Or fi nchiriat si ele o odaie, do ua... Asta nu nseamna nsa... Nu, nu nseamna deloc... Cui au nchiriat? ncurcat, domnul Cicerone dadea din colt n colt: N-am ntrebat... E nedelicat sa insisti, nu-i asa... Sunt chestiuni personale... Necrutatoare, Verneasca nu-l scapa din haturi. Emise ca pe o certitudine, tinndu-l n priviri: Aripa lui nenea Iliuta i-au dat-o lui Dabija... Butculescu rasufla usurat: "De vreme ce tot stie..." Le e nepot de vara si dumneatale nepot bun... Nu vad nimic neconvenabil. Cucoana Aristita si ascunse satisfactia. Asta vroise sa afle. Se interesa n continu are pe un ton usurel, fara interes si doar ca sa abata atentia batrnului: si alalalt cine-i? Care alalalt? Chiriasul din odaita feciorului. Domnul Cicerone si tuguie buzele: A... un negustor mi se pare... Cineva destul de modest, lipsit de importanta. Verneasca si mesteca soldurile plavane n scaun. "...pe ma-ta de prost! Parca stii tu cine-i important!" Se uita prin odaie inventariind obiectele. Se apropia ora dejunului, dar batrna s tia ca n casa lui Butculescu nu-i rost nici macar de un ceai. Mnca pe sponci din c e rostuia un slujitor batrn si surd fidel lui Cicerone din obisnuinta, tembelism, n-am ce face si ncotro ma duce si care avea neamuri destul de ortomane ntr-un sat din apropiere. Dintr-o gaina, mncau amndoi o saptamna, dintr-o gsca, doua. Cucoana A ristita stia, dupa cum stia tot ce se ntmpla n fiecare casa din oras. Cum ar fi rez istat altfel fara letcaie de mai bine de patruzeci de ani? Colportajul, petitorlcul , micul santaj i aduceau venituri aleatorii dar nu rareori substantiale. Cnd o gas ise pe Catita grecoteiului n iatacul lui Mitita Rates, judele de la ocol zapacise slugile cu prastina si intrase nestingherita n odai se alesese cu zece mii de le i. Mndruta i strecurase plicul gratioasa si dezinvolta: Un mic cadou pentru dumneatale, coana Aristita. Am primit o mostenire si se ntmpla sa fiu oleaca mai nlesnita. Tot te plngeai ca te necajesc dintii si aud ca dentistu l cel neamt care s-a aciuat la noi face toate paralele... Verneasca o cercetase cu cautatura de geambas: Masele vreai sa-mi cumpar, Catito, ori botnita? Desfrnata rsese cu gura pna la cercei: Dintotdeauna am socotit ca doua s mai bune ca una... Hotarnd sa se urneasca, prost dispusa din pricina pntecelui sleit si a viscolului care opintea sa smulga jaluzelele de la ferestile lui Butculescu, batrna cerceta n jur dupa baston. Pe seara, la 6, vin si te iau. Grijeste sa fii gata gatit, ca-s negresita la cea suri! Domnul Cicerone se sperie: Unde sa ma iei, coana Aristita? Nu la cimitir, domoleste-ti teama! nca nu... La vremea cuvenita, te?oi nsoti si pna acolo... Trag nadejdea, coliva sa-ti fie de soi... Deseara mergem la Algience. Coana Aristita... Mi-e peste poate... Am un alt aranjament... Ai pe dracu'! i-o reteza Verneasca dispretuitoare. Butculescu ncerca sa se apere din rasputeri. Nu te nteleg, coana Aristita! Pe cuvnt daca te nteleg. Du-te dumneatale singura. Or sa se bucure grozav, chiar se ntrebau zilele trecute inventa disperat de ce le oc olesti n ultima vreme. N-ai nevoie de mine... Ba dimpotriva! mi lipseste un paj. Rnji: Te stiam gentilom, Butculescule! Cum ai sa

lasi o batrna singura sa opinteasca n nameti la vreme de seara? Rapus de argument, domnul Cicerone tacu. Batrna i ntoarse spatele urias. Picioarele umflate, greoaie, i smulsera un geamat, ngnat de vaietul dusumelelor. "Asa, nepoate! Le poruncisi oilor alea sa nu ma mai primeasca. Ei iata ca-mi sti clesc ochii tot pe unde poftesc eu! S-o vaz numa' pe servitoare ca-l vra n casa pe Butculescu si ca mie-mi zice zt!" Ramas singur, domnul Cicerone se azvrli pe sofa cu pumnii n gura. Se dusese de rpa frumoasa lui seara pe care si-o fagaduise la surorile Algiu. Bun ramas ceasuri pl acute, de o bucurie domoala, gingasa, ntre prietene dragi, stihuri delicate si ami ntiri vechi; siluete elegante n crinoline usoare de muselina, cu umbrelute jucause , ca niste fluturasi, domni impozanti n redingote albastre, din postav de Flandra, ba mai departe, n cotlon neguros, un caftan de canavat, peste halat din tafta flo rie si bru cu doua pumnale persane... Umbre topite n foile calendarului, definitiv si iremediabil pierite pentru ca nu-si mai aminteste nimeni de ele. Nimeni n afar a de domnul Butculescu, de Zoe, Zinca si Zizine. "Cred ca suntem singurele persoane din lumea asta care o tin minte pe Eugenita V arlam. A murit la nouazeci si unu de ani pe vremea cnd nenea Lascarus era caimacam ... Se dadea n vnt dupa crema aceea alba, foarte dulce... Exact! Dame blanche Mont reaux..." Domnul Butculescu si sterse o lacrima si n curnd adormi. * Mai cu seama, nu te expune... spuse domnul Mares cu ochii la domnisoara Aurica. Fata casca de zor. Fara imprudente gratuite... Binenteles, poti face unele cerceta ri pe cont propriu... Sunt justificate, mai ales dupa discutia cu Dabija... Fii atent n special noaptea! La cea mai mica banuiala, nu va sovai sa te lichideze... Da, da, ca de obicei... Deocamdata, e recomandabil sa nu ne vedem... In extremis , stii unde ma gasesti. Noroc si nu uita! Fereste-ti spatele si uita-te bine pe unde calci. * Te asteptam abia peste cteva zile, rosti generalul Averescu tintind un punct pe h arta Europei. Alaturi, atrna, la fel de mare, cea a Romniei, o ciubota scurta fulg erata de sageti albastre si rosii. Se ntoarse cu fata la Dabija: Cum ti se par pl anurile n ansamblu? N-am izbutit nca, domnule general, sa le studiez n ntregime. Veti avea raportul meu detaliat, martea viitoare la ceasurile 9. n principiu, am propuneri privind o ma i mare elasticitate a Armatelor a II-a si a IlI-a, mai multe variante pentru eve ntuale jonctiuni si replieri, masuri care sa ne asigure coeziunea. Sa nu cadem ia r n greseala din toamna lui '916 cnd Armata a II-a n-a ajutat Corpul de la Olt, iar armata din nord s-a aflat n imposibilitate de a-i sprijini pe ceilalti. Mda, facu Averescu ciupindu-si barbuta carunta. Toamna de trista amintire... Dac a as fi superstitios, as zice ca e anotimpul favorabil nemtilor. n octombrie 1914, Hindenburg i bate pe rusi n Prusia Orientala, n 1916 Falkenhayn da lovitura dupa l ovitura n Ardeal, Mackensen ocupa Dobrogea... n sfrsit!... mi pare bine ca ai venit, generale. Am primit planurile de ofensiva coordonata ale lui Alexeiev si Saharov . Vreau sa le studiezi si sa-ti ntocmesti raportul pe baza ntregului material. Aces ta este dosarul... si acum te ascult! Despre ce e vorba? Generalul Dabija si drese glasul si la invitatia lui Averescu scoase tabachera si o tigareta. N-o aprinse, batndu-i capatul usor n tablia de argint. Domnule general, am certitudinea ca la Statul meu Major s-a strecurat un tradator . Averescu se lasa pe spatele scaunului si-l cerceta lung, cu privirea ngustata. Iarasi?! Ce se ntmpla cu unitatea asta, generale? E blestemata? Dabija relata succint si sec faptele pe un ton care voia sa arate ca nu comentea za, ci se multumeste doar sa nareze incidentul brut. Esti ncredintat ca nu exagerezi? stii cum se ntmpla cu individul patit... Acum, dup a nenorocirea cu Sturdza, suntem speriati, nclinati sa dam proportii.

Traim evenimente mult prea grave, domnule general, trudim ntru pregatirea unei ba talii de importanta vitala n istoria acestui neam, pentru a putea trece cu superf icialitate peste asemenea fapte. n orice soapta, spunea bunicul meu, exista si o d iavolie. Fortarea unui birou de Stat-Major n focul unor momente nclestate mi se par e mai mult dect o soapta. Fara ndoiala. Suspicionezi pe cineva anume? Dabija reflecta cteva secunde ndreptndu-si pe deget inelul sigiliu. Nu. Toti trei au venit cu recomandari exceptionale, sunt mai presus de orice ban uiala. Poate ca nu-s de acord cu... sa zicem temperamentul maiorului Rosianu, fa c eforturi nsa sa-mi amintesc ca nu-i absolvent de scoala militara, ndura anevoie unele rigori si ca e categoric un tehnician capabil. Fata de Ioanid si Teodorini nu pot ridica nici o obiectie. Ai luat masuri? Le-am acordat trei zile pentru descoperirea faptasului. Vinovatul sau Curtea Mar tiala. Cam dur, generale, nu gasesti? Aveti o solutie mai buna? Averescu ncepu sa tamburineze nervos coperta dosarului. Fir-ar sa fie! Suntem nevoiti sa facem acum si politie! asta nu mai e razboi ser ios! E hinghereala dupa cambrioleuri pe cheiurile Senei sau n Soho. Spioni au existat dintotdeauna, domnule general, si avem si noi. Pe vremea lui H annibal, iscoadelor rase n cap li se scriau pe piele informatiile secrete cu cern eluri speciale rezistente, se astepta cresterea parului, dupa care ndeplineau slu jba de curieri, traversnd linistiti taberele vrajmase. Hm! Aveau timp dumnealor! astia de acum sunt mai rapizi... Oricum, asa nu mai mer ge. Din cte stiu eu, nici cartaginezul, nici Wellington, nici Suvorov n-au fost ip istati. Voi solicita chiar azi chemarea urgenta a colonelului Roman aici. Dabija si cobor pleoapele. "Deci, Averescu contra Berthelot si Bratianu. Sa vedem c ine-i mai tare..." CAPITOLUL VIII Capitanul Alexandru Ioanid deschise geamul si aspira de cteva ori aerul nghetat. P ale de zapada purtate de viscol muscau din tigara aprinsa, un turture atrna lacri ma lunga la marginea stresinii. Ioanid l rupse si-l pastra n palma fierbinte. i ami ntea anii de scoala cnd ei, copiii, i vnau ca pe niste trofee. i sugeau fericiti si acum, dupa mai bine de douazeci si cinci de ani, capitanul simtea nca gustul de g heata cu miros de lna uda si aspra. Purta manusi crosetate, cu un deget, tinute p ereche de un snur trainic care-i rodea gtul deasupra gulerasului de uniforma. Se simtise "mare", abia ntr-a patra, cnd maica-sa i ngaduise primele manusi cu cinci de gete, fara "sfoara"... nvatase la Matei Basarab si cteva case mai la vale, pe Cala rasi, exista o ghimirlie cu acoperis scund unde turturii "cresteau" unul lnga altu l amintind frnghiile oltenilor pe care atrnau capatnile de usturoi ca o colectie de scalpuri. Azi, din Liceul Matei Basarab nemtii facusera spital de prostituate... Lui Ioani d i venea greu sa-si imagineze transformate n lazaret salile de clasa austere, cu pupitre cafenii, care aveau capac dupa modelul Liceului Louis le Grand din Paris , laboratorul de stiinte naturale, unde fascina mai ales pe cei mici un uranguta n, mparat peste ceilalti monstri prizonieri n dulapurile de sticla, sala de gimnast ica. Acolo aveau loc si serbarile de sfrsit de an. Baietii jucau n travesti si rol urile de fecioara, dar pe micul Alexandru cel mai mult l interesau nu versurile al exandrine recitate cu patos, nici drama Ximenei ori tribulatiile lui Cyrano, ci mingile de oina... Monsieur Lafret, dascalul de franceza, i obliga sa nvete pe de ro st pagini ntregi din proza lui Balzac, Maupassant si Paul Geraldy pentru a-i depr inde cu sinuozitatile limbii... Ionica Bunescu, de geografie, era adept al metod ei intuitive. Primavara, i scotea n curtea liceului, zgria tarna cu un bat conturnd h arta Romniei, principalele fluvii si ruri. Un ulcior plin i statea totdeauna la ndemn a. Turna apa n santulete cu picurisul, explicnd de unde izvorasc Oltul, Trotusul, Muresul, cum ajung de se mbina, haltele pna la gurile Dunarii si Marea cea mare...

Ioanid simti ca i se face frig si si strnse la gt mantaua. n odaie avea sa fie o atm osfera polara, dar cel putin n-o sa-l sufoce mirosul de tutun rece, de odaie sar aca, neaerisita la vreme de iarna, specifica mizeriei mansardelor studentesti. O m iasma speciala de tigari ieftine, asternut cenusiu si mototolit, parca totdeauna umed, ncaltaminte veche si picioare nengrijite... "nca trei fumuri si nchid..." O luna trndava, de vata, se tra mosnegeste opintind sa spintece nametii cerului. Nu ostenise nici viscolul. Din susur de sarpe devenise urlet nfricosator, de fiara n fometata. Poate de aceea, capitanul Ioanid nu auzi vaietul vazduhului sfsiat. Lim ba de otel se nfipse n usorul ferestrei, pastrnd o clipa tremurul minii din care tsni e. Buimacit, capitanul scruta ntunericul. O singura clipa. Privelistea era cuminte c a n felicitarile de Craciun catolice si povestile lui Andersen; casute care trude au sub capite de omat si viscolul, mereu viscolul amplificnd voluptatea nchipuitulu i camin cu soba calda, papuci de psla si oale de arama spnzurate n bucataria vesela unde roboteste "mama" grasuna, calda, rumena... Scufita alba seamana cu o conop ida bine scrobita... Cu o miscare precipitata, Ioanid nchise ferestrele oblonite si smulse cutitul din blana de lemn. l puse pe masa ca pe un corp strain ciudat, care simultan ti strnest e repulsie dar si nestapnita curiozitate stiintifica. ncet, lasnd clipe lungi sa treaca ntre un nasture si altul, si dezbumba tunica, apoi amasa. n pijama sminteala importata din papistasime, pufnea mama-sa care, socotind ca-si nsoara azi-mine feciorul, comandase la calugaritele Agapiei doua duzini de c amasi cu ruri se strecura sub pilota de puf a coanei Ecaterina. Era un pat nalt, cu perne multe, att de gogonate, nct Ioanid avea mereu sentimentul ca doarme ntr?un ham c. si puse minile sub ceafa, ncercnd sa-si ornduiasca impresiile. Ochii rataceau printre boscrtele gazdei fara luare aminte, cercetnd alte carari. ...Un ceas cu cuc din cottage-ul elvetian, napadit de gu-gustiuci si pasarele sc otea capul o scafrlie rosie ct o maslina cntnd cu-cu pe nemteste si un corn al abund ntei de portelan albastru unde coana Ecaterina pastra "chitantile"... "Doar doi centimetri si ma achita. Ceasul rau, zicea mama. Sa dai liturghie la bi serica si s-aprinzi lumnari vreme de sase saptamni Sfntului Neculai, izbavitorul de primejdie si vrajmasi la drum." ...Dagherotipul capitanului Anghel Vntu, barbatul coanei Ecaterina, mort la Grivi ta. E trist, ndepartat, de parca ar sti, "poznd" italianului, ca n-apuca Rusaliile ... "Cine?... Cine poate sa fie?... N-am stat la geam mai mult de sapte sau opt minu te... A trecut din ntmplare, ori ma astepta?..." ...O polita din cires cu un ceainic de argint si trei carti: Cugetarile lui Efri m Sirul fratele cucoanei Ecaterina e ieromonah la Cernica Istoria Bucurescilor d e Ionescu Gion editie princeps 1895 si Almanahul galatean al Damelor Romne: retet e ieftine, ndreptar de tinere gospodine, povatuitor ntru toate nevoile si rnduielile bisericesti. Motto: De mncarea-i buna acasa, lesne sotul birtul lasa, de ibovnic e nu-i pasa!... "Am fost avertizat si totusi... Acceptam teoretic aproape totul, si mai ales cnd este vorba de altii, surpriza noastra nu depaseste parametrii normalului. Cnd ntmpla rea nsa ne loveste, intram n fantastic. Cutitul asta uite-l acolo, pe masa pare pi erdut de o fantoma..." ...Un bufet vienez nalt, trist si practic, aducnd cu un sarcofag, n rafturile later ale, ca niste terase rezemate pe colonete fuselate, zburda fara sa fuga o caprio ara, suvenir din Borsec, ultima cutie de tigari Kuru-Cisme, cu cartonul ngalbenit , pe care o atinsese capitanul Anghel, o ulcica de lut cu trei narcise de tul, o cutioara emailata pentru ace de gamalie si fotografia unei fete sasii, pieptanat e si mbracate dupa moda anilor 1880. n conciul catarat pe crestet e nfipt un trandaf ir nflorit, umerii cazuti, la Eugenia de Montijo, sunt goi, chenaruiti cu gupura, din dreptul subtiorilor, pna la vlcica dintre sni. Figura e trista, sceptica, fara pofta de viata, n ciuda sprncenelor groase haiducesti, mbinate, si a gurii cu coltu rile ridicate. "Trebuie sa fiu atent... De fapt, ce nseamna sa fiu atent? Nu te poti feri de un glont cnd nu stii din ce directie vine, nu-ti poti supraveghea n permanenta spatel

e... Un lucru e limpede: nu voi pomeni nimanui de atentat, mi-ar ploua doar cu pon oase. Trebuie sa-mi port singur de grija... O stim cu totii, de mult, dar practi c n-o nvatam niciodata... Hm! Un cutit..." ...n ungherul dinspre rasarit, deasupra crivatului, cruci, icoane dispuse simetric . Lemnul vechi a plesnit, cicatrice pe obrazul Sfntului Ioan cel Mare, anii au nse mnat snul Preacuratei de la Olari, mna teapana a Sfntului Elefterie, tamaduitorul d e dinti. O candela din sticla de Bohemia, n zabrea de argint, vietuieste anevoie. Mucul fitilului, ct capul de bondar, abia clipeste. Cnd capitanul Ioanid sufla n g azornita, licuriciul candelei spnzura noaptea odaii ntr-un cui albastru... "Un cutit azvrlit cu adresa de circar sau vacar aventurier care strabate, fredonnd m elodii stranii si salbatice, preeriile texane... Da... Procedeul nu suna romneste, nu-i iscat pe tarmurile miloase ale Dmbovitei..." ...O carte postala ilustrata, nfipta n rama de stejar a oglinzii de deasupra lavabo ului. Destinatar coana Ecaterina. Expeditor capitanul Vntu Anghel, n tratament la Covasna, august 1875: "Scumpa consoarta, eu mi-s bine, dumneatale raporteaza ord onanta tot bine, roibul bine. si tara tot bine! Auzii la Cazino, de la insi dest epti, c-o sa caza guvernul. E bine. Cu bine..." *

ntr-o casuta din Fundatura Doamnei, maiorul Gogu Rosianu si Valeriu Teodorini si so rbeau coniacul din paharute de sticla verde. n soba mijea foc molcom, odaia mirose a a lemn de brad, rufe scrobite, fructe tinute peste iarna, a "bunici"... Pe fig ura maiorului Teodorini staruia un zmbet incert, ochii aburiti de dispozitie duio asa cercetau ulitele acelea fara nume, destelenite de mult si care nu se lasa st rabatute dect o singura data: "Acum douazeci si cinci de ani... Sunt cinspe ani de atunci... Purtam scufita de dantela si ciorapei cu ciucuri cnd..." Bunicul avea un ceas mare de argint, cu capacele bombate, pivnita era uriasa si bntuita de staf ii acolo, cu sufletul nghetat de spaima, citise micul Valeriu romanele domnului W alter Scott bunica, slabuta, prapastioasa, mereu gata sa plnga, arunca n ungherul o dailor, dupa obiceiul jupneselor valahe, ierburi aromitoare: jales, minta, iasmin. Tot ea cnta la clavir cu degete subrede, uscate, arse n dulceturi si doar cnd bunic ul lipsea "daca mi-e dor de tambal, fac chef cu lautari sau ma duc la santan" ta pa fara cine stie ce aptitudini dar punnd suflet melodii cu aroma de trandafiri al bastri: muzicile domnului Lully, lieduri, Amorul unei fecioare... Bunica suferea ca s-a nascut prea trziu, tnjea dupa anii Rococo, nu-i pasa ca n epoca lipsea sapunu l sau se murea "din apendicita" cine are zile, traieste i dadeau lacrimile cnd pri vea tte--tte-ul din portelan de Svres unde doamne gratioase cu talii sa le prinzi ntr -un cercel, mereu dansnd, primesc omagiile unor cavaleri eleganti, ngenuncheati si m povarati de palarii ninse cu pene de strut. Culorile vesmintelor sunt rose si bl eu minunat ngemanate cndva de doamna de Pompadour boltile de trandafiri, aurii... M elodia preferata, "Plaisir d'amour", n-o cnta dect cnd era racita. Atunci, dupa doua chinine si un paharel de vin tonic, se gasea ntr-o dispozitie usoara, vaporoasa, p usa pe solticarii. si plimba degetele pe clapele de fildes cu sentimentul ca savrs este un lucru nengaduit hotart cntecul era mult prea ndraznet, aproape frivol a dou zi, se marturisea duhovnicului... Credea n bobi, descntece, vraji, ghioc, semne, v ise, cheie de argint vrta n Biblia deschisa la ntmplare. Ce faci, mon cher? Ai venit sa tacem mpreuna? Gogu Rosianu i turna n pahar, umplndu-l pna la buza: "adicatelea de ce sa ma ostenes c de doua ori?" Teodorini ciocni de forma, nu era bautor dar stia sa dea impresia ca bea. Rosian u, expert, nu se lasa nselat. ti arde domniei tale de rachiu, cum am chef eu acum sa dansez cotillon. Valeriu Teodorini surse blnd. Avea obrajii usor mbujorati. Chiar nu-ti arde? Faci parte dintre fericitii pentru care negrul nu e niciodata chiar negru. Pe ici pe colo, macar la chenar, si tot se ntrevede oleaca de roz. Ce vorbesti, dom'le?! simula Rosianu stupefactia. Pentru tine, rse Teodorini de parca simpla constatare l ncnta la culme, viscolul e a lizeu, nametii covoras de blanita alba, pantera cotoi siamez cu panglica rosie la gt care se "asorteaza" cu o canapea Biedermeyer, moartea... Moartea, un sejur mai

mult sau mai putin amuzant pe mosiile cu maci si albastrite ale Domnului. Exist a sau nu exista acolo sampanie Binet... I-auzi! se mira Rosianu. n capul tau salasluieste ideea ca daca primesc o carte po stala "mon cher, nu zabovi, sunt acilea birturi bine asortate, serviciu prompt, i reprosabil si gratuit", iau acceleratul ala fara retur ca sa-i strng mna lui Dumne zeu?! Un rs tmp despica obrazul lui Teodorini: Chestiunea e ca n-o primesti. Nu s-a inventat nca serviciu postal pe ruta asta. Gogu Rosianu l cerceta cu atentie. Beat nu esti, si nici nu e genul tau sa te ametesti. Am sa-ti fac o marturisire: cu exceptia whistului, mausului si a pokerului alte jocuri nici nu cunosc obisn uiesc sa joc cu cartile pe masa. n concluzie! Ce vrei de la mine? Ma suspectezi d e ceva? ntreaba-ma! Daca am chef sau mi convine ti raspund, daca nu, treaba ta. Det est pisicile, mai ales cnd am impresia ca eu sunt soarece. Valeriu Teodorini si descheie un nasture de la tunica si si vr mna nauntru, n dreptu nimii. Rosti linistit, fara nversunare, dintr-o data straniu de detasat: Nu te suspectez... Esti inteligent, jovial, amuzant, dar nu ticalos... Ca sa fii foarte bun, sau foarte rau, ti trebuie o anumita forta... Tu nu o ai... Scuza-ma , nu o ai! Iata un punct cstigat. Nu am forta exceselor, sunt de acord cu tine. Nu ma interes eaza sa fiu nici macar cu un centimetru peste ce a fost bietul taica-meu: un om cumsecade si nlesnit, ntr-o urbe linistita. Am cazut deci de acord! Te ntreb atunci , ce dracu' vrei de la mine? Faptul ca nu te consider un tip malefic nu ma mpiedica sa sesizez ca ai bun-simt, perspicacitate, simt de observatiune. Care-i parerea ta despre Ioanid? E un cretin, mai putin cretin dect alti frumosi ntmplator sunt si onest, amanuntul asta l-ai omis cretin si superb. Curajul, ca tuturor imbecililor, ndeobste lipsit i de imaginatie, nu-i lipseste. Nu-i amarnic, se socoate buricul pamntului si dear fi sa grindine cu bombe n jurul lui, nainte de a suspina amin, si va desavrsi man ichiura. Dupa mine nu gndeste, l-a gresit ma-sa frumos, si de aici i se trage tot ul. Nu contest ca e un cutezator. I-a mers nsa din plin si s-a obisnuit sa aiba n oroc. Cred ca exagerezi. Rosianu sorbi lung din pahar, rezemndu-si nasul n marginea de sticla. Sunt ncredintat ca nu. n orice caz, nu o fac constient. Atta ma duc lumina si ntelep ciunea. Asculta-ma, Teodorini! Nu sunt invidios si n?am fost niciodata. stii de ce? stiu, rse Teodorini, ai o parere excelenta despre tine si n plus, probabil, nu tiai dorit alta soarta. Exact! M-am simtit totdeauna nu vorbesc de rahatul acestui rezbel splendid n piel ea mea. Iar daca ti nchipui ca Ioanid ar fi vreun spion neamt, ncredintat sunt ca t e nseli. N-are stofa! Tu ai? Gogu Rosianu se nghesui. ntre umeri. Declara pe un ton ciudat, care nu-i semana: Nu... Sincer cred ca nu... Desi... M-am rugat totdeauna lui Dumnezeu: Fere-ma, Do amne, de momente cruciale... Momentele acelea cnd nu stii ncotro s-o apuci... Cum trebuie sa procedezi... Sa rami mpacat cu lumea, cu ce-ai nvatat n poala de tafta sa u stamba a mamei si la scolita din mahala.. Sa-ti poti privi obrazul clabucit n og linda... nteleptul, spun chinezii, nu dispretuieste nimic, ntelege orice... si tradarea? Rosianu clatina trist capul. si! Ce nseamna tradare? ntreba ntr-un trziu Gogu Rosianu. Avea o betie ciudata, trista, care tinea de starea de spirit "mi vine sa ma spnzur " sau pur si simplu "vreau sa ma mbat, uite asa, de-al dracului!" si nu de cantita tea de alcool consumat. Cu doua paharute de Martell nu-l vra nimeni sub masa, iar la Tbingen era un as al campionatelor bahice. Cincizeci de halbe ingerate ntr-o or a, sau o carafa de Kirsch, bauta dintr-o rasuflare. Dupa aceea, slalom demonstra

tiv printre douasprezece sticle goale nsirate n lungul salonului. Daca ar fi rastu rnat o singura glaja, era obligat sa plateasca ntreaga consumatie. Nu platise nici odata... Ce nseamna tradare? repeta privind fix iconostasul dintre ferestre. Pe una din la turi, spnzurau matanii de fildes vrfuite de o cruce emailata turquoise, cu bratele n trifoi. Ce dracu' nseamna tradare? Teodorini salta din umeri. Socotea ca ntrebarea, pur retorica, nu merita, sau nu a stepta raspuns. "Are chef de ditirambe, asta e doar semnalul de pornire, o sa-mi tina o preleger e acum despre ideea de felonie, concept filozofic, politic, social... Nu-mi arde de discursuri inteligente, de cuvntareti ntelepti..." Daca te plictisesti, spuse brusc Rosianu, de ce nu te duci acasa? Pe chipul maiorului Teodorini se asternu expresia imbecila care-i pacalea pe multi . Surprins de perspicacitatea gamanului, ncepu sa rda. Un rs scurt, din gt, ca un be hait. Nu ma plictisesc... mi placi... mi placi mult... Mie nu, se strmba Gogu Rosianu. Vreau sa zic ca nu-mi placi tu. Cu mine m-am mpaca t de mult. Teodorini rse ncntat. Timid n fond, l stinghereau gentileturile ostentative, rosea la cel mai inofensiv compliment, prefera o sinceritate brutala care nu-l obliga. Nu-mi placi, urma Rosianu stergndu-si ceafa asudata. Esti prea intelectual pentru mine... Nu ma refer la kilogramele de tomuri ngurgitate. Am pascut si eu destul, am fost ndeajuns de imbecil ca sa-mi dau si doctoratul. Rahat! Chestiunea e ca sim ti prea intelectual. Cum zicea prostul ala, Kant... Lasa-l pe Kant, spuse Teodorini amuzat. l las. Uite ce vreau sa zic. De pilda, presupunem ca dumneata mi salvezi viata. O sa-ti ridic osanale, am sa-ti aprind lumnari, o sa le palavragesc si rasnepotilor despre maiorul Valeriu Teodorini. N-ar fi cazul. Ba da, pentru ala salvatul. Trancanind ode si ridicnd osanale aluia de ti-a fost b inefacator, ai sentimentul ca ti-ai mai achitat din datorie. Te simti mai putin meschin, pentru ca n definitiv, superioritatea categorica a unui semen de-al nostr u ajunge sa ne osteneasca, admiratia ncepe sa ia nuanta sofranie a lalelei ce se cheama invidie... Apropo, stiai ca bosii sunt singura natie care are un zeu al p izmei? Amanuntul mi se pare semnificativ. Te-ai mbatat. Daca da, profita! Profita de singurele momente cnd sunt pe de?a?ntregul sincer. si -acu' sa-ti zic de ce nu-mi placi. Nu ma simt la ndemna n prezenta ta, si daca ar fi sa fac un chef ai fi ultimul om care ar figura pe lista mea de oaspeti. mi plac tipii bine dispusi cu care sa pot petrece ntr-o crsma din Vergului, cu bucate mitoc anesti: uger de vacuta bine usturoiat, tuslama, ciorbita la minut, n vreme ce lau tarii balaoachesi mi cnta "Of, dorule!" ori o Corabiereasca ndracita. Pe dumneata, sclifosit, nu pentru ca vrei, dar asa ti-e fizionomia, te vad doar la Capsa, cons umnd salau la Victor Hugo, truites aux amandes, homari rococo, gigot de paun, leba da sau colibri isteric... Am ulcer, surse Teodorini, si n consecinta gusturi mai putin complicate. Cum e mai rau! Deci si tuguie buzele o aripa de pui rece si cartofi natur! La car e se asorteaza, binenteles, un pizzicato n re major, Berceusa de Mozart asta ca mo ment frivol sau nu stiu ce zapaceala a lui Paganini! Mersi! Domnul cu tine! Teodorini continua sa se amuze. Ai uitat damele... Exact! Dupa trei fleici si patru-cinci flacoane de tamioasa, colea, eu ma duc sami sting ardoarea la Madama Clemansa, pe sepcari, n vreme ce tu fredonezi de inima portocalie versuri bleumarine din Rimbaud. Frumoasa inimii matale are ochi ca c icoarea scuza-l pe ca-ci cosita de matase blonda si degetul mpiedicat n novelele b leu din Bibliothque Rose. Metresa mea azi a altuia are subtiorile si cracii goi, j artiere negre... ncepu sa cnte pe nas: "Ce piciorus nebun, / Ce elegant coltun / Sa jur ca i-am vazut si caltaveta." ...Adica nu, asculta pe asta! "Numai o noapte s a fii a mea, dar pna n zori de zi / Dorinta-mi te cheama acum, pe-acelasi splendid d rum / Caci te ador stii bine..."

Nu mai am nici un dubiu, ofta Valeriu Teodorini, te-ai afumat! Cred ca am sa ple c... Gogu Rosianu replica pe melodie: Pleaca!... "Noaptea cnd rasare tainic, chiar si n vis, eu te zaresc mereu / si ma obsedeaza nencetat, dragostea ce mi-ai jurat..." Continua pe ton obisnuit: Dar nai sa pleci! Crezi? rse Teodorini. Precis. Dupa expresia amicului Clayaux, ucis de o grenada la Pralea, nu mi-ai sco s nca viermii din nas. Tot mai speri sa trec la marturisiri complete. Valeriu Teodorini si grebla parul pe tmple. Degetele lungi, sensibile, alunecara s pre ceafa. si-o masa usor, rotind capul de cteva ori. M-ai ucis cu citatele si poezioarele. Cunosc si altele. Uite, de pilda asta, a lui Adain, doftorul, mi s-a parut foart e nvioratoare. stii, la Bolintineanu: ...En dix-neuf-cent-dix-sept, au Roumain vi ctorieux / Le Franais pourra dire, en faisant ses adieux: / Je n'en connaissais q u'une, et j'avais deux patries: /La France mon pays, et puis, la Roumanie... Mai vrei mostre, mon cher? Su-fi-cient! Se ridica nesigur: Ma duc sa ma culc. Ura! ti spun sincer, abia astept sa ramn singur. Ma distrez mai bine. Teodorini chicoti: De ce dracu' nu mi-ai spus-o mai devreme? La ce bun? Ai stiut din prima clipa ca nu-ti duc dorul, iar ca sa te dau de umer i afara, tot nu puteam. Sunt prea bine crescut pentru asta. Hm, bine crescut! Superstitie! Superstitia bunei educatii. O floricica inutila, m ofturoasa si incomoda. De acord, dar traieste n fiecare gradinita, precum muscatele din feresti... Ce fa ci, n-ai plecat? Teodorini rse cu pofta: Asta, apropo de eticheta? Nu, dragule, mi-e pur si simplu somn, iar nainte de a face nani, am chef sa discu t cu Gogu Rosianu n tte--tte... Ca sa-ti fie somnul lin, te asigur, ti dau cuvntul de onoare ca nu sunt agent german, bref, ca nu?s omul pe care-l cauti. Bate alte ca rari, ciocaneste la alte usi! Daca-ti dai cuvntul de onoare... Totul se petrecu instantaneu. Prin geamul tandarit cu zgomot patrunse o para mica , metalica, de culoare verzuie dupa cum baga de seama Teodorini ntr-o fractiune de secunda, nimerind n pntecele sifonierului cu oglinda. Explozia i asurzi si se facu ntuneric. CAPITOLUL IX Bine ai venit la noi, coana Aristita! nchinam o tescovina ori o jamaica? Ma multumesc cu un Cointreau, c-alelalte ma dau de-a dura. Ochii lui Iorgu Cerchez surdeau sub sprncenele groase. Avea un obraz mereu sfecliu, cuprinzator, pe care trasaturile latarete se lafaiau n voie. Trupul masiv, ntreag a faptura emanau cumsecadenie, o bunatate imposibil de alterat chiar rastignit p e ghilotina si-ar fi scuzat gdele "de, si face si el slujba, saracul!" nimic nu-i mutila dispozitia: o zi mohorta, ani de seceta, vicleniile arendasilor pe care se jena sa le dea n vileag, o mostenire ratata ori rautatile semenilor. Hainii, fir ile meschine nu suporta bucuria altora, mnjesc cu dohot sursul pruncului din leaga n, un cais nflorit, aroma zambilelor din duminica Pastilor. Iorgu Cerchez avea ex celenta umoare pe care o genereaza de obicei dupa cum opina profesorul Charcot o digestie fara cusur. Rautatile coanei Aristita le socotea de pilda badinerii, "ad icatelea de ce nu ne-am amuza oleaca?", intrigile, colportarile tendentioase, nis te "n-am ce face, trebuie sa trancanim la cafeluta" sau "tot nu citesc gazeta nu mai minciuni mai aflu ce se petrece n lume..." Acum hohoti gros: Te dezmierzi, cucoana, parole! N-am ntlnit nca ins, aratare de vis ori te miri ce, sa te dea pe dumneata de-a dura! Ai vlaga ct sa nfrngi un regiment de dorobanti!

Verneasca si ncrucisa picioarele butucanoase gemnd: Ei, fatul meu, asa si asa! Mi s-au trecut vremile cele vrtoase, de-acuma-s numai r amasite! Esti tu blajin la cuget si opintesti sa-mi dai un curaj, si iaca trebuso ara pentru care-ti aduc multamita!... Dar iarasi satula mi-s de betegi si drag mi -e sa-mi bucur sufletul cu priveliste nvioratoare. De s-ar ncumeta Alexandrina sa-s i arate ochisorii, multa dezmierdare inimii si cautaturii ostenite mi-ar aduce. n privirea lui Iorgu Cerchez nflori livada de ciresi. Alexandrina si Adeluta, dar ma i dinti si dinti, si iarasi dinti, Alexandrina, iaca stlpisorii pe care-si rezema vie tisoara. Alexandrina zaboveste n iatac, deslusi cu voce aromita de duiosie. n ultimele zile , parca tot nu i-a fost la ndemna... De, cucoana Aristita, i faptura gingasa harazi ta meleagului nsorit si vremilor dulci. Zilele nversunate nu-i sunt pe potriva si i aca, al mai marunt zvon ce strneste spaima ori jale o zvrle zacasa. Ochii Verneascai cercetara dinti spre vrful nasului. Trase aer n piept nainte de a g lasui: si de cnd zici ca boleste, Iorgule, maica? De alaltaieri, ofta Cerchez. M-am ntors de la Stoicesti spre namiezi si-am gasito lncezind pe sofaua din salon. Ochii i se umezira si sopti cu voce scazuta, feri nd urechea zidurilor: Mi-i teama sa n-o rapuna pieptul, coana Aristita. Cunosti doara ca acesta e betesugul neamului care n-a crutat-o nici pe soacra-mea, cucoan a Raluca, si nici pe bunica-sa... Prea tulburat ca sa continue, ncepu sa dezmierde lantul ceasornicului, de parca ar fi fost matanii. Batrna, potrivindu-si soldurile n jilt, se strmba plictisita. asta sa-ti fie necazul, Iorgule! Alexandrina e plamada vrtoasa, nu s-a izbit ma-s ii, asa ca grija ti-e zadarnica. Poate nsa ca alte aleanuri i cearca sufletelul. N u-i lesne, de pilda, sa oftezi ntruna dupa omul dorit... Nu-si urma vorba, zvrlindu-i privire piezisa. Iorgu Cerchez ridica chipul nsufletit . Doar afacerile ma mna de colo-colo, coana Aristita, si Alexandrina a priceput-o. Opintesc sa le fac trai lesnicios ei si Adelutei pe ct i cu putinta, n vremi vrajma se. ti s-a marturisit oare ca aceasta e pricina care o ncearca? Verneasca si ciupi nervoasa un neg rasarit lnga aripa nasului. "Tantalau esti, fiule! Oare trebui sa-ti vr degetul n ochi ca sa pricepi?..." Se multumi sa rosteasca n doi peri, nconjurnd cu degetul marginea paharutului de Co intreau: E greu, muiere tnara si singura... Adevarat, dar cine-i vinovat? Oare am nascocit eu razboiul? Se afla doar Alexand rina tnara si singura? Mai adaugeste, fiule: att de chipesa, tnara si singura. Spun drept, Iorgule, nu st iu cum te-a palit norocul, caci nu esti iscat pentru asemenea mndrete de muiere. R upta din soare, avuta si de neam, zau ca i se cuvenea ceva mai de soi! Cerchez dadu din cap surznd fericit. Adevarat, cucoana Aristita. mi cunosc belsugul de cusururi si nu ostenesc a multa mi cerului caci Alexandrina mi-e norocul si bucuria... Ei, iaca noroc si bucurie dupa care jinduiesc si altii. Nu poate iesi biata n uli ta, fara a nu trage dupa ea turma de craidoni, ca asa-i romnul nostru, bata-l mntu irea! ntr-o mna tine flinta, iar cu cealalta cerceteaza sezut de muiere. Coana Aristita! Ce coana Aristita! Eu zic sa casti ochii ca azi, mine cum esti tu tont, si mereu urnit din batatura, umblnd dupa frunza frasinelului, iar nevasta-ta, bleaga mioar a, ti-o salta unul n sea si du-te de-i cauta n cea parte de lume! Iorgu Cerchez ofta cu tristete. Amarnic ti mai place sa necajesti oamenii, coana Aristita... Pentru ca v-ati deprins cu minciuni si adevarul va e nesuferit. Zi-i slutului ca -i frumos si cornoratului ca s-a nsurat cu Prea Curata si sa vezi cum le rde fata si te-mbie doar la vin dulce si mieji de nuca. Iorgu Cerchez si nfipse minile n bratele jiltului. Nu-ti ngadui, cucoana Aristita, sa insinuezi lucruri abjecte despre sotia mea. Batrna i rse n nas. Nu-ti cer eu tie nvoiala, fatul meu, dupa cum nu i-oi cere nici lui Voda, oricare

ar fi pricina. De tot hazul e ca nu ti-o cere nici nevasta-ta! bon entendeur, s alut!

Doamna Cerchez lncezea n balansoarul de lnga soba, cu o broderie uitata n poale. Fal durile rochiei de casa, alba cu panglici din satin bleu, se desfacusera. Alexand rina tinea picioarele pe gratar si simtea caldura arzndu-i genunchii, apoi urcnd la coma si cuprinzndu-i tot trupul. Era toropita si gndurile i rataceau senzatia fizica asemanatoare alegea cararile la augustul petrecut n vara lui 1910 la Carmen Sylva. Divine zilele acelea cu soare necrutator care-ti dadea brnci sa te scalzi n valur ile diamantine, racoroase ca o oranjada bauta pe nerasuflate n zi de arsita, delici oasa halvita si feliile de harbuz vndute pe plaja de tatarusi ochiosi, marisori, ia ! ct un deget... Splendide noptile cu luna portocalie petrecute pe veranda larga, argintuita de puzderia stelelor. Din plnia gramofonului, ureche uriasa de animal preistoric, glasul Adelinei Patti viersuia despre frumusetea unor meleaguri ndep artate, cu barbati aprigi si inimi fierbinti, condottieri care stiu sa iubeasca si sa ucida, firi neguroase, salbatice, iscate pe tarm binecuvntat de Dumnezeu cu p oame aurii, mult soare si aroma de chiparoase. Dimitrie le semana... si duse refle x mna la obrazul palmuit, dar gndul nu zabovi, cerceta din nou alte carari. Cta nef ericire sa-i fi intrat n viata att de trziu! Cuvintele sorei Angle trmbitau trmbite de argint ale arhanghelilor n cele zile de apocalips remuscari, presimtiri funeste . Tmplele Alexandrinei zvcneau: "Adulterul, crima fara iertare... Ce-a legat Dumne zeu nu-i e ngaduit nimanui sa deznoade... Sa ne supunem! Judecata si deciziile At otputernicului, uneori de nepatruns, sunt definitive si le vom ntelege la vremea c uvenita... Fericirea trupeasca, o turpitudine... Femeia, unealta a lui Dumnezeu nt ru nmultire si continuitate..." Asa ar fi fost, daca nu l-ar fi cunoscut pe Dimitrie. Cu Iorgu, noptile fusesera cuminti, blnde, obligatorii. La nceput penibile, apoi plictisitoare. Asa se fac c opiii! Pacat ca mecanismul e dezgustator... Cnd o sarutase Dimitrie prima oara... Obrajii Alexandrinei luara foc, inima ncepu sa-i bata. Erau la Iasi cteva luni dupa refugiu n casa Anei Racovita. Serata lipsi ta de stralucire cu ceai si biscuiti economici, multa ngrijorare, fete adumbrite. "Marghiloman a spus... Bratianu pretinde... Regina nu va tolera... Averescu, ero ul de la Oituz... N-avem echipament.. 20 de franci, kilogramul de unt... Mackens en e tare, n-avem generali pe potriva!... Catastrofa de la Rahova Cobadin Tuzla. .. tarul Ferdinand de Coburg, un nebun!..." Alexandrina se plictisea. Auzise de zece ori, de o suta de ori aceleasi lucruri. si o dureau linistea din jur, saracia, rochiile negre de doliu Ilinca Voevozeanu , vaduva la douazeci si doi ani ceaiul salciu, mizeria, obrazul sfsietor de trist a l lui Iorgu, cu att mai trist, cu ct ndeobste vesel, robust, optimist, era de-ajuns sa-l privesti ca sa-ti nchipui ca vine Pastele... ...Purta o rochie gris-souris, cu mansete mousquetaire din dantela roz-pal. si mu sca buza de jos, fascinata, iar ochii umezi cautau spre vrful pantofilor de satin . i simtise privirea. Fixa, cutezatoare, fierbinte. Tandra si n acelasi timp necru tatoare. Un ofiter uscativ, elegant, sobru. Emana o barbatie care-ti taia respir atia. Se uitase la el nedumerita, cuprinsa de o emotie neobisnuita. Fara sa schi mbe un cuvnt, se retrasesera amndoi n salonul turcesc. Erau singuri si, amanunt car aghios, Alexandrina remarcase un crlig desprins la draperia de brocart albastru br odat cu irisi. Ma numesc Dabija. Alexandrina si ngaima numele cu glas sovaitor. stiu, o ntrerupse generalul. stiu tot ce se poate sti n legatura cu persoana dumne avoastra. Tulburata, nu-si gasea cuvintele. ncercase sa fie cocheta: Oare? Sigur. Acum o luna, s-au mplinit cinci ani de cnd v-am vazut prima oara. Sunt cinci ani de cnd va iubesc. N-o lasase sa-si macine uimirea. Cu o ndrazneala de pirat, nnebunit de patima, ntro odaie, la trei metri de oaspeti, unde n fiece clipa putea intra cineva, gazda, slugi, Cerchez nsusi sau oricare musafir, o cuprinsese salbatic n brate si o sarut

ase devorndu-i buzele. Pna atunci, Alexandrina avusese sentimentul ca buzele i sunt de lemn... Dupa mbrati sarile lui Iorgu, si spala ndelung gura cu apa de lavanda. "Dimitrie! sopti, cu trupul tot o flacara. Mi-e dor de tine! M-ai jignit, m-ai nf ricosat, m-ai lovit, dar ai facut din mine femeia ta... si mi-e dor de tine..." Porumbita! Doamna Cerchez ntoarse capul, smulsa din vis. Ah! Tu erai, Iorgule... Cerchez i saruta mna, se aseza pe un taburet la picioarele ei. Cum te simti, iubito? Bine, surse femeia chinuit. Bine de tot. Nu trebuie sa fii ngrijorat din cauza mea . Adeluta s-a culcat? S-a culcat... Era trista ca nu te poate saruta. Trebuia s-o lasi. N-am vrut sa te tulbure. Alexandrina i mngie usor tmpla. Cine a fost la noi? Parca am auzit glasuri. Figura lui Cerchez se nnegura. Salta din umeri scrbit. Coana Aristita Verneasca... Alexandrina i zvrli o privire scurta. Rosti cu glas nesigur: mi pare bine ca nu m-ai chemat. Doamne, ct stie femeia aceasta sa-ti adumbreasca s ufletul! Nu trebuie s-o bagi n seama, spuse Cerchez sarutndu-i vrful fiecarui deget. Trebuie sa poti. Eu pot. Alexandrina i observa sursul silnic. Ce ti-a spus? Ce-a mai nascocit? Zi, Iorgule, tie nu-ti sta bine sa faci pe mist eriosul. Habar n-am... Nu-mi pasa... i saruta palmele reci: Te iubesc, Alexandrina. Lucruri le acestea s-au spus de mii de ori, dar n-am avut vreodata pretentia de a fi orig inal. Te ador si ncredintat sunt, i singurul meu merit. Doamna Cerchez i simtea greutatea capului pe genunchi. nduiosata, stoarsa de mila, i trecu degetele prin par, alintndu-l ca pe un copil. El, Iorgu, si Adeluta tot u na erau n sufletul ei. Esti prea modest... Ar trebui sa ceri mult... Mult mai mult. Iorgu si ridica fruntea. Ochii cersetoreau, cercetnd chipul nevestei cu adoratie. Cer imens! Nemasurat de mult... sa-ti fiu mereu n preajma. Acesta e doar fapt mplinit, Iorgule! Nu putem nimica hotar peste vrerea Proniei Ceresti... Adauga mpiedicat: si a ta... Alexandrina l scruta cu atentie. Altadata, asemenea vorbe ar fi umplut-o de spaima . Acum simtea doar durere, intuind suferinti nemeritate ce aveau sa cutremure vi ata, ntreg universul lui Cerchez. si-i era teama nu de blestemul lui Iorgu i va sa ruta pna la capatul zilelor batistele ramase n garderob doar la gndul ca au fost at inse cndva de ea, o manusa desperecheata, fotografiile de la Mandy, pna si umbra... ci de fulgerele Ziditorului. "Nimeni, decreta tot sora Angle, nu-si poate nascoci fericirea spalndu-si minile cu lacrimile altora..." l apuca de urechi ca pe un catelus si-l ntreba, surznd cu dulceata: Ia zi tu, Iorgule, ce ti-a basnit Verneasca? Nu-mi pasa. Aceasta mi-ai mai spus-o. Cerchez i se smulse usurel din strnsoarea palmelor, ntoarse capul, ocolindu-i caut atura. Glasul rasuna, napustit de lacrima: Cndva, cineva mi te va desprinde... Fat-Frumos ce te va salta pe seaua calului ntr -aripat, de poveste, rapindu-te spre alt capat de pamnt. Departe de mine... Lucru ce negresit se va mplini, caci prea mi-s sarac de nsusiri... Buzele Alexandrinei ncepura sa tremure. Plngea, cum numai ea stia sa plnga, pastrnd chip neted de madona. Lui Cerchez i rasari dinainte icoana Prea Curatei de la Sch itul Vechi, pictata de un rus osndit la Siberia si care izbutise prin viclesug sa se slobozeasca. si macinase traiul, pna la cel din urma suspin, gasind liniste si a lin n sfnta mnastire din Moldova. Chipul Fecioarei, neasemuit de frumos, rasarea ntr

e margaritare si catifele albastre. Doua lacrimi nsufletite sa ntinzi degetul sa l e culegi periau obrazul diafan. Doamne, Iorgule!... Nu plnge, iubita mea! Numai nu plnge... Un lucru, te rog, tine-l minte... ngaduita ti-e orice greseala, caci esti din fapturile alese ce pot fura cirese chiar si d in livezile cerului fara a necaji Prea Sfintii... Ce vrei sa spui, Iorgule? ngaima femeia. Doar una! Nu ma lepada.

Pot sa ramn, Alexandrina? Ochii doamnei Cerchez alergara instinctiv spre patul nabusit de horbota nspumata s i se crispa. Ocoli privirea barbatului Doamne, cte nu se citeau acolo! implorare, dor, tot aleanul unui suflet nspaimntat si ngna nfigndu-si unghiile n palme. Ma simt nca lipsita de puteri. Cruta-ma... Iorgu Cerchez o privi lung, apoi si cobor pleoapele. Parasi odaia cu umeri ostenit i. i desluseai pe spinare imaginea o fulgera pe Alexandrina obida si lacrima din cuget. Mare, blnd, semana cu un cine Saint Bernard ocarit pentru a fi nfruntat namet i vrajmasi, pentru a fi smuls mortii unul, doi ori noua temerari ai piscurilor. Ochii Alexandrinei, napaditi de lacrimi, cercetau arabescurile draperiei de plus albastru. "Doamne! De ce nu l-ai nascocit aprig? Crunt si ticalos? E nevolnic, cu inima to ata o rana, iar eu mnuiesc grbaciul ca un gde..." Visase deunazi ca peste piersic de april, nflorit n livada, turnase un ciubar de a pa clocotita. Copacul zmbise chinuit si, cu ultima suflare, florile catifelii i dez mierdasera mna. "Asta trebuie sa fie", si zise doamna Cerchez. Se ridica anevoie din balansoar si se tr spre gheridonul de lnga pat. Sorbi pna la ultima picatura paharul cu licoare n ocmita de Sevasta spre a da brnci somnului. Afara, noaptea se zvrcolea, caznita de viscol. *

Doar nu v-o fi somn! se mira coana Aristita. s abia ceasurile 9! Cicerone Butculescu, numai o apa toata seara l daduse Verneasca n unda, nu-i ngadui se clipa de ragaz ndrazni sa crteasca: si doua de cnd ne aflam n vizita. Parole, coana Aristita, n-ar trebui sa exageram. Doamnele sunt ostenite. Dadu sa se ridice dar batrna l opri autoritara, atingndu-i umarul cu bastonul. Stai jos, Butculescule! Ia ziceti, fetelor! Ati tras astazi la plug? Zoe, Zinca si Zizine ncercara sa zmbeasca. Dupa o seara ntreaga de emotii, se simte au literalmente epuizate. Dinti, sosirea intempestiva a coanei Aristita, care o s ilise pe Anica sa nfrnga porunca lui Dabija, strecurndu-se tlhareste n casa. Vazndue domnul Cicerone, slujnica deschisese. Cnd sa nchida, usa se mpiedicase n bastonul Verneascai. Uluita, nlaturata din prag ca o musca, Anica si facuse cruce: Doamne fereste, cucoana! Parca ai fi Fanache, majurul de la politie! Halal boier oaica! Gura, fa, ca te croiesc! si grijeste repejor de o dulceata si o cafea... Hai, ha i, stiu ca v-ati chivernisit! Slujnica, nedusa la biserica si fara frica de stapne, i tinu piept: Da' ce, cucoana, mi-ai pazit borsul pe plita, de cunosti ce am n oale? V-am vazut gunoiul n curte, toanto! exclama cu satisfactie batrna. Una sa nveti! Dup a ordurile pe care le arunca omul, i afli belsugul din casa. si-acum lipsesti din fata mea, ca nu fac taifet cu slugile. Stupoarea surorilor Algiu cnd Verneasca le intrase n salon nu fusese egalata dect de jena Butculescului care, vnat de confuzie, ncercase sa explice eufemistic initiat iva batrnei. Coana Aristita i-o retezase cu brutalitate: Ci vorbeste verde, Butculescu, si nu te foi n izmene! Da, am vrut sa-mi vad neamu rile suntem vere drepte si cnd eu poftesc ceva, nu s-a nascut nca ala care sa ma mp iedice s-o fac, chiar daca-i ghinarar si-l cheama Dabija. Cnd l-oti vedea, sa-i z

iceti ca ausweiss-ul lui l folosesc n privata, dupa ce-mi iau clistirul... De doua ceasuri surorile Algiu tremurau nchinnd aceeasi rugaciune muta Cerului: "D oamne! De n-ar pica Dimitrie chiar astazi!..." Verneasca, dimpotriva, se simtea excelent, sorbise cu pofta cafeaua si ceruse al doilea rnd de dulceata cu biscuiti sarati: "Prea multa zahareala ma hgretoseaza.. ." Ai ficatul sensibil, coana Aristita, observa domnul Cicerone ca sa se afle n trea ba. Pe dracu', sensibil! Zi ca mi-e dor de un mizilic, ceva! Icrisoare netescuite, o f elioara doua de ghiudem... Chiar! Voi n-aveti prin casa niscai lebar din ala mus calescul, n fine, ceva moale? si supse un dinte gaunos, explicnd: stranutai azi-dim ineata si mi-a sarit saracia de proteza pe timent. A plesnit. De-acu' ce sa fac? Distrat, domnul Cicerone sugera aiurea: Sa nu mai racesti, coana Aristita... Verneasca nu-i dadu atentie: Voi ce-ati adormit? O chemati ori nu pe toanta aia de la bucatarie? Zizine se interesa, timida: Ai nevoie de Anica? Ei nu, ca esti picata din luna! Nu-ti spusei adineauri ca poftesc ceva saratura? Numa' moale sa fie ca-ti povestii dandanaua cu dintii. Niste sardelute de Lissa ar fi bune... De unde sardele, Aristita? se holba Zoe. Hai nu te miorlai! Cu attia craidoni n casa, numai fete luminate, va geme camara! Zinca si Zizine se mirara ntr-un glas: Craidoni?! Da' cum le zice alora de vin la bordel cu dame mascate? Arhangheli? Pe Zoe o podidira lacrimile. Cum poti sa vorbesti asa? Mi-e... mi-e rusine pentru tine! Ba pentru voi sa va fie, fata mea, ca nu eu am deschis n casa tractir. De rusine, Butculescu si vr capul ntre umeri. tintea aceeasi pata cafenie de pe covo r, nendraznind sa ridice ochii. "Ce langaj de precupeata! Nici pe surugii nu i-am auzit folosind asemenea expresi i triviale. Poate doar pescaresele din halele Parisului sa-i ajunga n dreptul umar ului. Ce calvar pentru domnisoarele Algiu!..." Degeaba ai ramas cu nasul n tarna, Cicerone fiule, ca nu la tine m-am referit. Dam ezele voalate nu-s de nasul claponilor! n toata viata n-ai tinut n asternut dect ca ramizi calde si plosca! Butculescu, tremurnd de rusine si umilinta, se ridica. Rosti ntr-o ncercare dispera ta de a salva ceva din demnitatea ferfenitita: mi pare rau, coana Aristita, dar ma vad silit sa ma retrag. Gluma are si ea o mar gine. Batrna rse gros. Daca-ti nchipui ca-mi prapadesc vremea stnd de saga cu tine, apai esti mai natntoc dect mi-am nchipuit. Omagiile mele! spuse blbit Butculescu lund-o spre usa. Stai jos! Pleci cnd ti spui eu. Domnul Cicerone, nspaimntat sa nu-l apuce de poale, reteza ncaperea si iesi precipita t. Surorile Algiu plngeau ghemuite pe canapea. L-ai gonit! suspina Zinca. Pur si simplu l-ai dat afara din casa. ...afara din casa, hohotira Zoe si Zizine. Prt! facu batrna reproducnd cu buzele sarace zgomotul. Mi-s dragi prostii ca izmene le de smbata! Nu ti-or fi tie, spuse Zinca. Dar va e voua. Aferim! Trageti nadejde ca se nsoara? Pai asta n-a fost nici la do uazeci de ani barbat cum nu m-a gresit mama pe mine Cosnzeana! Una la mna! A doua, tot nu se poate nsura cu toate trei. Ochii rosii ai Zoei clipira marunt: stii bine ca n-am umblat niciodata dupa maritis. Ne-am opus chiar atunci cnd papa a insistat...

Cu altii, fetito! Zi-mi mie unul singur care v-a cerut si voi i-ati zmbarit, dupa cum va nvatara la pension, ca va simtiti onorate dar inimioarele va bat pe alte ul ite! Zinca, zdrobita de ofense, prinse curaj: n definitiv, sunt chestiuni care ne privesc pe noi. N-aveai dreptul sa-l alungi p e domnul Cicerone... ...n-avem att de multi prieteni ca sa ne putem ngadui sa-i pierdem. Verneasca o cerceta surprinsa: Ia te uita, ai facut gt! Vezi-ti lungul nasului, Zinco, atta ti spun! Sunt verisoar a voastra mai mare si nenea Iliuta v-a lasat n grija mea. De aia, sughita Zizine, plngem de cte ori vii la noi si zacem cu migrena o saptamna . Zoe interveni: Daca nu-ti place domnul Cicerone, n-ai dect sa nu-l primesti la tine acasa, nicic um sa-l expediezi de la noi ca pe un argat. ...ca pe un argat! Voi ati capiat? rnji batrna. L-am zvrlit eu pe usa sau a fugit el ca un iepure cu o alica n sezut? Dezmeticiti-va! Spumega cteva clipe, zvrlindu-le priviri nimicitoare, apoi sari de pe scaun ca mus cata de bondar. M-am saturat de bzit si vaicareala. ntinse mna: Cheile! De uimire, plnsul surorilor Algiu nceta instantaneu. Cascara ochii rosii: Care chei?! De la pavilionul lui nenea Iliuta! Iute ca m-am sastisit. La turma de oi sta bin e doar magarului. Pentru ce ai nevoie de chei? Uite-asa, vreau sa vad santanul iscat n casele lui unchiu-meu! Aristita! Nici o Aristita! Fuga mars, ori le iau singura? N-ai sa faci asta! rosti cu glas pitigaiat Zinca. Ba pe mntuirea mea c-o fac! Urma agresiva: Nu trei mosnege neputincioase or sa ma m piedice si nici macar un ghinarar curvar care umbla dupa mndrutele altora si sparg e case de oameni cumsecade. Zoe sufla palida de ncordare: ti ngadui... iarta-ma, dar ti ngadui cu mult peste ceea ce se cuvine. Parca stiti voi ce se cuvine! mi dati ori nu cheile? Zizine spuse prima minciuna din viata ei: Sunt... sunt la chirias. Iar celalalt rnd l-am ratacit dupa moartea lui papa. Era m att de tulburate. Zinca si Zoe o privira cu admiratie. Ce minunat o ticluise! Nu zau, Zizine are un eori niste spontaneitati... Asa? facu Verneasca furioasa. Ei bine, las' ca le gasesc eu. Din doi pasi uriasi, fu n fata tabernacolului. Deschise usita de cristal si vr mna na untru. Se rasuci, triumfatoare, agitnd ca pe un clopot colanul zornaitor. Lasa-le acolo! gfi Zoe. Lasa-le. Verneasca rse: stii ca aveti haz? Dupa ce m-am opintit sa le gasesc? O sun pe Anica! Ma doare n spate de suia aia! Nu bziti ca ma ntorc degrab'. Drumul l stiu singura. Se strecura pe usa, iute soprla. Att de iute, nct Anica abia avu timp sa se ascunda n oficiul de lnga bucatarie. Verneasca aprinse lampa de pe birou. Se descurca lesne, cunostea locurile. De cte ori nu taifasuise aici, dinaintea samovarului, cu nenea Iliuta! Pe batrnul Algiu l amuzau rautatile Aristitei nu se afla n tot trgul limba mai dibace n cleveteala ar Verneasca, abandonata timpuriu de barbat, se plictisea acasa. n plus, vizitele la nenea Iliuta, jovial si filotim, i rotunjeau portofelul, acoperindu-i pentru o saptamna cheltuielile de cosnita. Nu erau de lepadat nici nenumaratele ceaiuri cu

mult rom, gustarile delicate pe care batrnul le poruncea aduse n birou. Algiu era gurmand si se dadea n vnt dupa hors-d'oeuvres-urile rafinate. Nicaieri nu mai mncas e Verneasca supa de moluste picanta si delicioasa sau pulpa de lebada fiarta n sa mpanie si ienibahar si taiata n felioare transparente. Dar drobul de paun stropit c u vinul acela spumos, usor acidulat, de culoarea topazului... De pofta, coanei Aristita i salivara si ochii. Ofta aducerii aminte. n odai birou si iatac mirosea a tutun bun, a piele si a Chypre. "Hm, ai vazut fante sa nu duh neasca a spiterie? Pna si ordonantele au ajuns sa dea cu odicolon..." Pe masuta volanta din stnga biroului gasi doua sticle de Martell ncepute, o alta cu rachiu de Chios, o carafa de cristal n care Verneasca repera, nti dupa miros, apoi tragnd trei-patru gturi zdravene, mastica. Tot spirturi! bombani cu o satisfactie ciudata. Dintr-o singura nghititura, rndunic a e rapusa. Cine ar fi crezut ca mamelucul asta de Dimitrie e un Casanova! Ziceai ca n afara de flinta si "drepti, racane!" nu-l taie capul la altceva. Cnd patrunse n iatac, un zmbet unsuros i labarta obrazul. O incita patul mototolit, h arababura de dantela fina care se nfoia spumoasa ca un albus de ou bine batut. Sa vura mai ales cu deliciu panglicile desfacute iar o bucata de horbota sfsiata, la cearsaf, i aprinse n ochi luciri lubrice. Brava! n patul lui nenea Iliuta... Cum s-ar zice, dumnealui, raposatul, gazda, nep otelul cu bacanalele si tusa Aristita care vegheaza la fericirea gugustiucilor... Da, da... veghez eu sa va fie moale... si o sa-ti fie, nepoate, fagaduinta fac!. .. Suntem doar n familie... Batrna, mereu neasteptat de sprintena, se strecura n spatele paravanului. Pe un fon d azuriu, gheise mpiedicate, cu ghiozdane n spinare si ochii subtiati de parca ar fi cercetat mereu catre soare, miroseau flori. Inventarie cu un ochi expert sterg arele, sapunul fin "Fleurs de Nice", lavaboul de portelan, doua perii de cap si p ieptenul de baga. "Boscrte curatele, cu cheltuiala, dar n cumplita neornduiala! Pesemne ca nici Anica nu are ngaduinta sa-si vre nasul... Ia te uita!..." Ochii Verneascai stralucira si multumire fara seaman i nvapaie obrazul galbinicios. O spelca de aur cu capetel de safir, ratacita n graba vazut-a cineva ibovnici sa le ajunga vremea, sa nu soarba din bardaca bucuriei nelegiuite pna la cea din urma lacrima, mereu nesatui, mereu cu sufletul la gura caci ceasul nu mai e ceas ci minuta? stralucea pe marginea lavaboului. Batrna o nsfaca lacoma. Cunostea podoaba, adusa martisor de Iorgu n cel dinti an al r azboiului. Alexandrina o purta sub conci, adunnd parul scurt de pe ceafa. O vr n buzunarul adnc, unde-si mai gasira loc doua lingurite de argint si o tabacher a emailata "ce nu prinde bine la o casa de vaduvoaie?" mai zabovi adulmecnd prin c abinetul de lucru al batrnului Algiu si unde acesta nu lucrase niciodata. La o vreme, socotind ca a scotocit ndeajuns, deschise fereastra iatacului. Cu coup e-papier-ul de pe biroul fostului prezident de tribunal desprinse la un capat una din stinghiile jaluzelei de lemn, nchise, trase cu grija perdelele de muselina s i sufla n lampa.

Nu va mai deranjez! mi iau bastonul si cale sprncenata, coana Aristita! Zoe, Zinca si Zizine, galbene, prabusite se uitau la ea ca la un strigoi. Cnd bat rna le ntoarse spinarea de muscal, ngaimara ntr-un glas: Cheile! Verneasca rnji. Proteza, slabita, se deplasa si coana Aristita o puse la loc, mpin gnd-o cu buza inferioara. A! Cheile! Pai pe alea le pastreaza baba suvenir, znelor! Paguba mare nu va fac s i vorba aia, tot nu v-ati spetit cu pomeni la parastasele lui nenea Iliuta. Se regala cteva momente constatnd efectul produs de cuvintele ei si adauga cu o bu na dispozitie sarcastica: Ascultati povata nteleapta! Daca poftiti macar un singur zuluf ntreg si nu frunti p lesuve, nu suflati cuvintel ghinararului. La mnie, nu-l ntrec nici tatarii cei nver sunati... La buna vedere, sau vorba Butculescului, mes hommages! n ulita, Verneasca hotar rznd n gusa: "Am sa mannc un crnat cu usturoi. Dar nainteg o canatuie cu rachie. Mi-au deschis apetitul delicatesurile lui nepotu-meu!...

Halal sa-ti fie, coana Aristita!..." CAPITOLUL X Pe malul drept al Dmbovitei, ntre Podul Mihai Voda si mnastirea cu acelasi nume rid icata pe vrf de gorgan si strnsa n cingatoare nalta din piatra de codru, serpuiau sc urt, cu convulsii neasteptate, ulicioarele uneia dintre cele mai vechi mahalale ale Bucurestilor. Strazile Sapientei, Pacientei, Bateriilor, Dumbravei si Brutus se mpleteau cu ulita Sfintilor Apostoli care le reteza de-a curmezisul, dndu-si s uspinul n Calea Rahovei. Aici, pe o palma de loc, se mbulzeau ghimirlii marunte, co scovite, cu zavozi rai n curte, amici rosu agatat n copaci de martisor, iar vara, miros iute, attator de fleici fripte pe jaratic sub oghial de cimbru. si tot aici , ntre muzici de scripcar cu pieptul scobit de oftica, vaiet de fecioara neiubita ori tipat de liubovnica osndita pentru necredinta, misuna o lume ciudata, apriga pe care ipistatii o socoteau primejdioasa ocolind-o ndata ce pogora nserarea, iar scolitii calatoriti o asemanau acelei cumplite Curti a Miracolelor care pngarea Pa risul Rigai Soare. Strabatnd mahalaua, colonelul Roman cerceta numerele caselor nsemnate cu vopsea dea dreptul pe pieptul cosmeliilor. Se ntreba amuzat pe unde s-or ascunde camarazii lui Dobre, cojocarul, umbrele lui fidele. Din curiozitate strict profesionala, n toarse de doua ori capul. Nu zarise dect chivute scociornd prin lazi de gunoi, un vidanjor potrivindu-si tigara n hrtie de gazeta, prunci cu nasul mnjit... de ce ac? Era subtire? Avea replica acida? ntepa cu sisul? starostele cam Guta Ac brioleurilor si al milogilor din Bucuresti, personaj respectat n lumea interlopa s i chiar printre vardisti urma sa-l astepte ntr-o cocioaba de la poalele Mnastirii Mihai Voda... Colonelul i strnse mna "maman Roman, trag nadejde ca acum, acolo, n livezile de piers ici si caisi nfloriti ale Domnului, dormi sau tii capul ntors" cntarindu-l cu o priv ire curioasa. Corespunznd asteptarilor, Guta Ac era zvelt, cam la vreo treizeci si cinci de ani, frumusel, oaches, mladiu. Deranja, obosind o vioiciune excesiva, o mobilitate de argint viu; ochii, buzele, minile, ultima fibra i zvcneau, neastmpar ate, ntreaga faptura era scuturata de un permanent freamat. Cred ca pricep, rse Roman, de ce ti se spune Guta Ac. Eu nu cred. Avea o voce cultivata, surprinzatoare, bine timbrata. "Extraordinar! asta l bate pe Battistini, domnule! A ratat o cariera unica la Sca la din Milano!" De ce? Nu-mi zice Ac ori Spelca fiin' ca-s cine ogar. Dar? Smulg potcoavele cu bold de palarie. O spun verde, nu mi-e teama. Eu ti-s de tre buinta dumitale si nu dumneatale mie. Umblati dupa prada mai de soi dect niscai s uieri. De unde stii? Pungasul rse scurt. stiu. si acum sloboade-te, coane! Care ti-e dorul ori oftatul? Dam gaura? Colonelul Roman l cerceta dintr-o parte, subtiind ochiul cu privire mai slaba. si -ar fi pus monoclul, dar nu trebuia sa fii un psiholog fin ca sa intuiesti genul de observatii pe care l-ar fi generat amanuntul, aici, n parohia lui Spelca. l sur prindea contrastul dintre vocea armonioasa si limbajul de sut, l amuza decorul. Al aturi de obiecte caracteristice, de mahala, rasareau n chip neasteptat, socnd ca u n nufar proaspat itit ntr-o pubela, mobile de pret, piese scumpe, "fleacuri" rafin ate. De pilda n blidarul rudimentar salasluiau dimpreuna bibelouri de Obor sau cu mparate de la Mosi si un Gall elegant, pe laita mbracata cu o scoarta parea uitata o Biblie rara n vesmnt de argint, n bahut-ul florentin unicat, cum nu se aflau poat e zece n toata tara, mparatea un cocos-pusculita urias, strident vopsit. Manglite, deslusi scurt Guta Ac, urmarind privirea colonelului. Roman surse amuzat: Citesti n stele?

Nici macar n gazete. s nescolit, coane, semnez cu degetul. Pacat... De ce? Daca se isca ceva mai cu chichirez n lume, aflu oricum sau vin altii sa mi -o toarne. De-o pilda dumneata... Eu n-am venit sa te informez. stiu. Ti-i de trebuinta mandea. Nu te nseli. Uite... Roman ezita o clipa negasind apelativul potrivit. Se hotar: U ite, domnule Guta, traim momente grele, zile n care se hotaraste soarta razboiului ... Se ntrerupse, ciupindu-si usor buza de jos. Cuvintele i se pareau searbade, situa tia dintr-o data ilara, si se ntreba daca nu cumva el, Roman, si-a pierdut bunul-s imt. Sa faci declaratii patriotarde unui pungas, sa-i vorbesti despre neam, tron si dinastie era absurd, smintit, de un ridicol monumental. Simti privirea atinti ta a gaborului si, oftnd impercepti-bil, continua: M-am gndit ca n aceste mprejurari dumneata ne-ai putea fi de mare folos. Completa f latndu-l: Mai mare dect ti nchipui. Ia te uita! rse Guta Ac. Ajunsei si ziua aia sa strige sticletii la mine S.O.S.! Nu sunt sticlete. Dar? Ofiter. Un ofiter cu ndeletniciri mai... speciale sa zicem. Aha! Ginitor! Tot nu plivim n aceeasi jumatate de Bucuresti. Cum de m-ati luat n t elescop? Esti un om inteligent, cu o mare influenta asupra... prietenilor dumitale. Zi-le suleri, si intri n gara. Hai s-o luam pe scurtatura, coane! Daca am priceput bine, ti-s de trebuinta lumea sutilor si capetenia... De ce? Ne aflam sub ocupatie, orice om poate fi util, atunci cnd stradania lui se alatur a unui efort general. si ce sa facem? Sa vamuim soacatii? Roman l privi lung: si asta. si mai ce? Colonelul se lasa pe spatarul n forma de trifoi. Scoase cutia de tigari. Spelca i facu semn sa astepte. ntinse mna si dibui n blidar un pachet de tigari auriu. Ia d-acilea, cu fumegante egiptene. Nu fac macedoniile de fotografia matale. Roman rse ncetisor, mirosi cu placere tigareta. Le stiu. Sunt excelente. Te cred. Am ciordit un sac de la maiorul ala neamt care sta acum n casa Lahovary. Dupa cum vezi, coane, gnd la gnd cu bucurie. Ma bucur ca ne ntelegem. Vasazica dam cu palma n cotetele Fritzilor. Dupa ce marfa? Oricare. Furati tot ce va cade n mna: bani, tigari, stilouri, uniforme, chipie, ali mente, ceasornice, asternutul, cizmele din picioare, patul de sub ei. Umbra si s ursul... Dinti, hotul l masura nauc apoi o scnteie de lumina i fulgera privirea. Fluiera lung: S-a aprins semaforul, boierule! Nu boscrtele te intereseaza, ci viata amaraluta! Ai priceput. Viata amaraluta, sicane cu orice chip. Un cersetor pisalog si resping ator care se tine de poalele lor, un flasnetar care nu-i lasa sa doarma, sonerii care tiuie n miez de noapte, soareci, sobolani si plosnite care le invadeaza case le, lazi cu gunoaie rasturnate n prag, fire telefonice taiate, lemne si carbuni uz i n pivnita, pntecaraie, boli lumesti, tot ce va trece prin minte, ct de mult, mere u, sistematic. Orice, numai sa turbeze, zilele, noptile sa le devina imposibile! Usurel, coane! spuse rznd Spelca. Le-am priceput pe toate, nu si trebusoara cu pnte caraia si bolile lumesti. Cum o ntoarcem aici? Nu ti-e straina tagma cersetorilor, nu ti-s straine nici cocotele de pe Cheiul Dm bovitei si din Crucea de Piatra. Surori! si? Roman zmbi. ti-ar fi greu de pilda sa-l povatuiesti pe Fane Orbul orb fie vorba ntre noi ca a tunci cnd cutreiera localurile ncercnd sa-si vnda soriceii de catifea sa dea o raita si pe la bucatarie? Ct scocioraste seful prin oale sa-i mnjeasca blidul de milog,

amicul n-are dect sa arunce un pumn cu praf de curatenie n cazanul cu merinde de p e plita. Guta Ac fluiera din nou admirativ: Ai ceva glagorie, neamule, sa nu-ti fie de deochi! Asa si asa, conceda surznd Roman. n chestiunea cealalta, e si mai simplu. N-ai dect sa vorbesti cu patroanele de la Papagalul Rosu si Acasa, la mamica, respectiv ma damele Margareta si Eleonora. Astea-s bordelurile preferate de nemti. Cnd vin n pet recere, sa le paseze doar "atinsele". ti pot oferi cteva nume: Nuta portjartier, Iap a, Contesa, Mili Buric, Gigeta.. Spelca rse dnd din cap: Ai o inima, sa tai geamuri cu ea! Mili, Gigeta, Iapa... Crupa si gogire sa umpli toata nemtimea... Da' daca le stii pe de-a rostul, de ce nu le iei dumneatale la o parola? Colonelul si rasuci palma deschisa, ntr-un gest de neputinta: ti-am explicat! Te bucuri de o influenta pe care noi nu o avem. Las-o balta, jupne! M-ai periat ndeajuns, nu mai trebuie sa-mi faci si zulufi. Dro tu-i bun, pna nu te arde... Mai e o problema, l ntrerupse Roman. Oamenii dumitale, "suieri" ori de bogdaproste , misuna pretutindeni: pe strada, n birturi, pravalii, la gara, n biserici si cimi tire. Roaga-i sa deschida bine ochii si urechile. Orice informatie e pretioasa, orict de marunta. Spelca si nfipse minile n soldurile nguste: Da ce-ti nchipui matale, coane, ca sutii din meleag, alde Nicu Tramvaistul, Zula Mormnt, Sile Barosanu', Nae Picior mic, Gore Prt ori Ghita Recreatie i lipsesc trei dinti la streasina de sus or fi niscai Sorbonisti? Ca pricep nemteasca?! Poa' sa dea din urechi pna n cea zi, ca tot pasareasca aud. Pesemne n-am fost ndeajuns de deslusit, spuse colonelul. Nu trebuie sa vorbesti ge rmana ca sa poti culege unele informatii: de exemplu sa numeri cte trenuri milita re pleaca din Gara de Nord, cte vagoane de munitii... Cnd e vorba de transporturi s peciale, peroanele sunt desertate, civilii alungati. De ologi, schilozi, mosnegi cu mna ntinsa nu tin seama, socotindu-i orbi si neghiobi. si iar nu trebuie sa le pricepi graiul ca sa te uiti n farfuriile cu mncare din popote, sa vezi soiul de m erinde si sa-ti dai seama n ce masura sunt multumiti ori nemultumiti ofiterii si ostasii. Ori sa-l tragi de limba pe bucatar de obicei romn sau doar sa retii ce d iscuta cu ajutoarele lui. Binenteles, att dumneata ct si oamenii care te vor ajuta veti fi rasplatiti. Iata deocamdata o arvuna, pentru primele cheltuieli. Guta Ac se uita la teschereaua de pnza cenusie care parea ticsita. O expedie cu u n bobrnac puternic n fata colonelului: Ia talerii, caci nu-mi fac trebuinta, tine-i pentru altii, mai neprocopsiti. Colonelul l privi derutat: Ce trebuie sa nteleg? Taman ce-ti zisei. Ni-s de prisos, mai cu seama ca ne vom rasplati pe saturate d in lipscania cu soacatii. Doar doua ceasornice babane ciordite ntr-o zi, si daca mai tine halimaua lui Wilhelm sase luni, la zi de pace suntem toti chiaburi. Mda, surse Roman. E o socoteala... Mai e una! Banui ca sticletii ne cunosc nvoiala. Altfel greu de razbit cu doua rndu ri de vardisti n spinare: si-ai nostri si ai nemtilor. Se ntelege de la sine ca politia va fi avertizata. Guta Ac l scoase n ulita. si plimba privirea peste curtile napadite de verdeata sii strecura printre dinti, avnd grija sa pastreze expresia joviala a gazdei care-s i ia ramas-bun: Ai trei ginitori pe urme, coane. Te-au adus pna aici si bag de seama ca nca nu s-au plictisit. Zi o vorba si te spal de umbre. Roman cerceta surprins mprejurimile. Hotul avea categoric ochi de linx. Multumesc, dar nu e nevoie. Lasa-i n pace, mi sunt... prieteni. Spelca ridica din umeri: Cum ti-i voia si nevoia. Una sa tii minte! Cnd oi fi la ananghie, vino la Guta Ac ca la tetea. S-auzim de bine. Roman si scoase manusile si aprinse o tigara ferind flacara chibritului. Un vnt, su btire-ata, taia Bucurestii n felii.

"Mai ai de nvatat, mon colonel!" si se simtea ciudat de linistit. * Domnule general, Va aducem la cunostinta ca, n urma unui schimb de mesagii cu Bucurestiul, Consiliu l de Coroana a respins cererea dumneavoastra privind transferul colonelului de in formatiuni Roman n Moldova, prezenta domniei sale fiind indispensabila pe teritor iul ocupat. Cu stima... Averescu mototoli furios hrtia. O tinu cteva clipe strnsa n pumn, apoi dadu drumul g hemotocului pe birou. Aprinse una din rarele tigarete pe care si le ngaduia una l a patru, cinci sau chiar sase zile si o puse pe marginea scrumierei. Tutunul i fa cea rau, si n general nu tragea mai mult de trei fumuri, lasnd tigareta sa se cons ume singura. "n orice caz, au lucrat repede. Nu-s nici trei zile de cnd am discutat cu Dabija.. ." reflecta uitndu-se gnditor la harta cioprtita a Romniei. Fusesera folositi desigu r porumbei calatori. Slava Domnului, n debandada plecarii, cel putin pasarile ace stea att de pretioase nu fusesera uitate. n '914, cnd nemtii invadasera Belgia, ser viciul de contrainformatii ordonase uciderea a 30.000 de porumbei pentru a nu pu tea fi folositi de nemti. Acum, n Anglia existau peste 6.000 de asemenea "postasi" . Porumbeii se dovedisera cei mai rapizi, siguri si fideli curieri. n timpul lupt elor de la Oituz, unul din ei ranit, aproape pe moarte, s-a trt doua zile pentru a ajunge la porumbar, aducnd un mesaj de importanta capitala. Da, iuti, incoruptibili, mai siguri dect cinii. Istorisea de pilda Berthelot, cta ba taie de cap pricinuise spionajului aliat cinele ciobanesc prusac Fritz. Uneori tr ecea linia frontului si de doua-trei ori pe zi purtnd comunicarile agentilor germ ani. S-a lasat pna la urma capturat, cednd farmecelor unei domnisoare, catelusa Ro si, care i fusese scoasa n cale... Tot datorita unei muieri pusesera mna si pe Schneider, acel tip cu fantezie narav asa... Facea o incizie n pntecele unui peste viu unde si vra mesajul, apoi l slobozea n ru. Pestele era ulterior pescuit n perimetrul pozitiilor nemtesti... "Fleacuri!" se smulse din visare Averescu. Problema e ce fac cu Dabija... Hm! Mie teama ca va trebui sa ne descurcam singuri..." Strivi tigara si ridicnd receptorul ceru centralistului legatura cu N. * Mai avem exact douazeci si doua de ore, trei minute si unsprezece secunde, pna la expirarea termenului. Maiorul Gogu Rosianu si pendula ostentativ ceasornicul, tinndu-l de capatul lantul ui. si? ntreba posac Alexandru Ioanid. Ce-i recitam aluia? "Cinele soldatului". Ma rog... Cum zici dumneata, nene... Valeriu Teodorini se batu usor cu pumnul peste gura. Oricum, bag de seama ca esti bine dispus. Rosianu se strmba plictisit: ti-am explicat, mon cher, ca asta-i fizionomia mea, ca-i rezbel ori bataie de fl ori la sosea. Mai am o nelamurire: i spunem lui Dabija ca a ncercat cineva sa ne sm ulga potcoavele? Teodorini mpinse scrumiera spre capatul mesei. Este de datoria noastra sa-l informam. n orice caz, a mea. n locul tau, interveni Ioanid, mi-as vedea de treaba. Ai vazut ce s-a ntmplat cu se rtarul lui Rosianu. Nu ghicesc deloc ce ai realiza povestindu-i lui Dabija ca era sa sariti n aer. Suntem destul de mari ca sa ne purtam singuri de grija. Rosianu si deschise bumbul de la tunica. Trase de guler ncercnd parca sa-l largeasc a.

Scuza-ma, iubitule, dar rationamentul matale nu-i faimos. Balaurul afla oricum de explozie. E genul de amanunt pe care nu-l poti ascunde n buzunarul de la vesta. Natural, spuse Teodorini. Casa-i ferfenita iar pe ulita, pelerinaj de trgoveti, g ura-casca si n-am ce face, care vin sa vada ravagiile produse de bomba la acaret urile madamei Tulnic. Ioanid ridica din umeri. La urma urmelor, va priveste. Eu unul... Nu continua. El unul stia ce are de facut. N-avea sa-i povesteasca nici lui Dabi ja, nici altcuiva ca se atentase la viata lui. Stiletul, nfasurat n hrtie subtire, d e matase, l ascunsese pe fundul lazii de campanie. Cnd se ntoarce Dabija? ntreba Rosianu. Teodorini se uita instinctiv pe calendarul de birou. Mine. Au telefonat de la Cartier. Trebuia sa vina azi, observa Ioanid. L-au retinut probabil din cauza incendiului de la Plopita. ti dai seama, doua han gare distruse si cinci dirijabile facute arsice. Rosianu casca ochii: Ce vorbesti, dom'le! asta-i sabotaj, clarisim! Nu zic nu, rosti doctoral Ioanid, nsa nici un accident nu-i exclus. Cunosc tipul de aparate. Sunt umplute cu hidrogen care e usor inflamabil. De-ajuns o mica scu rgere de gaz si... Scoase un suierat caracteristic, sugernd explozia. N-au patit tot asa si nemtii pe aerodromul din Alhorn? si n-a fost diversiune... Aici te nseli, interveni Teodorini. Isprava apartine unei echipe de agenti belgie ni. Nemtii au pus mna pe un batrn invalid care se balada cam mult n jurul aeroportu lui. Au nceput sa-l scotoceasca si i-au gasit n proteza "raportul" baietilor despr e ndeplinirea misiunii. O compunere n toata regula, cu lux de amanunte. Gogu Rosianu se ridica plictisit: Dobitocii! Le-a fost teama ca explozia nu s-a auzit destul de departe?! Pesemne. Capitanul Ioanid nchise cu zgomot ncuietoarea metalica a servietei, apoi tacticos curelusele de piele. Ce faceti? Nu vezi? se hlizi Rosianu. Ne plimbam cu bicicleta. Hm, parerea mea e ca n timp ce dati din picioare sa reflectati si la raportul de mine. Am onoarea sa va salut. Teodorini se uita lung n urma lui. Declara gnditor: Nu exista dect doua posibilitati: biroul ti l-a scotocit o persoana straina, acee asi care a ncercat ulterior sa ne lichideze, sau... Sau? Teodorini l cerceta cu o privire concentrata: Sau ti l-ai "aranjat" singur ca sa creezi probleme. Eu ori Ioanid te deranjam ntr -un fel, si n ipoteza asta ai ncercat sa te debarasezi de noi. Rosianu se holba perplex: Ai capiat?! Nu nca, zmbi silnic Teodorini. Ofera-mi dumneata alta varianta! De ce sa-ti ofer? se blbi vnat de furie Gogu Rosianu. N-ai dect sa ti le nascocesti singur. n viata mea n-am auzit asemenea aberatie! Vasazica nti mi sulemenesc biroul c a sa-l scot din ttni pe Dabija, de parca eu as naviga n alta barca si pe urma, stnd u dumneata de vorba mi trimit alter-ego-ul n ograda ca sa-mi azvrle tot mie o bomba n teasta. Du-te, domnule, si fa-ti Wassermanul, ma ngrijorezi! Trase ostentativ de poalele tunicii si si puse chipiul. Teodorini continua sa surda la fel de linistit: De ce un alter-ego si nu un complice? Argumentul e lipsit de relevanta. I-auzi! Adica l platesc pe unul sa ma achite numai asa, fiindca tnjesc sa ma nfatis ez Celui Vesnic de mna cu dumneata? Poate ca persoana a facut exces de zel, erorile nu-s excluse. Sau, si mai probab il, s-a gndit sa scape cu ocazia asta si de tine. Gogu Rosianu si trimise cu un bobrnac chipiul pe ceafa. Foarte interesanta ipoteza, mon cher, si-ti fagaduiesc c-o sa cuget la ea pe ndel ete. Mi se pare nsa ca exista un punct nevralgic. E valabila nu numai pentru subs

emnatul. Adicatelea de ce individul care a tras cu prastia n-ar fi amicul matale ? Teodorini si ciupi usor vrful nasului, apoi degetele i alunecara spre barbie, repli ca pe un ton categoric: Pentru ca eu stiu ca necunoscutul nu e complicele meu. Halal logica! Auzi, nene! Cine te-a facut pe dumneata ofiter de contrainformatii era beat mort sau pocnit cu o caramida n cap. Daca stau si ma gndesc, n fond n-ai n ici o vina. Am sustinut aceeasi teorie, acum cteva clipe. Nu vad de ce te enervezi. Gogu Rosianu dadu din mna edificat: Adio si n-am parole! Teodorini l urmari pe fereastra. Sursul nghesuit ntre colturile buzelor sarace nu-i p arasea obrazul. Cnd silueta bondoaca a lui Rosianu pieri, nghitita de ulita strmba, se ntoarse la masa de lucru. Scoase din buzunar un pachetel minuscul. Despaturi atent hrtia de matase si privi cu atentie bobitele negre-argintii. Erau doua. Diz olvate n apa, dadeau o cerneala simpatica. "Collargol! Cum naiba or fi ajuns aici?... Dar mai ales, cine le-a ratacit?..." *

Un rnjet untdelemniu labarta trasaturile coanei Aristita Verneasca. Semana acum i acat-o n lumina firava a diminetii de Faurar cu un bulibasa ticalosit n faradelegi , cu madamele sulemenite de pe cheiurile cele spurcate ale Dmbovitei. Rasareau di naintea portitelor strajuite de fanaras stacojiu la ceasul cnd luceafarul deschid e ochi albastru, ademenind musterii puicutelor despuiate din salonul cu oglinda s corojita, persiene uzate si foteluri crmzii tari tapitate cu par de cal. Sub crpa uda, tavalita prin cenusa, straiul de argint al Prea Curatei dobndea o cu loare calda. Frecnd cu nadejde, batrna chicotea ziceai ca behaie chibzuind la cele ce ascundeau hainuta icoanei. O aflase de mult, cnd, vrnd s-o curete mai destoini c, desprinsese vesmntul din tintisoare. Ramasese cu bucata de lemn n mna, holbnd ochi i ct blidele la muierea zugravita aproape goala, n fustisoara scurta de baletista. Spurcase pictorul desfrnat si pagn, dar la o urma ncepuse sa rda. ncopciase din nou oana si se veselea nespus mai cu seama cnd i poposea n case parintele stefanache cu botezul. Ridica ochii spre pendula nalta care strajuia blidarul vienez si se mira n gura mar e: 11! Teribil mai fuge vremea! Acum era abia 9... mai ieri a fost duminica, ne aflam n zi de vineri. Obisnuia sa vorbeasca singura, deprindere veche capatata din anii tineretii si ca re amarnic l mai vra n toate nabadaile pe Grigore. Tot peretilor vorbea si tata-sau, cuconu Tase, dupa cum tot dumnealui, n asfintitul vietii ajunsese cu spaima de ca lendar. Fusese om ciudat, cu hachite ct sa saturi un azil de batrne, altfel croit dect frate-sau. Nenea Iliuta, bucuria trgului de-ajuns sa-l vezi si rasarea soarele ori irmilicul lunii numai voie buna si risipa, si drag de viata ocolea casele l ui frate-sau. Se vedeau rar, la nmormntari si atunci Ilie avea grija sa-si ncrucise ze degetele spre a alunga piaza rea Tase l cauta nsa cu dinadinsul, si mai cu seama la tribunal, unde Iliuta, ca sa nu intre n gura aprozilor, era silit sa?l primea sca n cabinetul nalt, tapetat cu matase visinie. Aristita i mostenise carpanosenia si cugetul neguros, i pricepuse inima nchisa semen ilor, caci simtea la fel. Nu ndragise pe nimeni ntr-o viata, nici macar pe Grigore. l luase doar "ca sa-si faca rndul". De nteles nsa, se ntelegea cu nenea Iliuta. Gemnd, cu durere apriga n madularele grele, Verneasca si trase pe umeri o manteluta veche captusita cu biber. Era frig si umed n iatac celelalte odai le tinea ncuiat e nca dinainte de razboi spre a se descotorosi de slugi "vrajmasi cu simbrie si pn tece de iapa" apa din carafa prinsese pojghita subtire de gheata. Chibzuind la ceasul dejunului, batrna ncepu sa scociorasca n rafturile blidarului. "Merindeata de calic!", ofta dibuind doi cartofi copti, cu pielea zbrcita, ramasi din ajun, o lingura de jumari noroc cu parastasul Corneliei, tot au si astia un bun n neam, mor ca mustele si o jumatate de ceapa. Ramase cu solnita n mna, rasucin d urechea teafara spre curte. Cineva zgltna portile cu nadejde si lipsa de rabdare

Ho! Ca le darmi! urla mnioasa. Zvrli un stergar peste bucate, cerceta odaia dintr-o privire si iesi n coridorul nt unecat, tabular ca un burlan. Sarut minile, doamna Vernescu. Batrna ramase pironita n prag, uluita de politetea onctuoasa a glasului. Ai fi zis ca altcineva i zdruncinase portile. Va rog sa-mi scuzati aaa... impetuozitatea! Mares surse fermecator. Am avut impres ia ca nu auziti. Poti fi ncredintat, mri Verneasca, dar tot nu-i rezon sa-mi darmi casa. Intra, te cu osc... Mares ncerca sa para placut surprins. N-as fi ndraznit sa-mi nchipui ca v-am atras atentia. Sunt ncntat. Lasa mofturile ca nu te prind! Esti chiriasul Algiencelor. Adevarat... Cum nsa n-am avut placerea sa va fiu prezentat... Cnd ma intereseaza pe mine cineva, n-am nevoie de carte de vizita, nici de introdu ceri speciale. Stai jos... Nu n ala ca-i desfundat. De-ajuns ca ai tabart pe porti, baremi lemnele sa ramna ntregi. Mares o urmarea cu interes, ascunzndu-si zmbetul. Batrna l amuza copios si-i strnea iozitatea. si roti ochii prin ncapere, fara a avea aerul ca inventariaza. Iatacul era trist, fiecare ungher aromea batrnete. Fotografiile sepia de pe pereti, chilim ul cu culorile stinse, hapurile de pe gheridon, cauciucul rosu, impudic al clist irului care se zarea dupa paravan. Coana Aristita ntreba brusc: Ce ai n papornita? Mares i-o ntinse, zmbind mereu: O mica provizie de alimente... Vremurile strmba canoanele. Altadata se venea cu fl ori... N-am pascut niciodata! Ai chibzuit bine, fiule. Nu stiu ce gnduri te-au mnat n bata tura mea, dar mi-s pe jumatate cstigata. Ia zi, ce vrei? De casa n-ai nevoie, sta i la tutele alea, tnara nu-s sa-ti pese ce culoare tin la camizol, bani n-am! Mares ncepu sa rda: Poate ca aveti si nu stiti. Aici te nseli, caci buzunarile mi le-am cunoscut bine dintotdeauna. Iar cnd le osnd este crivatul, tii socoata si de o bancuta. Totusi ochii i scaparau, l cerceta lacoma cu gura usor ntredeschisa. Stimata doamna, ncepu Mares sovaitor, simulnd ca s-ar simti stnjenit, traim timpuri aspre... Pe acestea le cunosc, caci avan le mai ndur. Da-mi novele... Barbatul facu un gest cu mna, vezi Doamne, intentionase s-o menajeze, dar daca doa mna Vernescu gndea astfel, cu att mai bine... Va explicam ca nu mi-as fi permis niciodata sa va fac o propunere, socotita alta data drept jignitoare. Din cte sunt informat, posedati o interesanta colectie de m onede. Daca sunteti dispusa sa va despartiti de ea, urmeaza sa fixati pretul si v a stau la dispozitie. Coana Aristita si tuguie buzele, cntarindu-l lung, ca un pretaluitor: Cine te-a informat? Domnisoarele Algiu. Nadajduiesc sa n-o considerati drept indiscretie. Batrna salta din umeri cu dispret: Nu exista indiscretii ntr-o urbe unde toata lumea stie de cte ori n zi iesi la priv ata si ct de vrednic se dovedeste n iatac fiecare purtator de nadragi. Aveti un mod de a va exprima foarte direct, rse Mares. N-am alcatuit stihuri nici la douazeci de ani. Alta, fatul meu! Cine-i nababul a la de-i arde acum sa-si vre paralele ntr-un saculete de tinichele? Un colonel rus, ncartiruit la Bacau, colectionar pasionat. h, facu batrna ridicndu-se anevoie. Deschise sifonierul cu oglinda plesnita. ncaperea se umplu cu o miasma iute dulceag a. Mirosea a paciuli, levantica, straie vechi neaerisite, sudoare mocnita, rufa muscata de rugina. Batrna deserta o veche punga de tutun mprastiind monedele pe mescioara, dinaintea n

egustorului. Mares le aprecie dintr-o privire, le pipai simulnd interesul. Erau f ara valoare, piese obisnuite strnse fara nici un discernamnt, fireste de catre un novice. Coana Aristita l urmarea sarcastica: Strasnice, fiule, nu-i asa? Mahmudele, icusari, napoleoni austrieci si alte nazbt ii de pe vremea lui tata Traian. Cu o miscare brusca le matura furioasa de pe masa. Monedele se rostogolira cu zgo mot prin unghere. Eu nu ma pricep, se scuza Mares surprins de violenta gestului. Nu vad nsa de ce n u le-am arata clientului. Au fost nenumarate cazuri, cnd piese considerate total lipsite de valoare s-au dovedit de pret. De aceea exista experti... naintea lor a existat barbatu-meu, domnule! A stiut ce vinde si ce toaca, iar Alg iencele, ct s de netoate, n-au uitat-o. Prostul are tinere de minte... Striga dezlantuita, mnioasa peste masura, si Mares schita intentia de a se retrag e. Se ridica n mini pe bratele jetului. Glasul, bubuit de tunet, al Verneascai l opr i. Ramase sprijinit n palme, cu genunchii ndoiti. Ci stai locului! M-ai deranjarisit, dator mi-esti deslusire. Cu ce gnd tainic miai batut la porti, bogasierule? Mares se lasa moale pe spatarul fotoliului. Verneasca era nebuna, fara ndoiala, da r cu minte vicleana, supla, iute soprla. "Vrea sa ma enerveze. Ei bine..." Zmbi larg: si daca nu vreau sa va spun? n definitiv bag de seama ca asta-i limbajul care va convine eram dispus sa va fac o pomana. Nu cine stie ce, rnji. Vreo cinci-sase mi i. Am deghizat-o ntr-o oferta onorabila. De ce? Nu stiu. M-am trezit peste noapte milostivul samaritean. V-am observat adulmecnd plita surorilor Algiu, batnd cimiti rul la nmormntari si parastase. Doua-trei ceremonii dintr-acestea pe saptamna si v-a ti asigurat menu-ul zilnic. M-ai spionat, vasazica! racni batrna. Mares, calm, si aprinse un trabuc fara sa ceara permisiune. Replica linistit: Am facut exact ceea ce faceti dumneavoastra de cel putin cinci decenii n acest trg . Coana Aristita, vnata, mugi: Nu-ti ngadui, telalule! Eu mi-s vlastar de boieri pamnteni. Cnd muica-ta si stramui ca-ta tesalau vacile stapnului, mosii mei hotarau sortii astei tari. Porti ciubote dar calciele ti-s crapate. tarina si balega de la bordeiul lui tac'tu! Neam de n eamul meu n-a cobort din trasura... Mares o ntrerupse insolent: Erau birjari? Coana Aristita ridica pumnii, gata sa tabere asupra lui Mares: Afara! Iesi afara, golanule! Mares si potrivi cusma pna n dreptul urechilor surznd. si misca buzele si obrajii de arca si-ar fi clatit gura cu o bautura delicioasa. Arata spre monedele risipite pe covor: Aveam intentia sa va ofer pe... "mahmudelele si icusarii" dumneavoastra cinci mii de lei... Ce ziceti, facem trgul? Verneasca i zvrli o cautatura galbena si negustorul urma degajat: Mi-ar conveni un raspuns imediat. Din cte am auzit, intrarea n casa domnisoarelor Algiu va este formal interzisa, iar eu mine plec la Bacau... Astept, stimata doamn a. Batrna gfi. Nu-i trecuse mnia. Dar peste ifosele de boieroaica, pe care le traia aut entic, peste deprinderea veche de a stapni si nspaimnta neamuri, barbat, cunostinte , o urbe, mparatea lacomia. Ochii plini de otrava salivau. Gemu: Ce vreai de la mine, ticalosule? Dar vocea ragusita nu mai avea vlaga. Mares, surzator, se aseza din nou. Picior p este picior, gentil, afabil, ca ntr-un salon plin de dame gratioase, mbracate n toal ete de bal. Asa, coana Aristita! Acum putem discuta. n ograda pustiita de frig, ciori hamesite ciuguleau linistea. CAPITOLUL XI

Trntit lenes n fotoliul baroc, colonelul Hentsch privea gnditor fotografia nramata a lui Ferdinand de Coburg, tarul bulgarilor. Trasaturile moi, vag orientale, ale n eamtului erau animate de un suris ngaduitor. De cealalta parte a biroului, domnul Quintescu, elegant si scrobit, si stapnea greu iritarea. Colonelul i auzea respirat ia precipitata, nregistra calm scrtitul scaunului care ndura gemnd nerabdarea fostulu i ministru si continua sa priveasca figura tarului. Era o poza caracteristica, l a fel si ipostaza arborata. n costum de suveran spaniol, din catifea neagra cu buton i de aur si un clabuc de dantela Frivolit, tinea o mna n sold, iar cea-lalta rezema ta ntr-o spada splendida. Pe degetele cu unghii lungi, abun-dau pietrele pretioas e, n urechea stinga stralucea un cercel. Sub ochii de viezure nasul exagerat de m are, carnos, saltat trufas trada pofte nedomoli-te, dorinta patimasa, patologica de putere. Grand seigneur pna la decadenta, era iubitor de arte, causerie fina si arlechinade, fiind el nsusi de altfel, n viata, un excelent actor. "Ce-o fi contemplnd atta poza aia?" se ntreba domnul Quintescu gata sa explodeze. Hentsch mpinse n sfrsit rama nzorzonata spre marginea mesei. Comenta surznd: Am primit-o azi de dimineata, n semn de omagiu si pretuire. I-au ajuns probabil la urechi, ricana Quintescu, ultimele si rasunatoarele dumnea voastra succese. Asa mi-am nchipuit si eu. n orice caz ipoteza nu-i exclusa. i ntinse peste masa cuti cu trabuce. De fapt ce va supara? Ce ma supara?! Asta-i culmea! exploda Quintescu. Au trecut trei saptamni de cnd Po rta a plecat n Moldova si n-avem nici o veste pozitiva. Activitatea unui agent de contrainformatii presupune calm, rabdare si oportunita te. Impetuozitatea nu-i cea mai pretioasa nsusire ntr-o astfel de munca. Mai tinet i seama si de faptul ca Porta actioneaza pe teren inamic, unde nu poate miza pe a proape nici un ajutor. Quintescu salta dispretuitor din umeri: La naiba, inamic! Voi actionati aici, pe teritoriu ocupat... Ceea ce se cheama tot vrajmas, zmbi linistit Hentsch. Sentimentele dumneavoastra p rogermane, pentru care va felicit si pentru care va suntem recunoscatori, va mpied ica sa sesizati realitatea. Suntem categoric detestati, simpatia romnilor ndreptnduse de secole fapt bine cunoscut spre Franta. La foule! Nu plebea face destinul unei tari. Romnii sunt neghiobi, nu-si cunosc i nteresele. Probabil ca dumneavoastra n-ati stiut sa le explicati ndeajuns de bine. O spusese usor, fara nuante, privindu-l pe sub gene. Explicatii! se enerva domnul Quintescu. Cnd tii flinta n mna, n?ai nevoie sa te jus tifici nici dinaintea lui Dumnezeu Tatal. Adevarat, Isus n-avea dect bici... Sa lasam parabolele, domnule Quintescu. Cu o p usca sau o mie, e greu de luptat mpotriva a douasprezece milioane de oameni, care nutresc o singura dorinta si stiu sa se bata pentru ea: sa scape de noi, bosii.. . Scuzati-ma, colonele, l ntrerupse Quintescu. Douasprezece milioane suntem cu totii, dintre care o buna parte se afla aici, n teritoriul ocupat. Ceea ce nu-i face mai putin primejdiosi. Nu mai pomenesc de actele de sabotaj zi lnice, dar, de circa o saptamna, s-a declansat un nou razboi, al nervilor, perfid si tenace, la care presupun ca e antrenata toata populatia. Domnul Quintescu l cerceta surprins. Lua mecanic un trabuc si scoase din veston fo rfecelul. i taie atent capatul. Habar n-am la ce va referiti. nseamna ca ati avut noroc, rse scurt Hentsch, daca n-ati bagat de seama ca viata n Bucurestiul ocupat a devenit pentru nemti si prietenii lor un iad. Mijloacele la care se recurge sunt neasteptate, as zice absurde si ilare, dar extrem de efica ce. Scopul: sa ni se creeze o stare de nervi permanenta, sa fim sistematic persec utati, sa ne pierdem somnul, rabdarea, timpul. Facnd bilantul unei saptamhi de "tr atament", n-as zice ca romnii dumneavoastra suit tocmai prosti... Tot nu nteleg. Oferiti-mi cteva exemple. Am la dispozitie nenumarate, o colectie, se poate afirma fara exagerare, impresio nanta. De pilda, toate localurile ocupate n momentul de fata de catre autoritatil

e germane, locuintele ofiterilor superiori si chiar Cartierul nostru General, da , domnule Quintescu, aceasta cladire, au fost invadate de sobolani. Sute si mii de sobolani misuna, forfotesc n birouri, sub paturi, n cizme, la popote, n cazanele cu mncare. Suficient sa va spun ca functionarele noastre se afla n pragul isterie i. si evident, toate pisicile au disparut. Am ajuns sa oferim o suta de marci pen tru un singur exemplar, fara nici un rezultat. Cetatenii le tin probabil sechest rate n casa, o sa fim siliti orict ar parea de caraghios sa trecem la rechizitionar . Quintescu, sufocat de rs, si scoase pince-nez-ul si si sterse ochii de lacrimi. Dumnezeule mare! Viteaza armata a Kaiserului mpotriva ostirilor de sobolani. V-am spus ca e vesel si n acelasi timp nu ma pot mpiedica sa a-preciez fantezia in epuizabila a conationalilor dumneavoastra "natngi". Sa va mai dau cteva mostre: n f iecare noapte suntem treziti de cteva ori de tritul soneriei sau apeluri telefonice . Zeci de echipe de lautari colinda orasul n orele de siesta cntnd, dar ce spun cntnd , urlnd de inima albastra. Nevestele ofiterilor nostri primesc scrisori anonime n care li se comunica infidelitatile sotilor, numele amantei sau al bordelului pe care-l frecventeaza. Dinaintea locuintelor gasim n fiece dimineata hrdaie pestilent iale care ar fi trebuit desertate la canal, hoituri, putreziciuni, tot soiul de murdarii. Ah! hohoti Quintescu. a c'est plus fort que tout. De nenchipuit! Banuiesc, urma Hentsch, ca au fost mobilizati si borfasii, si n aceasta privinta mi vine sa cred ca romnii sunt extrem de dotati, se dovedesc talente autentice, conc urnd strns cu rudele lor, italienii. n afara de spargeri si aici se simte sicana, s e fura orice, bijuterii, arme, proteza dintr-un pahar cu apa sau limba de pantof i furturile n plina strada au ajuns o calamitate. Ne dispar din senin actele, che ile, tigarile, ceasul, ochelarii. Pe Quintescu l dureau falcile. N-am mai rs att de la spectacolele lui Karatis! Borfasii, ce idee! Nu numai ei, domnule Quintescu. Borfasi, milogi, surugii, copii si batrni, femeil e, uvrierii, intelectualii, ntreaga populatie civila. Ieri, toti ofiterii care au luat masa la popota Continentalului s-au mbolnavit de diaree. Cozile de la toalete ofereau un spectacol ndeajuns de penibil. Bine, reusi sa ngaime Quintescu, dar aici e o mna diabolica. Va mai ndoiti? zmbi amar Hentsch. Un creier machiavelic care a nascocit tot acest blci si care totodata l coordoneaza. Rezultatul este, din punctul de vedere al ina micului, excelent. De o saptamna n birourile noastre practic nu se mai lucreaza, n u poti deschide o usa fara sa dai de figuri galbene, nedormite, cu nervii n vrful degetelor, sau care orbecaie neputinciosi printre hrtii pentru ca le-au disparut ochelarii. Ca vechi jucator de tenis, obisnuit sa-mi apreciez un adversar de valo are, nu pot dect sa-l felicit pe colonelul Roman. El e autorul? Dar binenteles. Toata aceasta mascarada i poarta semnatura. Domnul Quintescu redeveni serios: Mi se pare fantastic ca nca n-ati reusit sa-i veniti de hac. Cu attia oameni mobil izati pe urmele lui, cu chipul pe toate zidurile, cu toata recompensa promisa, hot art e fantastic! Nu chiar, replica placid Hentsch. n afara de faptul ca avem de-a face cu un perso naj redutabil din multe puncte de vedere, se bucura n plus de sprijinul devotat a l populatiei. E aparat, ascuns, nsotit de garzi personale discrete n privinta acea sta posed informatii exacte, am un agent care i-a adulmecat n fine urma si a caru i soarta, sincer, o tem dispune de nenumarate locuinte conspirative. si totusi ce aveti de gnd sa faceti? Omul acesta pur si simplu sfideaza, mai mult, ridiculizeaza autoritatea Administratiei Militare germane. E inutil, domnule Quintescu, sa ne biciuiti orgoliul. Simtim singuri greutatea p almei. Deocamdata urmarim pista dibuita de spionul nostru. Trebuie lucrat cu mul t tact si delicatete. ncercam sa prindem o vulpe extrem de abila. l ntrerupse un ciocanit usor si usa se deschise fara zgomot. Un ofiter nalt, sfriji t, cu expresie nauca, de lunatic, batu puternic din calcie. Daca a venit generalul von Lewetzov, spuse Hentsch, pofteste-l. Tocmai... Tocmai ca nu poate veni, Werner de la magazie a disparut.

Fruntea colonelului se ncrunta: Nu esti n toate mintile? Ce naiba am eu cu feldwebelul de la magazie? Vorbesc de g eneralul von Lewetzov. Am nteles, domnule colonel, dar fara Werner nu poate veni. Doar daca spargem maga zia. Sa spargeti magazia?! Permiteti sa raportez! Domnului general i s-au furat pantalonii de la toate unif ormele. sase perechi. Sustine ca nu se poate prezenta la Marele Cartier al Grupul ui de Armate Mackensen doar n tunica si cizme. Hentsch se uita semnificativ la Quintescu. Era vnat de rs, si colonelului i fu teama ca fostul ministru ar putea avea un atac. n aceeasi dupa-amiaza, bucurestenii citeau afise lipite pe fiecare a zecea cladir e. Erau negre, literele uriase albe, iar chipul colonelului Roman impertinent de vesel singura fotografie de care dispuneau nemtii zmbea ntr-un chenar rosu. Acest criminal deosebit de primejdios este cautat de politia militara germana si de politia romna. tinnd seama de pericolul exceptional pe care-l prezinta, pentru orice informatie care ar duce la prinderea numitului Barbu Roman autoritatile g ermane instituie un premiu de 25.000 de lei. Recompensa pentru capturarea lui, v iu sau mort, este de 50.000. Administratia Militara de Ocupatie n Romnia. Un domn n vrsta, fost profesor de limba latina la Colegiul Sfntul Sava, ntoarse spat ele grupului mut care citea afisul oamenii nu ndrazneau sa vorbeasca, comentau doa r din priviri si lua viscolul n fata pe Strada Academiei. "Cretinii! Criminal primejdios! Nimeni n-a oferit vreodata 50.000 o casa! pentru un Terente sau Suca, ucigasul din Tei. Roman asta trebuie sa fie un copil brav. Am avut n '899 un elev, Roman, cam zurbagiu. Nemtii n-au avut niciodata psiholog ie. Cu asemenea tactica, nu pui n veci mna pe omul rvnit. Vox clamantis in deserto. .. Da, da, acum mi-l amintesc bine. Avea o cravata n picatele si o colectie de bro scute de tabla... Gerundivul i dadea mereu de furca..." ncepu sa-si caute cheile si-l uita. * i scoase cu gesturi delicate gluga si-i ravasi parul care se desprinse din coc nva luindu-i umerii. Spelcile se risipira pe covor, dar nici unul nu le lua n seama. Ce-i cu tine, Sandrela? Pari foarte tulburata. Dabija scruta atent chipul palid, ochii muscati de cearcane viorii, buzele nelini stite, barbia care tremura a plns. O lua n brate soptindu-i: Mi-a fost ngrozitor de greu fara tine. sase zile de cazna... Era ostenit, figura cu trasaturi dure, unghiulare, parea si mai contractata ca de obicei. Arata nsa puternic, sigur de el. Proaspat mbaiat, trupul emana o aroma uso ara Chypre. Abia am scapat, bolborosi doamna Cerchez. Nu stau mult... Mi-e ngrozitor de frica ... Generalul i astupa gura cu palma. St! Ai sa-mi povestesti totul. Spune-mi nti ca ma iubesti... Se cuprinsera ntr-o mbratisare disperata. Alexandrina i tremura n brate, rndunica rap usa. Cnd o depuse n jiltul batrnului Algiu, simti cum i se strnge inima. I se parea fragila, gingasa, prea gingasa pentru tot ce o nconjura: vremurile aspre, razboiu l, oamenii, iarna care se zgia n feresti, biroul lui nenea Iliuta cu aroma de crai batrn si bon-viveur, pentru el, Dabija, prea puternic, nedomolit, excesiv, autori tar. i duse la buze un paharel cu Cointreau. Doamna Cerchez deschise ochii si se strmba . Bea-l! o ncuraja surznd generalul. Te rog eu. Tot si dintr-o data. O sa te simti du pa aceea mult mai bine. Asa... si-acuma spune-mi ce s-a ntmplat.

Iorgu stie, sufla Alexandrina si ochii i se umplura instantaneu de lacrimi. Dabija o cerceta lung, parca ncercnd sa nteleaga. Dintr-o data, chipul i se destinse . A! Asa... Perfect. Asta usureaza considerabil lucrurile. Te implor, Dimitrie, nceteaza. Nu suport sa te vad att de crud. Lasa-ma pe mine acum. Avem timp sa discutam subiectul. Cum a aflat? Ce ti-a spus concret? Nimic. M-a implorat doar sa nu-l parasesc. Orice s-ar ntmpla... "Hm! Barbat! gndi Dabija. Eu te-as omor..." Dar nu spuse nimic. Trebuia sa-i vezi ochii! Nu, asa ceva nu se poate ndura! ncepu sa clatine zbuciumat din cap si si ascunse chipul n palme. Calm, fetito. ti-a mai spus si altceva? Nu-i de-ajuns? tipa Alexandrina. Voiai sa ma biciuiasca la scara cum a facut bun icul cu prima lui nevasta? Am nteles ca esti maritata cu un gentilom, nu cu un rndas. Un rictus schimonosi chipul femeii. si boier Manole ce era? tigan rob? Dar tu? Tu?? Dabija i mngie obrajii uzi. Nu-i bine, Sandra, sa-ti lasi nervii s-o ia razna. Doamna Cerchez ncepu sa se plimbe agitata prin odaie. Nu mai pot, Dimitrie... Nu mai pot! Daca l-ai vedea cum se uita la mine! Cu ce p rivire chinuita! si nu spune un singur cuvnt. As fi preferat sa ma smulga de conc i, sa mature ograda cu mine... Sa ma faca sa-l detest. Asa, ma simt de parca l-as fi njunghiat pe Cristos. Cnd ajunse n dreptul lui, generalul ncerca s-o prinda de mna, dar Alexandrina se fer i. Vino, iubito... Nu, nu acuma. Lasa-ma. si ragazul care ne e ngaduit sa-l petrecem mpreuna l stricam. ti dai seama, Sandra? De la o vreme, ne necajim mereu. Eu sunt de vina? Dinaintea cui vrei sa ma marturisesc? Esti prea simtitoare si acum, tulburata, ofta Dabija aprinzndu-si tigareta. Daca ai ncerca doar o clipa sa fii lucida, ai ntelege singura ca totusi situatia s-a sim plificat. Cunosc nenumarate perechi care, continund sa ramna mpreuna, au trait de f apt separat, asteptnd momentul potrivit ca sa se desparta. O lumina rautacioasa aprinse ochii minunati ai doamnei Cerchez. Adica, Iorgu ar trebui sa astepte tacnd mlc sfrsitul razboiului pna ma poti lua tu, si n vremea asta sa ne patroneze legatura Poate chiar sa ma conduca pura la ntlnire , s-astepte vreo doua ceasuri sub sopron, iar dupa aceea sa ma nsoteasca acasa. A sa ai face tu, Dimitrie? Generalul scutura iritat tigareta ntr-o scrumiera de argint, un cap de tigru ct o portocala, cu gura cascata. Nu te recunosc, draga mea. Ai un mod de a pune tema de la o vreme, ca ma nspaimnti. A ramne n relatii civilizate cu cineva, strict camaraderesti, nu nseamna a face codo slc. Alexandrina i se alatura ostenita pe canapea. Esti inepuizabil cnd trebuie sa-ti aperi propria cauza. Ca-i spui relatii civiliz ate, ca-i zici codoslc, esenta e aceeasi. Generalul i prinse umerii. Buzele fierbinti scotoceau printre bucle, cautndu-i gtul . Te framnti prea mult... Lasa totul n seama mea... O sa fie bine. Alexandrina suspina. Urma, cu ochii pironiti n obrajii bucalati ai fostului prese dinte de tribunal: Nu ti-am spus nca totul... Exista cineva n oras care a aflat de legatura noastra... stie cine esti, unde ne ntlnim. si ntoarse fata nspaimntata. Dabija, fara s-o lase din brate, salta totusi capul. Nu-i iar vreo idee de-a ta? Femeia rse silnic. Idei de ale mele! Am primit marti o scrisoare. N-am pastrat-o, mi-a fost teama.

Dar o stiu pe dinafara: Doamna, cunosc amorul dumitale pentru generalul Dabija p e care-l ntlnesti n casa Algiu. Daca vrei ca taina sa fie pastrata, depune pna la fi nele saptamnii zece mii de lei n ocnita cavoului Dobrota. Daca te mpotrivesti, vor fi informati despre bacanalele ce au loc n Strada Unirii domnul Iorgu Cerchez, su periorii ibovnicului dumitale ca si ntreg orasul. Biciul lui Dumnezeu! Generalul si nclesta pumnii, pna albira. Scrsni: Biciul lui Dumnezeu... Ce mascarada murdara! Ce-ai facut? Ai depus banii? Alexandrina clatina din cap. Nu, nu nca... Mai am timp pna duminica. Am vrut sa ma sfatuiesc nti cu tine. Dabija, att de furios nct i tremurau minile, si turna un pahar plin. l bau cu o sing miscare din cot, l umplu a doua oara. Trase din tigareta si se opri amenintator n fata doamnei Cerchez. Respira adnc, cu zgomot, parnd sa numere pna la zece, nainte de a vorbi. Asculta, Sandra! Asculta-ma bine! N-ai sa depui nici macar o centima. Dimitrie! sopti nspaimntata femeia. Am bani... I-am pregatit. Putin mi pasa de bani! Zece mii! Merde! La preturile de azi, trei godaci costelivi . Pentru tine as fi n stare sa sacrific totul. O suta de mii, un milion, viata me a! Dar nu sunt dispus sa ma las santajat n mod vulgar de o canalie. De tot ce a d at mai abject, n materie de excremente, natura umana. Ma nenorocesti, nu-ti dai seama? Luni o sa urle trgul, n-am sa mai pot scoate cap ul n lume, ti distrugi cariera si asasinezi viitorul Adelutei. Fiica unei desfrnate. .. Negru de mnie, generalul azvrli paharul de cristal n perete, facndu-l tandari. La dracu' cu lumea! Putin mi pasa de cteva nataflete! Oamenii cu cap au griji mai importante: razboiul, foametea, nemtii care ne stau n crca, tifosul! Ah! Ce n-as da sa stiu cine e canalia! Dimitrie, te conjur, nu ma supune la asemenea ncercare. N-am s-o pot nfrunta, e pe ste puterile mele. Mai bine omoara-ma! Omoara-ma! Hohotele i scuturau faptura firava. Impresionat, Dabija se lasa n genunchi. i dadu l a o parte parul de pe fruntea asudata. Rosti cu o voce care tremura din pricina e nervarii, dar pe ndelete, deslusit, ca unui copil: Iubita mea, tu nu stii ce-i ala santaj. E ca o mocirla care te trage ncetul cu nce tul la fund, pna te distruge. Odata acceptat, nu mai poti da napoi. Azi ne-a cerut zece mii, mine o sa pretinda o suta, luna viitoare, un geamantan cu documente se crete de la Statul-Major. nca n-am ajuns la documente. Dar vom ajunge negresit. Obtinem totusi o amnare. Se poate ntmpla orice ntre timp. Ceva care sa ne scoata din impas. Nimic, dect daca mizerabilul crapa. Dar astia nu crapa singuri! Doamne, cum l-as ucide! Dar cine poate fi? Cine? Nu banuiesti pe nimeni? Gndeste-te! Mi-e teama, Dimitrie... De ce ti-e teama? ntreba neatent. Sa ncercam sa detectam persoana. Surorile Algiu s unt excluse din capul locului. Au suflete de mucenice si creier de pasare. Slujn ica lor, o balcza redusa mintal... Te-ai destainuit cuiva? Poate Militei Rares sa u Elizei Cantuniari... Ati fost colege de pension... Nu... Nici macar nu le-am vazut de asta-vara. Sunt amndoua la Iasi. Stau cu Marta Florescu... De ce te gndesti neaparat la o femeie? n materie de scorpii, iarta-ma, iubito, dau exemplarele cele mai izbutite. Mai al es cnd e vorba sa-si vre nasul sub plapuma oamenilor. Cred... Doamna Cerchez sovaia. Dabija, simtindu-i ezitarea, o scutura de umar. Ce crezi? Nu sunt sigura... S-ar putea sa gresesc. Spune... Coana Aristita Vernescu... Ultima oara mi-a facut tot soiul de aluzii. Dar parca nu-mi vine sa cred. Ochii generalului stralucira. si izbi pumnul n palma. Asta e vipera! Precis! Mai ales ca am dat-o afara din casa Algiencelor. Cum nu mi -a trecut mai devreme prin minte?

Totusi nu se poate, Dimitrie. O fi ea inima pestrita, ti-e totusi matusa, a fost prietena mamei. N-o cunosti... Ramne stabilit, Sandra! Nici un leu, nici o centima! Alexandrina l cerceta cu spaima: Ce-ai de gnd? Fii linistita, totul se va aranja cum e mai bine. n orice caz, o sa-i placa! Ochii si dintii i sclipeau, sprncenele ntunecate se nnodasera ntr-o panglica ngusta s neagra. Ce-ai de gnd, Dimitrie? Generalul Dabija nu raspunse. O lua n brate, astupndu-i gura * nainte de a iesi pe poarta pravaliei, Dobre cojocarul zari silueta sfrijita a lui Anton rezemnd un chiosc rotund de ziare. Sub Gazeta Bucurestilor proaspat lipita s i afisele de propaganda nemtesti se mai zareau ici-colo fragmente din titlurile jurnalelor de altadata, cteva litere din La Roumanie, alte cteva din L'indpendance r oumaine, steaua cu semiluna si majuscula "Stamboul"-ului. Anton parea bolnav, nfrigurat, lihnit. Nu de foame, o foame imediata. Lihnit pur si simplu. Cnd l vazu pe Dobre, mai trase o data din chistoc si-l azvrli, strivindu -l din obisnuinta sub talpa. Cojocarul arunca o privire scurta n jur. Nimeni nu-i lua n seama. Trgovetii si vedeau de ale lor, osteniti, cu frig i oase, grabiti sa aj unga fiecare n batatura lui. ntinse mna tnarului si observa necajit: Tutun ti trebuie tie, mai baiete? Buzele lui Anton zvcnira a plictiseala. Las-o balta, nea Fane! Baremi de mahorca sa mor satul. Vreau sa?ti vorbesc despr e Roman... Celalalt ntoarse iute capul. L-au prins? nca nu, dar ceasurile i sunt numarate. Mergeau pe Lnariei. Casutele coscovite pareau si mai turtite acum, n ceasul aburit al nserarii. ntr-o curte, un batrn cu sal cadrilat pe umeri ncerca sa sparga cu lopa ta zapada nghetata. Dobre privi reflex acoperisul. Din cos nu iesea ata de fum. si lui i era frig, l simtea pna n inima, parca nu fusese niciodata vara. Nu te mai urnesc pna n Bellu, Antoane. E frig al dracului! Luam o tuica aici, la C ostache. Ne mai ncalzim. Anton si muie buzele n lichidul tulbure si se schimonosi cumplit. Otrava, nea Fane. Dobre l corecta zmbind: Prastina. l cerceta cu inima strnsa. "Vai de capul lui. Om de douazeci si sase de ani! N-a b aut, n-a iubit... A citit si si-a scuipat plamnii..." Zi, flacaule, ce-i cu Roman? Chipul tnarului se ntuneca: Nea Fane, eu zic ca omul asta e nebun. Sau si bate joc de viata lui, dar si de a noastra. Propun sa-l lepadam pacatelor si sa ne vedem de treaba. Nu-i drept si nu -i cinstit sa ne riscam viata cinci insi pentru un pehlivan. asta-i colonelul dum itale: un boscar de iarmaroc. Cojocarul surse: Esti aspru. s treaz. Ce-a facut? Anton mai lua o nghititura. Nu-i placea dar ncepuse sa simta sngele gonindu-i prin v ine. Pometii palizi prinsesera culoare ciresie. Izbucni cu patima: Procedeaza exact ca un comediant care joaca pentru hazul galeriei. Nu-i pasa de misiunea lui si risca prosteste, doar ca sa-i enerveze pe nemti, sa le dovedeasc a ca nu-i e teama, ca le da cu tifla, ca el, colonelul Roman, e cel mai destept. Adica? Alaltaieri, l-a oprit pe capitanul Fleischer de la cifru n plina Calea Victoriei ca sa-si aprinda tigara de la trabucul aluia. Am ramas ncremenit. Cred ca neamtul

e ori chior, ori era beat de nu l-a recunoscut. L-am ajuns din urma dupa zece p asi. "Ce-a fost asta, domnule colonel?" A nceput sa rda. "O butada nevinovata, mon cher. Diseara i telefonez, ca sa-i spun ca mi-a oferit foc... O sa scoata flacar i..." Oleaca de curaj are, trebuie sa recunosti... Sminteala! nteleg sa-ti joci viata si libertatea pentru o cauza, pentru un prieten cazut, pentru familie, dar nu din fala desarta! Azi, alta mai gogonata! Trecea tocmai prin fata Marelui Cartier al lui Mackensen. Vreo cinci insi descarcau car buni. S-a vrt printre aia, sub ochii santinelei, care, alt orbete, cu afisul mare lnga el, nu l-a mirosit, ba dadea din cap rnjind "ce saritori sunt romnii, uite la asta cum ajuta, fara simbrie, asa, din drag pentru soacati"... A carat ce a cara t la brichete si, pna sa ma dezmeticesc, bag de seama ca Roman nu mai e. Am astep tat cam la jumatate de ceas ascuns n coasta pravaliei lui Mosoiu. A iesit linistit , pe poarta mare, nici Mackensen n-ar fi fost mai calm, a dat mna cu santinela si a luat-o agale spre casa. "Asta ce mai fu, domnule colonel? Tot butada?" Mi?a f acut cu ochiul: "M-am dus n sala cazanelor si le-am lasat un cadou. O mica ncarcat ura de exploziv. Regret ca n-am avut mai mult la mine. O sa-i zgltie n orice caz si adio apa si chauffage, meine Herren...." Avem sarcina, ca indiferent ce vi s-ar ntm pla, sa va venim n ajutor. Va dati seama n ce masura ne expuneti? De fapt, ne sacr ificati fara scrupule. Nu-i drept..." "Sunt dezolat, dar am si eu misiunile mele . Spune-le alor dumitale ca le multumesc, dar nu ma pot abate de la ceea ce cons ider ca sunt dator sa fac. Iar voi, copii, vedeti-va de treburi. Cine nu stie sa -si poarte singur de grija nu merita ajutat... S-ar putea sa fie cazul meu." Anton dadu ultima picatura pe gt. De indignare aproape ca-i dadusera lacrimile. Mda, facu Dobre ciocanind usor cu unghia n dorobantul de sticla groasa, cenusie. Asa-s astia traiti usor. Se cred nascuti cu mna lui Dumnezeu pe fes, iau totul n gl uma, socot viata o joaca. Ce-a facut el nsa e lucru bun. Primejdios, dar bun. Se putea savrsi altfel, nu pe fata si nu cu mna lui. Mai cred ca nemtii au nceput s a-i adulmece urma. A fost descoperita una din locuintele lui conspirative. Hardug hia din Luminei, stii matale, colt cu Smrdan. Prapad au facut acolo. Cum o fi afl at Roman ca vine politia militara peste el, nu stiu. A parasit casa doar cu juma tate de ceas nainte. Binenteles, a avut grija si de data asta sa-i strneasca. A las at pe masa doua casti nemtesti umplute cu balega si un biletel explicativ: "Colon elului Hentsch, generalului Mackensen, omagiul colonelului Roman". Cojocarul ncepu sa rda: Mi-e limpede, baiete! Omul nu-i n toate mintile. Pai eu ce ziceam, nea Fane? Umblam dupa un zevzec cnd avem de facut attea! Vad cum pleaca trenurile nemtesti din Gara de Nord si-mi vine sa ma zvrl sub ele. Nu le putem arunca n aer chiar pe toate. Iar Roman nu-i de tot zevzec, a facut de stule si bune. Mai luara cte o prastina si vorbira despre altceva. Anton se simtea ngrozitor de t rist. CAPITOLUL XII Maiorul Valeriu Teodorini si ngadui o singura privire, scurta, apoi cobor ochii ncet , tintuind epoletii generalului Dabija. Ceea ce vazuse nsa fusese de-ajuns si ghdu l se formula singur: "Neguros al dracului! Fata de cum arata, dispozitia lui normala pare joc de calu sari!" Era joi, 14 februarie, ora 12,16 exact si, spre surpriza lui, fusese chemat singu r la cabinetul lui Dabija. Ioanid si Rosianu, n tinuta ultrareglementara, asteptau nedumeriti, pe scaune de ace, alaturi. Dabija, crunt, uscat, glacial Teodorini, ncremenit n pozitie de drepti, frunzarea inconstient peisaje lapone cu iceberguri, foci mustacioase si ursi polari arunca nca o privire pe nota expediata din Bacau de generalul Averescu. Continutul era s uccint si ct se poate de clar. Ar fi trebuit sa-si rezolve singuri problemele, co lonelul Roman nu putea parasi sub nici un motiv Bucurestii unde-l retineau inter ese majore.

Narile lui Dabija palpitara: "Interese majore! As vrea sa-mi explice cineva cesti une mai majora, cu spor de importanta fata de secretul planurilor coordonate ale ofensivei aliate, si atunci eu sunt un natarau." Trase plictisit sertarul biroului azvrlind nauntru nota generalului. Rosti cu ochi i pe ceasornic: Mda... Ora 12,18. Care-i concluzia investigatiilor dumneavoastra, maior Teodorin i? Permiteti-mi sa raportez, domnule general... Este vorba despre un caz special, c oncluziile ferme sunt riscante... Cred... Aha! l ntrerupse Dabija. Deci din nou ipoteze, supozitii, sueta de cafenea. n materie de contrainformatii, timpul si rabdarea reprezinta adeseori aliati preti osi. Aforisme... Generate de o experienta milenara. Istorie! Nu ma intereseaza! Fapte concrete! Iertati-ma, domnule general, dar n saptezeci si doua de ore si un minut este difi cil sa desclcesti ceea ce adversarul a urzit vreme de saptamni, poate luni de zile. Doar daca nu-si iscaleste opera savrsind erori imbecile. Teorii! De altfel, mi se pare ndeajuns de imbecil sa violezi un sertar cu documen te secrete si sa lasi urme grosolane. Nu atunci cnd te socoti invulnerabil. Nimeni nu este invulnerabil. Teodorini si nghiti replica: "Parca nu va interesau aforismele!" Se multumi sa ras punda: Unii se considera totusi ca atare si, pna la un anumit hotar determinat de mprejura ri si abilitatea adversarului, nu se nsala. Dabija curata cu muchia palmei cristalul mesei de lucru ntr-o miscare brusca, larg a, nervoasa. Prelegeri, domnule maior! Practic, la ce rezultat ati ajuns? nclin sa cred, sunt aproape ncredintat, ca persoana care a fortat biroului maiorul ui Rosianu este un individ strain de cabinetul nostru. Poate fi vorba despre un a lt ofiter al Statului-Major, sau chiar de un necunoscut, sa-i zicem civil, care a izbutit sa patrunda fraudulos n aceasta cladire. Generalul Dabija si ngadui un surs ironic: Cum, domnule maior? Cu cte doua santinele la fiecare intrare, gratii cu un diamet ru de patru centimetri la toate ferestrele si paza interioara? Cum? Cnd? Cine? Ar fi suficient sa pot raspunde la o singura ntrebare, surse trist Teodorini, pent ru a va satisface si n legatura cu celelalte doua. Mai acordati-mi un ragaz, domnu le general, sunt ncredintat ca ma aflu pe o pista buna. Ce masuri ati luat pentru ca faptul sa nu se repete? Maiorul rosti scurt: Dorm aici. Dabija se ncrunta. Recapitula, saltnd cte un deget: Aforisme, istorie, teorii! Ati trecut la spirite? Dorm aici, repeta Teodorini. Santinelele si paza interioara v-o pot confirma. De altfel, pentru moment, nici nu am alta solutie. Generalul ntreba cu o simpla zvcnire a capului: "Cum adica?" Am locuit mpreuna cu maiorul Rosianu ocupnd fireste doua camere pe Strada Sulfinei , la doamna Tulnic. Asta pna alaltaieri seara, cnd casa a sarit n aer. Cineva a aru ncat o grenada pe fereastra. Cum de am scapat amndoi tine de miracol. Dabija lua tocul din calimara si grifona ceva ntr-un carnetel mbracat n marochin ga lben. Asa vasazica... Presupun ca ati ntreprins cercetari... Din nefericire, nu ndeajuns de rapide. n asemenea cazuri, ideal e sa sari imediat pe fereastra si sa investighezi mprejurimile. Pna m-am dezmeticit nsa, pna am izbuti t sa ies dintre darmaturi si sa constat ca si Rosianu-i teafar, era tardiv. Banuiti pe cineva? Nu pot pronunta nici un nune. Am o singura certitudine: aceeasi mna care a azvrlit grenada a fortat si biroul maiorului Rosianu. Hm, destul de putin. Dabija ncepu sa bata cu unghia n carnetelul galbui. Domnule m

aior, nu vreau sa pomenesc cuvntul incapacitate. Nu nca, sublinie. Se petrec doua incidente grave ntr-un interval extrem de scurt, iar dumneavoastra, ofiter de con trainformatii, nu-mi puteti oferi nici o explicatie, nici o solutie ct de ct satis facatoare. Teodorini si ncorda trupul. si simtea tmplele zvcnind, inima bolovan nebun fortnd di asputeri cusca pieptului. Sunt la ordinele dumneavoastra, domnule general. Dabija arunca plictisit carnetul spre marginea mesei: Fanfaronada. Vreti sa-mi spuneti ca sunteti gata sa plecati pe linia nti. Voi lua aceasta hotarre, la momentul oportun, fara sa mi-o sugerati. Deocamdata nu va cer dect operativitate si competenta. Ma straduiesc. N-am bagat de seama. Am sentimentul, maior Teodorini, ca ceea ce va lipseste n pr imul rnd este elanul, devotamentul pentru cauza noastra. Nu sunt absurd si nu va pretind fanatisme la contele maresal Nogi, eroul din Manciuria, care la moartea Mikadoului s-a sinucis... "Banzai! exclama n gnd Teodorini. Respira precipitat: Asta-mi place cel mai mult! Ce pilda poate sa-i treaca prin minte! Nogi!!" ...dar, urma Dabija rece, n circumstantele date, ar fi de dorit sa aveti o atitud ine mai... angajata, as zice. n sfrsit, va acord ragazul solicitat. Precizez ca nu este hotarrea mea, ci a generalului Averescu. Teodorini clipi marunt: "Mie-mi spui! Daca era dupa tine, ne trageai n teapa..." Straduiti-va, domnule maior, sa nu-l dezamagiti, sa nu-i nselati ncrederea. n ce ma priveste, nu operez cu iluzii, ci doar cu certitudini. Ma aflu n posesia lor. Am nteles, domnule general. De obicei ma exprim destul de clar. Presupun ca nu are sens sa mai discut cu Ioa nid si Rosianu. Ramne la aprecierea dumneavoastra. Perfect. Timpul mi-l dramuiesc cu zgrcenie. Va astept ct de curnd, la raport. Nu va fixez un termen exact, ceea ce constituie din partea mea un act de indulgenta, c a sa nu spun slabiciune. Totodata ar trebui sa fie un stimulent pentru dumneavoa stra, alaturi de importanta covrsitoare a misiunii care ni s-a ncredintat. Sunteti liber. Ioanid si Rosianu tsnira ca la un semnal de pe scaune. Ei? Teodorini se rezema de zid, stergndu-si sudoarea cu dosul palmei. Rosianu, desi e motionat, sugera ironic: Ia un pahar cu apa. Cum sta chestia? se interesa Ioanid. Remiza. Adica? Cu voi nu mai discuta, cica-si "dramuieste timpul cu zgrcenie". Aha! exclama usurat Rosianu din nou zmbaret. Ne-a sarit, socotindu-ne prea prosti. Teodorini confirma: Cam pe-aici. Mie mi-a mai acordat o pasuire. Ora si minutul! se interesa Rosianu. Fara. Ce-a patit?! Zice ca-i indulgent. n rest, decizia lui Averescu... E bine, rasufla Ioanid. E bine si asa... Va spun sincer, ma si vedeam la Curtea M artiala. Gogu Rosianu se lasa sa alunece n fotoliu. si ncrucisa picioarele sub masa, n toata lungimea lor. Prea le iei n tragic, mon cher. Nu zic ca nu era n stare sa ne trimita la Curtea Ma rtiala, asta nu nseamna nsa ca aia ne-ar fi si condamnat. Ce, sunt toti capiati? Nu stii ce pozitie si ce cuvnt greu are Dabija, altfel n-ai vorbi asa. Noroc ca l -a domolit Batrnul. Rosianu rse: Alah alunga musca de pe spinarea vacii fara coada. Teodorini, incapabil sa-si revina, si prinse capul n mini:

Ce om, domnule, ce om! Auzi, ca nu-s ndeajuns de devotat, n-am suficient elan. Nu i-ai spus ca ai ramas corigent la gimnastica? Teodorini nu-i raspunse, urmndu-si gndul: Sunt literalmente naucit. Fii atent ce pilda si-a gasit sa-mi dea: maresalul Nogi care s-a sinucis la moartea Mikadoului. De ce? ntreba Ioanid. N-auzi? Din devotament. Sluga trebuie sa-si urmeze stapnul pretutindeni, chiar si pe lumea cealalta. Adica, explica Rosianu, s-ar putea ca mparatul s-aiba nevoie de serviciile maresa lului si "dincolo", printre arhangheli. Parole, daca glumesc, nseamna ca nu ma che ama Gogu Rosianu. Poate ca ntr-adevar nu te cheama, spuse ncet, parca absent, Teodorini. Rosianu facu ochii mari, oscilnd ntre amuzament si consternare: Credeam ca-i un bzdc de moment, dar vad ca ai fixatii. Asadar tot ma mai suspectez i? Binenteles! Capitanul Ioanid i privi lung, pe amndoi: "Care dintre ei minte?" * Ce a cautat Fratila la noi? ntreba Alexandrina Cerchez. Rochia de casa visinie, cu dantela bogata Valenciennes la piept si mneci, i accentu a paloarea. Iorgu Cerchez privi n laturi si raspunse repede: Daraveli lipsite de nsemnatate, porumbita, fara prilej de framntare. Alexandrina si cerceta atenta barbatul. Nu era n apele lui, pe trasaturile mari sta ruia un zmbet sovaielnic, vag vinovat. De cnd si ncuiase iatacul, Iorgu se schimbase , lund deprinderi ciudate. N-o mai privea n ochi, parea sa se furiseze stergnd zidu rile, ca ntr-o casa straina, ntreaga comportare era a unui om care-si cere n perman enta scuze, recunoscator unei situatii de tolerat. Nu chiar lipsite de nsemnatate, ncerca Alexandrina sa ia un ton usurel, de vreme c e ati ntrziat n birou mai bine de trei ceasuri. Ne-am ngaduit a zabovi la o cafeluta strasnica, stropita cu jamaica Sevasta-i mes tera nentrecuta si la o tacla ca ntre barbati. Te supara? Femeia ridica din umeri surznd cu blndete: Esti singurul om care nu m-a suparat niciodata, Iorgule. M-a surprins doar, nesti indu-te cine stie ce prieten cu Fratila. si apoi, cnd ti intra notarul n casa, te si mti cuprins de tot felul de idei nastrusnice. Alunga-le, porumbita. Le alung. l cerceta dintr-o privire. Ai de gnd sa iesi? Vad ca te-ai mbracat. Doar pentru un ceas. Ma duc la domnisoarele Algiu. Alexandrina si simti inima batndu-i cu putere, o boare purpurie i colora obrajii. Tot daraveli? Tot. Cred ca vor sa vnda felioara aceea de vie de la Stoicanesti. Coborse reflex privirea. Alexandrina si nfipse unghiile n dantela de la gt. "Minte." Spuse moale: Bine, Iorgule. Atunci, te asteptam cu dejunul. Saruta-le pe batrne si... Adauga c u un efort: Spune-le ca am sa trec mine, poimine sa le vad... n urma lui, navali n salon tropaind din botine Adeluta. Era cu blanita si ionatane prguite n obrajii nghetati. Mamica, Vasile a nhamat caii la sanie. Merge la Ciuceni si ne ia cu dnsul. Grabest e! Alexandrina i ndrepta parul sub caciulita. Du-te singura, iubito. Pe mamica o doare capul... si musca buzele: "Notarul... Casa Algiu..." Se simtea incapabila sa se gndeasca la altceva. Adeluta iesi strmbnd din nas. De la o vreme, pe mamica o durea mereu capul, taticu avea afaceri. Noroc de Sevasta si mosii de zapada, prieteni de nadejde dimpreuna cu Iliuta, iepurasul cel de plus sofraniu.

Domnisoarele Algiu se prapadeau de emotie. Le tremurau minile, barbiile ascutite, falcile descarnate; le zornaiau cerceii, lanturile, jeurile. Zinca, cea mai spontana, izbuti sa deschida gura: Iorgu! Ce surpriza extraordinara! Extraordinara!... Extraordinara! Napadira asupra lui ciripind, exclamnd, mirndu-se, bucurndu-se, ncercnd sa-l ajute a ci manusile, da, haina... uite acolo! Caciula... bastonul de fapt ncurcndu-l, facnd u-l sa se fstceasca. l nconjurau cu bucurie sincera, dar mai ales cu solicitudinea aceea caracteristica fetelor batrne, nenacrite de statutul lor civil, handicapate totusi de o situatie n mod nemarturisit socotita umilitoare. si revarsau n efluvii fatise sentimentele refulate, simpatia entuziasta pentru Iorgu si nici macar sufletul cel mai negru nu le-ar fi putut considera altfel dect inofensive, libere de orice suspiciune. l asezara, l rasfatara, poruncira cafeluta. Nu din cea de secara, ci din cea rezer vata sunt doi ani de atunci putinelor zile de sarbatoare si oaspetilor ntr-adevar dragi. Din cnd n cnd, domnul Cicerone Butculescu avea privilegiul sa se bucure de a celasi tratament. Pe Iorgu l iubeau din adncul sufletului, ca pe copilul lor, ca pe Tudorel. l stiau d e cnd se afla de-o schioapa, cu mot crliontat din drot, mpiedicndu-se n fustisoarele e muselina, cu prisos de panglici. Asa-l purta ma-sa Aglaita, oftnd la al cincile a fecior ca doua fetite gemene i fusesera smulse din leagan de farmecele si bleste mele unei tiganci alungate pentru furtisag din curtile dumneaei. Iorgu luase de la muma-sa trasaturile latarete, belsugul de bunatate, se cam afl a rob bucuriilor pntecelui si se dovedea prea ncrezator. Lui tata-sau, Sasa Cerche z, i se izbise ntr-altele: cadea lesne tristetii lasndu-se napadit de negreata nec azului, se socotea mereu mai prejos de altii, n orice zmbet si vorba buna vedea da ruri nemeritate, ce trebuiau rasplatite ndoit, se afla iubaret pe viata de o sing ura faptura. n neamul lui conu' Sasa, att ct se tineau minte, pna la stra-strabunelu l, barbatii nu cercetasera niciodata mai departe de catrinta muierii legiuite cu care, dreptu-i, se nsotisera din drag. Or' stiut e ca crestinul fara ibovnica spu n tot cucoanele, nsa iar dreptu-i, coapte i ca popa fara biserica, alivanca fara brn za si piftia fara usturoi. Alexandrina, chibzuiau surorile Algiu, i se potrivea alifie pe rana si se bucura sera nespus de nsotire. Chipesa icoana, blajina mioara lui Dumnezeu, cu fustele ba tndu-i-se de glezne si nu saltate n crestetul capului. "Edelweiss de argint", sopteau dumnealor n ceasurile de plictis asteptnd n aroma de bujori si roze timpurii, ori de gutui, ori butuc hapait de flacara, masa porunci ta de Anica. Poate cam nensufletita, parca tot doborta de tristete, de alean fara p ricina, cu rs putin lipsit de primavara, dar supusa, suava, strnind cu chipu-i nea semuit bucurie ochiului. Pacat ca n-are temperament! comentase cndva Catita grecoteiului. E ca o balta... Frumoasa, dar balta. i lipsesc numai ratele... Ma rog, lebedele... Coana Aristita Verneasca rnjise: Esti cruda, fatuca, n-ai apucat a vedea nca balti salbaticite. De-ajuns oleaca de vnt... Iorgu Cerchez, impresionat de primirea festiva, si mototolea peste pntece degetele groase cu doua inele: veriga si un onix cu initialele lui, batute n spinele. Ce mai faceti? Ce sa facem noi, Iorgule? chicoti Zizine. Parca nu stii? Mai cu ghergheful, mai c u visele, mai cu frigul... Frigul! rsera Zoe si Zinca. Chiar asa! Lui papa i placea grozav caldura, continua Zoe. tineti minte, n mai faceam nca focul. Nu-mi vine sa cred ca zilele acelea au existat aevea... Zinca se pleca nainte. Clipea din ochii rotunjiti de curiozitate ca papusile nemte sti care spun "mama". Cum se simte draga de Alexandrina? N-am vazut-o din noiembrie... Exact! Ne-am ntln it la biserica de Sfintii Victor, Mina si Vichentie. Purta un compleu extrem de chic: poitrine de crapaud si un sal rose-pal. Conchise cu satisfactie: N-am vazut

niciodata ceva mai rafinat Alexandrina are stil, decreta cu nasul sus Zoe. Oriunde s-ar duce, ebluiseaza pr in simpla ei prezenta. Tot nu ne-ai spus, Iorgule, cum se simte? Domnul Cerchez raspunse greoi: Bine, tanti Zoe. Asa socot eu... si Adeluta, multumim cerului, tot bine... Ce fetita dragalasa! se extazie Zizine. Un adevarat bibelou... ...bibelou, reluara n cor Zoe si Zinca. ...mi-aminteste de infanta Margarita a lui Velasquez. tineti minte, fetelor? Am vazut-o cu papa la Viena... Viena... repeta Zoe. La Kunsthistorisches Museum... Cnd au trecut treizeci de ani? Papa n-avea rabdare, nu-i placeau muzeele, zicea ca-l intereseaza orasul, strad a, viata care pulseaza si daca are pofta de morti, atunci se duce la cimitir; ne astepta n beraria aceea cu nume caraghios, am uitat cum i spune... "Kaiserul beat", sufla Zinca pudica. Birtasul pretindea ca acolo s-ar fi ciupit n tr-o zi nsusi mparatul Franz-Iosef... Zizine interveni energica: Suntem niste batrne guralive si egoiste. De jumatate de ceas flecarim numai despre noi. Vorbeste-ne despre tine, Iorgule. Ne vedem att de rar... Att de rar... Att de rar... Domnul Cerchez scoase din buzunarul de la piept un plic galbui, sigilat. l puse pe masa, l netezi, l batu usor cu palma. si drese glasul o data, de doua ori, hotarnduse greu sa vorbeasca. Surorile Algiu l tineau n priviri, cu rasuflarile taiate, av ide, stoarse de curiozitate. Am venit n casele dumneavoastra cu o mare rugaminte, rosti ragusit de emotie. Batrnele, flatate, si ndreptara trupurile subrede. Se simteau dintr-o data importan te, erau luate n seama, deveneau confidente si sentiment picant, attator complice. Sunteti singurele persoane din oras, continua Iorgu lac de sudoare, poate din vi ata mea, n care am deplina ncredere. Zinca exclama speriata: si Alexandrina? Cu ea... Cu ea e altceva. Nu vreau s-o nfricosez fara pricina. Aici... Da, aici s e afla diata mea. Acum pricepeti, ispravi brusc. Surorile Algiu, perplexe, ntepenisera. Zincai i dadura lacrimile. Ce nseamna asta, Iorgule? Testament la vrsta ta? Papa mplinise saptezeci de ani si tot nu si-l ntocmise. Adevarat, confirma Zizine. Nici de cavou nu se ngrijea. Trebuia reparat dar nu-i p asa. Spunea ca n-a pomenit mort pe gard. Pentru noi era nedelicat sa insistam, ti dai seama... Nu-i vorba de noi acum, i-o taie Zoe. ntreba cu glas sugrumat: Esti bolnav, Iorgu le? Cerchez si trecu palma peste fruntea ncretita. Vreau sa ma ntelegeti... Sunt vremuri grele, oricnd ni se poate ntmpla te miri ce ne az. Viata omului, ca oul n mna pruncului, nimeni nu stie ce-i e harazit. Dea Domnu l sa traim laolalta zile multe si mbelsugate, dar haturile nu noi le tinem. Vreau, oricum mi-or fi descntat ursitoarele, ca Alexandrina si Adeluta sa fie ocrotite pe ct mi sta n puteri de vrajmasiile sortii. Batrnele si pudrau obrajii cu batista, culegnd lacrimile. L-am ticluit n doua exemplare. Cel dinti se afla, cu peceti n regula, la notarul Fra tila. Pe al doilea vi-l ncredintez voua, caci de-ajuns un foc la primarie si totu -i dus de rpa. Acasa n-ai nici unul? ntreba Zizine. Nu, respira greu Iorgu Cerchez. Mi-a fost teama sa nu-l dibuiasca Alexandrina, s a n-o nfricosez. Explica: Nu tin chei la birou, ntre noi nu s?au aflat niciodata t aine. "Ce om fin!" gndira la unison batrnele. Cam pentru acestea v-am necajit, ncheie Cerchez, rasuflnd usurat Zinca, mereu cea mai spontana, n admiratia surorilor nlacrimate, lua plicul si-l s trnse la piept: l vom pastra cu sfintenie, Iorgule, n sipetelul mamei. Binenteles, ncerca sa rda dar vocea i tremura iar lacrimile i alunecau n voie, noi vom fi moarte de mult, cnd tu a

i sa-ti amintesti de testamentul acesta ca de o... de o idee originala. O nazbtie . ...nazbtie, hohotira Zoe si Zizine la capatul puterilor. Cerchez, miscat de emotia batrnelor, arbora o mina tonica: Ci lasati-o pacatelor de tristete! Nu mi-e gndul nici la boliste, nici la ngropaci une. Mi-s grijuliu si att! Sa ne veselim oleaca, sa mai vorovim si despre altele. Ce mai drege cuconu' Butculescu, ce mai cleveteste coana Aristita? Surorile Algiu, dezmeticite dintr-o data, se consultara cu priviri scurte. De ast a data, Zoe lua initiativa rostind cu un oftat lung: Iorgule, ne-ai dovedit ncredere... Dupa cum s-a aratat, surse Cerchez. Ei bine... Ezita, se uita nca o data la Zinca si Zizine, n cele din urma se decise. Izbucni: Confidenta pentru confidenta. Sluga matale, tanti Zoe, spuse amuzat Iorgu. Ce secrete extraordinare puteau sa aiba znele, gndi cu compasiune. Cine stie ce ni micuri, maruntisuri impresionante prin nevinovatia si lipsa lor de miza, necazur i de gospodarie sarmana vecinii fura ouale Motatei, Anica, slujnica, prea s-a ob raznicit, Vasiliade ne-a ciuntit ciresul, zice ca n-are lumina... stapnite de tre i batrne neputincioase, fara crac de izmana, ar fi spus Verneasca, n batatura. Un zm bet ngaduitor cernea liniste n ochii caprui, pe figura cu trasaturi masive. Semana cu un mucenic gras si blnd. si mpleti degetele peste pntecele rotunjor, pregatit sa asculte o istorioara naiva, recitata pe ton de tragedie. Avea cu ce s-o veseleasca p e Alexandrina la dejun... Vorbesc eu? ntreba Zoe patrunsa de importanta momentului. Zinca si Zizine aprobara repede, scuturndu-si capetele. Da, da... Vorbeste tu. E un secret mare, ncepu Zoe si glasul i tremura de emotie, pe care nu trebuie sa-l afle nimeni... Nimeni... nimeni, croncanira Zinca si Zizine. ...pe tine te socotim fiul nostru si de aceea cutezam. Exploda: Am nchiriat pavil ionul lui papa. Iorgu Cerchez le masura nedumerit. "si ce-i cu asta? Toata lumea procedeaza la fe l... Nimic degradant..." Acum, sufla Zoe rosie la fata, urmeaza un secret si mai mare! si aduna puterile: L-am nchiriat lui Dimitrie... Dimitrie Dabija, nepotul nostru... Raspunse privirii lui Cerchez. Feciorul lui Zar, sora cu Aristita. l cunosc, tanti Zoe. E un barbat extrem de... autoritar, suspina Zinca. De cte ori l vad, mi se face fr ig. Iorgu Cerchez nu pricepea nimic. Le lua cu duhul blndetii. Pna aici, nu vad pricina de dihonie. Zoe i facu semn cu mna sa astepte: Dimitrie ne-a avertizat ca nu trebuie sa cunoasca nimeni aranjamentul nostru. De ce?! Nu stim. Aristita nsa, cum e ea iscoditoare din fire, a aflat si ne-a furat cheil e pavilionului. Al doilea rnd. Vine mereu n lipsa lui Dimitrie si tot scotoceste o daile. l privi consternata. Zinca si Zizine, cu minile pe inima, gata sa plnga, asteptau re actia lui Cerchez. N-am ndraznit sa ne sfatuim cu nimeni, continua Zoe ntrerupnd tacerea. Esti singura persoana fata de care ne deschidem inimile. Ce parere ai? Adica? Ce trebuie sa facem? Pe Aristita n-o poate opri nimeni dintr-ale ei, mai ales cnd are cheia n geanta... Cerchez ridica din umeri: Istorisiti-i lui Dabija tarasenia si s-o griji el de cucoana Verneasca. Iaca bel eaua! Batrnele holbara ochii si se lasara pe spate tipnd: N-o sa ndraznim niciodata! ...e att de impulsiv!

Presimt de pe acum ca o sa mi se faca rau! Nu-l cunosti pe Dimitrie, gfi Zoe. Doar ne-a atras atentia ca trebuie sa fim discre te, iar pe Aristita a dat-o afara din casa si ne-a poruncit sa n-o mai primim. Iorgu si deschise bratele: Cum vreti s-o dregeti atunci? Nu stiu, se lamenta Zinca, dar simt ca Dimitrie trebuie sa afle ce se ntmpla n lips a lui. Am priceput ca doarme aici... A, nu! Vine doar o data sau de doua ori pe saptamna, pe nserate. Nu-l spionam, fer easca sfntul, stii ct i placea lui papa sa nu se amestece nimeni n viata lui si ne-am deprins sa fim discrete, dar din iatacul Zizinei se vede cnd e lumina n pavilion. Socotiti musai ca Dabija sa afle de iscodelile Verneascai? Atuncea sloboziti-i a devarul. Daca nu va ncumetati, puneti pe altul. De pilda, cu-conu' Butculescu. E o idee! se bucura Zinca. Mai cu seama ca Aristita a fost att de grosiera cu el. nchipuie-ti, Iorgule, l-a alungat din casa. Din casa noastra! Zoe paru sa se ndoiasca: Nu stiu... daca putem apela la domnul Cicerone. E o persoana delicata care evita. .. lucrurile dezagreabile. tineti minte? A preferat sa piarda padurea Ciucea, nu mai ca sa nu se poarte prin judecati. Cred ca ar fi o ndrazneala din partea noastr a sa-i pretindem asemenea demersuri. Poate... Lasa ochii n jos, plimbndu-si unghiile peste jeurile de la piept. Poate?!... Poate?! exclamara Zinca si Zizine cu ochi largiti. Poate, si lua Zoe inima n dinti, poate ca Iorgu ar fi dispus sa ncerce. Cerchez ncepu sa rda: Vrei sa spui, tanti Zoe, ca eu sunt ndeajuns de grosier pentru a ma urni la trebu soara "dezagreabila"? Vai, nu! tipa Zoe. Nu s-a nascut persoana mai bine crescuta si fina ca tine. Est i nsa att de energic, de abil... de ntreprinzator... Domnul Cicerone, ca orice poet, n chestiunile practice e la, fel de nendemnatic ca un copil... ...ca un copil, scncira nduiosate Zinca si Zizine. Odata spuse lucrurilor pe nume, Zoe dobndise curaj. Brusc, se simti ndrazneata, cu tezatoare, ncercnd o stare fizica speciala, despre care si nchipuise ca o uitase de mult. Era copil, fetita de sapte, poate opt ani si bunicii o dusesera la blciul Sn zienelor. Se daduse n calusei si la un moment dat imaginile mama mare, femeie pe a tunci coapta, n rochie cu pazmanterii bogate si o pleureusa havan garnisita cu ro ze si rndunici, un papa impozant, burtos, cu mustata agresiva si sasiu, multimea vesela, zgomotoasa, felurita devenisera un curcubeu, un caleidoscop nebun, o centu ra de culori ondulnd valuri poliforme, spinare de sarpe n vesmnt pestritat. si rdea, si era ametita, uimita de propria-i ndrazneala. Zinca si Zizine, aninate de umbrel a bunicii si bastonul din bambus al lui papa, o urmareau sufocate de admiratie. F usese eroina zilei si mncase trei nghetate cu fistic basca un bombe d'amour premiu l special al bunicului la cofetaria "Franceza". Ei, da, se simtea acum la fel de viteaza: Iorgu, acest copil ncntator, avea sa le scoata din ncurcatura, iar initiati va nu zau, ce curaj pe tine, Zoe! i apartinea ei. Iorgu Cerchez se simtea ncurcat dar n acelasi timp incapabil sa le refuze. l cunost ea superficial pe Dabija, l ntlnise la cteva soarele, dar mai mult de binete si strng eri de mna nu schimbasera. Cerchez facea parte din specia indivizilor care nu det esta pe nimeni, nu dispretuiesc, gasesc ntelegere acolo unde si un sfnt cerceteaza m prejur dupa un satr, dar asta nu-l mpiedica sa ncerce repulsie organica pentru anum iti indivizi. Generalul Dabija, hotart, nu-i placea. Ocolea instinctiv oamenii dur i, uscati, incapabili sa lacrimeze, l'aguerissement, "otelirea" att de cntata de S aint-Cyr-isti l crispa, o partida de vnatoare l deprima pna la indispozitie fizica. I orgu, de fapt un hedonist cumsecade si caritabil, l intuia pe Dabija ca apartinnd cu totul altei specii, tinea de o fauna din care el, Cerchez, era exclus dar mai n ti de toate se excludea singur. Zinca, vag invidioasa, vrnd sa se afirme, prelua tirul: Ce crezi, Iorgule, ai putea sa... Cerchez, abatut toata viata facuse numai ce-i placea si un destin amabil nu-l si lise nca la conflicte cu lumea, cu sine nsusi se uita la batrne. n ochii lor palizi, cenusa clatita de ploaie, spaima, sentimentul neputintei, nadejdea, nerabdarea,

de pe acum recunostinta nfipsesera buchete nflacarate. Rosti cu inima strhsa: Am sa vorbesc cu Dabija.

Totdeauna am afirmat ca Iorgu e un baiat sarmant, chitai Zinca. Zoe, dornica de aplauze, observa parca n treacat: mi nchipui ca am fost destul de convingatoare. De-a dreptul extraordinara! se extazie Zizine. tii minte, papa spunea totdeauna c a esti cea mai diplomata dintre noi. Erau multumite de ele, misunau prin salon, nu-si gaseau locul. Cred, spuse Zinca, ndreptnd inutil bibelourile de pe o etajera, ca ar merita o mic a atentie din partea noastra. Zoe si Zizine se oprira din forfoteala: Ce-am putea sa-i oferim noi, Zinca? Te-ai gndit? Zinca, ncredintata de efect, si nfipse barbia n gusa creata. Era att de nfrigurata, c nstienta de sacrificiul pe care-l propunea, nct se blbi: M-am gndit sa-i facem cadou poza lui papa n costum de dorobant. stiti, cnd a cerut c apitularea lui Osman la Vidin... La Plevna, o corecta Zoe. Nu-mi dau seama, Zincuto... E amintirea noastra cea ma i de pret. stiti ct tinea papa la ea... Tocmai de aceea. Cred ca Iorgu o sa se simta impresionat. Usa se trnti de perete si Anica, ursuza, porunci: La masa! Nu v-ati mai saturat de taifet? Se ntoarse n bucatarie bombanind: Toata ziua trancaneala cu minile n poale! Trei bufnite n cetate... Aferim! n ziua aceea, Zoe, Zinca si Zizine mncara totusi cu pofta. Dupa-amiaza si-o petrecu ra admirnd fotografia sepia a dorobantului Ilie Algiu, unul din curierii generalu lui Maracineanu, n anul de gratie 1877, luna iulie. "Doamne! gndeau, numai de-ar primi-o Iorgu! Oamenii delicati nu admit sa te jertf esti pentru ei, sa accepte atentii prea... importante..." *

Duminica dimineata dormise numai trei ceasuri lucrnd pna trziu, dupa miezul noptii, biroul lui de la Statul-Major generalul Dabija strabatea strada mare, Alexandru Ioan Cuza, cu pasi apasati. Era n uniforma de campanie, aspru, uscat, grabit. Sil ueta subtire parea ca despica secure ceata diminetii, pe figura sumbra se citeau hotarre si mnie retinuta. Rarii trecatori ntorceau capul dupa ofiterul cu chip ntune at, al carui pas ritmic si egal trada anii petrecuti la scoala de razboi din Berl in, purta gndul spre paradele militare din Heidelberg cnd floarea ostirii prusace de fila dinaintea Kaiserului. Zmbetul trufas al mparatului si dineul oferit la primar ie rasplateau cu prisosinta cumplitele ceasuri de instructie. Menu-ul, mereu ace lasi, tinnd seama de gusturile lui Wilhelm crnati pe varza, papricas de berbec (or oare! exclamase contele de Chantilly invitat la una din festivitati; saptamni dup a aceea i staruise n cerul gurii, n haine, chiar si n aroma florilor, izul de oaie d e mult ntarcata) si budinci cu zmeura si agrise nu strnea nici un fel de comentari i. Dimpotriva, erau apreciate gusturile simple ale Kaiserului, militarii se gndea u emotionati la austeritatea vietii de mparat. Multi dintre ei si hraneau slugile c u bucate mai de soi. Lordul Craven, supus si intim al Maiestatii sale George al V-lea de Saxa-Coburg se zvonea ca va schimba numele dinastiei n de Windsor daduse n 1912 amanunte n legatura cu un festin la care participase: "O masa captivanta. Ni meni nu mnca nimic, cu exceptia lui Wilhelm. Se prefaceau nsa ca o fac, cu un talen t care m-a fascinat. Cantitatea de mncare adunata ulterior de slugi de pe mese, da r mai ales de sub ele, era cu totul remarcabila..." Generalul Dabija ncerca clanta marchizei care nu ceda. Era ora 7,30 dimineata, pa racliserul de la Biserica Sfnta Treime se pregatea sa urce n clopotnita, peste dru m, la domnisoarele Algiu, ferestrele nca dormeau ocrotite de transperante stirbe. Dabija, fara clipa de sovaiala, lovi scurt n vitroul de lnga clanta. Introduse mna p rintre cioburi si deschise. Pe manusa neagra, un dinte de sticla lasa dra alba. L

a fel de sigur, traversa un oficiu umed, cu miros de soareci si cauciuc ars, oco li biroul unde nenea Grigore "lucra" altadata, adica citea Petite illustration, c asca, dormea, se exersa n amestecatul artistic al cartilor de joc acestea literalm ente zburau prin aer, se hotarau sa ia contact cu masa dupa volte ntr-aripate, n f luieratul admirativ al asistentei si cel mai adesea se mbata cuc, cu lichioruri dul ci, grele, uleioase si mastica de la Pireu. Pe urma, dormea teapan cteva ceasuri, scutit de glasul de goarna al Aristitei. si era fericit! Cnd n-a mai fost, si-a luat talpasita, ca un elev care chiuleste de la scoala. "L'cole buissonire..." Plec ase cu toti banii din casa, bijuteriile Aristitei, macferlanul si bastonul. "Ple vusca, licheluta, ti aminti Dabija, dar fara ndoiala simpatic si cu umor. Un print al petrecerilor, voevod al bulevardelor si cafenelelor, un fantast al existentei. N-am stiut totdeauna exact cum s-a prapadit. Nici nu ma intereseaza..." Dadu buzna n iatacul Verneascai brutal, ostentativ zgomotos, fara menajamente. Mir osul ngrozitor l facu sa reculeze, dar instantaneu si nfrnse greata. Verneasca, n pa a, sari cu agilitate de baletista. Era mare, hidoasa, fara proteza, ntr-o camasa d e noapte barbateasca, ncinsa peste sale cu o spinare veche de oaie. Urla sugrumat a de furie: Ai nnebunit, racane? Intri aici ca n stna lui tac'tu? Era att de mnioasa, nct nu mai avu timp sa-si consume surpriza. Dabija, imperturbabi l, se uita n jur si apuca o polcuta cu vrful degetelor nmanusate. i era sila si n-o ascundea. Zvrli treanta pe pat: Acopera-ti slanina. Mi-e greata. Iesi afara! racni batrna. Generalul o cerceta cu privire de gheata: Nu nainte de a-ti spune ce am de spus, si cnd poftesc eu! Batrna amuti, fara aer. Facea eforturi sa-si revina. Gfia, pieptul urias, doua lube nite moi, trecute, care cautau spre centura, se zbuciuma, avea parca o viata a l ui, aparte sub pnza nalbita. Se nfasura ntr-un sal cafeniu si se lasa n jiltul cu sp atar de paie ciuruit. ndura greu clipele acelea, prezenta generalului. Obisnuita s a stapneasca, sa nfricoseze, sa se tina seama de ea, sa spuna totdeauna si pretuti ndeni tot ce-i trecea prin minte, ntmpina pentru prima oara o personalitate cel pu tin la fel de puternica, o vointa ndrjita. Iar cel mai greu digera dispretul lui Dab ija, faptul ca nu-i era teama de ea, desconsiderarea totala, nimicitoare, care em ana din ntreaga lui faptura. "Se uita la mine ca la un melc, ca la o plosnita. Alta nu stii nsa, fiule! Urma a lege..." Schimba vertiginos tonul, opintind sa-l scoata din fire: si zi asa, cocoselule, rapus de dorul matusi-tii venisi sa-i dai binete n zori. Ma numesc generalul Dabija. Scuteste-ma de familiarisme. Eu te-oi scuti, rnji batrna, dar tot neamuri ramnem. Sunt sora ma-tii... Simpla eroare a ntmplarii. ...pe care nici Dumnezeu n-o poate ndrepta. Dar mai stii! Poate ca tu cunosti alt a legiuiala. Nu te nseli. Pentru mine existi doar ca o scorpie care trebuie strivita. Un act de asanare sociala. Batrna primi din plin lovitura dar continua sa rnjeasca: Duioase vorbe ai deprins tu prin strainatati, nepoate. Mai stii si altele? Dabija facu un pas nainte. Era adeptul metodelor directe, nu practica niciodata, n relatiile cu oamenii, tactici de nvaluire. Declara brusc: Las-o n pace pe doamna Alexandrina Cerchez. Daca nu ncetezi cu scrisorile dumitale murdare, cu acest santaj, te strivesc. ntelegi? Coana Aristita sovai o singura clipa. Se hotar sa accepte jocul deschis, cu cartil e pe fata. Oi fi eu scorpie, dar tie cum ti zice? Bietul Iorgu nu se mai poate cerceta n ogli nda, o sparge cu coarnele. Mine-poimine o sa umble de-a busilea, sa nu farme lustre le... De, puicuta, ce sa mai zic? Pesemne ca asa predica acum popa n altar: mparte cu racanii ce-i cuvenit doar barbatului, caci Dumnezeu a poruncit sa-ti ajuti ap roapele... Generalul Dabija nclesta mna pe sabie. suiera: Hoasca scrbavnica! Nu-ti ngadui nici sa-i pomenesti numele.

"Asa, nepoate! jubila Verneasca. ti-ai iesit din ttni. Las' ca-ti face bine o frec tie..." Rosti linistita: Pentru aste cuvinte si altele asemenea, ai sa-ti musti minile, fatul meu. Nu nainte de a-mi fi saturat cinii cu ale tale. Baga-ti mintile n cap! Cea mai mica suparare pe care i-o vei pricinui de azi mainte doamnei Cerchez te costa scump. Att ct nu poti duce n spinarea aia de dihanie. Ce-ai sa-mi faci, fiule? Asa, de o curiozitate. Ma strngi de gt? si asta la nevoie. ti dau un sfat, singurul bun pe care l poti primi: nu ma strni. Te distrug, te alung din oras cu pietre si lovituri de picior. Foarte frumos... Asculta-ma, nepoate! Oi fi tu mare si tare, te simti neasemuit de parca ai purta coroana pe tigva, dar sunt altii mai presus, cu ureche rabduri e si flamnda. si au si aceia o usa la care se poate bate. ncearca! Iesi trntind usa din rasputeri. Un paharut de cristal, ultimul dintr?un serviciu s imandicos cndva, cazu de pe polita blidarului, facndu-se tandari. Batrna l privi min ute lungi, respirnd sacadat. ntinse mna orbecaind dupa o sticluta cu picaturi calman te. Trase un gt fara a mai cauta lingurita. Se urni din jilt si lua de lnga soba matur a si farasul. Strnse cioburile ncet, cu atentie, de parca fiecare tandar a fi avut pretul si nsemnatatea lui. si pe asta o sa-l platesti, nepoate! CAPITOLUL XIII

"Ce carte ncntatoare! reflecta suspinnd domnul Cicerone Butculescu. Profund interesa nta, stilul e de un farmec cuceritor..." Era att de emotionat, nct simti nevoia sa-si noteze imediat impresiile n jurnal. Pend ulul mic fredona Berceusa de Mozart. La ora doua noaptea, batrnul, tremurnd de frig , nsemna: "Sunt vrajit. Tocmai am terminat volumul lui Arthur Meyer Ce que je peux dire. I nima mi-e plina de recunostinta pentru ceasurile de regal pe care acest autor le ofera cu atta generozitate. Toata societatea celebritatilor din secolul XIX si nce putul celui de al XX-lea defileaza, pusa minunat n valoare de o pana inspirat sav anta. Fiecare pagina e plina de viata, remprospateaza un trecut minunat... Cartea a apartinut bietului Nicu Orleanu. Semnatura lui pe prima pagina, datata 11 februa rie 1901, mi-a trezit duioase aduceri aminte, ma las cuprins, nvaluit de nostalgie ..." Tremurnd, cu ochi umezi, se baga din nou n pat. De la o vreme n-avea somn, iesea ra r din casa din pricina frigului, a ghetelor cu nasturi n care degera; de teama Ve rneascai, nu mai calcase nici pe la Algience. si petrecea ziua citind, facnd notat ii n jurnal. Se simtea n dispozitie filozofica si si ncredinta hrtiei panseurile, av grija sa nu uite, sa nu risipeasca nimic. Le banuia doldora de ntelepciune, adevar uri insolite, suficient sa fie rostite cu tonul acela usurel, de gluma, al gentil omului spiritual, pentru a seduce saloanele cele mai fine. Cnd nu cugeta, si aminte a de ntmplari si prieteni vechi. Nicu Orleanu de pilda... Ce baiat admirabil! Ager , spontan, plin de humor! Negricios si scund umbla n picioare pe sub pat, spunea coana Aristita semana cu un spiridus. n general, avea idei bizare pe care se grab ea sa le puna n practica, cu efecte neasteptate care faceau deliciul unui oras. Ct se rsese atunci cnd introdusese lumina electrica n cotetele de la ferma lui din Orz eni! Argatii aveau porunca s-o aprinda de cteva ori pe noapte. Cocosii, derutati, creznd ca s-a facut ziua, munceau mai cu spor, gainile se ouau de trei-patru ori pe zi. Orleanu exulta, ametit de eficienta inovatiei... Dupa o luna de zile, os tenite de munca mpatrita, lipsite de somn, pasarile cinci mii de cocosi si gaini si dadusera duhul. Asurzit si excedat de hohotele orasului, Orleanu luase primul t ren spre Paris. "Mi-e dor de Franta, se justificase. O iubesc ca pe o femeie..." Acolo o cunoscuse pe Natalia Racoviceanu. Dupa o luna, erau casatoriti. "Cea mai fericita casnicie din cte mi-a fost dat sa ntlnesc n viata mea!" si aminti B utculescu. Natalia l considera un geniu, si dovedea la rndu-i mult geniu cnd trebui a sa justifice cu naturalete boacanele lui barbatu-sau. Orleanu murise tnar, dint

r-o infectie, pretindeau medicii. O ora mai trziu, Natalia si tragea un glont n ini ma, dupa exemplul doamnei Sembat. Urmnd acelasi exemplu, lasase un bilet pe coafez a din budoarul ei: "Iarta-ma, dragul meu, ca am ntrziat un ceas de la rendez-vous-ul nostru..." Unde se mai nasc astazi asemenea femei? reflecta cu voce tare domnul Butculescu. Aspasia din Milet, Cornelia, Livia Augusta, Pompeia Plotina, Atossa, iata galeri a de exceptie unde s-ar cuveni sa fie omagiat portretul Nataliei... Se ntrerupse brusc, privind dusumeaua. Auzise glasuri sau fusese doar o parere? " Ce idee! rse singur... Glasuri care vin din pamnt... Hotart, sunt surmenat..." Nu ncerca sa analizeze cauzele epuizarii, la urma urmelor nu facea dect sa citeasc a, sa somnoleze, sa traga din luleaua goala si sa "mediteze", dar si istoveala era o explicatie la fel de buna ca oricare alta. si cauta locul n asternut simtind cum somnul i da trcoale cu pasi de pisica. Gndurile , pestrite, mbucatatite, zaboveau nca asupra Orlenilor. Cine avea sa uite vreodata petrecerile de la conacul lui Ghita Racoviceanu, tatal Natalitei?... Dupa douazec i de ani, domnul Cicerone se ntlnise la Borsec cu un profesor vienez. Batrnelul, spec ialist n egiptologie si arheologie semitica, cumsecade, vorbaret, de o veselie na iva specifica, si amintea, cu ochi stralucitori si o precizie de amanunt tradnd pu terea impresiei, de un asemenea dineu, oferit la conacul lui conu' Ghita. "Ah! Le tin minte, de parca as avea acum, n fata ochilor toate acele bunatati. Va amintiti, Herr Butculescu, porcii umpluti si gstele mpanate? Homarii si langustel e care notau n aspic verde? Dar compozitia aceea de nuga si zahar rosu, macheta co nacului? O capodopera! Nu, lucrurile acestea nu se pot uita. Pot sa va spun ca a fost masa cea mai rafinata, cea mai fantastica la care am participat..." Adevarat, surse Butculescu aducerii aminte, mesele oferite de batrnul Racoviceanu c onstituiau totdeauna evenimentul sezonului. Era gaman mare, angaja bucatari scum pi, mai bine platiti dect trei lefegii clasa I, ncaruntiti n slujbe, stia sa porunce asca. De altfel, din lacomie i s-a tras sfrsitul. Urnit de doctori la Bagdastein, pentru cura de slabire, dupa o saptamna a simtit ca nu mai poate ndura naprasnica lesuiala. A intrat ntr-un birt, si, spre uluiala hangiului, a dat gata n mai puti n de un ceas doua gste cu trufe. Atacul l-a avut n drum spre hotel... Domnul Cicerone sari ars. Nu mai ncapea ndoiala, glasuri nfundate veneau din pamnt. s i ncorda urechea dar bataile inimii, zvcnetul tmplelor l mpiedicau sa desluseasca vor m societate si ele. Fixa covorul rosu, ncremenit de spaima. Fara s-o marturiseasca ngaduia sa zmbeasca amabil, condescendent, cnd cucoanele povesteau ntmplari stranii, friznd supranaturalul domnul Cicerone credea n stafii, n duhuri, ntr?o existenta de dincolo", foarte concreta. n tinerete, frecventase asiduu o societate de spiritis ti. Emotiile ncercate la fiecare sedinta fiind nsa peste puterile lui, renuntase. Acum, lac de sudoare, cu pielea ncretita de spaima, si aminti un amanunt la care nu se gndise de multa vreme. Casa, de fapt toata strada, fusese construita pe locul unui vechi cimitir. n vremea lui Voda Ionita Sturdza, adica pe la 1825, mai exis ta si batrnii istoriseau ca aici fusese nmormntata vestita Marghioala Hizichioaia, ibovnica lui Pendedeca, omul de ncredere al lui Ipsilanti... O bufnitura surda l facu sa sara din pat. Nu mai simtea frigul, nu auzi nici pendu lul care batu de ora 3. Privea hipnotizat podeaua, i venea sa plnga, i venea sa url e. La a doua bufnitura ncepu sa se mbrace; initiativa reflexa, fara noima. Tragea d e haine, le punea de-a-ndoaselea, nu nimerea ghetele. Gndurile fragmentate, febrile, se ntretaiau: "...Dedesubt nu-i pivnita... mortii se ntorc totdeauna n locurile unde au trait... numai cealalta aripa are beci... sa nu tulburi sufletele adormitilor, se razbun a amarnic... Sunt singur n toata casa, chiar daca strig, nu ma aude nimeni... Pe lespede, atunci cnd au facut fundatia, se mai putea citi Negru Varlam 1698-17... li tere chirilice... Trebuie sa mai fie undeva, n gradina, napadita de buruieni... E u n-am avut nici o vina, eram copil... Ce vor de la mine?..." Zvonul ndepartat strapunse din nou din adncuri. Domnul Butculescu nsfaca paltonul si trntind toate usile parasi ngrozit casa. Gonea cu capul gol, pe ulitele nghetate si pustii, despicnd n noapte drum bezmetic, despr e care stia ca nu duce nicaieri.

Pe verso-ul unei scrisori cu continut oarecare "Ma simt bine, dar zilele mi par l ungi, se petrec prea multe n decurs de douazeci si patru de ore, ct as aprecia acu m viata monotona a vacantelor de la Buzau, v-am trimis o mie de lei din economii le mele, mi pare rau ca, din cauza mamei, Maria a ramas la Bucuresti..." maiorul Gogu Rosianu scria cu cerneala simpatica: "Situatie dificila, sunt suspectat, urmarit pas cu pas. Tot Statul-Major pare mbcs it de agenti. Mi-e greu sa actionez. Dabija, personaj infernal de care nu te pot i apropia. Deci din nou, imposibilitate de miscare. Astept directive..." Iesi n zori. Scrisoarea trebuia depusa n cutie oarba, urmnd sa fie preluata de un n ecunoscut... poate necunoscuta, pna la ora 6 dimineata. Un frig aspru i se strecu ra pe sub manta patrunzndu-i n oase, si simtea dureros vrful urechilor. Reteza centr ul orasului si, lund-o prin spatele Bibliotecii publice Costache Negri, intra n ma halaua Otetari. Aici, ridicata pe un tapsan, se afla Biserica Sfintii doctori fa r' de arginti, Cosma si Damian. si avea surata, mai bine zis tiza, la Roma, nu dep arte de Coloseum, ascunsa ntr-o gradinita gratioasa, cu un havuz si pasari minuna te, toate soprane. Rosianu o vizitase n 1912, cu prilejul unei excursii studentes ti. i placuse pentru ca era "proaspata", fara patina, era ea nsasi, deosebita de c elelalte edificii. "M-am saturat, dom'le, de ruine! Aici, orice darmatura se chea ma istorie..." Desi devreme, biserica era deschisa, n altar ardeau lumnari, o batrna cu spinarea nco voiata batea matanii la icoana Cuvioasei Paraschiva. Gogu Rosianu cerceta cotloanele ntunecate si se apropie de cutia milei. Strecura na untru, o data cu cteva monede, plicul ndoit. Se nchina si iesi n aerul nghetat al dim inetii. Ai fost matinal azi, constata capitanul Ioanid, ncretindu-si ochii din pricina ge rului. De trei zile locuiau la aceeasi gazda si dimineata faceau mpreuna drumul pna la St atul-Major. Rosianu tacu si Ioanid, surprins ca nu raspunde flecareala era starea naturala a maiorului, de multe ori se ntreba daca trancaneste si cnd face dragoste se explica : Te-am auzit cnd ai iesit, pe urma te-ai ntors. N-ai somn? ntreba sec Gogu Rosianu. Uite ce e, daca esti prost dispus, avertizeaza-ma. Nu-mi place sa beau si sa ma cert pe stomacul gol. I-a fost rau gazdoiului si nevasta-sa a misunat tot timpul prin casa. Odaia mea e perete n perete cu dormitorul lor. n fond, nu nteleg de ce ma justific. M-am saturat, domnule! exploda Rosianu. Toata lumea spioneaza pe toata lumea, nu mai stie nimeni sa conjuge alt verb. Alexandru Ioanid respinse glacial afirmatia. Eu nu spionez. Las-o balta, mon cher! De-aia adulmeci toata ziua prin birou, ti bagi nasul prin hrtiile lui Teodorini, asculti convorbiri confidentiale... Trei sferturi din ceea ce sustii sunt fabulatii restul reprezinta simple masuri de aparare. Instinctul de conservare mi functioneaza nca. Rosianu ridica din umeri: Boteaza-l cum ti place, mi-e absolut egal. Eu i zic nsa altfel. Te priveste. si continuara drumul n tacere. La ferestre aparusera primele capete de batrni. Desf igurati de frig, jigariti, aproape descarnati, pareau n lumina zgrcita, lesioasa, a diminetii mumii expuse n vitrine de magazin falimentar. Stau si ma tot uit la dumneata, relua dupa o vreme Rosianu. Esti un tip ocupat, am bagat de seama. Daca preferi profilul, sa-mi spui. Schimb pozitia biroului. Gogu Rosianu nu-l lua n seama. Exclama iritat: N-ai mutra, domnule, asta e! N-ai mutra. Ce mutra?! De spion, de agent, de cum vrei sa-i spui.

Constat ca pedalezi pe acelasi verb... M-am molipsit de la altii mai inteligenti. Esti prea ferches, prea gigolo, pari i arta-ma ca ti-o spun, dar asa sunt eu, franc prea gagauta ca sa te ocupi de ches tii din astea mai subtile. Te-oi fi pricepnd la avioane apropo, de ce astea ale n emtilor sunt toate albe? lasa ca-mi explici altadata vorba aia ce barza, ce rndune a, ce cocori matadori, le-ai luat pe toate, dar nu vad sa te taie capul la mai m ult. Ioanid ncepu sa rda: Sunt perfect de acord. Nu ma taie si nici nu ma intereseaza altceva dect aeroplan ele. Eu m-as ambeta de unul singur acolo, dar ma rog, fiecare cu damblaua lui... De Te odorini ce zici? N-am nici o impresie. Chiar asa? Pot sa-ti dau cuvntul de onoare. Ma plictiseste, asa cum ma plictisesti si dumneat a. Apropo de franchete, fara sa fie o polita. Poate ca sunteti niste indivizi foa rte cumsecade, capabili, cetateni de nadejde ai gliei stramosesti, dar pe mine p ersonal nu ma "tulburati" daca ntelegi ce vreau sa zic. Nu-mi spuneti nimic, si n vremuri normale n-as accepta sa pierd nici macar jumatate de ceas cu voi la o ha lba. Gogu Rosianu l masura nveselit: Adica nici eu nu-ti fac nici o impresie? Macar una proasta, domnule, dar sa nu ma simt invizibil. Daca insisti, pot medita. Mediteaza, mon cher! Parole, m-ai facut curios. Ei bine, fara sa fiu vreun psiholog, dumneata prezinti doua alternative. Ori esti o lichea fara egal, extrem de primejdioasa tocmai pentru ca pari inofensiv, ori un zapacit cumsecade care-si va rupe gtul cu proxima ocazie. Multumit? Binenteles, rse Gogu Rosianu. n ambele ipostaze posibile, ramn un tip pozitiv. mi nchipui ca acesta trebuie sa fie un motiv de permanenta satisfactie pentru dumne ata. Maiorul Rosianu scoase o tigareta si o batu de dosul palmei. Treceau prin piata saraca, lipsita de culoare. Cteva gramezi de cartofi rebegiti negustorii refaceau mereu musuroiul, grijulii sa nu se prapadeasca o singura barabula ceapa ruginita, un singur cupet cu trei gavanosele de miere si, marfa rara, de lux, ulei n sticl ute de doua sute de grame. Alaturi, un trgovet mohort pazea mai multi soricei falc osi, cu burti tuguiate si labute cu degete, ca niste mini, prizonieri ntr-o cutie veche de pantofi. Rosianu se opri uimit, dndu-si chipiul pe ceafa: Hamsteri! Ce parere ai, domnule?! Ioanid si ntoarse ochii. i faceau sila, nu le suporta nici neamurile, soarecii cart urari catarati pe minavete. Cnd era copil, doar glasul flasnetarului "Planeta! Ia planeta!" i dadea senzatie de voma. Gogu Rosianu continua sa se mire: Cine cumpara, nene, lighioanele astea? Omul rosti cu o morocanosenie absenta, care n-avea legatura cu nimic din ceea ce se petrecea acum n jurul lui, cu ofiterul jovial, cu frigul, cu dimineata scunda si ostila: i dau ieftin... sapte lei perechea... Ce sa fac cu ei, neamule? Azvrli o bancuta de cinci lei n cutie, "sa fie de saftea", si se grabi sa-l ajunga din urma pe Ioanid. Stai, dom'le, ce fugi asa? Nu pot sa-i vad, mi-e scrba. Ca parca mie-mi vine sa-i mannc! Ma intereseaza nsa ciudateniile, tot ceea ce ofera natura umana ca bizar. Ei, atuncea ai la ce sa te uiti n fiecare zi. Da, nu ma plictisesc. De-aia, cum ti spuneam, te contemplu si pe dumneata. Iar ncepi? N-am ispravit. Ziceam ca nu faci impresia vreunui sprinten la minte, unul din aia

care croseteaza machiaverlcuri. si totusi... Totusi? ntreba fara interes Ioanid. Exista ceva n dumneata, insesizabil, care ngrijoreaza. Nu pot defini, dar exista. O anumita sclipire particulara a ochilor, o rezerva permanenta, o forta interioara bine strunita. Poate, nu stiu... Capitanul Ioanid ridica din umeri. Mai studiaza. Rosianu si urmarea gndul, tragnd avid, des, din tigareta. Cred ca ma influenteaza si faptul ca n civilie ai o profesie pozitiva. De obicei, astia cu tehnica sunt mai toti nemtofili. Prejudecata daca vrei, dar asa se ntmpl a. Caraghios! Demonstratia te vizeaza n primul rnd. Esti inginer, n plus, cu studiile facute n Germania. Da', dar nu despre mine discutam. ti vorbeam de impresia aceea de insesizabil. nce rc sa ma exprim mai limpede: esti omul de la care te poti astepta la orice. Da, asta e! Orice as auzi despre dumneata nu m-ar surprinde. Interesant. Nu cine stie ct, dar subiectul, acum, la 6,50, ma captiveaza. Daca as fi femeie, nu te-as lua pentru nimic n lume n casatorie. si ai proceda extrem de cuminte. Te vad foarte bine, de exemplu, plecnd dupa tigarete, cu trenciul pe umeri si dis parut fara vorba, fara urma. Eventual, dupa cinci ani, cucoana primeste o ilustra ta de Craciun, superba si exotica, din Mexic. "Salutari, iepurasul!", sau ma rog, cum ti-o fi placnd sa fii dezmierdat. Asa e, facu masinal Ioanid. Tot ce spui e eminent, dar mi povestesti si alta data. .. Am ajuns. Raspunsera scurt la salutul santinelelor si patrunsera n vestibulul cu trepte moz aicate al fostului pensionat de domnisoare "Domnita Ruxandra". Rosianu strmba din nas: Nu ma pot obisnui, domnule, cu duhoarea asta! Ce nu izbutesc sa pricep e altceva ! Baraca a fost rechizitionata de Statul-Major de mai bine de un an si tot miroa se a domnisoare nengrijite si a mncare de cazan. Esti prea sensibil. Asa mi-a spus si mama. "Ce dracu' vrea?" se ntreba Ioanid descheindu-si nasturii mantalei. Gogu Rosianu zvrli din mers tigara n scuipatoarea nalta. "Nu poti scoate nimic de la asta. Cu clestele sau cu tirbusonul, tot nimic..." La 10, sosi maiorul Valeriu Teodorini. Respira greu, de parca pna la Statul-Major ar fi tinut-o ntr-o goana, parea grozav de afectat. Capitanul Ioanid si privi ostentativ ceasul. Continua sa lucreze nsa, fara comenta rii. Pna la urmatorul raport, se justifica Teodorini, am permisiunea sa ntrzii sau sa nu vin deloc la slujba. Rosianu si ridica ochii de pe harta, abandonnd compasul. Te-a ntrebat cineva de sanatate, nene? Avea nsusirea ca, indiferent de violenta discutiei purtate cu un tert si de canti tatea lucrurilor dezagreabile comunicate, sa-l abordeze n ntlniri ulterioare direct , cotidian, mereu bine dispus si afabil. Faptul n sine lua prin surprindere, desc umpanea, dar reteta se dovedise excelenta. Nimeni pna acum nu-i ntorsese spatele, relatiile redevenind firesti, fara momente penibile, n genere anevoie de escalada t. Nu m-a ntrebat nimeni, replica Teodorini, dar nu-mi plac suspiciunile. Rosianu zmbi cu ulc: Hm! N-as fi zis... Muie compasul n tus si si relua lucrul. l ntrerupse din nou glasul lui Teodorini, al terat de emotia faptului exceptional. Trebuie sa va spun ceva... Continund sa scrie, Ioanid i facu semn sa astepte cteva clipe: "ispravesc ndata..." R

osianu, rezemat n barbie si coate, se uita amuzat la Teodorini. Marul lui Adam for fotea pe gtul slab, de recrut ntolit n uniforma prea larga. Ceva ngrozitor si totodata extraordinar, gfi Teodorini. Oribil si magnific! De un t eribil grandios! Moment zguduitor de tragedie antica! Cunosti ceva adjective, aprecie Rosianu. Zi mai repede, sa ne miram si noi. S-a judecat procesul locotenent-colonelului Crainiceanu la Iasi... Da, si? Au hotart probabil sa-i faca douasprezece butoniere la tunica fara poleti. Mai corect, spus, rupti. Te asteptai la altceva? Normal, interveni Ioanid. S-a dovedit n mod categoric ca s-a ntlnit cu Sturdza ntre inii, ca a luat n primire un sul de manifeste si le-a mpartit n transee. Ce mai vre i?! Clevetiti ca babele! se enerva Teodorini. nti ca sentinta nca nu s?a dat. Alta-i ch estia formidabila. Averescu, din consideratie pentru taica?su, generalul, ca sa-l scuteasca de toata mascarada unui proces ngrozitor, i-a oferit sansa sa se sinuci da. Duse degetul aratator la tmpla ntr?un gest semnificativ: Pac! si gata.' Cine sa se sinucida? ntreba Ioanid. Batrnul? Ti-a luat Dumnezeu mintile?! Auzi, cine! Fiu-sau, colonelul, fireste! Averescu si nchipuia ca taica-sau o sa-l convinga s-o faca. Mai elegant si mai demn s-o faca singur, dect plutonul de executie. I-a scris n sensul asta batrnului prin generalu l Mardarescu. Adica sa vina la Bacau si sa discute afacerea. si? Ei bine, Crainiceanu senior a refuzat categoric. Mai mult, aproape striga Teodor ini cu ochi stralucitori, a trimis o epistola cutremuratoare Curtii n care cere p edeapsa capitala pentru fecioru-sau: "ntre patrie si fiul meu, nu ezit sa-mi fac datoria fata de patrie!" ntr-adevar, spuse ncet Rosianu, grandios numar batrnul! N-am copii, dar spun sincer , nu cred ca as fi fost n stare sa procedez la fel. Ce spuneam eu! Va dati seama ce-i n sufletul lui, durerea si rusinea pe care le ndu ra, bocetele din familie, reprosurile nevesti-sii?! Femeile simt si judeca altfe l... Doar daca n-o fi din spita Oitei, mama lui stefan cel Mare, observa Rosianu. Ioanid reflecta pe gnduri: M-am rugat totdeauna Cerului sa nu fiu pus n situatii-cheie, cnd a lua o hotarre pr esupune jungher ntr-o mna si pistol n cealalta. Batrnul este ntr-adevar extraordinar si-l amintea falnic, cu mustati bataioase, foarte "garda imperiala" la o defilar e de 10 Mai. si mai proaspata, surpriza pe care o ncercase revazndu-l n acelasi an l a Baden, unde urma probabil o cura. Despuiat de prestanta uniformei, nelandemna ntro jacheta stil 1900, cu burticica tuguiata sub o vesta de matase soricie (picioar ele, restul trupului fiind firave, apropiatii i spuneau "greierele bortos"), sema na mai degraba cu un ipistat scos la pensie. Ioanid stia de mult ca forta interioara nu are neaparat ceafa de taur si nici mu schii omului care rupe lanturi la circ, si totusi se simtea incapabil sa faca ap ropiere ntre gestul de tragedie antica al batrnului si faptura anodina de function ar marunt, care mannca de doua ori pe saptamna ieftin peste si masline iar din dou a n doua duminici, o gaina arcanita din ograda lui (fireste, dintre cele care nu oua) fripta n tigla... Asta e! conchise masinal batnd cu coupe-papier-ul de ivoriu n calimara. Halal sa-i fie! De, nu fiecaruia i e scris sa aiba statuie n piata mare. Rosianu completa: Vizavi de vespasian. Vorbesc ct se poate de serios, domnule! Edilii nostri sunt c retini! Am constatat matematic n toate trgurile prin care am trecut: latrinele sun t construite peste drum de bronzurile marilor fii ai urbei respective. Exista un soi de post-scriptum oral la scrisoarea generalului, spuse Teodorini, rasfirnd cu doua degete topul de hrtie, n toata grosimea lui. E n firea lucrurilor s i n conformitate cu orice norma de conduita morala si militara ca fecioru-sau sasi primeasca pedeapsa. Mai exista nsa un tradator, n afara de Sturdza si Wachmann, la fel de vinovat si, n momentul de fata, nsutit mai primejdios ntruct n-a fost nca d scoperit Socoate echitabil si n spiritul necesar al onoarei militare ca si acesta sa fie rastignit, judecat si osndit dupa legiuiala si dreptate... Gogu Rosianu ofta si se apleca deasupra hartii.

Rastigneste-l, fiule. Am s-o fac, sopti Teodorini. Ioanid musca usor capatul tocului: "asta-i fanatic... Sau farsor.". * Nu, respinse domnul Mares astupnd receptorul cu mna. E riscant sa fim vazuti mpreuna , numai noi doi. Mai ales acum, cnd atmosfera e att de fierbinte... Binenteles... La dumneata n nici un caz, iar la mine exista trei intrari cu tot attea rnduri de och i... n caz de extrema necesitate, stii cum procedezi... Varianta a doua, M-ul cu creta alba pe poarta... exact! Cred ca am prins un fir, sa vedem unde duce. Ai g rija, considera-te n permanenta supravegheat... Da, da... Am sa te caut. Domnul Mares si tampona fruntea si obrajii ca toti oamenii masivi transpira gros, mai ales cnd venea de afara si se opri n fata domnisoarei Aurica. Bine ca mi-am amintit, zmbi larg, pipaindu-si buzunarul. Era sa plec cu ea... i ntinse o cutie rotunda, rosie, cu o dansatoare spaniola surprinsa ntr-o fandare a vntata. Domnisoara Aurica rosi de placere: Ah! E chiar "Carmencita", pudra mea preferata. Vai, domnule Mares, sunteti nemaip omenit! Ma bucur ca am putut sa va fac o mica placere. Multumesc din suflet... Ct... Mares si duse mna la piept: Ma jigniti si nu merit. Sarut minile... La revedere... n problema cealalta, sa n-aveti nici o grija... Notez ori de cte or i sunteti cautat... Mi-am facut un carnetel special. "Gsca!" gndi domnul Mares si se pierdu printre trecatori. *

La masa ovala, n echilibru precar pe un singur picior, acoperita cu un covor rosu , statea colonelul Verzea, mare, greoi, cu brate uriase si tenul pictat de cuper oza. n fata lui se afla un barbat pirpiriu, de vreo treizeci de ani, mbracat n hain e saracute care ncercau sa para elegante. Ghiceai, cercetndu-le atent, eforturile impresionante depuse de tinerel pentru a copia cu mijloace dramatic insuficiente sicul filfizonilor parizieni care hoinareau nainte de razboi, cu acea nonsalanta inaccesibila altor pamnteni, pe Champs-Elyses sau n Bois de Boulogne. Colonelul Hentsch, asezat cumva mai la o parte, ntre soba si fereastra, pe o canap eluta, definindu-si astfel precis statutul martor si nu participant ncerca sa desc ifreze figura agentului. Avea o figura derutanta, de domnisoara, cu obraji netezi , priviri limpezi si par buclat. Un gen foarte gustat n epoca, biruitor de inimi, irezistibil colectionar de victime printre codanele consumatoare de romante cnta te din gura si la pian. Mna stnga improvizeaza totdeauna acelasi acompaniament, de toba, indiferent de "bucata"... Tnarul era agentul lui Verzea directorul Postelor. El aranjase ntlnirea din casuta a easta liliputana de pe Strada Frumoasa, ambitionnd sa-i demonstreze lui Hentsch c a-i mai abil dect toata politia, si ca daca el, Verzea, si pune ceva n cap, apai mu sai izbndeste! Practica de fapt un soi de detectivism pe cont propriu, suportnd pe rsonal plata si cheltuielile agentului. Hentsch, caruia i se fagaduise ca de asta data vestile sunt de soi si ca prinder ea lui Roman e o chestiune de zile, daca nu de ceasuri, se hotarse sa asiste la nt revedere. Colonelul Verzea traducea ceea ce i se parea esential. ntre timp, neamtu l inventarie interiorul. Era oarecare, comod, burghez (apartinea unei rude ndepart ate a directorului Postei, refugiate n Moldova) si-i amintea de locuinta gazdei lu i din studentie. Da, da, te puteai foarte bine crede ntr-un orasel cuminte din Pr usia, n casa unui functionar mijlociu. Aceleasi cusaturi de mna, scaunele tepene, a lbumul de familie legat n plus rosu nchis sau verde-olive. Cred ca am pus mna pe recompensa, dom' colonel, zmbi multumit tnarul. Al nostru e... Verzea l cerceta nencrezator. Rosti cu pronuntat accent ardelenesc: Numa' de nu te-ai fali n van! Multi s-or vitejit ca-i vin de hac. si aceia or fos

t domni cu nvatatura si praxis. Au izbutit taman ca rata care opinteste sa arcane asca uliul. Nu ma falesc. I-am dibuit cotlonul. Ce vorbesti, ma? Pai asta are vreo douazeci numai din cte a dibuit politia. Agentul si scutura capul. stiu ce vorbesc. Casa de care va spun e refugiul lui cel mai sigur. De o saptamna i tin umbra, dar n-am izbutit niciodata sa ajung pna la capat Facea ce facea si-m i aluneca printre degete. Verzea l cerceta cu atentie: si unde zici ca-i vizuina, Dincule? Tnarul rse, contnd dinainte pe efect: n Strada Umbrei. Verzea, naucit, cazu cu trupul peste masa. Unde, ma?! n spatele lui Mackensen?! La nici doi stnjeni?! Colonelul Hentsch, intrigat de reactia lui Verzea, se interesa: Ce spune? Directorul Postei ntoarse un cap uluit: Roman locuieste pe Umbrei, la zece metri de Ober-Kommando Mackensen. Colonelul nu-si disimula surpriza. Mda... i seamana... Remarcabil. Domnule colonel, mie nu-mi vine sa cred. Mie da, zmbi neamtul. Exact asa ar fi procedat colonelul Roman, omul pe care-l cu nosc eu. Verzea se adresa lui Dincu: Cnd ai aflat? Aseara. Ochii lui Verzea parura dintr-o data ca-si ies din bolboase. Mnca-te-ar galbeaza de neghiob! si-ai adastat ca baliga n ploaie amar de ceasuri? Te dureau ncaltarile sa dai o goana pna la Athne Palace, sa vorbesti cu primul ofiter ? Nu va nfuriati, domnule colonel. Roman e siret ca o vulpe. n afara de asta, are vr eo cinci insi care-l pazesc ca pe sfintele moaste. Ei si? N-avem destula potera ca sa nhatam sase insi? Potera se afla, numa' ca oamenii astia s pusi sa lupte pna la ultimul glont ca sa a sigure retragerea lui Roman. si odata scapat, nu-l mai gasim pna n-o vrea el sa ne strnga mna. Ascultati-ma pe mine, domnule colonel, ca sa-l priponiti pe Roman, tre buie sa organizati actiunea pna n cele mai mici amanunte si sa folositi oamenii cei mai buni. Am lucrat si eu n politie... Tot nu pricep, mai natntocule, de ce ai asteptat pna acum? Unde sa va caut noaptea? ntreba Dincu lasnd ochii n jos. stia perfect unde l-ar fi putut gasi descoperise adresa lui de acasa ca si a ama ntei de altfel, o mndruta durdulie celebra n Bucuresti dar Verzea nu trebuia sa si mta ct e de informat ...iar azi-dimineata, nu v-am gasit la slujba. Directorul Postei i facu semn sa se opreasca si-l puse la curent pe colonelul Hent sch cu situatia. Neamtul asculta ncordat, aprobnd din cnd n cnd. Agentul dumneavoastra are dreptate, conchise n final. A facut bine ca nu s-a prip it si nici noi n-avem voie sa procedam altfel. Un colonel Roman nu musca din oric e nada, nu cade n orice capcana. si, binenteles, vom mobiliza oamenii cei mai comp etenti. Important este ca stim unde si are "sediul", unde se simte n cea mai mare siguranta. "Sediu, pe dracu' !" reflecta Verzea. Ceapcnul asta de Roman avea nenumarate. Ce anume le dovedeste lor ca locuinta din Umbrei i mai cu chichirez dect celelalte? nc epuse totusi sa se uite cu un soi de admiratie la Dincu, instinctiv si revizuise tonul. Ba, fu gata sa se ridice n picioare, cnd l auzi pe Hentsch: Agentul dumneavoastra, domnule colonel, este un tnar capabil. Daca izbuteste sa n u fie lichidat de patriotii romni pna cstigam noi razboiul, va face cariera. Nu e ne cesar sa-i comunicati chiar tot ce v-am spus. Apropo de riscuri... n orice caz, v a participa la actiunea organizata mpotriva colonelului Roman.

CAPITOLUL XIV

Cnd iesi din Strada Sfintii Voevozi, colonelul Roman traversa Calea Victoriei si, dupa un scurt moment de nehotarre, intra n Cimitirul Mogoseni, acolo unde peste cti va ani avea sa rasara un parculet ntre casa Ghica, impunatoare, cu bru muscat de c apatni de lei, si cladirea care n preajma celui de-al doilea razboi mondial va dev eni Ambasada Germaniei. Era devreme, abia 9 dimineata, ceata alburie, umeda, se ridica greu din meleag, staruind nca pe bratele crucilor, n aripile arhanghelilor, trudind sa osteneasca flacaruia candelelor. Colonelul Roman, tragnd din tigareta priponita ntre buze, fara sa-si foloseasca min ile (le tinea adnc nfipte n buzunar) asa cum stiu sa faca doar frantujii, si aminti amuzat de preceptele-maxima ale lui Archibald Wells, profesor de tactica la Cast elul Negru: "Nu intra nicaieri nainte de a?ti asigura iesirea... Un adversar afla t n spatele tau e de patru ori si jumatate (de ce si jumatate?) mai primejdios dect cel pe care-l ai n fata. n consecinta, preocuparea majora a unui agent o constitui e asigurarea cefei si debarasarea de umbra... Nu te avnta niciodata ntr-un spatiu cu vizibilitate redusa. Un singur centimetru mai departe de locul unde ochiul tau poate patrunde e adeseori fatal..." "Dibaci oncle Archie, zmbea Roman strabatnd aleea centrala, dar cam didactic si ol eaca fata batrna, ca toti celibatarii de la o anumita vrsta... O mai fi traind?" Coti la dreapta, apoi la stinga si se opri lnga un mormnt cu cruce de marmura biza ntina: I.N.R.I. Tudor Roman nascut 1840 repauzat la 20 april 1888. Colonelul controla daca arde candela, culese cteva frunze uscate de pe stilovatul de marmura si se aseza pe o bancuta, la ctiva metri de monument. Chipul lui taica -sau, zmbitor era singurul repauzat vesel din cimitir; de nenteles mentalitatea su pravietuitorilor care aleg pentru morminte fotografiile cele mai sumbre, de parca toata viata decedatii ar fi avut crampe ori cuie n pantofi parea ca-i face cu oc hiul, din alta lume. De altfel, fusese un om vesel, optimist, teribil de tonic. n prezenta lui, totul devenea posibil, agreabil, viata, o gluma excelenta, capata culori sarbatoresti. Era generos pna la excentric, dar mai cu seama un mare original. sapte-opt luni pe an lipsea din tara, vorba aceea: azi aici, mine n Calcutta, sclav al unei nelinis ti speciale, generate de un anume neastmpar si apetituri dintre cele mai bizare. n fiecare vara pleca n Africa, la vnatoare de lei, fusese singurul romn n orice caz di tre putinii, presupunea colonelul care ncercase sa forteze jungla Amazoanelor n 187 5. La un moment dat, i intrase n cap ca e ndeajuns de istet pentru a putea descoper i celebra comoara din insula Cocotierilor si plecase n expeditie cu nca doi frantu ji, suficient de smintiti pentru a se lasa antrenati ntr-o asemenea ntreprindere. U na din fixatiile cele mai trasnite o constituia nsa cimitirul din Verona. Colonel ul n-avea sa uite niciodata augustul acela fierbinte si prafos, cnd taica-sau, nto rs dintr-unul din faimoasele sale "turnee", povestise buimac familiei nu mai put in buimace ca se ntlnise pe el nsusi printre mortii veronezi. Aceasta este doar una din obisnuitele tale trasneli, respinsese sora-sa, tanti S ofia, o femeie sanatoasa din toate punctele de vedere, prozaica si pentru care u nu si cu unu fac totdeauna doi. ti dau cuvntul meu de onoare, Sofia. Ma plimbam pur si simplu pe aleile cimitirulu i, cautndu-i pe Romeo si Julieta. Habar n-aveam ca au mormintele n alta parte... n fine, n-are importanta. Hoinaream, deci, fara treaba cnd deodata mi-am vazut foto grafia, fotografia mea, oameni buni!, fixata pe o cruce, iar dedesubt numele sub semnatului: Tudor Roman. Data mortii coincide cu anul cnd m-am nascut: 1840. Prostii! De fiecare data vii cu alte fleacuri. Vrei cu tot dinadinsul sa te faci interesant. Jur! Nu-ti poti nchipui ce soc am avut. Sofia, calma, si nfundase nara cu tabac astea erau slabiciunile ei: prizatul, part idele de maus si salurile spaniole zvrlite pe umeri, pe pian, pe divane, oriunde si se interesa sarcastic: si la ce concluzie ai ajuns? Care e teoria ta, n fond? Tudor Roman replicase cu ton de sentinta: n chip nendoielnic, am mai trait cndva n acele locuri. Cti romni n definitiv nu s

bilit n Franta sau Italia? Presupun, asa cum ma cunosc, ca am fost exilat, sau, p oate sastisit de cretinismul unui domnitor Ghica ori Mavrocordat ori Popescu Voda , m-am autoexilat. Aha! si ti-ai schimbat iar adresa, cu ocazia celei de-a doua existente. Delirezi, mon petit! Sau, ar mai fi o explicatie. Ori erai atunci beat cuc, ori acum. Esti la al cincilea paharut de tescovina. n orice caz, nu-i povesti fantezia lui tant i Matilda, e n stare sa aiba un atac. Fapt cert ramnea nsa ca ulterior, fie convins, fie cultivnd o legenda extravaganta, Tudor Roman mergea n fiecare an n Italia sa-si aprinda o lumnare si sa depuna flor i la propriul mormnt. Mai trziu, colonelul Roman, purtnd n spinare aceeasi bosa a vagabondajului "tu ca si taica-tu, spunea tanti Sofia, ai vocatie de factor postal" si propusese sa vizite ze cimitirul din Verona spre a-l verifica pe batrn. ntmplarea nsa care-l azvrlea de f iecare data de la un capat la altul al Europei l mpiedicase. "si totusi ntr-o zi am s-o fac! Primul meu drum n strainatate, dupa razboi, va tre ce prin Verona..." Te mai nconversezi mult cu dumnealui, coane? Colonelul si stapni tresarirea. ntoarse calculat ncet capul si ncepu sa rda. Guta Ac, zis Spelca, rezema un copac. tinea minile n buzunarele scurtei mblanite si un chisto c lipit n coltul gurii. Parea dezinvolt, bine dispus si elegant si, ciudatenie n p eisajul cotidian al iernii bucurestene, umbla cu capul gol. Jupnul, presupun arata cu barbia spre mormnt e babacul matale. N-am palarie s-o sa lt de pe teasta, dar mi exprim respectele. Se apropie de mormnt, si facu cruce si scoase de sub haina o crizantema galbena, Tur ner. Era splendida si pe placa de marmura parea ca se ratacise o portocala de au r. Am zulit-o, explica scurt Spelca. Aici, n spate, a fost ngropaciune de granguri. P esemne, pretenari de-ai nemtilor. Zici ca-i chermeza cu bataie de flori, nu borde i de veci. Se mai nchina o data si urma, scuzndu-se parca: N-am stiut ca facem halta acilea, ca aduceam doua cosuri. Roman, impresionat, i zmbi cald: Chiar, domnule Guta, cu ce ocazie ai venit la cimitir? Ai haz, nene! rse hotul, ti calc pe calcie de dimineata. Colonelul se ncrunta imperceptibil: "Nu e bine! Ma fileaza oamenii lui Dobre si n u-i simt, mi tine umbra astalalt si eu habar n-am... Sentimentul de invulnerabili tate, pe care-l capata la un moment dat agentul, spunea oncle Archie, generat de abilitatea acestuia, dar cel mai adesea de sansa, i semneaza actul de deces. Pru denta si clarviziunea, camarazii sai fideli, se ratacesc pe drum, eficienta lor n cepe sa oscileze spre zero. n acest moment, agentul este mai expus dect un ncepator, iar adversarul poate n principiu sa dea dispozitie pentru mobilizarea plutonului de executie..." si alunga gndurile neplacute si zmbi: Presupun ca vrei sa-mi vorbesti, domnule Guta. nainte de asta nsa, tin sa-ti multum esc, camarazii dumitale fac o treaba pe cinste. Din cte sunt informat, din cauza sicanelor si micilor mizerii, nemtii au ajuns la capatul puterilor, se pare ca Ma rele Cartier s-a transformat pur si simplu n balamuc. Baietii vad ceva meserie, coane. Aveam unul n tagma, Ghita Floare ma-sa era flora reasa si pe fecioru-sau tot asa-l facuse, pe tapsan de lalele bun caramangiu, nu z ic, dar i-o luau multi pe dinainte. ntr-o toamna, i s-a facut de duca. Avea cresti nul pipota la colindat. Acuma-i la Paris. Zicea un sut care le cunoaste slovele c-a citit n gazeta despre el. Cica ar fi ajuns mparat peste gaborii bastinasi, i nva ta meserie. A asmutit toata potera, nu-i saptamna sa nu scrie la jurnal despre... Pocni din degete cautnd: asta e! Gigi Fleur. Roman rse: Avem talente n toate domeniile. Ce voiai sa-mi spui, domnule Guta? Spelca deveni brusc serios. si trecu degetele peste buza superioara, potrivindu-s i o mustata inexistenta. Te trag de poale, coane, si-ti vr parul n ochi! Grijeste caci te-a-mpresurat nemtim ea, te tin n faruri fara sa te slabeasca.

O lumina blnda se aprinse n ochii colonelului. Esti un om de nadejde, domnule Guta, si de la nceput mi-am dat seama ca se poate pleca la drum cu dumneata. Te rog sa ma crezi ca nu despre multi am facut aceast a afirmatie n viata mea. Sunt convins, nsa, ca de asta data te-ai nelinistit degea ba. Am... hai sa-i zicem, o garda personala, cinci sau sase prieteni care ma urme aza pretutindeni si pe care i-ai luat drept agenti. Lasa-i pe aia, nene, se strmba Spelca. Pe oamenii lui Dobre i stiu. Forfotesc si a cuma printre morminte. Unu-i chiar n fata dumitale, nu ti-l arat cu degetul. M-a n vatat guvernanta ca nu-i frumos! Uite-l acolo, lnga goarna ngerasului. Are streasi na pe teasta. Mda, facu amuzat Roman. i vad sapca. ala-i! Daca vrei, ti-i dibui accelerat si p-ailalti. De vreo saptamna nsa, ti sufla n ceafa un limbric cu muian de fecioara. Cnd l vezi, nu scuipi doua patace pe coaj a lui, zici ca-i unul d-ala poponar, dar ti-o spune mandea: are stofa de sticlet e, e dibaci si cu mna usoara. Colonelul Roman se ncrunta, simtea sa ncepe sa se enerveze. Totdeauna, de copil, obi snuit sa fie admirat pna la exces, iubit, nregistrnd succese rasunatoare indiferent ce ar fi ntreprins, sa epateze reducnd imposibilul la proportiile posibilului, ndur a greu sentimentul de autonemultumire. n asemenea zile, evita sa se uite n oglinda, nu se barbierea, ncerca mnii de fiara ranita si uneori se mbata. "Ce se ntmpla cu mine? Mi-am pierdut reflexele? Sunt prea batrn pentru jocul asta o ri am devenit imbecil? E inadmisibil sa ma las dus de orice ageamiu, chiar daca are har..." Zici ca-i o saptamna de cnd ma urmareste? Rotunda si ntreaga ca poama. Remarca tulburarea colonelului si adauga: Acu' n-o l ua nici matale n berna, coane... Voiam doar sa-ti spun ca trebuie sa fii cu mare luare aminte. Mai alaltaieri, limbricul te-a dus pna acasa, n Umbrei. S-a uitat la firma, a strecurat un ochi si-n curte, ca ala care n-are ce face, si si-a vazut de drum... Colonelul si aprinse nervos tigara. Vasazica nemtii i descoperisera locuinta din s patele Athne Palace-ului, refugiul lui cel mai sigur. Fusese o simpla ntmplare ca nu trecuse pe acolo de doua zile. Iar faptul ca totusi politia militara nca nu react ionase dovedea ca se pregateste o actiune meticulos pusa la punct, se mpleteste u n navod cu ochiuri strnse... Te-au filat si azi, relua Guta Ac. Limbricu' si nca trei tivili. De la gara si pnacilea, n cimitir. Azi?! Stai blajin, ca te-au scos din primejdie suierii mei. Cum adica? I-au culcat, rse Spelca. Nu parastas, fereasca sfntul, doar somn teapan un ceas-do ua, n mijlocul naturii. si lovi ceafa cu muchia palmei, ntr-un gest semnificativ. Conchise: Asa ca miristea-i curata, poti da bice bidiviilor. Se despartira la capatul aleii centrale. Roman i ntinse mna. Spelca, de surpriza, s cuipa chistocul si, reflex, si sterse palma de poalele surtucului. Era att de impr esionat, nct abia atinse degetele colonelului. Belsug s-auzim, coane! Pieri naluca, urmarit de privirea gnditoare a lui Roman. "Iata-ma si protejatul a pasilor!..." Iesi din cimitir si ramase cteva clipe n cumpana, nestiind ncotro s-o ia. La casele din fata, o slujnica cu tulpan verzui batea perne gogonate dinaintea ferestrelo r deschise. nauntru se vedea o pendula nalta 9,45 un colt de biblioteca baroca. O cunostea bine caci nu o data discutase acolo mpreuna cu conu Manolica, nfundati n f otolii englezesti de piele singurele comode din Bucuresti politica subtire. Vern estii, proprietarii, se refu-giasera la Iasi, iar casa fusese rechizitionata de adjunctul lui Mackensen. Se hotar brusc si o lua la vale, pe Calea Victoriei: "Ct pe-aci sa cstigi o mansa importanta, Herr Hentsch... Sunt obisnuit sa-i trag de urechi pe insolenti. Nu vad deloc de ce as proceda altfel acum..."

Anton ntoarse capul spre oamenii lui si ridica din umeri abatut. "V?am spus ca-i nebun!" Ofta si se lua dupa colonel. *

Asezat la secretarasul din salon de la o vreme, din pricina lemnelor tot mai scu mpe (trei mii de lei o caruta tiganeasca) si a saraciei de carbuni, nu se mai fa cea foc dect n iatac, salonas si odaia Adelutei Iorgu Cerchez verifica siruri lungi de socoteli. Pe fata mare, usor bovina, se citea concentrare. Respiratia greoaie , caracteristica indivizilor corpolenti, nsotea miscarea tocului plimbat n toata l ungimea foilor comerciale. Din cnd n cnd, ridica ochii spre nevasta-sa. Se foia prin ncapere, parnd sa-si faca d e treaba. Muta bibelourile de pe consola, ndrepta cte un tablou si numai lustra o stersese de praf cu plumeau-ul de vreo patru ori. La rastimpuri din ce n ce mai d ese, si arunca ochii pe fereastra. Manevra se repeta de cteva zile, la aceeasi ora, n toata dimineata, dupa care, constatase Cerchez, lucrurile reintrau n normal. Ale xandrina se linistea urmndu-si programul obisnuit: lectura, reverii, joaca si rs cu Adeluta. Fara sa fi fost un subtil, lui Cerchez nu-i fusese greu sa-si dea seama ca agitatia nevesti-sii e legata de sosirea factorului postal, caruia, ca niciod ata nainte, i iesea n cale, nemailasnd-o pe Sevasta sa primeasca jurnalul si corespon enta. Iorgu Cerchez, evitnd explicatiile presimtea adevaruri fatale, urmate ca o consecin ta fireasca de hotarri care precis nu i-ar fi apartinut simula ca nu observa nimi c. Lasa tocul n plumiera si aranja hrtiile ntr-un dosar rosiatic. Alexandrina, din nou c u capul ntre perdele, batea din picior fara sa-si dea seama. Calciul pantofului to ca marunt dusumeaua si Cerchez, lundu-si inima n dinti, se interesa parca ntr-o doa ra: Astepti pe cineva, porumbita? Alexandrina sari ca arsa si ntoarse un obraz nvapaiat: Eu?! Ce idee! ncerca sa rda: Pe cine sa astept? Nu stiu... Am ntrebat. Asa am avut impresia. Vrei sa poruncesti Sevastei sa-mi ad uca sosonii? Unde pleci? Iorgu Cerchez si ngadui oftat pna n adncul pieptului: Nu m-as mai urni! Ma duc sa mplinesc slujba afurisit de pacatoasa. M-au rugat domn isoarele Algiu si mi-a fost anevoie sa ma pun de-a curmezisul, zicnd ba! Nevasta-sa zmbi cu ngaduinta: Ce te-au rugat? Bietele batrne! Nu fi suparat pe ele. N-au toiag neam! si n lipsa se reazama si ntr-o nuia. Bat la toate usile dupa ajutor. Asa am socotit si eu. Cnd ma gndesc nsa sa dau ochi cu capcaunul cela de Dabija, sim crivat n pntece. Alexandrina pali, ochii negri se dilatara de spaima: Dabija!?... Ce sa cauti tu la Dabija? Cerchez i sesiza tulburarea. ti-i rau? N-am nimic... ametelile mele obisnuite... Nu, nu... nu te ngriji... Uite, stau jo s. Iorgu o cerceta cu ndoiala. Nu putea sa nu lege tulburarea Alexandrinei de pronunt area unui simplu nume, cunostinta ocazionala pentru amndoi: Dabija. O idee tulbure, o spaima nedeslusita care-i strngea inima ncepura sa mijeasca n cugetul lui Cerche z. n ambianta stranie din casa, generata exclusiv de oscilatiile Alexandrinei cnd doborta de mhniciune neguroasa, cnd zburdalnica veverita, de o veselie primavaratica , aici cuprinsa de spaima muta ce-i nfigea torte n ochii catifelii, aici sleita de amorteala temerile si nelinistea lui Cerchez capatau alte proportii. Scociornd cu vrful ghetei printre franjurile covorului, barbatul rosti n sila: Au un necaz cu coana Aristita Verneasca. Nevasta-sa si musca buzele sa nu tipe. ntreba cu limba ncleiata: Ce soi de necazuri?

Dabija e chiriasul batrnelor. Verneasca a pus mna cu japca pe cheile de la pavilio n si n lipsa generalului nu's ce drac' scotoceste prin odai. Tot nu pricep... Ce vor de la tine? Iorgu Cerchez salta umerii masivi: Nu cuteaza sa-i spuna adevarul. Cnd a arvunit odaile, generalul le-a poruncit sa nu pomeneasca nimanui despre afacerea aceasta Acum, nu numai ca Verneasca a prin s tarasenia, dar i mai si cerceteaza casa. Le e teama sa nu se petreaca te miri c e pocinog si socot ca e mai bine ca Dabija sa aiba stiinta de toata pozna. Alexandrina si prinse gtul ntre degetele nfrigurate. De... de ce s-au gndit tocmai la tine? Cerchez rse amar: Taman ce spuneai tu adineauri, porumbita. N-au toiag si se reazama de un fir de i arba. Bine... dar e absurd, Iorgule. Tu nici nu-l cunosti pe Dabija. Mi se pare de-a d reptul caraghios sa te introduci n chestiuni att de intime. Ce vrei sa fac? ofta barbatul. Nici mie nu-mi place, astazi si mai putin dect alal taieri, dar n-am ncotro. Cnd le-am vazut neajutorate, subrede surcele, cu ochi plnsi , mi s-a muiat inima si am fagaduit s-o savrsesc si pe aceasta. Alexandrina se apuca de bratele jiltului: Sa nu te duci, Iorgule... Te rog... De ce? Mi-i nelandemna, bun nteles, dar la o urma, le fac un serviciu. Zabovesc cinc i minute, slobod ce am de slobozit si-mi pun cusma. Nu! tipa Alexandrina. Nu e bine. Nu ma ntreba de ce, dar simt ca nu-i bine. Dabij a i om ciudat, aspru, care-mi strneste teama. Nu te amesteca, Iorgule... Cerchez i mngie nduiosat crestetul capului. Rosti cu glas sugrumat de tandrete: Esti prea simtitoare, porumbita. Domoleste-ti teama caci nu are sa se petreaca n imic rau. Gndeste-te la sarmanele batrne... Buzele Alexandrinei, albe, tremurau. sopti: Cum se ntmpla, asa e bine... Iorgu Cerchez ncerca sa para vesel: Ma ntorc peste un ceas. Hai, Alexandrina, fii nteleapta. O ridica din fotoliu si o strnse n bratele de urs. Cta vreme ma ndragesti, ma aflu n fereala de orice primejdi e. Tu esti ngerul meu cel bun... Cnd ma ntorc, poftesc sa bem dimpreuna un pahar de vin vechi. ndreapta rugaciune Sevastei sa scoata din sticlele celea colbuite, ocr otite n raclite de rachita... * Anica fiind dusa prin vecini "Doamne, exact cnd ai nevoie de ea, nu este niciodat a acasa", se lamenta Zizine, care de altfel nu ndraznea sa crteasca n fata slujnice i deschise usa Zoe. Din prima clipa si dadu seama ca "ce cher monsieur Cicerone" nu se afla n apele lui, mai mult ca i s-a ntmplat ceva teribil. Avura aceeasi senza tie, cnd le patrunse n salon, si celelalte doua domnisoare Algiu. Domnul Butculescu, desfigurat, ratacit, gata sa plnga, si dadu drumul ca un sac de nisip pe prima canapeluta iesita n cale. Era rebegit si suvitele de par carunt, pl ine de promoroaca, ncepura sa-i plnga pe tmple si frunte. Buzele ntepenite de frig, v inete, articulau greu cuvintele: Am asteptat sa se faca o ora convenabila... Ct sa fie ceasul? 9? 10?... Nu stiu.. . Bat ulitele de la 3 dimineata... A fost destul de neplacut... Iertaciune, daca v-am deranjat. Sper ca nu v-am trezit din somn. E inadmisibil sa prezinti omagii unei doamne nainte de 12... Le lever, toaleta... Chicoti: Cel mult ti poti depune cartea de vizita... Batrnele l priveau interzise. Zinca sufla: Delireaza. Ar trebui sa-l chemam pe doctorul Ciurea. Barbia domnului Cicerone ncepu sa tremure. Nu sunt bolnav. Am venit... Am venit... Nici un cuvnt n plus! interveni energica Zinca. Veti lua nti un chaudeau ca sa prind eti putere si dupa aceea vom putea sta linistiti de vorba. Chiar asa! confirma Zoe. Zmbi cochet: Ar trebui, de fapt, sa va punem la colt! Nu sunteti deloc cuminte! Auzi nazdravanie, sa umbli de la 3 dimineata, pe un ger i

mposibil si fara nimic pe cap... Zizine, vrei sa prepari tu bautura aceea ntarito are? n aceste chestiuni, tu ai fost totdeauna cea mai ndemnatica dintre noi... ...cea mai ndemnatica, ntari Zinca. Zizine, ndeobste docila, se zburli. nti, era curioasa sa auda ce spune domnul Cicero ne; al doilea, ce nseamna "cea mai ndemnatica dintre noi n asemenea chestiuni?" Vasa zica, ntr-un cuvnt, cea mai bucatareasa dintre surori, specialista n ndeletniciri gr obiene... Merci! Al treilea, cum se prepara chaudeaul? Nu mai bause combinatia a ceea fierbinte, calina, insinuanta, de cnd se prapadise papa si fusesera silite s a concedieze bucatarul, un "specialist" cu mult prea costisitor. Nu vreau chaudeau, scnci ca un copil domnul Cicerone. Nu vreau... Zoe, cu degetele ncurcate n margelele de la gt, se sili sa rda: Nimeni nu va ntreaba ce vreti. Un hap si un chaudeau... Cnd era racit, o ntrerupse Zinca, papa lua un grog. Rom dat n unda, ndoit cu apa si zahar ct cuprinde... Cea mai indicata e jamaica... Domnul Butculescu, zgreptanndu-si cu unghiile genunchii rariti ai pantalonilor, c latina capul ca o pendula. ngna, parca fara legatura: Nu-mi plac marinarii... Sunt persoane att de violente... Le privi tulbure: Cnd am fost la Marseilles n '891... nghiti n sec: Ce-am vrut sa va spun?! A, da!... Se afl a acolo o persoana extrem de primejdioasa... O chema Madeleine... Era slaba ca o scndura, vapsita din gros pe pleoape, avea obrajii scobiti si pometii ca doua nu ci... Purta tricouri marinar, pantaloni rosii si espadrile... O persoana cam... ne asteptata, dar fascinanta... Bea absynth, priza opium si n fiecare seara se afla la barul "Cortez"... Avea un prieten, marinar... Un corsican, Giulio... Chicoti: O batea la sapte coaste, dar ea l iubea... iar hotelul acela mirosea totdeauna d ulce-acrisor. "Chez tantine"... La matusica... tin minte si strada: 42, Rue des Oiseaux... si holba ochii sticlosi: A fost singura mea dragoste... O iubesc si az i pe Madeleine... A murit probabil la spitalul prostituatelor, daca nu ntr-o rigol a, dar eu o iubesc, o iubesc... Ea, surse, ma dezmierda: "Mon vieux blanc-bec..." Surorile Algiu, consternate, l urmareau cu sufletul la gura. Domnul Cicerone Butc ulescu urma ca din transa: Am vrut s-o iau n casatorie... am conjurat-o... Iertati-ma... ce va spuneam? Sunt eti singurii mei prieteni... Hohoti... Iubite domnisoare Algiu, va implor, acorda ti-mi azil! Luati-ma sub protectia dumneavoastra. Sorbea cu nghitituri mici si dese, ncalzindu-si palmele pe pntecele cestii de ceram ica olandeza. n salonul domnisoarelor Algiu era liniste. Se auzeau doar tic-tac-u l orologiului, zgomotele ntmplatoare ale strazii, zornaitul delicat al jeurilor nsot ind respiratia batrnelor, uimirea mna la falca, nerabdarea netezitul nervos al poa lelor, nelinistea foitul pe canapea, stupefactia mna la radacina gtului. stiu ca pretentia mea e nesabuita, declara domnul Butculescu, iar glasul firav, destramat, i sugera n mod straniu Zincai firicelul de fum al unei tigari. Eu sunt cel care ar trebui sa acord protectie unor doamne... N?am fost prea... prea vite az niciodata, dar acum... Acum am ajuns la capatul puterilor. Zoe exclama: Dar pentru numele lui Dumnezeu, domnule Cicerone, ce s-a ntmplat? Presimt ca e ceva ngrozitor. Lasa-l sa-si vina putin n fire! exclama Zizine. Permiteti-mi, domnule Cicerone, sa va umplu din nou ceasca. Veti putea constata singur ct de nviorator este efectul acestei fierturi. Zinca, vag geloasa, sugera: Poate ca totusi o tizana ar fi fost mai indicata. E calmanta si inofensiva. Nu cred ca tizana, decreta importanta Zizine, ar fi o bautura potrivita pentru un barbat. Butculescu ridica o privire jalnica. Nu sunt barbat... Coana Aristita are dreptate... Declara brusc: Am fugit de acas a... De uimire, batrnele nu mai respirau. l tintuiau perplexe, n gurile cascate straluce au trei rnduri de proteze, prea largi. Zoe, patita, si-o fixa reflex, rezemnd-o pe buza inferioara.

Acasa nu ma mai ntorc, spuse neasteptat de hotart batrnul. Daca nu ma primiti dumnea voastra, sunt silit sa dorm n ulita... Cine v-a dat afara din casa? ntreba Zizine. Un fior scutura trupul grasut al lui Butculescu. Raspunsul cazu ca o ghiulea: Spiritele. Surorile Algiu se prinsera instinctiv de mna. Zinca, nadajduind ca n?a nteles bine , se interesa cu voce sugrumata: Cine?! Spiritele. Duhul razbunator al sufletelor neadormite carora le-a fost tulburata odihna. Zoe sufla: V-au vizitat stafiile, domnule Cicerone? Glasurile lor... Le-am auzit, sub podele. As putea afirma ca aveau o conversatie destul de... vioaie. Banuiesc ca a fost un cosmar, sugera Zoe. Nu dormeam, explica nfiorat batrnul. Citeam si dintr-o data am auzit vocile acelea razvratite... Teribil... Au urmat dupa aceea trei sau patru bufnituri, de parca acolo, n fundul pamntului, ar fi avut loc o busculada. Zizine scoase din buzunar un flacon cu saruri. Trase adnc pe nari, pna i dadura lac rimile. Am stiut dintotdeauna, declara trecnd sticluta Zoei, ca eu nu sunt o persoana pre a inteligenta... Explicati-mi, va rog, de ce au trebuit sa va viziteze tocmai pe dumneavoastra? Nu cunosc n tot orasul o persoana mai pioasa si cumsecade, cu un suflet mai generos... Zinca si Zoe aprobara ntr-o inima: Asa e... Nu exista cineva care sa va egaleze. Domnul Butculescu si sufla nasul plns n coltul unei batiste cam dubioase. Surorile Algiu si ntoarsera delicat ochii, contemplnd cu interes brusc perdeaua si o veche ta piserie lucrata n petit point. Asa mi-am nchipuit si eu, rosti batrnul, si-mi spuneam mereu ca, daca altfel nu e mare lucru de capul meu, Dumnezeu mi-a acordat cel putin acest privilegiu: un suf let onest, n stare sa vibreze de dragul aproapelui... Dar pesemne ca morala noastr a nu este valabila si... dincolo. Judecatorii care ne cntaresc faptele si ni le osn desc de la catedra eternitatii sunt mult mai severi. Dar ce vi se poate reprosa? n primul rnd, spuse Butculescu sorbind din fundul cestii, nu stiu daca sunteti inf ormate ca locuinta mea este construita pe locurile unui fost cimitir. Ce oroare! Aceasta situatie probabil ca deranjeaza anumite... sfere. Papa, si aminti Zizine, pretindea ca toata lumea este edificata, exact asta-i term enul, edificata pe ruinele unor orase care altadata trepidau de viata si de vigu roasa frumusete. Mi se pare ca este acelasi lucru... Nu peste tot, opina Zinca, oamenii sunt la fel de ntelegatori. Daca nu cunosti an umite amanunte este ca si cum n-ar exista. Nu uita ca papa era un barbat cult. C ei... cei care-l deranjeaza acum pe domnul Butculescu poate ca n-au beneficiat de aceeasi instructiune. Batrnul, usor ametit, le urmarea pendulndu-si capul cu o miscare caracteristica, s enila. Mai exista o ntmplare din viata mea care ma obsedeaza... Trebuie sa va vorbesc des pre ea caci simt nevoia sa ma eliberez..! N-am pomenit nca nimanui nici un cuvnt.. . Daca veti socoti dupa aceea ca nu mai merit nici macar indulgenta dumneavoastr a, aveti dreptul sa ma alungati pentru totdeauna. Surorile Algiu ntinsera gturile, ncordate, asteptnd parca sa fie ghilotinate. "Ce via ta extraordinara, bogata n evenimente, a avut domnul Cicerone! Nu zau, un adevarat aventurier... Aproape un corsar... si Madeleine!!..." Istoria aceea aveau s-o mi stuie pe ndelete mai trziu... Trebuie sa stiti, se hotar n sfrsit domnul Cicerone, ca eu am contribuit la neferici rea coanei Aristita... Sunt autorul acestei tragedii si nu voi nceta vreodata sa ma simt vinovat fata de ea. Avea obrajii uzi de lacrimi. Zizine se lamenta:

E prea mult, n-am putea continua mine cnd ne vom simti cu totii mai ntariti? Iertati-ma, dar simt ca nu mai pot sa tac... E o povara pe care o port de cinciz eci de ani... Eu l-am ajutat pe Grigore sa fuga de acasa... S-o paraseasca pe Ar istita. Dumneavoastra! Eu, lasa vinovat capul n piept batrnul. Eram prieten cu Grigorita din scoala prima ra. L-am tinut ascuns la mine vreme de cteva zile si i-am dat bani toata recolta de pe Jitnita ca sa poata rezista la Bucuresti. Sunteti libere sa ma condamnati. .. Batrnele se uitara una la alta, depasite de tot ce aflasera. Vorbi Zinca, putin ne sigura: Cine suntem noi, domnule Cicerone, ca sa va putem judeca? Ar nsemna sa ne credem c u mult mai presus dect suntem cu adevarat.. Cred nsa ca acum ar fi bine sa ne odih nim cu totii... Zoe si Zizine se agatara fericite de idee: Da... da... sa ne odihnim. Sper ca sunt n asentimentul surorilor mele, urma Zinca, oferindu?va adapost n camer a mea. Decise, constienta de propriul sacrificiu: Deocamdata, mi voi ncropi un cul cus n oficiul de lnga odaia Zizinei... Dumnezeu sa va ajute! sufla domnul Cicerone cu ultime puteri si izbucni n plns. Vntul batea cu degete de gheata n obloanele subrede. Anica si dezlipi urechea de usa . "Mosnege sui si smintite! Proasta aia de-o slugari la azil de neputinciosi!..." Mnioasa, scoase oalele cu fiertura de pe plita si stinse focul. Se trnti pe laita c u sezutul spre usa, hotarnd somn dulce pna la namiezi. "De-acu' sa mannce romanturi si omagiile Butculescului." nainte de a adormi, chibzui cu nesat la taifetul ce avea sa-l poarte cu coana Ari stita Verneasca ndata, dupa chindie. Daca nici acestea nu erau noveluri de soi, a pai ea si nghitea tulpanul. * Cnd o vazu pe coana Aristita Vernescu intrnd, domnul Mares se ridica de la masa sii iesi n ntmpinare. Batrna l opri ridicnd cortelul: Nu te osteni n van, negustoriile. La cte ne-am spus, nu mai e loc de farafastcuri. Cresterea aleasa altfel sa mi-o dovedesti. mi nchipui, zmbi Mares, ca recomandarea e valabila pentru amndoi. Asta s-o crezi dumneatale. Boieroaica cu hram vechi n-o sa primeasca nvatatura de la un bogasier. Hm, constat ca nu sunteti n dispozitia cea mai buna. Te cred si eu. Asta-i vreme cineasca, nu de promenada. Daca mi-amintesc bine, dumneavoastra ati propus sa ne vedem n oras... Dar nu la dracu' n praznic si nca la lupanar. Se uita n jur cu sila: Vasazica asta e biserica unde te nchini? si asta.. Verneasca se foi greoaie pe scaunasul incomod cu trei picioare. Bodega era pustie , nu se vedea nici macar crciumarul. La tejghea picotea nevasta-sa, o muiere scund aca, sarita din tinerete, cu grumajii margeluiti de negi. Deasupra capului, nfipt n zid, ardea un fanar cu sticla tulbure, pngarita de mustele celeilalte veri. Am degerat de tot, spuse artagoasa coana Aristita. i rost ori ba de tucsuiala n st abilimentul asta? Da' ceva mai de soi, vreo tescovina sau visinaps caci m-a strap uns geruiala pna n pntece. Arata spre canatuia lui Mares: Ce tspoaca tuicaresti acol o? Secarica. Toarna-mi si mie. Batrna goli stacana cu o vigoare care strni admiratia lui Mares. I-o umplu a doua oara. Verneasca se multumi de asta data doar cu o nghititura zdravana. si clati gura nainte de a-i da drumul pe gt si ofta multumita.

Cam apa de sapa, dar merge. Mares, caruia pntecele i luase foc, ncepu sa rda: Dovediti multa barbatie... Dreptu-i, nu ma fac coca dintr-un paharut. La batrnete, nu-ti ramn multe: Junghiul, biserica, mortii care-ti bntuie visele, basamacul ce?ti mai ndulceste viata tical oasa. Mares zmbea, tamburinnd cu degetele pe masa. Spuse absent: Asa e, coana Aristita... n problema pe care am discutat-o ce ati facut? A trecut o saptamna... Fii mai rabduriu, negustorule, caci ceea ce cutezam noi acum e trebusoara gingasa , unde graba si pripa s primejdioase. Cte ceva nsa tot am izbutit... Adica? n ochii Verneascai se aprinse o sclipire vicleana. Pestisorul de aur a muscat din nada. Mares clipi nervos. Nu de parabolele batrnei i ardea acum. Rosti, stapnindu-si irit area: Vreti sa fiti mai deslusita? s limpede, apa de izvor. Puicuta a platit. Am fost ieri la cimitir si?am gasit te schereaua n ocnita, cu paralele poruncite. Mares si ndrepta spatele, privindu-si ndelung minile, ca si cum ele n sine ar fi cons tituit obiectul unui studiu interesant. Asa vasazica... A platit. si ridica ochii spre batrna. Jubila, gusa moale i glgia de satisfactie. tinnd bardac plina ochi n mna, ticaloasa, rosie, cu privirea cleioasa, aprinsa de holerca si tr iumf, emannd un miros greu, specific, semana cu madamele, codoasele respingatoare d in Pigalle sau Place Blanche. Mares vazuse la Paris un desen de Toulouse Lautrec. Un colt de crciuma ordinara, "une bote"... O trfa ngusta n solduri, sulemenita, cu p ioare nemasurat de lungi, si plateste tainul patroanei. Pe obrazul lubric al batrn ei se deslusesc viciul, betia, desfrnarea, decrepitudinea mpinsa pna la limita maxi ma, mna care primeste banii tremura de lacomie... nabusindu-si greata, Mares se ui ta la coana Aristita. Asemanarea i se parea izbitoare, surata modelului, cu o tus a de abject n plus. ntreba ncet: Credeti ca a facut-o cu acordul lui Dabija? Coana Aristita rse labartat: Acord pe dracu'! Racanul a dat buzna la mine, prepuind ca ma vra n sperieti. Cica s a-i las ibovnica n pace, ori ma taie! E clar, conchise Mares desfacnd cuvintele. Daca generalul ar fi acceptat santajul , nu mai venea sa faca scandal. Se multumea sa plateasca si att. Doamna Cerchez a actionat de una singura... si tot asemenea va savrsi o bucata de vreme. si arata palma galbuie cu degetele pli ne de noduri. Ca toti avarii, le tinea alipite. Uite aici tin mndruta si, umblndui dupa catrinta, tot aici nimereste si ghinararul. Oare? o strni Mares. ncredintata-s ca de moarte. O iubeste nebun, iar eu, negustorule, mi cunosc barbat ii din neam. Cnd se lasa cuprinsi de patima, apai ard vlvataie. n vremi vechi, un s trabun de-al lui Dabija a facut uciganie de dragul unei lelite, mai ncoace, pahar nicul Niculae si-a furat ibovnica de la barbatul legiuit si-au scaparat n lume, p ribegind venetici pe la curtile italienesti. Asa au fost toti. Iubesc o singura d ata si o singura muiere, naprasnici, gata sa nseueze ori sa scoata jungherul. Nepot u-meu, Dimitrie, se dovedeste ntru totul a fi din aceeasi stirpe. De dragul Alexa ndrinei, va ndura si savrsi multe... Sa speram, spuse evaziv Mares. Se simtea cutremurat de ticalosia batrnei si se ntreba, cu un interes abstract, da ca exista n toata lumea aceasta, n tot universul, o singura faptura, fenomen, idee , amintire ori icoana pe care Verneasca sa nu le sacrifice fara sa clipeasca de d ragul unei pungi cu galbeni. Am zis totdeauna, chicoti Aristita usor ametita, ca la aceeasi tinta duc mai mul te carari. Ce vreti sa spuneti?

Cnd minile mi se odihnesc n poale, mintea mi roboteste. Afla, negustorule, ca am dib uit nca o potecuta la capatul careia asteapta, teapan plop, streangul lui Dabija. Adica? ti-oi spune cnd oi socoti de cuviinta. Doar ca la alta marfa, alte parale... Domnul Mares simti brusc ca nu mai rezista. Pe viitor, luam legatura n acelasi fel... mi pare rau, dar trebuie sa plec... Mai stati? Verneasca se uita la clondirul nca nedesertat. Ai platit? Binenteles. Atunci mai ramn sa mntui si saracia asta de holerca. Umbla sanatos, negustorule. Coana Aristita dadu dusca bardacuta. Avea chef de vorba si se adresa crsmaritei: I-asculta, fa, parca te cunosc! N-a fost tac'tu vataf la mine, la Stnci? Stana te cheama... Vin oleaca ncoa sa ciocnim pentru cele vremuri... Sa nu uit... Grijeste de o butlca dintr-acestea, ca s-o iau acasa... Parca m-au mai lasat salele... Pleca trziu, spre prnzul cel bun, cherchelita, ntr-o dispozitie strasnica, cntnd pe n s ulitelor desarte: "Rndunea cu dalba creasta / Nu mai bate la fereastra / Ca nu-s fata, si-s nevasta "... Peste trg, veghea soare mbrobodit. Din cnd n cnd, necajit de viforeala, casca ochi or , vatamat de albeata. CAPITOLUL XV

Dimineata, generalul Dabija lipsind de la Statul-Major, Iorgu Cerchez si vazu de afaceri marunte prin oras si se ntoarse abia catre ceasurile 12. Se anunta la biroul de informatiuni si astepta vreo zece minute ntr-o ncapere lung a cu ferestre nalte, despre care si nchipuia ca trebuie sa fi fost sala de stiinte naturale a pensionatului. Zidurile erau pline de planse, animale si plante si Ce rchez, asteptnd cu emotie sa fie primit de general, ncerca sa descifreze denumiril e si explicatiile care nsoteau desenele: "...Mus decumanus... sobolanul... E cura gios si tiran... Originea lui este asiatica... n Europa a venit ca oaspete n 1727 cnd o trupa numeroasa a trecut not fluviul Volga. Din Europa, corabiile l-au trans portat n celelalte parti ale pamntului... Camelus bactrianus camila cu doua cocoas e. Este singurul animal care poate sa strabata deserturile. De aceea i s-a dat n umele de Corabia deserturilor, nume binemeritat caci aceia care nu sunt obisnuit i sa umble calare pe ea se bolnavesc de boala numita rau de mare, ca si cum s-ar afla ntr-o corabie care ar pluti pe mare... Bisonul de America... Barbatul este f oarte fioros si femeia asa de tirana nct si omoara vitelul care a fost atins de mna d e om..." Domnul general va asteapta. A, da! tresari Cerchez. Va multumesc. Daca vreti sa ma urmati. Din pricina tracului, i vjiau urechile si ulterior, ncercnd sa reconstituie pe faze irea cu Dabija, Iorgu Cerchez n-avea sa-si aminteasca dect tulbure itinerarul par curs. Coridoare lungi, ntortocheate, mult "la stnga" si "la dreapta", siluete supl e de ofiteri, figuri crunte, concentrate, iz specific de asezamnt frecventat doar de barbati: mirosea a piele vacsuita, a tutun, a gazolina si sapun "Pisica". Dabija l primi n picioare, si-l cntari cu o privire ascutita. Cerchez se simti stnje nit pna la durere fizica, avu dintr-o data sentimentul ca e gol, complet despuiat n fata acestui strain al carui chip uscat ti purta gndul la lama lunga si flexibil a a unui stilet. Nici glasul nu parea mai duios. Invitatia de a lua loc semana a porunca, n-avea nimic din actul de curtoazie firesc, datorat circumstantei. Din prima clipa, Iorgu Cerchez retrai vechea impresie. Omul acesta era insuporta bil, l indispunea organic si n ce-l privea nutrea o singura dorinta: acum si n veci ei doi sa traiasca la capete opuse de lume. Ca totdeauna direct, generalul se in teresa: Carui prilej datorez vizita dumneavoastra? Iorgu Cerchez si umezi buzele. Surse, ncercnd sa para ct mai natural.

Nu stiu daca va amintiti... Ne-am cunoscut n toamna, la serata doamnei... mi amintesc, i-o scurta generalul. Fstcit, Cerchez tacu cteva momente. Va stnjenesc, supunndu-ma rugaciunii ce mi-au ndreptat-o matusile dumneavoastra... d omnisoarele Algiu. Dabija ncrunta sprncenele: Nu nteleg de ce au apelat la serviciile unui tert. Puteau sa mi se adreseze direc t, fara oficiile unui intermediar. Iorgu Cerchez era un barbat blajin, bun azima scoasa din cuptor, cu oroare de di scutii dezagreabile, nsa susceptibil si constient, la modul discret, de autentic g entilom, ca-i de neam ales, cu nimic mai prejos dect al altora. si cinstea numele si socotea de datoria lui sa nu ngaduie nimanui a-l batjocori. Dabija i vorbea ca ultimului rndas care cersetorea spor de simbrie, ori un sac de papusoi, miluiala pna dupa secere. Riposta, cu obrajii nvapaiati: M-am nfatisat domniei voastre, domnule general, nu spre a dobndi mie vreo binefacer e, ci spre a le ajuta sa iasa din necaz pe domnisoarele Algiu. si luati aminte, va rog, ca-mi ndeplinesc slujba fara bucurie si doar nduplecat de rugaminte fierbi nte. Generalul Dabija si nfipse monoclul n arcada ochiului stng, cercetndu-l surprins. "De unde a picat asta, domnule? Barbat tnar, vorbeste ca mama mare, zici ca citest e din ceaslov." si aminti de ceea ce-i povestise cndva Alexandrina: "Iorgu a ramas orfan de mititel. A trait mai mult la mosie, cu batrnii. La paispr ezece ani l-au trimis la Viena unde a terminat liceul..." Am retinut, spuse sec. Despre ce anume este vorba? Scurt si neted, domnisoarele Algiu au necazuri cu cealalta matusa a dumneavoastr a, coana Aristita Verneasca. A dibuit cheile de la pavilionul pe care-l ocupati si cnd lipsiti, l viziteaza. Am priceput c-o face adeseori si ca zaboveste cam mul tisor n odai. Dabija simti ca i se face negru naintea ochilor. "Din nou scorpia! Evident! De vra jmas ori nu te atingi, ori l strivesti..." Asta e tot, ispravi Iorgu Cerchez dnd sa se ridice. Domnisoarele Algiu n-au cutez at sa va vorbeasca si de aceea m-au nsarcinat pe mine, ca prieteni vechi ce ne af lam. Va multumesc, voi lua masurile de rigoare... Nu plecati... Va rog sa mai stati ct eva minute. Fumati? Nu, facu zapacit Cerchez. Clipea nedumerit, ncercnd sa ghiceasca ce avea sa-i mai spuna lui omul acesta ciud at cu cautatura si cuvnt de gheata. Dabija, actionnd ca de obicei sub imperiul unei hotarri bruste, ncepu sa vorbeasca, t intuind obrazul lui Cerchez: Vreau sa discut cu dumneavoastra ca ntre doi barbati de lume. Problema e delicata , dar mie mi plac situatiile limpezi, detest ipocrizia, falsul, minciuna. Fara motiv, Iorgu se simti cuprins de panica, trai dintr-o data sentimentul acut ca avea sa se ntmple o nenorocire. Ar fi vrut sa astupe cu clti gura lui Dabija, sa fuga departe, sa nu auda nimic. Presupun, rosti generalul, ca nu sunteti informat de relatiile care exista ntre m ine si doamna Alexandrina Cerchez. Ce fel de re... relatii? Raspunsul lui Dabija rasuna sigur, rotund, implacabil, fara umbra de jena, ori d e sovaiala: Relatiile normale dintre un barbat si o femeie care se iubesc. Pocnit n moalele capului, Cerchez ndrepta spre chipul generalului o privire bovina . Repeta fara sa-si dea seama: ...se iubesc. Da, se iubesc. Domnule Cerchez, mi dau seama ca este o lovitura pentru dumneavoas tra, dar nu ma ndoiesc ca stau de vorba cu un barbat. Din respect pentru acest ba rbat si pentru a nu nceta sa ma respect pe mine nsumi, am preferat calea adevarului . Este dura, dar ne scuteste pe toti de umilinta minciunii. "Ce vrea? se ntreba aiurit Cerchez, sa-i multumesc?"

Rosti anevoie: Alexan... Vreau sa spun, sotia mea este informata ca ati... ati ales aceasta cal e? Nu, raspunse hotart Dimitrie Dabija, dar sunt ncredintat, asa cum o cunosc, ca sun t n asentimentul ei. Nu contest ca evenimentele au precipitat... Pocni din degete : ...Hai sa-i zicem marturisirea mea. Cerchez, dobort dar oleaca mai linistit vine lupul, vine lupul... n sfrsit, bine ca venit! se interesa cu un sarcasm blnd, de care el nsusi nu era constient: Nu socotiti oare, ca mai cuvenit era sa-i fiu ei duhovnic si nu dumneavoastra? Domnule Cerchez, riposta generalul fara sa se tulbure, nu contest ca am fortat n ota, dar am facut-o presat de evenimente. Doamna Alexandrina Cerchez, aceasta fapt ura ireala n puritatea ei, att de... Lasati, l ntrerupse Iorgu surznd trudnic, nu-i nevoie sa mi-o descrieti mie pe nevas ta-mea... Dabija l masura o clipa descumpanit. Relua cu un ton imperceptibil mai ridicat: Perfect. Vreau sa va informez ca doamna este n momentul de fata victima celui mai odios santaj. O creatura de ultima speta pe care o cunoastem amndoi, sub amenintar ea divulgarii n public si implicit dumneavoastra a secretului legaturii noastre, i s toarce importante sume de bani. Cine e persoana? ntreba chinuit Cerchez. Obrazul lui Dabija se crispa, i se auzi scrsnetul maselelor. Aristita Vernescu. Evident, nu chestiunea financiara conteaza aici, ci starea de tensiune permanenta, tortura de fiecare clipa ndurata de doamna Cerchez. Conside r de datoria noastra, a amndurora, s-o aparam. Iorgu Cerchez si ridica ochii blnzi n care se citea o tristete sfsietoare: si cum anume socotiti dumneavoastra, domnule general, s-o fac? mi pot ocroti neva sta, asa cum am pomenit de la mosii mei, ct de lung as cerceta n urma, lipsind-o d e nevoi, asternndu-i mereu covor moale sub conduri, jertfindu-i mna mea dreapta, o chii, viata. Dar ce pot savrsi eu, barbat legiuit Dumnezeu ma osndeasca daca vorbe le-mi aduc a mustrare ce pot face eu, zic, dinaintea unei fapte socotite nelegiuit e? Dabija trase nervos din tigara. Realiza absurdul, prostul gust al situatiei, caci lipseau doar ctiva tambalagii pentru ca sa se afle n plin vodevil. Alunga cteva fi re de tutun cazute pe birou si si drese glasul. Atta timp ct doamna Cerchez se mai afla sub scutul dumneavoastra, sper nu pentru mul ta vreme, dispuneti de nenumarate posibilitati. E suficient sa strpiti din radaci na orice vorba tendentioasa, sa infirmati orice zvon murdar. n locul dumneavoastr a, as palmui n public aceasta batrna odioasa. Domnule general, ofta Cerchez, n neamul meu nu s-au fost palmuit niciodata muieril e, mai cu seama istovite de ani, nici chiar daca se aflau slugi la curtile noast re. Dabija replica iritat: Nu avem de-a face aici cu apasa sarcastic "o muiere istovita de ani", ci cu un m onstru, asa ca scrupulele dumneavoastra sunt zadarnice. Zadarnica ar fi si nfrngerea obiceiului din batrni. Ce as izbuti farmnd-o n pumni p oana Aristita, dect sa sporesc bobotaia vlvei? si am sa va mai spun ca daca Vernea sca are stiinta despre taina, apai aceasta a devenit azi secretul lui Polichinell e. Generalul se ridica, marcnd terminarea audientei. Veti proceda cum credeti de cuviinta. Asa socot si eu si ncredintat fiti ca voi pune mereu deasupra fericirea doamnei Cer chez. O deslusire, domnule general... Poftiti! Pricep din cele vorovite ca sotia mea are sa ceara despartenie, urmnd apoi... Sa ne casatorim, completa Dabija. Este dorinta noastra cea mai arzatoare, ndata ce razboiul se va fi ispravit. Nadajduiesc, adauga cu tlc, sa nu ntmpinam nici un fel de dificultati. Fiti linistit, dadu din cap Iorgu. Nimeni nu m-a ntrebat nimic pna acum si nu mi-a cerut ngaduinta, nu astept nici de aci nainte sa se ntmple altfel. Voia sotiei mele va fi vesnic porunca, binele ei, crez n viata. Ramas-bun, domnule general.

Hm! exclama Dabija, caraghiosul! Ramase o vreme pe gnduri, cu ochii la usa nchisa.

n strada, Iorgu Cerchez si puse cusma si o lua ncet spre casa. Umbla cu capul n pamnt si durere ascutita n inima grea de lacrimi. "Ce om!... Biata Alexandrina!..." n salonas, masa asternuta cu rasfat fusese ntinsa pentru doua persoane. Sclipeau fa ta alba chindisita cu fir de aur si argint de maicutele de la Varatec, tacmurile din zestrea Alexandrinei, sfesnicul de portelan cu lumnare rumena, ntr-un vascior d e cobalt ct s-l cuprinzi n causul palmei scorneau lacrimi sngerii cteva crengute de m cies. "Vai de inimioara ei! gndi Iorgu Cerchez cuprinznd ansamblul dintr?o privire. Adelu tei i-a dat sa mannce nainte, nu stie ce s-a petrecut, i-e teama de sfada." Pe o mescioara volanta, mparatea frapiera cea mica din argint cu doua sticle de vi n vechi, ngropate n zapada. Alexandrina, frumoasa cadra n robe de chambre de catifea zmeurie, ncerca sa-i desl useasca chipul. Ai zabovit, Iorgule. Nu stiam ce sa mai gndesc. Fara pricina, porumbita. Generalul i om de seama si ndatoririle i?s pe potriva si multe. Nu m-a putut primi de ndata. Cum a fost? Ce-a zis? Istoriseste-mi tot. Cerchez, cu colti de fier nfipti n grumaji gndul sari zaplazurile anilor la "cateaua cu masele de otel a Sfintei Miercuri... sau Vineri?" izbuti sa rda... Apai mare lucru nu am a tolocani. I-am depanat n doua vorbe si un suspin daravela cu madama Aristita si-apoi, dnd buna ziua, mi-am luat tarabutele. Hai si-om cioc ni, caci gura mi-e iasca. Destupa sticla si umplu cupele. Lichidul auriu-roscat zeama de struguri fusese d reasa dupa moda greceasca cu rasina curgea mai anevoie ca untdelemnul. Doamna Cerchez, evident mai linistita, nu-l slabea din priviri. Ce-a zis el? Trebuie sa fi spus ceva!... Zau, Iorgule, daca mai pricep... Orice v oroava cu vataful, cu maica ta, sau domsoarele Algiu mi-o istorisesti din fir a p ar, nu ne ajunge o zi ntreaga, si acum stai mut platica. Cerchez surse vinovat: Generalul nu-i om sa se ntinda la cleveteala. I-am zis, a aflat, mi-a multumit si pe usa am plecat. Atta doar, ca l-am simtit mnios din cale afara si ct ma mna pe mi ne ntelepciunea sarmana, caci ursitoarele mi s-au dovedit nanase zgrcite, pot juru i ca madamei Aristita doar moale nu i-o fi de azi nainte. Bem, porumbita? Alexandrina ridica pocalul usurata. Pentru o vreme, avea sa aiba liniste. Platise Verneascai, ntrevederea cu Dabija ocolise har Domnului! primejdia. Iorgu deserta cupa pna la cea din urma picatura. Nectar! Acestui-i vin italienesc, de la 1865, frate bun eu zic si mai bun cu "La crima Christi"... Am tot nazuit, de cnd ne-am nsotit, sa ne desfatam cu asemenea l icoare de serafimi la Venetia ori Florintia. Alexandrina si musca buzele. Rosti moale, fara convingere: Poate ne-o ajuta Dumnezeu... Iorgu Cerchez ndrepta spre cer alta ruga, cu credinta fierbinte: sa nu nceapa sa p lnga. * Dupa ce parasi Cimitirul Mogoseni, colonelul Roman strabatu ntreaga Calea Victorie i fara sa uite a saluta santinelele germane de la Cartierul lui Mackensen care ra spunsera cu pocnet scurt de calcie, ncntate de politete si tinnd-o tot la vale, ajun se pe malul Dmbovitei. Ctiva anticari, rebegiti de gerurile lui Faurar, strajuiau c heiul dimpreuna cu marfa putintica si sarmana. Cteva scoarte zvrlite pe drugii rot unzi de fier, jurnale vechi, doua-trei stampe, carti postale ilustrate trimise di n Anvers, Paris, Bruxelles, Milano sau Londra acum douazeci-treizeci si patruzeci de ani, caietele de moda ale domnisoarei Martin din Rue Tablettire care tinea nai nte de razboi cea mai sic maison de haute couture din Paris.

Anticarii purtara gndul lui Roman spre bouquinistii de pe malurile Senei, figuril e acelea att de pitoresti! Semanau ntre ei, pareau de aceeasi vrsta, toti fara exce ptie calmi, indiferenti, absenti. Fumau, citeau sau picoteau la soare, nu trageau musteriii de mneca. Marfa bizara fiecare obiect avea pretul sau scris clar pe un cartonas, evitnd astfel la maximum tulburarea negustorului cu aer de filozof din ceea ce parea sa se numeasca contemplarea fenomenului viata fascina prin divers itate, mult, inutil si eterogen. De pilda, se ntreba aiurit Roman trecnd n revista amalgamul isteric de obiecte, care-i nebunul ala sa cumpere fotografia de acum o suta de ani a bunicii lui Durand ori Dupont pe care nu-l cunoaste, sau a matusii verisoarei lui Alice, Hlne, Josette, azi toti locatari extrem de linistiti ai Pre Lachaise-ului? Cine-i nebunul si ce face cu ele? Sau teancul de scrisori vechi care nu poarta a utograful lui Nelson, nici al lui Charlemagne sau al Eleonorei Duse... Sentimentu l colonelului era ca ocupatia principala a acestor negustori consta de fapt n sco tocirea podurilor paduchioase unde nimeni nu se ncumetase nca sa scuture zdravan. A ltfel de unde attea carnete de bal jerpelite completate de contemporanele contesei de Sgur, cutii vechi de bomboane sau de chibrituri, kilograme de decoratii fara v aloare Napoleon era foarte generos bigudiuri din vremea bunicii, aducnd a instrum ente de tortura, acuarele vestede, nendemnati-ce, industria harnica a pensionatelor din veacul trecut?... Spre stupefactia lui Roman, existau nsa amatori si ntr-o dimineata de primavara, cu m ntlnesti doar la Paris si n pnzele lui Corot, asistase chiar la o vnzare en gros. englez, cu aerul excentric pe care-l capata toti supusii gratioasei sale maiestati britanice n peisajul parizian nu-i mai putin adevarat ca n materie de originali, Anglia are legiuni , achizitionase tot stocul de fotografii vechi ale negustorului si doua teancuri impresionante de scrisori. Desi familiarizat cu repulsia engle zului fata de necunoscuti, oroarea organica a acestuia de a fi acostat, Roman nu rezistase tentatiei: Scuzati-ma! La ce va folosesc toate aceste... obiecte? Tom, ori John, ori Bill ncepuse sa behaie, de parca n toata viata lui nu auzise o gluma mai reusita. Ma uit la fotografii, citesc scrisorile. n ce scop? Dar mi fac placere, omule! Ma nvioreaza grozav sa ma gndesc ca toti indivizii acest ia au murit. Ciocanise cu pipa n scrisori. Ei aveau probleme foarte asemanatoare c u ale noastre si, indiferent daca le-au rezolvat sau nu, tot au murit. Daca izbu testi sa ntelegi acest amanunt poti privi viata dintr-o perspectiva noua, nviorato are. "E clar!" conchise Roman multumindu-i si ndepartndu-se suspect de repede. La rndu-i , englezul, nedumerit de plecarea precipitata, conchise ca la Paris si-au dat ntlni re toti evadatii din ospiciile continentului european, ncepnd sa fie puternic concu rati de baietii buni de peste ocean... "Ce-o fi facnd Tommy acum? se ntreba colonelul intrnd n Strada Craitelor. Era ndeajun s de tnar pentru a fi mobilizat. Sunt curios n ce masura l ajuta pe el azi fotograf iile si epistolele decedatilor, chiar daca au fost scrise la Waterloo, sa privea sca viata dintr-o perspectiva nvioratoare..." Barbatul care-i deschise era scund, subtire, cu fata ascutita ispravita ntr-o bar bie despre care francezii obisnuiesc sa spuna galos. Se apropia de patruzeci de ani, dar parea mult mai tnar din pricina siluetei baietesti si a ochilor negri ex trem de vii. Baga de seama, Luigi, rse Roman, ai nceput sa te ngrasi. Patru's cinci de kile juma', parol, dom' colonel! Te pregatesti pentru derby? Chipul lui Luigi se boti: N-am pomenit natie de oameni mai necivilizata ca fritii! Sa tratezi de mrtoage ca i pur-snge, sa-i nhami la Dicke Bertha. tineti minte, dom' colonel, astia pierd ra zboiul pentru ca sunt peizani. N-au clasa, n-au rasa! Asta e! Luigi, unul din ce mai buni jochei ai lui Marghiloman, pna la izbucnirea razboiulu

i, tremura de indignare. Peretii ncaperii uriase "studioul meu", se exprima modes t Luigi erau invadati de fotografii nramate. Roman recunoscu cu nostalgie marile v edete ale hipodromului bucurestean. ...Ducesa! O iapa murga, de prima clasa, irlandeza, descinznd din linia Diomedia. Capricioasa si derutanta, era mai rapida la ultima saisprezecime dect la prima... Roman pariase enorm pe Stea de Argint si se curatase. Primise pontul de la un ant renor, si pe vremea aceea mai era destul de naiv ca sa creada orbeste n "fixuri", indiferent ca i le dadea bunica sau stareta de la Schitul Maicilor. Uite-l si p e Lord... Avea copitele mici si i conveneau pistele tari. La un an si jumatate, al erga ca un armasar de trei... Trofeul de Aur... Ce vremuri frumoase!... Mda, ofta colonelul si se aseza pe o canapea de piele. Era veche, roasa, dar ext rem de confortabila. Ce mai faci tu, Luigi? Credeam c-ai parasit Bucurestiul. Fac ceac-pac! De plecat, n-am plecat ca n-aveam unde sa ma duc. Am tras la umbra , dau la peste si astept. Ce astepti? Sa rateze prostii astia si sa-mi iasa favoritul. Colonelul i azvrli o privire plina de miez: si daca se trucheaza cursa? Dom'le colonel, ati pierdut prea multi bani n capraria noastra ca sa nu fi nvatat ca nimic nu e niciodata sigur. Colonelul rse: Asa o fi!... si dupa aia, ce ai de gnd? Scot steagurile si diii... calut! Ai de gnd sa mai ncaleci? Dar binenteles! se indigna Luigi. Ma simt ntr-o forma exceptionala si, pna la cinci zeci de ani, nici prin gnd nu-mi trece sa-mi vnd saua si chipiul n Taica Lazar. Bravo, Luigi! si cu teatrul cum mai stai? Chipul jocheului se ntuneca. ntrebarea colonelului rascolea amintiri neplacute. Cu vrei zece ani n urma, se certase cu Marghiloman si "demisionase". Fostul ministru, ranchiunos si vrnd i-l ntoarca, se aranjase cu toti proprietarii de cai din Bucur esti sa nu-l angajeze. Disperat, fara bani, acceptase sa "joace" cteva luni n spec tacolul "Chef la toarta" de la Gradina Ambasador. Interpreta cu har cimpanzeul un ei doamne excentrice si directorul trupei recunostea ca n toata cariera nu facuse succes mai mare; se juca seara de seara cu casa nchisa. De fapt, Luigi mutase hip odromul la Ambasador si era aplaudat frenetic de fostii lui spectatori care i aru ncau alune si portocale pe scena, l trageau de coada, l dezmierdau. Umilinta acelor seri i dadea si astazi cosmaruri. De ce tineti cu tot dinadinsul sa ma indispuneti, domnule colonel? Glumeam, rse Roman. n realitate am venit sa te ntreb daca esti dispus sa ma ajuti nt r-o anumita chestiune mai... speciala. Apropo, cum stai cu banii? Sunt pe geanta rau, dom' colonel, dar de dragul dumneavoastra, dau reprezentatie n beneficiu. Ochii lui Roman sclipira. O lumina vesela care l facea sa para extrem de tnar. Mi-e teama ca de asta data trebuie sa evoluezi ntr-un numar de circ. S-auzim de bine! Prefer sa fac pe vidanjorul. Ai rabdare, nu te aprinde. Am nevoie de o persoana subtire ca un tipar si agila ca o pantera care sa poata trece printr-o anumita fereastra de dimensiuni extrem de reduse. Deci borfas! Din ce n ce mai bine! Unde ai ajuns, signor Luigi! Cu mult mai bine, n orice caz, dect se astepta taica-tu. Batrnul n-avea imaginatie! Puteti sa-mi spuneti cui apartine fereastra aceea? Unei doamne al carei nume nu cred sa-ti spune prea multe. Valentina Fulga. Starea civila vaduva tnara. Ocupatia actuala metresa a colonelului Hentsch. Grangurul al mare? ntreba Luigi desi auzise foarte bine. ala. nca o informatie pretioasa: casa n chestiune reprezinta locuinta provizorie a neamtului. La Athne Palace clima a devenit neprielnica, atenansele sunt scoase din uz, nu functioneaza apa, caldura ca n Siberia! Lucreaza bosii la birou cu manusi mblanite. ncep sa pricep unde bateti, domnule colonel. Ferestruica aceea dragalasa va inter eseaza nu pentru ca apartine doamnei Fulga, ci pentru ca acolo locuieste Hentsch

. Exact. Presupun ca imobilul e pazit din cinci n cinci metri de santinele cu cinci rnduri de flinte si un cutit ntre dinti. Inexact. Pentru a nu atrage atentia asupra casei, Hentsch n-a instituit nici un f el de paza. A luat toate masurile ca aceasta locuinta sa ramna secreta. Nu pleaca niciodata de acasa si nu se ntoarce cu masina. Mai precizez: nu exista slugi, exc eptnd o femeie cam slaba de minte care vine dimineata si deretica, iar imediat du pa prnz, face bezele de adio. si gonzesa? nteleg, madam Fulga. Nici o problema. n orice seara, negresit, joaca chemin de fer la Mignon. Lipseste n tre ceasurile 10 si 2 dupa miezul noptii. Hentsch o nsoteste totdeauna. Ochii lui Luigi alergau pe chipul colonelului, pareau incapabili sa se fixeze. Cum s-ar zice, nici un risc. Aproape. Vorba ta, niciodata nu poti fi absolut sigur, oricnd poate interveni cev a. Daca Providenta ne scuteste de acest ceva neprevazut sau neasteptat, esti mai asigurat dect cofrat ntr-un safe, la Banca Angliei. Sunt cinstit cu tine, Luigi.. . Ce trebuie sa fac? nseamna ca esti de acord. Da. Pentru dumneavoastra, domnule colonel, si pentru ca au "mobilizat-o" pe Edelw eiss. Brutele nici macar n-au tinut cont ca e domnisoara. Cnd am vazut-o nhamata la un car cu munitii, am zacut o luna. Ma gndesc mereu cum o hraneam cu biberonul si mi dau lacrimile. O iubeam ca pe copilul meu... Eh! La dracu'! Spuneti-mi, domnul e colonel: Ce? Unde si cnd? Roman si ridica piciorul peste celalalt, bratul spnzura neglijent pe spatarul cana pelei. Luigi surse. Recunostea atitudinea plina de eleganta a colonelului. Chiar si n hainele astea grosolane de precupet, cu ciubotele grele de noroi, regaseai l esne craiul de altadata, nelipsit din tribunele hipodromului, n stare sa piarda gr eu, fara sa clipeasca, gasind puterea sa surda si sa ofere, dupa lovituri dure, do amnei care-l nsotea un supeu fin pentru care doar florile costasera mii de lei. s i ramnea mereu ncntator, spiritual, inepuizabil dar mai cu seama barbat cu certa vo catie de galant, daruind partenerei o seara "inubliabila"... Fusese nsurat cu o zna transparenta, diafana, toata numai ochi si plete-ntunecate. Luigi o tinea minte. Pe atunci, el mai era copil de mingi pe terenurile de teni s de la lacuri. Cnd te uitai la ea, ti venea sa crezi c-o poti dobor cu un ghiocel, nu concepeai Luigi si nchipuise ca aceasta trebuie sa fi fost principala ei nsusir e, n-o mai ntlnise la nimeni ca pe lume exista lucruri urte: rufe murdare, de smbata , o dantura nengrijita, balega pe uliti, sudalmele muscalilor... Zna se dovedise ns a neasteptat de energica si apucase haturile cu amndoua minile. Roman le ndurase do i ani de zile dupa care "adio draga mea, eu nu te voi uita, pastreaza intact mio zotisul amintirii n inima ta"! n aceeasi noapte, la hotel, si lipea trei plasturi l ungi pe obrazul drept... Dragul meu, ti voi raspunde n ordine inversa. Cnd? Asta-seara. E mare receptie la C arp. Printre invitati, toti de marca, de fapt n cinstea lui se organizeaza tambal aul, e si tarul bulgarilor, Ferdinand, venit mpreuna cu suita n vizita oficiala. Or sa joace chemin de fer pna mine la prnz, ti garantez. Luminatia sa cnd vede o masa ve rde... n orice caz, Hentsch si dama nu vor lipsi. Consider ca n-avem voie sa scap am un prilej unic. Luigi zmbi. Uite ce va sa zica un fix... S-ar putea ca de data asta sa nu va nselati. Trag nadejde... A doua ntrebare, unde? Pe Strada Antim, colt cu Palas. E o cladir e impunatoare din piatra, cu foisor. Ferestruica despre care-ti vorbeam e n spatel e cladirii si da ntr-un oficiu lipit de bucatarie. Pe noi ne intereseaza biroul c e a fost cndva al domnului Alcibiade Fulga, n momentul de fata, cabinetul colonelu lui Hentsch. Amanunt important: n toata casa nu exista nici un safe... Luigi se ncovoie reflex, asa cum facea altadata cnd, aplecat peste coama calului, astepta, arc, semnalul de plecare. Ce trebuie sa nteleg? Spargatorul nu trebuie sa-l dubleze pe acrobat. De fapt, ajungem aici la cel de

al treilea raspuns. Ce urmeaza sa faci... Din pricina conditiilor proaste de la Athne Palace, Hentsch lucreaza acasa. ti poti nchipui lesne ca materialele la care op inteste si asuda seful Biroului de informatii al Marelui Cartier german trebuie sa fie extrem de interesante. Luigi holba ochii ct blidele de parastas. Sa le fur? Nu pe toate, zmbi ngaduitor colonelul. Ma intereseaza un singur document, imprimat pe doua sau trei coli de hrtie rosie. Retine, rosie ca... stai, am o proba! Scoase din buzunarul de la piept o mostra ct o cutie de chibrituri: Uita-te bine la ea. E usor creponata, hrtie natural de proasta calitate, spre a nu putea fi falsificata usor culoarea sfecla. Luigi si ridica ochii. Dintr-o data, accentul, limbajul se schimbara. Ieseau la su prafata anii copilariei petrecute n mahalaua Scaune, unde tata-sau, jupn' Ghita, du bea piei de vaca, bivol, oaie, nevasta si fecior. Luigi, pe atunci Lixandru, fug ise la doisprezece ani si nu consimtise sa mai dea pe acasa dect la parastasul de patruzeci de zile al cojocarului. "Nu poti fi sigur niciodata, spunea nca din vfs ta cruda. E n stare sa sara de pe nasalie si sa ma alerge prin curte cu vna de bou. Acum, dupa sase saptamni, mai greu, ca doar n-o fi Cristos!" Auzi, boierule, am asa o impresie ca matale nu mergi cu lingurita. Chestia-i ca eu nu cunosc boaba din pasareasca soacatilor... Frans si inglis ce-am deprins. si le-ai deprins bine. Nu-ti bate capul, mon cher. Cercetezi doar dupa colile ros ii. nca un detaliu care ti-ar putea fi de folos: foile nu depasesc jumatatea unei pagini de caiet mare, de dictando... Hai ca-l stii! Pe unul din asta si nsemna par iurile Mardare. Aha! n coltul din stnga, apare totdeauna o stampila neagra, pusa oblic... E limpede? Limpede. nca ceva. Cnd pleci Roman deschise din nou portefeuille-ul lasi plicul asta pe bir ou. Ai grija sa nu uiti... Luigi l cerceta lung, pe toate partile. Descifra cu voce tare: Doamna Fulga. Mda... Pomeneati mai 'nainte de batrnul meu, jupn' Ghita... C-am ajun s mai bine dect se-astepta. Nu va suparati, dom' colonel! Taticul dumneavoastra c e zice? * Plicul l primise prin intermediul unei sectante, o biata pasare ratacita care vag abonda n lungul tarii propovaduind cuvntul Domnului. Era slaba, cu pleoapele vesnic coborte chiar cnd se mira, nu se vedeau mai mult de jumatate din iris si pupile s i o figura sepulcrala, dezagreabila nu att prin culoarea de mormnt, ct prin expresi a de umilinta ostentativa, vscoasa, arborata n permanenta. n prezenta ei simteai si Teodorini nu facea exceptie repulsie, neliniste, nencredere si, dincolo de masca unu i cuget n vesnica penitenta, intuiai iscusinta mireana, dusa pna la ticalosie. Mesajul l tinuse "ascuns" prevenind controalele inamicului la vedere, lipit pe sp atele tablitei care-i atrna la gt: "nchinati-va Ziditorului, nu-l slujiti pe Mamon.. . Mi s-au fost luate darurile, graiul si auzul, dar nu si voinicia de a-l sluji pe Domnul nostru Cristos..." n interiorul anvelopei, Teodorini gasise al doilea plic. Bucurestii raspundeau ntre barilor sale: "Despre capitanul Alexandru Ioanid: Capabil, instruit, curajos, excelent tehnician. Mare vedeta a Europei, dupa Blrio t. Provine dintr-o familie de intelectuali mijlocii. Tatal, diriginte de posta l a Galati, decedat timpuriu. Mama descendenta unei familii de boiernasi se muta l a Bucuresti mpreuna cu fiul ei, Alexandru, n 1899. Ioanid nu manifesta simpatii st ridente fata de nici o putere straina, pare preocupat doar de performantele sale aviatice. nainte de razboi, viziteaza cu egal interes Anglia, Franta, Prusia, ca utnd sprijin, teren prielnic pentru desfasurarea intensa, productiva a activitatii sale. Nu are vicii, desi seducator, aventurile sale sunt nensemnate pna n primavara lui 1914 cnd o cunoaste pe Andra Varlam, demimondena primejdioasa. Sotul ei, pic

torul Petre Varlam, nepotul de vara al marelui Rosenthal, cu douazeci de ani mai n vrsta, nu dispune de nici un fel de autoritate n casnicie. Amanunt pitoresc: n lu mea artistica a Bucurestilor se afirma ca Varlam, nepotul, face Rosenthali mai bu ni dect nsusi Rosenthal... Nu are cota, primeste nsa comenzi importante datorita fav orurilor mpartite de sotia lui potentatilor zilei. Andra Varlam, fermecatoare ca n fatisare, reprezinta prototipul de femeie fatala: distruge cu gratie vieti, carie re, topeste cu voracitate averi. Generalul Berthelot care a cunoscut-o la un bal m ascat nainte de razboi (Andra Varlam evolua ntr-o rochie ndrazneata din blana de fe lina) s-a interesat: Cti... lei mannca tigresa asta? Va reproducem aceste amanunte pe ntru a ntelege pasiunea devoranta a lui Ioanid. Cercetarile, credem, ar trebui ndr eptate n directia aceasta. Ioanid, desi a cstigat bine ca pilot de performanta, es te departe de a fi un nabab si, din pricina cheltuielilor nesabuite, contul sau la banca a fost de mult epuizat de dragul Andrei Varlam. De teama sa n-o piarda, es te sau ar putea fi cumparat. Credem ca totul depinde de suma oferita." "Despre maiorul Gogu Rosianu: Provine dintr-o familie cu oarecare stare, datorita unei mprejurari speciale. Mam a Cleopatra Tulbure este a douasprezecea fiica a unui taran avut din mprejurimile Bacaului. Cnd a mplinit saisprezece ani, ntreaga familie plecata la o nunta peste S iret s-a necat n apele strnite de furtuna. O data cu podul, s-au prabusit n viitoare noua trasuri pline ochi. tintuita acasa de un varsat de vnt, Cleopatra ramne, la o anumita scara a pretentiilor, mostenitoare bogata strnind interesul lui Manole Rosianu, tnar magistrat. Din aceasta casatorie, rezulta trei copii: Ion, cazut la Turtucaia, Maria ramasa n teritoriul ocupat, vaduva azi, si Gogu. De retinut: Gogu Rosianu face studiile de inginerie la Tbingen hotart, n aceasta fam ilie bucuriile rasar din cenusa si pe ruinele tragediei prin bunavointa generoas a a unei matusi ndepartate stabilite pe vremea lui Cuza n Prusia Orientala. Unicul ei fiu Georg piere ntr-un accident de calarie si similitudinea de nume, plus anul nasterii identic cu al nepotului din Romnia o determina sa-l ia pe acesta sub ob laduirea ei. Cei sase ani petrecuti de maiorul Gogu Rosianu ntr-o Germanie nca amab ila cu strainii, n mediul studentesc caracteristic, subventionat comod de o matusa providentiala si culanta, nu trebuie sa constituie o prejudecata, dar ar putea explica, binenteles coroborat cu indicii ferme, anumite nclinatii si chiar simpatii . Nota bene! Rosianu e un seducator. n alt sens dect Ioanid, dar mult mai primejdio s caci farmecul lui nu actioneaza doar asupra femeilor, ci asupra unei mase mult mai largi. Ca date personale, l socotim idealul agentului dublu." Maiorul Valeriu Teodorini abandona hrtiile mai avea de parcurs o singura pagina s i se ridica de la masa dezmortindu-si trupul. Se simtea obosit si ncerca un vag s entiment de nemultumire. Binenteles, informatiile primite de la Bucuresti completa u, i rotunjeau imaginile despre Ioanid si Rosianu, dar ramneau simple fotografii. "Din toata compunerea rezulta doua chestiuni: ca Ioanid de dragul soimaritei e n stare la o adica sa devalizeze o banca, sa-si vnda mama, tata, patrie adorata si ca astalalt, Rosianu, poate sa procedeze asijderea pentru ca a crapat pe saturat e la Tbingen crnati pe varza si s-a umflat cu bere..." Cnd relua hrtiile, nemultumirea se transforma n stupefactie grasa. Citi, avnd sentim entul ca viseaza: "Despre maiorul de contrainformatii Valeriu Teodorini: Fiu al profesorului universitar Iulius Teodorini, sef de catedra la sectia chirur gie a Facultatii de Medicina din Iasi, si-a facut studiile muzicale la Conservat orul din Bucuresti, completate ulterior n Belgia, Italia si Franta. Inteligent, p erseverent, cult, chiar rafinat, intuitiv si bun psiholog, pare predestinat activ itatii de contrainformatii. Vulnerabil (ATENtIE!!) din cauza unui orgoliu patologic. Ambitia de a fi mereu c el dinti, cel mai bun, cel ovationat indiferent ca evolueaza la pian, pe un teren de tenis, de oina sau pe cel att de nesigur al informatiilor, l poate duce la ntrep rinderi riscante. Toti agentii care au ambitionat sa fie spionii secolului au fo st de obicei si cei mai mari tradatori. Deci, din nou, ACHTUNG! !!..."

Teodorini ramase cu foaia n mna, golit de orice judecata. "Cum vine asta? Au capia t?! Adica ma avertizeaza pe mine, Teodorini, sa fiu atent cu alter-ego-ul meu, T eodorini virtual tradator?!" Nu mai pricepea nimic. *

Domnilor! exclama Gogu Rosianu trntind o mapa cu documente pe masa, pentru mine n u mai exista nici un dubiu. n lipsa noastra, ori doar a mea, cineva intra n acest birou nenorocit si se distreaza cum i place. Capitanul Ioanid, racit, si turna ceai fierbinte dintr-un termos. nghiti o pastila de chinina si si sterse buzele umede cu batista. Rosti vorbele cu indiferenta, v ag plictisit: n sfrsit, bine ca te-ai convins. Teodorini, coplesit nca de nota informativa primita n cursul aceleiasi dimineti, nt reba cu voce nesigura: Ce s-a mai ntmplat? Ce s-a ntmplat, ce nu s-a ntmplat, exploda Rosianu, pentru mine este limpede. De zec zile numarate mi notez n carnet ordinea n care?mi asez hrtiile din sertare. Fiind un istet, mai ntind si capcane: de pilda plansa cinci are coltul din dreapta sus sco s n afara sau, la numarul opt, am agatat o clama ori un hipopotam... Uitati-va, a sta e carnetul, completat pe zile! Le flutura dinaintea ochilor blocnotesul, dupa care-l arunca scrbit pe masa lui T eodorini. Cred ca am sa-l trimit bunica-mii sa-si faca papiote din el. Teodorini l rasfoi masinal. si? Ce vrei mai clar? rnji Ioanid. si aranjeaza azi biroul ntr-un fel si mine l gaseste ltfel. Va place? continua Rosianu. Un lucru nsa, domnule, n-am sa-l nteleg n ruptul capului . Tipul de-mi varzareste hrtiile e un ageamiu, comite greseli grosolane, n-are sti l, n-are metoda, si lasa degetele amintire peste tot!... Uitati-va numai la harta asta! Zici ca si-a vrt special mna n funifigine... si totusi nu se da prins. Cum intr a aici? Pe unde iese? Omul invizibil? Teodorini, consternat, galben, si scoase ochelarii aburiti: si totusi nu se poate... Este practic imposibil... Am dormit aici pe culoar patr u zile, pazind usa zavorta. Aia e! se hlizi Rosianu, ca ai dormit! Ioanid interveni: Admit ipoteza dumitale ca Teodorini a dormit. Somn greu, fara vise, lemn, cum vr ei, desi nu-mi pot nchipui performanta stnd ghemuit pe o canapeluta desfundata, cu picioarele atrnnd si mantaua trasa pna la barbie n loc de plapuma. Sa admitem, totu si ca, rapus de oboseala, a izbutit. Pe unde a intrat totusi persoana? Usa n-a fos t fortata si orice tentativa n sensul asta, ct de delicata, l-ar fi trezit, ferestre le sunt intacte. Nu stiu, ridica din umeri Rosianu. Eu nu sunt un tip destept, nici cititor n stel e. Va spun doar ce am constatat. n rest, procedati cum va taie capul. Sunt gata sa plec oricnd din balamucul asta, mai ales de cnd au nceput sa intre n arena si fanto mele. Cnd eram n liceu, spuse cu o voce ndepartata Teodorini privind fix plumiera si vorb ind parca doar pentru el, am citit o carte... Misterul camerei galbene... O crima comisa ntre peretii unei ncaperi cu usa si ferestrele nchise pe dinauntru. Eu am citit Scufita Rosie, se enerva Rosianu, dar n-am ntlnit-o niciodata. E, n sfrs it, cazul sa fim seriosi! Teodorini ridica o privire ostenita. Parea n transa si Ioanid i puse mna pe umar: Ce-i cu dumneata? Esti bolnav? Celalalt se scutura moale, continund sa-l fixeze pe Rosianu. Ma ntreb daca cineva ar putea mpinge att de departe simpatia lui pentru nemti, chia r daca-i legitima, nct sa-i sacrifice pe ai lui...

Rosianu l cerceta o secunda nedumerit, apoi si nfipse minile n par, exasperat. Se adr esa lui Ioanid: asta-i schizofrenic, facea cariera n azilul lui Charcot! Mai omule, sunt singurul care a nvatat la nemti? Care a avut o bursa nenorocita? De ce nu-l iei la ntrebar i pe Dabija, vorba aia, sef de promotie, n fiecare an a luat premiul nti cu cununit a?! Ioanid se ridica si se duse la chiuveta sa spele ceasca: Lasati-o dracului! Nu realizam nimic azvrlindu-ne nvinuiri unul altuia. M-a nnebunit! se ambala Rosianu. mi perchezitioneaza toata ziua odaia, mi umbla pri n buzunare, se tine dupa mine si la latrina. Ioanid rse pe nas, fara sa-si dezlipeasca buzele: Daca-i asa, Teodorini, cred ca exagerezi putintel. Glasul lui Teodorini rasuna isteric: Deloc! Este obligatia mea ca ofiter de contrainformatii sa fiu atent, sa suspect ez pe toata lumea. Hm! facu Rosianu, mentalitate tipica de flic de provincie. si pe dumneata te suspectez, spuse Teodorini mpungnd cu degetul spre Ioanid. n decur s de unsprezece zile ai trimis doua mandate a cte cinci si respectiv sase mii de lei pe adresa doamnei Varlam refugiata mpreuna cu sotul ei la Iasi, Strada Lascar C atargi nr. 11. Poti contesta? De unde ai dumneata acesti bani cnd primesti o sold a de sase sute de lei pe luna? Rosianu chicoti: O mica atentie din partea Kaiserului. Ioanid, palid, si nclesta pumnii uzi. l simteai enervat la maximum, ncordat ca o pan tera, gata sa sara n grumajii lui Teodorini. Gogu Rosianu, speriat nu-l vazuse nca pierzndu-si cumpatul si avnd imaginea concreta a minilor puternice nfipte n beregat ui Teodorini, se vr ntre ei: Stai cuminte, mon cher. n definitiv... Se opri nestiind ce sa spuna. Ioanid l dadu cu o singura mna la o parte, fara efor t, ca pe o crpa. Nu-ti ngadui sa te amesteci n viata mea privata. Teodorini rse isteric, ai fi zis ca vrea sa-l provoace cu tot dinadinsul. Am vorbit de bani, nu ca-i pui coarne pictorului. Barbatu-i pictor, i explica lui Rosianu, deseneaza dupa carti postale ilustrate si are dever, doamna-i face ros t de comenzi. Ai nnebunit? exclama speriat Rosianu. Esti beat? Daca intra asta n tine, te-adun c u pipeta... Oasele capitanului Ioanid prira. Fii linistit, n-am sa-l lovesc. Nu m-am murdarit niciodata atingnd o scrnavie. Sa tina minte nsa ca nu toata lumea mi seamana. Unii au aratatorul mai nervos. Teodorini continua sa rda ca o paiata beata. Ma ameninti? Ioanid nu raspunse. Gogu Rosianu se uita la Valeriu Teodorini si se simti coples it de o certitudine stranie. "Nu mai are zile multe." CAPITOLUL XVI Doamna Valentina Fulga si arunca pe spatele canapelei blana somptuoasa de vulpe al bastra, ramnnd ntr-o rochie din brocart argintie, cu spatele gol. O diadema batuta n safire i strngea coama castaniu-roscata, dnd stralucire speciala ochilor bridati, trasi spre tmple, de un albastru-astral. Era nalta, cu umeri superbi. Narile nervo ase si buzele pline, tivite, spuneau totul despre temperamentul si coordonatele existentei doamnei Fulga. Ctiva pistrui aurii, risipiti ca n joaca pe pometii proe minenti, punctau pielita neasemuita a obrazului, vestita n Bucurestii acelor ani. Avea miscari ondulate, de o gratie regala, si colonelul Hentsch, ametit, o prive a ncredintat ca nu vazuse niciodata un exemplar mai reusit. nca din primele saptamh i ale legaturii lor, stiuse ca se va nsura cu ea, orict de imprudenta i s-ar fi pa rut hotarrea. si aprinse o havana: As mai bea ceva.

E o idee... Vocea era bine pozata, culta, din piept. Hentsch si muie buzele si se uita la ceas. Plecasera la mijlocul seratei, avnd de l ucru acasa. Acum si ngaduia un scurt ragaz alaturi de Valentina, mainte de a intra n cabinet. Ai pierdut? se interesa doamna Fulga asezndu-se cumva oblic, de?a lungul canapele i. Parea un animal superb, auriu. Binenteles, rse Hentsch. Cnd joci cu regii si mparatii e ntelept sa pui piedica noro ului. Valentina Fulga decreta: Nu-mi place Ferdinand. E ca un satir. l simt pervers si decazut pna n vrful unghiilo . Se scutura de sila, tuguindu-si buzele. Hentsch rse: E si decazut, si pervers, si viclean, si smintit, nsa-i aliatul nostru. Avem nevo ie de Bulgaria. Tu ce-ai facut? Am cstigat. Rse lenes: Dupa cum vezi, dragul meu, tu mi ajungi, nu am nevoie de ali ati si, n consecinta, nu-mi strunesc norocul. Colonelul surse recunoscator si i saruta bratul, deasupra cotului. Valentina i arata paharul: Mai vrei? Multumesc, nu. Am nca de lucru. Te astept? Doamna Fulga i citi raspunsul n ochi si-i zmbi cu sursul si dantura care facusera din Pola Negri, mic-burgheza nensemnata, o celebritate. Se ridica, ndepartndu-se lasci va, insinuanta, dar fara ostentatie cte femei cocotate pe tocuri de cincisprezece centimentri izbutesc pasul acesta de cadna? spre usa mbracata n draperii. Trupul s i iarasi, cte femei sunt cu adevarat frumoase privite din spate? avea unduiri eleg ante, trestie mngiata de adierile noptii. Hentsch, congestionat, deserta paharul si scotndu-si din mers jacheta intra bine d ispus, fara umbra de oboseala, n cabinet. Se simtea ndragostit ca la saisprezece an i. Era o Milly oarecare, fiica unui profesor de gimnaziu, roza proaspata, colecti onara nversunata de retete de prajituri. Azi, sentimentul se desavrsea, fericirea lui era ntreaga, perfecta si rotunda ca o portocala, caci dragostea, gndea Hentsch, nu poate atinge valorile sale maxime dect ntr-un climat de siguranta, iar acesta t i-l poate da numai "proprietatea"... Se simtea proprietarul Valentinei, amanunt c e-l facea sa exulte caci vaduva lui Fulga nu era o femeie de toate zilele... Sa stapnesti, pna la a-ti ciuguli din palma, o fiinta drza, voluntara, plina de personal itate despre care colonelul si nchipuia ca ar fi suficient sa clipeasca pentru a a vea la vrful pantofilor de atlas toti regii lumii, prin snge sau aur, nu era putin lucru. Candelabrul de clestar Hentsch iubea ncaperile luminate a giorno, fara ntrerupere, detesta ntunericul umplea cabinetul de soare argintiu. si plimba instinctiv privi rea asupra decorului devenit familiar. Pe masa de lucru, un birou autentic Buhl, zari rezemat de cutia cu havane un plic alb, format mic. Dinti, nedumerit, apoi cuprins de neliniste, l deschise nervos. nauntru, o carte de vizita obisnuita si cte va rnduri asternute cu un grafism elegant, energic, simplu, fara zorzoanele, zulu fii si parafele complicate de copist, att de gustate n epoca. "Mi-am ngaduit sa mprumut de la dumneavoastra un document relativ interesant, gndind u-ma ca s-ar putea sa-mi stimuleze somnul. E vorba despre cele trei coli de hrtie rosie. n cursul zilei de mine vi le voi restitui. V-as fi ndeobste recunoscator, d aca ati avea amabilitatea sa-mi pregatiti, pentru aceeasi data, un nou material. Cu multumiri, colonelul Roman." Hentsch simti ca i se face negru dinaintea ochilor. Furios, izbi cu pumnul n lampa de birou, un Hercule turnat n argint opintind sa rezeme un abajur imens de atlas violet cu ciucuri aurii. Lovitura naprasnica turti armonica ciuperca de matase si strmba bratul zeului. Colonelul, desi ranit, nu simti durerea. "Dumnezeule! sopti ngrozit. Colile rosii ultrasecrete! Cum am putut fi att de impr

udent?" De fapt, stia. Se bizuise pe taina si o nchipuise absoluta locuintei doamnei Fulga; n doua luni de cnd dura aceasta legatura, si interzisese orice imprudenta sau indisc retie. Automobila o Pipe 25 HP 1914 urma de fiecare data un itinerar complicat s i derutant, nu-l lua si nu-l lasa niciodata acasa; nu frecventa cu Valentina loc aluri publice, evita chiar sa se apropie de ferestre atunci cnd erau neperdeluite . "Documentele rosii!" Doar el, Hentsch, Roman si nca o mna de initiati erau n stare s a aprecieze parametrii reali ai dezastrului pe care-l putea provoca o asemenea l ovitura n cadrul unui serviciu de informatii. Celebrele documente rosii, ultrasecre te, cuprindeau lista tuturor spionilor si colaboratorilor peste o suta care actio nau n Moldova nca libera. Dintr-un foc, Roman Dumnezeu stie cum se strecurase n cabi net, dar acum putin i pasa, avea sa cerceteze mai trziu strangula, desfiinta pur s i simplu, o retea anevoie pusa la punct cu cheltuiala de timp, energie, abilitate si bani. si tot dintr-o singura lovitura, le distrugea toate legaturile, orice posibilitate de informare asupra miscarilor inamicului, ridica efectiv un zid pna la cer ntre ei, nemtii biruitori, si teritoriul liber. Smulse receptorul si ncepu sa bata isteric n furca. Ceru centralistul de serviciu neamt si urla: Casa colonelului Verzea! Atrasa de zgomot, Valentina Fulga intra n birou. Pe kimonoul vaporos, bleu de nuit , coama salbatica desprinsa din ace revarsa un aur greu, rosu. Se interesa cu gl as ragusit de somn: Ceva neplacut, dragul meu? Te-am auzit strignd... Hentsch se ntoarse. Avea fulgere n ochi. Facu eforturi sa zmbeasca. De asta data a izbutit sa ma enerveze bine. Poti paria ca n trei zile, attea i acor d, trei zile, acest balcanic impertinent va deveni o simpla legenda... M-am satur at. l vreau viu sau mort! Privirea Valentinei Fulga, aburita de nostalgie, cauta dincolo de ferestre. sopti, zmbind amintirii, fara ca Hentsch care racnea n receptor s-auda: Barbu Roman... Pacat!... E un barbat sarmant... * Marti 26 februarie, la ceasurile 8,30, generalul Dabija intra n Bacau. La 9, fara clipa de abatere, se afla n biroul lui Averescu si-i depunea pe masa o mapa impr esionanta, verzuie, cam de trei centimetri grosime. Aveti aici, explica, raportul meu pe marginea materialului primit; planurile noa stre partiale si cele de ofensiva coordonata ale rusilor. Voi studia mai trziu documentul. Ma intereseaza acum care-i parerea dumneavoastra de ansamblu. Dabija, teapan, corect si sec, si nfipse monoclul. Exprimndu-ma n formula concentrata, as spune, mediocra. Planurile noastre sufera de bizantinism si rigiditate, cele ale rusilor mi se par fanteziste... Nu-i o noutate, domnule general. Dupa celebra telegrama a lui Alexeiev din 4 octo mbrie, n-am mai ncercat surprize si nici iluzii. Surse: Ce?i nsa cu "bizantinismul" nostru? Din principiu, nu sunt de acord cu o politica de lingusire, favoritism si menajam ent rau nteles. A o practica acum mi se pare daca nu criminal, cel putin iresponsa bil. Scarisoreanu este de acord cu Grigorescu din motive cunoscute, Razu obligat celui din urma nu poate face nota aparte, Bunescu vine dupa ei cine n lant, caci iau fost superiori. Chipul lui Averescu se ncreti a rs. Semana cu un cimpanzeu inteligent. Impresia dev enea stridenta cnd se afla lnga nevasta-sa, Clotilda, o femeie impozanta, cu un ca p mai nalta dect generalul. Statura impresionanta si rochiile maiestuoase i dadeau o prestanta regala, n contrast cu figura blnda dar lipsita de frumusete, niciodata sulemenita si conciul carunt care o facea sa semene cu o nvatatoare de sat mai chi vernisit. Generalul Dimitrie Dabija si ncrucisa minile peste pntecele supt si continua: Norocul nostru este altul. si sper ca nu ma nsel...

Averescu l cerceta cu ochii ncretiti de interes. Adica? Moralul ostirii e deosebit de bun. Interesant... Dupa loviturile primite catastrofele s-au tinut lant mi nchipuiam ca problema noa a numarul unu o va constitui starea de spirit a ostasilor. Am fost alaltaieri pe linia nti la Domnesti... Facu o pauza. Averescu l urmarea respirnd zgomotos pe o singura nara din pricina d eviatiei de sept. si? Dabija si atinti privirea peste umerii generalului. Regasea privelistea cenusie a transeelor. Peisajul parea alcatuit din srma ghimpata. O ntlneai pretutindeni: deli mitnd fruntariile zonei libere, n bratele disperate ale copacilor care cautau ceru l cu degete raschirate, n croncanitul ciorilor, zgriind vazduhul nghetat. Parca le vedeai clonturile brodnd motive sonore tacerii ncremenite. Ostasii luati prin surpri ndere (Dabija detesta vizitele aranjate) si vedeau de ale lor; vorbeau liber ca n s at la ei, cnd se ncingea hora, la fntna ori dinaintea primariei. Ma! glasuia un negricios din Vlasca. Nu mi-e de papara nemtilor... Da' a cui? Mi-e de paduchi. astia ne ispravesc... Muica, tin minte, ne grijea cu gaz si fie re de vaca. "Repauzau" lighioanele n farma de ceas. ...Frate-meu e n Ardeal... Ma asteapta ca pe Cristos. Esti prost! De ce sunt prost, ma? Ostasul, un caporal cu ochii albastri, farmita de faianta olandeza, cerceta n jur nedumerit. Dabija l simtea cuminte, blajin, fara dor de sfada. Nu pe tine te asteapta. Da' pe cine? Pe noi astia. Care astia? I-oti fi cumetri... Hai ca iar esti prost! Vrem Romnia Maie, rotunda... Vrem toti! Asa-i, intervenise o matahala de la gurile Dunarii. Acuma, ca avem si noi scule acatarii, le-om veni de hac. Un locotenent subtirel, cu urechile ciulite, si sorbea ceaiul incolor: Romnia Mare... Dupa ce am pierdut Dobrogea si Oltenia, dupa ce a fost ocupat Bucu restiul, nu mai nadajduiesc nimic. Fleacuri! se auzi o voce groasa. Ce nseamna ca nu mai nadajduiesti nimic? Asta-i d ezertare. Sunt o mie de ani de cnd ne asteapta fratii din Ardeal... Glasuiesti ca din gazete. Cnd nu-s minciuni, nu-i bai! s-apai nfrngerea rusinoasa cere sopon si lesie. Bazic, razbunare! soacati si fesuri ne-au pus cu botul pe labe! Cu iertare fie-m i, dar acestea se cer rascumparate... ...Dabija si drese glasul: n alta ordine de idei, nu sunt de acord nici cu parametrii mult prea rigizi n care este anvizajata ofensiva. Se merge pe un sistem liniar traditional, care nu ngad uie replieri, fandari, revirimente de 180, impuse la un moment dat de frontul viu . Sa nu uitam ca germanii sunt tacticieni desavrsiti, vin n permanenta cu arme noi au un Krupp care noua si aliatilor nostri ne lipseste si ca niciodata nu se pot prevedea conditiile desfasurarii unei viitoare campanii. Daca oamenii au memori e fragila, conducatorilor lor nu le este ngaduit sa greseasca la fel, iar istoria militara e plina de pilde. n razboiul de secesiune, trupele engleze si germane, c redincioase tipicurilor tacticii liniare, formaliste, au fost incapabile sa opere ze n regiunile mlastinoase si paduroase nord-americane. Din aceeasi cauza au fost prusienii nfrnti la Saafeld, Jena si Auerstedt. A folosi dupa caz focul, terenul sau calul, fara a te lega de scheme, iata lectia pe care au dat-o burii englezilo r si din care generalii nostri ar trebui sa-nvete. Aveti vreo propunere concreta? Lucrez de un an de zile la un plan de ofensiva orientat pe coordonate mai elastice si care sa ngaduie revirimente eficace ntr-un numar de situatii logic previzibile . Socot ca vi-l voi putea supune spre consultare nainte de sfrsitul lunii martie, m

ai exact n 20. Averescu se interesa surznd cu tlc: Ora? Dabija raspunse prompt, uitndu-se la ceas: 12,32. Va astept cu cel mai mare interes. Apropo, cunoasteti sentinta pronuntata n proces ul Sturdza-Crainiceanu? Dabija se ncrunta. N-o cunosc. Capitala, presupun, nu? Averescu clatina din cap: Culmea, nu! Cincisprezece ani munca silnica. De-a dreptul monstruos! Un adevarat nonsens, un scandal, cnd un simplu soldat, cu aceeasi vina, este condamnat la moar te. nca o prima de ncurajare acordata tradatorilor. Probabil au vrut sa fie milostivi cu batrnul Crainiceanu. Milostivenie pe care generalul n-a cerut-o. Rasplata clementei Sturdza continua sa ne bombardeze cu manifestele lui. n replica, am ordonat un atac asupra Momiei. Di n pacate, asta nseamna prea putin. Generalul Dabija si ciupi usor buza inferioara. mi nchipui ca sentinta, care pare data de mntuiala, se datoreaza n mare parte tulbur arii provocate de revolutia din Rusia, tradarea lui Sturdza trecnd pe un plan cu t otul complementar. Nu-i exclus, ofta Averescu. n realitate, nu trebuie sa fii un geniu politic pentr u a-ti da seama ca razmerita mujicilor echivaleaza pentru noi cu o catastrofa. s i mi-e tare teama ca situatia nu se va redresa. Ignor ce suprafata are Marele Du ce Mihail si de cta energie este animat, dar un lucru l stiu cu certitudine: Marel e Duce Nicolai, omul cu pumnul de fier al Rusiei contemporane, nu numai ca nu ar e simpatii n armata, dar e literalmente detestat. Exact n aceeasi chestiune situati a noastra e legata, as zice determinata, de evenimentele din Rusia am fost ieri noapte la Tetcani ca s-o vad pe printesa Maruca Cantacuzino... Tacu si n ochii lui Dabija se aprinse o lumina sireata. si permise unul din rarele lui zmbete: si... ati primit? Constat ca esti bine informat, rse Averescu. De altfel, nu era greu de ghicit. Pr intesa nu convoaca dect n numele Regelui... Dabija insista: Ati primit? Averescu si mpinse buza inferioara nainte: Va spun sincer, ma simt extrem de ambarasat. Nu ma vad n ipostaza de sef al guvern ului n mprejurari att de grele si mai cu seama fara nici un fel de noviciat. Sunt ncredintat ca ati tine bine crma. Multumesc... stiu ca o credeti, n general nu rasfatati pe nimeni cu curtoazii gra tuite. Mi-e teama nsa sa nu mi se exagereze nsusirile caci nu-mi place ca n urma sa aiba lumea deceptii. n sfrsit, am cteva zile ragaz de chibzuit. Dar despre mine, d e-ajuns! Ce ati rezolvat n chestiunea prezumtivului spion de la Statul-Major? La sugestia dumneavoastra, m-am narmat cu rabdare. Astept rezultatul cercetarilor. E foarte bine... Cum va spuneam si rndul trecut, sa nu alunecam pe panta totalei nencrederi. Din informatiile mele, primite de la Palat, colonelul Roman nregistreaz a succese remarcabile la Bucuresti, care am fost asigurat ne vor fi de mare folo s. Saptamna viitoare este asteptat la Iasi. Dabija se nviora: Vasazica totusi vine? Pentru a primi din mna generalului Berthelot nsemnele Legiunii de Onoare n gradul d e mare ofiter... Rse si cioculetul carunt tremura: N?am ntlnit un personaj mai orig inal. A raspuns invitatiei cu o ntrebare: "Ar incomoda pe cineva, ar parea neconv enabil daca la ceremonie va participa si colonelul Hentsch?" E n stare sa-l aduca n valiza... Dabija ngna pe gnduri: Da... E n stare.

n ciuda frigului, Anica, slujnica surorilor Algiu, scotea mereu capul pe usa buca tariei pndind sosirea coanei Aristita. n camara lunga si lata, sa-ntorci carul cu boi, cuptorul ocupa n ntregime unul din ziduri. Ehei! Unde erau vremurile cnd, doar pentru a astmpara gurile casei, se coceau o suta de pini? Oaste de slujitori tinea u Algiii: numai bucatari trei, basca sase gainarite, opt camarasi, chelarese, su medenie de argati si argatei, vatafi, vornicei si cine le mai stia rostul? Oameni cu buzunarele pline dar si degete raschirate tineau vraiste portile si, din sap te zile ct numara saptamna, opt aveau oaspeti. Iar dupa obiceiul moldovenilor cei vechi, nu se ntmpla samnta de strain prin trg, care sa nu fie poftit cu temenele a l epada pacatelor hanul spre a trage la casele Algiu. Apoi acestia zaboveau cu sap tamnile, gazdele avnd prilejul sa afle cte se petrec n lume, ia, ciudatenii si narav uri de prin burgurile papistasesti ori te miri din ce colt de meleag colindat de oaspete n calatoriile domniei sale. De-acele vremi nsa abia si aminteau Zoe, Zinca si Zizine, pe atunci copilite cu fu stisoare scurte si gte balanganind pe umeri, ct codita de soricel. Azi, cuhnia prea mare parea pustie, zidurile afumate lacrimau din pricina acoperi sului nedres, pe plita dadeau n unda mai mult cazanele cu apa, caci vorba ceea, n oala acoperita nimeni nu stie ce fierbe. Tingirile de arama, spnzurate n blidar, d e plictisul nefolosintei ajunsesera negre tuci; la icoana Prea Sfintei, candela ostenise sub crusta groasa de colb... Bun nteles, de cnd se pripasise n batatura domnul Mares, se mai gasea leac de merin de, dar acestea erau vamuite de slujitoare, carele i facea tain si coanei Aristita . nfrngnd porunca lui Dabija si a batrnelor, de cum o zari dinaintea curtilor pe Verne asca, Anica sari zvrluga si alerga sa-i deschida. Batrna i vr n mna o legaturica, av rija sa apese: Te-am vazut fara broboada! ti-am adus, sa ai cu ce-ti ocroti oasele... Ai grija, fa, ca asta-i lucru vechi, boieresc... Socotind ca astfel si asigura serviciile si credinta slugii, Verneasca se deprins ese a o milui cu tot soiul de trente netrebnice, pe care le salta n slavi, nascoc indu-le nsusiri simandicoase: "i lucru boieresc, i de la Viena, uite asa se purtau m uierile pe vremea mea, sau a fost a lui bunelul, boier Tudor Dumsa..." Slujitoare a, care n-ar fi cazut pe spate nici daca boscrta ar fi apartinut cndva lui Vladisla v Iagelo, se sinchisea si mai putin de coltunii, ori punguta de tutun a bunicului Verneascai, azi o mna de oase, n fund de gropnita. si daca purta vorba din casa o facea nici macar din ticalosie, ci din plictis, socotind ca vizitele coanei Ari stita mai zgltie oleaca zilele mohorte si parca tot aceleasi de nu mai stii ca-i lu ni ori joi, Cuptor sau Brumarel. "asta-i fteatrul meu", rdea pe la cumetre, cu pa lma peste gura stirba. Chibzuind ca azi se va desfata cu "seara de gala", o astepta pe batrna sa intre n s alon si si aduse scaunas lnga usa. Se aseza multumita, cu minile ncrucisate peste pnt ece si urechea lipita de usa. Precautie inutila, caci glasul Verneascai bubuia, c u nimic mai prejos dect clopotul de bronz de la Biserica Sfntului Ierarh Neculai. Singurei? Verneasca si roti ochii prin odaie. Lipseau Zinca si Zoe, Zizine si Butculescu zab ovind dinaintea unui samovar rece. Vasazica taifasuiti pe lumina albastra. Oripilata domnul Cicerone, ca de obicei, nghetase Zizine ngna: Zinca si Zoe sunt la biserica. Fac o mica pomenire... Sunt optsprezece ani de la m oartea lui papa... ...si patru sute de cnd a murit Soliman Magnificul, se strmba Verneasca. Pe asta de ce nu-l pomeniti? Nu ne-a trecut prin minte, suspina Zizine. Tu nu te-ai dus? Am facut o gripa. stii cum sunt eu uneori imprudenta... Dar nu-i nimic grav. Ei vezi, ca ma tineau salele de grija. De-ajuns cu zacutul, cu vaicaritul si cu r aposatii! Am venit n petit, vreau sa ma veselesc... Zizine facu ochii mari si chiar si Butculescu paru sa se anime.

n petit?! Chiar asa! Cicerone, puiule, gateste-te de nunta. Cine se casatoreste, coana Aristita? Prinsese oleaca de curaj, simtind-o n toane bune si arbora un zmbet slugarnic. Ver neasca l cntari cu ochi de pretaluitor n iarmarocul Snzienelor. Chiar dumneatale, fatul meu, si multumeste Cerului de noroc neasteptat. Butculescu, zapacit, ncerca sa rda. Izbuti jalnic: Iar ti-e de saga, coana Aristita... Lintoliul e de mine, nu pirostriile. Aceasta n-o hotarasti tu. Zic, nasa sa ne fie Zizine, ca fiind cea dinti ce afla v este bucuroasa. Domnisoara Algiu, care nu ntelese exact despre ce este vorba, obiecta palid: Eu... binenteles... Cu placere... Regret doar ca venitul nostru nu e ceva mai con fortabil. Sper nsa... Pe Verneasca n-o interesa ce spera Zizine si interveni cu autoritate: E zi de joi... chibzuiesc ca duminica sa ne nfatisam parintelui stefanache, iar lu ni la primarie. Ce zici, Butculescule? Bun nteles, nu facem nunta cu zurgalai, ca ci nu ne-o ngaduie rezbelul si nici etatea. Eu se umfla n gusa nu ma dau pe una de patruzeci de ani, dar nici floare de mirt n cosita nu mi se mai cade... Domnul Cicerone, siderat, n pragul lacrimilor, si cauta disperat cuvintele. Coana Aristita, onoarea e prea mare... Nu ma simt nsa ndeajuns de vrednic pentru a rvni la asemenea cinste... Nu zau, hazul domniei tale nu-si afla pereche n trg. Verneasca paru sa se mnie: Uite, Butculescule, mie nu-mi arde nici de suguiala, nici de pozne, iar vorba ra spicata mi-a fost crez de cnd ma stiu. Duminica facem nsotire legiuita, iar luni me gem la primarie dupa hrtie cu pecete. Domnul Cicerone, la capatul puterilor, lipsit de argumente, izbucni ca un copil: Nu ma duc... Ce? urla Verneasca. Aud?! Nu ma duc... ndraznesti, chitoran ticalos? Mi-ai farmat traiul n rnd cu oamenii odata, dator esti sa-ti ndrepti netrebnicia. Din pricina ta, m-a lepadat, muiere n crucea tineretii, Grigore. El a vrut sa plece, scnci Butculescu. Eu i-am dat doar banii. De-ajuns! racni Verneasca. I-ai nlesnit fuga la clipa de ratacire pe care si-ar f i mistuit-o n raspas scurt, daca n-ar fi fost talerii tai. Trecnd nsa vreme prea nde lungata, stlpit de belsug, i-a fost rusine si prea anevoie sa-si ntoarca pasii. Te bate Dumnezeu, Butculescule, pentru strivirea aproapelui. Dar naintea Ziditorului nu ti-o ngadui eu, Aristita Verneasca! Zizine, nestiind ce sa spuna, rosti mpiedicat: Crestineste este sa te gndesti la cei din jur. V-as putea oferi o visinata. Cred c a a ramas ceva pe fundul sticlei. Aia ne-o dai la nunta! Nu ma nsor... Una din doua! striga Verneasca mproscnd stropi de saliva. Nu vrei sa te nsori, mi tr eci casa pe numele meu. E o cocioaba, dar mi-s deprinsa sa treaca de la mine. Ast ept reparatie si raspuns, acum, pe loc! Butculescu, depasit de situatie, si rataci si stropul de iscusinta cotidian, care nu tinea de istetime ci de maniera, de cele dobndite n hoinareala prin saloane vrem e de peste cincizeci de ani, de acel "se face, sau nu se face..." n consecinta, a cum, rabufni, fara a-si machia intentiile. Casa am de gnd s-o vnd... n ultimele zile, chibzuise intens la aceasta posibilitate si, desi nimic nu-i era mai dezagreabil dect sa ia o decizie ferma, totusi se hotarse. l ngrozea gndul sa se ntoarca n casa bntuita de fantome, nadajduind n secret ca surorile Algiu vor contin ua sa-i acorde azil, eventual pentru o suma modica, chiar dupa ce lucrurile aveau sa se normalizeze. S-o vinzi?! Verneasca parea att de indignata nct vocea, de obicei muget de taur mnios, rasuna sui erat, de parca grbaci de colindator ar fi palmuit vazduhul. S-o vinzi, ai spus?

Butculescu se scuza: Ma apasa nevoile, coana Aristita, si ncerc dupa puteri sa-mi ndulcesc traiul. Pe mine ma apasa de cincizeci de ani, de cnd i-ai dat brnci lui Grigore sa-si ia l umea n cap. Cincizeci de ani de izbeliste, muiere singura, de mirul si rsul lumii! ! Zizine ncerca disperata s-o calmeze: Nu te enerva, Aristita, Dumnezeu o sa te ajute... Adevarat! O sa m-ajute sa oftez, rse gros ca un birjar Verneasca. Poate vrei un ceai... A se slabi cu lesinaturile! Aldamasul de nunta sau bordeiul! Desfunda-ti urechile , Butculescule, ca de aci nu ma urnesc. Ori te nsori, ori mi treci casa. Nici una, nici alta! Glasul strapunsese ca un pumnal. Din pricina nfierbntarii, a emotiilor si a ragetel or Verneascai, nu-l auzisera pe Dabija intrnd. Generalul i privea fara expresie. C eilalti, cu gurile cascate, nu-si veneau n fire. Dabija facu doi pasi si azvrli n p oala larga a coanei Aristita un plic galben. Deslusi rece, fara nuante: Este un ordin de evacuare. Sunt comandantul acestui oras si socot prezenta numit ei Aristita Vernescu primejdioasa si indezirabila pentru ntreaga obste. Daca n trei zile nu paraseste orasul, va suporta nentrziat rigorile legii. Buna seara! n bucatarie, Anica batea n pumni de satisfactie. "Frumusica zi! Multamesc lui Dumnez eu, am petrecut mai dihai ca la comediile pehlivanilor din cele iarmaroace..." CAPITOLUL XVII

Ultimul refugiu sigur al colonelului Roman se afla pe o straduta din coasta Mitr opoliei, care serpuia printre dughenite tinute de negustori marunti: ceaprazari, cavafi, doi croitori fara dever, un ceasornicar si un telal care, pe lnga trente vechi, lua ochii toantelor tinere din mahala cu bibiluri ieftine. Codanele gfiau a ttate de pofta dinaintea unor ghiuluri de noroc cele vrfuite cu trifoi sau potcovi te ghintuite de descntec sau marit, tnjeau dupa paftalele cu capete de turturea, s iragurile din margean calp, martisoare si brataruse turcesti iscodite n arama si stropite cu cioburi de sticla verde ori rosie. Mai departe, straduta mconjura Bi serica mult napastuita de turci a Sfintei Ecaterina, parea sa osteneasca ntr-un pa rculet cu cismea, prinznd iar suflet, de partea cealalta, ntre doua siruri de plop i. Casuta, ca attea alte mii din Bucuresti, avea gradinita ngrijita, ferestre nalte " la franaise", prea pretentioase pe zidurile varuite si prea apropiate de sol, si, ci udatenia acelor ani, intrarea porti nzorzonate cu fanare arabesti n stnga si n dreap ta se facea prin curte. Proprietarul, vaduv si pensionar, fusese profesorul de istorie al colonelului Rom an, la Liceul Matei Basarab. Era un batrn jovial, cu privire htra, urechile usor d ezlipite si mustata ascutita, "coafata" n ghidon de bicicleta. ntelegator, toleran t si plin de humor, fusese cel mai ndragit dascal al tuturor cataloagelor pe care le plimbase dezinvolt pe salile colegiului, tinndu-le n balans, de un singur colt, vreme de patruzeci de ani. Iesise la pensie n 1905 si tot atunci ramasese si vaduv. n ciuda unei casnicii reu site prin monotonie si blndete glasul nevesti-sii nu cunostea acutele, toata viata si spusesera unul altuia dumneata, si bateau reciproc n usa si nu se vazusera compl et goi, Adam si Eva, niciodata se obisnuise foarte repede cu singuratatea. Ba, gn dea colonelul, ai fi zis ca se simte strasnic ca atare. Pentru Roman nsa, n rarele momente cnd gndul i poposea asupra individualitatii batrnului Demetrescu, constituia un mister felul n care acesta si consuma existenta. Vioi si neastmparat, incapabil sa se fixeze nici la restaurant nu rezista mai mult de un ceas, schimbnd trei-pat ru localuri n aceeasi seara colonelul nu pricepea ce poate sa faca Demetrescu o zi ntreaga, nefacnd practic nimic. Se foia de colo-colo, scotea cte o carte din bibli oteca pe care n-o deschidea niciodata, fixnd-o minute n sir pna o lepada, zabovea u n sfert de ceas n balansoar si iar ncepea sa misune contemplnd lipsit de interes ba

rometrul, bine cunoscutul cuplu al gentilomului cu umbrela si al doamnei n costum decent de baie. Cnd se plictisea, ncepea sa amestece la nesfrsit carti de joc, dar fara sa ntinda pasiente. Abordat, conversa cu placere si inteligent, nsa taifasul, trancaneala n pustiu, repetnd mereu aceleasi si aceleasi lucruri att de dragi ndeob ste persoanelor lipsite de ocupatie si mai cu seama batrnilor, nu-i lipsea. Nu-l tragea n acest sens niciodata de mneca pe Roman, nu ncerca sa prelungeasca o discut ie de groaza singuratatii n odaia lui si se multumea perfect cu un simplu buna-sea ra. Colonelul se ntreba daca nu cumva Demetrescu are o viata interioara extrem de bogata si deci ocupat nlauntrul sau, si ajungea singur. Stnd n odaia lui, fostul iatac al cucoanei Valeria, colonelul i auzea dincolo pasii ntrerupti de lungi pauze... A zabovit lnga scrin, apoi lnga gramofonul cu ureche u riasa, curioasa si pe care nu-l punea niciodata, mai pe urma dinaintea sobei... Roman surse ridicnd din umeri si se adnci n lectura documentelor rosii. Cuprindeau pe ste o suta de nume, indicnd cu o meticulozitate tipic nemteasca amanunte lipsite de importanta cum ar fi numarul de odai de care dispune individul sau, ilar, ca nevasta cutarui colaborationist are fata si gtul pline de negi. "si nchipuie probabil ca oferindu-i o alifie tamaduitoare pentru cucoana, si-ar put ea asigura onestitatea si bunele oficii ale sotului..." Cu unele nume era familiarizat, pe altii i stia de la curse, cunostinte ocazional e, sau doar figuri reperabile pe Calea Victoriei; multi, cei mai multi, necunosc uti. l surprindeau nsa staturile impunatoare, persoane marcante ale Capitalei, cum era de exemplu avocatul Tache Stratulat, proprietar n Teleorman si unul din marii tenori ai baroului bucurestean, angrosistul Veniamin S. Veniamin, Mitrita Vladea Cep, podgorean milionar, bon enfant ndragit de toata lumea. Al dracului de ciud nu at, dupa cum tot ciudat i s-ar fi parut sa nu-l gaseasca n listele lui Hentsch pe sinistrul Anton Stavar, camatarul din Capul Podului, o persoana odioasa, cu tot ul nefrecventabila, a carui principala preocupare era sa inventeze faliti si sa trimita denunturi abjecte la politie. Nerabdarea lui Roman crestea pe masura ce se apropia de capatul listei. Citi de ct eva ori ultimul nume, al o suta noualea, dar acesta nu-i spunea nimic. Un fapt er a cert: agentul lui Hentsch, trimis sa actioneze pe lnga Statul-Major al generalu lui Dabija, nu figura n documente. Ofta, pocnind din degete nciudat. Captura ramnea desigur interesanta, dar printr-un fenomen cu totul inexplicabil, lipseau vedetele retelei, omul lasat de Sturdza, spionul lui Hentsch. Aprinse tigara de la capatul nestins al celeilalte si lasndu-se pe spate ncerca sa reflecteze. Nu putea ntelege motivul pentru care cele doua nume fusesera omise. D e neglijenta nu putea fi vorba stam de vorba cu Fritz, nu cu Giovanni Spaghetti nu intrau n discutie masuri de precautie excesiva. Hentsch nu anvizajase vreodata n tocmind listele ca acestea aveau sa cada n mna serviciilor de contrainformatii ina mice; chiar asa, vaduvite de cele doua nume, ele ramneau un document de uriasa im portanta. Mai exista o a treia ipoteza de care colonelul nsa se lepada repede: hrti ile rosii sa reprezinte o cursa ntinsa de Hentsch, care stiindu-l pe Roman curios asa era si preconiznd o vizita din partea acestuia cum? sa inventeze niste nume s i sa-i dea brnci pe o pista fantezista. "Fals! respinse colonelul. Abia n aceasta eventualitate, mi-ar fi vrt pe gt doua num e, doi nevinovati, indivizi de care ar fi avut eventual interesul sa se debarasez e... Vom vedea! Cum zicea bietul tata: Trebuie sa ai rabdare, pna la urma totul s e desluseste pe lumea asta. si daca nu pe asta, n orice caz pe ailalta. Numai ca e u, papa Roman, nu am rabdare. si nu-s deloc convins ca dincolo, chestiunea m-ar mai putea interesa..." Se ridica brusc toate miscarile colonelului erau bruste, generate parca de impul suri neasteptate si scoase din comoda coanei Valeria Kodakul portativ. Fotografie documentele si baga hrtiile ntr-un plic pe care scrise citet numele si adresa doa mnei Valentina Fulga. Fagaduise restituirea listelor iar el unul ntelegea sa se tina de cuvnt. Binenteles, nu mai putea apela la serviciile lui Luigi, locuinta din Antim fiind pazita acu m mai abitir ca Banca Angliei. Plicul avea sa-l depuna la posta care, condusa de colonelul Verzea si controlata de nemti, functiona ceasornic. Roman se amuza gras nchipuindu-si furia lui Hentsch, caci renghiul pe care i-l ju

ca era dublu. n afara de faptul ca luase cunostinta de continutul listelor rosii, informat de esecul neamtului va fi si Verzea, obligat sa cenzureze absolut toata corespondenta, al carui destinatar nu era o oficialitate germana. n plic, strecur ase cteva cuvinte pentru Valentina: "Stimata doamna Fulga, ma bizui pe bine cunoscuta dumneavoastra amabilitate pent ru a va ruga sa transmiteti colonelului Hentsch alaturatele documente. Regret ca nu va pot multumi personal. Sunteti prea ocupata si amndoi sub ocupatie... Va ma i plac violetele de Parma? Va saruta dreapta, Barbu Roman."

Batrnul se desprinse de soba din portelan ale carei arabescuri albastre le studias e cam zece minute. Iesi? Colonelul l nvalui ntr-o privire calda. mbatrnise nea Dem, cum i spuneau n liceu, si fara de ochi totul aromea a celalalt veac. Pantalonii negri, burlan, lantul ceas ului agatat de cheutoarea vestei, papucii din psla, cu catarama, cumplit de incomo zi la ncaltat. Ies, domnule profesor. Fii cu grija... Totdeauna sunt cu grija. Batrnul si drese glasul si si sterse tacticos buzele cu batista. Aia e, ca nu prea esti. Te stiu de cnd aveai cosuri... Adica nu, ai fost singurul din clasa care n-avea bube pe fata. Cred ca... Bun, da, cred ca pe vremea aceea stiai mult mai multe dect colegii tai... Roman rse: "Timid ca o fecioara si acum, la optzeci de ani. Vrea sa spuna ca ma d uceam la dame naintea celorlalti baieti..." ti-am fost si diriginte ntr-a sasea, ba nu, a saptea... si a sasea si a saptea, preciza colonelul. Mda... Asa e... Parca vad catalogul: Opris, Orzaru, Petrescu Pora, Raclis, Roman ... mi nchipuiam pe atunci ca te cunosc destul de bine. Roman surse condescendent. Ati fost profesorul nostru cel mai bun. Pentru ca nu va notam la conduita si va lasam sa copiati... Cu ce-o sa-l ajute p e flacaul asta n viata, mi ziceam, faptul ca stie cnd a cazut Bizantul, ca Partenon ul e opera lui Pericle sau care sunt consecintele razboaielor punice. Cui i pasa s e pune pe carte, cui nu, i amarasti doar zilele. Zile de Florar, chiar n copilarii necajite, pe care nu le mai ntmpini... Ce ziceam? Erati ncredintat ca ma cunoasteti. Da... Nu m-am nselat. Ma uitam la tine, zurbagiu, clontos cu dascalii, opintind me reu sa fii buricul pamntului. De multe ori copiai, cunoscnd tema, doar asa, sa-ti d ovedesti cutezanta. si-mi ziceam: baiatul asta ori izbuteste n viata la modul exc eptional ori si frnge gtul tot asa, n chip rasunator. Ridicat n slavi, sau pus la stl ul infamiei. Pe la mijloc asa, cu muiere asezata, ograda forfotind de pui si sim brie la sfrsit de saptamna, nu te vedeam... V-am dezamagit? De, baiete! Zicea Voltaire ca pe om sa-l ntrebi daca a fost fericit, pe patul mor tii. Vremea dara nu-i pierduta nici ntr-un fel nici ntr-altul. Eu nu stiu exact ca re ti-e slujba, dar dupa cum te arati, pari multumit de tine si iarasi asa cum t e cunosc, asta spune multe, foarte multe. Acum nsa, ct ma duce pe mine capul, bati carari primejdioase tintind spatele vrajmasului. Colonelul rse. Batrnul avea ochi ager caci nimic din conduita lui, aici pe Strada Sfnta Ecaterina, nu putea sugera o activitate clandestina. De aceea ti spun, Roman Barbu, caci pentru mine ai ramas tot ala care-si prindea numarul matricol cu capse negre ca sa-l lepede la primul colt dupa liceu de, cuc oanele nu se uita la scolari ti spun sa fii cu luare aminte. Va gnditi la ceva anume? La multe, dar n-o ntind caci te simt cu jaratic n ciubote. S-au perindat azi pe str ada cinci indivizi necunoscuti. Ieri unul singur, dar asta a fost cel mai ncapatna t... Oameni fara treaba si care n-au intrat nicaieri.

Fiti linistit! Nu sunt! E strada, domnule profesor, nimic mai firesc dect sa treaca lumea. Stai jos, Roman!... Adica, dadu din mna, nu ma ntrerupe. Traiesc aici de optzeci d e ani, caci e casa parinteasca. si de cnd mi-aduc aminte, nimeni n afara de cei ca re locuiesc aste opt sau zece ghimirlii nu s-a ratacit pe ulita noastra, n afara d e postas, jurnalist, laptareasa si, o data n an, vidanjorul. Vecinii dumneavoastra n-au niciodata oaspeti? Cui i arde azi de cumetrii? Una! si a doua, ne cunoastem toti, pna si neamurile unu ia ori altuia ti dau binete. Asta voiam sa-ti spun, ca esti iscodit; si chibzuit ai face mataluta sa iesi prin bucatarioara si de acolo pe la madam Elvira Vasilea sca. Hudubaia ei, ca mai simandicoasa, are a doua porticica n spate, iar aceasta da n strada cu plopi, unde nu te asteapta pndasii. Cu madam Elvira am vorbit eu... Colonelul, impresionat, ncerca sa-i multumeasca, dar batrnul De-metrescu i-o reteza : Vine vremea si pentru eticheta cu dulceturi si cafelute. Mai am sa?ti spun ceva si pe urma umbla sanatos. Daca banuiala mea nu-i strmba, nu mai poti locui aici. T e strng ntr-o noapte cum culegi galbenusul din coaja. ti-am aranjat odaie la sorumea, pe Lacramitei, lnga Gradina cu Cai. Uite, ai aici n hrtioara toate deslusirile ... Cnd ajunse la usa, batrnul l opri. Stai! Colonelul se ntoarse surprins. Profesorul era ncruntat, dar ochii i surdeau poznas. Barbu Roman! Care au fost prevederile Tratatului de la Westphalia? Colonelul si musca buzele ncurcat. Scuzati-ma, domnule profesor, dar n-am avut pentru azi Razboiul de treizeci de a ni... * Era un joc nou, adus de frantuji, care la rndul lor l importasera de la ostasii am ericani. Se numea poker si competentii afirmau ca n materie de carti nu exista ni mic mai captivant. n jurul mesei se aflau capitanul Ioanid, Gogu Rosianu si nca do i locotenenti de infanterie, Prvulescu si Matei, pe care Gogu i cunostea din Bucur esti. "Baieti simpatici, mon cher, stiu sa piarda si, ce e mai interesant, au buzunare le pline..." Erau simpatici, ntr-adevar, banali, agreabili si de viata, amndoi avocati. Rosianu se uita amuzat la loanid. mpartea cartile cu multa ndemnare si n febrilitatea, de alt fel bine strunita, care i stapnea ntreaga faptura, simteai cartoforul nrait. Ultima c arte ateriza spectaculos pe masa si maiorul ncepu sa rda: Ai ceva exercitiu! Faceai bani la circ, parole! Daca nveti sa scoti si iepurasi d in joben... Ce-i aici? Doua sute? Perfect! Pe trei... Prvulescu facu pe sase, Ioanid pe noua. Locotenentul Matei arunca si si trecu minil e prin parul blond. Jucati tare... Ioanid ridica din umeri. "Tare, la dracu' !" Pe masa se aflau abia cteva mii de le i... Sa fi intrat mucosul asta macar o singura data n saloanele private de la Mon te-Carlo. N-avea sa uite niciodata seara aceea cnd un armator neamt jucase doua su te de mii de franci n piese de aur pe un singur numar: 11. Cei din jur amutisera s i, har Domnului!, se aflau n meleag numai buzunare pline: printesa Margarita, un nabab american, doi industriasi din Ruhr... ncremenise pna si crupierul care nici e l nu se nascuse alaltaieri... O avere, pe un singur numar. Iesise sapte iar tipu l nici macar nu clipise. l avea si acum naintea ochilor, elegant, superb la cinciz eci de ani, cu figura tabacita, caracteristica omului de mare... Se retrasese cu un salut scurt pentru ca a doua zi sa apara din nou... Strnse banii si celalalt locotenent, Prvulescu, ncepu sa bata cartile. Am jucat saptamna trecuta cu generalul Vasiliad, spuse Prvulescu. Ce vorbesti, dom'le? se mira Rosianu. Cu meschinul ala? Prvulescu rse:

Nu poker! Ecart, ce credeai? Asa da, puiule... Ca mama mare si tanti Luxita... Altceva mi s-a parut interesant. O seara ntreaga mi-a explicat necesitatea azvrlirii unei mase uriase de cavalerie ntre armata romna si cea ruseasca... Adorabil! rse Rosianu. Asta nca n-a priceput cu cine avem de-a face! Noi calare, d ii, murgule! si aia cu mitralierele. Ioanid batu iritat cu degetele n masa. l enerva sa se vorbeasca n timpul jocului. Acum v-a apucat strategia, ce naiba? Ori jucati, ori nu! Nu fi asa de aprig! n definitiv, ne distram... Prvulescu si scoase ostentativ captuseala buzunarelor: Eu sunt lefter... Lasase cuvintele n aer, lasnd sa se subnteleaga: Daca e cineva dispus sa ma mprumute. .. Ioanid se facu ca nu ntelege. Nu era avar, departe de asta, dar la carti nu credi ta niciodata: "Ce-i aia? Joc pe banii mei?" Sa-l chemam pe Teodorini, propuse cu tlc Gogu Rosianu. Se afla n camera lui, trebuia retezat doar holul. Locuia aici de doua zile, mpreun a cu Prvuleseu si Matei. Ioanid exploda: Te rog! Daca-l chemati pe asta, ma ridic eu. Gogu Rosianu clatina capul cu amaraciune: Vezi, draga Ioanid, de ce pierdem noi razboiul? nvrajbirile n snul aceleiasi tabere au dus totdeauna la catastrofa. Remember 1870! Bazaine i lucra pe Frossard si Ca nrobert, lui Mac-Mahon nu-i placea mustata lui Failly, Ngrier i scuipa n supa lui M illot si ai vazut ce-au patit! si nota-bene, tot cu pumpernickel se nfruntau! Locotenentul Matei rse: Bravo, Gogule! Te-ai uitat aseara n Larousse ca sa ne iei piuitul? As! Taica-meu avea o chestie cu familia Bonaparte, cunostea pe dinafara toate lup tele, ti le dezvolta pe etape, era informat despre reteta preferata a corsicanulu i pentru bouillabaisse, stia ce culoare prefera la caleoni nepotu-sau: bleu-nattie r. Daca voiam sa-l ciupesc de un pol, l ascultam un ceas, daca voiam doi, l rugam s a-mi arate si pe harta. Ioanid se ridica de la masa: Ma scuzati un moment! Dansezi? se hlizi Rosianu. Matei, ca gazda, i explica: Usa din dreapta si la capatul coridorului. Prvulescu comenta: Cumplit e asta, dom'le! Zici ca-si joaca mama si tata, nu cteva mii... Care ma mpr umuta, ca nu mai am un sfant? Matei scoase cteva sute de lei, Rosianu i trecu peste masa o mie: Nu stau nici eu cine stie ce. A strns tot Ioanid. Are o carte fantastica! remarca Prvulescu. De acord, dar stie sa si joace. si o face sistematic, mi vine sa cred ca e singur a lui pasiune, nu ca noi... Ioanid se ntoarse proaspat, elastic, cu tmplele umezite de apa. Ce facem, continuam? Asteptati o clipa, spuse Rosianu trndu-si scaunul napoi. Mi-ai dat o idee, mon cher ... Zici ca la dreapta? Perfect! Peste cteva minute, jocul se relua, nsa, dupa cum observa n sinea lui Rosianu, lncez ea, nu mai avea nerv. Cu exceptia lui Ioanid, toti jucau prudent. Prvulescu, desi pierduse zdravan, parea destul de detasat, continua sa palavrageasca. "Colporteaza ca o cumatra, este incapabil sa taca, sa tina pentru el ceea ce gnde ste", constata crispat Ioanid. ...ultimele masuri ale lui Averescu, spuse Prvulescu. Rosianu se interesa distrat, filnd cartea: Care-s alea? A nfiintat cartele pentru carne, a dat dispozitie sa se cultive intens legumele s i mai cu seama cartofii. Normal, constata Matei. Dezastrul economic e de nenchipuit.

Rosianu interveni: Notabil e cu totul altceva... Mi-a zis-o azi un artilerist care iesea de la Dabi ja. Legumele se vor cultiva pe tot ce este disponibil, indiferent daca?i vorba de orase sau sate: "gradini, curti, locuri virane, chiar si pe acoperisul caselor, acolo unde se poate asterne un strat suficient de gros de pamnt..." Asa suna ordi nul. Jucati, domnilor? se enerva Ioanid. Daca preferati, facem conversatie, dar pronun tati-va! Rosianu nchise cartile ca pe un evantai: E seceta, mon cher, se simte nevoia de forte proaspete. Hai sa-l chemam pe Teodo rini. Asculta-ma pe mine. Tipul e neranchiunos, dar mai ales beau joueur... Urmari, cu privire subtiata de atentie, reactia capitanului. Ce va iesi deasupra ? Ce va nvinge? Resentimentul sau viciul? Ioanid, dupa o scurta ezitare, ridica din umeri. Cum credeti... Eu nu ma duc sa-l chem... Merg eu, se oferi Prvulescu. Gogu Rosianu i se alatura. Vin cu tine... Rse: M-a mintit odata cineva ca sunt impozant si fac impresie... n asteptare, Ioanid si aprinse o tigareta, facnd ctiva pasi prin odaie. Matei deserta scrumierele ntr-o ulcica de pamnt apoi deschise geamurile. Declara cu tonul calato rului caruia n tren tacerea, la un moment dat, i se pare jenanta: Ce lunga iarna! Parca niciodata n-a durat atta. Ioanid replica, evolund pe aceeasi claviatura: Da, asa e... Foarte lunga. n viata mea nu mi-a fost att de frig. Ca durata si intensitate. Esti foarte tnar... Au fost Faurari si mai duri. Aveam nsa combustie si merinde si n-o simteam. Poate altii... Primul irupse pe usa Gogu Rosianu. Era alb, abia putea respira: Teodorini e mort. Asasinat. CAPITOLUL XVIII Doamna Valentina Fulga rdea, cu hohote. si lasase capul pe spatele canapelei si i se vedea dentitia impecabila, pna n fundul gurii. Mna splendida o tinea rezemata le nes de un prie-Dieu din acaju cu o tapiserie frantuzeasca. Hentsch i culese din poala hrtiile purpurii si biletul lui Roman. Se interesa sec: Ce spune? Femeia i traduse, printre hohote. Colonelul, crispat, constata glacial: Nu vad ce e att de amuzant aici... Valentina si sterse lacrimile. Ochii verzi pareau doua iezere n lumina unei dimine ti nalte, de iunie. nseamna ca ti-ai pierdut simtul humorului. Te stiam sportiv, Hentsch! Chiar daca ai pierdut, recunoaste ca festa e superba si ca Roman ramne un barbat delicios. Nu asta este exact calificativul pe care i l-as acorda. Pentru ca spumegi de furie. Sunt convinsa ca, daca n-ar fi razboi, te-ai simti ncn tat sa faca parte din cercul cunostintelor tale. Numai ca suntem n razboi. O sa treaca. Mi-ar placea sa va ntlniti dupa aceea. As prefera sa-l ntlnesc chiar acum. Se pare ca va cunoasteti bine... Valentina zmbi usor ironic: Gelos? Curios. Ei bine, nu fac nici un mister. Acum vreo zece ani, am fost putin ndragostita de Roman. Nu, nu, nimic serios, si asta nu din pricina mea. Ce vrei sa spui? Pur si simplu nu s-a uitat la mine. Ma considera prea tnara, o gamine nu-i spunea nimic. I-au placut totdeauna femeile coapte, cu experienta. Hentsch constata cu falcile nclestate: ntre timp lucrurile s-au schimbat...

Ce-i asta, o scena? si azvrlise capul pe spate cu aroganta, narile senzuale i zvcneau. Hentsch, simtindu-si nervii n vrful degetelor, facea eforturi eroice sa se stapneas ca. Alaturi, n vecini, pianul rencepuse ceea ce neamtul numea muzica funerara: Wagn er. Nu ntmplator, desigur, Wagner. Era de notorietate aversiunea neamtului pentru autorul lui Lohengrin. Ca si maresalul Hindenburg, l adora pe Mozart n vreme ce "sim bolurile" muzicii wagneriene i provocau colici intestinale. "nca unul din numerele lui Roman", gndi trntind paharul pe masa. Spune-i cum ti place. Mi se pare ciudat ca un domn serios sa cunoasca gusturile ra finate ale unei pustoaice. Pustoaica, desi avea doar saisprezece ani, era maritata de unsprezece luni. Petrec eam revelionul la Nisa, la Hotel Negresco si Fulga izolase masa noastra cu un ga rd de violete de Parma... Roman l cunostea pe barbatu-meu de la curse si s-a aprop iat sa ne felicite. Nu vad nsa de ce trebuie sa-ti dau explicatii... Hentsch i saruta mna, ncercnd s-o mbuneze: Multumesc ca ai facut-o totusi si te rog sa ma ierti. Ai grija sa nu se repete. Sunt o femeie libera din toate punctele de vedere si nt eleg sa ma bucur de aceasta situatie. Traim sub ocupatie, vorba lui Roman, dar n v iata privata nu accept acelasi statut. Scuza-ma, am o migrena. Parasi ncaperea cu capul sus, ofensata, princiara. Hentsch nclesta pumnii. Ar fi biciuit cu pofta acel trup superb, impertinent n splen doarea lui de zeita. Pe urma l-ar fi adorat... Se multumi sa puna mna pe telefon. Cabinetul colonelului Verzea. * Din pricina voastra, natarailor, dumic eu papara neamtului! Te faleai ca esti dib aci, ca-l tii pe Roman n palma. De furie neputincioasa, colonelul Verzea se blbia. Hentsch uriase la el ca la ulti mul racan. Nu-l vazuse niciodata att de dezlantuit, fusese ncredintat ca are nervi de fier pe care si-i poate controla n orice situatie. Dincu replica moale, atent sa nu-l atte: Nu m-am falit, domnule colonel. Roman era ca si prins daca nu se pripeau agentii dumneavoastra si ai lui Hentsch. De altfel, v-am atras atentia de la nceput ca ne mtii nu trebuie amestecati n actiune. Trebuia sa ramna afacerea noastra. De ce, ma? Oamenii care-l pazesc pe Roman i-au simtit imediat ca-s masluiti si i-au scos di n circulatie. De ce i-au simtit, desteptule? N-au cntat O tannen Baum sa-i cunoasca dupa nemteas ca, le-am dat straie civile. Un surs fin lumina chipul frumusel al agentului. Adevarat, le-ati dat straie civile. Toate nou-noute, luate cu dovada din magazie , toate aceeasi culoare si aceeasi croiala. Au schimbat o uniforma cu alta. Numai la sepci daca te uitai si era de-ajuns. De ce era de-ajuns? Dincu zmbi din nou: Unde ati vazut dumneavoastra, domnule colonel, romnas cu sapca neagra cu urechi si cozoroc lung? asta-i modelul soacatilor care la noi n-a facut pui. Nu mai zic, toti balani cu fete taiate si picioarele azvrlite pe sus ca la defilare. Pai pe a stia i mirosea si bunica-mea. Ma, da' destept esti tu! se mira fals Verzea derutat totusi de argumente. De ce a i tacut mlc si nu ti-ai slobozit oful? Dincu se uita dintr-o parte, ca pasarile, obicei care-l scotea din sarite pe Ver zea. Nu te mai holba ca o cioara! Zi, de ce n-ai vorbit? Nu m-ati lasat, domnule colonel. Erati grabit sa ne vedeti la treaba si ne-ati d at afara din cabinet. Verzea mesteca o sudalma cumplita si pocni cu pumnul n masa. Cum i dai de rost acum?

Lasati-ma sa actionez singur, doar cu doi-trei insi alesi de mine. Roman s-a mut at de la Demetrescu la o batrna pe Gradina cu Cai. si? S-a mai mutat de vreo paispe ori. Aia e, ca i-au cam secat refugiile. Daca unul ca Roman, uns cu toate vaselinele c e nu stie asta despre meseria lui intra ntr-un degetar si mai ramne loc accepta as emenea domiciliu, nseamna ca-i la anaghie mare. Dar ce are, ma, bordeiul ala? Nu-i deloc bordei, doar ca nici un ageamiu nu s-ar ascunde acolo. Casa este izol ata, fara vecini, cu o singura intrare. Stai ca ntr-o oala, te dai singur prins. Pai prinde-l dracului odata. O sa-l prind, replica Dincu. Siguranta din glas l impresiona pe Verzea. nghiti n sec: Cnd? Mine noapte. Am eu o idee... * Era un lacas vechi, pe jumatate ngropat n pamnt, n stilul bisericutelor satesti. Data din vremea lui Vasile Lupu iar ctitori i fusesera vel logofatul Duma Jumatate si soata dumnealui, jupneasa Stanca. Priveau acum stins, zugraviti pe ziduri, din alt veac si din alta lume. Domnul Mares si ridica ochii spre bagdadia nnegrita de fum, se uita la icoanele mo deste vegheate de candele albastre si rosii. Remarcabila i se paru doar o madona fara prunc raritate nvesmntata n strai bogat, albastru, pe care-l ghiceai de catif ea. tinea minile mpreunate cu privirea atintita spre cer, iar expresia era de un d ramatism coplesitor. Cteva lacrimi de o transparenta extraordinara spuneau multe d espre tehnica pictorului. Nu se afla n biserica nici un credincios: o calugarita batrna, adusa de spate si c am surda, facea toaleta sfesnicelor cu miscari ticaite, nsotite de susurul matani ilor. O umbra uriasa se culca pe presul din mijlocul bisericii si Mares ntoarse capul. V erneasca si facu trei cruci lungi si late si, gfind, se grabi sa se aseze ntr-o stra na. Halal locusor de taifet! comenta iritata. Dumneavoastra l-ati ales. Adevarat. Ei, ne-o ierta el Dumnezeu, bunutul si dragutul! Mares ridica din umeri: A iertat el altele, mai grave. Asa zic si eu... Trage al naibii n cosmelia asta.. Simt cum ma ia de la picioare. Striga spre calugarita: Da' voi nu ncalziti deloc p-acilea, maica? Batrna si duse mna plnie la ureche: Ha? Fa-ti pomana si zvrle un vreasc doua n godin... Parintele Costin? Vine mai ncolo. Verneasca se strmba: E surda ca o ciubota desperecheata. Propun sa ne grabim, spuse Mares, s-ar putea sa raciti! ti-e dumitale de gutunarul meu, cum mi-e mie de junghiul Sfintei Paraschiva, Doa mne iarta-ma! Se grabi sa nghesuie trei cruci mititele n sn cautnd reflex din ochi icoana cuvioase i. Nerabdator, Mares se interesa: Ce vesti aveti, doamna? Una buna, alta de oaie. ncep cu cea trandafirie. Puicuta se lasa mnata dupa pofta, zici ca-i cine n lant. I-am trimis a doua scrisoare si s-a executat la tanc. Azi a primit ravasul, a doua zi pe roua nescuturata, banii, pna la ultima para, se af lau n ocnita. Mares se trase mai n spate. Verneasca ncepuse sa se ncalzeasca si vesmintele emanau o duhoare insuportabila. Perfect. Urmatoarea scrisoare, spuse dezmortindu-si degetele, va cuprinde propun erea finala. O veti expedia peste trei sau patru zile.

Ba mai degrab', fatul meu. Chiar mine. Mares o cerceta mirat: De ce? Ticalosul de Dabija, scrsni coana Aristita, mi-a dat preaviz, ca la slugi, sa par asesc orasul n trei zile, daca nu, ma scoate cu ostirea. Ciudat... Doamna Cerchez n-a vorbit. E logic, altfel nu s-ar fi executat cu banii. Ce putea oare interveni? Coana Aristita rnji lugubru. Ne iubim al dracului ntre noi, neamurile! Nu-mi pasa ce-i n mintea lui, ma multames c cu a mea. Ce aveti de gnd? Nu ma clintesc pas! Cnd m-oi urni eu din urbea asta ticaloasa, apoi sa stii ca soa rele a nceput sa rasara pe nserat. Este comandantul orasului, cu puteri nelimitate. N-o sa mai fie multa vreme. ntru aceasta te-am chemat sa sfatuim mpreuna. Dinti, am socotit sa savrsesc singura ce am de savrsit, dar m-am ncredintat ca nu ma tin put erile si apoi ragazul scurt mi da brnci. Mares se ntreba curios ce mai nascocise mintea diabolica a batrnei. Era un exempla r unic, cum nu mai ntlnise nici n literatura sau istorie. Poate doar acea Caterina Sforza, al carei "machiavelism" strnise admiratia lui Machiavelli nsusi. ti zisei rndul trecut ca am mai dibuit o carare care duce tot la streangul lui Dab ija. Mi-amintesc ca ati fost foarte misterioasa. Acum mi-a trecut. Atta ti zic, marfa e de mare soi, halva, dar o sa-ti usureze tes chereaua. Sa vedem... Vino mine seara la mine, dar nu nainte de 10, si-ai sa pricepi singur ce daruiala p uiul trgului ti fac, oricte parale te-ar costa. Nu puteti sa-mi spuneti macar n mare despre ce este vorba? Acuma nu, ca am alte daraveli. Atta-ti spun, ca nu trec trei zile si ticalosul de nepotu-meu o sa muste tarna. Doamne ajuta! Se nchina cu credinta si se ridica, rezemndu-se n baston si bratul stranei. Lui Mar es i veni sa fluiere, dar si aminti ca se afla n biserica. Calugarita se repezi cu pasi precipitati n urma batrnei. Acusi pica si parintelul. O pataca, doua pentru sfnta biserica, nu lepezi, maicul ita? Verneasca raspunse gros: Sa va lepede Dumnezeu, ca doar sunteti amploaiatii lui si are mai multe parale d ect mine. * Consternat de asasinarea lui Teodorini, Dabija lua legatura cu Cartierul lui Aver escu. Generalul, aflat ntr-o discutie cu Zaharov si Berthelot asupra evolutiei ev enimentelor din Rusia, i recomanda calm, asigurndu-l ca peste doua zile colonelul Roman avea sa soseasca n Moldova. Va lua chestiunea n mini si va desemna binenteles un alt ofiter de contrainformatii n locul lui Teodorini. Extrem de ngrijorat, Dabija facu totusi unele investigatii pe cont propriu. Maioru l fusese njunghiat si, si zise generalul, nu trebuia sa fii un mare detectiv ca sa -ti dai seama ca autorul era desigur un familiar. n ncapere nu exista urma de buscu lada, toate lucrurile, pna la cel mai marunt obiect, se aflau ntr-o ordine desavrsit a, iar lui Teodorini i se aplicase o singura lovitura de cutit, trupul consultat de un medic neprezentnd alte urme de violenta. Dabija conchise ca maiorul fusese luat pe neasteptate. Nu primesti ntins pe sofa si n tinuta de noapte dect un intim. Alaturi, n odaia n care cei patru jucau poker, nu se auzise nici un zgomot. Binentel es, suspecti erau n primul rnd Ioanid si Rosianu pe ceilalti doi i socotea prea nens emnati, nu meritau sa fie luati n considerare nici macar cu titlu de inventar dar se feri sa faca cea mai mica observatie. Binenteles, nu excludea posibilitatea ca ucigasul sa fie un tert care sa se fi introdus n casa fara a fi observat. N-ar fi fost greu, caci gazda n vrsta si cam surda dormea desigur la ora aceea, iar poker

istii, bauti si adnciti n joc, habar n-aveau ce se petrece n hol sau camera lui Teo dorini. Ipoteza nsa nu-l convingea, suspiciunile lui apasnd tot mai mult asupra lu i Ioanid si Rosianu, vizndu-l n special pe acesta din urma. n asteptarea lui Roman, generalul dubla paza de la Statul-Major si ncepu sa-si fereasca spatele... n ce ma priveste, declara Gogu Rosianu pocnind din degete, nu mai am nici un dubi u. Se uita pe sub sprncene la Ioanid, cu expresia de satisfactie caracteristica indiv idului ale carui pronosticuri s-au confirmat. Nici eu, zmbi ironic Ioanid. L-ai lichidat cnd ai pretextat ca te duci la toaleta. Aceeasi ipoteza e valabila si pentru tine. Rosianu salta din umeri, continundu-si teoria: De cnd te-am cunoscut mi-am dat seama ca esti omul marilor surprize. De altfel, nu -i o noutate, ti-am mai spus-o... Observ ca-ti place sa repeti. Iar cnd v-ati certat deunazi pe chestia cu dama, am nteles ca esti n stare sa si uc izi. N-am vazut n viata mea o expresie mai feroce. Ioanid lasa tocul din mna si si mpreuna pumnii sub barbie: Nu stiu ce ma determina sa-ti dau explicatii, dar fiindca tot n-aveam altceva mai bun de facut daca remarci, Dabija pna una alta ne-a taiat accesul la documentele secrete hai sa discutam! ntmplator, pentru doamna n cauza am o stima deosebita. Ia te uita! se hlizi Rosianu. Asa-i zice acum la gimnastica de asternut? Te rog, nu fi trivial. O stimez si orice aluzii sau insinuari nedelicate la adre sa ei ma fac sa-mi pierd cumpatul, cu att mai mult cu ct viata mea particulara nu intereseaza pe nimeni. n plus, unul dintre marile mele pacate este ca nu izbutesc sa-mi pastrez calmul cnd constat ca cineva vrea cu tot dinadinsul sa ma enerveze . Or, Teodorini m-a zadart cu tenacitate, cu voluptate as zice, si pe masura ce ma enervam, insista. M-am stapnit greu sa nu-l crpesc... Rosianu deschise palma elucidat: Eu ce ziceam, mon cher? Tmpenii. De aici, pna la a astepta doua zile, ca sa vin la zar si sa-l asasinez, e oleaca de drum. Nu stiu ce impresie ti-am facut... Foarte proasta. ...dar nebun nu sunt n nici un caz. M-au durut fara ndoiala aluziile lui Teodorini, nsa cred ca esti de acord cu mine cnd afirm ca pentru un barbat normal nu-s sufic iente niste vorbe nefericite pentru a-i vr cutitul n mna. Depinde... Ioanid scoase o tigareta din tabachera de argint si ncepu s-o frece mecanic, ntre d egete. Zmbi: Mai zilele trecute, ma suspectai c-as fi agent german... Binenteles. Nu vad nsa legatura cu moartea lui Teodorini! Asculta-ma! Nu-s expert n materie si chestiile astea care tin de informatii, contr ainformatii, spionaj n fine, tot un soi de politie n acceptiunea plebei, iar eu nu f ac exceptie nu m-au pasionat niciodata. Cred ca n viata mea am citit un singur ro man cu detectivi... Ma rog, vorbeam despre altceva ncercam sa-ti explic ca orict de ignorant as fi, mi imaginez greu un agent de calibru nu trimiti plevusca pe lnga un Stat-Major cu nervi de cucoana isterica si impulsuri de corsican sngeros care razbuna dezonoarea adusa doamnei inimii sale. Gogu Rosianu sufla scrumul cazut pe birou apoi se uita la Ioanid. Ceea ce-mi demonstrezi matale acum suna foarte logic, dar din modesta mea experie nta am nvatat ca de cele mai multe ori adevarul este neverosimil, dreptatea, nedre apta nu, nu ma dau n vnt dupa paradoxuri, sunt simple constatari iar viata, de cel e mai multe ori, ilogica. Mi s-a mai ntmplat sa ntlnesc tipi care ncercau sa stea cu amndoua picioarele n acelasi pantof. Ioanid, neobisnuit de calm, si vr minile n buzunare. Rosti pe un ton neglijent, cu ti gara ntre buze: Habar n-am ce vrei sa spui. Am enuntat o ipoteza. Achitndu-l pe Teodorini, ai izbutit, cum spune frantuzul, d

oua lovituri cu o singura piatra. Ai lichidat ofiterul de contrainformatii de ca re te mpiedicai n activitatea ta clandestina si totodata omul care ti-a ofensat feme ia iubita. E, ntr-adevar, o ipoteza. Dar n virtutea acelorasi date pe care le presupune perso nalitatea unui spion, crezi ca as fi lucrat att de descoperit? Gogu Rosianu salta din umeri: Mon cher, aceasta-i o ntrebare la care trebuie sa-ti raspunzi singur. Esti n orice caz mai familiarizat dect mine cu metodele de lucru subversive, iar n materie de me serie, stii foarte bine, exista stiluri si stiluri... Ioanid surse obosit. Trimise cu un bobrnac usor cutia de chibrituri spre Rosianu c are-si alegea concentrat o tigara n cutia Macedonia. Dragul meu, abandonez partida. Suferi de un negativism ncapatnat. Rosianu se ridica brusc si ncepu sa se plimbe agitat prin cabinet. Negativism ncapatnat! Cnd eu stiu exact cum s-au petrecut faptele, stiind ca-l detes ti pe Teodorini si asta organic, chiar de la nceput, si deci cu mult nainte de a f i intervenit incidentul cu dama, nu puteai sa te uiti la el fara sa te crispezi. .. Nu te nseli, l ntrerupse Ioanid. Am n oroare copoii si barbatii cu ten de fecioara. Poti sa retii aceste declaratii n defavoarea mea... Retin ce vreau eu si n-am nevoie de indicatii. Deci cunoscnd resentimente si incid ente, mai stiind ca mi-s neprihanit, alb nenufar, si procednd prin excludere, nu-i firesc ca pun la ndoiala tot ce spui? Ioanid, plictisit, si trecu degetele prin par de cteva ori. Nu-i firesc. si eu ma stiu nevinovat, nenufar, crin, ghiocel sau alba mioara si totusi nu-ti arunc n spinare o crima. n fond, puteam sa cad victima aceluiasi ratio nament. Faptul ca nu l-am descoperit pe vinovat nu ma ndreptateste sa azvrl anatem a asupra unui ins, numai pentru ca odata, la mnie, i-a dat cu tifla victimei, iar n momentul critic se afla din nefericire la mai putin de zece metri de aceasta. n fine, ca evolua n acelasi perimetru. Rosianu si ndrepta centironul peste pntece. Am nteles. si n fond, care-i teoria ta? Daca prostii aia doi, Prvulescu si Matei, nau ucis e o certitudine, cred ca esti de acord subsemnatul n-am ucis, idem n ce te priveste, cine dracu' l-a aranjat pe Teodorini? Ioanid rse: Vezi cum vii la vorba mea? Fiindca aia doi sunt prea fraieri, iar eu stiu ca n-a m omort, nseamna ca ipso-facto Rosianu e criminalul? ...De ce excluzi posibilitate a ca ucigasul sa fie o persoana straina? Cine? Nu-s ghicitor! Daca i cunosteam numele, pna acum as fi "govorit", vorba aliatilor nostri. Certitudinea mea este ca asasinul a venit de afara si a actionat n timp c e noi, ametiti de Courvoisier, filam foitele. Exclus! Ioanid ridica sprncenele, surprins de tonul categoric al lui Rosianu: De ce? Celalalt facu o pauza nainte de a vorbi. Se uita cu un aer aparent distrat pe fere astra: Cnd s-a culcat, gazda a ncuiat si a tras zavorul. ti-o declar n mod categoric pentr u ca a facut-o n fata mea. si? Ce naiba, vrei si un desen? Pe usa deci nu s-a putut intra, iar fereastra de la od aia lui Teodorini n-a fost fortata. n consecinta, doar cineva din interiorul case i l-a ucis. Aha! ncep sa nteleg... De ce nu i-ai comunicat lui Dabija concluziile tale? Din doua motive: unu, ghinararul nu mi-e simpatic... Tacu si Ioanid, incitat, ntreba: si doi? Doi... Hm, vorba turcului: vrajmasi sa dea Dumnezeu, ca iatagane sunt destule. M i-a fost teama pentru propria-mi piele... *

Depasisera ruinele cetatii o potcoava de ziduri stirbe datnd din vremea lui Alexa ndru cel Bun si se nfundasera n aleea strajuita de tei. Vara, trgovetii se plimbau aici ca pe un soi de Corso estival, mncau halvita, nghetata si caramele lipicioase, umbrelute de dantela zburdau fluturi jucausi alaturi de palariile nalte si lucio ase, ale caror boruri porunceau canoanele modei n-ar fi trebuit sa depaseasca vrf ul mustatilor agresive. La capatul aleii, n zavoi, Tase Cociasu, cel mai ntreprinza tor crciumar din urbe, deschisese o baraca, "La miaua romna". Peretii din lemn napa diti de trandafiri cataratori si glicina, perdelele vesele, oalele cu flori de l a feresti, obloanele verzi cu vasistas scobit n forma de inimioara si o vaca ce pa stea totdeauna n apropiere, balanganind din clopot spre a completa decorul, i facea u pe cei mai voiajati sa se nchipuie undeva, ntr-un han din Elvetia. Aici, n chlet-u l lui Tase, domnii puteau consuma dupa pofta patricieni, mititei, fripturi napra snice date prin cimbru dar mai cu seama vestitul miel haiducesc, la a carui prep arare dichisita, n gropnita asternuta cu jar, asistau plini de emotie. Damele, ma i delicate, gustau nentrecutele alivenci ale coanei Vetuta, se dadeau n vnt dupa tra ndafirii caramelizati... Iarna, Tase nchidea birtul si, dezbracata de roze si glicina, baraca devenea sordi da. De fapt, toata privelistea i se parea sinistra lui Dabija. Pustietatea, copaci i ncremeniti, dunele de zapada iar departe, n zare, cocoasele dealurilor i sugerau u n peisaj lunar. Strnse umerii Alexandrinei care tremura ntr-un mantou urias din sp inari de vulpe. Ce idee sa ne ntlnim aici! Parca am fi contrabandisti. Ce altceva suntem? observa femeia cu buzele nghetate. Unii traficheaza tutun si al cool, noi traficam sentimente. Generalul, scit, o strnse mai aproape: Iar ncepi? i cauta tmpla sub gluga de blana si-o saruta. Mi-e dor de tine, Sandra.. . Hai la noi, mai avem timp... A, nu! Nu! Te rog, nu acolo. tipase si generalul se uita instinctiv n jur. Undeva, foarte aproape, o pasare pe care Dabija nu putea s-o identifice nu traise niciodata la mosie, vacantele petr ecndu-si-le tot n strainatate, n internatul scolii de cadeti croncani lugubru. Te rog, iubita mea. Vreau sa te tin n brate... Nu acolo! Nu mai suport, ntelegi? Nu nteleg... Mi-e sila de odaia aceea, de fiecare obiect, de mirosul ei, de patul acela strai n, de ochii care pndesc. i simt tot timpul n ceafa, pe trup, mi scotocesc totul, pna si sufletul. Dabija se crispa: Evident, nu-ti cer sa idolatrizezi pavilionul Algiencelor, nici sa-l socoti templ u... l am n oroare! se cutremura doamna Cerchez. ...dar mi se pare straniu sa-ti provoace repulsie. Am consumat acolo ceasurile no astre cele mai frumoase. Femeia se lipi de pieptul generalului. Ridica bratele, trecndu-i-le pe dupa gt. Iarta-ma, Dimitrie... Nu fi suparat... Oriunde n alta parte, dar nu acolo... Izbu cni ntr-un plns isteric: Oriunde! Chiar si aici. Dabija, suparat, se degaja, desprinzndu-i ferm minile. Evident, putem oferi oricnd solutii absurde. si iarasi, oricnd, daca nu ai de-a fac e cu o bruta, cteva lacrimi pun punct unei discutii n care nu ai argumente. Doamna Cerchez ncremeni: Nu-mi vorbi asa, Dimitrie... Nu merit. ntelege-ma, sunt n bratele tale si stiu ca Verneasca se uita la mine. Ma saruti si i vad rnjetul... mi nchei corsajul si degete le nu sunt ale mele. i simt pe piele minile ei, ca niste libarci... nfiorator! Am crezut ca am terminat odata pentru totdeauna cu aceasta ordura. Poimine pleaca d efinitiv din trg. Ce mai vrei? Nu stiu... Nimic, suspina doamna Cerchez. Iritat, generalul si aprinse o tigareta. Continua pe acelasi ton: Propune tu o alta solutie. Spune-mi tu o gazda unde ne putem vedea. O gazda discr eta, fara vecini si unde sa nu te ajunga labele cazaturii!

O sa gasim... Trebuie sa gasim. ti stau la dispozitie. N-o mai tinea pe dupa umeri si fara sa-l priveasca, din scrsnetul cizmelor pe zapa da nghetata, doamna Cerchez si dadu seama ct este de nervos. Dimitrie, sopti. Generalul nu raspunse si femeia l chema iar: Dimitrie... Ascult. Alexandrina Cerchez si ridica ochii umezi: ti dai seama ca noi doi nu ne mai putem ntlni fara sa ne certam? Spui ca ma iubesti ... Imens, chiar si atunci cnd esti absurda. O rasuci brusc spre el si o saruta pna simti ca trupul suplu cedeaza, gata sa se prabuseasca. De ce ma chinuiesti, dragul meu? Dabija ofta dnd din cap: Logica femeilor, Dumnezeule! De o saptamna astept sa te vad, sa te mbratisez, sa t e iubesc, iar tu mi oferi un picnic printre ruine si iceberguri. n sfrsit, asta este. .. Data viitoare poate ca am sa fiu mai norocos. Mi-ai scris ca trebuie sa-mi co munici ceva... Alexandrina suspina si si musca buzele: Nu cred ca acum pot sa-ti mai spun... Ai dreptate, sunt absurda. si locul asta e absurd... Alta data... Dabija o zglti usor si gluga i aluneca de pe buclele ridicate n crestetul capului. Dumnezeule! sopti nfiorat, ct poti fi de frumoasa! Hai, fetita mea, spune-mi despr e ce este vorba. Nu, nu acum. Hotart, vrei sa te bat. Doamna Cerchez nchise ochii: Sunt nsarcinata. Dabija simti ca-i vine ameteala. Se blbi: E... al meu? Doamna Cerchez dadu din cap si n clipa urmatoare simti ca zboara. Generalul o tin ea n brate si o nvrtea ca pe un copil scotnd chiote de iodler. Cnd i dadu drumul, nc sa o sarute salbatic. Fata, minile, gulerul de blana, ochii si doamna Cerchez sim ti ca plnge. Dragul meu, sopti tulburata. Generalul, rznd printre lacrimi, si sterse obrazul cu batista. N-am mai plns de la cincisprezece ani, cnd din cauza unei pedepse nu mi s-a ngaduit a particip la parada de primavara organizata de printul Karl... Sandra, zna mea.. . Scufita mea Rosie... Sunt cel mai fericit soldat din... din tot razboiul asta afurisit! Se lasa n genunchi si-i mbratisa picioarele. Impresionata, Alexandrina i dezmierda p arul de pe ceafa: Daca vrei... Daca tii foarte mult... putem trece pe la tine. Cred ca nu-i prea tr ziu. La al treilea Armagnac, ochii generalului straluceau. Era doar n camasa, adnc desche iata la piept, rdea tot timpul si bucuria l facea sa para extrem de tnar. Alexandrina i surdea materna, cu aerul acela specific al femeilor ndragostite, misca te de pustismele iubitului. Arati ca un baietas. Chiar asa ma simt. Spune-mi... Ce se va ntmpla daca razboiul nu se va termina nainte ca eu sa nasc copi lul? Generalul i ntinse paharul: Avem timp sa ne gndim la toate. Un lucru e sigur: copilul acesta e al meu, si num ai al meu, si nu voi ngadui nici o secunda sa poarte alt nume. Pe... Cerchez l-ai informat?

Ochii femeii se dilatara de stupefactie: Esti nebun? Cum sa-i spun? Dabija reteza aerul cu palma Trebuie neaparat s-o faci. O femeie n situatia ta trebuie ngrijita, menajata, dorl otata, ferita de necazuri. Dimitrie, esti beat? Sa-i pretind sotului meu sa ma dorloteze pentru ca am ramas grea cu alt barbat? ti-ai ratacit simtul comun? De ce nu? Este un act de umanitarism. Ma faci sa-mi pierd mintile! Cum vine asta? Iorgule, adu-mi ceaiul la pat, caci port n pntece pruncul lui Dabija. Foarte normal. Cnd un barbat si o femeie traiesc mpreuna, e mai mult dect natural s a se anvizajeze posibilitatea unei sarcini. Sau poate ca Cerchez mai crede n basm ul cu barza. Nu fi caraghios! Iorgu habar n-are ca esti amantul meu. Ce?! Nu stie. De unde sa stie, daca i-ai nchis gura Aristitei? Instinctiv si coborse pleoapele. i platise a doua oara birul, fara stiinta generalulu i. ti-ai nchipuit ca m-am apucat sa-i fac marturisiri? Chipul lui Dabija deveni brusc serios: Barbatul tau stie tot, Sandra. Facu o pauza: I-am spus eu. Doamna Cerchez pali. ntreba ngrozita: I-ai spus tu?! Da, asa mi s-a parut cinstit. Nu suport minciuna, iubita mea, iar mai devreme sa u mai trziu, tot trebuia sa afle ce se ntmpla cu noi. Am preferat s-o fac imediat p entru a te putea apara mpreuna de manevrele Verneascai sau altora din specie. Ce ma surprinde este ca nu ti-a relatat discutia noastra. Foarte interesant... Ochii femeii scoteau fulgere. Gemu: E un sfnt. Iar tu... tu... Generalul i astupa gura cu palma. Nu, Sandra! Stapneste-te! Nu spune lucruri peste care nu se mai poate trece... Ia rta-ma daca te-am suparat, am fost mnat de cele mai splendide intentii. Da! Musca -ma! Loveste-ma, dar nu pune ireparabilul ntre noi! i simtea dintii opintind sa-i sfrtece palma, pumnul mic i izbea bezmetic umerii si s pinarea. Dabija repeta mecanic: Calm, Sandra... Calm... Brusc, doamna Cerchez i se desprinse din brate si se azvrli pe canapea plngnd cu hoh ote. Generalul privi cteva clipe trupul zbuciumat de convulsii. Vru s-o ia n brate dar se razgndi. Simtea instinctiv ca n clipele acelea femeia nu i-ar fi putut sup orta dezmierdarile. Mna siroia de snge si generalul si turna peste rana, la lavabou , tot continutul sticlei de coniac. Improviza un pansament din batista, tinnd ntre dinti unul din capete, apoi se aseza pe fotoliu asteptnd-o pe doamna Cerchez sa se linisteasca. Cnd ridica ntr-un trziu capul, Dabija fu impresionat de durerea si disp erarea care-i ravaseau chipul. Fara sa-i arunce o singura privire, Alexandrina nc epu sa-si rnduiasca tinuta. Generalul ncerca sa-i prinda minile: Iarta-ma. Doamna Cerchez l privi cu ochi din care tot ceea ce fusese cu cteva minute nainte d oar fericire, duiosie si dragoste se alungase, lasnd un pustiu plin de deznadejde . Ochi goi, uscati. Iarta-ma, Sandra. Niciodata. * Biletul Nataliei i parveni spre seara. Lua cina ca de obicei ntr-un birt modest de pe Calea Mosilor si crciumarul, nea Gica, afisnd un aer conspirativ, i-l lasase pe coltul mesei. l tin de ieri! N-ati trecut pe la noi si nu stiam unde sa va gasesc. Roman nvrti circumspect plicul ntre degete ca pe o carte de joc. mpinse farfuria, in

teresndu-se: Cine zici ca ti l-a lasat? Nea Gica salta din umeri: Nu prea am luat aminte. Un tinerel... Dupa straie parea slujbas marunt de cantela rie... Rndurile fusesera grifonate n graba, cu un scris dezordonat. Vino neaparat sa ma vezi. Stau la Maruka Dobrota, pe Putul cu Apa Rece. Raul e b olnav. Natalia.

Oscilnd ntre mnie si ngrijorare, colonelul azvrli ctiva lei pe masa si renunta sa man e. Drumul i se paru nesfrsit. Pe masura ce se apropia de locuinta Marukai, simtea cum furia, o furie nimicitoare, i cuprindea faptura pna la cea din urma fibra. "mi vine s-o strng de gt! Cretina! Mi-a fagaduit n mod ferm ca pleaca..." Stabilisera de comun acord, nca la sfrsitul lui noiembrie, atunci cnd ocuparea Bucu restilor de catre Mackensen devenise iminenta pentru oricine, ca avea sa se refu gieze mpreuna cu baiatul n Moldova "Asa a fost ntotdeauna!" bolborosi cu glas tare si un trecator ntoarse capul surpr ins. Roman saluta reflex, grabind pasul. "ncapatnata, mincinoasa, tembela si cu ide i..." Se separasera de doisprezece ani si, desi Natalia se recasatorise ntre timp, cont inuau sa pastreze relatii aproximativ camaraderesti. Evident, la mijloc se afla n primul rnd Raul, astazi adolescent de paisprezece ani, si apoi, considera Roman, asa e civilizat. "Mi se pare absurd sa nu felicit de Craciun o femeie despre ca re cndva am stiut cum arata n camizol si ce model de soutient-gorge prefera." Din pricina vietii dezordonate a lui Roman, baiatul ramasese la Natalia si, dupa cte p utuse constata, se simtea foarte multumit. n realitate, Silvan, sotul Nataliei, m aior de cavalerie, era un barbat cumsecade care nu pretindea dect ca nevasta-sa s a-l accepte n preajma ei. Din nefericire, se prapadise cu doi ani nainte de izbucn irea razboiului, ntr-un accident stupid. Dupa moartea lui, Roman devenise mai ate nt cu Natalia, o frecventa mai des, punndu-i la dispozitie serviciile sale. Compa siunea pentru o femeie ramasa singura si grija pentru copil fusesera nsa interpret ate gresit de Natalia care ncercase o mpacare. Elegant dar ferm, Roman o facuse sa n teleaga esenta unui batrn proverb englezesc: nu-i destept ala care greseste de dou a ori... nca de la nceputul toamnei, colonelul insistase ca Natalia sa ia baiatul si sa plec e la Iasi. i cunosc pe teutoni... Niste salbatici, si educa din leagan pruncii ca pe niste ca nibali. Crede-ma, nu-i o societate indicata pentru o femeie singura cu un copil. Exagerezi... L-am cunoscut odinioara pe capitanul Schlieffen de la ambasada germ ana si te asigur ca n-am ntlnit nca un barbat mai fermecator si mai devotat. Roman rnjise: L-ai cunoscut n vreme ce schita pe pardoseala de marmura a salonului de dans doi p asi de gavota si trei de menuet. Mi-ar placea sa-l vezi cnd scoate sabia. Nu toti barbatii sunt brutali, replicase Natalia privindu-l cu tlc. "Macar de-as fi crpit-o o singura data!" reflectase colonelul, dar si tinuse gura. N-avea sens s-o atte. Hai sa nu ne certam. Ia te rog baiatul si mbarca-te. Am sa fiu si eu mult mai lin istit. Nu crezi ca esti egoist? Vasazica sa ma trambalez n conditii mizerabile spre un ora s unde totul mi-este complet strain, numai ca tu sa te simti bine... Pna la urma nsa o convinsese, sau asa i se paruse. Strada era linistita si, dupa o scurta investigare a mprejurimilor, Roman se hotar sa intre n curte. Se vedea lumina la doua ferestre cele de la iatacul Marukai si din sufrageria mica. Cunostea bine casa caci Dobroteasa, alta nebuna, casatorita cu un chefliu notoriu, dadea pe vremuri petreceri de pomina, ncercnd sa-l lege de p rispa pe barbatu-sau. Izbutise ct ala care facea borti cu degetul n apa. nainte de a bate n usa, avu un moment de ezitare. La prima vedere, nimic nu parea suspect. Natalia locuia la Maruka, prietena ei din copilarie, simtindu-se probab il mult prea singura n casa enorma de la Domenii. Nici faptul ca stiuse unde sa-i

adreseze biletul nu era surprinzator. Cnd se despartisera, o avertizase ca toate mesagiile sa i le expedieze la bodega lui Gica unde trecea cel putin o data la doua-trei zile... Nici boala lui Raul nu era o noutate. La zece ani contractase o scarlatina si de atunci se subrezise... Ciocani scurt n panoul de sticla mata, protejata de arabescuri din fier forjat. "Daca-i o cursa, m-am ars." Urca n goana treptele care duceau n holul pretentios mobilat n stilul anilor 1880, c u un urias tavan de sticla. Slujnica batrna l urma anevoie. Unde-s doamnele? se interesa Roman. Simti dintr-o data, n mod nedeslusit, ca se afla n primejdie. n holul sufocat de og linzi, draperii, armuri si plante de interior, ardea o singura aplica, zvrlind o l umina vatuita. Cednd primului impuls, colonelul se rasuci pe picioare si se precip ita pe scari. Din spatele cuierelor-pom, ncarcate cu paltoane grele, mblanite care strajuiau int rarea, se ivira doi barbati cu pistoalele n mna. Fara prostii, domnule colonel! Avem ordin sa tragem. Roman se uita peste umar. Desprinzndu-se din umbra armurilor, alte patru siluete i tineau spatele. Pocni din degete si zmbi. E clar, domnilor, ati cstigat. CAPITOLUL XIX

Catre ceasurile 10 seara, Dobre cojocarul auzi zgreptanat n geamul de la bucatari e. Se uita reflex la ceasornicul C.F.R. care ticaia pe polita si ridica mirat di n sprncene. Micsora flacara opaitului si se apropie de fereastra. Anton i facea sem ne sa se grabeasca, prada unei agitatii neobisnuite. Nea Fane, gfi, l-au gabuit. Desi ghicise imediat despre cine e vorba, Dobre insista: Pe cine, ma? Pe cine?! Pe Roman, dracu' sa-l ia! Nu-s nici doua ceasuri. Se plimba furios prin bucataria mica nconjurnd la nesfrsit masa, incapabil sa se op reasca. Ci stai locului, ca ma ametesti! Anton nu-l asculta. Perora si pe fruntea asudata suvitele de par se lipisera, ca pomadate. Cu lumnarea si-a cautat-o, domnule! Cu lumnarea si cu farul n plina zi. L-au ncoltit ! Eram doar patru insi, ei paisprezece, n-am putut face nimic. Din prima clipa am stiut ca opintim de pomana. Cnd omul si pune singur juvatul de gt, prosti aia care -l tin de mna. Nu pricep nimic, Antoane! Vorbeste limpede, fara sa le balmajesti. Cum l-au prin s? Ca pe un clontan netrebnic. A mncat la birtul ala, din Mosilor, si pe urma a luat -o valvrtej la vale, a tinut-o ntr-o goana pna la Putul cu Apa Rece. Dupa pas, mi-a m dat seama ca-i mnios Bistrita... si? A intrat ntr-o hudubaie boiereasca iar noi am ramas ca de obicei, de caraula. Nu trec cincisprezece minute si vedem o berlina ct o corabie ca opreste. Au cobort op t nemti n uniforme, narmati pna n chipie. Au dat navala n casa si am nteles ca de dat asta i s-a nfundat, dar am ramas sa vedem ce se ntmpla. Noi, nea Fane, nu puteam fa ce nimic. stiu. Zi mai departe. Anton facu un gest de lehamite: Ce sa mai zic! Cnd au iesit din casa, erau paispe. Paispe insi pe un singur om, ct o fi el de colonelul Roman! Cred ca nici el n-a ncercat nimic. Fara doar si poate... Pricep dara ca sase l-au priponit nauntru si tot s-au temut sa le scapa. De-aia i-au chemat pe ailalti. E rau, Antoane. Cum se poate mai ra u...

Eu zic ca-i bine? Noi n-avem nici o vina... A cui e locuinta? A unuia, Dobrota. S-a refugiat cu nevasta-sa n Moldova si casa a ramas pe o slujn ica batrna. Mi-a spus un mosneag din vecini. stii unde l-au dus? Anton rse amar: Mi s-a mbolnavit soferul de la automobila. Cum sa te tii dupa ei, nea Fane? Ai dreptate... Asa e... Am ntrebat ca prostul... Rupse o margine de gazeta si si rasuci o tigara groasa. Se uita la Anton fara sa-l vada, cu gndul n alta parte: Trebuie sa aflam cu orice chip unde l-au depus. Asta-i lesne. Dar dupa aia? Ce facem dupa aia? Cojocarul l cerceta lung si ncepu sa rda ncetisor. Bag de seama ca ti-a devenit drag... Pometii lui Anton se aprinsera. mi pare rau de vremea prapadita zadarnic. Oare? La ce ma iscodesti, nea Fane? stim toti cine-i Roman si ce pret are, ca nu de co ada prepelitei s-a hotart ca trebuie ocrotit. Mda, asa o fi... Mie mi s-a parut nsa ca ai pus si oleaca de suflet n trebusoara a sta. Tnarul si cobor privirea pe fata de masa cu floricele verzui. n scrumiera scoica sti bita la margine fumega tigara cojocarului. Recunoscu cu jumatate de glas: Poate ca am pus, nea Fane. Eu si Roman nu suntem din aceeasi lume si vorbim fiec are alta limba. Mi-au placut nsa totdeauna barbatii adevarati, tocmai pentru ca eu nu m-am socotit unul dintre ei. Sunt bicisnic la trup si nici tarie mare de cuge t n-am, mi dau lacrimile din te miri ce... Cnd citesc o carte, ma uit la o floare sau vad cersetor schilod la poarta de biserica... Roman, ct e de zurliu si nechibz uit, are vna... Cum o dregem, nea Fane? Nu stiu, baiete... stiu doar ca trebuie musai slobozit. * Coana Aristita Verneasca l astepta pe lumina mica picotind n jilt alaturi de o stac ana de ceai stropita din belsug cu rom. Uriasa, parnd ca nici nu respira, avea ce va monstruos n nemiscarea ei. Semana cu un idol hidos din tara lui Soare-Rasare, u na din zeitatile acelea malefice carora ochii bridati le aprind betisoare de tami e si ambra, mpodobindu-le cu straie din hrtie rosie spre a le mbuna cugetul si a le abate mniile pe ct de capricioase, pe att de aprige. Lasase usile ncuiate doar din clanta si cnd auzi pasii lui Mares n curte racni un " pofteste!", care facu sa zangane ciucurasii de clestar ai unui sfesnic vienez. Ca uta apoi reazam bun bratelor ntre doua vrafuri de perne, caci jiltul, ologit de a ni, se afla ciung pe o parte. Ca toti batrnii, si simtea minile prea grele si se mpl ineau poate treizeci de ani de cnd toate vesmintele Verneascai erau prevazute cu b uzunari adnci. Domnul Mares mormai ceva ce aducea a buna seara. Batrna l cntari scurt, fara sa se cl inteasca: Leapada-ti cusma si giubeaua. Hm! facu Mares cautnd din ochi soba. Nu-i prea cald la dumneavoastra. i miez de Faurar si nu motul lui Cuptor. Credeai ca vii la cules de abricoase? Mares salta din umeri si si descheie nasturii fara sa se dezbrace nsa. Nemaiasteptn d sa fie poftit, se aseza pe un scaun cu spinarea rotunjita, zicndu-si ca femeia aceasta este incapabila sa sloboada o singura vorba care sa nu fie dezagreabila si rastita. Cum crezi, spuse coana Aristita, urmarindu-l cu coada ochiului ca sa nu rasuceas ca gtul. O sa ai de adastat si toalele te-or stnjeni. Negustorul o cerceta surprins. ncerca sa zmbeasca: Daca nu trebuie sa trag la galere... Acolo ajungi dumneatale singur, fara povata mea. Mares personal nu se dadea n vnt dupa profetiile lugubre si, un pic superstitios,

atinse ca din ntmplare piciorul de lemn al scaunului. Doamna Vernescu, declara consultndu-si minile, as prefera sa intrati imediat n subi ect. Mai sunt doar doua ceasuri pna la miezul noptii iar eu am nca probleme de rezo lvat. Cuprinsa brusc de un acces, batrna ncepu sa tuseasca. Era ceva oribil, se congestio nase pna la vnat si, necata, parea gata sa-si dea duhul. ntinse mna dupa paharul cu a a si abia dupa aceea si drese grumajii scuipnd n batista. Oripilat, Mares ntoarse och ii. ncerca sa-si reprime greata, respirnd de cteva ori adnc. Iar te grabesti, fatul meu? Pe vremea mea, oamenii nu se zoreau att si traiau mai bine si mai mult. ti spune Verneasca azi o vorba careia, daca apuci cumva anii m ei si nu esti neghiob din cale afara, ai sa-i prinzi tlcul. Cu ct ti-ai ajuns telu l mai degrab', cu tot atta ai scurtat drumul spre morticica. Viata, dupa cum i scr is fiecaruia, cuprinde mai multe raspntii: doua, noua sau nouazeci si noua. Asa, c a niste gari... Le mistui zornic, zornic ajungi la liman. tine minte: ala de a pu s degetul pe luna, i mai aproape de Dumnezeu. Stimata doamna, o ntrerupse Mares pe care cugetarile batrnei af-late pesemne n dispo zitie filozofica l interesau foarte putin, nvataturile dumneavoastra mi sunt infini t de pretioase si v-as fi recunoscator daca ntr-o zi veti gasi timp sa-mi mpartasi ti din aceasta experienta pe care o presimt extrem de bogata. Nu cred nsa ca asta zi ar fi un moment foarte favorabil... Palavre! Dar pesemne ca eu m-am boccelit rau, de vreme ce am nceput a risipi ntelep ciune n tot cotlonul, unde cinii stau n trei picioare... Mares si zise ca observatia batrnei nu e din cele mai amabile dar se abtinu sa fac a vreo remarca. N-avea sens s-o nfurie acum, cnd parea hotarta sa-si descopere carti le. Ca sa pricepi, ncepu coana Aristita, cum vom izbuti sa-l dovedim pe scumpul meu n epot, de trebuinta, negustorule, este sa-ti fac unele deslusiri. Casa aceasta, n c are ne aflam, a fost ridicata de stra-stra-strabunelul meu dinspre mama, vornicul Andries, acum o suta saptezeci de ani, cnd Moldova era mparatita de grecoteiul ce la, carele a fost mai apoi surghiunit n insula Lemnos, Constantin Mavrocordat... Mares ofta exasperat: "Sfinte Doamne! Acum intra n istorie..." Coana Aristita l ma sura ironica: N-ai rabdare, negustorule, nici ct taur comunal scapat n cireada. Ce-ar fi sa ncercam sa ne crutam reciproc, doamna? Coana Aristita rse, realmente amuzata: Pai asta si fac, mai crestine! ti crut nvatatura saraca. Cta stiinta ai dumneatale despre vremurile acelea de restriste si nesiguranta cnd din simplu inc sau moft a l domnului, ori al turcului, te trezeai scurtat de capatna? Mi s-a mai ntmplat sa aud cte ceva... Nu o data, mosii nostri au trebuit n farma de ceas sa-si strnga giuvaerurile si sa lepede izbelistii gospodarie chivernisita, parasind locurile pe carari tainice. Plecau n bejenie, daca izbuteau, de nu, ramneau ascunsi cu anii la neamuri ori prie teni... Mda... Despre o carare tainica ti vorbesc eu acuma. Mares si ndrepta trupul, cu atentia ncordata. Adica? Adicatelea drum nestiut de vreo sapte-opt sute de metri duce din beciurile mele pna la ceea ce odinioara a fost conacul lui boier Ionica, fratele vornicului Andri es, mai ncoace Pensionatul de domnisoare "Domnita Ruxandra", astazi Statul-Major al generalului Dabija. Pricepi? ncerc, spuse negustorul care ncepuse sa ntrevada tulbure cam pe unde bate Verneasca . Binenteles, urma coana Aristita, casele s-au tot primenit, s-au schimbat la obraz , dar temeliile! Temeliile au ramas aidoma, ca si drumul ascuns. O secunda, doamna! Unde duce exact acest gang subteran? Rsul de codoasa labarta fata lata a Verneascai. Ai nceput sa te aprinzi, cocoselule? Gangul asta, cum i zici dumneatale, duce taman n cabinetul lui Dabija. Perete fals? anticipa Mares. Imposibil! Nu-mi spuneti ca un sef de Stat-Major si instaleaza biroul ntr-o ncapere necontrolata. Un zid masluit, ct de abil, l descoperi imediat, dupa sunet.

Te grabesti ca mireasa la pat, fatul meu. Poteca nu se ispraveste n zid... Dar unde? Pe acoperis. Mares o privi perplex: Cum vine asta?! Batrna si foi soldurile satisfacuta. Du-te mine si cerceteaza casa, asa, de peste drum. Ai sa vezi ca are un fronton m ai gros dect se ntocmesc ndeobste asemenea bibiluri, dar nimeni n-a luat seama la a ceasta vreodata. Frontonul ascunde o scarita ce se afla n continuarea galeriei de sub pamnt. Urci vreo cinspe-douazeci de trepte si dai de un oberlicht iscat chiar n tavanul cabinetului. Mares surse uimit: ncep sa cred ca Misterele Parisului nu sunt simpla nascocire... De, negustorule, asa traiau bunii nostri sub amenintare de iatagane ori streang d omnesc. Frontonul l-a ridicat fratele lui strabunelu', caci nainte de aceasta, ga ngul se ispravea cu adevarat dinaintea unui zid calp. Sunteti ncredintata ca de atunci n-au intervenit modificari? Nici una. Unchiu' mare a fost ultimul din neam care a stapnit casa, dupa aceea a f ost vnduta pensionatului. Directoarea, Aurica Petroviceanu, mi-a fost prietena si nu o data ne-am baut cafeluta n cancelarie. Aha! pricepu Mares. Iar Dabija si-a instalat biroul n fosta cancelarie. Ai zis-o, fatul meu. Mai apas ca de cnd au venit militarii, picior de dulgher, tmp lar ori zidar n-a patruns n scoala. Am vegheat cu dinadinsul... Ei, ce zici? Te-am poftit la halva ori am mintit? Sa vedem, spuse Mares prudent, dar n fond impresionat. Sa vedem... Ce sa mai vezi? si daca mai poftesti posmagi muieti ti-oi da si cifraria casei d e fier, numai ca despre aceasta nu stiu daca nu cumva au schimbat-o. Aurica avea una nemteasca, Berthold, cafenie... Ca sa-si stapneasca emotia batrna i oferea un tuyeau fantastic, de care era de altf el constienta Mares si aprinse o tigareta. Se interesa pe un ton care se straduia sa para neglijent: Ce v-a determinat sa ma luati pe mine tovaras n aceasta combinatie? Initial, dupa cte mi spuneati, intentionati sa va descurcati singura. Am ncercat, ofta coana Aristita, dar n-am izbutit. Mi-s prea batrna si bolovanoasa. Ici colo drumu-i hurducat, nu mare lucru, oleaca de pamnt surpat, mai un pietroi , ca de, sunt aproape doua veacuri de cnd s-a fost iscodit, dar eu nu mai pot opi nti. Acum zece ani m-as fi descurcat singura cu o lopata. Pas, deunazi cnd am ncer cat! M-au cuprins naduseala cea rea, gfitul, inima mi se zbuciuma a nesupunere. si-a poi, fiind ct un mal si teapana, anevoie m-as putea strecura prin saracia ceea de oberlicht. Cred ca ati socotit bine. Ma ntreb acum daca mai are sens sa expediati cea de a tr eia scrisoare doamnei Cerchez. De vreme ce voi avea acces nelimitat la documentel e generalului... Batrna i-o reteza: Ca' sa-ti fie de folosinta, clestele trebuie sa aiba doi craci. Drumul tainic di mpreuna cu mieluseaua mpletesc frnghie de nadejde pentru grumazul ghinararului. Ochii, zeama cleioasa si tulbure, luceau de o satisfactie diabolica. nfiorat, Mare s se ridica. Cnd chibzuiesti sa-i dai cep, negustoriile? Chiar acum. Verneasca dadu din deget. ttt! Nu acum. Mine seara, cnd vii mataluta cu teschereaua ticsita... Ct? ntreba Mares. Cincizeci de mii. Negustorul se prefacu mirat. Hm... Cincizeci de mii... O suma cocheta. Cocheta pe dracu'! Francutii mi-i aduci n napoleoni de aur. si mai poftesc si o hr tioara, doua din hartaloagele lui nepotu-meu. Rnji: Sa am de suvenir... Afara, domnul Mares culese un pumn de zapada de pe gard si si freca bine toata fa ta.

Pur si simplu nu izbutise sa se nfrneze. Initial, colonelul Hentsch si propusese sa -l faca pe Roman sa petreaca doua-trei nopti n celula de la Malmezon si numai dup a aceea sa-l ntlneasca, dar fusese incapabil sa-si stapneasca nerabdarea. n consecin ta, la nici doua ceasuri dupa arestare, daduse ordin ca Roman sa fie adus sub es corta att de numeroasa, nct acesta ncepuse sa rda realmente amuzat, la Marele Cartier al lui Mackensen. Era trecut de miezul noptii si pe masuta rotunda din dreapta biroului Henri II s e aflau o sticla de Kirsch aproape goala, cafetiera secata pna la ultima picatura si o scrumiera odioasa de bronz cu un tun Dicke Bertha, cadoul personal al lui Krupp, vrfuita de havane stinse la jumatate. Roman intra degajat si surzator si, dupa aer, ai fi zis ca se crede la club. n ciu da hainelor modeste surtuc de stofa grosolana, camasa fara guler si pantaloni mi litaresti vopsiti pastra eleganta greu de definit dar de neconfundat a gentilomu lui, siguranta caracteristica individului obis-nuit sa nu ntrebe pe nimeni ce are de facut si care evolueaza, indiferent de mediu, cu aceeasi dezinvoltura. Unul din trucurile preferate ale lui Hentsch, atunci cnd un adversar n sfrsit prins i sta la dispozitie, era sa-l fixeze vreme de zece, uneori cincisprezece minute, fara sa scoata un singur cuvnt. Cei mai multi ce-dau acestui examen, o privire di rectionata scotnd din fire chiar si n conditii normale. Cerceta atent fiecare centi metru din chipul lui Roman, ochii surzatori n coltul carora cei patruzeci si cinci de ani nfipsesera un penaj de riduri fine, gura cinica si barbia patrata tradnd a mbitie, orgoliu nemasurat si o virilitate iesita din comun. "Prototipul de barbat dupa care femeile se dau n vnt... Succesul la cucoane si nor ocul l-au facut insolent." i veni n gnd incidentul cu Valentina si se crispa imperce ptibil. Strnse pumnul fara sa-si dea seama. Roman observa miscarea si clipi de ctev a ori. l distra manevra lui Hentsch, socotind-o ieftina si de un gust ndoielnic. n ce-l priveste, putea sa stea asa toata noaptea, nu ardea de dorul unei conversat ii cu neamtul si mai stia ca acesta va ceda, adresndu-i primele cuvinte. Un gnd na strusnic i aprinse un licar sarcastic n privire. Ardea de pofta sa-l ntrebe cu nons alanta pe ton de amabilitate mondena: "Ce mai faceti?" Se stapni. Cel dinti trebuia s a vorbeasca Hentsch. Acesta, ca si cum ar fi epuizat tot ce avea de constatat, se misca n fotoliu: Puteti sa luati loc. Multumesc, surse Roman aruncnd o privire circulara n jur. Constata pe un ton neutru: Cam frig la dumneavoastra... Neamtul sovai o singura secunda asupra atitudinii pe care urma s-o adopte. Rigid itate, aroganta de nvingator, comportare dura si grosolana sau conduita eleganta dar ferma a biruitorului civilizat. Se decise pentru formula mai nuantata. Roman era o pasare rara, Un adversar de mare clasa care n nici un caz nu s-ar fi lasat impresionat de amenintari si racnete. De altfel, Hentsch era prea fin ca sa gust e genul comisar de politie de mna a doua. Ochii lui Roman l cercetau cu malitie, aluzia la temperatura ncaperii era transpar enta si neamtul se hotar sa zmbeasca. Da, nu-i prea cald. Noi, germanii, preferam frigul... Este exact ce mi-am nchipuit si eu. Hentsch si ngadui o pozitie mai relaxata. Se lasa pe spate ridicnd picior peste pic ior: Dovediti multa grija pentru confortul nostru, domnule colonel... Nu fac dect sa respect sfintele legi ale ospitalitatii, iar romnii sunt n mod parti cular gazde primitoare. h... Am constatat si acest amanunt. Peste tot roze, chipuri surzatoare, mini ntinse Dupa cum se cuvine sa-i ntmpini pe prieteni. Hentsch surse ncntat de parca afirmatia lui Roman i-ar fi produs o mare satisfactie . Prieteni! Ati ales termenul cel mai nimerit. Cndva va veti convinge ca nu v-ati ns elat... n ziua aceea, probabil, vom ncepe sa ne cautam vrajmasi...

Cred ca aceasta ar fi o dovada de perversitate din partea dumneavoastra. l privi n fata: Ma ntreb cum de ati cazut ntr-o capcana att de naiva? Narile colonelului Roman frematara. Procedase ntr-adevar ca un n-cepator, nsa action ase sub imperiul mniei. Natalia, femeia aceasta, avusese dintotdeauna darul sa-l s coata din sarite ca nici o alta faptura din lume. Era obisnuit sa i se puna totde auna de-a curmezisul, dintr-un spirit de contradictie cretin, din placerea diabo lica de a-l irita; eventualitatea ca ea sa nu fi plecat n Moldova numai pentru ca el i-o ceruse insistent ar fi fost ceva caracteristic pentru felul ei de a fi. Mnia, conjugata cu o mare neliniste Raul era nefiresc de gingas si colonelul se nt reba cu amaraciune cui se izbise caci si el si maica-sa aveau o sanatate de fier i daduse brnci ntr-o capcana grosolana. Binenteles, ar fi putut trimite un a-gent care sa investigheze terenul naintea lui, dar Roman se mpotrivise totdeauna sacrificar ii oamenilor pentru ca el sa-si fereasca pielea. n orice caz, constata, aveti plastografi remarcabili. Va felicit. Hentsch respinse cu modestie: A fost o chestiune destul de simpla. Complicatia a constat n a gasi o mostra din scrisul doamnei... S-a rezolvat, facnd o vizita n locuinta pe care, pentru liniste a dumneavoastra, va comunic ca a parasit-o, dupa informatiile noastre, catre sfrsi tul toamnei. Tot pentru linistea dumneavoastra adaug ca e inutil sa va faceti repr osuri. Mai devreme ori mai trziu, tot ati fi fost arestat. Erati ncoltit din toate partile... Se uita lung la colonel si ofta: Mda... Pacat... Roman ncepu sa rda: Aveti aerul ca suferiti... E la latitudinea dumneavoastra sa nlaturati cauza care va produce atta tristete. n ce ma priveste, am oroare sa deranjez, nu astept dect s a va spun la revedere. La altceva ma refeream, domnule colonel... E pacat ca destinul ne?a situat pe po zitii vrajmase. Am fi putut realiza foarte multe mpreuna. Fantezia si curajul dum neavoastra, prudenta mea, experienta amndurora... Sunt gata sa va primesc n tabara noastra. Hentsch l cerceta cu o privire patrunzatoare: Veti fi totdeauna incapabil sa va abtineti de la o replica pe care o considerati spirituala... Aceasta nu-i o dovada de maturitate. As zice ca dimpotriva. Spirituale se dovedesc popoarele vechi. Umorul care presup une n ultima analiza un anumit mod, ntelept, pastrnd simtul proportiilor, de a priv i existenta, este generat de o ampla experienta. A face haz de necaz nu-i specia litatea neamurilor tinere. Iar ceea ce-i valabil pentru noroade nu se altereaza a plicat la individ... Hentsch conceda nu prea convins: O teorie interesanta, la care voi mai reflecta... Bine ca mi-am adus aminte... D oamna Valentina Fulga va trimite salutari. Roman zmbi: Era att de convinsa ca ne vom ntlni? i dadusem toate asigurarile n acest sens. Roman nu comenta. ntelegea ca neamtul nu-i va ierta niciodata faptul ca-l umilise dinaintea femeii iubite, si nu-i era greu sa-si imagineze cu cta satisfactie subt erana Hentsch era prea rafinat, prea iscusit pentru a arbora drapele, va folosi tonul faptului divers i va comunica Valentinei arestarea lui. Sunt extrem de impresionat. Transmiteti-i va rog sarutarile mele de mini. N-am sa uit. "Sunt n stare s-o pariez si pe cizmele din picioare", reflecta Roman. Vedea foart e bine scena: Hentsch cu havana ntr-o mna si paharul n cealalta, nabusindu-si un fals cascat: "Apropo, amicul tau... Exact, Roman... L-am cofrat aseara... Ce-ai hota rt cu serata de la familia Fabian?..." Doamna Fulga are multa simpatie pentru dumneavoastra si a apreciat n mod deosebit vizita pe care i-ati facut-o. A regretat doar ca lipsea de acasa. M-am simtit la fel de dezolat. Totul se poate repara nsa. Hentsch clatina ncet din cap. Binenteles. De fapt, daca ma gndesc bine, dumneavoastra sunteti de doua ori debito r. Doamnei i datorati o vizita pe usa din fata, nu toata lumea e ndeajuns de origi nala pentru a savura o intrare pe fereastra, mie mi datorati niste documente.

Ia te uita!... mi nchipuiam ca doamna Fulga vi le-a restituit. Neamtul dadu din mna cu dispret: Nu despre acelea este vorba. Dar? Natural, tot cu titlu de mprumut, si tot numai pentru douazeci si patru de ore, m -ar interesa sa consult lista agentilor romni care functioneaza pe teritoriul ocup at si n interiorul armatei germane. Roman desena un chip uluit. Habar nu am despre existenta unor asemenea liste. Puteti sa-mi dati cuvntul dumneavoastra de onoare? V-ar ajunge? Hentsch l privi scurt si surse: Nu. Sincer, nu. Se adnci cu un oftat n fotoliu, lasndu-si trupul sa alunece. Pacat, domnule colonel... Mare pacat. Sunt ntru totul alaturi de dumneavoastra. Va gnditi la liste! Natural. Neamtul surse cu tristete: Eu ma gndeam la colonelul Roman... Pacat ca trebuie sa muriti. ntr-adevar, mare pacat... Nu-i asa? Roman arbora la rndul lui un aer cernit: ...ca voi fi din nou silit sa va dezamagesc. ncerc de mult sa va ofer o ct de mica satisfactie, dar cerul se opune. Am impresia ca de asta data si-a dat avizul. Vedeti, domnule colonel, ca individ reprezentati captura noastra cea mai importanta. S-a cheltuit mult, prea mult ca t imp, bani si energie, fata de ct ne era ngaduit s-o facem pentru o singura persoan a, ne-ati adus prea multe si mari prejudicii att pe front ct si n spatele lui ca sa va mai puteti amagi n legatura cu soarta dumneavoastra. Ati izbutit sa-mi enerva ti att de bine ostasii si mai cu seama ofiterii, nct nu cred ca s-ar gasi un singur "bosh" care sa nu va scalpeze cu placere nainte de a va pune la zid. n aceste con ditii, presupuneti ca ati mai avea vreo sansa, ct de firava, dinaintea Tribunalulu i Militar? Roman scutura din cap ca un copil. Nici una. Va nchipuiti desigur ca glumesc. n fond, sunt nespus de mhnit. Ca om va apreciez en orm si am regretat totdeauna ca acum cincisprezece ani ati refuzat sa colaborati cu noi. As trece nsa, peste toate, la urma urmei moartea este un fenomen inevitab il, se iveste cu pasi de pisica la primul ori al saptelea colt de strada, iar noi , junkerii, ne-am deprins nca de pe bancile scolii sa n-o temem, s-o socotim doar o vacanta... Mie-mi spuneti? rse Roman. Biciclete, cosulete cu mncare si un acordeon. Hentsch si tuguie buzele: "Incorigibil". Urma cu acelasi ton blajin, cumva sfatos : Exista un alt amanunt care ma indispune profund. n ce ma priveste, n-am fost niciod ata de acord cu metodele politiei militare, n minile careia va aflati de fapt acum . Oamenii acestia si fac o virtute din a fi brutali, o comportare civilizata nu pr ezinta n ochii lor dect o dovada de inadmisibila slabiciune. Cunosc un singur caz cn d un individ vinovat de crime grave mpotriva imperiului si am impresia ca aceasta este eticheta care va figura pe dosarul dumneavoastra a reusit sa se eschiveze de la un tratament barbar. S-a aruncat probabil pe fereastra. n privire i staruia aceeasi lumina batjocoritoare. l asculta pe neamt si dintr-o da ta ntelese ce l izbise de la nceput n felul lui de a vorbi. Glasul, modulatiile insin uante aduceau cu ssitul sarpelui. Ati ghicit. Omul s-a sinucis, nu conteaza modalitatea, si nsisi anchetatorii lui a u cazut de acord ca fusese de fapt un norocos. Interesant, surse Roman, ngaduindu-si o pozitie mai relaxata. Ma sfatuiti n acest s ens? Hentsch i ntinse cutia cu tigari de foi. Roman aprinse trabucul, accepta si un paha

r de Kirsch, dintr-o sticla nenceputa pe care neamtul o scoase din biblioteca. "Miscarea de nvaluire", si zise ridicnd paharul o data cu Hentsch. Va admir calmul, domnule colonel, dar ma ntreb pe ce anume mizati. Oricum, aceasta miza trebuie sa fie de bronz, caci nu cunosc pe nimeni care odata prins sa iasa din beciurile politiei militare, dect pentru a se lasa fotografiat de plutonul de executie. Roman rse ncetisor: Sa zicem ca eu sunt un barbat cu sansa. sansa n acceptiunea mea, si care nu are n imic de-a face cu un zbor ndraznet pe fereastra unei celule. sansa! V-ati gndit vreodata ca si aceasta este o materie perisabila? Reflectez foarte putin la probleme de natura sa-mi strice dispozitia. Procedati ntelept. Ce ar putea interveni acum n favoarea dumneavoastra? Multe, foarte multe. De pilda, sa faceti n clipa aceasta un infarct. Cred ca situ atia m-ar avantaja de minune. Mi-as permite sa va mprumut pistolul... Hentsch se mira: Care pistol? Din sertarul care se afla n dreapta dumneavoastra. Sunteti fachir? Nu se vede nimic de acolo de unde va aflati. Doar ca va nversunati sa tineti deschis sertarul, desi va incomodeaza la fiecare m iscare. Cel mai simplu era sa-l mpingeti, si sa va folositi comod de mna dreapta. Deci ati pune mna pe pistol. si mai departe? Roman ncepu sa rda. O, mai departe, ar fi extrem de simplu! Afara, pe coridor, nu asteapta ordinele du mneavoastra dect un singur feldwebel. De unde stiti? Colonelul Roman lua o nghititura de alcool si inhala adnc fumul havanei. O facea o data la zece fumuri. Usa este de lemn, relativ subtire, si ati omis sa trageti draperia. Daca erau doi sau mai multi paznici, ar fi fost imposibil sa nu vorbeasca ntre ei. Macar cteva cuvinte, n soapta. Nu se aude absolut nimic de o ora si va asigur ca am o ureche buna. Sa continuam? Nu, spuse Hentsch. De altfel, ipoteza e absurda, caci niciodata nu m-am simtit m ai bine. Scoase pistolul, l puse pe genunchi si nchise sertarul. i explica lui Roman care nce puse sa rda: Ma simt excelent, dar s-ar putea ca la un moment dat dumneavoastra sa aveti o infl uenta nefasta asupra sanatatii mele... Vorbeam deci despre sansa... n ce alt mod s-ar mai putea manifesta? Sa zicem ca trupele romne mpreuna cu aliatii lor ar elibera Bucurestiul n urmatoarel e cteva zile... Hentsch rse ostentativ: Aceasta este ipoteza cea mai caraghioasa, domnule colonel. Scuzati-ma, dar va cre deam un om realist. Asa si sunt. stiti bine ca Antanta a pierdut razboiul. Niciodata nu s-a aflat ntr?o situatie ma i critica. Antanta nca nu si-a aratat toate cartile... Cartile au fost taiate si mpartite de mult, domnule colonel. si daca va puneti na dejdea n americani, crescatorii aceia de vaci si cai salbatici... Hunii erau un neam de pastori, si daca nu ma nsel au zgltit zdravan Imperiul Roman a jungnd pna n Galia. Iar din amintirile mele, englezii au o slabiciune pentru oi si n acelasi timp cel mai puternic imperiu al istoriei contemporane. Nu-l vor mai avea... Permiteti-mi sa va mai torn! Roman puse paharul pe masa. Surdea cu ochii la lichidul care parea violaceu din p ricina cristalului colorat. Rosti ncet, pe gnduri: n scolile dumneavoastra militare se face mult caz de ceea ce considerati drept mar i osteni ai lumii: Hannibal, Caesar, Gustav Adolf, Turenne, Eugen si Friedrich! Oare experienta lor nu v-a nvatat nimic? Neamtul riposta sec. Doar ceea ce merita nvatat. Domnule colonel, nu ncercati sa va amagiti. Cel mai tal

entat si viteaz general, admitnd ca Antanta ar avea un asemenea personaj la dispo zitie, caci pna acum a demonstrat din plin contrariul, devine neputincios n fata un ei artilerii grele bine puse la punct, a unui armament nou si eficace, pe care e l nsusi nu-l poseda. Cu o singura mitraliera, Carol Martel, Cezar de Medici, Barb arosa sau stefan cel Mare al dumneavoastra ar fi fost stapnii lumii. Ati pierdut razboiul si trebuie sa acceptati cu inteligenta aceasta situatie. Roman si freca barbia puternica, cercetndu-l printre gene. Aveti vreo idee? Vreau sa fiu onest, spuse Hentsch mngind masinal patul pistolului. Ati ratat defini tiv ocazia de a face parte din tabara biruitorilor. ncercati, cel putin, sa evadat i din cea a nvinsilor... Cum vedeti dumneavoastra aceasta chestiune, practic? Destinul unui om nu se identifica totdeauna cu cel al poporului sau. Romnii sunt n vinsi, dar colonelul Roman ar putea repurta o victorie. Care? Aceea de a supravietui. Nu exista izbnda mai mare la nivel individual. nteleg... Cum suna propunerea dumneavoastra? Colonelul Hentsch si ngadui o pauza nainte de a continua. Ochii catifelii, cu croia la orientala, fixau fara sa clipeasca obrazul lui Roman. Veti fi absolvit de pedeapsa capitala, acceptnd sa ne predati ntreg materialul de care dispune Serviciul dumneavoastra de Informatiuni. Roman puse paharul pe masa, exclamnd: E ilar! Datorita oficiilor colonelului Verzea l-ati capturat imediat ce ati ocup at Bucurestii. mi cereti ceea ce posedati deja. Nu n ntregime, iar dupa cum am avut ocazia sa constat, ati reusit sa va redresati n urma acestei lovituri. Serviciul de Informatiuni se afla n momentul de fata la Iasi. Dar dumneavoastra ati ramas seful lui. Inexact. De altfel, ar fi fost mpotriva oricaror reguli ale muncii de contrainfor matii ca, pastrnd asemenea functie, sa actionez n teritoriul ocupat. Dumneavoastra sfidati orice fel de reguli. si datorita legendei care va auroleaz a, ati devenit un fel de enfant terrible, pe care nimeni nu-l mai contrazice. Ga siti altceva. Imposibil, atta vreme ct am de luptat mpotriva unor idei preconcepute. Hm... Neamtul si musca usor muchia degetului aratator: Admitnd ca asa stau lucruril e, n ce calitate actionati atunci? Roman paru surprins de naivitatea ntrebarii. Dar e foarte clar. n calitate de simplu patriot. Ei bine, n aceasta calitate, predati-ne documentele. Roman rnji: Am acasa un teanc de facturi neachitate si cam un kilogram de ravase amoroase foa rte picante. Neamtul si musca buzele: Cred ca e n sfrsit momentul sa deveniti serios. Discutnd sub acelasi semn al franche tii, va fagaduiesc ca, odata aflat n posesia materialelor, voi nchide dosarul dumne avoastra. Vreti sa-mi traduceti? Asa, din curiozitate. Adica nu veti fi deferit justitiei militare ci veti fi internat, doar pentru sigu ranta noastra, ntr-un lagar din Germania, pna la sfrsitul razboiului. mi nchipui ca e te o oferta generoasa. Roman ridica minile a neputinta: Sunt impresionat, dar din nefericire, n-am marfa. Ce ar fi sa va mai gnditi putin? Va repet, nu posed nici macar o simpla hrtie care sa va intereseze. Cum doriti. Hentsch se ridica si apasa pe un buton aflat sub tablia masutei cu bauturi. Feldwebelul se ivi ntr-o clipa. Ia-l! Roman, surzator, puse paharul pe masa fara sa se grabeasca, stinse la fel de tact icos trabucul.

La revedere, domnule colonel. Hentsch, dintr-o data obosit, cu cearcane negre "tot are ceva cu inima", gndi Rom an replica uscat: Banuiesc ca nu vom mai avea ocazia sa ne vedem. Nu trebuie sa fiti pesimist. Va promit ca dupa victorie, ca sa ma revansez pentr u ospitalitatea dumneavoastra, voi interveni pe lnga aliati sa va trateze cu clem enta. n ce ma priveste, pot fi gasit n fiecare seara la Elyse, masa din stnga casier itei... Am onoarea sa va salut. Hentsch ridica receptorul. Ceru arestul si astepta cteva minute. Un glas latrat l a celalalt capat al firului i se puse la dispozitie. Colonelul ordona scurt: Malmezon! Regim numarul trei! mbraca paltonul calduros, mblanit cu vidra, si nainte de a stinge lumina, lua garoa fele dintr-o glastra. Cozile ude le sterse n batista, respirnd zgomotos pe nas: "Hm! Cabotinul! Violete de Parma... Pentru asta va trebui sa astepti victoria. V ictoria noastra, scumpa prietena, nu a lui Roman..." CAPITOLUL XX

Dupa Zizine, se mbolnavira Zoe si Zinca Era o raceala strasnica, cu simptome ciud ate febra rebela, cu oscilatii de-a dreptul acrobatice, dureri ascutite n toate ma dularele, palpitatii si n general o sleire ngrijoratoare si domnisoarele Algiu se gn deau speriate ca probabil contractasera acea gripa spaniola, necunoscuta pna atunc i, si care, alaturi de tifos, facea ravagii n transee. Doctorul Gheorghies nsa nu auzise nca de asemenea prapastenie si nu credea n maladi i noi "moda a sucit capetele oamenilor, nu mai au parale pentru straie si atunci nascocesc boli" altele dect cele nvatate de el acum cincizeci de ani la Facultate a de Medicina din Iasi. mplinise saptezeci de ani si avea aspectul clasic al medi cului de casa care nu prea da de lucru spiteriei din trg. Dieta, chinina, purgati vele si luatul sngelui constituiau parametrii principali ai medicatiei sale, la c are adauga, ca tratament psihologic, comandamentele metodei Cou. n consecinta, patr undea n odaia suferindului cu o mina "Copii, vine 10 Mai! Traiasca!" si si dascalea pacientii sa repete ncontinuu "mi-e bine, mi-e din ce n ce mai bine, ma si mir ct m i e de bine!..." Conformndu-se deci retetei lui Gheorghies, surorile Algiu nghiteau cantitati consi derabile de chinina combinata cu niste hapuri misterioase aduse chiar de doctor, kilograme de ceai de tei, si fredonau din zori pna-n asfintit refrenele lui Cou. Le ngrijea Butculescu, ngrozitor de sfios si de nendemnatic, si care izbutise n mod m iraculos sa ocoleasca boala. De teama sa nu se molipseasca, Anica refuzase orice ajutor dincolo de pragul bucatariei, catadicsind sa faca unele oficii n trg si la farmacie. Din pricina lipsei de lemne, se facea foc n iatacurile batrnelor doar noaptea, iar ziua n salon, unde petreceau ncotosmanate, ametite si mai mult motaind ceasuri lu ngi si grele de boala si amorteala. De vreo doua zile nsa, pareau ceva mai vioaie, iar Butculescu, teribil de adumbri t de la o vreme, trai cteva clipe de fericire cnd Zinca, apucnd ceasca de ceai ntre d egetele fragile, i multumi cu un surs tremurat: Ne-ati scapat de la moarte, domnule Cicerone. N-am fi razbit niciodata fara dumne avoastra. Batrnul se simtise extrem de multumit. n primul rnd, neobisnuit cu complimentele, o rice cuvnt de lauda l cocota printre nori si luceferi, n al doilea, simtea ca n masu ra minima chiar, reuseste sa compenseze caritatea domnisoarelor Algiu care-i acor dasera azil. Cu pasi trsiti, mbrobodit ntr-un sal scotian care apartinuse Zoei, tica it, spargnd, varsnd pe jos, dar mereu neobosit si plin de solicitudine, forfotea t oata ziua n jurul batrnelor, cu grija si devotament de closca. Un singur lucru l im pusese hotart de la nceput: din casa, nici macar pna n curte, nu iesea n ruptul capul i. i era frica de Verneasca, iar sentimentul atinsese culmi de-a dreptul patologi ce. Din cauza ei, nici nu se putea bucura de-ajuns ca boala domnisoarelor Algiu evolueaza favorabil. Ieri, catre seara, o vazuse sopocaind la gard cu Anica, iar de dimineata fusese n pavilionul lui Dabija.

mi pare rau ca trebuie sa folosesc astfel de cuvinte, suspina Zizine, dar e o feme ie odioasa. Zinca si trase scufita peste zulufii carunti. Simtea frig la urechi. ncerc sa ghicesc ce o mai fi punnd la cale... si nu nteleg de ce Dimitrie n-a schim bat broasca, de vreme ce stie ca ea are al doilea rnd de chei. S-a gndit probabil, presupuse Butculescu agitat ca totdeauna cnd venea vorba de co ana Aristita, ca nu-si mai are rostul. Mine, din cte am nteles, expira termenul... Mi-e bine, si aminti Zizine, mi-e foarte bine! Zinca scnci: Mi-e din ce n ce mai bine! Zoe adauga repede, cu apetitul bolnavului care crede fanatic n proprietatile curat ive ale bulinului ce urmeaza sa-l nghita: Ma si mir ct mi-e de bine... n tineretea noastra, spuse Zinca, lumea nu era att de urta. Papa a fost patruzeci d e ani presedinte de tribunal. Uneori, cnd se simtea bine dispus, ne dadea amanunt e despre unele procese mai interesante. Avea tot felul de spete... Parca asa le spunea, nu? Nu-mi amintesc sa ne fi povestit vreodata despre un personaj care ma car sa se apropie de Aristita. Chiar asa, nu-mi amintesc, apasa Zoe. Zizine si tampona nasul cu batista. si l-ar fi suflat dar acesta era un gest vulg ar, mai ales n prezenta unui domn. si totusi Aristita e din lumea noastra, chiar mai batrna... De ce sa dam vina pe tinerii de azi? Derutate de argument, Zoe si Zinca tacura. Butculescu interveni doct: Coana Aristita Verneasca este un monstru al naturii. Iertati-ma, va este ruda, d ar nu exista nici un epitet care sa i se potriveasca mai bine. Nu ne suparam, domnule Cicerone, declara Zinca oftnd. Fiecare cuvnt pe care-l spun eti exprima adevarul curat. n toate familiile rasare cte o oaie rioasa. "Turbata", si zise n gnd Butculescu dar nu voia sa mpinga lucrurile prea departe. Este exceptia care confirma regula, continua netezind franjurile salului. Oameni rai ar fi vrut sa le spuna ticalosi au trait n toate timpurile. Luati istoria Angl iei! Debordeaza de snge! Amintiti-va de Nero, de cei trei Borgia, de Metternich.. . Batrnele l urmareau fermecate: "Ce barbat fin si cult! Un adevarat privilegiu sa a i asemenea prieten..." n ansamblu nsa, si dezvolta mai departe teza Butculescu, domnisoara Zinca are drepta te. Lumea s-a urtit si s-a nrait. Zinca rosi de placere. Zoe si ndrepta reflex privirea spre imaginea Sfintei Fecioa re, un goblen nramat tintuit n stnga ferestrei. Oare vom mai apuca zile frumoase? tii minte, Zizine, picnicurile de la Rachita? nti Mai... sopti cu nostalgie Zizine. Ne puneam rochii albe, botine de lac si esar fe colorate. Umbreluta tinea culoarea fisiului... si era totdeauna cald... Da, sa schimbat si vremea... De douazeci de ani, nu-mi amintesc un nti Mai nsorit, sa pot i mbraca o rochie de organdi sau voile-Georgette. Zoe si ndrepta crucea de la piept. Eu sper ca o sa fie iar frumos. N-as putea trai fara credinta si nadejde... Butculescu o trezi la realitate. Frumos, poate! Dar ce fel de frumos si pentru cine? n orice caz, nu cel pe care l -am cunoscut noi. tineti minte ce va spun: nimic nu va semana cu ce a fost nainte. Batrnele se simtira dintr-o data deprimate. l priveau cu spaima, impresionate de pr ofetia sumbra. Nimic, relua cu buze tremurnde Butculescu o tema care-l fascina, nu schimba mai m ult peisajul lumii ca un razboi sau o revolutie. A ramas Franta aceeasi dupa 178 9? Sau dupa 1870? Zoe rosti cu glas care implora: Va rog, domnule Cicerone, sunteti ngrozitor de pesimist... Mi-e bine! exclama Zizine speriata ca a lasat sa treaca prea multa vreme ntre dou a sedinte de tratament. Mi-e din ce n ce mai bine... Ma si mir ct mi-e de bine! concluziona Zoe suspinnd.

Zinca, ncercnd sa schimbe atmosfera, propuse cu o vioiciune anemica. Mai bine spuneti-ne ceva frumos, domnule Cicerone. stiti attea lucruri! Butculescu si tuguie buzele reflectnd adnc. Dintr-o data, se lumina la fata. Din pricina necazurilor si a gripei, mi-am uitat cu totul. Cu doua zile nainte de ... de a-mi acorda gratioasa dumneavoastra ospitalitate, am primit o scrisoare i mpresionanta. M-a tulburat pna n adncul sufletului. De la cine? ciripi Zinca. Cine v-a scris? Butculescu, n centrul atentiei, declara important: Un camarad de regiment al bietului meu nepot, capitanul Nicolae Vulovici, care, dupa cum stiti, a murit n primele zile de razboi, n atacul de la Miercurea-Ciuc. Domnisoarele Algiu si coborra pleoapele cu o expresie de circumstanta. Dumnezeu sa-l odihneasca. Un baiat att de tnar... Acest camarad, explica Butculescu, un oarecare locotenent Vasilescu, a fost alatur i de nepotu-meu cnd a cazut, lovit de un glont n frunte. Scrisoarea pe care mi-o a dreseaza, ca fiind unica ruda, reproduce exact mprejurarile mortii si mai contine o poezie facuta de Nicusor chiar n ajunul atacului. Extraordinar! Exista alt amanunt, spuse Butculescu lacrimnd, mult mai extraordinar. Baiatul aces ta si-a presimtit nu numai moartea, dar si felul n care se va sfrsi. Zinca se sperie: Ce vreti sa spuneti, domnule Cicerone? Veti ntelege numaidect. Am citit versurile de attea ori nct le stiu pe dinafara. ncepu sa recite cu o voce cntata. n ciuda inaptitudinii artistice, batrnul izbuti sa transmita mesajul vibrant al poetului, ntreaga flacara a pasiunii de care era nsuf letit. De-arfi sa mor, Tu, Doamne, da-mi o moarte vitejeasca, / UN GLONt N FLOAREA DIN C HIPIU n lupte ma izbeasca! / Nu vreau sa mor pe capatiu cum mor toti nevoiasii, / Pe-otele ori pe-un musuroiu Adorm pe veci ostasii! /Schilavu-mi trup nfasurat n pnz a tricolora, / Mi-l plnga trmbitasii mei nu mama, nu surora... / Cu coif, cu armel e gatit un mire-ales de moarte / Nu cioclii pe grumazul lor: Soldatii sa ma poar te! Batrnele, transfigurate de emotie, plngeau. Plngea si Butculescu. Ce copil talentat! exclama printre suspine Zizine. Cnd vad asemenea tragedii, mi-e parca rusine ca traiesc. Traiesc eu, o batrna neputincioasa, care n-am folosit ni manui n viata si n-am facut nimic folositor, iar un tnar plin de virtuti si calita ti, care ar fi putut face attea pentru semenii sai, zace n pamnt. Zoe si Zinca o priveau cu gura cascata. Aveau impresia ca delireaza. Zoe ngaima: De unde-ti vin ideile astea? Ce nsemneaza ca n-ai folosit nimanui? Ai fost totdea una o persoana adorabila, o ncntare si o mngiere pentru cei din jur si ai facut, dup a puterile tale, tot ce a trebuit. Nu-i deloc crestineste sa vorbesti astfel. Chiar asa, completa Zinca. A murit oare domnul Vulovici din cauza ta? Toate le h otaraste Dumnezeu, iar noi nu facem dect sa ne supunem. Butculescu si drese glasul alterat de plns: Va rog, n-o dojeniti pe domnisoara Zizine. O nteleg att de bine! Puteti sa ma cred eti, ncerc exact acelasi sentiment. De rusine. Iar de cnd am primit poezia lui nep otu-meu, aceasta poezie-testament as putea spune, traiesc ca ntr-un soi de exaltar e, sunt hartuit de simtaminte stranii. Batrnele amutisera. Domnul Cicerone avea o expresie de iluminat, lacrimile i curge au siroaie. Declara cu glas vibrnd de emotie: Presimt ca am sa mor curnd. O, da! Foarte curnd. Poate azi, poate mine... Va rog nu plngeti, caci eu sunt extrem de fericit... V-am spus ca e ciudat... Sunt cuprins de o bucurie naltatoare, pe care n-am mai cunoscut-o... Poate ca asa arata Paradis ul. Presimt ca moartea mea va nsemna ceva, n sfrsit ceva, dupa saptezeci de ani igno bil de anonimi si inutili... si o astept ca pe o femeie iubita... ca pe Madelein e... Madeleine... Mi-e bine! Mi-e din ce n ce mai bine!

Ma si mir ct mi-e de bine... * La ora 10 dimineata, generalul Dabija primi urmatorul mesagiu de la Marele Carti er General al generalului Averescu: ...Dezastru dupa dezastru! Ieri, 25 a II-a, colonelul Roman a fost arestat la Bu curesti, de catre politia militara germana. n clarificarea chestiunii maior Teodor ini, trimitem la N. o comisie de ancheta. Deocamdata aveti libertate sa luati or ice masura pe care o considerati necesara pentru securitatea dumneavoastra si a d ocumentelor... Generalul mpaturi telegrama cu gesturi masinale. n doua, n patru, n opt... Situatia era ntr-adevar dezastruoasa. Roman, faimosul, imbatabilul, legendarul Roman cazut n minile nemtilor nsemna mai mult dect decapitarea Serviciului de Informatiuni Romn. Dar si mai grava dect pierderea acestui capo di tutti capi era lovitura morala ca re avea sa fie greu suportata de catre armata. Oamenii nu-si revenisera dupa soc ul pricinuit de dezertarea lui Sturdza si, cautndu-si echilibrul, neredresati nca, primeau a doua bastonada, mai cumplita, caci Roman devenise mai mult dect o supers titie, devenise un mit. Dabija, temperamental, n plus educat de dascali teutoni c are nu osteneau sa repete ca geniul nseamna straduinta, ncerca o rezerva apriorica f ata de individul exceptional. Dupa parerea lui, acesta era inventat de mprejurari si mai ales de oameni care, avnd ndeobste o viata saraca, alergau dupa senzational. Mai socotea ca momentul cnd o natiune si atrna toate nadejdile de grumajii unui si ngur ins, ct ar fi fost el de valoros si ocrotit de Fortuna, marcheaza nceputul decl inului pentru acea comunitate sociala si, n orice caz, nu constituie o dovada de s anatate morala. n plus, generalul nu credea n binefacerile reale ale individului st atuie. Ele erau n general aparente si, ulterior, evolutia evenimentelor demonstra n cele mai multe cazuri influenta malefica pe care o exercitasera asemenea oameni de exceptie. Indiferent nsa de prejudecati, Dabija nu contesta "succesul" lui Roman, puterea lu i de seductie. Era de-ajuns ca un comandant sa dea de nteles ostasilor si ofiteril or ca urmeaza sa actioneze pe baza unor informatii primite de la colonelul Roman , pentru ca oamenii sa plece n misiune si sa atace cu vioiciunea cu care ar fi ac ceptat sa participe la un picnic. Aveau o ncredere oarba n el si despre ispravile sale circulau cele mai nastrusnice legende. Nu o data, n transee, generalul avuse se prilejul sa asculte adevarate basme pentru copii istorisite cu credinta de cat re gradati, oameni n toata firea si cu meserii serioase n viata civila: avocati, p rofesori universitari, medici... Convingerea oamenii, dincolo de povesti si zvonu ri, simteau nevoia sa creada ca Roman este ofiterul de contrainformatii al veaculu i l nzestra pe acesta cu nsusiri ce frizau aproape supranaturalul. Pe undeva, cazul lui era asemanator cu acela al contelui de Saint-Germain, care tinea loc de fru nte n "mitologia" contemporanilor. Dupa cum aventurierul francez izbutise sa convin ga ca este nemuritor trebuia sa fi mplinit acum vreo doua sute treizeci de ani Rom an reusise fara efort sa ncredinteze ca-i tot att de invulnerabil ca umbra pasarii n zbor, dezmierdnd undele lacului. Desigur, celebritatea colonelului nu se iscase d in senin. nregistrase succese incontestabile, dar, si nchipuia generalul, ecoul lor fusese amplificat, atingnd proportii nebanuite, datorita unei personalitati seduca toare. Roman era prototipul insului care face sa se vorbeasca despre el, imediat remarcabil, indiferent de mediul n care evolueaza. si captivau ndeosebi dezinvolt ura, fermecatoarea lui insolenta, o cutezanta nazdravana si plina de umor care r envia n sufletele oamenilor siluetele ndragite ale copilariei: D'Artagnan, Trandafi rul Rosu, Capitanul Fracasse, haiducii Tunsu si Bujor, zapciul Jianu... "Nimeni nu-i de nenlocuit", ncerca sa se consoleze, dar Dabija mai stia ca, pentru a realiza ntocmai adevarul acestor cuvinte, trebuie sa treaca vreme. Doar anii sc ursi ti ofera perspectiva justa care sa-ti ngaduie sa constati ca, indiferent de p roportiile catastrofei, soarele a continuat sa rasara. Pentru moment, consecintel e, deruta, sentimentul de ireparabil sunt la fel de grave si definitive ca si cnd ar reprezenta realitatea obiectiva.

nchise dosarul si-l ncuie n safe. Se misca greu si se simtea cuprins de o oboseala stranie, pe care n-o mai ncercase vreodata. Ostenise sa gndeasca, sa fie dinamic si competent, dur si intransigent, ostenise sa iubeasca. ncerca sa o alunge din minte pe Alexandrina. Ostenise sa-l doara... ncuie toate sertarele, apoi usa cabinetului. Gogu Rosianu si capitanul Ioanid se r idicara. Generalul le arunca o privire stinsa: Domnilor, va dau o veste ct se poate de proasta. Colonelul Roman a fost arestat d e nemti alaltaieri, la Bucuresti. n anchetarea cazului Teodorini, urmeaza sa soseas ca o comisie instituita de domnul general Averescu. Pna atunci, sunteti liberi. Che ile de la acest birou le veti preda imediat ofiterului de serviciu. Buna ziua. * Iorgu Cerchez fusese plecat la Cristesti, o mosioara din zestrea Alexandrinei, ca re se afla lnga Baicoi. Zabovise patru zile sfatuindu-se cu vataful si cautnd solut iile cele mai potrivite pentru a putea raspunde apelului lui Averescu adresat tut uror producatorilor agricoli de a "cultiva pe o scara ct mai larga legumele si n s pecial cartofii". Se ntoarse miercuri dimineata, pe o vreme pe care moldovenii o nu-mesc ninsoare t iganeasca. Fina ca zaharul pudra, sticloasa, usor viscolita, nvaluind meleagul n g iulgiu diafan de borangic. Dupa ce se descotorosi de blanuri si ciubotele muscal esti, o ntreba pe Sevasta de nevasta-sa si intra n salon, sa-i dea binete. Alexandrina, ntinsa ca de obicei n balansoar, strnse cu putere bratele de lemn lustr uit si-i arunca o privire pe care Iorgu nu i-o cunostea si nici nu izbutea s-o d efineasca. l izbi n mod deosebit paloarea chipului, coala de hrtie. Prin minte i tre cu o observatie neasteptata: "Are alboarea oamenilor deprinsi sa traiasca noapte a..." Se apropie timid si-i saruta mna: Bine te-am gasit, Alexandrina. Doamna Cerchez se sili sa zmbeasca. Gura crispata i tremura. Barbatul o cerceta ngri jorat: Esti bolnava? Alexandrina scutura din cap si instantaneu ochii i se umplura de lacrimi. Adeluta? O privea nspaimntat, dar femeia nu era n stare sa scoata vreun sunet. Atunci ce s-a ntmplat? Nu ma da n unda, porumbita! Doamna Cerchez si culca obrazul pe mna lui si ncepu sa plnga. O durere sfsietoare par ea sa zbuciume trupul delicat. Iorgu, sentimental, duios, bun pna la imbecilitate , incapabil sa suporte lacrimile, si simtea inima strivita. Iarta-ma, Iorgule. Barbatul clipi fstcit, ncredintat ca n-auzise bine. Iarta-ma, repeta Alexandrina ridicndu-si obrazul ud. Sa te iert?! Pentru care pricina? Nimic din ce ai savrsit ori vei savrsi tu vreodata nu-mi va da prilej de crteala. Orice ai hotar ori ai face, eu oi ntmpina fara osnda, cu capul plecat si bucuros. Asadar, de la mine iertaciune i zadarnic a cere. Sunt o ticaloasa. Doamne! Cum ma rabda pamntul?! Cerchez i mngie cu mna tremurnda parul. Domoleste-te. Iaca, aud pasii Adelutei. Ai s-o sperii. i zmbea nesigur iar chipul mare si cumsecade iradia atta tandrete, nct Alexandrina se simtea sfsiata de mila. Alt soi de femeie ti se cuvenea, Iorgule! Mi-e rusine de tine, de mine, de icoane ... Ochii lui Cerchez, culoarea sticlei afumate, se aburira. Rosti cu blndete: N-ai pricina sa-ti fie rusine de mine. si nici de tine. Cerceteaza-te n oglinda i ar aceasta ti va aduce dovada ca nu s-a iscat nca n lume faptura cu atta drept de fal a. Ct despre icoane, zmbi, ele nu s-au nascocit ntru mustrare, ci mngiere. Hai, porum bita, conteneste-ti zbuciumul si lacrimile. Alexandrina i cauta ochii. Mi-as da viata sa te stiu fericit. O meriti cum n-a meritat-o nimeni vreodata. Cn d ma gndesc ca ai stiut... Ai stiut totul si nu mi-ai spus o vorba. Ai tacut si d

oar Dumnezeu cunoaste ce-a fost n inima ta. Sunt mai pacatoasa dect ultima femeie de strada. Nu spune asemenea vorbe, Alexandrina, caci ma dor peste masura. Nu-i vina ta ca l-ai... l-ai ndragit pe omul acela. Nu-i vina nimanui. De ne?ar ntreba inima ncotro s-o apuce, de mult alean s-ar scuti pamntul! Alexandrina, cu privirile pierdute, si musca buzele. N-avea dreptul sa procedeze cu tine asa cum a procedat. A fost ngrozitor de crud s i neomenos... Fii pe pace, eu nelund aminte la flecustete. Asa-s militarii, nenduratori, caci doar nu cu regiment de sfinti si mucenici se poarta razboiul. Atta grija am... Tu sa fii bucuroasa. Crezi ca ai sa fii bucuroasa cu el, Alexandrina? O privea ncordat, cu nod n inima si grumaz. Doamna Cerchez si trecu palma peste frun tea transpirata. Nu stiu, Iorgule. Nu stiu... stiu doar ca ma iubeste. Asa cum poate el. Salbatic , crunt, pe viata si pe moarte. Cerchez si reprima oftatul si cobor ochii n pamnt. Nadajduia ajutor cersetorit firul i de pai alt raspuns. si... tu? Femeia si aduna tot curajul si-l privi n ochi: Nu pot sa te mai mint, Iorgule. Voi avea un copil de la el... si nu vreau sa-l l epad. Cerchez pali. ncerca sa-si anine privirea paienjenita de ziduri, ca sa nu plnga. Iarta-ma, Iorgule... Am ncercat sa ma mpotrivesc caci toate, dragostea mea pentru t ine si Adeluta, educatia, credinta, teama de scandal, se razvrateau... Patima nsa s-a dovedit mai puternica. Naprasnica. Pricep... Acum ma iarta, am oleaca de lucru cu scriptele de la Cristesti... Doamna Cerchez i prinse mna: Spune-mi, ce ai de gnd sa faci? Iorgu o privi mirat: Ce sa fac? Ce am facut dintotdeauna: ti-oi ntmpina voia, ti-oi mplini porunca neclin tit.

Sevasta patrunse n salon si, dupa ce se asigura ca doamna Cerchez este singura, i n mna un plic galbui. Alexandrina se lasa reflex pe spate, cu minile ridicate de par ca s-ar fi ferit de o gnganie primejdioasa. Privirea nspaimntata nu se putea desprin de de scrisoare. Slujitoarea se uita la ea cu mila neputincioasa. Pune-l pe foc, conita! De cte ori ti port carte sofranie, te paleste zacaseala... Da-l flacarii si pacatelor! Alexandrina ngna ratacita: Du-te, Sevasta... Du-te... Nu-mi faci trebuinta. Grijeste de masa... Conasu-i fl amnd. Du-te... Batrna sovai cteva momente si parasi saloriul. n prag se mai ntoarse o data. O hrtie lbinicioasa ca si plicul tremura n minile Alexandrinei. Ofta si nchise usa. Acesta e ra cel de-al treilea ravas, sol de veste proasta. Ajunsese sa le cunoasca dupa c uloare, "postas" un baietan pripasit pe lnga ograda lui Ghita, paracliserul Biseri cii Sfntul Ierarh Nicolae si spaima ce-o strneau cucoanei. n bucatarie, Sevasta spo ri flacara de la icoana Preacuratei si nchina rugaciune fierbinte de ndepartare a vrajmasului, cernd dar blnd de zile pasnice sub acoperisul stapnilor. n salon, Alexandrina zacea prabusita, cu capul n mini. Scrisoarea i poruncea hrtii de la Statul-Major, o harta, un cifru... Doamna Cerchez, care n-auzise n viata ei a semenea cuvnt, ntelese ca Verneasca se afla n legatura cu nemtii. Reiesea si din pr ecizia de detaliu a pretentiilor: anume documente, anumita harta... Evident, fur nizorul trebuia sa fie Dabija, care urma sa dea dovada ct tine la reputatia ibovn icii. Daca cererea nu va fi satisfacuta n urmatoarele doua zile, fluturasi denuntn d legatura infama a Alexandrinei cu generalul vor fi lipiti pe zidurile primarie i si ale Statului-Major, pe vitrinele dughenelor si pe felinare. Doamna Cerchez sopti disperata printre degetele care-i acopereau fata: Ce sa fac? Doamne! nvata-ma ce sa fac!

Domnul Mares nainta n galeria subterana, uimit de trainicia constructiei. Gangul, l at cam de doi metri, boltit, era mbracat n caramizi si negustorul si spuse ca putea fi strabatut cu usurinta chiar ntr-o trasurica pe doua roti, asa cum foloseau n ge nere medicii de tara si perceptorii. Poate chiar de aceea drumul fusese nascocit confortabil, fugarii putnd ncarca n docaras acareturile mai de soi si nu sa plece n pribegie cu o boccea si ce le puteau cuprinde buzunarele. Felinarul slobozea fluture de lumina. Zburatacea pe pamntul batatorit, se catara p e ziduri pna n crucea boltii, se prabusea, scormonea unghere si vizuini de guzgani care forfoteau printre ciubotele negustorului. Mares le nregistrase prezenta cu s ila dar mai ales cu mirare. "Ce dracu' mannca si beau astia aici, la cinci, ori s ase metri sub pamnt?!" n mna cealalta, tinea o lopata usoara si un trnacop luat pentru orice eventualitate, desi Verneasca l asigurase ca nu va avea nevoie de el. ntr-adevar, gangul era mai descurcat dect multe "sosele" pe care le cunostea Mares, drumuri destul de importa nte ce legau diferitele trguri din Moldova sau Muntenia. Ici, colo cte o gramada de sprinsa din cetluiala mortarului si ntr-un singur loc, acolo unde galeria facea co t lin, ca un grumaz de lebada, se surpase bolta, ridicnd movila rasarita de pamnt si zidarie prabusita. Aici se mpiedicase probabil batrna hotarnd cale ntoarsa. n mai putin de zece minute, robotind cu spor, Mares deschise poteca si si urma dru mul nesuparat. De n-ar fi fost clotanii si mirosul apasator, greu de identificat , o mixtura de var, gunoi ud, hoit si putreziciune, s-ar fi putut crede ntr-o viz ita n catacombele muzeu din burgurile catolice. Se uita la ceas si socoti ca a pa rasit beciul Verneascai de aproape jumatate de ceas. I se parea uluitor ca un as emenea drum subteran care aproape traversa trgul sa fie ignorat cu desavrsire de au toritatile si cetatenii orasului. Binenteles, taina fiind dezvaluita, drumul deven ea bulevard pierzndu-si destinatia si, n consecinta, uzufructuarii aveau tot intere sul sa-si faca nod la limba. Actul de prudenta nsa, valabil acum o suta de ani cnd arbitrarul domnului ori al turcului nu era ngradit de vreun judet, devenea absurd n plin veac douazeci. Dimpotriva, si zicea Mares, ntrebndu-se daca n afara batrnei m i exista vreo singura faptura n viata care sa aiba habar de tunel, el ar fi semna lat existenta lui, putnd fi exploatat fructuos, ca o curiozitate turistica. Se op ri pe neasteptate, simtind ca sngele i ngheata n vine. La capatul galeriei urca o sca risoara ngusta. Dinti, nu deslusi ce ar fi putut sa nsemne gramada de vreascuri albe care bloca accesul spre primele cteva trepte. Se apropie cu pasi sovaitori, direc tionnd lumina felinarului. Erau oasele, scheletele (judecnd dupa numarul craniilor) a trei cai. Negustorul si sterse fruntea asudata cu mneca surtucului. n parte, pre supunerea lui se confirma. Bajenarii si ncarcau bidiviii urma de docar nu se afla c u ct puteau duce n spinare si, neavnd ncotro, i lepadau izbelistii, aici, la poalele carisoarei. Foamea si setea rapuneau apoi bietele dobitoace pentru care galeria s ubterana nsemna drum fara ntoarcere. Chiar hranite si adapate, soarta tot crunta l i s-ar fi dovedit. Slobozenie nu mai aveau cum dobndi, iar de la o vreme, din pric ina lipsei de lumina ar fi orbit precum calutii carausi din gheena minelor. Domnul Mares urca scara strecurndu-se anevoie caci era barbat trupes. ncepuse sa si mta aerul noptii de iarna si la a doua-zecea treapta puse minile pe acoperisul fos tului pensionat de domnisoare. La nici jumatate de metru, n stnga, se deslusea ober lichtul licarind palid, sub cerul gaurit de o luna alburie. si scoase briceagul s i ncerca sa salte capacul de sticla. Acesta ceda imediat. "N-au pus crligul, gndi Mares. Fireste, nu asteptau vizita de arhangheli..." Peste cteva clipe, se afla n cabinetul generalului Dabija. CAPITOLUL XXI ntr-una din celulele speciale ale nchisorii Malmezon, colonelul Barbu Roman rdea sar donic. Nu o data socotise ca viata e grozav de caraghioasa, o gluma excelenta dac a stii sa te debarasezi de balastul dezagreabilului si s-o privesti dintr-o anumi ta perspectiva. Avusese nenumarate prilejuri s-o constate si era mai ales ferici t ca face parte dintre cei alesi, indivizi n stare sa nteleaga si sa simta asemene

a subtilitati dar episodul pe care-l traia acum i se parea o culme de ilaritate a ceea ce colonelul obisnuia sa numeasca fenomenul existenta. Contrastul dintre c elula strmta ct ascensoarele care n casele bogate faceau legatura ntre bucatarie si o iciile de lnga sufragerii, si festivitatea la care ar fi trebuit sa participe azi en vedette la Iasi, unde generalul Berthelot urma sa-i nmneze n prezenta maiestatil or sale regale nsemnele Legiunii de Onoare n gradul de mare ofiter era att de strid ent nct tinea de un comic absurd. Ceea ce?l descumpanise totdeauna pe Roman erau l oviturile de teatru ale destinului. I se parea straniu ca un singur eveniment, ct de important, dar unul singur, sa deschida prtie noua, cu totul neasteptata n viata unui individ. Revirimentele gen "azi cersetor, mine mparat" l azvrleau n lumea fanta ticului. I se pareau mai firesti ntorsaturile lente, rod al unor acumulari cantita tive, al unui drum cu itinerar precis care ducea la deal sau la vale. Schimbaril e spectaculoase nsa si-o imagina pe Fortuna mnuind dupa capricii o bagheta magica l indispuneau, caci l sileau sa-si simta neputinta, imposibilitatea de a-si contro la soarta si, paradoxal, n acelasi timp l amuzau. Roman era un barbat caruia i plac usera totdeauna farsele si ntr-un destin cu accidente de grafic isteric deslusea renghiurile destinului. Meditnd n bezna celulei zi si noapte ntunericul era desavrsit; "pressing psihologic, nici prin cap nu le trece ca m-as putea sinucide" colonelul si regreta amarnic u surinta. l arcanisera ca pe un copil mic si nca o data se confirma una din teoriil e preferate ale lui oncle Archibald: "Vnatul mare l prinzi cu momeala mica. Profes ionistii cad n capcane simple, tocmai pentru ca supraapreciindu-se si nchipuie ca a dversarul le ntinde curse complicate, tehnice, inedite..." De data aceasta nsa l nselase instinctul si actionase n virtutea unei logici mecanic e: Natalia e ncapatnata si inconstienta, precis n-a plecat caci n-am primit de pat ru luni nici o veste din Moldova, mi s-a parut ca am recunoscut-o din spate acum doua saptamni, pusul de-a curmezisul, sfidnd orice ratiune, i seamana al dracului! ... Stnd pe prichici cu genunchii adusi la gura, colonelul zmbea trist gndindu-se la Do bre cojocarul, la Anton, la baietii ceilalti... "Ce-or zice?", ca de putut nu pu teau face nimic. Probabil, Anton jubila n sinea lui. l enervau exhibitiile colonelu lui, actele lui de teribilism si ncerca probabil acum satisfactia sumbra a indivi dului caruia i se confirma pronosticurile: "ti-am spus eu?" Colonelul mai medita ca oamenii profereaza toata viata teorii pe care le conside ra axiome pentru ca la un moment dat sa actioneze exact n sens contrar. "Nu intra undeva pna nu stii pe unde ai sa iesi" fusese unul din preceptele lui pr eferate. El nu numai ca nu se asigurase de o buna iesire, dar intrase cu o crpa neagra pe o chi. Era de-ajuns, pentru a nu-si sacrifica nici un om, sa trimita n recunoastere un copil de opt-zece ani cu un comision, pretext oarecare pentru doamna Natalia Silvan... Gndurile lui Roman goneau cu neastmpar de lacusta. ncerca sa ghiceasca ce naiba ave a de gnd sa faca Hentsch. Binenteles, nu-l va propune pentru decorare, totusi abord ase o comportare stranie. Trecusera douazeci si patru de ore de la arestare si n t impul acesta nu i se luase nici un interogatoriu, nimeni, nici macar gardianul d esigur dresat nu-i adresase o vorba. Doua fapte ramneau certe: Unu, era singurul detinut din aripa respectiva a penitenciarului. Stapneau linistea si bezna doar u sa celulei lui se deschidea, o singura data pe zi la cinci, cnd paznicul i lasa un sfert de pine de malai si un ulcior cu apa nimeni nu raspundea la "telefonul" de perete. Doi, orice ncercare de evadare n conditiile date era exclusa. Va ncerca imp osibilul, apelnd chiar la solutii disperate, cnd va fi scos din celula spre a fi c ondus la un eventual interogatoriu sau, poate, direct la Tribunalul Militar. stia nsa ca nu va fi tradus n fata justitiei nainte de a se ncerca totul pentru a-l face sa vorbeasca. l nspaimnta un singur lucru. Daca regimul de ntuneric va dura mai mul t de cteva zile, va fi incapabil sa actioneze. Nevazatorii nu evadeaza... * Am o propunere, spuse capitanul Ioanid cobornd treptele popotei alaturi de Gogu R osianu.

De la moartea lui Teodorini, se arata extrem de tolerant, uman, aproape cald. Rata cise aerul de superioara detasare care-l caracterizase pna atunci, de politete ir eprosabila dar transparenta caci nu izbutea, de fapt nici nu ncerca, sa ascunda o indiferenta profund jignitoare fata de tot ce se chema aeroplan sau ful de vale ti. Sesiznd schimbarea de atitudine, Ro-sianu l urmarea cu o circumspectie ironica , un pufnit pe nari devenit tic nervos tinnd loc de orice comentariu. Am o propunere interesanta, insista Ioanid. Hm! facu Gogu Rosianu. Parea sceptic si ct se poate de putin curios. Saluta o doamna n vr-sta, distinsa, s aracacios mbracata, care tinea n mna o papornita nu prea mare. A gasit nuci, comenta cu indiferenta. Alaltaieri erau zece franci su-ta n piata. Sa stii de la mine o chestie! Cta vreme te mai preocupa coliva si dejunul dusilor de pe lume, nseamna ca lucrurile nu sunt chiar att de grave. Respectarea datinilo r demonstreaza vigoarea unui popor. Uita-te la englezi... Esti atent? se interesa Ioanid plictisit. ti-am expus o lege stiintifica. Je m'en fiche, je m'en refiche et je m'en contrefiche de legi stiintifice! se en erva Ioanid. Cred ca nu este o atitudine indicata. Vrei sa ma asculti sau nu? Chiar daca nu vreau, tot ai sa-ti tii discursul. Arzi de nerabdare s-o faci, mai ales ca de la un timp ai devenit cuvntaret. Despre ce este vorba? Hai sa ncheiem o ntelegere. Ca sa nu ne mai suspectam unul pe altul, propun ca pna la sosirea comisiei de ancheta chestiune de o zi sau doua sa nu ne mai despartim nici cinci minute. Esti de acord? Gogu Rosianu catapulta cu bombeul cizmei o piatra n sant. ntoarse capul spre Ioani d: tt! De ce? facu intrigat capitanul. nti, ca eu unul nu mai nutresc suspiciuni, ci certitudini. Doi, de-test viata n com un, chiar daca partenerul ar fi o zna blonda, diafana. Ca elev, n-am participat l a nici o excursie cu scoala. Mi-a repugnat organic si aprioric tot ce presupune viata de turma. Ioanid l privi intrigat: Bine, dar e vorba de o zi, doua, cel mult trei. Nici o secunda, mon cher. De altfel, nu ma intereseaza ctusi de putin ce faci, ce gndesti, daca te razi dimineata sau seara, cum sforai ori daca ai o digestie bun a. Las asta pe seama zoologilor... Oparit, Ioanid se opri locului: Esti un imbecil. Mi-au mai spus-o si altii, dar nu i-am crezut. Salve, amice. Am alt drum. O lua la dreapta, agale, cu mersul leganat de barbat corpolent care ncepea sa dev ina prea gras. Ioanid ramase n mijlocul drumului, palid, cu tmplele zvcnind. Sim-tea ca l-ar fi st rns cu placere de gt. * ntors de la Trgu Frumos unde avusese o ntrunire cu generalii Aslan si Pretorian dis cutasera posibilitatea formarii unui guvern militar a ca-rui sefie sa-i revina l ui Averescu Dabija gasi biletul Alexandrinei dupa ce dejunase la popota. ntrziase din pricina viscolului si a ninsorii abunden-te, petrecnd noaptea nzapezit la Stnca . Abia spre prnzul cel mic, cu a-jutorul unor atelaje de artilerie, izbutise sa s coata automobilul din nameti si sa-si continue drumul. Biletul alarmant, scris n mod evident ntr-o stare de panica, fixa o n-tlnire urgenta pentru seara aceleiasi zile. Generalul ntelese ca se petrecea desigur ceva grav si neobisnuit. Ale-xandrina pl ecase suparata de la ultima ntlnire si Dabija o cunostea n-deajuns pentru a fi pe d eplin ncredintat ca va avea mult de furca pna s-o mpace. Nu se ndoia o clipa ca-l iu beste, dar amanunt care nu nceta o clipa sa-l agaseze tinea si la Iorgu. i era mil

a de el, sentiment extrem de primejdios si uneori mai eficace dect patima; avea o roare sa strneasca suferinta mai ales unui om care nu avusese pentru ea dect gestu ri de a-doratie. Generalul aprecia "caracterul bun" al doamnei Cerchez, onestita -tea si "cavalerismul" ei, dar numai atta vreme ct acestea se manifestau vizavi de propria lui persoana. Exact aceleasi nsusiri, n relatiile cu Cer-chez, deveneau s labiciune, lipsa de hotarre, superstitii de cap de vrabie imbecilizata la pension si, n primul rnd, lipsa unui sentiment adevarat, puternic, unic fata de amant. Mutatiile erau operate nsa inconstient, Dabija ramnnd perfect sin-cer n forul sau in terior si ar fi fost extrem de surprins daca cineva i-ar fi reprosat lipsa de pr incipialitate, oportunismul judecatii lui. Faptul ca Alexandrina, ranita, ndurerata si ngrozita de conduita lui i scria ea cea dinti n chestiuni de amor propriu faptura blnda si mi-nunat de frumoasa devenea fi ara era mai mult dect semnificativ. Iar semnificatiile nu se puteau intui dect dra matice. ngrijorat, frnt de oboseala, generalul se culca. Locuia la caminul ofi-terilor, in stalat n fostul Hotel Decebal, pavilionul Algiu fiind rezervat doar ntlnirilor cu A lexandrina. Se trezi pe la 5, prost dispus, dupa un somn adnc dar hartuit de visu ri rele. nainte de a pleca, primi un mesaj de la Statul-Major. Dupa toate probabi litatile si n functie de starea drumului, comisia care trebuia sa ancheteze cazul Teodorini urma sa soseasca n cursul serii. ndreptndu-se spre locuinta domnisoarelor Algiu, Dabija reflecta ca nu putea sa ntrzi e cu Alexandrina mai mult de un ceas. "Ca sa primesti vestea unei nenorociri, ai nevoie de mult mai putin... Sa speram ca nu-i chiar att de grav..." Se simtea nsa incapabil sa spere. Domnul Mares lasa sa cada perdeaua. n odaia neguroasa, candela isca o inima albas tra. Se aseza pe o canapeluta fara spatar, masndu-si ceafa. "Zece minute daca mai zaboveam, se ducea totul de rpa." Statea n ntuneric, atent la orice zgomot. * Pentru colonelul Roman un fapt se impunea, imperativ categoric: tre-buia sa inve nteze ceva, sa gaseasca fara ntrziere un truc care sa deter-mine schimbarea regimu lui la care era supus. Dupa aproape trei zile de la arestare temnicerii, din neg lijenta, ori deliberat caci timpul se dilata cnd tii socoteala minutelor, nu-i co nfiscasera ceasornicul, un Anker bra-tara cu cadran fosforescent Roman si nchipuia ca desluseste cu clari-tate tactica nemtilor. Duceau o politica de intimidare, de constrngere psi-hologica, ncercnd prin mijloace mai mult sau mai putin abile sai anule-ze ncrederea n sine, sa nimiceasca n propriii sai ochi legenda colonelului Roman, invulnerabil, inegalabil, marele as al activitatii de contrainformatii, u na din personalitatile proeminente ale celui mai mare razboi pe care-l cu-noscus e lumea. Faptul ca era tratat ca un borfas oarecare, hot de buna-dimineata sau pungas mar unt care opereaza n piata ori tramvai, nu nceta o clipa sa-l a-muze. n trei zile, n imeni nu catadicsise s-i ia cel mai banal interogatoriu, de rutina ai fi zis ca l -au uitat, un Gica mna-mica nensemnat, pentru care comisarul circumscriptiei de ma hala nu si-a gasit nca timp condu-ita generata binenteles de o indiferenta absolut a. Indiferenta vizavi de un individ care nu-i nici pe departe marele rechin rvnit doar cu cteva zile nainte, ci mreana, cinci parale ocaua. Spre a-i reduce la zero proportiile, nemtii si asezonau politica se credeau al na ibii de dibaci cu sosul rnced, nedigerabil al umilintei. Ieri si alaltaieri dimin eata, gardianul adusese o galeata cu apa si un smotru dispunnd scurt: Spala timentul! Colonelul ncepu sa rda: Uite ce-i, batrne, nu-s obisnuit sa fac pe ntuneric dect o singura treaba... si imagina lesne rnjetul lui Hentsch, starea lui de jubilatie la gndul ca elegantul , impecabilul, rafinatul colonel Roman, clientul fidel al lui Spencer, cel mai s

cump croitor al Londrei, spala n genunchi cimentul ce-lulei. I-o va comunica desi gur si pe aceasta Valentinei, avnd mereu grija sa-si camufleze exultarea... Cum e posibil?! Silesti un colonel Roman sa smotruiasca podelele unei celule inf ecte? Mon ami, biruitorul trebuie sa stie sa nvinga cu ele-ganta... Sunt dezolat, crede-ma, dar acesta este regimul penitenciarelor, instituit chiar de romni. Te crezi pe vremea Bastiliei, cnd seniorul ncar-cerat putea beneficia de serviciile valetului personal? si nu vad de ce s-ar face exceptie pentru Roman. n realitate, este un barbat ct se poate de in-signifiant.. Cel mai mult nsa, l ngrijora ntunericul. Chiar numai dupa trei zile, ochii dezobisnu iti de lumina ar refuza sa-l ajute. si amintea cu inima strnsa de o vizita facuta prin anii 1906-1907, n Guyana franceza, pe In-sulele Dracului, unde stranepotii l ui Pascal, Voltaire, Rousseau si depor-tau proscrisii. Un detinut aflat n recluziu ne speciala hrana mizerabila, insuficienta si regim de obscuritate dar nu bezna totala scos n sfrsit la lumina soarelui, cazuse n mijlocul curtii. Se mpiedicase de trunchiul u-nui palmier pe care pur si simplu nu-l vazuse. Era orb. Un surs lumina obrazul tras al colonelului. Cineva desigur amic vechi, fost coleg , ori ruda care l-ar fi vazut acum, ar fi recunoscut lesne zmbetul soltic al lice anului Roman Barbu, elev n clasa a patra ori a cin-cea a Liceului Matei Basarab. Cnd n-avea chef sa mearga la scoala, era de-ajuns sa nghita trei bucati de creta p entru a-si asigura doua zile de relche. Se facea vnat, iar febra opintea sa sparga fruntariile maxime ale termometrului: 39,5, 40, 41C... "Slava Domnului, zidurile celulei sunt date cu huma..." si scoase ceasul de la mna si, ajutndu-se de incisivi, desprinse ca-pacul. Se lasa n genunchi "nu ca sa rnesc la odobeala, herr Hentsch, ci pentru ca asa vreau eu" s i ncepu sa rada varul de la buza peretelui, acolo unde ochiul nu cade dect n mod ex ceptional. "Pna la noapte, calcula Roman, sunt transportat urgent la spital. Pun ramasag pe tot norocul meu! Important sau defel, au cheltuit prea mult cu mine pentru a ma lasa pe seama unei infirmerii de nchisoare. Iar bolnita deschide cu totul alte pe rspective... nvioratoare, as zice..." i venea sa fluiere, dar se multumi s-o faca n minte. Era o melodie care facea furo ri la Paris, mainte de razboi. ...Auprs de ma blonde, Tout tait blond / Le Champagne, le soleil, et mme le rossign ol. * Dupa privirea si obrajii nflacarati, Dobre pricepu ca Anton aduce ves-te de soi. Zi! Are noroc, nene! Noroc de godac ntarcat cu tuica. Cine, omule? Roman, nene, cine?! L-au transportat la spital azi-noapte, cu fier-binteala mare . Unde? La Asezamintele Brncovenesti. Cojocarul surse. Tnarul era fericit, tremura attat si dupa capul lui, acu' s-ar fi dus sa zgltie portile spitalului, sa le sfarme... E bine, baiete... asteapta doar sa-mi mntui lucrul... Nu hotar pna atunci nimic, nu te pripi... De, ncep sa ma ncredintez si eu despre zodie bucuroasa... * Zizine, care avea urechea cea mai sprintena, recunoscu imediat pasul apasat al c oanei Aristita Verneasca. Auzi si zorul n papuci trsiti al Anicai, poftitoare de za vera si blci, apoi sopoteala scurta n antreul cu aroma de umbrele, galosi si manta le de cauciuc. Batrna iscodea, slujnica dezlega sacul ntr-un suflet, facnd spovada despre toate maruntisurile hudubaiei din Strada Unirii. Zizine ndrepta privire necajita spre Butculescu. De doua ceasuri teseau tacla domo ala ia! suveniruri, novitale de pe vremea lui Caragea Voda, zvonuri de razboi, st ihuri si sugnd bucacioarele de susan caramelizat rostuit de domnul Mares, petrecea

u cu sufletele doldora de cuviincioasa desfatare, asa dupa cum le porunceau anii carunti si ornduielile din batrni. "Doamne! gndi Zizine, de ce nu ngadui oare fapturilor nascocite de tine belsugul d e bucurie? De ce curmi totdeauna prea degrab' suspinul de fericire n vreme ce nad ufului si obidei nduri sa-si rasuceasca musteata ori cosita alba?" Iertati-ma, domnule Cicerone, ofta purtndu-si mna la radacina grumazului... Batrnul o cerceta surprins de ntrerupere. Istorisea despre un spectacol vazut n copi larie la Comedia Franceza cu Eleonora Duse si nu se nsela nchipuindu-si ca fusese d eosebit de elocvent. Reproducnd mai cu seama marea scena a Isoldei, strnise emotie si lacrimi. Domnisoarele Algiu recunoscusera nu numai gesturile marii actrite, d ar pna si modulatiile glasului de neuitat. ...nca o data mi dau seama ca sunteti un povestitor extraordinar, iar asta-seara v -ati ntrecut pe dumneavoastra nsiva. Ma exprim modest, dar s-ar putea ca totusi sa ma ntelegeti. Ati avut o zi rara. Unica... ...rara... unica, reluara ncredintate Zoe si Zinca. Zizine si lua inima n dinti: stiu ca sunteti la fel de curajos pe ct sunteti de elocvent... ncerc doar sa va sc utesc de o scena dezagreabila. Zinca si Zoe o privira alarmate: Ce vrei sa spui? Zizine se uita speriata spre usa: mi nchipui ca domnul Cicerone ar trebui sa se retraga n odaia dumnealui... A venit Aristita... Zoe si Zinca se zgribulira n fundul canapelei, clipind speriate. Butculescu surse t rist: Cred ca amanuntul acesta a devenit complet lipsit de importanta pentru mine. si mai cred ca am nceput sa am o... tandra compasiune pentru coana Aristita. Zoe nu ntelese si se interesa speriata: Ati... ati acceptat cererea ei n casatorie, domnule Cicerone? Binenteles, o femeie nensemnata ca mine nu are dreptul sa dea sfaturi, totusi v-as fi recunoscatoare d aca ati mai reflecta putin nainte de a lua o hotarre att de importanta. ...att de importanta. Butculescu surse cu ntelepciune: Un lucru facut ori daruit la timpul sau e ca si cum l-ai face sau darui de doua o ri... Pe mine unul nu m-a convins niciodata acel "mai bine mai trziu dect niciodat a..." Ar fi absurd sa ma nsor acum, la saptezeci de ani. Gnditi-va numai, un mire cu proteza... Domnisoarele Algiu se privira consternate. Binenteles, nimeni nu se asteapta din partea unui domn d'un certain age sa sparga nuci ntre dinti, dar acesta este genu l de amanunt peste care se trece cu naturalete, fara a?i da vreo importanta. n or ice caz nu-l discuti cu trei doamne, orict de prietene ti-ar fi, ntr-un salon... Am nceput s-o nteleg pe coana Aristita, apasa Butculescu, s-o compatimesc si as da mult s-o pot ajuta Credeti-ma, n sufletul ei se afla multa negreata si pe aceast a o vedem cu totii. Ceea ce nu vede nsa fiecare este amaraciunea si suferinta car e-i sugruma cugetul, ntreaga ei fiinta. Mntuitorul s-a jertfit pentru cei obiditi. Coana Aristita, fiindu-ne sora ntru Isus, se cere alinata... Usa se deschise cu o lovitura de picior. Verneasca se rasti din prag: Ai nnebunit, Butculescule? De cnd sunt eu neam cu Cristos? Te ascultai din oficiu si ma crucii! Va's'ca, dupa capul tau, s cumatra cu toti ofticosii din Liturghie si Sfnta Scriptura?! Nu huli, Aristito! se sperie Zinca nchinndu-se speriata. Verneasca salta din umeri: Da' ce tuberculosii nu-s tot fapturi de-ale Celui Vesnic? si-ai vazut sfnt gras c u bujori n obrajori? Ia mai slabiti-ma cu neroziile! Zi mai bine, Butculescule, c e-ti veni sa ma mntuiesti? Ochii batrnului sclipeau. Am primit har de la Dumnezeu ntru smerenie, alinare si ntelegere. M-am ndepartat de taraba Necuratului si n dar primit-am sa sufar mucenicie... Ba primit-ai dar de sminteala! Osndeste-ma, caci nduratul mi-e dulce iar n canon simt puterea celor doisprezece ap

ostoli. Verneasca se holba: Ce-i cu narodul asta?! Zinca raspunse cu lacrima n glas: Simte adierea Duhului Sfnt. Lasa-l n pace... O tine de mult asa? Zoe suspina: Sunt doua zile de cnd vorbeste cu Dumnezeu. Asa pretinde... Ei da, ca ala o fi avnd vreme sa stea la conversatie cu toti capiatii. Uite cu ci ne voiam sa ma marit! Ptiu! Duceti-l la Socola pna nu prinde a va gtui! Azi se cre de Cristos, mine-i da prin minte ca-i Vlad tepes. Domnul Cicerone interveni cu blndete: Nu-s nebun, coana Aristita... Atunci ce-mi tot predici, mai prapaditule? Sunt doua zile de cnd o lumina dulce mi-a pogort n cuget si din dar am vrut sa fac m partasire. ti-am gresit amarnic cndva, mi se cuvine osnda, dar si iertare. Fa-mi hrtie pentru casa, spuse repede batrna, si-ti fagaduiesc iertare si pentru p acatele lui rasbunicu-tau. Butculescu surse cu amaraciune: Dare de arginti... Osnda-i prea miloasa... Daca asta ti-i voia, ti-oi mplini pofta . Mine mergem la judecatorie. Verneasca, nevenindu-i sa-si creada urechilor, se adresa domnisoarelor Algiu care ascultau uluite: Ati auzit? Sunteti martore, mi-a fagaduit casa. Nu-mi iau cuvntul napoi, coana Aristita. Cred si eu, facu Verneasca, ncredintata de-a binelea ca Butculescu a nnebunit. Te-a r stupi oamenii n ulita. Nu n judecata mirenilor mi sta naduful... Cum ti-i voia! Se uita la surorile Algiu cntarindu-le cu dispret din cercei pna n vr ful botinelor: si voi ce-ati ramas mute platica? Zizine si sterse ochii. Domnul Cicerone e un sfnt, un adevarat sfnt... "Daca raiul s-a mutat la balamuc, asa o fi", gndi Verneasca. i era doar teama ca fr tngaii de la judecatorie sa nu bage de seama ca Butculescu si-a ratacit n izmene br uma de minte si sa se mpotriveasca la ntocmirea hrtiilor. Cnd e vorba de donatii, veg heaza cu atentie mpatrita... Ma iertati, rosti cu glas stins Zoe, cred ca eu am sa ma retrag. Simt nevoia sa ma odihnesc. Verneasca o cerceta mirata: Ai bolunzit si tu, Zoico? Te culci o data cu claponii? Nu-s nici ceasurile 6. Boala aceasta ne-a istovit de puteri, interveni Zizine. si eu simt ca abia mi tin ochii deschisi. Coana Aristita ridica din umeri: Din partea mea, culcati-va. Somn dulce pe amndoua urechile. Ai sa ne scuzi, nu-i asa? ntreba timid Zinca. Va scuz. Eu ramn la taifas cu Butculescu. si daca i-o fi si lui somn, n-are dect. Pot sa stau si singura. Domnisoarele Algiu se privira alarmate. Zizine ntreba cu voce sugrumata de panica: Nu pricep, Aristita, ai de gnd sa... nnoptezi la noi? si nchipuise vag, fara sa detecteze totusi ratiunea, ca vizita vara-sii e legata nt r-un fel de termenul se mplinea mine dimineata pe care i-l impusese Dabija ca sa p araseasca orasul. Nu ndraznisera sa ntrebe unde avea de gnd sa se stabileasca, aste ptnd sa aduca ea vorba. Socotisera ca venise sa-si ia ramas-bun, dar surprinzator , mintea Aristitei parea sa fie la altele. Nici prin cap nu-mi trece. Zabovesc doar un ceas, doua. Poate nici att. Fetele batrnelor se lungira: De ce?! O sa va dumiriti singure, rnji cu o satisfactie care parea sa anticipeze delicii r are. Atta doar pot sa va spun, ca ceasul rafuielii n-a zabovit. Iaca-l aci, sa nti nd doar mna.

Rafuiala? Cu cine vrei sa te rafuiesti? Verneasca si trecu palmele peste pntece ca dupa o masa copioasa: Cu scumpul nostru nepotel Dimitrie, feciorul Zarei si al mojicului de tat'su. Mam a ta de catana! ti-oi face eu o instructie, de nu mai iei pe loc repaus nici pe lumea ailalta! Zinca o privi nfiorata: Ce-ai de gnd, Aristita? Daca esti curioasa, asteapta. Pe un ton care cersea asigurari, Zizine rosti cu glas nesigur: Nu esti n stare de vreo ticalosie, Aristito, nu-i asa? Flinta pentru fiara s-a fost nascocit. Butculescu o privea atintit: n iertare, spuse ncet, salasluieste virtutea sufletelor tari. Dumnezeu i ncearca pe ei alesi si n suferinta ce ti-a fost harazita, trebuie sa deslusesti dragostea Mnt uitorului. Da, coana Aristita, Cel Vesnic mult te?a ndragit. Daca ma ndragea, l repezi agasata de ineptii Verneasca, ma daruia cu nuri nu cu jun ghiuri, si n loc sa ma plamadeasca bivolita stearpa, mi umplea teschereaua cu galb eni din cei zornaitori. Butculescu ridica ochii spre cer. Rosti ca pentru el: Voia Domnului se va mplini. Treaba lui, facu indiferenta Verneasca. Azi mi-o mplinesc eu pe a mea... Se ntrerupse tragnd cu urechea spre fereastra. Sari n picioare cu sprinteneala acee a care nu nceta sa surprinda la un trup att de matahalos si crapa draperia de rips. Respira pna n fundul plamnilor: n sfrsit! Colivia s-a nchis. Spaima nnoda inimile surorilor Algiu. Recunoscusera pasul lui Dabija. CAPITOLUL XXII Comisia de ancheta trei ofiteri superiori de contrainformatii, asistati n mod exce ptional de generalul Averescu sosi n oras seara, putin dupa ora 6,30. nghetati, ca ci vremea se dovedise ticaloasa ca niciodata, iar drumul o pacoste, oprira dinti la cafeneaua din inima trgului unde zabovira cale de un samovar cu ceai dat n unda . La Statul-Major, un mesaj sigilat, adresat lui Averescu personal, produse stupoar e. Generalul Dabija, tradator! Omul lui Sturdza... Imposibil!! Ceilalti l privira muti. Unul din ei, capitan, vechi colaborator al lui Averescu de pe vremea cnd comanda Grupul compus din Armatele a II-a si de Nord, se gndi ca nu-l vazuse att de impresionat, dect la primirea vestii despre ocuparea Craiovei. s i amintea perfect cuvintele lui Averescu: "Oltenia este ca si pierduta... mi snger eaza inima de durere si revolta... Ne gasim n fata unei fatalitati... Greselile s e platesc cnd faptul brutal are cuvntul si abilitatile bizantine nu-si mai pot ave a curs. Nenorocirea mare este ca platesc cei nevinovati..." Imposibil! repeta generalul, ncercnd sa se dezmeticeasca. Binenteles, putea fi vorba despre o calomnie ordinara si n alte circumstante ar fi n treprins cercetari discrete mainte de a se lansa ntr-un demers categoric si necam uflat. Acum nsa, dupa dezertarea lui Sturdza si asasinarea lui Teodorini, situati a se dovedea mult prea grava pentru a-si mai putea ngadui scrupule de pe vremea c otillonului. Trebuie sa verificam. Parasira cladirea cu capetele plecate si toti, inclusiv Averescu, aveau sentimen tul ca pasesc n urma unui car mortuar. Pe drum, generalul vorbi o singura data: Daca faptele se confirma, nenorocirea este desavrsita. Nimic pe lumea aceasta n afa ra unei imediate victorii la Austerlitz ceea ce-i utopie nu va putea remonta mora lul ostirii. Sa ne rugam lui Dumnezeu, domnilor, sa ma nsel. *

Alexandrina Cerchez se tra n genunchi, ncercnd sa se agate de cizmele lui Dabija care gonea turbat de la un capat la celalalt al odaii. Arata ca o fiara: trupul, spin area ncordata, capul ngust si fin pe care pielea parca se ntinsese, scotnd si mai mu lt n evidenta osatura nobila sugerau ntr-atta felina salbatica, nct parea straniu ca fiinta aceasta, dintr-un regn necunoscut, homo sapiens si jivina laolalta precum centaurii, glasuieste ca oamenii, n termeni cotidieni. Exclus! Exclus! Ceea ce-mi pretinzi este mai presus de puterile mele. Spuneai ca ma iubesti! Cum suporti ca numele meu, toata faptura mea, inima si dr agostea noastra sa fie acoperite de infamie? Oh! Te rog, Sandra, nu folosi cuvinte care te njosesc. Te exprimi ca n romanele po pulare de doua parale sau jurnalistii articolaselor de scandal. Doamna Cerchez ntepeni. O flacara rosie i nvapaie privirea neguroasa. Cum poti sa-mi vorbesti asa? Te implor, nu-mi fa o scena. De altfel, nu stiu daca ti-ar fi agreabil sa traies ti toata viata alaturi de un barbat dezonorat. Ceea ce-mi ceri reprezinta n fond re nuntarea la conditia mea de om. N-am sa ma mai respect niciodata, n-ai sa poti ni ci tu. Daca as supravietui carierei mele distruse si rusinii, ceea ce ma ndoiesc, nu vei avea lnga tine dect un umil si jalnic cavaler servant, o ruina. Alexandrina si arunca pletele desprinse din coc, peste umeri, cu un zvcnet al capu lui. Nu-ti cer sa tradezi, nu ti-as cere-o niciodata, ma jur pe Dumnezeu, ci doar sa-i amagesti. Da-le ceva fals, ceva masluit, dar da-le ceva! Generalul rse: Ct poti fi de naiva! n mai putin de douazeci si patru de ore vor ntelege ca au fost dusi de nas. Vor veni cu pretentii si mai dure, aberante, imposibile! Sa-l asasi nez pe Ferdinand, sau daca sunt modesti doar pe Averescu. Cel putin ncearca. Orice ragaz poate fi n avantajul nostru. Sau... I se agata de u meri si-l privi n ochi: Hai sa fugim! Dabija clatina din cap cu tristete, mngindu-i obrajii aprinsi: Din ce n ce mai bine! Dezertare, deci iar dezonoare si pribegie, venetici printre straini, iar pentru tine despartirea definitiva de fetita. si unde sa fugi, ntr-o Europa incendiata? Judeci nfierbntat, iubita mea... Alexandrina si azvrli capul pe spate. O mndrie draceasca facea sa-i vibreze toate t rasaturile. Cerchez nu mi-a refuzat niciodata nimic... Un licar de malitie trecu prin ochii generalului: Ceea ce nu te-a determinat sa-l iubesti mai mult. Ma nsel, scumpa mea? Primi palma Alexandrinei n plin obraz. De surpriza, nici nu se clinti. Femeia sui era: Sa-ti fie rusine! Un ciocanit n usa care nu astepta raspuns i lasa ncremeniti. De cnd se ntlneau n pav onul lui Iliuta Alghi, se ntmpla prima data sa fie stnjeniti. Gogu Rosianu, prada unei agitatii neobisnuite, irupse n odaie ignornd cele mai elem entare conveniente. Paru sa n-o vada pe Alexandrina care ntoarse imediat capul si se retrase n dormitor, nu observa tinuta comoda nu si-l imaginase niciodata pe jun kerul teapan, impecabil pna n vrful unghiilor, doar n pantalon si camasa a lui Dabij a. Iertati-ma, domnule general. Trebuie sa va vorbesc neaparat. * n urma dispozitiilor categorice ale lui Hentsch, colonelul Roman, transportat de la penitenciarul Malmezon la Asezamintele Brncovenesti, fu internat ntr-o rezerva cu un singur pat si o fereastra zabrelita a carei perspectiva se deschidea spre Piata Mare. Un lavabou, patul si o noptiera alcatuiau mobilierul iar usa spre in dispozitia doctorului Saveanu, medicul-sef al spitalului era zi si noapte pazita de trei santinele germane. "Nu suport bosii, explica medicul asistentilor sai cnd, din consumatori pasnici de fasole cu osnza si Haendel, se transforma n gzi, detest militarii chipiu, pinteni, sabiuta pentru ca prea au succes la cucoane, strng tot ce-i mai bun pe Calea Vic

toriei, si disciplina impusa de altii. mi ajunge a mea..." n rezerva-celula a lui Roman aveau acces doar Saveanu si o sora de vreo douazeci de ani, echipata n costumul de infirmiera important si incomod, lansat de regia Ma ria. Fata nsa, realmente frumoasa, reusea sa-l poarte cu gratie, iar blndetea si c alineria miscarilor l cucerira pe colonel din prima clipa. De ce ti-ai ales o meserie att de ingrata, domnisoara? Locul dumitale e n alta parte ... Fata surse cu ngaduinta: Unde? Roman ofta si ntoarse capul spre ferestrele zabrelite: Daca n-ar fi razboi, iar eu oleaca mai tnar, mi-ar placea sa te duc la Paris... S au pe Coasta de Azur... Ai dansat vreodata beata de dragoste, sampanie si aroma chiparosilor? Nu, zmbi infirmiera, iar dumneavoastra, chiar liber, fara razboi si nici macar cu zece minute mai tnar, m-ati duce cel mult la Chitila. Pentru Coasta de Azur ati gasi alte partenere. Roman, surprins, ncepu sa rda: Esti o fata interesanta. Va nselati. Oarecare si logodita... Roman rse parsiv: E un impediment? E un viitor. Hm! Chestiunea-i din ce punct de vedere privesti lucrurile. Ca sa-ti dovedesc ca nu mint si binenteles daca Pronia Cereasca ma ngaduie pna dupa razboi te asigur ca vei fi asteptata cu multa nsufletire, as zice nfocare, n orice seara la Elyse. Masa din stnga casieritei. n compania dumitale, Chitila poate fi la fel de frumoasa ca Ni sa. Asta, considernd ca Riviera ti provoaca indispozitie. Fata paru sa nu-l auda. Va sfatuiesc sa fiti mai putin... vioi. De pe coridor se aude foarte bine, iar pa znicii dumneavoastra nu prea gusta spiritele. n ce ne priveste arunca o privire s pre cabinetul lui Saveanu mintim ct putem... Fiti deci va rog mai retinut. mi plac sfaturile. si mai ales rugamintile. Mai ai si altele? Priviti din cnd n cnd pe fereastra. Prietenii dumneavoastra va poarta de grija. O auzi comentnd pe sala cu santinelele. Vorbea o nemteasca sovaitoare, dar destul d e corecta. Stare stationara, febra nu scade sub patruzeci de grade. Voi raporta situatia doc torului Saveanu. * Generalul l privea cu buzele strnse, gata sa izbucneasca. Rosianu l enervase din pr ima clipa si, orict de corecta, chiar smerita i-ar fi fost atitudinea, sesizai n for ul sau launtric sarcasmul, un rs zeflemitor, indiferenta cinica fata de orice categ orii morale. Fara a-l putea acuza propriu-zis de incapacitate de a respecta valo ri recunoscute, ti dadeai limpede seama ca nu se nascuse nca individul care sa-l i mpresioneze din cale afara, indiferent de numarul treselor ce-i nnobilau umerii. Astept o explicatie, domnule maior, care sa-mi permita sa nteleg impetuoasa dumne avoastra vizita. Gogu Rosianu facea eforturi sa-si regleze respiratia. Izbucni cu primele cuvinte care-i venira pe buze: Fugiti, domnule general!... Va aflati n primejdie de moarte... Credeti-ma... Sunteti beat sau bolnav. Am sentimentul ca delirati. Maiorul scutura din cap ca o marioneta isterica: Grabiti-va! Nu delirez. Comisia de ancheta e n oras, poate sosi din minut n minut. Sunteti victima unui complot oribil. Generalul l masura cu sprncenele ncruntate. Reflex, si butona camasa desfacuta la pie pt. Interesant... De unde posedati dumneavoastra asemenea pretioase informatiuni? Va conjur, domnule general, plecati! Nu e momentul sa faceti investigatii. Veti fi acuzat de nalta tradare...

Dabija si smulse tunica de pe spatarul fotoliului, rostind dispretuitor: Aceasta este o farsa proasta de teatru bulevardier. Complot!... Tradare!... Dar c hiar asa stnd lucrurile, ma simt n stare sa tin piept oricarei calomnii. Sunt gata sa raspund pentru orice act dinaintea oricarui for, comisie de ancheta sau tribu nal. Veti regreta, domnule general. Doar aceea de a fi fugit de o onesta raspundere. Va multumesc, domnule maior, da r cred ca v-ati deranjat inutil... Hm! Complot! De ce mpotriva mea? De ce acum? Ab surd... Nu-i absurd! tipa Gogu Rosianu. Este una din cele mai perverse actiuni initiate d e colonelul Nicolaj si puse pe roate de Hentsch. N-am timp sa va explic... Vor s a jertfeasca cei mai buni ofiteri ai ostirii romnesti, discreditndu-i. si au debutat cu mine, constata ironic Dabija. Se ncearca si cu altii, Domnul aiba-i n paza! Ei bine, daca as dezerta, nu credeti ca succesul lor ar fi deplin? Veti fi judecat, dezonorat, mpuscat. Cel putin voi avea satisfactia de a primi glontul din fata. Vreau sa spun n piept , si nu n fese... Inutil insistati, domnule maior. Usa se deschise brusc si Cicerone Butculescu intra clatinndu-se. Ochii i ardeau, ia r pasii trsiti adunau covorul dupa el. Fugi, domnule Dimitrie... S-a pus ceva teribil la cale mpotriva dumitale... Da... Da... Teribil! Generalul rse sardonic: Asta-i culmea! n mai putin de zece minute, primesc trei invitatii la dezertare. ...teribil! repeta Butculescu n nestire. Coana Aristita e alaturi, n salonul domni soarelor Algiu... E teribil ce poate nascoci femeia aceasta... Fugi! Am fost pri eten cu tatal dumitale... Vreau sa te ajut. Draperia de la dormitor se dadu la o parte. Alexandrina Cerchez, palida, cu fata descompusa de spaima, prinse bratul generalului. Asculta-i, Dimitrie! Oamenii astia nu mint. Inima mea mi spune ca nu mint. Simt c um primejdia ti da trcoale. Daca vrei, sopti, daca ma iei, vin cu tine. Acum, imed iat. Generalul o privi impresionat. stia ct tinea Alexandrina la conveniente, stia ct o costa sa marturiseasca prin simpla ei prezenta n aceasta locuinta de holtei, chiar fara a mai lua n considerare propunerea directa de a-l nsoti, faptul ca-i este am anta. Doar cu un sfert de ceas nainte, era gata sa se sinucida numai ca adulterul ei sa nu fie dat n vileag... Acum l trmbita fara sovaiala, numai ca nu angajase fan fara trgului. O batu usurel pe mna si rosti cu o dulceata de care Gogu Rosianu, obi snuit sa-l socoata pe Dabija o statuie n uniforma fara puls, inima sau functii org anice, avea sa-si aminteasca toata viata: Cuminte, Sandra... Lucrurile se vor clarifica. Zgomot de glasuri n curte Anica investiga n gura mare "Pe cine cautati? Haoleu! Pa tru catane dati buzna n casa de muieri fara ocrotire, bine va sade!" si tropait d e cizme patrunse n ncapere. Ascultau toti cu urechea atintita. Gogu Rosianu ridica din umeri ofthd. Rosti, avnd n glas calmul marelui dezastru: Cartile s-au fost taiat si mpartit! Dabija surse semet: Nu se stie cine are atuul. Rosianu l privi cu tristete: Din pacate, eu stiu. * Doctorul Saveanu, un mosuc simpatic n ciuda aerului bataios pe care-l afisa n relat iile diurne, mirosise cacealmaua din prima secunda. i trecuse palma peste pntece si observase cu voce joasa, fara umbra de zmbet: Ai nghitit ceva var, flacaule, nu-i asa? n orice caz o portie bunicica, de-ajuns sa doboare o bivolita cu vitel, basca rndasul care-i tesala... Roman zmbise subtire: Nu mi-am facut iluzii nici o secunda ca l-as putea nsela pe marele doctor Ioan Sa

veanu. Ciudat... Tinerii si nchipuie totdeauna ca batrnii sunt usor de pacalit. Mai direct spus, imbecili! Pesemne ca nici eu nu mai sunt ndeajuns de tnar pentru a va socoti pe dumneavoastra batrn. La saptezeci de ani, nu te poti numi altfel, indiferent care ar fi termenul de co mparatie. Va tineti foarte bine. Saveanu se strmba: si asta cum se cheama? Nu tot senectute? Ai auzit spunndu-se vreodata despre un o m de douazeci sau treizeci de ani ca "se tine bine"? n sfrsit, astea-s palavre de mosnege... Un sfat, flacaule! Daca ai intentia sa fugi, grabeste-te! Pe mine m-a i pacalit. Ma ndoiesc nsa ca ai izbuti la fel de bine cu un medic neamt. ti urez no roc... Cine stie, adauga visator, poate ca ntr-o zi o sa ne revedem. Mi-ar placea sa-mi povestesti ispravile dumitale. Ca toti indivizii cu existenta cuminte, ma p rapadesc dupa istoriile cu pirati si condottieri... * Iar mi primeniti asternutul? Infirmiera duse degetul la buze. sopti lasnd rufele pe pat: n fata de perna aveti un rnd de haine si ncaltaminte. Schimbati?va ct mai repede si agati-va sub patura. Soarta dumneavoastra se decide peste jumatate de ceas. Roman se salta n capul oaselor: Nu vrei sa fii mai putin misterioasa? N-am vreme. Asteptati-ma linistit, altfel stricati totul... Adauga, nainte de a par asi ncaperea: Eu sunt sora lui Anton... * Generalul Dabija n-avea sa priceapa niciodata cum de n cteva secunde biroul fostulu i presedinte de tribunal Iliuta Algiu se umpluse de oameni. Scena i va ramne nsa ntip arita n minte pentru toata viata: Alexandrina, palida ca o moarta agatata de bratu l lui, Butculescu speriat, pipernicit, tremurhd n faldurile draperiei de la usa. Ma res, negustorul care aproviziona popota, ivit nu se stie cum, Rosianu fumnd nervo s lnga birou. Averescu l atintea, afisnd un aer impenetrabil, n vreme ce ceilalti tre i ofiteri pareau sa caute ceva n biblioteca. n prag, capitanul Ioanid, extrem de nfr igurat, si pipaia buzunarul de la piept, iar n spatele lui, opintind sa-l dea la o parte, gfia Verneasca. Obrazul puhav, despicat de un rnjet stirb, radia. mi pot ngadui sa cer o explicatie acestei descinderi vijelioase, domnule general? Glasul lui Dabija rasuna usor ragusit, fara sa fi pierdut nsa nimic din siguranta . Averescu, sincer deconcertat nu sesizase cti insi sunt n camera si cti mai venisera pe parcurs ridica usor din umeri: Sunt oaspetii dumneavoastra. n orice caz, cea mai mare parte din ei se aflau n oda ie la sosirea mea. Unul din ofiteri se apropie de Averescu. Fara sa spuna o vorba, i ntinse o mapa sub tire din piele neagra. Generalul o deschise nervos. n odaie se facu dintr-o data l iniste. Nu se auzeau dect respiratia suieratoare a Verneascai si scrsnetul butucil or din soba. Averescu rasfoia hrtiile cu degete febrile. Stupefactia i botise chipu l uscativ. tinea n mna documente de o importanta inestimabila, dovezi de tradare din aintea carora nici un juriu din lume n-ar fi ezitat sa-l condamne pe Dabija... P lanul de ansamblu si detaliat al marii ofensive, efectivele umane si materiale, harti, obiectiile aliatilor... Cnd nchise mapa, cu miscari exasperant de lente, ex presia chipului era dramatica. Vocea necata rasuna ca un suspin: Domnule general... Alexandrina scoase un strigat: E nevinovat! Totu-i calomnie! Un rnjet stirb reteza chipul cucoanei Aristita. Ei, nepoate, cum ramne cu mazilirea mea?

Cicerone Butculescu, mpietrit pna atunci, paru sa se dezmeticeasca brusc. Alerga mp iedicat spre Averescu: Omu-i inocent... O mrsava nscenare... Cunoastem autorii. Verneasca, dezlantuita ca o furie, l apuca de mneca, ncercnd sa-l opreasca: Ce te vri tu, mamelucule? Batrnul se mpiedica si cazu n genunchi. Dabija se precipita vrnd sa-l ridice. Intent ia lui fu gresit interpretata si unul din asistentii lui Averescu scoase revolver ul. Se auzi un foc, apoi nca unul... * Explozia fu att de puternica, nct geamurile Asezamintelor Brncovenesti se facura tand ari. n ciuda avertismentelor infirmierei, instinctiv, colonelul Roman sari din pa t si se apropie de fereastra. Din pricina ntunericului si a norului de fum, nu put u distinge nimic. Usa salonului se deschise. Acuma! Repede! Ce s-a ntmplat? Fata l prinse de mna nfrigurata. Ce trebuia sa se ntmple! Grabiti-va, pentru numele lui Dumnezeu! Explica-mi... Infirmiera l trase cu toata puterea. Alergau pe coridoare si Roman si zise ca n via ta lui nu pomenise asemenea labirint. Poate n Anglia, la Hampton Court... De nu s-ar dezmetici prea curnd! gfi fata... Se strecura cu abilitate printre bolnavii nspaimntati care dadusera buzna pe corid oare. Medici, infirmiere, brancardieri alergau la fel de nnebuniti, nendraznind sa se uite pe ferestre. "De fapt, reflecta Roman, nu stiu unde-i primejdia. nauntru sau afara..." Un zmbet de recunostinta i mblnzea figura osoasa. Nea Dobre cojocarul si meseriasii l ui provocasera explozia scontnd pe efectul surpriza. nspaimntati, gzii care-i pazeau usa rezervei-celula fugisera cednd primului impuls si ncercnd sa se adaposteasca. G roaza, eterna solutie a situatiilor insolubile... Sper ca nu sunt victime... Puteti fi convins... Ct ar fi de valoros un individ, nu se sacrifica o suta de dr agul lui... Nu-i foarte amabil ceea ce-mi spuneti. Infirmiera si supse buza superioara. Va socotiti neasemuit. asta-i pacatul dumneavoastra. Am impresia, zmbi Roman, ca autorii diversiunii, prietenii dumitale... Infirmiera l corecta taios: Nu sunt prietena cu tlharii lui Guta Ac. Sprncenele colonelului se naltara a mirare: El, vasazica!? exclama uluit. Extraordinar!!! El si cu Dobre, starostele cojocarilor... Aici! Ajunsesera ntr-o magazie de obiecte abandonate, cu miros aspru de fier, formol si morga. Chipul fetei, gingas, alcatuit din tuse fine "pacat ca linia gurii e trista, ndur erata, crncena" se detasa, modelat ca n ceara, ntre peretii ntunecati. Rosti cu priv irea coborta, ncercnd sa-si stapneasca respiratia precipitata: Aici, misiunea mea s-a ispravit. Cred totusi ca sunteti un barbat norocos. nsusi privilegiul de a te fi cunoscut o demonstreaza, surse galant Roman. Sunteti incapabil sa nu flirtati... Va aflati acum n interiorul curtii B. Vreau s a spun, cu iesire n Bibescu Voda. n stnga portii, va asteapta o drosca de laptar. G rabiti-va... Roman i prinse minile. ntreba, sincer tulburat: Cum sa-ti multumesc? Uitndu-ma. Sa te uit?! De ce? Fata si musca buzele: Nu-mi plac barbatii... care-mi plac prea mult. Fugi fara sa se mai uite la Roman.

Descumpanit, colonelul iesi n curte si se ndrepta alergnd spre poarta. Uruit de moto are doar nemtii mai dispuneau de automobile ghilotina linistea noptii. * ntr-o seara din vara anului 1922, o seara cu aroma de tei si cer strapuns de licur ici, un domn elegant, ntre doua vrste, contempla Calea Victoriei, de pe terasa rest aurantului Elyse. Costumul gri-argint era nviorat de fluturele cu picouri albastru i si garoafa nfipta la butoniera. Cu mna rezemata lenes pe baston, surdea privelist ii care i se parea ncntatoare, de o nsufletire discreta, plina de bun gust. Aprecia n cunoscator femeile toaletele scurte invadasera strada si se purtau vulpi argin tii la rochii de matase naturala, capete tunse baieteste cu accroche-coeur-uri a tingnd colturile gurii si un aer de falsa nepasare se amuza observnd manevrele donj uanilor, mai tineri ori mai batrni, l ncnta rumoarea caracteristica, urbana. Trasuri stralucitoare se revarsau n fluviu nentrerupt spre sosea, tiganci sprncenate si dra coase, cu gratii de meleag iberic, carau cosuri de primaveri, jurnalistii forfot eau grabiti sa vnda primele editii de seara. Duse mna la pahar si ramase cu ea n aer. Un barbat de vreo treizeci si cinci de an i, rubicond, se oprise n fata restaurantului. Parea nehotart si nvrtea bastonul la s pate ca pe o morisca. Palaria data usor pe ceafa i accentua expresia de jovialita te. Colonelul Roman ncepu sa rda: Pe mine ma cauti, tinere? Gogu Rosianu tresari si ntoarse capul. Ramase tintuit de surpriza, fara grai, uitn d sa-si penduleze bastonul. Ctiva consumatori l privira amuzati. Exploda: Colonelul Roman! El, fiule! Nu-i nevoie nsa sa ma prezinti ntregului birt. Ia loc! Rosianu nu-si revenea din uimire: Ce ntmplare! Nu ma asteptam... Nu ma asteptam deloc sa va vad. De ce? Fixasem doar un rendez-vous pentru prima seara de pace, aici, la Elyse. Eu sunt parolist; dumneata, dupa cum am avut ocazia sa constat, nu. Gogu Rosianu rse: Va spun sincer, nu v-am luat n serios. Credeam ca-i o simpla butada... Ce mai facet i? Perfect. Admir natura si n special cucoanele. Gasesc ca moda actuala le avantajeaza enorm. Rosianu zmbi. Roman ramasese acelasi individ cu teribilisme de licean care tine ne aparat sa socheze. Cine si-ar fi nchipuit, auzindu-l, ce valoare, ce minte, ce om exceptional se ascund sub aerul de dandy aproape quinquagenar... Roman i arata sticla din frapiera: Poti sa iei cu toata ncrederea din chestia asta. E un Haut Brion 1906... Rosianu gusta lichidul auriu. Ramase cu paharul n mna, tinndu-l n dreptul buzelor. R osti nostalgic: Doamne, de cnd nu ne-am vazut! Exact din februarie 1917... Strada Clementei, numarul 9, si aminti surznd Rosianu. N-am izbutit mare lucru atun ci... Era si dificil. Prea se ncurcasera itele, iar substituirea autenticului Mares, om ul meu, cu agentul nemtilor a desavrsit babilonia. De fapt, a fost marea lovitura a lui Hentsch n cazul Dabija. Rosianu clatina usor din cap: Ce sansa fantastica a avut asta! Ghilotina l-a ratat la un milimetru... Hm, sansa lui Dabija a fost ca am avut eu sansa. Daca sulerii, ca sa folosesc ex presia amicului Guta Ac, si mesterii lui Dobre nu organizau evadarea mea, n-as f i putut interveni oportun. si asa a trebuit sa fiu mai mult dect elocvent ca sa c onving capetele patrate de la Tribunalul Militar ca e vorba de o actiune extrem de perversa a spionajului german. Dupa razboi, sincer recunoscator si tinnd sa-i multumeasca, l cautase pe Dobre dar n casuta din Strada Ghioceilor se mutase altcineva. Avea sa afle ulterior de la Gut a Ac ca batrnul se retrasese la Panciu unde nevasta-sa avea o vie.

Guta Ac! De cte ori l evoca, Roman rdea ca un copil. Marea capetenie a sutilor din m ahalaua Mihai Voda devenise Monsieur Grgoire, distinsul patron al "scolii de dans si bune maniere franteze", de pe Mosilor, cetatean respectabil cu baston, melon s i verigheta. Se casatorise cu o demoazela de familie, fiica unui macelar din Scaun e; aveau doi copii si strana cu carte de vizita la biserica din cartier... Cnd ne-au arestat, si aminti Gogu Rosianu, primisem deja informarea dumneavoastra. Am ncercat sa le explic ca Dabija e o victima n cadrul unei politici de anvergura c are vizeaza marile noastre capetenii, nemtii avnd interesul sa se debaraseze de c ei mai buni ofiteri romni naintea marii ofensive. A fost inutil. n realitate, spuse Roman uitndu-se dupa chelner, si eu am nteles destul de trziu joc l lui Hentsch. L-am suspectat pe Dabija stiind ca fusese prieten cu Sturdza si u neori, ct ai fi de lucid, te mpiedici n asemenea prejudecati. Individul are si un gen putin mbietor, ti vine greu sa-l privesti obiectiv, sau macar cu ngaduinta. Mie-mi spuneti! rse Rosianu. l conjuram, constient ca nimeni nu?i poate salva capu l n afara de dumneavoastra, ca pna la limpezirea situatiei sa fuga, sa se ascunda, n fine sa intre n pamnt, si se uita la mine ca la o rma. Nu si-a abandonat o clipa m orga si monoclul. Trebuie sa recunosti ca nu era cea mai fericita solutie, spuse Roman controlndu-si garoafa de la butoniera. Sunt de acord, dar asaltat de evenimente, fiind obligat de minutar, nu de ceasor nic, de minutar, sa iau o hotarre, n panica, n-am gasit ceva mai bun. Colonelul Roman se rasuci discret dupa o blonda planturoasa. Pe umerii statuari spn zurau ostentativ doua vulpi albastre. Hm, rosti ncet, Nineta Baicoianu... S-a ngrasat prea tare. Cunosc pe unii nsa amato ri de beef-steak... Mda, Dabija, cum spuneam, a traversat cteva momente dezagreabi le. Salvarea lui la vreme, dincolo de importanta "mntuirii" unui ofiter de mare va loare, a dus implicit si la izbavirea celorlalti generali vizati de nemti. Gogu Rosianu se interesa uitndu-se la sticla goala: Pe cine mai anvizajau? Evident, marile vedete ale ostirii, capetele de afis: Aslan, Grigorescu, Razu, Pr etorian... Toata colectia de celebritati. Daca bosilor le izbutea cacealmaua, nu ne putem imagina dimensiunile cataclismului, mai ales dupa dezertarea lui Sturd za. Discreditare totala n ochii aliatilor, deruta si demoralizare n snul armatei no astre, dispret si totala nencredere fata de superiori. Initial, si aminti Roman, cnd intuise intentia lui Hentsch de a se descotorosi de c ei mai buni generali romni, se ntrebase de ce nu-i lichideaza pur si simplu. Nimeni nu-si poate feri ceafa la infinit. ntelesese curnd parsivenia neamtului. Urmarea vl va, scandalul procesului. Tradatori, nu martiri... Vad ca admiri sticla, surse. Rosianu o lasa n frapiera. E un vin excelent, dar eu am alta idee. Ce parere aveti de un Mouton Rothschild 1 910? Mon cher, nu-mi place sa schimb dect cravatele si portile la care bat la ceas de n serare... Apropo de cravate... Ce mai face Ioanid? N-am ntlnit niciodata un ofiter n uniforma de campanie mai spilcuit... Ce facea si nainte. Da din mini si zboara. Un tip eminamente antipatic si fara umor . Presupuneai ca el e adversarul dumitale, agentul lui Hentsch, asa?i? Prostul facea investigatii pe cont propriu si asta m-a derutat al naibii, mai ale s dupa asasinarea lui Teodorini. Ramaseseram doi, iar n ce priveste identitatea me a, eram destul de sigur. Nici azi nu stiu cine l-a curatat. Mares, la ordinul lui Hentsch, imediat ce au nteles ca-i agent dublu. Ochii lui Rosianu crescura ct blidele. Fantastic! Teodorini! Vasazica asta era fantoma care-mi umbla prin sertare?! Iar Dabija ma suspecta pe mine. si acum mi se face frig cnd mi amintesc ce ochi avea: numai gheata! Uite unul pe care nu mi-e dor sa-l vad. Cnd l-ati cumparat pe Teod orini? La doua zile dupa ce l-a contactat Hentsch. Teodorini sau Porta, cum vrei sa-i s pui, avea o fixatie: sa cstige o importanta suma de bani printr-o lovitura si sa se retraga n insulele Polineziene, unde sa "creeze" netulburat. l preocupa alcatui

rea unei orchestre pentru bastinasi. Altceva nu mai cerea de la viata! Gogu Rosianu clipi nedumerit: Bine, dar de ce nu m-ati avertizat? N-avea nici un sens, mon ami. Pofta de arginti e contagioasa, iar la tineri, spi ritul de aventura vioi. Nu ma interesa o colaborare ntre voi scuza-ma, n profesia mea nencrederea e un crez si pe de alta parte, n felul acesta va puteam controla m ai bine pe amndoi. Gogu Rosianu l cerceta n tacere. i venea greu acum, sub cerul de iunie, transparent ca un abur nstelat, n clinchet de cristal si argintarie, mbatat de aromele prea pu ternice ale teilor si parfumul de ultima ora Soir de Paris, sa creada ca toate e venimentele acelea se petrecusera aievea. Ducnd la buze paharul cu vin vechi de ze ce ani, retraia cu un fior zilele crunte ale lui februarie 1917, ntr-o Moldova ncre menita de frig si spaima, saracita, pustiita de culori. Vulpile albastre si argi ntii adevarata menajerie pe Calea Victoriei i purtau gndul la paltoanele din postav militaresc vopsit, la palariile excentrice, doar pene, fructe si flori, la brobo adele de lna taraneasca, aspra, ale Moldovei de dinaintea marii ofensive. Se scutura ca de un vis rau si sopti pe gnduri: Amintiri... Infuzie de nostalgie, gargara cu lacrimi... Atunci, dupa lamurirea c hestiunii lui Dabija, am fost trimis pe front. Ce s-a ntmplat cu bestia aceea batrn a? Roman dadu un bobrnac mtisorului care i se aninase de mneca. Complicea lui Mares? Verneasca? Da, scrsni Rosianu. Sper din toata inima ca a crapat. Esti nca foarte tnar, dragul meu. Doar n povestile cu zne duhurile rele si leapada igatoriu suspinul. Evident, a fost arestata si condamnata pe viata. N-au mpuscat-o, mpiedicndu-se n considerente de vrsta. si tot tinnd seama de vrsta, a fost amnistiat putin dupa Versailles. Vezi, oamenii vor sa uite ct mai repede "teribilul" si cre d ca aceasta este o dovada de vigoare morala. Trebuie sa fi mplinit o suta de ani. Doar optzeci. Pur si simplu l-a vrt pe nefericitul ala de Butculescu n mormnt. Roman si lasa capul pe un umar: ntr-un fel, da. Glontul a plecat nsa din pistolul lui Mares care, vrnd sa te lichid eze pe dumneata ghicise cine esti si ca la rndul dumitale l-ai ghicit a creat deba ndada. n schimbul acela de focuri, era natural sa existe victime. Sper ca cel putin asta, vreau sa spun Mares, n-a scapat. Daca amanuntul te face fericit, ti pot comunica data si locul unde a fost executa t. n fond, ce hram purta individul? Nu mi-a fost niciodata prea limpede. Un simplu mercenar, facu Roman mngindu-si o mustata inexistenta. Colabora cu servic iul de spionaj german nca dinainte de razboi, avnd o acoperire perfecta: agent imob iliar cu situatie prospera. Asociatul lui era autenticul Mares. asta, ntr-un mome nt de inconstienta, presupun, sau vrnd sa se faleasca, i-a facut confidente n lega tura cu misiunea pe care i-o ncredintasem. Sa nu omitem o chestiune esentiala! Se rviciul nostru de informatii fusese serios zdruncinat de vnzarea lui Verzea. Nu ma i aveam timp si nici posibilitati sa ne triem judicios oamenii. Hentsch, n privin ta asta, ma handicapase serios. Dupa ct am putut sa constat, falsul Mares nu era lipsit de calitati. Avea un talent special de a intra n sufletele oamenilor, le cs tiga imediat ncrederea si simpatia, stia sa se faca util, ceea ce n vremuri de rest riste constituie o cheie care deschide orice inima. L-a lichidat pe omul meu si n rest a fost simplu. n general, avea apetituri de macelar. Tot el a atentat la vi ata lui Ioanid, nchipuindu-si initial ca e agentul trimis de mine. Facu o pauza s i se uita n ochii lui Rosianu: Spune-mi, i-ai aprins macar o singura lumnare lui Bu tculescu? n definitiv, a murit n locul dumitale. A bagat de seama n ultima secunda ca Mares te viza mi-a relatat Dabija si s-a azvrlit ntre voi. Rosianu si pleca privirea. Sincer sa fiu, nu m-am gndit niciodata... Esti ingrat, mon cher. ntr-o situatie asemanatoare, stefan cel Mare ridica o mnast ire. O spusese pe un ton lipsit de nuante, din care nu puteai ntelege ce gndeste cu ade

varat. Am sa tin seama de sugestia dumneavoastra. ntreba ntr-o doara, cu gndul n alta parte : Ct sa fie ceasul? Exact 11. Ora la care, dupa cum se spune, ncep sa scrtie mobilele. Daca ai treburi, u te retin. Gogu Rosianu dadu din mna: "Fara importanta..." Ce a devenit Dabija? Colonelul Roman l privi surprins: Cum, nu stii? A fost avansat si a primit ulterior, pentru merite deosebite, tot a rsenalul posibil de ordine si decoratii. Numai de la francezi vreo trei... Voiam sa spun acum, dupa razboi. Era ncurcat cu o femeie splendida, doamna Cerchez . S-au casatorit si mi se pare ca au un copil mpreuna. Daca o vezi astazi, dupa cin ci ani, n-o mai recunosti. Nu i-a ramas nimic din frumusetea de altadata. A deven it att de oarecare nct, dupa cum se exprima amicii nostri gali, ar trece neobservata chiar daca ai pune-o pe un piedestal n Piata Regala. Ma rog, ei spun Place de la Concorde... Rosianu se uita la el consternat: Cum se poate? N-am ntlnit n viata mea ceva mai suav, mai perfect, mai diafan! Prea diafan, mon cher, pentru un tandem cu Dabija. Nu exista cuplu mai profund ne fericit. si culmea, au ghinionul sa se iubeasca. Incapabili sa traiasca mpreuna, i ncapabili sa se desparta. Barbatu-sau, Cerchez, s-a recasatorit cu o "santanista " de la Moulin Rouge. Plecase la Paris dupa divort, n refacere morala. L-am vazut zilele trecute pe strada si mi-a facut impresia unui om pe deplin multumit. Mi se par fantastice meandrele destinului... Roman ntreba masinal: A, da, gasesti?... Poate ca ai dreptate... si scoase portmoneul si lasa cteva hrtii pe masa. Gogu Rosianu se simti brusc emotionat: Pot sa va mai vad? Am omis sa-ti spun ca, n afara de vin, nu-mi schimb nici tabieturile... Seara, ma gasesti totdeauna la Elyse. Arata cu degetul gros spre interiorul localului: masa din stnga casieritei, mademoiselle Juliette... Vara, prefer terasa. Deci, la Elyse , amice! Se ndeparta nonsalant, un domn suplu, impecabil n costumul cu butoniera nflorita. Ro sianu l urmari pna melonul cenusiu fu nghitit de iuresul chefliilor bucuresteni, ca re invadasera Calea Victoriei. Cerul de iunie ploua stele de argint, vazduhul ste lutele de aur ale florii de tei. *** Zoe aprinse lumina. Buna seara, dragele mele. Zinca si Zizine se ridicara, tinndu-si poalele rochiilor gratios, din vrful degetel or. Buna seara... Se rasucira spre fotografia domnului Cicerone Butculescu. O reverenta scurta le ns oti glasurile sovaielnice: Buna seara... Un fluture de noapte da trcoale lampii, n zbucium de aripi colbuite. SFRsIT