Cauzele schimbrii lingvistice

Introducere
-tentativele lingvitilor de a explica de ce limbile se schimb aa cum o fac -explicarea schimbrii lingvistice = subiect de dezbatere de mult timp i cu dezacord considerabil -Pn la nceputul anilor 1970, domin preocuparea pentru modul n care se schimb limba, nu i a cauzelor schimbrii -Lehmann (1962: 200) - lingvistul stabilete faptele de schimbare i las explicaia pe seama antropologului -Motivaia: cauzele schimbrile lingvistice snt similare celor din mod; fora motrice a schimbrii lingvistice este considerat una cultural, legat de alegeri sociale i deci nu intr n interesul principal al lingvistului -Totui: exist mai devreme preocupri pentru a identifica cauzele schimbrilor lingvistice -Ultimele decenii: eforturi de a consolida ceea ce stim despre cauzele schimbrilor lingvistice Aici: factorii de cauzalitate = desemneaz: (1) factorii care ntotdeauna aduc schimbri + (2) factorii care creeaz condiii pentru a facilita schimbarea, dar schimbarea nu este obligatorie Cteva dintre cele mai cunoscute eforturile n direcia de explicare a schimbrilor lingvistice.

Teorii timpurii
-explicaii f. variate, chiar exotice i hilare -fr fundament tiinific = speculaii Determinismul climatic sau geografic -Ex. 1 (condiiile geografice): schimbrile consonantice din Legea lui Grimm (ocluzivele mute devin fricative: * p> f, * t> d, * k> h) au fost din cauza vieii aspre din Alpi, cu pante abrupte, n care oamenii gfie i pufnesc la urcu i cobort Critici: a) aceleai schimbri snt cunoscute n limbi care nu se vorbesc n regiuni muntoase; b) n multe alte limbi vorbite n muni aceste schimbri nu au avut loc; cauza sugerat nu este nici necesar (a), nici suficient (b)

-Ex. 2 (clima; Henry Sweet, 1900): influena climei poate fi observat n frecvena cu care a este rotunjit n direcia o n limbile nord-europene, n comparaie cu limbile din sud, n care este n general pstrat (v. engl. *stan > engl. stone) este rezultatul refuzului de a deschide larg gura n aerul rece i n ceaa din nord Determinare rasial i anatomic -Ex. 1: triburile germanice au avut o mai mare acumulare de cear (pentru motive neclare), care a mpiedicat oarecum auzul lor i a provocat seria de modificri consonantice din legea lui Grimm -Ex. 2: trsturile fonetice ntlnite n unele limbi africane (explozivele, clicuri sau sunete labiovelare) apar datorit structurii anatomice a buzelelor negrilor africani -aceast corelaie s-a dovedit a fi total lipsit de fundament; schimbri similare apar n limbi din alt parte; -rasa nu joac nici un rol Motivaii culturale: etichet, convenii sociale, trsturi culturale -Ex 1 (Wilhelm Wundt, 1900): limbile iroquoiene nu au nici o consoan labiale pentru c eticheta iroquoian nu permite nchiderea gurii n timp ce se vorbete -Ex 2: aceeasi absen de consoane labiale din alte limbi, unele africane, a fost atribuit podoabelor labiale (inele introduce n guri prin buze, elemente importante de podoab personal i ornamentaie n unele societi) Indolen -schimbarea este rezultatul lenii: tinerii sau anumite grupuri sociale vorbesc n mod deficitar sub aspectul pronuniei i al acordului gramatical Uurin i simplificare -ipotez des repetat -vorbitorii tind spre uurina n articulare, ceea ce duce la schimbarea limbii -simplificarea este important n perspectiva generativist aspra schimbrii lingvistice Influene strine (substrat); mprumuturi = limbile se schimb prin mprumuturi -un adevr incontestabil, dei exagerat i abuzat n ncercrile de a explica schimbrile lingvistice; schimbrile cu cauze nenelese sau excepiile de la reguli generale au fost adesea atribuite influenei altor limbi Dorinta de a se distinge i aspiraiile sociale = uneori, grupuri de oameni i schimb limba n scopul de a se distinge de alte grupuri - studiile de sociolingvistic arat c identitatea de grup este un factor foarte important n multe schimbri, dar nu se realizeaz ntr-un mod aa de simplu; - o noiune mai penetrant este aceea c membrii claselor de jos i schimb vorbirea n mod intenionat prin imitarea elitelor, n vederea mbuntirii condiiei sociale proprii; totodat, clasa superioar i schimb limba pentru a menine distana fa de mase; - studiile de sociolingvistic arat, ns, c modelul prototipic este ca schimbarea lingvistic s fie iniiat de ctre clasa de mijloc i abia mai trziu, eventual, s survin n clasele de sus i de jos ale societii (Labov, 1994)

Evenimente istorice externe -Ex. tipic: corespondena dintre anumite schimbri lingvistice i expansiunea Imperiului Roman -Ex. (O. Jespersen): se coreleaz Ciuma Neagr, rzboaiele i bulversarea social de la sfritul Evului Mediu (mai ales n Anglia i n Frana) cu schimbarea lingvistic cea mai rapid -Ex.: lingvistic romanic a avut o tradiie n a explica schimbrile lingvistice prin istoria extern; Istoriei externe nu i s-a acordat mult atenie n tradiia istoric lingvistica germanic, cu influena decisiv asupra lingvisticii istorice de astzi. Trebuie pruden n apelarea la factorii istorici externi.

Cauze interne i externe

Literatura de specialitate recent distinge ntre cauze interne i cauze externe ale schimbrii lingvistice. Cauzele interne - se bazeaz pe ceea ce se poate i pe ceea ce nu se poate n producerea i perceperea vorbirii = legate de realitile fizice ale biologiei umane, prin limitri privind controlul organelor vorbirii i asupra a ceea ce oamenii sunt capabili de a distinge cu auzul sau sunt capabili s proceseze cu sistemul lor cognitiv Includ: (1) factori fizici; (2) factori psihici (1) Exemplu (ce implic fiziologia organelor vorbirii): schimbarea tipic a ocluzivelor intervocalice (VpV> VbV); Aceast schimbare este explicat prin limitele de control al musculaturii, care tinde s menin vibraii ale corzilor vocale (care este inerent vocalelor) pentru consoana ce intervine ntre vocale. Este mult mai uor s se lase corzile vocale s vibreze n continuare de-a lungul ntregii secvene V-stop-V (producndu-se VbV) dect s nceap vibraia corzilor vocale pentru prima vocal, s fie ntrupt vibraia pentru articularea ocluzivei i din nou s nceap vibraia corzilor vocale pentru a doua vocal (pentru a produce VpV). (2) Psihologia ofer explicaii cognitive care implic percepia, prelucrarea i nvarea limbii. Exemplu: schimbarea n care vocalele nazale sunt coborte, des ntlnit n limbi cu opoziii ce includ vocale nazale, se explic prin faptul c, prin nazalizare, nlimea vocalei tinde s fie perceput ca fiind mai mic Cauzele externe = factori care sunt n mare parte n afara structurii limbii n sine i n afara organismului uman Includ: - utilizrile expresive ale limbii; - evalurile pozitive i negative sociale (prestigiul, stigmatizarea);

- efectelele de alfabetizare, gramatica prescriptiv, politicile educationale, decrete politice, planificares lingvistic - contact lingvistic etc.

Teorii cu fundament tiinific

Teorii care au incercat s explice schimbarea lingvistic - i-au preocupat timp indelungat i continu s-i preocupe pe foarte muli lingviti O serie de teorii care pot fi numite naturaliste" = explic schimbarea lingvistic prin clim i prin mediul geografic sau chiar i prin fapte referitoare la alimentaie Exemple: - mutaia consonantic (Lautverschiebung) care caracterizeaz limbile germanice (oclusivele surde indoeuropene s-au transformat in fricative; oclusivele sonore, in surde; iar sonorele aspirate, in sonore neaspirate: cf. lat. genu - germ. Knie, lat. caput - germ. Haupt, lat. hostis - germ. Gsi) -explicaie: mutaia a avut loc atunci cind popoarele germanice s-au transferat de la cimpie in regiuni montane, fapt care ar fi reclamat alt tip de articulare; - diferenele dintre german i francez se datoresc in principal faptului c germanii consum bere, iar francezii vin Teoria substratului etnic Formularea sa originar, biologist (G. I. Ascoli): = schimbarea lingvistic depinde de schimbarea rasei i de persistena rasei invinse ca substrat al celei invingtoare, i, cu aceasta, de meninerea deprinderilor (articulatorii i de alt natur) caracteristice limbii invinse, ca substrat al limbii invingtoare Exemple: - in cazul latinei, care s-a suprapus altor limbi in Italia, Iberia, Gaha i Dacia, ar fi rmas in conformaia fizic a acestor popoare diferite din punct de vedere rasial, care in aceste regiuni au invat latina, o anumit motenire care s-ar fi manifestat mai tirziu in limbile romanice respective; indeosebi u francez (pronunat ii) s-ar datora unei erediti atavice celtice, care ar fi aprut din nou in francez dup secole Critic: - teoria implic o explicaie biologic, absolut ireconciliabil cu concepia despre limbaj ca fenomen social i cultural (se admite existena in limbi a unor legi asemntoare cu legile atavismului formulate de Mendel, conform crora un anumit caracter somatic al unei generaii se manifest din nou in generaiile posterioare) - in forma sa originar, teoria este totalmente abandonat (cu excepia citorva lingviti rasiti), deoarece studiul limbilor demonstreaz c in limbi nu poate exista nici un atavism, nici o ereditate biologic; ntr-adevr, indivizi de rase diferite pot vorbi aceeai limb, iar copiii inva perfect

limba mediului in care se nasc i triesc, chiar cind aceasta este din punct de vedere rasial diferit de cea a prinilor Reformulri: - teoria poate fi admis in parte substituind ereditatea rasial prin noiunea de amestec de limbi i de persisten parial a limbii invinse sub noua form pe care o ia limba invingtoare Dou teze diferite: (1) teza bazei de articulare (printele J.van Ginneken, al III-lea Congres de Lingvistic de la Roma, 1933) (2) teza bilingvismului iniial + (3) teoria tendinelor limbilor (Antoine Meillet) (1) Teza bazei de articulare = un individ aparinind unui anumit grup etnic ar avea o anumit conformaie congenital a organelor fonatoare, o baz de articulare specific; aceasta nu i-ar permite s articuleze corect anumite sunete caracteristice altor grupuri etnice Exemplu: unui englez i-ar fi din punct de vedere fiziologic imposibil s pronune anumite sunete franceze Prin urmare, in cazul unui intreg grup etnic care adopt limba altui grup, limba invat ar prezenta un sistem fonologie deosebit de cel originar din cauza bazei de articulare a acelor care au invat-o. Critic: - baza de articulare nu exist ca realitate anatomico-fiziologic, ci este in esen o deprindere: Indivizii aparinind unor grupuri etnice diferite nu au organe de fonaie diferite sub aspect anatomic, ci sint obinuii cu o anumit pronunare, cu un anumit sistem fonologie i, prin urmare, intimpin dificulti adoptind foneme diferite de cele pe care le cunosc i le pronun de obicei. trebuie s inlocuim noiunea de baz de articulare prin aceea de deprindere de articulare: Nu este vorba de o imposibilitate de a pronuna anumite sunete, ci numai de o anumit inerie in adaptarea organelor de fonaie la sistemele fonologice care nu ne sint proprii. i mai potrivit ar fi noiunea de contiin fonologic sau ciur" fonologic (Trubetzkoy): = deprinderea mental prin care un individ care vorbete de obicei o limb caracterizat printr-un anumit sistem fonologie nu sesizeaz in fiecare caz distinciile fonologice proprii altor sisteme asimileaz anumite foneme strine celor care ii par mai asemntoare sau, uneori, ii par chiar identice cu cele din sistemul propriu Exemplu: fonemele franceze // i /e/, interpretate de ctre spanioli ca un fonem unic e (2) Teza bilingvismului iniial = invarea unei limbi diferite i abandonarea limbii proprii se intimpl numai dup un anumit timp, pe parcursul cruia cele dou limbi se folosesc impreun Teza (1) a bazei de articulare, n reformularea contiinei fonologice (dei aceasta se refer numai la aspectul fonic al limbajului, poate fi integrat teoriei bilingvismului iniial); - n mod similar unei contiine fonologice, putem admite o contiin sintactic i o contiin semantic, prin care un individ, invind o limb diferit de a sa, i-ar aplica acesteia construcii

care lui ii sint familiare i, pe de alt parte, ar interpreta cel puin o parte din semnele noi pe care le inva in relaie cu semnele cu care este obinuit; - aici, bilingvism = indivizii care vorbesc efectiv dou limbi diferite, cel puin pe parcursul unui anumit timp i, folosind una din ele, se las influenai de cealalt; - din punct de vedere teoretic, se poate considera ca un caz limit de bilingvism chiar folosirea ocazional a unui singur semn care aparine altui sistem lingvistic - in acest act lingvistic sau in acte lingvistice succesive care l-ar avea pe acesta ca model, pot avea loc: - fenomenul adaptrii fonologice Exemplu: n spaniol, du pentru engl. duh, deoarece in spaniol fonemul b nu apare in poziie final; - fenomenul numit etimologie populara sau - interpretarea semnului nou, necunoscut, in raport cu semne cunoscute, aparinind limbii vorbitorului; - interpretarea greit a semnificatului etimologic" pe care semnul respectiv il are in limba de origine, prin relaiile sale semantice cu alte semne ale aceleiai limbi Exemple: - engl. coun-try-dance 'dans rustic, dans de la ar', a trecut in francez precum contredance (de unde sp. contradanza); country a fost interpretat drept contre, prin asimilare cu un model francez; - cuvintul vechi francez cordouanier (de la Cordoue, Cordoba"), care la inceput insemna meteugar care lucreaz piei de Cordoba", s-a transformat in franceza modern in cordonnier i semnific in prezent cizmar", in general, deoarece a fost raportat la cuvintul francez cordon; - pipa lui Kummer: un alsacian numit Kummer fabricase o pip dintr-un material foarte uor, acela care azi se numete spum de mare (i care nu are nimic de-a face cu marea); ins expresia pipe de Kummer, intrucit acest nume este insolit in limba francez, a fost interpretat ca pipe d'ecume de mer ["pip de spum de mare"; de aici numele ecume de mer, care desemneaz in prezent acest material i care, din francez, a trecut i in spaniol (espuma de mar), in italian {spuma di mare), in german (Meerschaum) etc. - din punct de vedere teoretic, ceea ce se intimpl in trecerea de la o limb la alta nu se deosebete de ceea ce se poate intimpl in cadrul aceleiai limbi, cind anumite cuvinte i expresii trec de la limbajul unei comuniti la limbajul altei comuniti care e diferit din punct de vedere social, cultural, ori dialectal: - i in interiorul aceleiai limbi un semn necunoscut poate fi interpretat in mod greit: - atit in ceea ce privete forma sa Exemplu: renumeracin renumeraie pentru remuneracion remuneraie, - cit i din punct de vedere semantic Exemplu: schimbarea de semnificat pe care cuvintul spaniol emerito 1-a suferit in vorbirea popular; in latin, emeritus il desemna pe soldatul care nu mai aparinea armatei in serviciul activ, dar care ii meninea gradul i solda; cu alte cuvinte, era un fel de pensionar; n spaniol cuvintul emerito se folosete in limbajul academic pentru a desemna un profesor care nu mai ine cursuri, dar care continu s aparin corpului didactic, in special universitar; n afara acestui limbaj special, termenul a fost pus in relaie cu cuvintul merito, de aceea a ajuns s insemne remarcabil, merituos";

- fenomenele de acest tip sint mult mai numeroase cind se trece de la o limb la alta, trecere care implic, drept consecin, o mare cantitate de schimbri fonetice i semantice; aceste schimbri au loc: - in relaiile dintre un substrat (limba originar) i o limb nou pe care o inva o comunitate, prsind treptat limba anterioar; - in urma contactelor dintre o limb anumit i un superstrat (limba care se suprapune alteia, dar fr a ajunge s-o elimine) precum i dintre o limb i un adstrat (adic o limb invecinat); - schimbrile sint numeroase in special cind intre o limb i substratul, superstratul i adstratul ei exist relaii de inrudire care favorizeaz bilingvismul: trec de la o limb la alta i se adapteaz, mai ales, elemente de vocabular, dar i construcii sintactice, foneme i sunete, pin i elemente morfologice: - in cazul substratului: fenomene de conservare (sau elemente ale limbii anterioare care se pstreaz in limba nou; cf. elementele celtice care s-au meninut in francez, in special in mediul rustic, mai conservator); - din punctul de vedere al limbii care se suprapune acestuia sint, desigur, inovaii; - in cazul superstratului i al adstratului, este vorba de inovaii propriu-zise Concluzie: teoria substratului rmine perfect valabil dac nu se inelege ca exclusiv i dac este considerat in raport cu realitatea efectiv a limbajului i in afara oricrei abordri biologicorasiale (3) teoria tendinelor limbilor (Antoine Meillet) = in limbile apar-inind aceleiai familii se prezint adesea tendine identice, produse sau nu de un substrat i care pot s duc la schimbri lingvistice identice sau asemntoare, chiar atunci cind intre aceste limbi nu mai exist relaii directe sau contiguitate teritorial Exemple: - in latina vulgar exista deja tendina de a transforma in analitice formele sintetice ale latinei clasice (de exemplu, cazurile gramaticale sau diateza pasiv la timpurile derivate din tema prezentului); aceast tendin s-a manifestat in limbile romanice, continuindu-i efectele i dup disoluia unitii preromanice. In felul acesta s-ar explica, printre alte fenomene, dispariia aproape total a declinrii latine, dispariie survenit in limbile romanice in epoci diferite. Critici: - putem admite fr indoial c exist ceva adevrat in aceast teorie, ntruct s-a constatat c fenomene identice pot s aib loc in epoci i locuri diferite, fr ca intre ele s fie vreo relaie direct; - totui, este mai curind discutabil c o intreag serie de fenomene identice s-ar putea produce, in virtutea unei pretinse tendine, in diferite limbi i in mod independent in fiecare din ele; - oportun s reamintim: - teoria undelor (Wellentkeorie: Johannes Schmidt, 1872): inovaiile lingvistice (la origine creaii individuale) se difuzeaz dintr-un punct al unui teritoriu, prin imitaie, adic prin intermediul acceptrii lor de ctre un numr din ce in ce mai mare de vorbitori, pin se acoper zone mai mult sau mai puin extinse, in funcie de rezistenele sau curentele contrarii pe care le intilnesc; - geografia lingvistica modern a confirmat cu toat evidena teoria undelor

Teoria generaiilor (A. Meillet) = schimbarea lingvistic se datoreaz tocmai diferenierii lingvistice care se stabilete intre generaii, faptului c niciodat copiii nu reproduc cu exactitate limba prinilor Critici: - aceast teorie este perfect acceptabil dac prin ea inelegem numai c fiul nu reproduce exact limba printelui, ceea ce, in esen, inseamn c nimeni nu reproduce in mod identic in actele sale lingvistice modelele dup care ii creeaz expresia. - este ins o abstractizare violent i inutil aceea de a introduce noiunea de generaie", deoarece generaia este ceva pur convenional i nu are nici o existen concret (vrstele persoanelor dintr-o comunitate reprezint un continuum") - Meillet se spijin pe o premis care nu poate fi admis: din motive necunoscute, poate fiziologice, anumite fenomene ar avea loc simultan in vorbirea unei intregi generaii Exemplu: - din motive nedeterminate, toi copiii din Paris ar fi inceput la un moment dat s-1 pronune pe / mouillee ca pe un y, in timp ce prinii lor continuau s pronune V (adic la fel ca // din spaniola exemplar din Castilia); - formulat in acest mod, teoria nu poate fi acceptat, deoarece, in fond, se reduce la acelai fiziologism i biologism; - inovaiile nu au loc i nu pot avea loc simultan intr-o intreag generaie: - remarcm existena unei inovaii doar atunci cind ea a atins o anumit rspindire; - inovaiile sint acceptate mai ales de tineri i de copii, datorit tendinelor inovatoare ale tineretului i pentru c deprinderile lingvistice la copii nu sint consolidate; - studiile empirice (Danemarca) au demonstrat c, din acest punct de vedere, copiii, ca vorbitori, nu sint diferii de aduli: Intre copii se stabilesc, chiar i n jocuri, ierarhii analoge cu cele care se stabilesc intre aduli; anumii copii, datorit unor caliti individuale sau din motive sociale, ajung la un prestigiu mai mare, iar ceilali copii ii imit i din punct de vedere lingvistic, acceptind modul lor de a vorbi. Alte explicaii ale cauzelor schimbrii lingvistice: minimul efort, analogia, economia de expresie -privesc inainte de toate aspectul fonic al limbajului Teoria minimului efort: = anumite sunete sau anumite grupuri fonice de pronunie dificil", in special grupurile consonantice, s-ar transforma i s-ar simplifica, reducindu-se la grupuri de pronunie mai facil" sau la sunete unice Exemple: lat. pi > sp. t (ca in septem > siete): evident, un grup consonantic ca pt poate fi considerat de pronunie dificil" sau cel puin mai dificil decit cea a consoanei simple t Critici: - este dificil a stabili care sunete sau care grupuri fonice sint efectiv dificil de pronunat; - conceptul de pronunie dificil" se prezint ca relativ dac se iau in considerare mai multe limbi: un fonem ca g (g din it. gemma) este dificil pentru spanioli, in timp ce pentru italieni nu; i viceversa, sunetul %(sp. /) li se pare foarte dificil italienilor, care nu il au in sistemul lor fonologie;

- s-a observat c, in general, consoanele surde intervocalice tind" s se transforme in sonore i apoi in fricative, deoarece sonorele sint de pronunie mai facil" decit surdele (reclam mai puin efort muscular): - n cuvintul indoeuropean care in latin este mater, t s-a schimbat in d in multe limbi, acest d transformindu-se apoi intr-o fricativ, care uneori a ajuns s dispar complet (it. madre, sp.madre, engl. mother, arm. mayr, suedez mor, fr. mere); vs. - in multe limbi (slav, lituanian, albanez) aceast schimbare nu s-a produs i consoana surd s-a meninut pin astzi (cf. rus. mat', sirbo-cr. mai, lit. moe, alb. motre); - surdele intervocalice latine au devenit sonore in spaniol vs. -aceast schimbare nu a avut loc decit parial in toscan (cf. it. lago, ago, ca in sp. lago, aguja; dar it. fuoco, giuoco fa de sp. fuego, juego); - n s-a petrecut deloc in roman, care continu s menin surdele originare (lac, ac, foc, joc) - nici mcar in ceea ce privete una i aceeai limb nu se poate susine c evoluia" normal ar merge cu necesitate de la dificil la mai facil: -franceza, cu ale sale aisprezece vocale, are fr indoial o pronunie mai dificil decit latina popular din sec. al III-lea d.C, care avea numai apte; i un cuvint ca fr. chemise este mai dificil" de pronunat decit lat. camisia; - poloneza actual prezint un sistem fonologie mult mai complex decit cel al slavei comune Teoria analogiei = explic schimbrile lingvistice printr-o tendin spre regularitate" care se observ in toate limbile, adic prin tendina de a asimila formele aberante ("neregulate") la forme regulate", la modele mai comune Exemple: sp. (indicativ, perfectul simplu, pers. I sg.): ande, in loc de anduve, conform modelului habl, cort etc; sp. (indicativ, prezent, pers. I sg.): cabo in loc de quepo; sp. (subjunctiv, prezent, pers. I+III sg.): haiga in loc de haya, dup modelul traiga, caiga, oiga - din punctul de vedere al actului lingvistic, individul greete in selectarea modelului su, producind o form nou conform unui model care nu este cel general folosit in comunitatea sa lingvistic i lsindu-se influenat de forme gramaticale mai comune sau de forme care aparin aceleiai categorii sau constituie pereche cu cea a actului su lingvistic, ca sinonime, antonime etc. Exemple: - lat. crassus > grassus, dup modelul lui grossus: cf. sp. graso, grueso, fr. gras, gros, it. grasso, grosso; - lat. gravis > grevis, adaptat la modelul contrariului su, levis; - sp.: superlativul buenisimo, nuevisimo, in loc de bonisimo, novisimo, dupa bueno, nuevo (gradul pozitiv);

- sp. (Rio de la Plata): estea conform modelului lui sea (subj. prezent, pers. I+III sg., ptr. estar, respectiv ser) - analogia este un fenomen general in limbi i explic, in multe cazuri, mecanismul schimbrii lingvistice; dar nu este o lege necesar a expresiei: schimbarea analogic nu trebuie s aib loc, ci poate avea loc (sau nu); vorbitorul este stpinul i creatorul expresiei sale, iar lingvitii nu pot s prevad aceast schimbare, ci doar s o inregistreze cind ea s-a produs Exemple: - dac unii spun cabo din caber, nu rezult c cineva ar urma s spun sabo, din saber; - tendina spre regularizarea gramatical nu este absolut; exist multe exemple ale fenomenului contrar: Exemple: -lat. audire era un verb regulat, dar nu este regulat in spaniola actual (oir provine din audire, ins prezint in flexiunea sa forme neregulate" ca oigo i oiga); -o limb cum e poloneza a complicat notabil flexiunea nominal a slavei comune, in loc s o simplifice Cu alte cuvinte, in limbi exist o tendin" general regularizatoare, dar se manifest i tendina" contrar (sau tendina" de a constitui noi regulariti, pariale): in istorie asistm la o continu facere, desfacere i refacere a sistemelor. Teoria economiei expresiei (O. Jespersen) = in limbi se observ in general tendina de a exprima numai ceea ce este necesar, ceea ce este indispensabil pentru inter-comprehensiune; Exemple: - dac intr-o expresie exist deja un semn de plural, acesta poate fi considerat suficient, iar alte semne eventuale ale aceleiai funcii se suprim ca non-necesare: - in francez, pluralul la substantive nu mai apare (maison i maisons se pronun in acelai fel), dat fiind c se exprim in form suficient, de exemplu prin articol (la maison, Ies maisons); - o parte dintr-un semn substituie intregul semn deoarece semnificatul reiese cu perfect claritate (graie situaiei sau in virtutea unei convenii tacite, in comunitatea in care se produce): - in argoul studenesc, prof, dir, in loc de profesor, director; Exemple de natur mai general: - printr-un fel de degradare treptat a silabelor atone, dintr-un cuvint se conserv numai partea accentuat, intrucit este suficient pentru a numi conceptul corespunztor: - latin manduco, ficatum, credere vs. francez mange, foie, croire; - gotic habaidedum vs. englez had, cu aceeai funcie; Critici:. Aceast teorie poate fi admis numai pentru uniti fonice sau semantice separate i nu in interiorul intregului sistem. Dac examinm sistemele in ansamblul lor, trebuie s admitem c, frecvent, ceea ce se simplific pe de o parte, se complic pe de alta; se reduc sau se elimin anumite morfeme, dar, in acelai timp, se creeaz in mod necesar altele. Exemple: Francez: - s-au simplificat desinenele latine ale verbului: la prez. ind. (conj. I), exist forme identice din punct de vedere fonic la pers. I, II, III i VI: pense, penses, pense i pensent;

10

dar - este necesar s indicm persoana prin intermediul pronumelui (je pense, tu penses, il pense), ceea ce nu se intimpl in latin, unde erau suficiente pentru aceasta desinenele personale (clamo, clamas, clamat, clamant) ceea ce s-a simplificat in privina desinenelor, pe de o parte, s-a complicat in privina pronumelor Spaniol: - nu mai posed desinenele declinrii latine; dar - are prepoziii care exercit o funcie analog (patris, patri - sp. delpadre, alpadre) Limbi cu morfeme funcionale (instrumente) care nu sint evidente in mod imediat, precum ordinea cuvintelor Exemplu: - propoziia francez Pierre voit Paul, in locul creia nu s-ar putea spune Paul voit Pierre, pentru c in acest caz subiectul i obiectul nu ar mai fi aceleai dar - in latin, in schimb, dispunerea cuvintelor era indiferent (adic nu constituia un morfem"), deoarece funcia sintactic se exprima prin intermediul desinenelor: Petrus videt Paulum = Paulum videt Petrus = Paulum Petrus videt = Petrus Paulum videt = videt Petrus Paulum = videt Paulum Petrus (Petrus = subiect i Paulum = compl. direct, datorit desinenelor -us i um) economia de expresie, chiar dac este admis, trebuie neleas ca o economie aparent Concluzie - diferitele teorii, mai degrab decit s identifice motivaiile schimbrii lingvistice, pun in eviden mecanismul" i condiiile acestei schimbri; prin urmare semnaleaz cum i cind se produce sau poate s se produc ea; - dar motivul intim al schimbrii, al inovaiei in limb, este neconcordana dintre actul lingvistic i modelul su; adic inovaia, schimbarea" in momentul su iniial i originar, este intotdeauna un act de creaie individual - aceast creaie se poate datora unor: -deprinderi articulatorii; -erori" in selectarea modelului; -motive stilistice (exigenele unei mai mari expresiviti); -motive culturale (de exemplu, obiecte sau concepte noi pentru care este necesar s se creeze nume noi); -unor cauze pur i simplu fizice (ca defecte de pronunie) etc. - Creaia lingvistic se poate manifesta: - in planul material al limbajului (schimbare fonic); - in planul coninutului semnificativ (schimbare semantic); - in ambele planuri concomitent - Creaia lingvistic poate fi: - creaie in sensul strict al termenului, adic invenie a unui nou semn; - un act de alegere a modelului, ca in cazurile in care, vorbind in interiorul unei anumite comuniti i in cadrul unei convenii lingvistice determinate, individul vorbitor, datorit oricruia dintre motivele menionate mai sus, folosete ca model pentru un semn actual"

11

un semn anterior care aparine altei convenii sau altei comuniti culturale, sociale, regionale, sau chiar altei comuniti lingvistice in sens larg, adic unei limbi strine Exist, prin urmare: -in cadrul aceluiai sistem lingvistic, o continu trecere de semne de la o comunitate la alta, de la un strat social la altul, de la o regiune la alta i de la o convenie la alta (sau de la limba comun la dialecte i viceversa, de la un dialect la altul, de la limbaje speciale sau tehnice la limba comun i viceversa, de la limbajul familiar la limba literar i viceversa, de la limbajul emotiv sau afectiv la limbajul enuniativ i viceversa etc); - un interschimb intre sisteme lingvistice autonome, adic intre limbi diferite In fiecare caz, in comunitatea in care incepe s se intrebuineze i se difuzeaz, semnul se prezint ca inovaie" i schimbare". -In consecin, schimbrile lingvistice nu sint niciodat generale i simultane, ci provin intotdeauna de la un act individual, de la o inovaie care se difuzeaz prin imitaie. Schimbarea se produce, la origine, intr-un act lingvistic, intr-un cuvint, i se difuzeaz mai departe in alte acte lingvistice i se aplic, de asemenea, altor cuvinte. Sub acest aspect, schimbarea fonic (sau fonetic") nu se deosebete absolut deloc de schimbarea semantic: - ambele tipuri se produc la inceput intr-un singur cuvint; - dup acest punct iniial, cele dou tipuri de schimbri se difuzeaz in acelai mod, adic prin imitaie: schimbarea semantic, prin intermediul acceptrii noului semnificat de ctre ali indivizi; iar schimbarea fonetic, prin acceptarea noului sunet in acelai cuvint i a extinderii sale asupra altor cuvinte in care acelai fonem se prezint in acelai context fonic, reproducindu-se de obicei in toate cazurile analoge, sau in marea majoritate a acestora, ceea ce justific principiul metodologic al corespondenei regulate intre dou faze succesive ale aceluiai sistem sau ceea ce se numete lege fonetic.

12