Sintaxa 288
Sintaxa 288
Sintaxa 288
Bálint Mihály
Semestrul IV
1
NOŢIUNI GENERALE DE SINTAXǍ
Sintaxa este partea gramaticii care studiazǎ propoziţiile şi fraza, precum şi regulile
de îmbinare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.
I. Unitǎţile sintaxei
Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor, dar acestea nu sunt folosite
în forma lor în care se aflǎ în dicţionare, ci îmbinate în unitǎţi sintactice, adicǎ în propoziţii
şi în fraze. De exemplu: când spunem a vizita, bibliotecǎ, central, oraç nu este clar ce vrem
sǎ comunicǎm. Dacǎ vrem sǎ alcǎtuim o comunicare corectǎ, trebuie sǎ modificǎm
cuvintele în aşa fel, încât ele sǎ intre în relaţii sintactice unele cu altele. Astfel, cuvântul a
vizita, care are un sens general, trebuie pus la un mod personal, la un anumit timp, numǎr şi
presoanǎ, de pildǎ am vizitat, pentru a face din el o parte principalǎ de propoziţie. Între
verbul am vizitat (cu funcţie de predicat) şi cuvântul bibliotecǎ trebuie stabilit o legǎturǎ
precisǎ pentru ca substantivul sǎ arate ce am vizitat, devenind complementul direct al
propoziţiei. Pentru aceasta avem nevoie de cazul acuzativ, forma articulatǎ enclitic (cu
articolul hotǎrât –a): biblioteca. Pentru ca adjectivul central sǎ se potriveascǎ cu
substantivul determinat biblioteca, trebuie sǎ realizǎm acordul dintre cele douǎ cuvinte:
centralǎ, acesta devenind atributul propoziţiei. Cuvântul oraç trebuie pus în cazul genitiv
pentru a-şi îndeplini funcţia de atribut substantival genitival pe lângǎ substantivul
determinat biblioteca: a oraçului. Astfel am obţinut propoziţia Am vizitat biblioteca
centralǎ a oraçului. Aceastǎ comunicare poate fi completatǎ şi precizatǎ, adǎugându-i-se
alte propoziţii: Am vizitat biblioteca centralǎ a oraçului unde m-am întâlnit cu un vechi
prieten çi am discutat despre literaturǎ.
Prin urmare, unitǎţile sintactice sunt:
a. propoziIia,
b. fraza çi
c. pǎrIile de propoziIie.
a. PropoziIia este o unitate sintacticǎ, o comunicare cu ajutorul unui singur predicat (verbal
sau nominal).
De exemplu: Glasul pǎmântului pǎtrundea nǎvalnic în sufletul flǎcǎului. (L. Rebreanu, Ion)
Bunicii mei sunt strǎnepoIii acelor oameni. (M. Sadoveanu, Neamul
?oimǎreştilor)
Sunt propoziţii în care predicatul sau verbul copulativ al predicatului nominal se subînţelege:
La aşa cap, aşa cǎciulǎ. (Folclor) – La aşa cap e bunǎ o aşa cǎciulǎ.
b. Fraza este o unitate superioarǎ propoziţiei, deoarece cuprinde mai multe propoziţii,
dintre care cel puţin una este principalǎ.
De exemplu: Cei din faţǎ simIirǎ1/ cǎ i-au pierdut urmele2/ şi grǎbirǎ în trap la un colţ al
malului,3/ de unde începea o pǎdure de plopi pe o limbǎ de pǎmânt îngustǎ. 4/ (Fǎnuş Neagu)
Propoziţia (1): propoziţie principalǎ, regentǎ faţǎ de propoziţia 2, este în raport de
coordonare copulativǎ prin conjuncţia şi cu propoziţia 3;
Propoziţia (2): - completivǎ directǎ, subordonatǎ faţǎ de propoziţia 1; elementul relaţional
este conjuncţia subordonatoare cǎ;
Propziţia (3) – propoziţie principalǎ, regentǎ faţǎ de propoziţia 4, este în raport de
coordonare copulativǎ cu propoziţia 1 prin conjuncţia şi;
Propoziţia (4) – propoziţie subordonatǎ atributivǎ, subordonatǎ faţǎ de propoziţia 3,
elementul relaţional este adverbul relativ de unde.
c. PǎrIile de propoziIie – sunt cele mai mici unitǎţi sintactice din care se compune o
propoziţie. Acestea sunt de douǎ feluri: pǎrIi principale de propoziIie (subiectul şi
predicatul) şi pǎrIi secundare de propoziIie (complementul şi atributul). Pǎrţile de
propoziţie nu trebuie confundate cu pǎrţile de vorbire. Trebuie reţinut cǎ numai cuvintele
noIionale, adicǎ cele care au un sens lexical de sine stǎtǎtor au funcţie sintacticǎ
(substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, adverbul, verbul, interjecţia), prepoziIia şi
articolul ajutǎ la formarea pǎrţilor de propoziţie, iar conjuncIia are exclusiv rolul de a lega
unele unitǎţi sintactice între ele.
2. Raportul de coordonare are loc atât între: a. pǎrIile de propoziIie de acelaçi fel (adicǎ în
cadrul unei propoziţii), cât şi între: b. propoziIii de acelaçi fel (adicǎ în cadrul unei fraze).
a. În propoziIie putem avea raport de coordonare între:
• Componentele subiectului multiplu: „Vin IânIarii lǎutarii, gândǎceii, cǎrǎbuçii.” (M.
Eminescu)
• Componentele numelui predicativ multiplu: „Tristǎ şi albǎ-i întinsa câmpie.” (Al.
Macedonski)
• Atribute de acelaçi fel: „Aveau tǎlpile negre, tǎiate şi pline de rǎni.” (Eugen Barbu)
• Complemente de acelaçi fel: „Mǎmica ţipa subţire, cerea sǎ vândǎ livada şi
pǎdurea.” (M. Sadoveanu)
Observaţii:
1. În frazǎ poate exista şi un raport de incidenIǎ, propoziţia numindu-se propoziIie
incidenIǎ, când aduce o comunicare suplimentarǎ şi care nu face parte din structura
comunicǎrii. De exemplu: Mǎ tem, spuse Ion în sinea lui, cǎ nu se va sfârşi cu bine
povestea aceasta.
2. Existǎ şi situaţii când construcţia incidentǎ este o parte de propoziţie; acestea se
numesc „cuvinte de umpluturǎ” (G.A., II. p. 425). De exemplu: Am gǎsit, din
nefiricire, un vagon de clasa a II-a la coada trenului.
PropoziIia regentǎ poate fi întreruptǎ pentru ca, între elementele ei, sǎ se intercaleze o altǎ
propoziţie subordonatǎ:
Filmul1/ pe care l-am vǎzut asearǎ2/ mi-a plǎcut.1/
pp. p.subord. pp.
• Unele propoziIii regente sunt insuficiente sau incomplete, deoarece impun prezenţa
unei subordonate (subiective, predicative sau completive directe):
Se zice1/ cǎ va ploua.2/ Întrebarea este/1 dacǎ va veni.2/ El nu poate1/ sǎ vinǎ.2/
p.insuf. SB. P.insuf. PR. P.insuf. CD.
Observaţii:
1. Ideea de negaţie este exprimatǎ şi prin alte cuvinte cu înţeles negativ:
o prin pronume negative: nimeni, nimic, niciunu, niciuna;
o adjective negative: niciun, nicio,
o conjuncIia negativǎ: nici
o adverbe negative: niciunde, niciodatǎ, nicicum, nicǎieri, etc. Aceste cuvinte cu
sens negativ în structura propoziţiei sun însoţite de adverbul negativ nu. Ex:
Nimica nu-i fǎrǎ ostenealǎ.
2. În folclor şi la unii scriitori anumite cuvinte cu sens negativ apar fǎrǎ adverbul negativ
nu: Nici ploaia îl udǎ, nici soarele îl arde. (Folclor)
3. Unele propoziţii cu sens afectiv introduse prin adverbul relativ unde urmat de negaţia nu
sunt afirmative, nu negative: ?i unde nu s-au adunat o mulţime de bǎieţi şi fete la şcoalǎ,
între care eram şi eu(Ion Creangǎ) – sensul propoziţiei este cǎ tocmai s-a adunat o mulţime
de
bǎieţi şi fete la şcoalǎ.
4. Câteodatǎ, douǎ negaţii dintr-o frazǎ dau împreunǎ o afirmaţie; este vorba de
negarea negaţiei: Nu pot sǎ nu te admir – adicǎ trebuie sǎ te admir.
i.Interogative totale
Prin enunţurile interogative totale locutorul îi solicitǎ interlocutorului sǎ dea un rǎspuns de
tipul da / nu: Ţi-a plǎcut prǎjitura? – Da. / Nu., Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm
lecţiile? – Da. / Nu.
Organizarea sintacticǎ a interogativelor totale este, în linii mari, aceeaşi cu a
propoziţiilor / frazelor enunţiative. O deosebire faţǎ de enunţiative apare când subiectul
propoziţiei interogative este exprimat: în topica standard, subiectul este postpus
predicatului. Au venit musafirii? S-au terminat cursurile? Vorbeçte cineva la telefon?, etc.
Dialectal, arhaic, poetic, poate apǎrea, ca marcǎ specificǎ structurilor interogative,
inversiunea verb – auxiliar: Vǎzut-ai? Auzitu-l-ai cum vorbeçte?
Trǎstura distinctivǎ a enunţurilor interogative în raport cu cele enunţiative este
intonaIia ascendentǎ, marcatǎ grafic prin semnul întrebǎrii la sfârşitul enunţului interogativ.
În cadrul enunţului interogativ, unul din cuvinte poartǎ „emfaza interogativǎ”, adicǎ este
accentuat:
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecIiile?
Dacǎ interlocutorul vrea sǎ dea alt rǎspuns decât da / nu la întrebarea locutorului, aceastǎ
intenţie solicitǎ implicit şi o precizare legatǎ de un constituent din enunţul interogativ, dar
predicatul propoziţiei principale rǎmâne acelaşi. Acest subtip de întrebǎri totale se
aseamǎnǎ cu întrebǎrile parţiale:
De exemplu: - Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Nu vreau sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm cu lecţiile. Vreau sǎ stǎm acasǎ.
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Nu vreau sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm cu lecţiile. Vreau sǎ mergem
la cofetǎrie dupǎ ce terminǎm cu lecţiile., etc.
ii.Interogative parIiale
Prin enunţurile interogative perţiale locutorul îi solicitǎ interlocutorului sǎ dea un rǎspuns
prin care precizeazǎ o variabilǎ conţinutǎ în întrebare, reprezentatǎ de cuvântul interogativ:
Ce faci mâine?, Unde pot cumpǎra un bilet de tramvai?, Cu cine va sosi mama?, Cum
rezolvǎm situaţia? etc.
Marca distinctivǎ a interogativelor parţiale este prezenţa unui „cuvânt interogativ”:
pronume/ adjectiv interogativ (cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?, etc.); adverb interogativ
(unde?, când?, cum?,) şi locuIiunea adverbialǎ de ce?. Cuvântul interogativ are rolul de a
circumscrie semantic rǎspunsul aşteptat şi poate viza orice parte de propoziţie: subiect,
complement, atribut, circumstanţial:
Exemple: Cine vine mâine la noi? – rǎspunsul aşteptat este un subiect;
Ce mǎnânci? – rǎspunsul aşteptat este un complement direct;
Unde mergem mâine? – rǎspunsul aşteptat este un circumstanţial de loc;
Când te întorci? – rǎspunsul aşteptat este un circumstanţial de timp:
Ce fel de om este Ion? – rǎspunsul aşteptat este un atribut, etc.
De cele mai multe ori, enunţurile interogative parţiale se construiesc cu un singur
cuvânt interogativ. Existǎ însǎ şi interogative multiple, construite cu douǎ (rareori cu mai
multe) cuvinte interogative juxtapuse sau coordonate copulativ: Cine ce a fǎcut?, Cine unde
s-a dus?, Care cui i-a dat invitaţia?, Cine de ce s-a supǎrat?, Unde çi când ne întâlnim?, Unde
çi cum ne distrǎm?, Cine cui a povestit?, Cine ce cui çi de ce a minţit?, etc.
Interogativele parţiale au o particularitate comunǎ cu interogativele totale: subiectul,
dacǎ este exprimat, apare, în topica standard, dupǎ predicat: Despre cine aţi vorbit voi
acolo?, Când soseşte bunica?, etc.
Interogativele parţiale au o linie intonaIionalǎ descendentǎ, comunǎ cu a enunţurilor
asertive şi cuvântul interogativ poartǎ accentul.
11
Modul de realizare a actelor imperative este direct sau indirect.
Imperativele directe reprezintǎ rezultatul unor acte directive care se realizeazǎ fǎrǎ
ajutorul (medierea) altor acte. Enunţurile imperative directe apar sub forma unor enunţuri
simple sau complexe: Vino!, Sǎ mergem de aici!, Vino la mine!, etc.
Imperativele indirecte sunt formulate în cadrul unor acte realizate mediat, mai precis
al unor acte asertive (enunţiative): E bine sǎ pleci de aici., al unor întrebǎri: Vrei sǎ pleci de
aici? (cu accent pe forma verbalǎ regentǎ vrei).
Modurile verbale predicative din structurile sintactice proprii enunţurilor imperative
reprezintǎ un factor în funcţie de care se disting douǎ subclase:
• Structuri cu predicatele realizate prin forme verbale la moduri personale şi
• Structuri realizate prin forme verbale nepersonale.
Modurile personale cu care se pot construi enunţuri imperative sunt: imperativ (Vino
repede!, Taci din gurǎ!), indicativ (Vii repede!), conjunctiv (Sǎ vii repede!).
Formele verbale nepersonale sunt: infinitivul (A nu se deschide geamul!) şi supinul (De
revǎzut acest exerciţiu!).
În structurile sintactice imperative cu predicatele exprimate prin verbe la moduri
personale, persoana verbului reprezintǎ un alt factor de diferenţiere a diverselor tipuri de
enunţuri imperative:
• Persoana a II-a singular şi plural pentru modul imperativ: Spune!, Spuneţi!, Citeşte!,
Citiţi!, etc.;
• Persoana a II-a singular şi plural şi persoana I plural, pentru structurile construite cu
indicativ: Rǎspunzi!, Rǎspundeţi!, Mergem mai departe!, etc.;
• Persoana I plural, persoana a II-a singular şi plural, persoana a III-a singular şi
plural, pentru structurile cu modul conjunctiv: Sǎ meregem acolo!, Sǎ pleci imediat
de aici!, Sǎ plecaţi cât mai repede!, Sǎ vorbeascǎ el!, Sǎ citeascǎ ele!, etc.
Din alt punct de vedere al relaţiilor de sens, propoziţiile mai pot fi:
PropoziIie incidentǎ (în frazǎ) – este independentǎ de contextul celorlalte propoziţii
şi poate lipsi din comunicarea respectivǎ: Ǎsta îmi pare om rǎu – îçi zise în sinea lui – şi şi-
a continuat drumul.
PropoziIie intercalatǎ (tot în frazǎ) – este acel enunţ, care se intercaleazǎ între
pǎrţile de propoziţie ale unei alte propoziţii, aducând precizǎri, completǎri la sensul uneia
dintre pǎrţile propoziţiei principale sau regente:
Mi-ai spus1/ cǎ,2/ dacǎ sunt ascultǎtor toatǎ sǎptǎmâna,3/ sâmbǎtǎ mergem la munte.2/
Propoziţia (1) – este propoziţie principalǎ, regenta propoziţiei (2)
Propoziţia (2) – este propoziţie subordonatǎ, regenta propoziţiei (3)
Propoziţia (3) – este propoziţie subordonatǎ, intercalatǎ între pǎrţile propoziţiei (2), exprimǎ
o condiţie a realizǎrii acţiunii propoziţiei regente.
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!
1. Arǎtaţi care sunt regenţii cuvintelor scrise cu litere cursive şi spuneţi prin ce mijloace se
realizeazǎ raporturile sintactice dintre regenţi şi determinanţii lor:
a. Grǎdina de flori galbene de la capǎtul lujerului s-a schimbat acum într-o minge de
puf.
b. Malurile drepte şi uscate fug îndǎrǎt.
c. El duce regelui rǎspuns.
d. Cartea colegului de bancǎ e nouǎ çi frumoasǎ.
e. Ghiţǎ rǎmase câtva timp încremenit şi cu ochii IintiIi la dânsul.
6. Spuneţi care çi leagǎ pǎrţi de propoziţie coordonate şi care leagǎ propoziţii coordonate:
Dar ce-mi bat capul cu craii şi cu împǎraţii şi nu-mi caut de copilǎria petrecutǎ în Humuleşti
şi de nevoile mele.
c. Expansiunea çi contragerea
Având în vedere corespondenţa dintre pǎrţile de propoziţie şi propoziţiile
subordonate, primele pot fi transformate în subordonate, iar cele din urmǎ în pǎrţile de
propoziţie corespunzǎtoare.
Transformarea pǎrIilor de propoziIie în subordonatele corespunzǎtoare se numeçte
expansiune. În procesul de expansiune apar un predicat (pentru cǎ apare o propoziţie) şi un
element subordonator (pentru cǎ propoziţa primitǎ este subordonatǎ).
Predicativizarea (apariţia predicatului) se realizeazǎ prin urmǎtoarele procedee:
• Trecerea verbului de la un mod nepersonal (nepredicativ) la un mod personal
(predicativ):
Nu poate veni. Nu poate1/ sǎ vinǎ.2/
Ce nu poate? Cd Ce nu poate? CD (subordonatǎ completivǎ directǎ)
• Adǎugarea (inserţiunea, includerea) verbelor operatorii (verbe copulative sau
auxiliare) a fi, a avea:
Omul cinstit nu minte. Omul1/ care este cinstit2/ nu minte.1/
Care om? atr. Care om? AT
• Înlocuirea substantivului, adjectivului, adverbului printr-un verb la un mod predicativ:
fǎrǎ sǎ
Trenul circulǎ fǎrǎ oprire. Trenul circulǎ1/ opreascǎ.2/
Cum circulǎ? Ccm Cum CM (subord. modalǎ)
circulǎ?
• Repetarea (anticiparea sau reluarea) în subordonatǎ a verbului dominant din regentǎ:
Învaţǎ ca çi tine. Învaţǎ1/ cum înveIi çi tu.2/
Cum învaţǎ? Ccm Cum învaţǎ? CM (subordonatǎ modalǎ)
Subiectul (Sb)
Definiţia Subiectul este partea principalǎ de propoziţie despre care se spune ceva cu
ajutorul predicatului. Subiectul aratǎ:
• Cine este autorul acţiunii: Çuçteru coti încet dupǎ colţul gardului.
(F. Neagu)
• Cine suportǎ acţiunea unui verb la diateza pasivǎ: Inculpatul a
fost prezentat instanţei pentru a fi judecat.
• Cui i se atribuie o însuşire, o caracteristicǎ exprimatǎ prin numele
predicativ: Verzi sunt dealurile tale, frumoase pǎdurile şi
dumbrǎvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin cerul
tǎu. (Alecu
Russo)
Felul Dupǎ cum este prezent sau absent în propoziţie:
subiectului
A. Subiect exprimat:
• Simplu: Oile erau la munte, într-ale lui Dǎnilǎ. (Gala Galaction)
• Multiplu: Copacii albi, copacii negri, / Stau singuri în parcul solitar.
(G. Bacovia)
În categoria subiectului multiplu intrǎ şi: subiectul grupat (Mama şi tata, fraţii
şi surorile te iubesc.) şi subiectul disjunctiv (Mama sau tata va veni.)
B. Subiect neexprimat:
• Inclus – verbul cu funcţia de predicat este la persoana I sau a II-a,
singular şi plural: (tu) Sǎ le spui curat / Cǎ (eu) m-am însurat.
(Mioriţa)
• SubînIeles – verbul cu funcţia sintacticǎ de predicat este la persoana a
III-a, singular sau plural, iar subiectul a fost exprimat anterior:
Pǎunaç se zbǎtuse în poalǎ pânǎ (Pǎunaç) amorţise şi (Pǎunaç)
adormise cu degetele în gurǎ. (Gala Galaction)
• Nedeterminat – nu se poate preciza persoana care face acţiunea: S-a
comunicat în presa de ieri, dar s-a spus şi la radio.
Pǎrţile de • Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.:
vorbire prin A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor. (G. Topârceanu);
care Floarea-soarelui a fost recoltatǎ.
subiectul Maria a sosit cu trenul.
poate fi Delta Dunǎrii este o zonǎ pitoreascǎ.
exprimat • LocuIiune substantivalǎ în cazul N.: Aducerile aminte m-au copleşit.
• Pronume:
o personal: Ei sunt prietenii noştri cei mai buni.
o de politeIe: Spune-i şi dumneata bǎiatului... (I. Creangǎ)
o posesiv: Aici sunt îngropaţi ai tǎi.
o demonstrativ: Aceçtia mi-au creat multe greutǎţi.
o interogativ: Cine i-a auzit vreodatǎ vocea?
o relativ: Care a sosit acum mi se pare cunoscut.
o nehotǎrât: Ceva din visul ei a rǎmas în tainǎ.
o negativ: Nimeni nu a mai trecut pe la moarǎ.
• Adjectiv substantivizat: Leneçul mai mult aleargǎ, iar scumpul
mai mult pǎgubeşte. Cel harnic este apreciat de profesori.
• Numeral:
o numeral cardinal: Doi au sosit acum.
o numeral ordinal: Al treilea a greşit ţinta.
o numeral colectiv: Amândoi au fost vǎzuţi la locul faptei.
o numeral fracIionar: O doime este mai mare decât o treime.
Rolul în frazǎ Îndeplineşte funcţia de subiect pe lânǎ un verb predicat, un verb la mod
nepersonal (nepredicativ) sau un adverb predicativ:
Se recomandǎ1/ ca în timpul orelor sǎ fim atenIi.2/
Înainte de a se cunoaşte1/ unde mergem2/ nu poţi face planuri.1/
Sigur1/ cǎ nici la anul nu vom trǎi mai bine.2/
Elementul • Verb predicativ, diateza activǎ, reflexivǎ, pasivǎ, persoana a III-a,
regent singular sau plural:
Au participat la concurs1/ cei care s-au
înscris.2/ Cine se prezintǎ1/ sǎ se gândeascǎ de
douǎ ori.2/ Cine a avut nevoie1/ a fost ajutat.2/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, diateza reflexivǎ cu
sens pasiv (reflexiv – pasiv): se aude, se zice, se crede, se
consiferǎ, se presupune, se povesteçte, se vede, se stabileçte, etc:
I s-a recomandat1/ sǎ Iinǎ regim.2/
S-a stabilit1/ cine va fi cǎpitanul echipei.2/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, unipersonal cu sens
impersonal: se cuvine, reiese, rezultǎ, trebuie, etc.:
Se cuvine1/ sǎ ajutǎm pǎrinIii.2/
Pe drumurile publice1/ trebuie2/ sǎ respectǎm regulile de
circulaIie.1/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, folosit cu sens
impersonal: este (cu sensul „se întâmplǎ, trebuie), se cade, se
poate, a se pǎrea, etc:
Dacǎ va fi sǎ plec1/ nu voi uita sfaturile
tale.2/ Nu mi se pare1/ cǎ ideea ta este bunǎ.2/
• Verb predicativ personal folosit ca verb unipersonal cu sens
impersonal, însoţit de un pronume personal în cazul dativ sau
acuzativ: (mǎ) afecteazǎ, (îmi) ajunge, (îmi) convine, (mǎ) doare,
(mǎ) indigneazǎ, (mǎ) intereseazǎ, începe, (mǎ) îngrijoreazǎ,
merge, (mǎ) mirǎ, (mǎ) supǎrǎ, (mǎ) priveçte,etc:
Nu ajunge1/ cât ai studiat.2/
Lor nu le convine1/ cǎ plecǎm astǎzi.2/
Te intereseazǎ1/ cum a fost în excursie?2/
Mǎ doare1/ cǎ nu ne-am putut înIelege.2/
Îmi convine1/ sǎ mergem împreunǎ la film.2/
Îmi vine1/ sǎ-mi iau lumea în cap.2/
• Verb copulativ personal, persoana a III-a, singular sau plural: a
fi
Sǎ ai prieteni adevǎraIi1/ este un lucru nemaipomenit.2/
Sunt câştigǎtori1/ cine indicǎ numele exact al locului.2/
• Verb copulativ, persoana a III-a, singular, cu sens impersonal,
este, înseamnǎ, încadrat între o propoziţie subiectivǎ şi una
predicativǎ: Ceea ce mǎ supǎrǎ1 / este2/ cǎ pe el nu-l intereseazǎ
nimic.3/
Dacǎ nu a ajuns la timp1/ înseamnǎ2/ cǎ i s-a stricat maşina.3/
• Expresie verbalǎ impersonalǎ (verb copulativ + adverb): e bine, e
adevǎrat, e clar, e uçor, e firesc, e greu, e posibil, e imposibil,
etc.: E bine1/ sǎ fii prevǎzǎtor.2/
E firesc1/ sǎ-Ii ajuIi prietenii la nevoie.2/
• Adverb sau locuIiune adverbialǎ predicativǎ (urmat întotdeauna
de o conjuncţie subordonatoare: ca, sǎ, ca...sǎ, dacǎ, de): bine,
bineînIeles, desigur, fireçte, sigur, poate, posibil, imposibil,
probabil, fǎrǎ îndoialǎ:
Desigur1/ cǎ mai sunt multe de fǎcut.2/
Imposibil1/ sǎ nu soseascǎ la timp.2/
Sigur1/ cǎ venim çi noi.2/
Bine1/ dacǎ vine çi el.2/
Bineînţeles1/ cǎ te vom açtepta acolo.2/
Elementele • Pronume relative: care, cin, ce, cui, cât (câte, câIi, câte), ceea ce.
joncţionale Cine sapǎ groapǎ altuia1/ cade în ea.2/
Ce naçte din pisicǎ1/ şoareci mǎnâncǎ.2/
Scriu1/ cui îmi rǎspunde.2/
Pe mine mǎ intereseazǎ 1/ care joacǎ mai bine.2/
Ceea ce am pǎIit1/ nu-i de invidiat.2/
• Pronume nehotǎrâte: oricine, orice, oricare, fiecine, fiece.
Oricine vine1/ e bine primit la noi.2/
Mǎ intereseazǎ1/ orice-mi vei scrie.2/
• Adjective pronominale relative (care, ce, cât, câtǎ, câte, câIi) şi
nehotǎrâte (oricare, orice, oricât, oricâtǎ, oricâIi, oricâte)
Va fi apreciat1/ orice rezultat vei obIine.2/
Se ştie1/ cât timp dureazǎ examenul?2/
• ConjuncIii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca...sǎ, dacǎ,
de. Trebuie1/ sǎ mǎ duc acasǎ.2/
Nu se ştie1/ dacǎ vom pleca azi sau mâine.2/
Dacǎ întǎrzie în mod repetat1/ înseamnǎ2/ cǎ este neserios.3/
• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, de unde, pânǎ unde,
cât.
Se ştie1/ unde a aterizat avionul avariat.2/
Pe toţi ne intereseazǎ1/ încotro vom porni.2/
Din scrisoarea lui nu rezultǎ1/ cât va rǎmâne la noi.2/
20
Predicatul (Pr)
• Acordul în persoanǎ:
• Când elementele subiectului multiplu sunt de persoane diferite,
predicatul verbal şi nominal:
o Stǎ la persoana I, plural, dacǎ unul dintre subiecte este este de
persoana I:
Eu şi tu mergem împreunǎ.
Eu şi ea locuim în acelaşi oraş.
Eu şi voi suntem colegi.
Eu şi ei avem aceleaşi pasiuni.
o Stǎ la persoana a II-a, plural, dacǎ unul dintre subiecte este de
persoana a II-a şi a III-a:
Tu şi ele participaIi la olimpiadǎ.
Tu şi ea aIi fost premiaIi.
Tu şi ele sunteIi orǎşence.
o Stǎ la persoana a III-a, plural, dacǎ subiectele sunt substantive
sau pronume de persoana a III-a:
El şi colegii lui iubesc sportul.
Ei şi ele citesc mult.
• Acordul în gen:
• Când elementele subiectului multiplu sunt substantive sau pronume
de genuri diferite, acordul în gen al participiului din structura
diatezei pasive sau al numelui predicativ din structura predicatului
nominal se face astfel:
o Dacǎ sunt nume de fiinIe, masculinul are prioritate:
Cǎtǎlin şi Cǎtǎlina au fost premiaIi.
Colegii şi colegele noastre sunt iubitori ai teatrului.
o Dacǎ sunt nume de lucruri de genul feminin çi neutru,
participiul sau numele predicativ are formǎ de feminin:
Maşina şi tractorul au fost reparate.
Acul şi aţa sunt indispensabile pentru o gospodinǎ.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin çi
feminin, participiul çi numele predicativ au formǎ de feminin
când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul şi poarta au fost vopsite
recent. Porţile şi stâlpul sunt înalte.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin çi
feminin, participiul çi numele predicativ se acordǎ cu cel mai
apropiat când substantivul masculin este la plural:
Poarta şi stâlpii au fost vopsiIi
recent. Poarta şi stâlpii sunt înalIi
Stâlpii şi poarta au fost vopsite.
Stâlpii şi poarta sunt înalte.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin çi
neutru, participiul çi numele predicativ au formǎ de feminin
plural când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul şi gardul au fost vopsite.
Stâlpul şi gardurile au fost
vopsite. Stâlpul şi gardul sunt
înalte.
Stâlpul şi gardurile sunt înalte.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genurile masculin çi
neutru, la plural, participiul çi numele predicativ se acordǎ cu
cel mai apropiat:
Stâlpii şi gardurile au fost
vopsite. Gardurile şi stâlpii au
fost vopsiIi. Stâlpii şi gardurile
sunt înalte.
Gardurile şi stâlpii sunt înalIi.
Abateri de la Acordul dupǎ înIeles:
regulile • Când subiectul este exprimat prin substantiv la singular cu sens
acordului colectiv, însoIit de substantiv la plural, care indicǎ elemente cara
constituie grupul, predicatul se acordǎ uneori, greşit, cu
substantivul- atribut:
O echipǎ de sudori au reparat (corect: a reparat) cazanul.
Un pluton de soldaţi au înconjurat (corect: a înconjurat)
clǎdirea comandamentului.
• Când subiectul este exprimat printr-un pronume nehotǎrât (fiecare,
oricare,) sau printr-un pronume negativ (nimeni, niciunul, niciuna)
urmat de un atribut prepoziIional:
Fiecare dintre ei au obUinut (corect: a obIinut) premii.
Niciunul dintre ei n-au venit (corect: n-a venit) la
timp.
Rolul în frazǎ Corespunde unui nume predicativ, îndeplinind aceastǎ funcţie pe lângǎ un
verb copulativ din propoziţia regentǎ.
Cuvântul • A fi (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se gǎsi, a trǎi, a
determinat costa, a proveni, a dura, a se întâmpla, a se petrece, etc.):
din Opinia mea este1/ sǎ plecǎm de aici cât mai repede.2/
propoziţia • A deveni – este întotdeauna verb copulativ:
regentǎ este Prietenul meu a devenit1/ ce çi-a dorit toatǎ viaIa.2/
un verb • A pǎrea :
copulativ Ei pǎreau1/ cǎ nu-i intereseazǎ problemǎ.2/
• A însemna (când nu este sinonim cu a scrie, a nota, a face un
semn): Dacǎ obţin rezultate bune1/ înseamnǎ2/ cǎ s-au pregǎtit.3/
• A rǎmâne (când nu este sinonim cu a se opri, a staUiona):
Bunica a rǎmas1/ cum o çtiam.2/
• A ajunge (când este sinonim cu a deveni):
Prietenul meu a ajuns1/ ce este çi tatǎl lui.2/
• A se face (când este sinonim cu a deveni):
Vecinul meu se face1/ cǎ nu mǎ cunoaçte.2/
• A ieçi ( când nu are sensul de a pǎrǎsi o încǎpere, ci are sensul de a
deveni):
Colega mea a ieşit1/ ce au dorit pǎrinIii ei.2/
2. Formulaţi enunţuri în care sǎ existe subiecte simple exprimate prin pronume de toate
felurile şi numerale diferite.
3. Alcǎtuiţi enunţuri în care sǎ aveţi subiecte multiple exprimate prin substantive, pronume,
substantive şi pronume, prin verbe la modul infinitiv şi supin.
5. Precizaţi ce funcţie sintacticǎ au cuvintele scrise cursiv din enunţurile de mai jos:
a) Cititul este pasiunea sa.
b) Aceastǎ pasiune este îndeletnicirea sa preferatǎ.
c) Un cuptor e roşul soare, / ?i cǎrbune sub picioare / E nisipul. (G. Coşbuc)
6. Puneţi în locul punctelor predicatele la forma corespunzǎtoare şi arǎtaţi cum s-a fǎcut
acordul cu subiectul:
a) Un stol de pǎsǎri........................spre rǎsǎrit. ( a zbura – indicativ, imperfect)
b) mulţime de demonstranţi ......................... spre prefecturǎ. (a se îndrepta – indicativ,
perfect compus)
c) ceatǎ de copii........................cu colinda. (a veni- indicativ, mai mult ca perfect)
d) sumedenie de gânduri..........................în capul mamei. (a se îngrǎmǎdi- indicativ, mai
mult ca perfect)
e) Fiecare dintre noi......................poezia. (a citi – indicativ viitor)
f) Nici unul dintre voi.........................acasǎ. (a pleca – conjunctiv, prezent)
g) Tu, eu şi Mihai.....................lecţia (a învǎţa – indicativ, perfect simplu)
h) Nu noi, ci voi.......................(a greşi – indicativ, perfect compus)
i) Mihai sau Ion...........................la spectacol? (a merge – indicativ, viitor)
j) Nici Dan, nici Ileana.................poezia. (a învǎţa – indicativ, perfect compus)
7. Scrieţi în locul punctelor formele corecte ale predicatelor nominale indicate şi precizaţi
cum s-a realizat acordul numelui predicativ în gen. ?tim cǎ verbul copulativ stǎ la persoana
a III-a plural când subiectul este multiplu şi este exprimat prin substantiv, iar numele
predicativ exprimat prin adjectiv stǎ întotdeaunaSacii
Sacul şi traista.......... la N.şiplural.
traista .............
Sacul
Sacul şi
-ǎ
Sacul
şi traistele
şi butoaiele ....}
......
butoiul ........
Stâlpii şi balconul................
a fi plin, -ǎ
Balcoanele
şi stâlpii
............
Traista
Sacii şişitraistele
sacii...................
.........
} A fi plin,
Stâlpii şi balcoanele
............
Traistele şi
} a fi alb, -ǎ
sacii .........
8. Precizaţi funcţia sintacticǎ a cuvintelor subliniate şi faceţi expansiunea lor în propoziţii
subordonate corespunzǎtoare:
a) A duce electricitatea la ţarǎ înseamnǎ a crea în jurul miloanelor de oameni o zonǎ
puternicǎ de protecIie. (Geo Bogza)
b) Haina-i mǎturând pǎmântul / ?i-o târǎşte-abia, abia.// (G. Coşbuc)
c) ?i încep amândoi a mânca la pâne goalǎ... ?i mǎnâncǎ ei ...pânǎ ce gǎtesc de mâncat
toate cele cinci pâni. (Ion Creangǎ)
9. Amintiţi-vǎ prin ce se exprimǎ predicatul verbal şi daţi câte un exemplu pentru fiecare
situaţie.
10. Daţi exemple de propoziţii şi fraze care sǎ conţinǎ predicate nominale ale cǎror nume
predicative sǎ fie exprimate prin pronume interogative şi relative în cazurile N., A. şi G.
11. Alcǎtuiţi douǎ propoziţii cu predicate verbale exprimate prin verbe la diateza pasivǎ şi
douǎ propoziţii cu predicate nominale ale cǎror nume predicative sǎ fie exprimate prin
verbe la participiu.
12. Alcǎtuiţi propoziţii cu predicate nominale ale cǎror nume predicative multiple sǎ fie
exprimate prin verbe la toate modurile posibile.
13. Identificaţi predicatele din textele de mai jos, precizaţi felul lor şi a pǎrţilor de vorbire
prin care sunt exprimate:
a. E lesne bogatului a porunci, dar greu sǎracului de-a îndeplini.
b. Mult mi-e dor şi mult mi-e sete / Sǎ vǎd frunza-n codru verde... (Folclor)
c. Mi-e drag românul şi ştiu a preţui bunǎtǎţile cu care l-a dǎruit natura. Mi-e drag sǎ-l
privesc şi sǎ-l ascult, cǎci e simplu şi frumos în înfǎţişarea lui. (Vasile Alecsandri)
d. Fǎrǎ îndoialǎ cǎ n-aştepta de la mine nici vorbǎ bunǎ, nici dezmierdare. (M.
Sadoveanu)
e. Iatǎ ţintirimul. Aicea zac mulţi de-ai mei. Mai încolo e casa în care m-am nǎscut.
(M. Sadoveanu)
f. Drumurile sunt pǎzite de soldaţi, dar nopţile sunt întunecoase ... (Zaharia Stancu)
30
• Atribut substantival datival care stǎ în cazul dativ fǎrǎ prepoziţie:
El este frate Mariei şi cumnat lui Ion.
• Atribut substantival prepoziIional care stǎ în cazul A., G. sau D. ,
precedate de propoziţii sau locuţiuni prepoziţionale:
Tata, în fiecare zi aducea o cǎruţǎ de lemne. (A.)
Casa de lângǎ pǎrâu s-a dǎrǎmat. (A.)
Lupta împotriva duçmanului este datoria noastrǎ. (G.)
Maşina s-a oprit în dosul casei. (G.)
Sosirea şi plecarea avioanelor conform orarului depind de
condiţiile meteo. (D.)
• Atribut substantival apoziIional, care aduce o explicaţie, face o
precizare şi poate sta în cele cinci cazuri, ca şi elementul regent:
Elevul Popescu învaţǎ bine. – N. acordat;
Pe elevul Popescu l-am vǎzut în oraş. – N. neacordat;
Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vǎzut în parc. A. acordat;
I-am împrumutat colegului meu, lui Dan, bani. –D.
acordat; Casa lui Ion, a vecinului, este nouǎ. – G. acordat;
Ai şi tu, Ioane, o scrisoare. – cazul V.
Rolul în frazǎ Corespunde unui atribut şi determinǎ un substantiv, pronume sau altǎ parte
de vorbire cu caloare de substantiv din propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Substantiv:
determinat de Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgǎtoare şi limpede ca
subordonata cristalulu, în care se oglindeçte cu mâhnire cetatea NeamIului de atâtea
atributivǎ veacuri. (Ion Creangǎ)
• Pronume:
Am vǎzut ceva1/ ce ne intereseazǎ pe toIi.2/
• PǎrIi de vorbire substantivizate:
Sǎ-ţi aminteşti de rǎul1/ ce mi-ai fǎcut.2/
Al doilea1/ care a întârziat2/ a avut mult de aşteptat./
Felul Dupǎ sensul lor şi punctuaţia din frazǎ, subordonatele atributive sunt de
atributivelor douǎ feluri:
1 Atributivǎ explicativǎ sau izolatǎ, care adaugǎ, în frazǎ, o informaţie
suplimentarǎ referitoare la cuvântul determinat, poate lipsi şi se desparte
prin virgulǎ de propoziţia regentǎ. Sunt întotdeauna explicative (izolate)
propoziţiile atributive care determinǎ:
• Substantive proprii:
Nu ştia nici Vasile,1/care çtie de toate,2/ unde s-au dus ceilalţi.3/
• Pronume personale:
Voi,1/ care v-aIi pregǎtit pentru competiIie,2/ ştiţi1/ ce înseamnǎ
pregǎtirea pentru un concurs.3/
ObservaIie:
Propoziţiile atributive introduse prin adverbele relative unde, încotro,
când, cum urmeazǎ, de obicei, dupǎ substantive ce exprimǎ ideea de
loc (loc, localitate, stradǎ, ţarǎ, etc.), de timp (clipǎ, moment, zi, noapte,
sǎptǎmânǎ, an, epocǎ, etc.), respectiv de mod (fel, mod, împrejurare),
iar adverbele relative pot fi înlocuite cu pronume relative precedate de
prepoziţii:
Visul ei de tinereţe a rǎmas în taina poienii1/ de unde (din care) se
vedeau satele şi apele Orheiului.2/ (M. Sadoveanu)
Modul1/ cum (în care) a rezolvat problema2/ dovedeşte multǎ
inventivitate.1/
Topica • Stǎ dupǎ cuvântul (substantiv, pronume, parte de vorbire cu valoare
de substantiv) determinat (vezi exemplele de mai sus).
• Dacǎ cuvântul determinat nu ocupǎ ultimul loc în regentǎ,
subordonata atributivǎ apare intercalatǎ în structura propoziţiei
recente:
Sub cireşii sǎlbatici,1/ care coborau rǎdǎcinile cǎtre oasele
morIilor,2/ se fǎcu în lumina dimineţii tǎcere.1/ (M.
Sadoveanu)
Observaţii • Când elementul joncţional este un pronume relativ în cazul G.
(cǎrui, cǎrei, cǎror), el se acordǎ în gen çi numǎr cu substantivul
regent din faIǎ, iar articolul posesiv (al, a , ai, ale) se acordǎ cu
substantivul urmǎtor din propoziIia atributivǎ:
Am un coleg1/ al cǎrui rezultat îl cunoşti.2/ Am
un coleg1/ ale cǎrui rezultate le cunoşti.2/ Am o
colegǎ1/ al cǎrei rezultat îl cunoşti.2/ Am o
colegǎ1/ ale cǎrei rezultate le cunoşti.2/
• Propoziţia atributivǎ introdusǎ prin conjuncţia sǎ dupǎ o propoziţie
regentǎ în care apare verbul a avea + substantiv poate fi confundatǎ
cu o subordonatǎ completivǎ indirectǎ:
Abia avu putere1/ sǎ se stǎpâneascǎ.2/
Propoziţia (2) este o subordonatǎ atributivǎ (nu completivǎ
indirectǎ), pentru cǎ poate fi contrasǎ într-un atribut verbal:
Abia avu putere de a se stǎpâni.
• O propoziţie atributivǎ de tip special este propoziIia atributivǎ
apoziIionalǎ. Raportul sintactic apoziţional, situat la graniţa dintre
coordonare şi subordonare, poate fi exprimat în frazǎ:
o Prin pronumele relativ compus ceea ce (când propoziţia
atributivǎ apoziţionalǎ se referǎ la întregul conţinut al
regentei):
România a fǎcut paşi importanţi spre Europa, 1/ ceea ce va
avea urmǎri pozitive pentru toIi cetǎIenii Iǎrii.2/
o Cu ajutorul adverbelor explicative (adicǎ, anume, çi anume):
S-a ajuns la un consens,1/ adicǎ nimeni nu s-a opus.2/
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!
1. Identificaţi atributele, arǎtaţi felul lor şi precizaţi care este cuvântul determinat de ele:
2. Spuneţi la ce mod sunt verbele cu funcţia sintacticǎ de atribut din textele urmǎtoare:
a. Mǎ gândeam la vremea când am cutreierat cu tine aceste locuri, când am mâncat ouǎ
rǎscoapte... (M. Sadoveanu)
b. Din coşurile înalte ale fabricilor gâlgâie rotocoale de fum ce se risipesc molatic în
zarea nesfârşitǎ. (A. Vlǎhuţǎ)
c. Am cerut lǎnuriri dacǎ bǎtrânii au de toate.
d. Prietenul meu a luat decizia sǎ treacǎ zilnic pe la bibliotecǎ şi sǎ împrumute cǎrţile
pe care nu le are în biblioteca personalǎ.
6. Identificaţi elementele joncţionale care introduce subordonatele atributive din
urmǎtoarele fraze şi stabiliţi funcţia sintacticǎ a acelora care au funcţie sintacticǎ în
propoziţia atributivǎ:
a. Munţii spre care cǎlǎtoresc atâtea nave fǎrǎ nume se vǎd în depǎrtare. (Geo Bogza)
b. Nu le mai faceţi ziduri unde sǎ-nchid-avere... (M. Eminescu)
c. ?i dupǎ mintea ce o aveam, ne-am fi întors înapoi atunci ... (Ion Creangǎ)
d. De atâtea ori avu impresia cǎ gura cuptorului se cascǎ uluitor, cǎ podul lunecǎ peste
jǎratec cu el cu tot. (Al. Sahia)
e. Regimentul primise ordin sǎ plece.
7. Prin extensie, transformaţi atributele scrise cu litere cursive din urmǎtoarele propoziţii în
subordonate atributive:
8. Care din propoziţiile introduse prin pronumele relative ce şi care sunt atributive?
Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ obiectul asupra cǎruia se
exercitǎ acţiunea exprimatǎ de un verb tranzitiv (locuţiune verbalǎ
tranzitivǎ) sau rezultatul acesteia.
Cuvântul regent • Verb tranzitiv:
Cunosc un loc liniştit în valea umbritǎ.
• LocuIiune verbalǎ:
Am bǎgat de seamǎ neliniçtea ta.
• InterjecIie tranzitivǎ (iatǎ, iaca, uite):
Iatǎ drumul cel bun!
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ cu sau fǎrǎ prepoziţie:
complementului ?i aceastǎ istorisire am scris-o în liniştea unei prisǎci. (M.
direct Sadoveanu)
Agripina suia din greu ajutând pe Mǎriuca şi pe Vlad şi ferind pe
Pǎunaç din poalǎ. (Gala Galaction)
• LocuIiune substantivalǎ:
Urǎsc statul de vorbǎ fǎrǎ folos.
• Numeral substantivizat:
Pe cei doi i-am întâlnit în parc.
Pe al doilea îl cunosc de anul trecut.
I-am invitat pe amândoi.
• Adverb substantivizat:
Mi-ai fǎcut un bine cu asta.
• InterjecIie:
Am auzit un trosc!
Topica În mod obişnuit, stǎ dupǎ cuvântul determinat.
Punctuaţia Nu se desparte niciodatǎ de verbul regent sau de locuţiunea verbalǎ
tranzitivǎ.
Observaţii 1. Complementul direct se construieçte fǎrǎ prepoziIia pe când este
exprimat prin:
• Substantiv comun:
Îmi place muzica lui Mozart.
• Substantiv propriu articulat:
Iubesc mult Dunǎrea şi
CarpaIii.
• Pronume personal sau reflexiv, forme neaccentuate:
Nu te vom uita nicicând.
Prea mult se laudǎ.
• Adjectiv substantivizat prin articol hotǎrât
enclitic: Iubesc frumosul în artǎ.
Rolul în frazǎ Coresounde unui complement direct şi aratǎ obiectul asupra cǎruia se
exercitǎ acţiunea unui verb din propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Verb (locuIiune verbalǎ) tranzitiv:
determinat Eu cred1/ cǎ veçnicia s-a nǎscut în sat.2/ (L.Blaga)
din Bǎgai de seamǎ1/ cǎ soarele fusese cu mult mai harnic decât
propoziţia mine.2/
regentǎ (Calistrat Hogaş)
• Pronume relative sau nehotǎrâte: care, cine, ce, cât (câtǎ, câte,
câIi), oricine, oricare, orice, ceea ce:
Am decis1/ care dintre noi va pleca.2/
Rǎmâne de vǎzut1/ cine este acest strǎin.2/
Vitoria le povesti1/ ce fǎcuse,2/ ce vǎzuse3/ şi ce aflase la Suha, în
partea cealaltǎ a muntelui.4/ (M. Sadoveanu)
Ne-a relatat1/ ceea ce a vǎzut.2/
Poliţia rutierǎ amendeazǎ1/ pe oricine nu respectǎ regulile de
circulaIie.2/
• Adverbe relative:
unde a unde, când, cum, încotro,
1 2
cât: Nu ştim /
cân s plecat. /
Am aflat1/ d e va întoarce.2/
Am înţeles1/ cu se rezolvǎ aceastǎ problemǎ.2/
Vezi1/ cât stai acolo.2/
Topica De obicei stǎ dupǎ propoziţia regentǎ.
Punctuaţia Când stǎ dupǎ propoziţia regentǎ nu se desparte prin virgulǎ de regentǎ.
Când stǎ înaintea regentei, de obicei, se desparte prin virgulǎ de regentǎ.
Observaţii 1. Propoziţiile completive directe introduse prin pronume sau adjective
pronominale relative çi nehotǎrâte referitoare la persoane şi însoţite de
prepoziţa pe, dacǎ stau în faţa regentei, sunt relauate în mod obligatoriu
sau, dacǎ stau dupǎ regentǎ, sunt anticipate (facultativ) printr-un pronume
personal în cazul acuzativ, formǎ neaccentuatǎ, açezat în propoziIia
regentǎ:
Pe cine te ajutǎ1/ sǎ-l ajuţi şi tu.2/
Sǎ-(l) ajuţi şi tu1/ pe cine te
ajutǎ.2/
2.Pe lângǎ verbele a anunIa, a asculta, a examina, a întreba, a interoga, a
40
învǎIa, a ruga, a sfǎtui, a vesti pot apǎrea atât un complement direct, cât şi o
41
propoziIie completivǎ directǎ sau chiar douǎ propoziIii completive directe, dintre care una se referǎ la o persoanǎ
Ne-a învǎţat1/ sǎ patinǎm.2/
Cd CD
Am întrebat1/ pe oricine am întâlnit în cale2/ unde se aflǎ cetatea
medievalǎ.3/
Pe cine am întrebat? – pe oricine am întâlnit în cale;
Ce am întrebat? – unde se aflǎ cetatea medievalǎ.
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!
1. Identificaţi complementele directe şi stabiliţi partea de vorbire prin care ele sunt
exprimate:
3. Gǎsiţi complementele directe, spuneţi prin ce sunt exprimate şi explicaţi reluarea sau
anticiparea lor prin pronume personale neaccentuate:
Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ obiectul cǎruia i se atribuie o
acţiune, o însuşire sau o caracteristicǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat M-am întâlnit cu el la teatru.
La ora de literaturǎ am vorbit despre nuvelǎ.
I-am împrumutat bani lui Vasile.
• LocuIiune verbalǎ:
Dǎdu foc curIii de la Murgeni el singur, cu mâna lui. (M.
Sadoveanu)
Çi-a dat seama de greçeala fǎcutǎ.
• Adjectiv:
Mi-e inima de lacrimi plinǎ. (G. Coşbuc)
Acesta este un obiect necesar familiei.
• Adverb:
Ei sunt gata de plecare în câteva minute.
E rǎu de ei.
• Interjecţie:
Vai de masul nostru. (Ion Creangǎ)
Exprimarea Substantiv:
complementului o În cazul dativ:
indirect Acuşi îi spun mamei cǎ mǎ duc la cǎlugǎrie. (Ion
Creangǎ) S-a adresta respectuos colegilor.
o În acuzativ (cu prepoziţiile cu, la, de la, fǎrǎ, despre, din,
etc.) În zadar vrea sǎ ia parte / ?i el la discuIie. (G.
Topârceanu) Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea
lui Caţavencu. (I.L.Caragiale)
o În gentiv (cu prepoziţiile împotriva, asupra, contra,
etc.): Ar trebui sǎ luptǎm împotriva nedreptǎIilor.
Adjective:
o Adjective propriu-zise sau provenite din participiu (la cazul A. cu
prepoziţiile de, din, la, în):
Din alb s-a fǎcut roşu.
Din necugetat a devenit om cu stǎpânire de sine.
o Adjective pronominale posesive cu prepoziIiile specifice
genitivului (împotriva, asupra, deasupra, contra):
Toţi s-au ridicat împotriva noastrǎ.
Pronume în cazurile:
o Dativ:
Lui (dumnealui, alor mei, acestuia, fiecǎruia ) i-am dat o carte.
Nimǎnui nu am vorbit despre cele vǎzute.
Cui ai vorbit despre cele vǎzute?
o Acuzativ cu prepoziIie (de, despre, cu, fǎrǎ, etc.):
Mi-e dor de el (de dumnealui, de ai mei, de acela, de fiecare).
Se gândeşte numai la sine.
Nu mi-a vorbit de tine.
De cine îţi aminteşti dintre ei?
Nu se teme de nici unul dintre ei.
o Genitiv:
Am luptat împotriva lui (împotriva dumnealui, împotriva alor mei,
împotriva acestora, împotriva fiecǎruia).
Contra cui ai votat?
Împotriva nimǎnui nu am vorbit.
Numeral substantivizat:
Mǎ gândesc mereu la trei dintre colegii
mei. Mi-am amintit numai de al doilea
dintre ei.
Verb la modurile:
o Infinitiv:
Eram totuşi departe de a ghici drama petrecutǎ fulgerǎtor.
o Gerunziu:
Excursioniştii nu se mai sǎturau admirând peisajul.
o Supin:
S-a apucat de învǎIat abia acum.
Topica Poate sta atât dupǎ, cât şi înaintea cuvântului determinat:
Mi-ai promis cǎ nu mai vorbeşti despre asta.
De la arcul Carpaţilor am înţeles cǎ putem visa. (Nichita Stǎnescu)
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulǎ de cuvântul determinat.
Observaţii 1. Cele mai frecvente verbe, expresii verbale şi adjective care se
construiesc cu complemente indirecte sunt: a colabora (la), a se gândi
(la), a consta (în), a se pricepe (la), a rezulta (din), a se bucura (de), a se
mulIumi (cu), a se teme (de), a fi demn (de), a fi mândru (de), a fi dispus
(la), a fi satisfǎcut (de), a fi hotǎrât (la), etc. În parantezǎ sunt trecute
prepoziţiile care leagǎ complementul indirect de cuvântul regent.
2. În funcţie de poziţia faţǎ de cuvântul regent, complementul indirect în
cazul dativ poate fi reluat sau anticipat printr-un pronume personal,
forma neaccentuatǎ:
o Se reia complementul indirect exprimat prin substantiv sau
pronume ori de câte ori este aşezat înaintea cuvântului regent:
Cǎlǎtorului îi şade bine cu drumul.
o Complementul indirect este anticipat atunci când este exprimat
printr-un substantiv nume de persoanǎ sau prin pronume şi stǎ
dupǎ cuvântul regent:
I-am restituit colegului cartea împrumutatǎ.
Mama i-a cântat copilului un cântec de
leagǎn.
Propoziţia subordonatǎ completivǎ indirectǎ (CI)
• Adverb:
Minodora se cuibǎrise pe un scǎunel, jos, gata1/ sǎ sarǎ oricând.2/
(M. Sadoveanu)
• InterjecIie:
Vai1/ de cine nu se pregǎteçte cumsecade.2/
Bravo1/ cui învinge.2/
Elemente • ConjuncIii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca ...sǎ, dacǎ, de, etc.:
joncţionale Abia mâine vom fi siguri1/ dacǎ vom participa la
concurs.2/ M-am gândit1/ sǎ-i fac o surprizǎ.2/
Sunt convins1/ cǎ vom reuçi împreunǎ.2/
• Pronume relative: care, cine, ce, cui, ceea ce, cât (câtǎ, câIi, câte):
Am spus povestea1/ cui m-a ascultat.2/
M-am gândit1/ cine putea face aça ceva.2/
Ei nu s-au gândit1/ câIi sǎ invite la banchet.2/
3. Alcǎtuiţi câte trei propoziţii în care sǎ fie complemente indirecte exprimate prin verbe
la supin, substantive şi pronume în genitiv precedate de prepoziţii şi/sau locuţiuni
prepoziţionale.
a. Îmi aduc aminte cum s-a fǎcut o searǎ caldǎ şi luna se ridica deasupra livezilor,
în rǎsǎrit. (M. Sadoveanu)
b. Nu-ţi dai seama cǎ eu îţi vreau binele... (G.Cǎlinescu)
c. Rǎcni din rǎsputeri, gata sǎ-şi piardǎ echilibrul (Titus Popovici)
d. ?i dintr-o datǎ, se mirǎ singur cât era de bucuros cǎ venise aici. (Titus Popovici)
e. Uletul apei ne sileşte sǎ vorbim tare. (Al. Vlahuţǎ)
f. Pe urmǎ povesteşte cui are vreme sǎ-l asculte. (I.L.Caragiale)
6. Spuneţi ce fel de subordonatǎ este fiecare introdusǎ prin pronumele relativ cine:
• Numeral cu prepoziIie:
Creionul nu era în primul buzunar, ci în al doilea.
50
Complementul circumstanţial de timp (Cct)
• Numerale adverbiale:
Azi noapte m-am trezit de douǎ ori.
• Verbe la modul:
o Infinitiv cu prepoziţia pânǎ şi locuţiunea prepoziţionalǎ
înainte de:
Pânǎ a veni tata, am citit lecţia.
Ai adormit înainte de a termina lecţiile.
o Gerunziu: Mergând spre şcoalǎ, m-am întîlnit cu el.
o Participiu: Ajuns acasǎ, m-am apucat de lecţii.
• ConjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale (de, cǎ, pânǎ, cât timp, câtǎ vreme, de câte ori, de
îndatǎ ce, dupǎ ce, înainte ca sǎ, înainte sǎ, îndatǎ ce, în timp ce, în vreme ce, ori de câte
ori, pânǎ ce, pânǎ sǎ, pe când; dacǎ – numai în limbaj arhaic şi în limbajul popular):
ne-am odihnit puIin,1/ am pornit mai departe.2/ vine bunica la noi,1/ ne aduce cadouri.2/
Dupǎ
spus vestea,1/ a dispǎrut. 2
/ ce
Ori de câte vede1/ cǎ nu vine nimeni,2/ se apucǎ singur de
ori
Îndatǎ mi-
ce a
• Pronume sau adjective pronominale relative sau nehotǎrâte (cine,
Dacǎ
care, ce, cât, oricine, oricare) cu sau fǎrǎ prepoziţie:
Au sosit1/ înaintea cui doreau.2/
Te-am aşteptat1/ pânǎ la orǎ am stabilit.2/
ce
Au sosit1/ înaintea doreau.2/
oricui
N-am sǎ te uit1/ câte zile voi trǎi.2/
Corelative în Uneori în regentǎ apare un adverb corelativ: atunci, imediat, îndatǎ, pe loc,
regentǎ tocmai, etc.:
Cum am intrat în camerǎ,1/ pe loc (imediat, îndatǎ) m-a luat la
întrebǎri.2/
Topica Poate sta atât în faţa, cât şi dupǎ regentǎ:
Când am terminat,1/ el era deja departe.2/
Echipa a pornit la drum1/ dupǎ ce bǎieIii s-au odihnit.2/
Punctuaţia Când stǎ în faţa regentei, se desparte prin virgulǎ de aceasta, iar când stǎ
dupǎ regentǎ, în mod obişnuit nu se desparte prin virgulǎ:
Când vine iarna,1/ natura îmbracǎ hainǎ albǎ.2/
Natura îmbracǎ hainǎ albǎ1/ cân vine iarna.2/
d
Observaţii • Adverbul relativ când nu este element relaţional specializat pentru
subordonatǎ temporalǎ. El poate introduce în frazǎ şi subordonatǎ:
o subiectivǎ: Se ştie1/ când vom porni la munte.2/
o predicativǎ: Întrebarea este1/ când vom porni la munte.2/
o pompletivǎ directǎ: ?tiu1/ când vom porni la munte.2/
o completivǎ indirectǎ: Mi-am adus aminte1/ când vom porni
la munte.2/
o atributivǎ: Întrebarea1/ când vom pleca la munte2/ mǎ
preocupǎ.1/
2. Gǎsiţi complementele circumstanţiale de loc şi stabiliţi cazul pǎrţii de vorbire prin care ele
sunt exprimate:
10. Delimitaţi propoziţiile, spuneţi în ce raport temporal - faţǎ de regentǎ – se aflǎ fiecare
propoziţie circumstanţialǎ de timp introdusǎ prin cum şi când:
a. Cucoşul, cum scǎpǎ din mâinile moşneagului, fugi de-acasǎ şi umbla pe drumuri,
bezmetic. (Ion Creangǎ)
b. Când ajunse cam prin mijlocul imaşului, Mitru se opri şi rǎsufle. (T.Popovici)
c. Când coboarǎ întunericul, lumini se aprind la ferestre. (Geo Bogza)
Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ cum se desfǎşoarǎ acţiunea
exprimatǎ printr-un verb sau cum se prezintǎ o însuşire.
Cuvântul • Verb la mod personal sau nepersonal:
determinat El se pricepe bine la rezolvarea problemelor.
Zicând în sinea lui ceva cu amǎrǎciune, a început sǎ se pregǎteascǎ
de drum.
• LocuIiune verbalǎ:
Mi-am dat seama uçor de cele întâmplate.
• Adjectiv:
Avea o barbǎ mare cât o bidinea.
• Adverb:
Vuietul pârâului acoperea destul de bine ţipetele lui.
• InterjecIie:
Hai repede acasǎ!
Felurile Complementul circumstanţial de mod este de trei
complementului feluri:
circumstanţial • Complement circumstanIial de mod propriu-zis:
de mod Elevul a intrat repede în clasǎ.
Vorbeşte frumos cu toatǎ lumea.
• Complement circumstanIial de mod
comparativ: Se comportǎ ca un om matur.
Aleargǎ repede ca vântul.
Este înalt cât casa.
• Complement circumstanIial de mod de mǎsurǎ:
Preţurile au crescut cu 25%.
Covorul este lung de doi metri.
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ fǎrǎ prepoziIie:
complementului Doarme buçtean.
circumstanţial S-a supǎrat foc.
de mod
• Substantiv în cazul acuzativ pecedat de o prepoziIie, locuIiune
prepoziIionalǎ sau de un adverb comparativ (a, ca, cu, fǎrǎ, dupǎ,
din, în, la, prin, între, în conformitate cu, potrivit cu, în raport de
(cu), în funcţie de, faţǎ de, în comparaţie cu, în chip de, la fel ca,
cât, decât, ca (şi):
Ei au fost întâmpinaţi cu multǎ
bucurie. A venit la noi fǎrǎ çtirea
pǎrinţilor lui. A rezolvat problema ca
çi vecinul.
S-a pregǎtit pentru serbare în funcIie de posibilitǎIile sale.
Miroase a busuioc.
Oraşul Tokio este mai mare decât Bucureçti.
• Substantiv în cazul genitiv precedat de propoziIie sau locuIiune
prepoziIionalǎ (împotriva, în baza, în lumina, în temeiul, pe
mǎsura):
El vorbeşte împotriva colegilor.
A fost condamnat în temeiul legii.
• Substantiv în cazul dativ cu prepoziIie (conform,
potrivit): Totul a decurs conform (potrivit) planului.
• Pronume în cazurile:
o acuzativ precedat de prepoziIii, de locuIiuni prepoziIionale sau de
adverbe comparative (aceleaşi ca în cazul substantivului:
A venit la noi fǎrǎ el (fǎrǎ dumnealui, fǎrǎ ai noçtri, fǎrǎ acela,
fǎrǎ orice).
Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru (în raport cu
celǎlalt).
El este mai mare decât mine (decât dumneata, decât al meu,
decât acesta, decât fiecare).
Decât cine e mai mare?
Nu ştiu1/decât cine e mai mare.2/
o genitiv precedat de prepoziIii sau locuIiuni prepoziIionale
(aceleaşi ca la substantive):
Deşi curentul era mare, a înotat împotriva lui.
Legea a fost adoptatǎ şi au acţionat în temeiul ei (în temeiul
acesteia).
o dativ precedat de prepoziIii sau locuIiuni prepoziIionale (aceleaşi
ca la substantiv) sau fǎrǎ prepoziIie:
A procedat contra lor (contra noastrǎ, contra acestuia, contra
dumnealui, contra fiecǎruia).
Potrivit cui a acţionat?
Este inferior lui ( dumnealui, celuilalt, alor noçtri, altora).
• Numerale:
o cu valaore
adverbialǎ: I-am
plǎtit triplat.
Am muncit însutit.
A frânt pâinea în douǎ.
o cu valoare substantivalǎ:
▪ în cazul acuzativ cu prepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale
(aceleaşi ca la substantiv):
A acţionat în conformitate cu cei patru.
Voi veni în funcIie de amândoi.
▪ în cazul genitv cu prepoziIie sau locuIiune prepoziIionalǎ
(aceleaşi ca la substantiv):
El vorbeşte împotriva celor doi.
Hotǎrârea afost adoptatǎ în temeiul celei de-a doua dintre
legi.
▪ în cazul dativ precedat de prepoziIii sau locuIiuni
prepoziIionale (aceleaşi ca la substantive):
A acţionat conform celor trei dintre colaboratori.
A procedat contra celor doi (contra celui de-al
doilea, contra amândurora).
Era mai cumsecade decât primul (decât cei doi,
decât amândoi).
60
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de mod (modalǎ) (CM)
Rolul în frazǎ Îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de mod , arǎtând cum
se
desfǎşoarǎ acţiunea sau cum se prezintǎ o însuşire exprimatǎ prin
propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat din A citit compunerea1/ cum a putut.2/
propoziţia • LocuIiune verbalǎ:
regentǎ A luat-o la sǎnǎtoasa1/ cât îl Iineau picioarele.2/
• Adjectiv:
Tu din tânǎr1/ precum eçti 2/ Tot mereu întinereşti.1/ (M.Eminescu)
• Adverb:
Mai bine sǎ fie1/ ce zice baba2/ decât ce aratǎ visul meu.3/
(M.Sadoveanu)
Felul şi • Subordonatǎ circumstanIialǎ modalǎ propriu-zisǎ – aratǎ fie
elementele modul cum se desrǎşoarǎ acţiunea exprimatǎ printr-un verb, fie
joncţionale calitatea sau cantitatea unei acţiuni sau însuşiri. Este introdusǎ
prin: cum, precum, cât, dupǎ cât, ce, fǎrǎ sǎ.
În caz de incendiu fiecare se salveazǎ 1/ cum poate.2/
Precum ai aflat çi tu,1/ el este campionul.2/
Dumneata, nevastǎ,1/ dupǎ cât vǎd eu,2/ eşti pornitǎ pe lungǎ cale.1/
(M. Sadoveanu)
De neatent1/ ce a fost2/ n-a putut evita accidentul.1/
A sosit pe neaşteptate,1/ fǎrǎ sǎ ne dea mǎcar un telefon.2/
a. Astfel s-a frǎmântat, fǎrǎ sǎ i se aline gândurile şi fǎrǎ sǎ primeascǎ vreo carte de
unde aştepta. (M. Sadoveanu)
b. Nu-i ca în sus pe Tarcǎu, unde oamenii trǎiesc cum au apucat şi cum îi taie capul.
(M.Sadoveanu)
c. ?eful gǎrii alerga cât îl ţineau picioarele dupǎ un câine care fugǎrea o gâinǎ. (Panait
Istrati)
4. Completaţi propoziţia subordonatǎ cu câte o propoziţie regentǎ în aşa fel ca sǎ fie, pe rând,
propoziţie subordonatǎ circumstanţialǎ de mod, subordonatǎ subiectivǎ, completivǎ indirectǎ,
atributivǎ:
....................................................... cum poIi tu rezolva aceastǎ problemǎ.
Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care determinǎ un verb sau adjectiv,
arǎtând cauza unei acţiuni, a unei însuşiri sau a unei stǎri.
Cuvântul • Verb:
determinat Calul tresǎrise de spaimǎ. (M.Sadoveanu)
• LocuIiune verbalǎ:
M-a dus de nas din cauza neruçinǎrii sale.
• Adjectiv:
L-a gǎsit sub trei grǎunţe / Mort de inaniIie. (G.Topârceanu)
Exprimarea • Substantiv în cazurile acuzativ precedat de propoziIii sau
complementului locuIiuni prepoziIionale (de, din, pentru, la, pe, din cauzǎ de, din
circumstanţial motiv de), genitiv (cu locuţiunile perpoziţionale din cauza, din
de cauzǎ pricina) şi dativ cu prepoziţia datoritǎ:
Animalul a îngheţat de frig.
Nu s-a prezentat la lupte din laçitate.
Din cauzǎ de boalǎ n-a venit.
Am întârziat din cauza autobuzului.
Maşina a derapat datoritǎ poleiului.
Punctuaţia 1. Despǎrţirea prin virgulǎ este obligatorie dacǎ este antepus termenului
regent şi este reluat printr-un corelativ sau dacǎ este exprimat printr-un
verb la modul gerunziu:
De teamǎ(,) de asta n-a venit.
Întârziind(,) n-a mai intrat la orǎ.
Rolul în frazǎ Corespunde unui complement circumstanţial de cauzǎ, arǎtând cauza unei
acţiuni sau a unei însuşiri exprimate prin propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat din Terminaţi discuţiile inutile1/ cǎ voi nu vǎ pricepeIi la astea.2/
regentǎ • LocuIiune verbalǎ:
A luat-o la sǎnǎtoasa1/ fiindc îi era fricǎ de noi.2/
• Adjectiv:
Era supǎrat şi mâhnit1/ fiindc n.a mai auzit nimic despre fiul
lui.2/
Elementele • ConjuncIii subordonatoare: cǎ, cǎci, deoarece, fiindcǎ, întrucât,
joncţionale dacǎ, de.
A rǎmas acasǎ,1/ deaorece a fost bonav.2/
Dacǎ eçti bolnav,1/ de ce vii la şcoalǎ?2/
Nu se pregǎteşte pentru ore,1/ cǎ e leneç.2/
• LocuIiuni conjuncIionale: pentru cǎ, din cauzǎ cǎ, din pricinǎ cǎ,
din moment ce, de vreme ce, o dat ce, câtǎ vreme, etc.
Câtǎ plouǎ,1 nu ne putem duce la excursie.2/
vreme
Din cauzǎ a vorbit,1/ a fost pedepsit.2/
cǎ
• Adverbe relative cu valoare de conjuncIie: cum, când, unde.
Cum nu cunoaçteIi drumul,1/ vǎ puteţi rǎtǎci.2/
Când nu învaIǎ,1/ cum o sǎ ştie?2/
Rolul în frazǎ Îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de scop şi aratǎ scopul
acţiunii exprimate prin regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat în În vremea aceasta, moş Dǎnilǎ aştepta la stânǎ1/ sǎ coboare
regentǎ ciobanii cu oile,2/ ca sǎ le adape.3/ (Gala Galaction)
• LocuIiune verbalǎ:
Cu toţii am pus mâna1/ ca sǎ-l ajutǎm la nevoie.2/
• InterjecIie:
Hai cu noi1/ sǎ le dǎm o mânǎ de ajutor.2/
Elemente • ConjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale: sǎ, ca sǎ, de, pentru ca sǎ, ca
joncţionale nu cumva sǎ, pentru ca nu cumva sǎ:
Rogu-te, mânǎ mai tare, moş Luca ...1/ sǎ nu se mai uite satul ca la
urs la noi.2/ (Ion Creangǎ)
Mi-am întins braţele1/ ca sǎ -l îmbrǎIiçez.2/
M-am dus la librǎrie1/ d am mpǎrat cǎrIi.2/
Am cǎlǎtorit o zi1/ e cu ajung aici.2/
În fiecare dimineaţǎpentru ca sǎ
mǎ scol devreme1/ ca nu cumva sǎ ajung cu
2
întârziere la çcoalǎ. /
Adverbe Uneori în regentǎ apar locuţiunile adverbiale corelative de aceea, de asta,
corelative pentru asta, pentru aceea:
De aceea am venit la tine,1/ pentru ca sǎ mǎ ajuIi.2/
Pentru ca sǎ mǎ ajuIi,1/ de aceea am venit la tine.2/
Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ regentǎ.
Punctuaţia Atunci când stǎ dupǎ regentǎ nu se desparte prin virgulǎ decât dacǎ apare
un corelativ:
Am venit la tine1/ sǎ mǎ ajuIi.2/
De aceea am venit la tine(,)1/ sǎ mǎ ajuIi.2/
Atunci când stǎ în faţa regentei, de obicei se desparte prin virgulǎ.
Observaţii 1. Propoziţia circumstanţialǎ de scop introdusǎ prin de apare mai ales în
vorbirea popularǎ şi aratǎ, spre deosebire de cele care au predicatul
exprimat prin verb la conjunctiv, cǎ acţiunea se realizeazǎ în mod sigur:
A venit1/ sǎ aducǎ apǎ.2/ (A venit, dar nu e sigur cǎ a adus
apǎ.) A venit1/ de a adus apǎ.2/ (A venit sǎ aducǎ apǎ şi a şi
adus-o.)
Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ condiţia de care depinde
realizarea unei acţiuni sau existenţa unei însuşiri.
Cuvântul • Verb:
determinat ÎnvǎIând vei reuşi.
• Adjectiv:
În locul vostru, noi am fi fost mai atenţi la semnele de circulaţie.
Exprimarea • Substantivele caz, condiţie, eventualitate, ipotezǎ în cazul acuzativ,
complementului precedate de prepoziţiile în, cu:
circumstanţial În cazul îmbolnǎvirii sale, anunţǎ-mǎ şi pe mine.
de cauzǎ În eventualitatea sosirii lui, mǎ duc şi eu acolo.
Rolul în frazǎ Este subordonata care exprimǎ o condiţie sau o ipotezǎ de a cǎrei
îndeplinire depinde realizarea acţiunii sau a unei însuşiri din regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat din Dacǎ doreçti,1/ vino pe la mine.2/
propoziţia • LocuIiune verbalǎ:
regentǎ Dacǎ vei avea timp,1/ sǎ iei parte şi tu la adunare.2/
• Adjectiv:
Echipamentul acesta este util,1/ în caz cǎ mergi çi tu la munte.2/
• InterjecIie:
Hai şi tu cu noi,1/ dacǎ ai timp.2/
Elemente • ConjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale (dacǎ, de (cu sensul de
relaţionale dacǎ), sǎ, în caz cǎ):
1 2
D treci codri de aramǎ, / de departe vezi albind. / (M.Eminescu)
e imp,1/ treci pe la mine.2/
Dacǎ ai nu vine,1/ rǎmân şi eu acasǎ.2/
t
fi avut mai mult timp,1/ te-aş fi vizitat.2/
În caz
• Adverbul relativ când (cu sensul de dacǎ):
Când nu te-aç fi ascultat,1/ o pǎţeam şi mai rǎu.2/
• Juxtapunere:
Ai carte,1/ ai parte.2/ (Dacǎ ai carte, ai parte.)
Elemente Uneori în propoziţia regentǎ apar adverbele corelative atunci, apoi:
corelative Dacǎ mai ninge mult,1/ atunci ne cam sǎturǎm de iarnǎ.2/
Dacǎ nu ne pregǎtim bine pentru meci,1/ apoi sǎ nu ne aşteptǎm la un
rezultat bun./
Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ regentǎ:
Îţi rǎspund,1/ dacǎ-mi scrii.2/
Dacǎ-mi scrii,1/ îţi rǎspund.2/
Punctuaţia Indiferent de poziţia pe care o ocupǎ în frazǎ, se desparte prin virgulǎ de
regenta ei.
Observaţii • Singurul element relaţional specializat pentru subordonata
condiţionalǎ este locuţiunea conjuncţionalǎ în caz cǎ (introduce
întotdeauna o subordonatǎ condiţionalǎ).
• Dacǎ este o conjuncţie universalǎ, care poate introduce:
o subordonatǎ subiectivǎ: Nu se ştie1/ dacǎ va sosi la timp.2/
o subordonatǎ predicativǎ: Întrebarea este1/ dacǎ va sosi la timp.2/
o subordonatǎ atributivǎ: Întrebarea1/dacǎ va sosi la timp2/ mǎ
preocupǎ.1/
o subordonatǎ completivǎ directǎ: Îmi va spune la telefon1/ dacǎ va
sosi la timp.2/
o subordonatǎ completivǎ indirectǎ: Mǎ gândesc1/ dacǎ va sosi la
timp.2/
o subordonatǎ cauzalǎ: Dacǎ eçti bolnav,1/ rǎmâi acasǎ./
o subordonatǎ temporalǎ: Dacǎ ai trecut munIii,1/ imediat vezi
câmpia.2/
• Uneori conjuncţia dacǎ lipseşte şi în acest caz raportul de
subordonare se realizeazǎ prin juxtapunere şi cu o intonaţie
70
specialǎ:
Ai o culturǎ generalǎ,1/ eşti respectat;2/ nu ai o culturǎ generalǎ,3/
nu ai stima celorlalţi.4/ (Dacǎ ai o culturǎ generalǎ, eşti respectat; dacǎ
nu ai o culturǎ generalǎ, nu ai stima celorlalţi.)
• În stilul oral, subordonata condiţionalǎ poate fi elipticǎ de predicat
(lipseşte predicatul); în acest caz este alcǎtuitǎ din conjuncţia de şi
adverbul negativ nu:
Spune-mi adevǎrul,1/ cǎ de nu,2/ renunţ la prietenia ta!3/ (de nu =
de nu spui adevǎrul)
• Grupul de cuvinte cu condiţia sǎ (cǎ) nu este locuţiune
conjuncţionalǎ; sǎ şi cǎ introduc o subordonatǎ atributivǎ:
Cu condiţia1/ sǎ citeçti mai mult2/ te trec la examen.1/
AT (Cu ce condiţie? Cu care condiţie?)
Complementul circumstanţial concesiv (Ccv)
• Pronume, în cazurile:
o acuzativ, precedat de prepoziţia fǎrǎ şi întǎrit cu adverbul
chiar:
Chiar fǎrǎ tine (fǎrǎ dumnealui, fǎrǎ ai voçtri, acesta) aş fi
rezolvat problema.
o genitiv, precedat de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale
menţionate la substantiv:
În pofida lor (în pofida dumnealui, în pofida acestuia, în
pofida alor mei) am fost la spectacol.
• Verb la modurile:
o infinitiv, precedat de prepoziţia fǎrǎ:
Fǎrǎ a învǎIa prea mult, ea totuşi a obţinut rezultate bune.
o gerunziu, precedat de adverbul chiar:
Chiar mǎrind viteza, nu ne-a ajuns din urmǎ.
Elemente Foarte frecvent, în propoziţia regentǎ apar adverbele corelative tot, totuçi,
corelative care exprimǎ ideea de concesie (vezi exemplele de mai sus).
Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ urmarea sau consecinţa unei
acţiuni sau a unei însuşiri.
Cuvântul • Verb: A rǎspuns de minune la examen.
determinat • Adjectiv: Este destul de neatent pentru a greçi drumul.
• Adverb: Învǎţase destul pentru a reuçi la examen.
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulǎ de termenul regent când stǎ imediat dupǎ
acesta.
Când este aşezat înaintea termenului regent, sau în poziţie intercalatǎ, se
desparte prin virgulǎ
Corelative în Adverbele aça (de), astfel (de), atât (de), destul (de), prea, locuţiunile
regentǎ adverbiale în aça fel, pânǎ într-atât, într-atât de apar ca elemente
corelative în regentǎ.
Cânta aşa de (atât de, într-atât de) frumos,1/ încât toIi se minunau.2/
Cerinţe:
a. Subliniaţi predicatele şi identificaţi felul lor;
b. Delimitaţi fraza în propoziţii şi precizaţi felul acestora, indicând raporturile sintactice
care se stabilesc între ele;
c. Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele: sǎ plângǎ, vuietul, lui din fraza datǎ;
d. Daţi sinonimele cuvintelor: veçnic, splendoare, aprig, prieten;
e. Daţi antonimele cuvintelor: liniçte, pretutindeni, a ridica, vesel;
f. Alcǎtuiţi fraze în care conjuncţia sǎ introduce: o subordonatǎ subiectivǎ, o
subordonatǎ predicativǎ, o subordonatǎ atributivǎ, o subordonatǎ completivǎ directǎ,
o subordonatǎ completivǎ indirectǎ, o subordonatǎ finalǎ, o subordonatǎ condiţionalǎ
şi o subordonatǎ concesivǎ.
5. Sǎ se arate, prin rescriere, care sunt formele verbale corecte în urmǎtoarele enunţuri:
a. Justiţia nu poate sǎ absolve / sǎ absolveze pe autorul unei crime premeditate.
b. Populaţia de la oraşe contractǎ / contracteazǎ mai uşor bolile infecţioase.
c. Foarte mulţi factori concurǎ / concureazǎ la realizarea unui ideal.
d. Astǎzi oamenii manifestǎ / manifesteazǎ nestingherit pentru drepturile lor.
e. Literatura nu trebuie sǎ reflecte / sǎ reflecteze fidel realitatea.
f. În studiourile de la Hollywood se toarnǎ / se turneazǎ un nou western.
6. Indicaţi, prin rescriere, care este paronimul potrivit în urmǎtoarele enunţuri:
a. Alegerea a fost absolut arbitrarǎ / arbitralǎ.
b. Sǎptǎmâna viitoare se va întruni comisia arbitrarǎ / arbitralǎ.
c. Reuniunile familiale / familiare sunt o plǎcere pentru mulţi oameni.
d. Industria noastrǎ carbonierǎ / carboniferǎ este în regres.
e. Zǎcǎmintele petrolifere / petroliere sunt o importantǎ sursǎ de energie.
f. Primirea care i s-a fǎcut a fost destul de glacialǎ / glaciarǎ.
g. ?ederea într-o staţiune balnearǎ este temporarǎ / temporalǎ.
h. Climatul cazon / gazon a dispǎrut din şcoli.
10. Construiţi trei fraze în care subordonatele circumstanţiale concesive sǎ fie introduse prin
deçi, dacǎ şi sǎ, iar în propoziţiile regente sǎ se gǎseascǎ adverbele corelative tot sau totuçi.
Bibliografie
Metea, Alexandru, Limba românǎ esenIialǎ, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea,
2003 Metea, Alexandru, Limba românǎ pentru elevi, Editura Helicon, Timişoara, 1993
Popa, Ion; Popa, Marinela, Limba românǎ, gramaticǎ, foneticǎ, vocabular, Editura
Niculescu, Bucureşti, 2008
Neamţu, G.G., Teoria çi practica analizei gramaticale, Ediţia a III-a, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2008
Draşoveanu, D.D., Teze çi antiteze în sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca,
1997
Gruiţǎ, Gligor, Moda lingvisticǎ 2007, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006
Marin, Diana, DicIionar de paronime, Editura Steaua Nordului, Constanţa,
Gramatica limbii române (GALR), volumul II, Enunţul, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2005
DicIionarul ortografic, ortoepic çi morfologic al limbii române, (DOOM 2) Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2005
CUPRINS
NOŢIUNI GENERALE DE SINTAXǍ................................................2
I. Unitǎţile sintaxei........................................................................2
II. Raporturile sintactice................................................................3
III. Clasificarea propoziţiilor.........................................................7
a) Clasificarea propoziţiilor dupǎ structurǎ...................................7
b) Clasificarea propoziţiilor dupǎ aspectul predicatului................7
c) Clasificarea propoziţiilor dupǎ scopul comunicǎrii...................8
d) Clasificarea propoziţiilor dupǎ sensul pe care îl au în frazǎ....12
e) Clasificarea propoziţiilor dupǎ rangul din frazǎ......................12
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................13
IV. Corespondenţa dintre pǎrţile de propoziţie şi propoziţiile
subordonate............................................................................14
V. Pǎrţile de propoziţie şi subordonatele corespunzǎtoare..........16
Subiectul......................................................................................16
Propoziţia subordonatǎ subiectivǎ...............................................18
Predicatul.....................................................................................21
Propoziţia subordonatǎ predicativǎ.............................................26
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................28
Atributul......................................................................................30
Propoziţia subordonatǎ atributivǎ................................................33
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................35
Complementul direct...................................................................37
Propoziţia subordonatǎ completivǎ directǎ..................................40
Verificaţi-vǎ cunpştinţele!...........................................................42
Complementul indirect................................................................43
Propoziţia subordonatǎ completivǎ indirectǎ..............................45
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................47
Complementul circumstanţial de loc...........................................48
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de loc............................50
Complementul circumstanţial de timp.........................................51
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de timp (temporalǎ) … 54
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................56
Complementul circumstanţial de mod.........................................58
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de mod (modalǎ)...........61
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................63
Complementul circumstanţial de cauzǎ.......................................64
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de cauzǎ........................66
Complementul circumstanţial de scop.........................................67
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de scop (finalǎ).............68
Complementul circumstanţial condiţional...................................69
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ condiţionalǎ..................70
80
Complementul circumstanţial concesiv.......................................72
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ concesivǎ.......................74
Complementul circumstanţial consecutiv....................................75
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ consecutivǎ....................76
Lucrare de verificare...................................................................77
Bibliografie.................................................................................79
81