SINTAXA LIMBII ROMÂNE

Bálint Mihály
Semestrul IV

1
 NOŢIUNI GENERALE DE SINTAXǍ

Sintaxa este partea gramaticii care studiazǎ propoziţiile şi fraza, precum şi regulile
de îmbinare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.

I. Unitǎţile sintaxei

Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor, dar acestea nu sunt folosite
în forma lor în care se aflǎ în dicţionare, ci îmbinate în unitǎţi sintactice, adicǎ în propoziţii
şi în fraze. De exemplu: când spunem a vizita, bibliotecǎ, central, oraç nu este clar ce vrem
sǎ comunicǎm. Dacǎ vrem sǎ alcǎtuim o comunicare corectǎ, trebuie sǎ modificǎm
cuvintele în aşa fel, încât ele sǎ intre în relaţii sintactice unele cu altele. Astfel, cuvântul a
vizita, care are un sens general, trebuie pus la un mod personal, la un anumit timp, numǎr şi
presoanǎ, de pildǎ am vizitat, pentru a face din el o parte principalǎ de propoziţie. Între
verbul am vizitat (cu funcţie de predicat) şi cuvântul bibliotecǎ trebuie stabilit o legǎturǎ
precisǎ pentru ca substantivul sǎ arate ce am vizitat, devenind complementul direct al
propoziţiei. Pentru aceasta avem nevoie de cazul acuzativ, forma articulatǎ enclitic (cu
articolul hotǎrât –a): biblioteca. Pentru ca adjectivul central sǎ se potriveascǎ cu
substantivul determinat biblioteca, trebuie sǎ realizǎm acordul dintre cele douǎ cuvinte:
centralǎ, acesta devenind atributul propoziţiei. Cuvântul oraç trebuie pus în cazul genitiv
pentru a-şi îndeplini funcţia de atribut substantival genitival pe lângǎ substantivul
determinat biblioteca: a oraçului. Astfel am obţinut propoziţia Am vizitat biblioteca
centralǎ a oraçului. Aceastǎ comunicare poate fi completatǎ şi precizatǎ, adǎugându-i-se
alte propoziţii: Am vizitat biblioteca centralǎ a oraçului unde m-am întâlnit cu un vechi
prieten çi am discutat despre literaturǎ.
Prin urmare, unitǎţile sintactice sunt:
a. propoziIia,
b. fraza çi
c. pǎrIile de propoziIie.

a. PropoziIia este o unitate sintacticǎ, o comunicare cu ajutorul unui singur predicat (verbal
sau nominal).
De exemplu: Glasul pǎmântului pǎtrundea nǎvalnic în sufletul flǎcǎului. (L. Rebreanu, Ion)
Bunicii mei sunt strǎnepoIii acelor oameni. (M. Sadoveanu, Neamul
?oimǎreştilor)
Sunt propoziţii în care predicatul sau verbul copulativ al predicatului nominal se subînţelege:
La aşa cap, aşa cǎciulǎ. (Folclor) – La aşa cap e bunǎ o aşa cǎciulǎ.
b. Fraza este o unitate superioarǎ propoziţiei, deoarece cuprinde mai multe propoziţii,
dintre care cel puţin una este principalǎ.
De exemplu: Cei din faţǎ simIirǎ1/ cǎ i-au pierdut urmele2/ şi grǎbirǎ în trap la un colţ al
malului,3/ de unde începea o pǎdure de plopi pe o limbǎ de pǎmânt îngustǎ. 4/ (Fǎnuş Neagu)
Propoziţia (1): propoziţie principalǎ, regentǎ faţǎ de propoziţia 2, este în raport de
coordonare copulativǎ prin conjuncţia şi cu propoziţia 3;
Propoziţia (2): - completivǎ directǎ, subordonatǎ faţǎ de propoziţia 1; elementul relaţional
este conjuncţia subordonatoare cǎ;
Propziţia (3) – propoziţie principalǎ, regentǎ faţǎ de propoziţia 4, este în raport de
coordonare copulativǎ cu propoziţia 1 prin conjuncţia şi;
Propoziţia (4) – propoziţie subordonatǎ atributivǎ, subordonatǎ faţǎ de propoziţia 3,
elementul relaţional este adverbul relativ de unde.
c. PǎrIile de propoziIie – sunt cele mai mici unitǎţi sintactice din care se compune o
propoziţie. Acestea sunt de douǎ feluri: pǎrIi principale de propoziIie (subiectul şi
predicatul) şi pǎrIi secundare de propoziIie (complementul şi atributul). Pǎrţile de
propoziţie nu trebuie confundate cu pǎrţile de vorbire. Trebuie reţinut cǎ numai cuvintele
noIionale, adicǎ cele care au un sens lexical de sine stǎtǎtor au funcţie sintacticǎ
(substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, adverbul, verbul, interjecţia), prepoziIia şi
articolul ajutǎ la formarea pǎrţilor de propoziţie, iar conjuncIia are exclusiv rolul de a lega
unele unitǎţi sintactice între ele.

II. Raporturile sintactice

În cadrul propoziţiei se stabilesc anumite legǎturi între cuvinte, iar în cadrul frazei se
stabilesc anumite legǎturi între propoziţii. Aceste legǎturi se numesc raporturi sintactice,
care sunt:
1. raporturi de interdependenIǎ (inerenIǎ) dintre subiect çi predicat;
2. raport de coordomare;
3. raport de subordonare.

1. Raportul de interdependenIǎ dintre subiect şi predicat este un raport specific, neîntâlnit

în cazul celorlalte pǎrţi de propoziţie. Subiectul este partea principalǎ de propoziţie despre
care se spune ceva cu ajutorul predicatului, iar predicatul este partea principalǎ de
propoziţie care aratǎ ce face, ce este, cine este, cum este subiectul propoziţiei, adicǎ
predicatul spune ceva despre subiect. Astfel, în propoziţia „Porni luceafǎrul”, cu ajutorul
predicatului porni spunem ceva despre luceafǎrul, iar cu ajutorul subiectului luceafǎrul
arǎtǎm la cine se referǎ acţiunea porni. Aceste douǎ pǎrţi de propoziţie nu sunt în raport de
coordonare între ele, nu sunt nici în raport de subordonare una faţǎ de alta, ci sunt în raport
de interdependenIǎ (sunt interdependente).

2. Raportul de coordonare are loc atât între: a. pǎrIile de propoziIie de acelaçi fel (adicǎ în
cadrul unei propoziţii), cât şi între: b. propoziIii de acelaçi fel (adicǎ în cadrul unei fraze).
a. În propoziIie putem avea raport de coordonare între:
• Componentele subiectului multiplu: „Vin IânIarii lǎutarii, gândǎceii, cǎrǎbuçii.” (M.
Eminescu)
• Componentele numelui predicativ multiplu: „Tristǎ şi albǎ-i întinsa câmpie.” (Al.
Macedonski)
• Atribute de acelaçi fel: „Aveau tǎlpile negre, tǎiate şi pline de rǎni.” (Eugen Barbu)
• Complemente de acelaçi fel: „Mǎmica ţipa subţire, cerea sǎ vândǎ livada şi
pǎdurea.” (M. Sadoveanu)

Raportul de coordonare între pǎrţile de propoziţie se realizeazǎ prin:

• JoncIiune cu conjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale coordonatoare, care pot fi:
o copulative: çi, nici, iar, etc. (Nu l-am vǎzut nici pe tata, nici pe mama. Ne-am
plimbat pe strǎzi çi pe alei.)
o adversative: dar, însǎ, iar, etc. (E isteţ, dar leneş. E o floare frumoasǎ, însǎ
rarǎ.)
o disjunctive: sau, ori, fie, etc. (Mergi la film sau la teatru?)
o conclusive: deci, açadar, prin urmare, în concluzie, etc. (Drumul este îngust,
deci anevoios.)
• Juxtapunere (parataxǎ, alǎturare) prin virgulǎ: Dan, Elena şi Marin sunt colegi de
clasǎ. La Zoo am vǎzut lei, elefanţi, urşi şi pǎsǎri sǎlbatice.
ObservaIii:
Sunt situaţii când raportul de coordonare se poate realiza şi între douǎ pǎrţi de propoziţie
diferite: Atunci şi acolo lucrurile s-au petrecut la fel ca acum şi aici. În aceastǎ propoziţie
raportul de coordonarea se realizeazǎ între complement circumstanţial de loc şi de timp.
b. În frazǎ putem avea raport de coordonare între:
• douǎ sau mai multe propoziIii principale: „Timpul mort çi-ntinde trupul1/ şi devine
veçnicie.”2/
• douǎ sau mai multe propoziIii secundare (subordonate) de acelaçi fel: Elevii din
clasa a II-a au învǎIat1/ sǎ citeascǎ2/ şi sǎ scrie în limba românǎ.3/ (Propoziţia (1) –
principalǎ, regentǎ pentru propoziţiile (2) şi (3), care sunt subordonate completive
directe)
• douǎ propziIii subordonate diferite: Pleacǎ1/ unde vrea2/ şi când vrea.3/ (Propoziţia
1- principalǎ, regentǎ pentru propoziţia 2, care este subordonatǎ circumstanţialǎ de
loc şi pentru propoziţia 3, care subordonatǎ circumstanţialǎ de timp.)
• o parte de propoziIie çi o propoziIie subordonatǎ acesteia: Ploaia rece1/ şi care era
mǎruntǎ2/ ne-a udat complet.1/ (Propoziţia 1- principalǎ, propoziţia 2 – subordonatǎ
atributivǎ, în raport de coordonare cu atributul rece din propoziţia regentǎ.)

Raportul de coordonare în frazǎ se realizeazǎ prin:

• JoncIiune cu conjuncIii çi cu locuIiuni conjuncIionale coordonatoare, care pot fi:
o copulative (raportul se numeşte raport de coordonare copulativǎ): çi, nici,
iar, precum çi, nu numai cǎ ...dar(ci) çi, etc. (Bǎrbaţii s-au apropiat de
animal,1/ iar femeile şi-au continuat drumul.2/)
o adversative (raportul se numeşte raport de coordonare adversativǎ): dar,
însǎ, iar, or, ci, numai cǎ etc. (L-am invitat şi pe Ion,1/ dar el m-a refuzat.2/)
o disjunctive (raportul se numeşte raport de coordonare disjunctivǎ): sau, ori,
fie, ori...ori, sau...sau, etc. (Vii cu noi,1/ sau rǎmâi acasǎ?2/)
o conclusive (raportul se numeşte raport de coordonare conclusivǎ): deci,
açadar, adtfel, prin umare, în concluzie, aça cǎ, etc. (Norii s-au risipit,/ 1
açadar va fi vreme bunǎ.2/)
• Juxtapunere (alǎturare, parataxǎ) prin virgulǎ sau punct çi virgulǎ: Se
agitǎ,1/ vorbeşte,2/ deranjeazǎ colegii,3/nu stǎ o clipǎ liniştit.4/)

Observaţii:
1. În frazǎ poate exista şi un raport de incidenIǎ, propoziţia numindu-se propoziIie
incidenIǎ, când aduce o comunicare suplimentarǎ şi care nu face parte din structura
comunicǎrii. De exemplu: Mǎ tem, spuse Ion în sinea lui, cǎ nu se va sfârşi cu bine
povestea aceasta.
2. Existǎ şi situaţii când construcţia incidentǎ este o parte de propoziţie; acestea se
numesc „cuvinte de umpluturǎ” (G.A., II. p. 425). De exemplu: Am gǎsit, din
nefiricire, un vagon de clasa a II-a la coada trenului.

3. Raportul de subordonare (de dependenIǎ)

Raport de subordonare putem avea: a. în propoziIie şi: b. în frazǎ
a. Raportul de subordonare în propoziIie se realizeazǎ între un atribut, complement
sau element predicativ suplimentar şi un element regent. Deci, între un determinat şi
un determinant.
Elementele regente pot fi:
• Pentru atribut: substantiv, pronume, numeral. Exemple: Caietul de românǎ
este corectat. (S – atr.) Toate acestea vor fi rezolvate. (atr. – P.) Trei dintre ei
sunt matematicieni. (N – atr.)
• Pentru complement: verb, adverb, adjectiv, interjecţie.
Exemple: Învaţǎ la românǎ. (v-Ci) Mi-e inima de lacrimi plinǎ. (Ci – adj.) Ei sunt gata de plecare.
(adv. – Ci) Vai de capul vostru! (int. – Ci)
• Pentru element predicativ suplimentar: verb sau interjecţie şi un substantiv sau
pronume. Exemplu: Îl ştiam deçtept. (v – Eps)

Raportul de subordonare între pǎrţile de propoziţie se realizeazǎ prin:

• Flexiunea cuvântului cu funcţia de atribut şi/sau complement şi regimul cazual al
acestuia:
Cartea elevului este pe bancǎ. I-am dat elevului o carte.
subst + atr.(G.) v + Ci (D.) + Cd (A.)
• Acord (la atribut adjectival şi apoziţional):
Elevul harnic obţine note mari.
subst. atr.adj. subst. atr.adj.
m.sg.N. m.sg.N. f.pl.A. f.pl.A.
Colegul meu Mihai este silitor.
Subst. atr.apoz.
m.sg.N. m.sg.N.
• JoncIiune cu:
o PrepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale: Am cumpǎrat un volum de nuvele.
Subst. + atr.
Autobuzul s-a oprit în çcolii.
V + Ccl
o Articole posesive (genitivale): ?ahul este un sport a minIii.
Subst. atr.
+
o Articole demonstrative (adjectivale): L-am vǎzut pe elevul cel premiat.
Subst. + atr.
• Juxtapunere în cazul atributului apoziIional: Elevul Popescu este premiat.
Subst.+ apoz.
• Topicǎ: Elevul ascultǎ profesorul. Profesorul ascultǎ elevul.
Sb Cd Sb Cd

b. Raportul de subordonare în frazǎ

Raportul de subordonare în frazǎ se realizeazǎ între o regentǎ şi o propoziIie subordonatǎ.
Regenta este o propoziţie de care depinde o altǎ propoziţie. Ea poate fi propoziţie principalǎ
sau propoziţie secundarǎ dacǎ de ea depinde o altǎ propoziţie. Subordonata este o
propoziţie care depinde de regentǎ. Ea este întotdeauna o propoziţie secundarǎ.
Exemplu: M-am dus la piaIǎ1/ sǎ cumpǎr legume2/ care sunt proaspete.3/
Pp., regenta prop. subord. Prop.
subord. propoziţiei 2 regenta
propo-
ziţiei 3
• regentǎ poate sǎ aibǎ:
o O singurǎ subordonatǎ: Citesc1/ ce îmi place.2/
Pp. Psubord.
o Douǎ sau mai multe subordonate care pot fi:
❖ Coordonate între ele: Mi-a spus1/ cǎ va pleca2/ ç nu se va mai
întoarce.3/
Pp.regenta Prop.subord. prop.subord.
propoziţiilor 2-3 2 coordonatǎ cu 3
❖ Necoordonate între ele: Când a plecat1/ mi-a spus2/ cǎ nu se va mai întoarce.3/
p. subord. Pp. p.subord.
O propoziIie subordonatǎ poate avea douǎ regente (când acestea sunt coordonate între ele):
 A vǎzut1/ şi mi-a povestit2/ ce s-a întâmplat acolo.3/
pp. regenta pp.regenta prop.
subord. propoziţiei 3 propoziţiei 3

PropoziIia regentǎ poate fi întreruptǎ pentru ca, între elementele ei, sǎ se intercaleze o altǎ
propoziţie subordonatǎ:
Filmul1/ pe care l-am vǎzut asearǎ2/ mi-a plǎcut.1/
pp. p.subord. pp.
• Unele propoziIii regente sunt insuficiente sau incomplete, deoarece impun prezenţa
unei subordonate (subiective, predicative sau completive directe):
Se zice1/ cǎ va ploua.2/ Întrebarea este/1 dacǎ va veni.2/ El nu poate1/ sǎ vinǎ.2/
p.insuf. SB. P.insuf. PR. P.insuf. CD.

Raportul de subordonare în frazǎ se realizeazǎ prin:

• JoncIiune cu:
o ConjuncIii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca sǎ, cǎci, deoarece, fiindcǎ, deşi, încât,
întrucât, de, dacǎ, etc. Exemple: Elevul çtie1/ sǎ citeascǎ.2/
Pp. P.subord.
Merg la deorece îmi place spectacolul.2/
1
teatru / P. subord.
Pp.
o LocuIiuni conjuncIionale subordonatoare: pentru cǎ, cu toate cǎ, mǎcar cǎ, fǎrǎ sǎ,
pânǎ sǎ, mǎcar sǎ, chiar dacǎ, chiar sǎ, chiar de, din cauzǎ cǎ, din pricinǎ cǎ, dupǎ
ce, pânǎ ce, îndatǎ ce, din moment ce, ori de câte ori, câtǎ vreme, ca şi când, ca şi
cum, dupǎ cum, etc.
Exemple: Cu toate cǎ n-a venit,1/ nu m-am supǎrat.2/
P.subord. Pp.
Dupǎ am citit,1/ am înIeles problema.2/
P.subord. Pp.
o Pronume (adjective pronominale) relative: care, cui, cine, ce, cât, cel ce, cel
care, cele ce, cei ce, ceea ce, etc.
Exemple: Nu se cine a spart Cel nu învaIǎ1/ nu çtie.2/
1
çtie / geamul.2/ P-subord. Pp.
Pp. P.subord.
o Unele pronume (adjective pronominale) nehotǎrâte: oricât, oricine, oricare,
orişicare, etc.
Exemplu: Oricât mi-ai spune1/ nu te cred.2/
P.subord. Pp.
o Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, precum, etc.
Exemplu: Am precum mi-ai spus tu.2/
1
procedat / P.subord.
Pp.
o Adverbe nehotǎrâte compuse: oricând, oriîncotro, oriunde, oricum, orideunde,
etc. Exemplu: Oriîncotro te uiIi,1/ vezi locuri minunate.2/
P.subord. Pp.
ObservaIii:
1. Pronumele şi adjectivele pronominale nehotǎrâte nu au întotdeauna valoare de
conjuncţie. Exemple: El nu este oricine. Acceptǎ orice. Oricine poate veni.
N.pred. Cd Sb
2. Adverbele nehotǎrâte nu au întotdeauna valoare de conjuncţie. Exemple: Oriunde se
simte bine. Oricând poate
veni. Ccl
 Cct
3.Unele adverbe relative pot avea dublǎ valoare: pot introduce diferite subordonate şi pot
îndeplini diferite funcţii sintactice. De exemplu: Am procedat1/ cum mi-ai spus.2/
 Pp. Scm (modalǎ)
1 2
Cum l-am vǎzut, / l-am recunoscut. / Fs:Ccm
Sct Pp.
Fs: Cct
• Juxtapunere (parataxǎ) prin virgulǎ: Exemplu: Ai carte,1/ ai parte.2/
P.subord. Pp.
• Topicǎ: Exemple: Sǎ fii tânǎr1/ înseamnǎ2/ sǎ ai idealuri.3/
SB Pp PR
Sǎ ai idealuri1/ înseamnǎ2/ sǎ fii tânǎr.3/
SB Pp PR

III. Clasificarea propoziţiilor

Propoziţiile se clasificǎ dupǎ urmǎtoarele criterii:

a. Dupǎ structura lor
b. Dupǎ aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propoziIiei
c. Dupǎ scopul comunicǎrii
d. Dupǎ sensul, înIelesul pe care îl au în frazǎ
e. Dupǎ rangul pe care îl au în frazǎ

a. Clasificarea propoziIiilor dupǎ structurǎ

Ţinând seamǎ de structurǎ, de modul de organizare, de funcţiile sintactice ale pǎrţilor care
alcǎtuiesc enunţul, propoziţiile pot fi analizabile şi neanalizabile.
• PropoziIia analizabilǎ este alcǎtuitǎ din pǎrţi de propoziţie distincte din punctul de
vedere al funcţiei lor sintactice, iar structura lor poate fi analizatǎ. Propoziţia
analizabilǎ poate fi simplǎ sau dezvoltatǎ.
o PropoziUia simplǎ este alcǎtuitǎ din pǎrţile principale ale propoziţiei: din subiect
şi predicat. Uneori însǎ una dintre ele poate lipsi. Exemple: Privighetoarea cântǎ.
(privighetoarea – subiect; cântǎ – predicat) Ninge. (propoziţie alcǎtuitǎ doar din
predicat)
o PropoziUia dezvoltatǎ cuprinde, în afarǎ de subiect şi predicat, una sau mai multe pǎrţi
secundare de propoziţie. Exemplu: Eu nu cunosc înIelegere mai bunǎ ca asta. (I.
Slavici) Acest enunţ în afarǎ de subiect (eu) şi predicat (nu cunosc) cuprinde şi un
complement direct (înIelegere), un atribut adjectival propriu-zis (mai bunǎ) şi un
complement circumstanţial de mod comparativ (ca asta).
• PropoziIia neanalizabilǎ este un enunţ care nu poate fi analizat din punctul de
vedere al organizǎrii sintactice, deoarece nu se poate recunoaşte funcţia sintacticǎ a
pǎrţilor componente. Propoziţiile neanalizabile sunt alcǎtuite din interjecţii, adverbe
afirmative sau negative sau substantive în vocativ. De exemplu: - Las’cǎ çtiu eu...
- Ei? (I.L.Caragiale) Interjecţia ei
nu poate fi analizatǎ sintactic, deşi alcǎtuieşte o propoziţie.

b. Dupǎ aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propoziIiei

Dupǎ aspectul predicatului, propoziţiile sunt de douǎ feluri: afirmative şi negative.
Cele douǎ propoziţii se deosebesc în aceea cǎ cea negativǎ conţine o negaţie pe
lângǎ predicat, de obicei adverbul nu, în timp ce propoziţia afirmativǎ nu are
aceastǎ marcǎ specialǎ.
Exemple: La noi sunt codri verzi de brad. (O. Goga) – propoziţie
afirmativǎ; Timpul pierdut nu se mai întoarce. (Folclor) –
propoziţie negativǎ

Observaţii:
1. Ideea de negaţie este exprimatǎ şi prin alte cuvinte cu înţeles negativ:
 o prin pronume negative: nimeni, nimic, niciunu, niciuna;
o adjective negative: niciun, nicio,
o conjuncIia negativǎ: nici
o adverbe negative: niciunde, niciodatǎ, nicicum, nicǎieri, etc. Aceste cuvinte cu
sens negativ în structura propoziţiei sun însoţite de adverbul negativ nu. Ex:
Nimica nu-i fǎrǎ ostenealǎ.
2. În folclor şi la unii scriitori anumite cuvinte cu sens negativ apar fǎrǎ adverbul negativ
nu: Nici ploaia îl udǎ, nici soarele îl arde. (Folclor)
3. Unele propoziţii cu sens afectiv introduse prin adverbul relativ unde urmat de negaţia nu
sunt afirmative, nu negative: ?i unde nu s-au adunat o mulţime de bǎieţi şi fete la şcoalǎ,
între care eram şi eu(Ion Creangǎ) – sensul propoziţiei este cǎ tocmai s-a adunat o mulţime
de
bǎieţi şi fete la şcoalǎ.
4. Câteodatǎ, douǎ negaţii dintr-o frazǎ dau împreunǎ o afirmaţie; este vorba de
negarea negaţiei: Nu pot sǎ nu te admir – adicǎ trebuie sǎ te admir.

c. Dupǎ scopul comunicǎrii

Prin limbaj, oamenii urmǎresc diverse scopuri comunicative: sǎ facǎ aserţiuni legate
de lumea realǎ (Clima la noi este temperatǎ.); sǎ-i determine pe ascultǎtori sǎ dacǎ anumite
acţiuni, dând ordine, porunci, sfaturi, rugǎminţi (Nu vǎ aplecaIi afarǎ prin geamul trenului!);
sǎ solicite un rǎspuns din partea interlocutorilor (Ce aIi învǎIat pentru astǎzi?); sǎ-şi ia
angajamente pentru acţiunile din viitor (Promit sǎ vin la timp altǎ datǎ.); sǎ-şi exprime
emoţiile, sentimentele (Ce zi minunatǎ e astǎzi!); sǎ producǎ prin cuvinte o schimbare în
lumea realǎ, creând o nuǎ realitate (Vǎ declar cǎsǎtoriIi.), etc. Deci, în procesul comunicǎrii,
oamenii produc diferite acte de vorbire:
o reprezentative – acte de vorbire prin care este reprezentatǎ realitatea în plan discursiv;
o directive – acte de vorbire prin care se dau directive, ordine, porunci, rugǎminţi;
o întrebǎri – acte de vorbire prin care se formuleazǎ întrebǎri;
o promisive – acte de vorbire prin care se fac promisiuni;
o expresive – acte ed vorbire prin care sunt exprimate emoţii, atitudini, stǎri;
o declarative – acte de vorbire prin care se fac declaraţii, etc.
Limbile dispun de structuri sintactice specializate (prpoziţii şi fraze), care, împreunǎ cu
intonaIia, semnalizeazǎ scopul comunicativ al vorbitorului (al emiţǎtorului de mesaj):
o Structuri enunIiative (numite şi asertive): Elevii sunt atenţi. / Elevii sunt atenţi când
le vorbeşte profesorul.
o Structuri interogative: Sunt atenţi elevii? / Sunt atenţi elevii când le
vorbeşte profesorul?
o Structuri imperative: Elevi, fiţi atenţi! / Elevi, fiţi atenţi când vǎ vorbeşte profesorul!
o Structuri exclamative: Ce elevi atenţi! / Ce atenţi sunt elevii când le
vorbeşte profesorul!
Pornind de la corelaţia dintre actul de vorbire şi structura sintacticǎ a enunţului, dupǎ
scopul comunicǎrii, propoziţiile pot fi:
c.1. PropoziIii enunIiative (enunIuri asertive);
c.2. PropoziIii interogative;
c.3. PropoziIii imperative;
c.4. PropoziIii exclamative.

c.1. PropoziIii enunIiative (enunIuri asertive)

Propoziţia enunţiativǎ (asertivǎ) comunicǎ ceva despre un obiect sau un fenomen, dǎ o
informaţie referitoare la producerea unui eveniment, care poate fi calificat ca adevǎrat sau
fals, în urma raportǎrii la starea de fapt corespunzǎtoare. Enunţurile asertive reprezintǎ
enunţurile fundamentale ale oricǎrei limbi naturale. Ele au caracter structurat şi, fie
propoziţii, fie fraze, au drept scop sǎ informeze interlocutorul în legǎturǎ cu anume
eveniment, chiar
dacǎ informaţia transmisǎ nu este nouǎ. Astfel, se pot formula enunţuri de tipul Dunǎrea
este un fluviu. sau Dunǎrea este un fluviu european care traverseazǎ çi România. care
transmit interlocutorului informaţii general cunoscute. În alte situaţii de comunicare,
emiţǎtorul poate transmite sub formǎ asertivǎ o informaţie despre care este sigur cǎ este
cunoscutǎ de interlocutor, dar strategia adoptatǎ de el îi faciliteazǎ menţinerea unor forme
de cooperare şi respectarea unor norme de politeţe în descursul comunicǎrii. Astfel, un
enunţ de forma Çtii cǎ trebuie sǎ-mi predai lucrarea. poate fi utilizat de cineva faţǎ de un
subaltern în locul unui enunţ imperativ ca Trebuie sǎ-mi predai lucrarea! sau Predǎ-mi
lucrarea!

c.2. PropoziIii interogative

Enunţurile interogative sunt structuri (propoziţii sau fraze) specializate pentru a formula
întrebǎri. O propoziţie cu structurǎ interogativǎ însǎ nu serveşte întotdeauna la formularea
unei întrebǎri la care locutorul aşteaptǎ un rǎspuns de la interlocutor. De exemplu, prin
propoziţia Cine a mai pomenit aça ceva? nu se exprimǎ o întrebare, ci o aserţiune: Nimeni
nu a mai pomenit aça ceva. Pe de altǎ parte, vorbitorii pot lansa întrebǎri şi prin structuri
non-interogative. De exemplu, întrebarea „Cine Ii-a spus asta?” poate fi formulatǎ şi prin
structura enunţiativǎ Vreau sǎ çtiu cine Ii-a spus asta.
Existǎ trei tipuri de structuri interogative:
i. Interogative totale;
ii. Interogative parIiale;
iii. Interogative alternative.

i.Interogative totale
Prin enunţurile interogative totale locutorul îi solicitǎ interlocutorului sǎ dea un rǎspuns de
tipul da / nu: Ţi-a plǎcut prǎjitura? – Da. / Nu., Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm
lecţiile? – Da. / Nu.
Organizarea sintacticǎ a interogativelor totale este, în linii mari, aceeaşi cu a
propoziţiilor / frazelor enunţiative. O deosebire faţǎ de enunţiative apare când subiectul
propoziţiei interogative este exprimat: în topica standard, subiectul este postpus
predicatului. Au venit musafirii? S-au terminat cursurile? Vorbeçte cineva la telefon?, etc.
Dialectal, arhaic, poetic, poate apǎrea, ca marcǎ specificǎ structurilor interogative,
inversiunea verb – auxiliar: Vǎzut-ai? Auzitu-l-ai cum vorbeçte?
Trǎstura distinctivǎ a enunţurilor interogative în raport cu cele enunţiative este
intonaIia ascendentǎ, marcatǎ grafic prin semnul întrebǎrii la sfârşitul enunţului interogativ.
În cadrul enunţului interogativ, unul din cuvinte poartǎ „emfaza interogativǎ”, adicǎ este
accentuat:
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecIiile?
Dacǎ interlocutorul vrea sǎ dea alt rǎspuns decât da / nu la întrebarea locutorului, aceastǎ
intenţie solicitǎ implicit şi o precizare legatǎ de un constituent din enunţul interogativ, dar
predicatul propoziţiei principale rǎmâne acelaşi. Acest subtip de întrebǎri totale se
aseamǎnǎ cu întrebǎrile parţiale:
De exemplu: - Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Nu vreau sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm cu lecţiile. Vreau sǎ stǎm acasǎ.
- Vrei sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm lecţiile?
- Nu vreau sǎ mergem la film dupǎ ce terminǎm cu lecţiile. Vreau sǎ mergem
la cofetǎrie dupǎ ce terminǎm cu lecţiile., etc.
ii.Interogative parIiale
Prin enunţurile interogative perţiale locutorul îi solicitǎ interlocutorului sǎ dea un rǎspuns
prin care precizeazǎ o variabilǎ conţinutǎ în întrebare, reprezentatǎ de cuvântul interogativ:
Ce faci mâine?, Unde pot cumpǎra un bilet de tramvai?, Cu cine va sosi mama?, Cum
rezolvǎm situaţia? etc.
Marca distinctivǎ a interogativelor parţiale este prezenţa unui „cuvânt interogativ”:
pronume/ adjectiv interogativ (cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?, etc.); adverb interogativ
(unde?, când?, cum?,) şi locuIiunea adverbialǎ de ce?. Cuvântul interogativ are rolul de a
circumscrie semantic rǎspunsul aşteptat şi poate viza orice parte de propoziţie: subiect,
complement, atribut, circumstanţial:
Exemple: Cine vine mâine la noi? – rǎspunsul aşteptat este un subiect;
Ce mǎnânci? – rǎspunsul aşteptat este un complement direct;
Unde mergem mâine? – rǎspunsul aşteptat este un circumstanţial de loc;
Când te întorci? – rǎspunsul aşteptat este un circumstanţial de timp:
Ce fel de om este Ion? – rǎspunsul aşteptat este un atribut, etc.
De cele mai multe ori, enunţurile interogative parţiale se construiesc cu un singur
cuvânt interogativ. Existǎ însǎ şi interogative multiple, construite cu douǎ (rareori cu mai
multe) cuvinte interogative juxtapuse sau coordonate copulativ: Cine ce a fǎcut?, Cine unde
s-a dus?, Care cui i-a dat invitaţia?, Cine de ce s-a supǎrat?, Unde çi când ne întâlnim?, Unde
çi cum ne distrǎm?, Cine cui a povestit?, Cine ce cui çi de ce a minţit?, etc.
Interogativele parţiale au o particularitate comunǎ cu interogativele totale: subiectul,
dacǎ este exprimat, apare, în topica standard, dupǎ predicat: Despre cine aţi vorbit voi
acolo?, Când soseşte bunica?, etc.
Interogativele parţiale au o linie intonaIionalǎ descendentǎ, comunǎ cu a enunţurilor
asertive şi cuvântul interogativ poartǎ accentul.

iii. Interogative alternative

Prin enunţurile interogative alternative locutorul (vorbitorul) îi solicitǎ alocutorului
(interlocutorului) sǎ selecteze unul (mai multe) dintre elementele prezentate ca opţiuni
posibile: - Vii luni sau marIi? - Pleci sau mai stai?
- (Vin) luni. – Plec acum.
Sunt structuri bazate pe coordonare disjunctivǎ (ori, sau), realizatǎ la nivel de
propoziţie, între douǎ / sau mai multe cuvinte care îndeplinesc aceeaşi funcţie sintacticǎ sau
la nivelul frazei, între douǎ / mai multe propoziţii care ocupǎ aceeaşi funcţie sintacticǎ.
Exemple: Citeşti cu mai multǎ plǎcere povestiri, nuvele sau romane? –
propoziţie; Îţi scrii tema,1/ citeçti o nuvelǎ2/ sau te uiIi la televizor?3/ –
frazǎ.
Propoziţiile coordonate sunt uneori simetrice: una pozitivǎ, alta negativǎ (Dormi sau
nu dormi?) sau construite cu verbe aflate în relaţie de antonimie (Intri sau ieçi?)
Aspectele care pot fi prezentate ca alternative sunt:
o Predicatele sintactice: Citeçti sau te joci?, Pleci sau rǎmâi?, etc.;
o ActanIi implicaIi în predicaIie: Mǎnânci mere sau pere?, Te gândeşti la film sau la
carte?, etc.;
o CircumstanIe din grupul verbal: Vrei sǎ afli când sau cum ajungi acolo?;
o Atribute: Vrei cafea mare sau micǎ?
o Gradul de probabilitate a unei acIiuni: Probabil sau sigur vine?
o Cetegorii logico-semantice (modul, timpul, persoana): Venise sau veniserǎ?, Va sau
ar veni?, Ai sau aIi plecat?, etc.
Interogativele alternative au o linie intonaţionalǎ compusǎ ascendent – descendent.

c.3. PropoziIii imperative

Enunţurile imperative exprimǎ un ordin, o comandǎ, un îndemn, o interdicţie, intenţia
comunicativǎ a locatorului fiind de a-l îndemna pe interlocutor sǎ acţioneze într-un anumit
10
fel.

11
 Modul de realizare a actelor imperative este direct sau indirect.
Imperativele directe reprezintǎ rezultatul unor acte directive care se realizeazǎ fǎrǎ
ajutorul (medierea) altor acte. Enunţurile imperative directe apar sub forma unor enunţuri
simple sau complexe: Vino!, Sǎ mergem de aici!, Vino la mine!, etc.
Imperativele indirecte sunt formulate în cadrul unor acte realizate mediat, mai precis
al unor acte asertive (enunţiative): E bine sǎ pleci de aici., al unor întrebǎri: Vrei sǎ pleci de
aici? (cu accent pe forma verbalǎ regentǎ vrei).
Modurile verbale predicative din structurile sintactice proprii enunţurilor imperative
reprezintǎ un factor în funcţie de care se disting douǎ subclase:
• Structuri cu predicatele realizate prin forme verbale la moduri personale şi
• Structuri realizate prin forme verbale nepersonale.
Modurile personale cu care se pot construi enunţuri imperative sunt: imperativ (Vino
repede!, Taci din gurǎ!), indicativ (Vii repede!), conjunctiv (Sǎ vii repede!).
Formele verbale nepersonale sunt: infinitivul (A nu se deschide geamul!) şi supinul (De
revǎzut acest exerciţiu!).
În structurile sintactice imperative cu predicatele exprimate prin verbe la moduri
personale, persoana verbului reprezintǎ un alt factor de diferenţiere a diverselor tipuri de
enunţuri imperative:
• Persoana a II-a singular şi plural pentru modul imperativ: Spune!, Spuneţi!, Citeşte!,
Citiţi!, etc.;
• Persoana a II-a singular şi plural şi persoana I plural, pentru structurile construite cu
indicativ: Rǎspunzi!, Rǎspundeţi!, Mergem mai departe!, etc.;
• Persoana I plural, persoana a II-a singular şi plural, persoana a III-a singular şi
plural, pentru structurile cu modul conjunctiv: Sǎ meregem acolo!, Sǎ pleci imediat
de aici!, Sǎ plecaţi cât mai repede!, Sǎ vorbeascǎ el!, Sǎ citeascǎ ele!, etc.

c.4. PropoziIii exclamative

Enunţurile exclamative aparţin construcţiilor de tip afectiv şi exprimǎ o stare afectivǎ a
locutorului în legǎturǎ cu un eveniment care l-a emoţionat, l-a surprins, l-a nemulţumit, i-a
stârnit admiraţia, etc.
Enunţurile exclamative se structureazǎ diferit în funcţie de mai mulţi factori:
• În funcţie de linia intonaţionalǎ;
• În funcţie de organizarea lor sintacticǎ marcatǎ prin prezenţa anumitor componente
adjectivale sau adverbiale asociate frecvent cu tipare sintactice de gradare şi de
intensitate;
• În funcţie de prezenţa interjecţiilor şi a unor elemente exclamative;
• Înfuncţie de modificǎrile de topicǎ.
Contururile (liniile) intonaIionale ale enunţurilor exclamative sunt foarte diversificate.
Aproape orice structurǎ sintacticǎ poate fi rostitǎ exclamativ. Se deosebesc, astfel, între ele
din punct de vedere intonaţional enunţuri ca: Nu am cuvinte sǎ exprim o asemenea rǎutate!,
I-a promovat çi pe ei?!, Scria repede!, Are çi el un umor!
În enunţurile exclamative , interjecIiile sunt foarte frecvente: Ah! Ce greu este pachetul
acesta!, Of, ce m-ai bucurat!
Prezenţa unor elemente de naturǎ adjectivalǎ sau adverbialǎ este asociatǎ, de cele mai
multe ori, cu anumite tipare sintactice exprimând cantitatea sau intensitatea: Ce gustoase
sunt fructele acestea!, Ce de cǎrIi ai pe raft!, Cât de corect scrie româneşte!, Atât de uçor a
rezolvat totul!, etc.
Elementele exclamative cǎ, ce, cât (de), cum (de), aça (de), atât (de) sau forma popularǎ
unde nu se întîlnesc frecvent în structurile exclamative: Cât munceşte!, Cǎ proastǎ mai eşti!,
Unde nu începe sǎ toarne!, etc.
Modificǎrile de topicǎ faţǎ de forma asertivǎ a aceloraşi enunţuri au rolul de a
transforma un enunţ asertiv într-unul exclamativ:
Este frumos. / Frumos (mai) este!; El ajunge inginer. / Inginer ajunge el!, A devenit cum îşi
dorea. / Cum îçi dorea a devenit!

d.D upǎ sensul, înIelesul pe care îl au în frazǎ

Dupǎ înţelesul pe care îl au în cadrul unei fraze, propoziţiile sunt de douǎ feluri:
• propoziIii principale şi
• propoziIii secundare.
PropoziIia principalǎ are singurǎ un înţeles de sine stǎtǎtor, un sens clar.
De exemplu: Mǎ duc la teatru, pentru cǎ îmi plac piesele de teatru.
Sandu, cu care m-ai vǎzut ieri pe stadion, este un bǎiat cumsecade.
PropoziIia secundarǎ nu are singurǎ un înţeles de sine stǎtǎtor, un sens clar şi trebuie
pusǎ în mod obligatoriu în relaţie cu o propoziţie principalǎ.
De exemplu, propoziţiile: unde m-am nǎscut, pentru cǎ am mult de învǎIat, sǎ cumpǎr
legume proaspete vor cǎpǎta un înţeles (alocutorul va înţelege ce vrea sǎ comunice
locutorul) când intrǎ în relaţie cu urmǎtoarele propoziţii principale: Am revǎzut satul unde
m-am nǎscut., Nu mǎ duc la film, pentru cǎ am mult de învǎţat., M-am dus la piaIǎ sǎ
cumpǎr legume proaspete.

e. Dupǎ rangul pe care îl au în frazǎ

Dupǎ rangul pe care îl au în frazǎ, propoziţiile sunt de douǎ feluri:
PropoziIii regente şi
PropoziIii subordonate.
PropoziIiile regente sunt acele enunţuri care „comandǎ” acţiunea altei (altor)
propoziţii din structura frazei, cǎrora li se supun, prin conţinut, alte propoziţii.
PropoziIiile subordonate sunt acele enunţuri care, prin conţinut, depind de o
propoziţie regentǎ, aceasta putând fi o propoziţie principalǎ sau secundarǎ.
Exemplu: Am hotǎrât1/ sǎ învǎI pe de rost poezia2/ despre care profesorul ne-a vorbit.3/
Propoziţia (1) – principalǎ, regentǎ faţǎ de propoziţia (2);
Propoziţia (2) – secundarǎ, subordonatǎ propoziţiei (1), regentǎ faţǎ de propoziţia (3);
Propoziţia (3) – secundarǎ, subordonata propoziţiei (2).

Din alt punct de vedere al relaţiilor de sens, propoziţiile mai pot fi:
PropoziIie incidentǎ (în frazǎ) – este independentǎ de contextul celorlalte propoziţii
şi poate lipsi din comunicarea respectivǎ: Ǎsta îmi pare om rǎu – îçi zise în sinea lui – şi şi-
a continuat drumul.
PropoziIie intercalatǎ (tot în frazǎ) – este acel enunţ, care se intercaleazǎ între
pǎrţile de propoziţie ale unei alte propoziţii, aducând precizǎri, completǎri la sensul uneia
dintre pǎrţile propoziţiei principale sau regente:

Omul1/ pe care îl vezi2/ nu este un oricine.1/

Propoziţia (1) – este propoziţie principalǎ, regenta propoziţiei (2)
Propoziţia (2) – este propoziţie subordonatǎ atributivǎ, intercalatǎ între pǎrţile propoziţiei
(1), elementul regent este omul;

Mi-ai spus1/ cǎ,2/ dacǎ sunt ascultǎtor toatǎ sǎptǎmâna,3/ sâmbǎtǎ mergem la munte.2/
Propoziţia (1) – este propoziţie principalǎ, regenta propoziţiei (2)
Propoziţia (2) – este propoziţie subordonatǎ, regenta propoziţiei (3)
Propoziţia (3) – este propoziţie subordonatǎ, intercalatǎ între pǎrţile propoziţiei (2), exprimǎ
o condiţie a realizǎrii acţiunii propoziţiei regente.
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!

1. Arǎtaţi care sunt regenţii cuvintelor scrise cu litere cursive şi spuneţi prin ce mijloace se
realizeazǎ raporturile sintactice dintre regenţi şi determinanţii lor:

a. Grǎdina de flori galbene de la capǎtul lujerului s-a schimbat acum într-o minge de
puf.
b. Malurile drepte şi uscate fug îndǎrǎt.
c. El duce regelui rǎspuns.
d. Cartea colegului de bancǎ e nouǎ çi frumoasǎ.
e. Ghiţǎ rǎmase câtva timp încremenit şi cu ochii IintiIi la dânsul.

2. Comentaţi mijloacele de realizare a raporturilor sintactice (flexiunea şi joncţiunea)

din propoziţiile:

a. Omul bun dupǎ fapte se cunoaşte.

b. În cǎlǎtoria lui spre miazǎnoapte, Oltul întinereşte, o datǎ cu vechile
cetǎţi, cǎrǎmidǎriile.
c. Femei şi fete cu caţaveici de vulpe şi cu fustǎ de lânǎ, dungate cu vrâste galbene
şi roşii pe fund negru, veneau la liturghie.

3. Aflaţi subiectele şi predicatele, comentaţi raportul de interdependenţǎ dintre ele:

a. Greşelile acestea îţi fac un urât nume.

b. Zǎrile de farmec pline / Strǎlucesc în luminiş...
c. Somnoroase pǎsǎrele pe la cuiburi se adunǎ.
d. Sara pe deal buciumul sunǎ cu jale.
e. Sǎ mǎ aştepţi la colţul strǎzii.

4. Delimitaţi frazele în propoziţii şi stabiliţi, apoi, propoziţiile regente şi cele subordonate:

a. Stau şi mǎ gândesc la vremurile ce au trecut ca o suflare de vânt.

b. Mǎ-nchin la soarele-nţelept / Cǎ sufletu-i fântânǎ-n piept, / ?i roata albǎ mi-e stǎpânǎ,
/ Ce zace-n sufletul-fântânǎ.
c. Cine adunǎ la tinereţe are la bǎtrâneţe.
d. M-a întrebat cine mai merge în excursie cu noi.

5. Construiţi douǎ fraze cu propoziţii principale coordonate de care sǎ depindǎ

propoziţii subordonate întroduse prin pronume relative şi adverbe relative.
Model: I-am invitat pe colegii cu care mǎ înţeleg bine şi ne-am distrat unde am gǎsit loc.

6. Spuneţi care çi leagǎ pǎrţi de propoziţie coordonate şi care leagǎ propoziţii coordonate:
Dar ce-mi bat capul cu craii şi cu împǎraţii şi nu-mi caut de copilǎria petrecutǎ în Humuleşti
şi de nevoile mele.

6. Stabiliţi felul propoziţiilor dupǎ toate criteriile de clasificare:

a. Ce zi minunatǎ am avut ieri!

b. Vii cu mine sau pleci cu ceilalţi?
c. Cine învaţǎ regulat, este atent la cursuri nu poate sǎ nu reuşeascǎ la examen.
IV. Corespondenţa dintre pǎrţile de propoziţie şi propoziţiile subordonate

a. Legǎtura dintre cele douǎ pǎrIi ale sintaxei

Între sintaxa propoziţiei, care studiazǎ regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziţii,
şi sintaxa frazei, care studiazǎ regulile de îmbinare a propoziţiilor în fraze, existǎ multe
asemǎnǎri:
• Cele douǎ pǎrţi ale sintaxei au douǎ raporturi (relaţii) comune: raportul de coordonare
şi raportul de subordonare.
• Raportul de coordonare se stabileşte între unitǎţi sintactice de acelaşi fel atât în
propoziţie, cât şi în frazǎ: între douǎ pǎrţi de propoziţie de acelaşi fel la nivel de
propoziţie şi între douǎ propoziţii de acelaşi fel la nivel de frazǎ. (Existǎ însǎ şi
excepţii.)
• Raportul de coordonare se exprimǎ în ambele situaţii prin conjuncţii şi locuţiuni
conjuncţionale coordonatoare (avem joncţiune) şi prin juxtapunere (parataxǎ,
alǎturare prin virgulǎ).
• Raportul de subordonare se stabileşte, în ambele situaţii (şi în propoziţie şi în frazǎ),
între o unitate sintacticǎ (parte de propoziţie secundarǎ, respectiv propoziţie
secundarǎ) şi termenul regent, fiind diferite însǎ modalitǎţile de exprimare.

b. CorespondenIa dintre pǎrIile de propoziIie çi propoziIiile subordonate

Pornind de la legǎtura strânsǎ dintre cele douǎ pǎrţi ale sintaxei, se poate observa cǎ
între pǎrţile de propoziţie şi propoziţiile subordonate existǎ urmǎtoarele corespondenIe:
• Orice propoziţie subordonatǎ corespunde unei pǎrţi de propoziţie, îndeplinind, în
frazǎ, funcţia acesteia pe lângǎ un termen regent (cuvânt determinat) din propoziţia
regentǎ.
• Propoziţiile subordonate au denumiri derivate din denumirile pǎrţilor de propoziţie
echivalente.
• Deşi subordonatele sunt toate secundare, realizând un raport de subordonare, ele nu
corespund numai pǎrţilor secundare de propoziţie, ci existǎ douǎ tipuri de
subordonate care corespund unei pǎrţi principale de propoziţie: subordonatǎ
subiectivǎ, care ţine locul subiectului din propoziţia regentǎ şi subordonatǎ
predicativǎ, care exprimǎ numele predicativ al predicatului nominal din propoziţia
regentǎ.
• Nu existǎ o propoziţie care sǎ ţinǎ locul unui predicat verbal sau al unui verb
copulativ.
• Propoziţiile subordonate rǎspund la aceleaşi întrebǎri, realizeazǎ acelaşi raport şi au
acelaşi termen regent ca şi pǎrţile de propoziţie cǎrora le corespund (pe care le
înlocuiesc).

c. Expansiunea çi contragerea
Având în vedere corespondenţa dintre pǎrţile de propoziţie şi propoziţiile
subordonate, primele pot fi transformate în subordonate, iar cele din urmǎ în pǎrţile de
propoziţie corespunzǎtoare.
Transformarea pǎrIilor de propoziIie în subordonatele corespunzǎtoare se numeçte
expansiune. În procesul de expansiune apar un predicat (pentru cǎ apare o propoziţie) şi un
element subordonator (pentru cǎ propoziţa primitǎ este subordonatǎ).
Predicativizarea (apariţia predicatului) se realizeazǎ prin urmǎtoarele procedee:
• Trecerea verbului de la un mod nepersonal (nepredicativ) la un mod personal
(predicativ):
Nu poate veni. Nu poate1/ sǎ vinǎ.2/
Ce nu poate? Cd Ce nu poate? CD (subordonatǎ completivǎ directǎ)
 • Adǎugarea (inserţiunea, includerea) verbelor operatorii (verbe copulative sau
auxiliare) a fi, a avea:
Omul cinstit nu minte. Omul1/ care este cinstit2/ nu minte.1/
Care om? atr. Care om? AT
• Înlocuirea substantivului, adjectivului, adverbului printr-un verb la un mod predicativ:
fǎrǎ sǎ
Trenul circulǎ fǎrǎ oprire. Trenul circulǎ1/ opreascǎ.2/
Cum circulǎ? Ccm Cum CM (subord. modalǎ)
circulǎ?
• Repetarea (anticiparea sau reluarea) în subordonatǎ a verbului dominant din regentǎ:
Învaţǎ ca çi tine. Învaţǎ1/ cum înveIi çi tu.2/
Cum învaţǎ? Ccm Cum învaţǎ? CM (subordonatǎ modalǎ)

Transformarea (restrângerea) propoziIiilor subordonate în pǎrIile de propoziIie

corespunzǎtoare se numeçte contragere. În procesul de contragere dispar predicatul şi
elementul subordonator, deoarece dispare propoziţia subordonatǎ.
Principalele procedee de depredicativizare (dispariţia predicatului) sunt:
• Trecerea verbelor de la un mod predicativ la un mod nepredicativ:
Cân se plimba prin parc,1/ s-a întâlnit cu
colegii.2/ CT Când s-a întâlnit?
Plimbându-se prin parc, s-a întâlnit cu
colegii. Cct Când s-a întâlnit?
• Înlǎturarea verbelor operatorii a fi, a avea, când structura predicativǎ le conţine:
Omul1/ care este cinstit2/ este apreciat.1/ Omul cinstit este
Care om? apreciat. AT Care om? atr.
• Înlocuirea verbului cu funcţie de predicat printr-un substantiv (nominalizarea
verbului), printr-un adjectiv (adjectivizarea verbului) sau printr-un adverb
(adverbializarea verbului):
S-a trezit1/ cân a rǎsǎrit soarele.2/ S-a trezit la rǎsǎritul soarelui.
Când s-a trezit? CT Când s-a trezit? Cct
Ea este o fatǎ1/ car ascultǎ.2/ Ea este o fatǎ ascultǎtoare.
Ce fel de fatǎ? AT Ce fel de fatǎ? atr.
El vorbeşte1/ cum vorbesc oltenii.2/ El vorbeşte olteneçte.
Cum vorbeşte? CM Cum vorbeşte? Ccm
• Înlǎturarea verbului predicativ din subordonatǎ când acesta este identic cu cel
din regentǎ:
El deseneazǎ/1 cu deseneazǎ çi celǎlalt.2/ El deseneazǎ ca çi celǎlalt.
Cum deseneaz? CM Cum deseneazǎ? Ccm
V. Pǎrţile de propoziţie şi subordonatele corespunzǎtoare

Subiectul (Sb)

Definiţia Subiectul este partea principalǎ de propoziţie despre care se spune ceva cu
ajutorul predicatului. Subiectul aratǎ:
• Cine este autorul acţiunii: Çuçteru coti încet dupǎ colţul gardului.
(F. Neagu)
• Cine suportǎ acţiunea unui verb la diateza pasivǎ: Inculpatul a
fost prezentat instanţei pentru a fi judecat.
• Cui i se atribuie o însuşire, o caracteristicǎ exprimatǎ prin numele
predicativ: Verzi sunt dealurile tale, frumoase pǎdurile şi
dumbrǎvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin cerul
tǎu. (Alecu
Russo)
Felul Dupǎ cum este prezent sau absent în propoziţie:
subiectului
A. Subiect exprimat:
• Simplu: Oile erau la munte, într-ale lui Dǎnilǎ. (Gala Galaction)
• Multiplu: Copacii albi, copacii negri, / Stau singuri în parcul solitar.
(G. Bacovia)
În categoria subiectului multiplu intrǎ şi: subiectul grupat (Mama şi tata, fraţii
şi surorile te iubesc.) şi subiectul disjunctiv (Mama sau tata va veni.)
B. Subiect neexprimat:
• Inclus – verbul cu funcţia de predicat este la persoana I sau a II-a,
singular şi plural: (tu) Sǎ le spui curat / Cǎ (eu) m-am însurat.
(Mioriţa)
• SubînIeles – verbul cu funcţia sintacticǎ de predicat este la persoana a
III-a, singular sau plural, iar subiectul a fost exprimat anterior:
Pǎunaç se zbǎtuse în poalǎ pânǎ (Pǎunaç) amorţise şi (Pǎunaç)
adormise cu degetele în gurǎ. (Gala Galaction)
• Nedeterminat – nu se poate preciza persoana care face acţiunea: S-a
comunicat în presa de ieri, dar s-a spus şi la radio.
Pǎrţile de • Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.:
vorbire prin A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor. (G. Topârceanu);
care Floarea-soarelui a fost recoltatǎ.
subiectul Maria a sosit cu trenul.
poate fi Delta Dunǎrii este o zonǎ pitoreascǎ.
exprimat • LocuIiune substantivalǎ în cazul N.: Aducerile aminte m-au copleşit.
• Pronume:
o personal: Ei sunt prietenii noştri cei mai buni.
o de politeIe: Spune-i şi dumneata bǎiatului... (I. Creangǎ)
o posesiv: Aici sunt îngropaţi ai tǎi.
o demonstrativ: Aceçtia mi-au creat multe greutǎţi.
o interogativ: Cine i-a auzit vreodatǎ vocea?
o relativ: Care a sosit acum mi se pare cunoscut.
o nehotǎrât: Ceva din visul ei a rǎmas în tainǎ.
o negativ: Nimeni nu a mai trecut pe la moarǎ.
• Adjectiv substantivizat: Leneçul mai mult aleargǎ, iar scumpul
mai mult pǎgubeşte. Cel harnic este apreciat de profesori.
• Numeral:
o numeral cardinal: Doi au sosit acum.
 o numeral ordinal: Al treilea a greşit ţinta.
o numeral colectiv: Amândoi au fost vǎzuţi la locul faptei.
o numeral fracIionar: O doime este mai mare decât o treime.

• Verb la mod nepersonal (nepredicativ):

o Infinitiv: A cinsti memoria eroilor este o datorie sfântǎ.
o Gerunziu: Se aude cântând pe stradǎ.
o Supin: De învǎIat toate materiile nu este uşor.
o LocuIiune verbalǎ: Nu e uşor a bǎga de seamǎ totul.

• InterjecIie: Se auzea cirip – cirip din crâng.

Cazul Când este exprimat printr-o parte de vorbire de tip nominal, subiectul stǎ, de
subiectului regulǎ, în cazul nominativ (N.), aşa cum au fost în toate exemplele de pânǎ
acum. De la aceastǎ regulǎ existǎ excepţii:
• Aparente – subiectul este de fapt un atribut al unui subiect subînţeles:
o în cazul genitiv: Ai casei (proprietarii, stǎpânii) au plecat.
o în cazul acuzativ: Am mai auzit (lucruri) de astea. Au mai
plecat (unii) dintre ei. (Noi) am venit cu toIii.
• Propriu-zise, când subiectul este exprimat prin:
• Pronume relativ:
o În genitiv: Meritul este al cui învaţǎ.
o În dativ: Vorbeşte cui ascultǎ.
o În acuzativ: Apreciazǎ pe cine învaţǎ.
• Substantiv în acuzativ cu prepoziIia la: Au venit la oameni!... Subiectul
coordonat cu un alt subiect prin cu, çi cu, împreunǎ cu stǎ în cazul
acuzativ: Dan şi cu Maria sunt ingineri.
Topica • Subiectul stǎ de obicei înaintea predicatului, dar poate sta şi dupǎ:
Exemple: Noaptea se vestea grǎbitǎ din adâncuri. (C.Hogaş)
În ziua aceea nu era niciun nor deasupra. (Gala Galaction)

• Rar, subiectul poate fi intercalat între elementele locuţiunii verbale

care alcǎtuiesc predicatul sau între verbul copulativ şi numele
predicativ al predicatului nominal:
Cu greau i-a venit el de hac, dar pânǎ la urmǎ a gǎsit soluţia.
Veţi fi şi voi bine pregǎtiţi?
Puncţuaţia Nu se desparte niciodatǎ prin virgulǎ de predicat.
Observaţii • Existǎ propoziIii fǎrǎ subiect, el fiind inexprimabil când predicatul
este un verb impersonal „meteorologic” de tipul fulgerǎ, tunǎ, ninge,
plouǎ sau o locuţiune verbalǎ impersonalǎ de tipul a(-i) pǎrea bine,
a(-i) pǎrea rǎu, etc.
• Subiectul poate fi reluat printr-o altǎ parte de vorbire (subiect reluat):
Vine el tata. Omul1/ care nu minte,2/ acela este stimat de ceilalţi.1/
• Subiect izolat – când subiectul iniţial este pǎrǎsit şi locatorul îşi
continuǎ ideea referindu-se la un alt subiect; asta se întâmplǎ în
construcţiile cu anacolut:
• Exemplu: Dar eu, când mǎ gândesc la locul naşterii mele,... parcǎ îmi
saltǎ şi acum inima de bucurie.
 Propoziţia subordonatǎ subiectivǎ (SB)

Rolul în frazǎ Îndeplineşte funcţia de subiect pe lânǎ un verb predicat, un verb la mod
nepersonal (nepredicativ) sau un adverb predicativ:
Se recomandǎ1/ ca în timpul orelor sǎ fim atenIi.2/
Înainte de a se cunoaşte1/ unde mergem2/ nu poţi face planuri.1/
Sigur1/ cǎ nici la anul nu vom trǎi mai bine.2/
Elementul • Verb predicativ, diateza activǎ, reflexivǎ, pasivǎ, persoana a III-a,
regent singular sau plural:
Au participat la concurs1/ cei care s-au
înscris.2/ Cine se prezintǎ1/ sǎ se gândeascǎ de
douǎ ori.2/ Cine a avut nevoie1/ a fost ajutat.2/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, diateza reflexivǎ cu
sens pasiv (reflexiv – pasiv): se aude, se zice, se crede, se
consiferǎ, se presupune, se povesteçte, se vede, se stabileçte, etc:
I s-a recomandat1/ sǎ Iinǎ regim.2/
S-a stabilit1/ cine va fi cǎpitanul echipei.2/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, unipersonal cu sens
impersonal: se cuvine, reiese, rezultǎ, trebuie, etc.:
Se cuvine1/ sǎ ajutǎm pǎrinIii.2/
Pe drumurile publice1/ trebuie2/ sǎ respectǎm regulile de
circulaIie.1/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, folosit cu sens
impersonal: este (cu sensul „se întâmplǎ, trebuie), se cade, se
poate, a se pǎrea, etc:
Dacǎ va fi sǎ plec1/ nu voi uita sfaturile
tale.2/ Nu mi se pare1/ cǎ ideea ta este bunǎ.2/
• Verb predicativ personal folosit ca verb unipersonal cu sens
impersonal, însoţit de un pronume personal în cazul dativ sau
acuzativ: (mǎ) afecteazǎ, (îmi) ajunge, (îmi) convine, (mǎ) doare,
(mǎ) indigneazǎ, (mǎ) intereseazǎ, începe, (mǎ) îngrijoreazǎ,
merge, (mǎ) mirǎ, (mǎ) supǎrǎ, (mǎ) priveçte,etc:
Nu ajunge1/ cât ai studiat.2/
Lor nu le convine1/ cǎ plecǎm astǎzi.2/
Te intereseazǎ1/ cum a fost în excursie?2/
Mǎ doare1/ cǎ nu ne-am putut înIelege.2/
Îmi convine1/ sǎ mergem împreunǎ la film.2/
Îmi vine1/ sǎ-mi iau lumea în cap.2/
• Verb copulativ personal, persoana a III-a, singular sau plural: a
fi
Sǎ ai prieteni adevǎraIi1/ este un lucru nemaipomenit.2/
Sunt câştigǎtori1/ cine indicǎ numele exact al locului.2/
• Verb copulativ, persoana a III-a, singular, cu sens impersonal,
este, înseamnǎ, încadrat între o propoziţie subiectivǎ şi una
predicativǎ: Ceea ce mǎ supǎrǎ1 / este2/ cǎ pe el nu-l intereseazǎ
nimic.3/
Dacǎ nu a ajuns la timp1/ înseamnǎ2/ cǎ i s-a stricat maşina.3/
• Expresie verbalǎ impersonalǎ (verb copulativ + adverb): e bine, e
adevǎrat, e clar, e uçor, e firesc, e greu, e posibil, e imposibil,
etc.: E bine1/ sǎ fii prevǎzǎtor.2/
E firesc1/ sǎ-Ii ajuIi prietenii la nevoie.2/
 • Adverb sau locuIiune adverbialǎ predicativǎ (urmat întotdeauna
de o conjuncţie subordonatoare: ca, sǎ, ca...sǎ, dacǎ, de): bine,
bineînIeles, desigur, fireçte, sigur, poate, posibil, imposibil,
probabil, fǎrǎ îndoialǎ:
Desigur1/ cǎ mai sunt multe de fǎcut.2/
Imposibil1/ sǎ nu soseascǎ la timp.2/
Sigur1/ cǎ venim çi noi.2/
Bine1/ dacǎ vine çi el.2/
Bineînţeles1/ cǎ te vom açtepta acolo.2/
Elementele • Pronume relative: care, cin, ce, cui, cât (câte, câIi, câte), ceea ce.
joncţionale Cine sapǎ groapǎ altuia1/ cade în ea.2/
Ce naçte din pisicǎ1/ şoareci mǎnâncǎ.2/
Scriu1/ cui îmi rǎspunde.2/
Pe mine mǎ intereseazǎ 1/ care joacǎ mai bine.2/
Ceea ce am pǎIit1/ nu-i de invidiat.2/
• Pronume nehotǎrâte: oricine, orice, oricare, fiecine, fiece.
Oricine vine1/ e bine primit la noi.2/
Mǎ intereseazǎ1/ orice-mi vei scrie.2/
• Adjective pronominale relative (care, ce, cât, câtǎ, câte, câIi) şi
nehotǎrâte (oricare, orice, oricât, oricâtǎ, oricâIi, oricâte)
Va fi apreciat1/ orice rezultat vei obIine.2/
Se ştie1/ cât timp dureazǎ examenul?2/
• ConjuncIii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca...sǎ, dacǎ,
de. Trebuie1/ sǎ mǎ duc acasǎ.2/
Nu se ştie1/ dacǎ vom pleca azi sau mâine.2/
Dacǎ întǎrzie în mod repetat1/ înseamnǎ2/ cǎ este neserios.3/
• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, de unde, pânǎ unde,
cât.
Se ştie1/ unde a aterizat avionul avariat.2/
Pe toţi ne intereseazǎ1/ încotro vom porni.2/
Din scrisoarea lui nu rezultǎ1/ cât va rǎmâne la noi.2/

Topica • Propoziţia subordonatǎ subiectivǎ stǎ, în mod obişnuit, înaintea

regentei când determinǎ un verb personal sau în cunstrucţii fixe cu
verbele este, înseamnǎ:
Cine se scoalǎ de dimineaIǎ1/ departe ajunge.2/
Cine fuge dupǎ doi iepuri1/ nu prinde nici unul.2/
Dacǎ ai maçinǎ1/ înseamnǎ2/ cǎ ajungi repede la noi.3/
• Propoziţia subiectivǎ stǎ dupǎ regentǎ când determinǎ un verb
impersonal, o expresie verbalǎ impersonalǎ sau un adverb
predicativ:
Trebuie1/ sǎ ajungem în timp util la peçterǎ.2/
Era normal1/ sǎ se întâmple aça.2/
Desigur1/ cǎ mǎ descurc çi singur.2/
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulǎ de propoziţia regentǎ.
Se desparte de propoziţia regentǎ prin virgulǎ doar atunci, când
subordonata subiectivǎ este reluatǎ în structura regentei printr-un
pronume demonstrativ. Se se compare cele douǎ structuri:
Cine nu respectǎ traseul1/ va fi penalizat.2/ - fǎrǎ virgulǎ;
Cine nu respectǎ traseul,1/ acela va fi penalizat.2/ - pronumele
 demonstrativ acela reia subordonata subiectivǎ; ca atare se desparte prin
virgulǎ.
Observaţii • Verbul a trebui şi, în general, construcţiile cu sens impersonal
sunt uneori intercalate între subiectul propoziţiei subiective şi
predicatul acesteaia:
Maria1/ trebuie2/ sǎ meargǎ la colegul ei.1/
Drumul ales de voi1/ poate2/ cǎ era
greçit.1/
• Unele verbe şi locuţiuni impersonale sunt urmate de propoziţii
completive directe, nu de subordonate subiective:
Nu ne pasǎ1/ cǎ e cald.2/ - Nu ne pasǎ de cǎldurǎ - Ci
Îţi pare rǎu (bine)1/ cǎ n-a venit çi el.2/ - Îţi pare rǎu (bine) de
venirea lui. – de venire - Ci

20
 Predicatul (Pr)

Definiţia Este partea principalǎ de propoziţie care atribuie subiectului o acţiune, a

însuşire sau o stare; deci cu ajutorul predicatului se spune ceva despre
subiect.
Felul Predicatul este de douǎ feluri:
• Predicat verbal – atribuie subiectului o acţiune, aratǎ ce face
subiectul:
A rǎsǎrit luna. Bate vântul. Elevul învaţǎ.
• Predicat nominal – atribuie subiectului o însuşire, o stare, o calitate
sau aratǎ cine este, ce este sau cum este subiectul:
Unu-i moldovean,
Unu-i ungurean
?i unu-i vrâncean.
Exprimarea • Verb predicativ la un mod personal (predicativ):
predicatului Când au venit bǎieţii şi l-au întrebat de ce i-a strigat, le-a povestit
verbal înspǎimântat cǎ a vǎzut o lǎcustǎ. – toate verbele sunt la indicativ;
Sǎ plecǎm repede de aici! – verb la modul conjunctiv;
M-aç duce şi eu cu ei la teatru. – verb la condiţional-optativ;
Pleacǎ repede de aici! – verb la modul imperativ.
• LocuIiune verbalǎ la un mod personal (a-çi aduce aminte, a avea
obraz, a bǎga de seamǎ,a se da de gol, a duce de nas, a sta de
vorbǎ, a face curte, a da ortul popii, a face rost, a (se) învǎIa minte,
a Iine seamǎ, a veni de hac, a o lua la sǎnǎtoasa, etc.
Nicǎ a luat-o la sǎnǎtoasa prin pǎpuşoi.
Un flǎcǎoan al dracului ne-a luat în
râs. Hoţul s-a dat de gol în faţa
judecǎtorilor.
• Adverbe sau locuIiuni adverbiale care nu admit verbul copulativ a
fi (desigur, fireçte, pesemne, poate, etc.)
Poate1/ cǎ ne-a minţit pe toţi.2/
Pesemne1/ eşti şi tu de vinǎ.2/
• InterjecIie predicativǎ çi unele onomatopee (hai, iatǎ, uite, vai,
pleosc!, zbârr!, poc!):
Vai de capul vostru!
Iatǎ-ne sus pe cea mai înaltǎ culme!
Exprimarea Predicatul nominal este alcǎtuit dintr-un verb copulativ la un mod
predicatului personal (a fi a deveni, a rǎmâne, a ajunge, a ieçi, a se face, a însemna,
nominal a se chema, a reprezenta, a se pǎrea) şi un nume predicativ exprimat
prin:
• Substantiv în cazul nominativ (mai rar în cazurile genitiv, dativ şi
acuzativ) şi locuIiune substantivalǎ:
El este un om de încredere.
Ionel este elev în clasa a II-a. (N.)
Slova era al bǎiatului, dar vorbele erau ale bǎrbatului. (G.)
(M. Sadoveanu)
Omenirea este împotriva rǎzboiului. (G.)
Acţiunile sale erau conform planului. (D.)
Banca aceasta este de stejar. (A.)
Asta înseamnǎ nebǎgare de seamǎ din partea lui. – locuţiune
substantivalǎ;
• Pronume de orice fel, în aceleaçi cazuri ca çi substantivul:
 Prietenul meu este acesta.
(N.) Meritele sunt ale tuturor.
(G.) Toţi am fost contra lor.
(G.)
Cǎrţile nu sunt pentru nici unul dintre voi. (A.)
?i el este asemenea lor. (D.)
El a devenit nu çtiu ce pe la o întreprindere. – locuţiune
pronominalǎ.
• Adjectiv pronominal posesiv:
Toţi au fost împotriva mea.
• Adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparaIie, în cazul N.çi
locuIiune adjectivalǎ:
Apa acestui izvor este foarte rece.
?tirea auzitǎ mi se pǎrea absurdǎ.
Obiectul acesta este cel mai de preI.
• Diferite numerale, în aceleaçi cazuri ca çi
substantivul: El a ieşit al doilea la concursul de
matematicǎ. Rezultatul meciului a fost doi:doi.(N.)
Propounerea este a celor trei. (G.)
Am fost împotriva amândurora. (G.)
Diploma este pentru primul clasat la concurs. (A.)
?i tu eşti aidoma celor doi. (D.)
• Verb la un mod nepersonal:
Datoria elevului este de a învǎIa. –
infinitiv; Câmpia este înverzitǎ. –
participiu;
Lecţia este de învǎIat pentru mâine. – supin;
Rana era încǎ sângerândǎ. – gerunziu acordat.
• Adverb, locuIiune adverbialǎ sau adverb
substantivizat: El mi se pǎrea altfel decât ceilalţi.
Era cu neputinIǎ sǎ ajungem pânǎ acolo.
Acesta este un bine pe care ţi-l pot face.
• InterjecIie: E vai de capul nostru!
Acordul cu • Predicatul verbal exprimat printr-un verb personal la diateza activǎ
subiectul şi reflexivǎ sau prin locuţiune verbalǎ se acordǎ cu subiectul în
simplu numǎr çi persoanǎ:
Noi (pers.I.pl.) citim (pers.I. pl.) o carte.
El (pers.III.sg.) îçi aduce aminte (pers.III. sg.) de tine.
• Predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivǎ se acordǎ
cu subiectul astfel: verbul auxiliar a fi în numǎr çi persoanǎ, iar
participiul verbului de conjugat în gen, numǎr çi caz:
Ea (pers.III. sg) a fost (pers.III.sg.) felicitatǎ (fem.sg.N.) de colegi.
• Când predicatul verbal sau nominal este impersonal, el este
la persoana a III-a:
Rǎmâne de rectificat bugetul.
E uçor a certa şi a pedepsi pe cineva.
• Predicatul nominal se acordǎ cu subiectul astfel: verbul copulativ
în numǎr çi persoanǎ, iar numele predicativ în gen, numǎr çi caz
(dacǎ este exprimat prin substantiv sau adjectiv):
Ele (pers.III.pl.) sunt (pers.III.pl.) vesele (fem.pl.N.)
Tu (pers.II.sg.) eçti (pers.II.sg.) prietenul (masc.sg.N.) fratelui
meu.
Acordul cu • Acordul în numǎr:
subiectul • Indiferent de numǎrul la care se aflǎ elementele, în raport de
multiplu
 coordonare copulativǎ, ale subiectului multiplu, predicatul verbal şi
cel nominal apar la numǎrul plural:
Mircea şi colega sa au plecat la Iaşi.
Cristina şi prietenele ei iubesc muzica
pop.
• Când elementele subiectului multiplu sunt în raport de coordonare
adversativǎ de tipul nu...ci..., acordul se face cu subiectul precedat
de ci:
Nu el, ci prietenii lui au întârziat.
Nu noi, ci colegul nostru a întârziat.
Nu el, ci sora lui este prietenǎ cu noi.

• Acordul în persoanǎ:
• Când elementele subiectului multiplu sunt de persoane diferite,
predicatul verbal şi nominal:
o Stǎ la persoana I, plural, dacǎ unul dintre subiecte este este de
persoana I:
Eu şi tu mergem împreunǎ.
Eu şi ea locuim în acelaşi oraş.
Eu şi voi suntem colegi.
Eu şi ei avem aceleaşi pasiuni.
o Stǎ la persoana a II-a, plural, dacǎ unul dintre subiecte este de
persoana a II-a şi a III-a:
Tu şi ele participaIi la olimpiadǎ.
Tu şi ea aIi fost premiaIi.
Tu şi ele sunteIi orǎşence.
o Stǎ la persoana a III-a, plural, dacǎ subiectele sunt substantive
sau pronume de persoana a III-a:
El şi colegii lui iubesc sportul.
Ei şi ele citesc mult.

• Acordul în gen:
• Când elementele subiectului multiplu sunt substantive sau pronume
de genuri diferite, acordul în gen al participiului din structura
diatezei pasive sau al numelui predicativ din structura predicatului
nominal se face astfel:
o Dacǎ sunt nume de fiinIe, masculinul are prioritate:
Cǎtǎlin şi Cǎtǎlina au fost premiaIi.
Colegii şi colegele noastre sunt iubitori ai teatrului.
o Dacǎ sunt nume de lucruri de genul feminin çi neutru,
participiul sau numele predicativ are formǎ de feminin:
Maşina şi tractorul au fost reparate.
Acul şi aţa sunt indispensabile pentru o gospodinǎ.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin çi
feminin, participiul çi numele predicativ au formǎ de feminin
când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul şi poarta au fost vopsite
recent. Porţile şi stâlpul sunt înalte.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin çi
feminin, participiul çi numele predicativ se acordǎ cu cel mai
apropiat când substantivul masculin este la plural:
Poarta şi stâlpii au fost vopsiIi
recent. Poarta şi stâlpii sunt înalIi
 Stâlpii şi poarta au fost vopsite.
Stâlpii şi poarta sunt înalte.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin çi
neutru, participiul çi numele predicativ au formǎ de feminin
plural când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul şi gardul au fost vopsite.
Stâlpul şi gardurile au fost
vopsite. Stâlpul şi gardul sunt
înalte.
Stâlpul şi gardurile sunt înalte.
o Dacǎ substantivele sunt nume de lucruri de genurile masculin çi
neutru, la plural, participiul çi numele predicativ se acordǎ cu
cel mai apropiat:
Stâlpii şi gardurile au fost
vopsite. Gardurile şi stâlpii au
fost vopsiIi. Stâlpii şi gardurile
sunt înalte.
Gardurile şi stâlpii sunt înalIi.
Abateri de la Acordul dupǎ înIeles:
regulile • Când subiectul este exprimat prin substantiv la singular cu sens
acordului colectiv, însoIit de substantiv la plural, care indicǎ elemente cara
constituie grupul, predicatul se acordǎ uneori, greşit, cu
substantivul- atribut:
O echipǎ de sudori au reparat (corect: a reparat) cazanul.
Un pluton de soldaţi au înconjurat (corect: a înconjurat)
clǎdirea comandamentului.
• Când subiectul este exprimat printr-un pronume nehotǎrât (fiecare,
oricare,) sau printr-un pronume negativ (nimeni, niciunul, niciuna)
urmat de un atribut prepoziIional:
Fiecare dintre ei au obUinut (corect: a obIinut) premii.
Niciunul dintre ei n-au venit (corect: n-a venit) la
timp.

Acordul prin atracIie, adicǎ nu cu subiectul, ci cu un cuvânt mai apropiat:

• Cu numele predicativ când subiectul este la alt numǎr:
Cinci milioane este o sumǎ (corect: sunt o sumǎ) destul de mare.
• Cu elementul cel mai apropiat din structura subiectului multiplu:
Era (corect: erau) odatǎ un moşneag şi o babǎ.
• Cu atributul subiectului:
Lectura acestori scrisori v-au adus (corect: v-a adus) veşti
proaste.
• Cu un complement:
În ceea ce privesc (corect: priveçte) rezultatele, acestea nu ne
mulţumesc.
Topica • Predicatul stǎ, de obicei, dupǎ subiectul propoziIiei sau dupǎ grupul
sintactic al subiectului (subiect + atribut), dar în propoziIiile
interogative çi imperative poate preceda subiectul:
Greierul a cântat toatǎ vara.
AIi fost şi voi la spectacol?
PlecaIi repede de aici!
• Numele predicativ stǎ, de obicei, dupǎ verbul
copulativ: Aici cǎrarea era cea mai îngustǎ.
• Când numele predicativ este exprimat prin pronume çi adverbe
relative çi interogative, acesta stǎ în faIa verbului copulativ:
Ce sunt vecinii tǎi?
Cine sunt oamenii aceştia?
 Cum a fost timpul la mare?
?tim cu toţii1/ cine eşti.2/
• Uneori între verbul copulativ şi numele predicativ poate sǎ se
intercaleze un alt cuvânt cu altǎ valoare sintacticǎ:
Uriaşii munţi erau acum blajini, tihniIi şi prididiIi de soare. (Gala
Galaction)
Punctuaţia Predicatul, atât cel verbal, cât şi cel nominal, nu se desparte prin virgulǎ de
subiect. (vezi toate exemplele date).
 Propoziţia subordonatǎ predicativǎ (PR)

Rolul în frazǎ Corespunde unui nume predicativ, îndeplinind aceastǎ funcţie pe lângǎ un
verb copulativ din propoziţia regentǎ.
Cuvântul • A fi (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se gǎsi, a trǎi, a
determinat costa, a proveni, a dura, a se întâmpla, a se petrece, etc.):
din Opinia mea este1/ sǎ plecǎm de aici cât mai repede.2/
propoziţia • A deveni – este întotdeauna verb copulativ:
regentǎ este Prietenul meu a devenit1/ ce çi-a dorit toatǎ viaIa.2/
un verb • A pǎrea :
copulativ Ei pǎreau1/ cǎ nu-i intereseazǎ problemǎ.2/
• A însemna (când nu este sinonim cu a scrie, a nota, a face un
semn): Dacǎ obţin rezultate bune1/ înseamnǎ2/ cǎ s-au pregǎtit.3/
• A rǎmâne (când nu este sinonim cu a se opri, a staUiona):
Bunica a rǎmas1/ cum o çtiam.2/
• A ajunge (când este sinonim cu a deveni):
Prietenul meu a ajuns1/ ce este çi tatǎl lui.2/
• A se face (când este sinonim cu a deveni):
Vecinul meu se face1/ cǎ nu mǎ cunoaçte.2/
• A ieçi ( când nu are sensul de a pǎrǎsi o încǎpere, ci are sensul de a
deveni):
Colega mea a ieşit1/ ce au dorit pǎrinIii ei.2/

Celelalte verbe copulative (a se simIi, a se crede, a se naçte, a reprezenta, a

constitui, a se chema, a se numi) formeazǎ un predicat nominal cu un nume
predicativ, dar foarte rar intrǎ în relaţie cu o subordonatǎ predicativǎ.
Elementele • ConjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale subordonatoare: cǎ, sǎ,
joncţionale ca...sǎ, dacǎ, ca çi cum, ca çi când:
Adevǎrul e1/ cǎ a fǎcut multe greçeli.2/
Întrebarea este1/ dacǎ mai stǎm aici.2/
Ideea lui a fost1/ ca în vacanIǎ sǎ mergem la munte.2/
• Pronume relative: cine, ce, care, cât (câte, câIi, câte) ceea ce:
Întrebarea este1/ cine va conduce grupul.2/
Mircea se va face1/ ce este çi fratele sǎu.2/
Nu întotdeauna vom deveni1/ ceea ce
visǎm.2/
• Adjective pronominale relative (care, ce, cât, câtǎ, câIi, câte):
Întrebarea este1/ care concurent va câçtiga.2/
Problema este1/câIi concurenIi sǎ participe.2/
• Adverbe relative (când, cum, unde, cât):
Problema lor era1/ cu sǎ aplice rezultatele obIinute.2/
m
Întrebarea este1/ unde vom gǎsi loc de cazare.2/
Preţul nu este1/ câ l-ai apreciat tu.2/
t
Topica În mod obişnuit propoziţia subordonatǎ predicativǎ stǎ dupǎ regentǎ. Foarte
rar, când se insistǎ asupra ei, poate precede regenta:
Ce eçti tu1/ sunt şi eu.2/
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulǎ de regenta ei.
Observaţii • Verbul a fi este folosit cu valoare copulativǎ mai ales în
urmǎtoarele situaIii:
o În propoziţii regente care au structura: subiect exprimat prin
substantiv articulat cu articol hotǎrât care denumeşte o
 noţiune abstractǎ (adevǎrul, concluzia, dorinIa, întrebarea,
problema, opinia, pǎrerea, etc.) +_ atribut (substantiv,
adjectv, pronume în genitiv sau adjectiv posesiv în N.) +
verbul copulativ a fi, dupǎ care urmeazǎ o subordonatǎ
predicativǎ:
Adevǎrul absolut este1/ cǎ nu ne place comportamentul tǎu.2/
Dorinţa profesorului a fost1/ ca elevii sǎ obIinǎ rezultate bune.2/
Concluzia nostrǎ este1/ sǎ rǎmânem aici pentru moment.2/
Notǎ: Atunci când substantivul este nearticulat sau articulta cu articol
nehotǎrât, el nu are funcIia sintacticǎ de subiect, ci de nume predicativ
antepus, ceea ce face ca propoziţia care urmeazǎ sǎ fie subordonatǎ
subiectivǎ:
Un lucru e1/ sǎ te plimbi2/ şi alt lucru e3/ sǎ fii folositor echipei.4/
Propoziţia (1) – principalǎ, (predicatul propoziţiei: un lucru e);
Propoziţia (2) – subordonatǎ subiectivǎ; (Ce e un lucru? – plimbatul);
Propoziţia (3) – principalǎ. (predicatul propoziţiei: lucru e);
Propoziţia (4) – subordonatǎ subiectivǎ; (Ce e lucru? – utilitatea)

o În frazele în care propoziţia regentǎ este formatǎ numai din

verbul copulativ este; înainte stǎ o subordonatǎ subiectivǎ
introdusǎ prin pronume relativ (ceea ce, ce); dupǎ propoziţia
regentǎ urmeazǎ o subordonatǎ predicativǎ:
Ceea nu mi s-a comunicat1/ este2/ cu vom cǎlǎtori pânǎ acolo.3/
o În frazele în care verbul copulativ se repetǎ. În acest caz, în
propoziţia subordonatǎ predicativǎ rolul de nume predicativ este
îndeplinit de pronume relativ (ceea ce, ce) sau de adverb relativ
(cum):
Tu eşti1/ cum eçti.2/
Propoziţia (1) – principalǎ, (eşti – verb copulativ, cere o
propoziţie cu rel de nume predicativ;
Propoziţia (2) – propoziţie subordonatǎ predicativǎ, (cum eşti-
predicat nominal, subiect inclus: tu)

• Verbul a însemna este folosit ca verb copulativ în urmǎtoarele

situaIii:
o Când este precedat de pronumele relativ-interogativ ce. În acest
caz pronumele îndeplineşte funcţia de nume predicativ antepus,
iar dupǎ verbul înseamnǎ urmeazǎ subiectul, ori o subordonatǎ
subiectivǎ. În propoziţia:
Ce înseamnǎ pierderea unui minut? ce este nume predicativ,
înseamnǎ este verb copulativ, pierderea este subiect. Propoziţia
transformatǎ în frazǎ ne dǎ:
Ce înseamnǎ1/ sǎ pierzi un minut?2/ în care 1. propoziţie este
principalǎ, a 2-a propoziţie este subordonatǎ subiectivǎ.
o În fraza cu propoziţia regentǎ alcǎtuitǎ numai din verbul
copulativ înseamnǎ: propoziţia din faţǎ este subiectivǎ
(introdusǎ prin conjuncţia dacǎ, mai rar prin când, sǎ), iar
propoziţia urmǎtoare este subordonatǎ predicativǎ:
Dacǎ nu a venit1/ înseamnǎ/2 cǎ n-a avut timp.3/
Propoziţia (1) – subordonatǎ subiectivǎ, regentǎ: propoziţia
(2) Propoziţia (2) – regentǎ;
Propoziţia (3) – subordonatǎ predicativǎ, regentǎ: propoziţia (2)
 Verificaţi-vǎ cunoştinţele!
1. Arǎtaţi care sunt subiectele din propoziţiile urmǎtoare şi precizaţi felul lor (simplu,
multiplu, imclus, subînţeles, nedeterminat):
a) Trecuse multǎ vreme de la plecarea lui Ozun. Agripina, ca femeia, n-avea inima lui.
Când isprǎvea cu treburile casei şi mai ales când sta şi-l punea la piept pe Pǎunaş,
gândul la bǎrbatu-sǎu, grija, teama de soarta lui o împresurau şi o întristau. (Gala
Galaction)
b) Sǎ nu le spui lor, / Sǎ le spui curat / Cǎ m-am însurat / cu-o mândrǎ crǎiasǎ... (Moriţa)
c) ?i, deşi eram încredinţat cǎ în cele din urmǎ biruinţa va cumpǎni spre pertea
Pisicuţei, mǎ hotǎrâi sǎ intru la mijloc în aceastǎ epopee mǎreaţǎ şi crâncenǎ ce se
desfǎşura ochilor mei şi, dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o altǎ zeitate
anticǎ, sub egida-mi ocrotitoare, înlǎuntrul sacrosant al întǎriturilor mele. (Calistrat
Hogaş)

2. Formulaţi enunţuri în care sǎ existe subiecte simple exprimate prin pronume de toate
felurile şi numerale diferite.

3. Alcǎtuiţi enunţuri în care sǎ aveţi subiecte multiple exprimate prin substantive, pronume,
substantive şi pronume, prin verbe la modul infinitiv şi supin.

4. Formulaţi enunţuri în care sǎ aveţi subiecte incluse, subînţelese, nedeterminate şi reluate.

5. Precizaţi ce funcţie sintacticǎ au cuvintele scrise cursiv din enunţurile de mai jos:
a) Cititul este pasiunea sa.
b) Aceastǎ pasiune este îndeletnicirea sa preferatǎ.
c) Un cuptor e roşul soare, / ?i cǎrbune sub picioare / E nisipul. (G. Coşbuc)

6. Puneţi în locul punctelor predicatele la forma corespunzǎtoare şi arǎtaţi cum s-a fǎcut
acordul cu subiectul:
a) Un stol de pǎsǎri........................spre rǎsǎrit. ( a zbura – indicativ, imperfect)
b) mulţime de demonstranţi ......................... spre prefecturǎ. (a se îndrepta – indicativ,
perfect compus)
c) ceatǎ de copii........................cu colinda. (a veni- indicativ, mai mult ca perfect)
d) sumedenie de gânduri..........................în capul mamei. (a se îngrǎmǎdi- indicativ, mai
mult ca perfect)
e) Fiecare dintre noi......................poezia. (a citi – indicativ viitor)
f) Nici unul dintre voi.........................acasǎ. (a pleca – conjunctiv, prezent)
g) Tu, eu şi Mihai.....................lecţia (a învǎţa – indicativ, perfect simplu)
h) Nu noi, ci voi.......................(a greşi – indicativ, perfect compus)
i) Mihai sau Ion...........................la spectacol? (a merge – indicativ, viitor)
j) Nici Dan, nici Ileana.................poezia. (a învǎţa – indicativ, perfect compus)

7. Scrieţi în locul punctelor formele corecte ale predicatelor nominale indicate şi precizaţi
cum s-a realizat acordul numelui predicativ în gen. ?tim cǎ verbul copulativ stǎ la persoana
a III-a plural când subiectul este multiplu şi este exprimat prin substantiv, iar numele
predicativ exprimat prin adjectiv stǎ întotdeaunaSacii
Sacul şi traista.......... la N.şiplural.
traista .............

Sacul
Sacul şi
-ǎ
Sacul
şi traistele
şi butoaiele ....}
......
butoiul ........

Stâlpii şi balconul................
a fi plin, -ǎ
Balcoanele
şi stâlpii
............
Traista
Sacii şişitraistele
sacii...................
.........
} A fi plin,

Stâlpii şi balcoanele
............
 Traistele şi

} a fi alb, -ǎ
sacii .........
8. Precizaţi funcţia sintacticǎ a cuvintelor subliniate şi faceţi expansiunea lor în propoziţii
subordonate corespunzǎtoare:
a) A duce electricitatea la ţarǎ înseamnǎ a crea în jurul miloanelor de oameni o zonǎ
puternicǎ de protecIie. (Geo Bogza)
b) Haina-i mǎturând pǎmântul / ?i-o târǎşte-abia, abia.// (G. Coşbuc)
c) ?i încep amândoi a mânca la pâne goalǎ... ?i mǎnâncǎ ei ...pânǎ ce gǎtesc de mâncat
toate cele cinci pâni. (Ion Creangǎ)

9. Amintiţi-vǎ prin ce se exprimǎ predicatul verbal şi daţi câte un exemplu pentru fiecare
situaţie.

10. Daţi exemple de propoziţii şi fraze care sǎ conţinǎ predicate nominale ale cǎror nume
predicative sǎ fie exprimate prin pronume interogative şi relative în cazurile N., A. şi G.

11. Alcǎtuiţi douǎ propoziţii cu predicate verbale exprimate prin verbe la diateza pasivǎ şi
douǎ propoziţii cu predicate nominale ale cǎror nume predicative sǎ fie exprimate prin
verbe la participiu.

12. Alcǎtuiţi propoziţii cu predicate nominale ale cǎror nume predicative multiple sǎ fie
exprimate prin verbe la toate modurile posibile.

13. Identificaţi predicatele din textele de mai jos, precizaţi felul lor şi a pǎrţilor de vorbire
prin care sunt exprimate:
a. E lesne bogatului a porunci, dar greu sǎracului de-a îndeplini.
b. Mult mi-e dor şi mult mi-e sete / Sǎ vǎd frunza-n codru verde... (Folclor)
c. Mi-e drag românul şi ştiu a preţui bunǎtǎţile cu care l-a dǎruit natura. Mi-e drag sǎ-l
privesc şi sǎ-l ascult, cǎci e simplu şi frumos în înfǎţişarea lui. (Vasile Alecsandri)
d. Fǎrǎ îndoialǎ cǎ n-aştepta de la mine nici vorbǎ bunǎ, nici dezmierdare. (M.
Sadoveanu)
e. Iatǎ ţintirimul. Aicea zac mulţi de-ai mei. Mai încolo e casa în care m-am nǎscut.
(M. Sadoveanu)
f. Drumurile sunt pǎzite de soldaţi, dar nopţile sunt întunecoase ... (Zaharia Stancu)

14. Identificaţi numele predicative şi, apoi, transformaţi-le în subordonate predicative:

a. Noi vom deveni peste câţiva ani specialişti cu înaltǎ calificare.
b. Problema cea mai urgentǎ este gǎsirea unor soluţii eficiente.
c. Pomii înfloriţi înseamnǎ trezirea naturii la viaţǎ.

15. Completaţi frazele cu atribute potrivite şi cu propoziţii subordonate

predicative: a. Ideea ................................ este ..........................................
b. Dorinţa ............................ este ..........................................
c. Întrebarea ........................ este ..........................................
d. Concluzia .........................este ..........................................
e. Problema ......................... este ..........................................
 Atributul (Atr.)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care determinǎ un substantiv, un

pronume sau un alt cuvânt cu valoare de substantiv.
Cuvântul • Substantiv:
determinat Urcând şoseaua cea mare çerpuitǎ peste Stǎnişoara, Vitoria şi
Gheorghiţǎ auzirǎ glasul puhoaielor. (M. Sadoveanu)
• Pronume:
Toate acestea se vor rezolva curând.
• Parte de vorbire cu valoare de substantiv:
Trei dintre ei sunt matematicieni. - numeral
Cititul cǎrIilor îmi creeazǎ satisfacţie. – verb la participiu În
afarǎ de un of dureros n-a putut spune.- interjecţie
Felurile 1. Atribut adjectival, exprimat prin:
atributului şi • Adjectiv propriu-zis sau locuIiune adjectivalǎ:
exprimarea lui ....umpleau depǎrtǎrile întunecoase şi goale cu cel mai de pe urmǎ
rǎsunet prelung. (Calistrat Hogaş)
• Adjectiv pronominal (de întǎrire, posesiv, demonstrativ, nehotǎrât,
negativ, interogativ, relativ):
El însuçi a venit la mine. – adjectiv de întǎrire;
Unde e nevasta mea, Tecla, copiii mei, moşia mea, averea mea?
(Gala Calaction) – adjective posesive;
AlIi oameni veneau pe alt drum, spre aceeaçi rǎspântie. (M.
Sadoveanu) – adjective nehotǎrâte şi adjectiv demonstrativ;
De nicǎieri n-am primit niciun rǎspuns favorabil.- adjectiv
negativ;
Care scrisoarea n-ai primit? – adjectiv interogativ;
Bǎtrâna ştia bine1/ ce vânt a adus-o pe nevasta lui Lipan.2/
(M.Sadoveanu) – adjectiv relativ;
• Numeral (cardinal, ordinal, colectiv, distributiv, multiplicativ):
Vitoria îl sǎrutǎ pe amândoi obrajii. (M. Sadoveanu) – nr.colectiv;
Oamenii au ajuns la prima casǎ. – numeral ordinal;
Citeşte câte trei pagini pe minut. – numeral distributiv;
Efortul înzecit aduce rezultate scontate.- numeral multiplicativ.
• Verbe la participiu çi gerunziu acordate:
Dupǎ bǎtǎlie doar case distruse au
rǎmas. Coşurile fumegânde polueazǎ
atmosfera.
ObservaIie: Atributul adjectival se acordǎ întotdeauna în gen,numǎr
çi caz cu termenul regent (cuvântul determinat).

2. Atribut substantival se exprimǎ prin substantiv propriu-zis sau provenit

din altǎ parte de vorbire prin conversiune sau prin numeral cu valoare de
substantiv şi se împarte în:
• Atribut substantival genitival care stǎ în cazul genitiv fǎrǎ
prepoziţie sau locuţiune prepoziţionalǎ:
Cartea elevului este pe bancǎ.
Meritul lui Dan în rezolvarea problemei este mare.
Meritele celor trei este de necontestat.
Am ascultat sfatul amândurora.
Acţiunea primului a fost încununatǎ de succes.
Am observat lipsa unei doimi din întreg.

30
 • Atribut substantival datival care stǎ în cazul dativ fǎrǎ prepoziţie:
El este frate Mariei şi cumnat lui Ion.
• Atribut substantival prepoziIional care stǎ în cazul A., G. sau D. ,
precedate de propoziţii sau locuţiuni prepoziţionale:
Tata, în fiecare zi aducea o cǎruţǎ de lemne. (A.)
Casa de lângǎ pǎrâu s-a dǎrǎmat. (A.)
Lupta împotriva duçmanului este datoria noastrǎ. (G.)
Maşina s-a oprit în dosul casei. (G.)
Sosirea şi plecarea avioanelor conform orarului depind de
condiţiile meteo. (D.)
• Atribut substantival apoziIional, care aduce o explicaţie, face o
precizare şi poate sta în cele cinci cazuri, ca şi elementul regent:
Elevul Popescu învaţǎ bine. – N. acordat;
Pe elevul Popescu l-am vǎzut în oraş. – N. neacordat;
Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vǎzut în parc. A. acordat;
I-am împrumutat colegului meu, lui Dan, bani. –D.
acordat; Casa lui Ion, a vecinului, este nouǎ. – G. acordat;
Ai şi tu, Ioane, o scrisoare. – cazul V.

3. Atribut pronominal se exprimǎ prin pronume de diverse feluri şi are

aceleaşi categorii ca şi atributul substantival:
• Atribut pronominal gentival, care stǎ în cazul G. fǎrǎ prepoziţie
sau locuţiune prepoziţionalǎ şi se exprimǎ prin:
Cartea lui este curatǎ. – pronume personal;
Casa alor mei este asiguratǎ. – pronume posesiv;
Pǎrerea acestora este de ascultat. – pronume
demonstrativ; Fiecare om are ceva bun în el. – pronume
nehotǎrât; Pǎrerea nimǎnui nu l-a interesat. – pronume
negativ;
Ale cui cǎrţi se aflǎ pe bancǎ? – pronume interogativ;
Nu ştiu1/ ale cui cǎrţi se aflǎ pe bancǎ.2/ – pronume relativ.
• Atribut pronominal prepoziIional, care este exprimat prin
pronume de diverse feluri precedate de prepoziţii şi locuţiuni
prepoziţional şi stǎ în cazul A., G. sau D.:
Cǎrţile de la el (de la dumnealui, de la ai mei, de la aceçtia, de la
alIii, de la nici unul) nu mi-au plǎcut. – diferite pronume, dar toate în
cazul A. cu prepoziţia compusǎ de la;
Lauda de sine nu miroase a bine. – pronume reflexiv în cazul A.;
De care carte citeşti? – pronume interogativ în A.;
Nu mi-ai spus1/ de care carte citeşti.2/ – pronume relativ în cazul
A.; Sosirea înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor mei,
înaintea acestora, înaintea altora, etc.) n-a fost prevǎzutǎ. –
diferite pronume, toate în cazul G. cu prepoziţia înaintea;
Reuşita datoritǎ Iie (datoritǎ dumnealui, datoritǎ alor mei,
datoritǎ acestora, datoritǎ altora) m-a bucurat mult. – diverse
pronume, dar toate în cazul D. cu prepoziţa datoritǎ.
• Atribut pronominal apoziIional, care se exprimǎ prin diverse
pronume în toate cazurile în care este elementul regent:
Colegii, ei (dumnealor, ai noçtri, aceçtia, toIi, nici unul), n-au fost
de acord cu mine. – diverse pronume, dar toate în cazul N.;
Pe fratele meu, pe el (pe dumnealui, pe acesta, pe altul, pe nici
unul), nu îl vorbeşte nimeni de rǎu. – diverse pronume, dar toate în
cazul A.;
 Cǎrţile elevilor, alor lor (ale dumnealui, alor noçtri, ale
fiecǎruia, ale acestora, ale nici unora), nu sunt bine îngrijite. –
diverse pronume, dar toate în cazul G.;
Le dau colegilor, lor (dumnealor, tuturor, alor noçtri, celorlalIi),
câte un cadou. – diverse pronume, dar toate în cazul D.;
Bǎiete, tu de acolo, vino încoace! – cazul V.
• Atribut pronominal în dativ-posesiv fǎrǎ
prepoziţie: Pǎru-i atingea pǎmântul. (pǎrul ei, lui)
Ei-am citit cartea. (cartea ta)

4. Atribut verbal – se exprimǎ prin verbe la modurile:

Plǎcerea de a citi a moştenit-o de la mama. – infinitiv cu prepoziţie;
Problema de rezolvat n-a fost grea. – modul supin;
Am vǎzut un bǎtrân stând pe laviţǎ. – modul gerunziu.

5. Atribut adverbial – se xeprimǎ prin adverbe cu sau fǎrǎ prepoziţie şi

prin locuţiune advrebialǎ:
Spectacolul de ieri mi-a plǎcut
enorm. Bǎiatul de acolo îmi este
prieten.
Staţionarea în faIǎ este interzisǎ.

6. Atribut interjecIional – se exprimǎ prin

interjecţii: Strigǎtul bravo se auzea în tot
stadionul.
Topica Atributul suibstantival, pronominal, verbal şi adverbial stǎ, de obicei,
dupǎ cuvântul determinat. Atributul adjectival poate preceda sau urma
elementul regent, cu excepţia celor exprimate prin numerale cardinale sau
adjective pronominale nehotǎrâte, negative, interogative şi relative, care
stau
întotdeauna înaintea elementului regent.
Observaţii 1. Atributul substantival prepozişional poate fi confundat uneori cu un
complement: Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania. (din
Vidra – aici este atribut, nu complement) Tocmisem din Vidra un om ...
(din Vidra- aici este complement)
2. Atributul pronominal în dativ , atunci când stǎ în faţa unui verb, poate
fi confundat cu un complement indirect. El este atribut când dupǎ verb
urmeazǎ un substantiv, de obicei articulat, cǎruia îi putem adǎuga un
adjectiv posesiv sau un pronume personal, de aceeaşi persoanǎ cu
pronumele în dativ:
Ei-am citit cartea = Am citit cartea ta.
Pronumele are funcţie de complement indirect, când putem adǎuga, în
faţa sau în urma verbului, forma accentuatǎ a pronumelui personal în
dativ: mie, ţie, lui, sieşi, nouǎ, vouǎ, lor.
Ei-am citit o carte. = Eie Ii-am citit o carte.
 Propoziţia subordonatǎ atributivǎ (AT)

Rolul în frazǎ Corespunde unui atribut şi determinǎ un substantiv, pronume sau altǎ parte
de vorbire cu caloare de substantiv din propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Substantiv:
determinat de Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgǎtoare şi limpede ca
subordonata cristalulu, în care se oglindeçte cu mâhnire cetatea NeamIului de atâtea
atributivǎ veacuri. (Ion Creangǎ)
• Pronume:
Am vǎzut ceva1/ ce ne intereseazǎ pe toIi.2/
• PǎrIi de vorbire substantivizate:
Sǎ-ţi aminteşti de rǎul1/ ce mi-ai fǎcut.2/
Al doilea1/ care a întârziat2/ a avut mult de aşteptat./
Felul Dupǎ sensul lor şi punctuaţia din frazǎ, subordonatele atributive sunt de
atributivelor douǎ feluri:
1 Atributivǎ explicativǎ sau izolatǎ, care adaugǎ, în frazǎ, o informaţie
suplimentarǎ referitoare la cuvântul determinat, poate lipsi şi se desparte
prin virgulǎ de propoziţia regentǎ. Sunt întotdeauna explicative (izolate)
propoziţiile atributive care determinǎ:
• Substantive proprii:
Nu ştia nici Vasile,1/care çtie de toate,2/ unde s-au dus ceilalţi.3/
• Pronume personale:
Voi,1/ care v-aIi pregǎtit pentru competiIie,2/ ştiţi1/ ce înseamnǎ
pregǎtirea pentru un concurs.3/

2. Atributiva determinativǎ sau neizolatǎ identificǎ cuvântul determinat sau

exprimǎ o trǎsǎturǎ a acestuia, absolut necesarǎ pentru înţelesul frazei şi de
aceea nu poate lipsi, cǎci sensul acesteia ar fi incomplet; nu se desparte prin
virgulǎ de propoziţia regentǎ. Sunt întotdeauna determinative (neizolate):
• Subordonatele atributive care urmeazǎ dupǎ un substantiv articulat
precedat de prepoziţie:
Am ajuns pânǎ la locul1/ unde animalul a dispǎrut.2/
• Subordonatele atributive care urmeazǎ dupǎ substantive cu rol de
apoziţie:
Ei au obţinut note bune,1/ fapt care ne bucurǎ.2/
• Subordonatele atributive introduse prin conjuncţii
subordonatoare: Se vǎd şi acum urmele1/ cǎ animalul a trecut pe
aici.2/
Elementele • Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât (câte, câIi, câte) cu
joncţionale sau fǎrǎ prepoziţii:
Dupǎ lupte seculare1/ care au durat aproape treizeci de ani 2/ iatǎ
visul nostru împlinit.1/ (I.L.Caragiale)
Bunicul mi-a povestit dramele1/ pe care le-a trǎit în rǎzboi.2/
• ConjuncIii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca.....sǎ, dacǎ:
Sǎ mor cu siguranţa1/ cǎ opt ani de zile m-ai amǎgit,2/ cǎ nu m-ai
iubit niciodatǎ.3/ (I.L.Caragiale)
Mi-a venit gândul1/ sǎ-l pândesc pe întuneric.2/
?i-a pus întrebarea1/ dacǎ poate câçtiga concursul.2/
• Adverbe relative: unde, când, încotro, cum.
Nu voi uita niciodatǎ satul1/ und am copilǎrit.2/
e
Nu voi uita niciodatǎ clipa1/ cân te-am vǎzut prima datǎ.2/
d
 Dar eu mǎ lupt cu gândul1/ cu sǎ-i port de cheltuialǎ.2/ (Ion
m
Creangǎ)

ObservaIie:
Propoziţiile atributive introduse prin adverbele relative unde, încotro,
când, cum urmeazǎ, de obicei, dupǎ substantive ce exprimǎ ideea de
loc (loc, localitate, stradǎ, ţarǎ, etc.), de timp (clipǎ, moment, zi, noapte,
sǎptǎmânǎ, an, epocǎ, etc.), respectiv de mod (fel, mod, împrejurare),
iar adverbele relative pot fi înlocuite cu pronume relative precedate de
prepoziţii:
Visul ei de tinereţe a rǎmas în taina poienii1/ de unde (din care) se
vedeau satele şi apele Orheiului.2/ (M. Sadoveanu)
Modul1/ cum (în care) a rezolvat problema2/ dovedeşte multǎ
inventivitate.1/
Topica • Stǎ dupǎ cuvântul (substantiv, pronume, parte de vorbire cu valoare
de substantiv) determinat (vezi exemplele de mai sus).
• Dacǎ cuvântul determinat nu ocupǎ ultimul loc în regentǎ,
subordonata atributivǎ apare intercalatǎ în structura propoziţiei
recente:
Sub cireşii sǎlbatici,1/ care coborau rǎdǎcinile cǎtre oasele
morIilor,2/ se fǎcu în lumina dimineţii tǎcere.1/ (M.
Sadoveanu)
Observaţii • Când elementul joncţional este un pronume relativ în cazul G.
(cǎrui, cǎrei, cǎror), el se acordǎ în gen çi numǎr cu substantivul
regent din faIǎ, iar articolul posesiv (al, a , ai, ale) se acordǎ cu
substantivul urmǎtor din propoziIia atributivǎ:
Am un coleg1/ al cǎrui rezultat îl cunoşti.2/ Am
un coleg1/ ale cǎrui rezultate le cunoşti.2/ Am o
colegǎ1/ al cǎrei rezultat îl cunoşti.2/ Am o
colegǎ1/ ale cǎrei rezultate le cunoşti.2/
• Propoziţia atributivǎ introdusǎ prin conjuncţia sǎ dupǎ o propoziţie
regentǎ în care apare verbul a avea + substantiv poate fi confundatǎ
cu o subordonatǎ completivǎ indirectǎ:
Abia avu putere1/ sǎ se stǎpâneascǎ.2/
Propoziţia (2) este o subordonatǎ atributivǎ (nu completivǎ
indirectǎ), pentru cǎ poate fi contrasǎ într-un atribut verbal:
Abia avu putere de a se stǎpâni.
• O propoziţie atributivǎ de tip special este propoziIia atributivǎ
apoziIionalǎ. Raportul sintactic apoziţional, situat la graniţa dintre
coordonare şi subordonare, poate fi exprimat în frazǎ:
o Prin pronumele relativ compus ceea ce (când propoziţia
atributivǎ apoziţionalǎ se referǎ la întregul conţinut al
regentei):
România a fǎcut paşi importanţi spre Europa, 1/ ceea ce va
avea urmǎri pozitive pentru toIi cetǎIenii Iǎrii.2/
o Cu ajutorul adverbelor explicative (adicǎ, anume, çi anume):
S-a ajuns la un consens,1/ adicǎ nimeni nu s-a opus.2/
 Verificaţi-vǎ cunoştinţele!
1. Identificaţi atributele, arǎtaţi felul lor şi precizaţi care este cuvântul determinat de ele:

a. Greierul, cântǎreţ neobosit al zilelor de varǎ, amuţise istovit, sub înǎlţimea

ocrotitoare a ierburilor. (Calistrat Hogaş)
b. Pe lângǎ el, cobora, chinuitǎ, singura cǎrare mai lesnicioasǎ celor câteva case de
oameni, întemeiate în acest cuib de vulturi. (Gala Galaction)
c. Nici tunarii de lângǎ Otopeni nu ştiuserǎ chiar în mod sigur ce rol jucase bǎtǎlia
lor în apǎrarea nu numai a capitalei, ci şi a altor puncte esenţiale ale situaţiei
militare. (Marin Preda)
d. puternicǎ suflare de vânt trecǎtoare şi iute, ca un glas de pieire, strecurându-se
printre frunzişuri, se stinse tânguios şi jalnic, în nesfǎrşitul umbros al
depǎrtǎrilor. (C. Hogaş)
e. Din streaşina munţilor, ce-nalţǎ marginea ţǎrii de la Severin pânǎ la Dorohoi,
râuri frumoase, dǎtǎtoare de viaţǎ şi nenumǎrate pâraie se despletesc, în cǎrǎri de
argint, peste-ntinsele şesuri ale Valahiei şi printre dealurile blânde ale Moldovei.
(A. Vlahuţǎ)

2. Spuneţi la ce mod sunt verbele cu funcţia sintacticǎ de atribut din textele urmǎtoare:

a. De ce, de ne-ce, nu ştiu; dar ştiu cǎ au pus pe fiecare bilet de închiriat.

(I.L.Caragiale)
b. Pomi suferind de gǎlbinare ne ies în drum. (L. Blaga)
c. El avu nesocotinţa de a pǎrǎsi aceastǎ minunatǎ poziţie şi de a lua în goanǎ pe
transilvǎneni. (N. Bǎlcescu)

3. Ce deosebire existǎ între atributele scrise cursiv, în privinţa acordului şi a felului

atributelor:

a. Creionul acesta este aici. Creionul acestuia este aici.

b. Casa mea este lânǎ şosea. Casa alor mei este lânǎ şosea.
c. Fiecare pǎrere este interesantǎ. Pǎrerea fiecǎruia este interesantǎ.
d. Niciun rǎspuns n-a fost corect. Rǎspunsul niciunuia n-a fost corect.
e. Cartea lor este curatǎ. Cartea alor lor este curatǎ.

4. Corectaţi greşelile de acord din enunţurile urmǎtoare:

a. Bǎiatului acesta i-am dat nişte cǎrţi care nu erau a mele.

b. Am povestit elevului cel harnic istorisirile auzite de la pǎrinţii mele.
c. Nişte caiete a tale şi nişte creioane ai sǎi erau pe masǎ.

5.Delimitaţi frazele, aflaţi propoziţiile atributive, stabiliţi elementul joncţional şi

cuvântul determinat din propoziţia regentǎ:

a. Mǎ gândeam la vremea când am cutreierat cu tine aceste locuri, când am mâncat ouǎ
rǎscoapte... (M. Sadoveanu)
b. Din coşurile înalte ale fabricilor gâlgâie rotocoale de fum ce se risipesc molatic în
zarea nesfârşitǎ. (A. Vlǎhuţǎ)
c. Am cerut lǎnuriri dacǎ bǎtrânii au de toate.
d. Prietenul meu a luat decizia sǎ treacǎ zilnic pe la bibliotecǎ şi sǎ împrumute cǎrţile
pe care nu le are în biblioteca personalǎ.
6. Identificaţi elementele joncţionale care introduce subordonatele atributive din
urmǎtoarele fraze şi stabiliţi funcţia sintacticǎ a acelora care au funcţie sintacticǎ în
propoziţia atributivǎ:

a. Munţii spre care cǎlǎtoresc atâtea nave fǎrǎ nume se vǎd în depǎrtare. (Geo Bogza)
b. Nu le mai faceţi ziduri unde sǎ-nchid-avere... (M. Eminescu)
c. ?i dupǎ mintea ce o aveam, ne-am fi întors înapoi atunci ... (Ion Creangǎ)
d. De atâtea ori avu impresia cǎ gura cuptorului se cascǎ uluitor, cǎ podul lunecǎ peste
jǎratec cu el cu tot. (Al. Sahia)
e. Regimentul primise ordin sǎ plece.

7. Prin extensie, transformaţi atributele scrise cu litere cursive din urmǎtoarele propoziţii în
subordonate atributive:

Luncile întinse de-a lungul râului erau rodnice.

.......................................................................................................................................................
Am lansat ideea organizǎrii unei excursii literare.
.......................................................................................................................................................
Scriitorul a vizitat satul natal.
.......................................................................................................................................................
Elevul silitor este apreciat de profesori.
.......................................................................................................................................................
Poezia cititǎ mi-a creat mare satisfacţie.
.......................................................................................................................................................

8. Care din propoziţiile introduse prin pronumele relative ce şi care sunt atributive?

a. ?tiu ce vrei sǎ spui.

b. Nu-i chiar rǎu ce propui.
c. Pǎrerea ce mi-am fǎcut-o despre tine rǎmâne valabilǎ.
d. Nu se ştie care va învinge.
e. Sportivul care persevereazǎ vǎ ajunge campion

9. Identificaţi greşelile de acord din frazele urmǎtoare şi corectaţi-le:

a. Aceastǎ carte a cǎror pagini sunt învechite a fost cititǎ şi de mine.

b. ?tiu cǎ e o carte în al cǎrui cuprins gǎseşti multe lucruri folositoare.
c. Am un vecin a cǎrei cǎţel este simpatic.
d. Colega a cǎrui pǎrinţi au plecat trǎieşte singurǎ.
e. Profesorul a cǎrei comportament este dur nu este agreat de elevi.
 Complementul direct (Cd)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ obiectul asupra cǎruia se
exercitǎ acţiunea exprimatǎ de un verb tranzitiv (locuţiune verbalǎ
tranzitivǎ) sau rezultatul acesteia.
Cuvântul regent • Verb tranzitiv:
Cunosc un loc liniştit în valea umbritǎ.
• LocuIiune verbalǎ:
Am bǎgat de seamǎ neliniçtea ta.
• InterjecIie tranzitivǎ (iatǎ, iaca, uite):
Iatǎ drumul cel bun!
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ cu sau fǎrǎ prepoziţie:
complementului ?i aceastǎ istorisire am scris-o în liniştea unei prisǎci. (M.
direct Sadoveanu)
Agripina suia din greu ajutând pe Mǎriuca şi pe Vlad şi ferind pe
Pǎunaç din poalǎ. (Gala Galaction)

• LocuIiune substantivalǎ:
Urǎsc statul de vorbǎ fǎrǎ folos.

• Pronume (de diferite tipuri, cu excepIia celui de întǎrire) în cazul

acuzativ cu sau fǎrǎ prepoziţe:
Eu vǎ aştept în ograda bisericii. – pron. personal fǎrǎ prepoziţie;
Pe noi nu ne intereseazǎ problema voastrǎ. – pron. pers. cu
prepoziţie;
S-a înscris pe sine primul. – pronume
reflexiv; Cheamǎ-i şi pe ai mei. – pron.
posesiv;
Pe aceçtia nu i-am vǎzut niciodatǎ. – pron. demonstrativ;
Pe fiecare îl intereseazǎ ceva. – pronume
nehotǎrât; N-am spus nimic pǎrinţilor. – pronume
negativ;
Pe care vrei? – pronume interogativ;
Spune-mi1/pe care vrei.2/– pronume relativ;
Pe dumnealui nu-l învinuim. – pronume de politeţe.

• Numeral substantivizat:
Pe cei doi i-am întâlnit în parc.
Pe al doilea îl cunosc de anul trecut.
I-am invitat pe amândoi.

• Verb la modul nepersonal:

Nu ştie a scrie corect. – infinitiv;
Aud cântând pe stradǎ. – gerunziu;
Încǎ n-am terminat de învǎIat. – supin.

• Adverb substantivizat:
Mi-ai fǎcut un bine cu asta.

• InterjecIie:
Am auzit un trosc!
Topica În mod obişnuit, stǎ dupǎ cuvântul determinat.
Punctuaţia Nu se desparte niciodatǎ de verbul regent sau de locuţiunea verbalǎ
tranzitivǎ.
Observaţii 1. Complementul direct se construieçte fǎrǎ prepoziIia pe când este
exprimat prin:
• Substantiv comun:
Îmi place muzica lui Mozart.
• Substantiv propriu articulat:
Iubesc mult Dunǎrea şi
CarpaIii.
• Pronume personal sau reflexiv, forme neaccentuate:
Nu te vom uita nicicând.
Prea mult se laudǎ.
• Adjectiv substantivizat prin articol hotǎrât
enclitic: Iubesc frumosul în artǎ.

2. Complementul direct se construieçte cu prepoziIia pe când este

exprimat prin:
• Substantiv propriu nume de persoanǎ sau de animal:
L-am zǎrit pe Dan în mulţime.
Îl iubesc mult pe Grivei.
• Pronume personal çi reflexiv, forme accentuate, pronume posesiv,
de politeIe, demonstrativ, nehotǎrât, negativ, interogativ, relativ:
Pe tine te cunoaşte multǎ lume.
Se laudǎ pe sine tot timpul.
I-am întǎlnit pe ai tǎi la teatru.
Pe ceilalIi îi ştii şi tu.
Ai mai cunoscut şi pe altcineva acolo.
N-ai vǎzut pe nimeni acolo?
Pe cine ai invitat la aniversarea ta?
Nu ştim1/ pe cine sǎ votǎm.2/
• Numeral substantivizat:
Îi cunosc foarte bine pe amândoi.
• Substantiv comun identic cu subiectul açezat înaintea verbului
tranzitiv:
Cui pe cui se scoate.
• Substantiv precedat de numeral:
I-am întâlnit pe cei doi colegi ai tǎi.
• Adjectiv substantivizat prin articol
nehotǎrât: Toatǎ familia îl rǎsfaţǎ pe cel mic.
• Când se citeazǎ un cuvânt:
El pronunţǎ altfel pe „ǎ”.
A uitat sǎ scrie pe „çi”.
• Substantiv comun, identificat de vorbitor (denumeşte gradul de
rudenie, profesiunea, funcţia sau rangul social):
L-am vǎzut pe dirigintele nostru.
Ioana o ajutǎ zilnic pe mama.
Muncitorii îl apreciazǎ pe acest inginer.

3. Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o formǎ

neaccentuatǎ a pronumelui personal.
• Reluarea complementului direct este obligatorie când acesta stǎ
înaintea verbului tranzitiv şi este exprimat prin substantiv comun
articulta cu articol hotǎrât sau este construit cu prepoziţia pe:
Poveçtile acestea le ştiu de la bunica.
 Pe tine te cunoaşte tot oraşul.
Pe LuminiIa o apreciazǎ toţi colegii.
• Anticiparea complementului direct este obligatorie când este
exprimat prin pronume personal, reflexiv, posesiv şi demonstrativ:
Eu l-am vǎzut pe el în faţa bibliotecii.
El se laudǎ pe sine în mod
exagerat. Nu le-am vǎzut pe ale
voastre.
Nu i-a întrecut pe ceilalIi.
 Propoziţia subordonatǎ completivǎ directǎ (CD)

Rolul în frazǎ Coresounde unui complement direct şi aratǎ obiectul asupra cǎruia se
exercitǎ acţiunea unui verb din propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Verb (locuIiune verbalǎ) tranzitiv:
determinat Eu cred1/ cǎ veçnicia s-a nǎscut în sat.2/ (L.Blaga)
din Bǎgai de seamǎ1/ cǎ soarele fusese cu mult mai harnic decât
propoziţia mine.2/
regentǎ (Calistrat Hogaş)

• InterjecIie predicativǎ (iatǎ, iaca, uite):

Iatǎ1/ unde am ajuns!2/
Elemente • ConjuncIii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca ...sǎ,
joncţionale dacǎ.: Spune-i curat 1/ Cǎ m-am însurat.2/
(Mioriţa)
Am învǎţat1/ sǎ preIuiesc lucrurile valoroase.2/
Întâmplarea a fǎcut1/ ca el sǎ devinǎ vecinul meu.2/
L-am întrebat1/ dacǎ mai vine pe la noi.2/

• Pronume relative sau nehotǎrâte: care, cine, ce, cât (câtǎ, câte,
câIi), oricine, oricare, orice, ceea ce:
Am decis1/ care dintre noi va pleca.2/
Rǎmâne de vǎzut1/ cine este acest strǎin.2/
Vitoria le povesti1/ ce fǎcuse,2/ ce vǎzuse3/ şi ce aflase la Suha, în
partea cealaltǎ a muntelui.4/ (M. Sadoveanu)
Ne-a relatat1/ ceea ce a vǎzut.2/
Poliţia rutierǎ amendeazǎ1/ pe oricine nu respectǎ regulile de
circulaIie.2/

• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (câtǎ, câIi, câte):

Nu ştim precis1/ care drum este mai puIin anevoios.2/
L-am întrebat1/ cât timp va rǎmâne la noi.2/

• Adverbe relative:
unde a unde, când, cum, încotro,
1 2
cât: Nu ştim /
cân s plecat. /
Am aflat1/ d e va întoarce.2/
Am înţeles1/ cu se rezolvǎ aceastǎ problemǎ.2/
Vezi1/ cât stai acolo.2/
Topica De obicei stǎ dupǎ propoziţia regentǎ.
Punctuaţia Când stǎ dupǎ propoziţia regentǎ nu se desparte prin virgulǎ de regentǎ.
Când stǎ înaintea regentei, de obicei, se desparte prin virgulǎ de regentǎ.
Observaţii 1. Propoziţiile completive directe introduse prin pronume sau adjective
pronominale relative çi nehotǎrâte referitoare la persoane şi însoţite de
prepoziţa pe, dacǎ stau în faţa regentei, sunt relauate în mod obligatoriu
sau, dacǎ stau dupǎ regentǎ, sunt anticipate (facultativ) printr-un pronume
personal în cazul acuzativ, formǎ neaccentuatǎ, açezat în propoziIia
regentǎ:
Pe cine te ajutǎ1/ sǎ-l ajuţi şi tu.2/
Sǎ-(l) ajuţi şi tu1/ pe cine te
ajutǎ.2/
2.Pe lângǎ verbele a anunIa, a asculta, a examina, a întreba, a interoga, a

40
învǎIa, a ruga, a sfǎtui, a vesti pot apǎrea atât un complement direct, cât şi o

41
propoziIie completivǎ directǎ sau chiar douǎ propoziIii completive directe, dintre care una se referǎ la o persoanǎ
Ne-a învǎţat1/ sǎ patinǎm.2/

Cd CD
Am întrebat1/ pe oricine am întâlnit în cale2/ unde se aflǎ cetatea
medievalǎ.3/
Pe cine am întrebat? – pe oricine am întâlnit în cale;
Ce am întrebat? – unde se aflǎ cetatea medievalǎ.
 Verificaţi-vǎ cunoştinţele!
1. Identificaţi complementele directe şi stabiliţi partea de vorbire prin care ele sunt
exprimate:

a. Vede arzând pe el casa şi i-a lene sǎ iasǎ. (Folclor)

b. Maria nu rǎspunde nimic la aceste din urmǎ cuvinte. (N. Filimon)
c. ?i din ceasul acela, au început a vorbi ele între ele... (Ion Creangǎ)
d. Bun staroste mi-am gǎsit. (Ion Creangǎ)
e. Pe câmp o moale cǎldurǎ / Mǎ urmǎreşte statornic. (L.Blaga)

2. Explicaţi de ce unele complemente directe sunt construite cu prepoziţia pe şi altele fǎrǎ

prepoziţia pe. Arǎtaţi ce loc ocupǎ ele faţǎ de regentul lor.

a. Eu sǎ te întreb pe dumneata, nu dumneata pe mine. (I.L.Caragiale)

b. Amicul meu salutǎ foarte familiar pe domnul din trǎsurǎ. (I.L.Caragiale)
c. Personalul trenului umblǎ forfota, examinând roatele tamponate cu toatǎ
presiunea. (I.L.Caragiale)
d. Ochii mei nu pǎrǎseau o clipǎ pe nevasta lui Lipan.(M. Sadoveanu)
e. Au poftit carne friptǎ pe grǎtar şi pâine albǎ. (M. Sadoveanu)

3. Gǎsiţi complementele directe, spuneţi prin ce sunt exprimate şi explicaţi reluarea sau
anticiparea lor prin pronume personale neaccentuate:

a. Rǎscoala am stârnit-o noi toţi, satul întreg. (Zaharia Stancu)

b. Nu-l vǎzusem de mult pe domnu Trandafir. (M. Sadoveanu)
c. Sǎlǎţile din grǎdina ursului, pielea şi capul cerbului le-a dus la stǎpânu-sǎu cu
toatǎ inima... (Ion Creangǎ)
d. Pe mine, odinioarǎ, pasǎrea asta m-a prigonit mult. (Vasile Voiculescu)

4. Spuneţi de ce în unele propoziţii de mai jos complementul direct este reluat şi în

altele nu:

a. L-am vǎzut pe colegul meu.

b. Am vǎzut un coleg.
c. Mǎ duc la şcoalǎ.
d. M-a chemat mama.
e. Pe mine nu m-a chemat nimeni.
f. Nu-l vǎd pe Ion.
g. Nu vǎd munţii.

5. Subliniaţi predicatele, delimitaţi frazele în propoziţii, stabiliţi subordonatele completive

directe şi cuvintele determinate de ele din propoziţiile regente:

a. Am fǎcut ce am crezut cǎ trebuie sǎ fac. (I.L.Caragiale)

b. întrebǎ dincotro vine şi mai ales unde are de gând sǎ poposeascǎ. (M. Sadoveanu)
c. Nu ştiu dacǎ cunoaşte careva dintre cei mai tineri unde a fost prisaca lui Buburuz.
(M.Sadoveanu)
d. Iar strǎinii îl întreabǎ iar, dar cu glasurile cu totul schimbate şi cu altǎ luminǎ în
ochi, de unde-i şi la ce şcoalǎ a învǎţat, cum îşi ptrece viaţa.
 Complementul indirect (Ci)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ obiectul cǎruia i se atribuie o
acţiune, o însuşire sau o caracteristicǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat M-am întâlnit cu el la teatru.
La ora de literaturǎ am vorbit despre nuvelǎ.
I-am împrumutat bani lui Vasile.

• LocuIiune verbalǎ:
Dǎdu foc curIii de la Murgeni el singur, cu mâna lui. (M.
Sadoveanu)
Çi-a dat seama de greçeala fǎcutǎ.

• Adjectiv:
Mi-e inima de lacrimi plinǎ. (G. Coşbuc)
Acesta este un obiect necesar familiei.

• Adverb:
Ei sunt gata de plecare în câteva minute.
E rǎu de ei.

• Interjecţie:
Vai de masul nostru. (Ion Creangǎ)
Exprimarea Substantiv:
complementului o În cazul dativ:
indirect Acuşi îi spun mamei cǎ mǎ duc la cǎlugǎrie. (Ion
Creangǎ) S-a adresta respectuos colegilor.
o În acuzativ (cu prepoziţiile cu, la, de la, fǎrǎ, despre, din,
etc.) În zadar vrea sǎ ia parte / ?i el la discuIie. (G.
Topârceanu) Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea
lui Caţavencu. (I.L.Caragiale)
o În gentiv (cu prepoziţiile împotriva, asupra, contra,
etc.): Ar trebui sǎ luptǎm împotriva nedreptǎIilor.

Adjective:
o Adjective propriu-zise sau provenite din participiu (la cazul A. cu
prepoziţiile de, din, la, în):
Din alb s-a fǎcut roşu.
Din necugetat a devenit om cu stǎpânire de sine.
o Adjective pronominale posesive cu prepoziIiile specifice
genitivului (împotriva, asupra, deasupra, contra):
Toţi s-au ridicat împotriva noastrǎ.

Pronume în cazurile:
o Dativ:
Lui (dumnealui, alor mei, acestuia, fiecǎruia ) i-am dat o carte.
Nimǎnui nu am vorbit despre cele vǎzute.
Cui ai vorbit despre cele vǎzute?
o Acuzativ cu prepoziIie (de, despre, cu, fǎrǎ, etc.):
Mi-e dor de el (de dumnealui, de ai mei, de acela, de fiecare).
Se gândeşte numai la sine.
 Nu mi-a vorbit de tine.
De cine îţi aminteşti dintre ei?
Nu se teme de nici unul dintre ei.
o Genitiv:
Am luptat împotriva lui (împotriva dumnealui, împotriva alor mei,
împotriva acestora, împotriva fiecǎruia).
Contra cui ai votat?
Împotriva nimǎnui nu am vorbit.

Numeral substantivizat:
Mǎ gândesc mereu la trei dintre colegii
mei. Mi-am amintit numai de al doilea
dintre ei.

Verb la modurile:
o Infinitiv:
Eram totuşi departe de a ghici drama petrecutǎ fulgerǎtor.
o Gerunziu:
Excursioniştii nu se mai sǎturau admirând peisajul.
o Supin:
S-a apucat de învǎIat abia acum.
Topica Poate sta atât dupǎ, cât şi înaintea cuvântului determinat:
Mi-ai promis cǎ nu mai vorbeşti despre asta.
De la arcul Carpaţilor am înţeles cǎ putem visa. (Nichita Stǎnescu)
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulǎ de cuvântul determinat.
Observaţii 1. Cele mai frecvente verbe, expresii verbale şi adjective care se
construiesc cu complemente indirecte sunt: a colabora (la), a se gândi
(la), a consta (în), a se pricepe (la), a rezulta (din), a se bucura (de), a se
mulIumi (cu), a se teme (de), a fi demn (de), a fi mândru (de), a fi dispus
(la), a fi satisfǎcut (de), a fi hotǎrât (la), etc. În parantezǎ sunt trecute
prepoziţiile care leagǎ complementul indirect de cuvântul regent.
2. În funcţie de poziţia faţǎ de cuvântul regent, complementul indirect în
cazul dativ poate fi reluat sau anticipat printr-un pronume personal,
forma neaccentuatǎ:
o Se reia complementul indirect exprimat prin substantiv sau
pronume ori de câte ori este aşezat înaintea cuvântului regent:
Cǎlǎtorului îi şade bine cu drumul.
o Complementul indirect este anticipat atunci când este exprimat
printr-un substantiv nume de persoanǎ sau prin pronume şi stǎ
dupǎ cuvântul regent:
I-am restituit colegului cartea împrumutatǎ.
Mama i-a cântat copilului un cântec de
leagǎn.
 Propoziţia subordonatǎ completivǎ indirectǎ (CI)

Definiţia Este subordonata care îndeplineşte în frazǎ funcţia de complement indirect

pe lângǎ cuvântul determinat din regentǎ.
Cuvântul • Verb sau locuIiune verbalǎ:
determinat din Mǎ tem1/ cǎ n-am sǎ te mai vǎd...2/ (Nichita Stǎnescu)
propoziţia Se gândea1/ sǎ plece mai repede.2/
regentǎ Nu şi-a dat seama1/ ce a fǎcut.2/
Mi-am adus aminte1/ de ce mi-ai spus atunci.2/

• Adjectiv sau locuIiune adjectivalǎ:

Nevasta era bǎnuitoare şi deprinsǎ1/ sǎ tresarǎ la orice înIepǎturǎ.2/
(M.Sadoveanu)
Nu era în stare1/ sǎ scoatǎ o vorbǎ înIeleaptǎ.2/

• Adverb:
Minodora se cuibǎrise pe un scǎunel, jos, gata1/ sǎ sarǎ oricând.2/
(M. Sadoveanu)

• InterjecIie:
Vai1/ de cine nu se pregǎteçte cumsecade.2/
Bravo1/ cui învinge.2/
Elemente • ConjuncIii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca ...sǎ, dacǎ, de, etc.:
joncţionale Abia mâine vom fi siguri1/ dacǎ vom participa la
concurs.2/ M-am gândit1/ sǎ-i fac o surprizǎ.2/
Sunt convins1/ cǎ vom reuçi împreunǎ.2/

• Pronume relative: care, cine, ce, cui, ceea ce, cât (câtǎ, câIi, câte):
Am spus povestea1/ cui m-a ascultat.2/
M-am gândit1/ cine putea face aça ceva.2/
Ei nu s-au gândit1/ câIi sǎ invite la banchet.2/

• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (câtǎ, câIi,

1
câte): Ei nu s-au gândit
câIi / oaspeIi sǎ invite la banchet.2/
Sunt satisfǎcut1/ de r zultate ai obIinut.2/
Nu ne-am hotǎrâtce1/ e direcIie sǎ
mergem.2/ în

• Pronume çi adjective pronominale nehotǎrâte: oricine, orice,

oricare, oricât:
de
Se teme1/ oricine îl ameninIǎ.2/
Acord atenţie / oricu spune adevǎrul.2/
1

Se teme1/ i animal se apropie de el.2/

• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro:

Gândeşte-te1/ cum se poate rezolva aceastǎ problemǎ.2/
El nu s-a hotǎrât1/ când sǎ plece2/, încotro sǎ se îndrepte3/ şi unde
sǎ se opreascǎ pentru odihnǎ.4/
Topica Poate sta înainte, cât şi dupǎ regentǎ:
De ce mi-ai spus tu1/ îmi aduc aminte mereu.2/
Îmi aduc aminte mereu1/ de mi-ai spus tu.2/
ce
Punctuaţia Indiferent de poziţia pe care o ocupǎ în frazǎ, nu se desparte prin virgulǎ
de propoziţia regentǎ.
Observaţii Cu verbul a-çi aminti şi cu locuţiunea verbalǎ a-çi aduce aminte se pot
construi atât subordonate completive directe, cât şi subordonate
completive indirecte:
• Subordonatǎ completivǎ directǎ:
Mi-am amintit1/ când am fost ultima oarǎ la voi.2/
I-am adus aminte1/ cǎ plecarea nu se poate amâna.2/

• Subordonatǎ completivǎ indirectǎ:

Mi-am amintit1/ de mi-ai vorbit atunci.2/
ce
Mi-am adus aminte1/ de mi-ai vorbit atunci.2/
ce
 Verificaţi-vǎ cunoştinţele!
1. Identificaţi complementele indirecte şi cuvintele determinate de ele din textele
urmǎtoare:

a. De învǎţǎtura aceasta veche a bunicului uitasem... (M. Sadoveanu)

b. Orheianu se opri şi zise c-un fel de mulţumire, rotindu-şi ochii asupra tuturor
celor de faţǎ. (M. Sadoveanu)
c. Astfel atenţi / La tot şi la toate / Am învǎţat mereu / Sǎ fim veşnici. (Marin
Sorescu)
d. Iar tu de omor / Sǎ nu le spui lor. / Sǎ le spui curat / Cǎ m-am însurat / C-o
mândrǎ crǎiasǎ / A lumii mireasǎ. (Mioriţa)
e. Zǎrile de farmec pline / Strǎlucesc în luminiş. (G. Coşbuc)
f. Adu-ţi aminte de mama ta şi de tatǎl tǎu, când şezi în mijlocul celor mari. (Folclor)

2. Explicaţi reluarea şi anticiparea complementului indirect prin pronume personal

neaccentuat în dativ:

a. Unora din bǎieţi le da teme, pe alţii îi asculta. (M. Sadoveanu)

b. Bǎtrânelului îi dǎdu întâi ocol. (M. Sadoveanu)
c. Nevestei mele sǎ-i mai spui / Sǎ-mi cumpere o coasǎ. (G. Coşbuc)
d. Lui Bologa îi era scârbǎ, cu Gross în frunte. (liviu Rebreanu)
e. Îi dǎ zestre Petruţii şase boi. (Camil Petrescu)

3. Alcǎtuiţi câte trei propoziţii în care sǎ fie complemente indirecte exprimate prin verbe
la supin, substantive şi pronume în genitiv precedate de prepoziţii şi/sau locuţiuni
prepoziţionale.

4. Analizaţi morfologic şi sintactic cuvintele scrise cursiv: Din parte-mi, fiecare sǎ sǎ

facǎ ce vrea, dar spuneţi-mi cum o s-o scoateţi la capǎt în felul acesta.

5. Identificaţi predicatele, delimitaţi frazele în propoziţii, aflaţi subordonatele

completive indirecte, analizaţi morfologic regentul şi elementul joncţional:

a. Îmi aduc aminte cum s-a fǎcut o searǎ caldǎ şi luna se ridica deasupra livezilor,
în rǎsǎrit. (M. Sadoveanu)
b. Nu-ţi dai seama cǎ eu îţi vreau binele... (G.Cǎlinescu)
c. Rǎcni din rǎsputeri, gata sǎ-şi piardǎ echilibrul (Titus Popovici)
d. ?i dintr-o datǎ, se mirǎ singur cât era de bucuros cǎ venise aici. (Titus Popovici)
e. Uletul apei ne sileşte sǎ vorbim tare. (Al. Vlahuţǎ)
f. Pe urmǎ povesteşte cui are vreme sǎ-l asculte. (I.L.Caragiale)

6. Spuneţi ce fel de subordonatǎ este fiecare introdusǎ prin pronumele relativ cine:

a. Nu se ştie cine a venit.

b. Întrebarea este cine a venit.
c. Nu-mi dau seama cine a venit.
d. Nu ştiu cine a venit.
 Complementul circumstanţial de loc (Ccl)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ:

• Locul acIiunii:
O doinǎ plânge sus pe culme. (O. Goga)
• DirecIia acIiunii:
Un salcâm privi spre munte. (G. Topârceanu)
• Punctul de pornire al acIiunii:
... i se pǎru cǎ îl loveşte în faţǎ rǎcoarea apelor pornite de la munte.
(Fǎnuş Neagu)
• Limita spaIialǎ:
... omoarǎ calul dacǎ o ţine aşa pânǎ la pod. (F. Neagu)
• SpaIiul strǎbǎtut:
Tot umblând din loc în loc, am ajuns cumva acolo.
Cuvântul • Verb:
determinat Am zǎrit luminǎ pe pǎmânt. (Marin Sorescu) (Vezi exemplele de
mai sus)
• LocuIiune verbalǎ:
Am luat-o la sǎnǎtoasa spre ogradǎ.
• Adjectiv:
Am un câine alb la picioare.
• InterjecIie:
Hai mai aproape!
Ţac, ţac prin copac / Fâş, fâş prin tufiç. (Folclor)
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ fǎrǎ prepoziIie (însoţit de un atribut
complementului cu sens cantitativ) sau cu prepoziIie ori locuIiune prepoziIionalǎ
circumstanţial (în, la, pe, dupǎ, între, lângǎ, din, spre, înspre, dinspre, dintre, de
de loc la, pânǎ la, de pe la, printre, peste, aproape de, departe de, dincolo
de): Ionel parcurge zilnic cinci kilometri.
S-a ivit pe culme toamna. (G.Topârceanu)
Plaja este aproape de port.
Ne-am odihnit dincolo de râu.

• Substantiv în cazul genitiv precedat de o prepoziIie (înaintea,

asupra, deasupra, îndǎrǎtul, înapoia, dedesubtul) sau de o
locuIiune prepoziIionalǎ (în faţa, în spatele, de-a lungul, în susul,
în stânga, etc.)
Avioanele zboarǎ deasupra norilor.
Tu nu ştii cǎ peştele merge numai în susul apei? (F.Neagu)
Grǎdinile sunt amenajate mai ales de-a lungul râului.

• Substantiv în cazul dativ (dativ

locativ): Rǎmâi locului!

• Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ precedat de

prepoziIii (înaintea, înapoia, îndǎrǎtul, asupra, deasupra) sau de
locuIiuni prepoziIionale (în faţa, în spatele, în jurul, în stânga,
etc.): El locuieşte asupra noastrǎ.
Domnul s-a aşezat în spatele vostru.
• Pronume în cazurile acuzativ çi genitiv, cu aceleaşi prepoziţii sau
locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv şi dativ posesiv,
precedat
de prepoziţii cu regim de genitiv:
 Ei locuiesc lângǎ noi (lângǎ dumnealui, ai noçtri, lânǎ aceçtia).
Ne-am aşezat în spatele lor (în spatele dumnealui, în spatele
alor noçtri, în spatele acestora, în spatele altora).
Înaintea cui ai stat la spectacol?
Am stat înaintea cui mi-a plǎcut.
În faIa nici unuia dintre voi nu am vǎzut cǎrţi sau caiete.
Cartea se aflǎ înainte-Ii.
?i le pusese înainte-çi.

• Numeral cu prepoziIie:
Creionul nu era în primul buzunar, ci în al doilea.

• Adverb de loc sau locuIiune adverbialǎ:

Vedeam Ceahlǎul la apus / Departe-n zǎri albastre dus. (G. Coşbuc)
Fugea de colo pânǎ colo.
În dreapta şi în stânga vezi brazi falnici.

Topica De obicei stǎ dupǎ cuvântul determinat.

Punctuaţia În mod obişnuit nu se desparte prin virgulǎ de cuvântul regent. Dar sunt
şi excepţii:
• Complementele circumstanţiale de loc coordonate prin
juxtapunere sau prin conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale cu
excepţia lui çi, ori, sau nerepetate, se despart prin virgulǎ:
Ieri am fost în oraş(,) în parc şi la stadion.
Nu l-am gǎsit nici în grǎdinǎ(,) nici în
curte.
• Complementul circumstanţial de loc cu sau fǎrǎ determinǎri,
aşezat între subiect şi predicat, se izoleazǎ între virgule dacǎ
subiectul este aşezat înaintea predicatului:
Copiii(,) aici(,) se pot juca în voie.
• Dacǎ subiectul este aşezat dupǎ predicat, complementul
circumstanţial de loc, intercalat între acestea, se izoleazǎ între
douǎ virgule dacǎ se insistǎ asupra lui:
Mergi(,) acolo(,) şi tu!
• Se desparte prin virgulǎ atunci când este aşezat altundeva decât
locul ocupat în mod normal de cǎtre complemente:
La çcoalǎ(,) profesorul ieri m-a pedepsit.
 Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de loc (CL)

Rolul în frazǎ Îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc arǎtând locul (

în sensul descris la complement) în care se petrece acţiunea din
propoziţia regentǎ.
Cuvântul
• Verb:
determinat
Vei pleca1/ unde îIi spun eu.2/
• LocuIiune verbalǎ:
A luat-o la fugǎ1/ încotr vedea cu ochii.2/
• InterjecIie:
Hai1/unde ne-am propus!2/
• Adjectiv:
Victorioasǎ,1/ oriunde joacǎ,2/ echipa a câştigat campionatul.1/
Elemente • Adverbe relative cu sau fǎrǎ prepoziIii (unde, de unde, pânǎ unde,
joncţionale încotro, dincotro, cât) sau compusele lor nehotǎrâte (oriunde,
orideunde, oriîncotro, oridincotro):
Und 1/ nu intrǎ medicul.2/
intrǎ soarele,
a vǎzutAcu / î ncotr
1 2
ochii.
plecat / umea de mare.2/
1 o
A umblat / priveçti,1/ vezi locuri pitoreşti.2/
cât e
• Pronume çi adjective pronominale relative: care, ce, cine, cât (câtǎ, câţi, câte) cu
prepoziţii: l
Plecǎm1/ Am fost c la ne-a invitat.2/
cine am dorit.2/
11
azaţi / /la hotel ne-a invitat.2/
Ne-am îndreptat
Ne-am îndreptat1/ce coleg ne-a invitat.2/
• Pronume çi adjective sprepronominale nehotǎrâte: oricine, oricare,
orice, oricât, cu prepoziţii:
Se duce cu plǎcere1/ la oricare îl cheamǎ.2/
Se duce cu plǎcere1/ la oricare coleg îl cheamǎ.2/
Elemente Uneori în regentǎ apare advertbul corelativ de insistenţǎ acolo:
corelative Unde nu gândeai,1/ acolo îl aflai.2/
în regentǎ Când adverbul acolo stǎ înaintea elementuli joncţional, nu se desparte prin
virgulǎ de acesta:
Departe de oraş, acolo1/ unde încep munIii,2/ s-a ridicat o cabanǎ
luxoasǎ.1/
Topica Stǎ, de obicei, dupǎ regentǎ. Când se insistǎ asupra ei, stǎ înaintea
regentei: Astǎzi ne putem duce1/ und vrem.2/
Unde vreau eu,1/ acolo sǎ mergi!2/
Punctuaţia Atunci când urmeazǎ dupǎ regentǎ, de obicei, nu se desparte prin virgulǎ.
Antepusǎ, despǎrţirea prin virgulǎ este obligatorie când apare corelativul
acolo:
Unde nici nu ne-am gândit(,)1/ acolo a apǎrut.2/
Dacǎ este intercalatǎ şi este aşezatǎ înaintea predicatului regentei, se
izoleazǎ prin virgule:
Elevii(,)1/ unde au vrut(,)2/ puteau merge în parc.1/
Observaţie Adverbele relative care introduc subordonate circumstanţiale de loc
îndeplinesc funcţia de complement circumstanţial de loc în propoziţiile
din care fac parte.

50
 Complementul circumstanţial de timp (Cct)

Definiţia Este partea secundarǎ a propoziţiei care determinǎ un verb (locuţiune

verbalǎ) predicativ sau nepredicativ, o interjecţie, un adverb sau un
adjectiv şi poate arǎta:
• Timpul acIiunii:
Asearǎ am vǎzut un film excepţional.
• Momentul începerii acIiunii:
A început de ieri sǎ cadǎ câte-un fulg.
• Durata în timp a acIiunii:
O zi întreagǎ te-am
aşteptat.
• FrecvenIa acIiunii:
De trei ori ţi-am spus povestea.
• Limita în timp a acIiunii:
Pânǎ mâine voi rǎmâne
aici.
Cuvântul • Verb predicativ:
determinat Sǎ pleci acum de aici!
• Verb nepredicativ:
Mergând zilnic la bibliotecǎ,s-a deprins cu cititul
• LocuIiune verbalǎ:
Asearǎ am stat de vorbǎ cu el.
• InterjecIie:
Hai acum cu mine.
• Adjectiv:
Echipa victorioasǎ atunci n-a mai fost capabilǎ de performanţǎ.
• Adverb:
Azi de dimineaIǎ a venit şi el.
Exprimarea • Substantive comune în cazul acuzativ fǎrǎ prepoziIie, fiind însoţite
complementului de obicei de adjective propriu-zise, de adjectivale pronominale
circumstanţial nehotǎrâte sau de numerale:
de timp A plecat în strǎinǎtate anul trecut.
A stat acolo toatǎ ziua.
Examenul a durat cinci zile.
A cǎlǎtorit astfel zile çi
nopIi.
• Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de
prepoziIii sau locuIiuni prepoziIionale (în, la, dupǎ, între, spre,
din, de la, pânǎ la, înspre, cǎtre, cu, de peste, pânǎ, înainte de, în
timp de, în vreme de, în jur de, aproape de) şi genitiv precedate de
prepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale (înaintea, asupra, în urma, în
timpul, în cursul, în vremea, de-a lungul, în mijlocul, etc.)
Ionel a sosit la şcoalǎ dupǎ colegi.
Pânǎ la examen mai avem timp.
Înainte de Paçti nu va veni.
În timp de rǎzboi oamenilor le este fricǎ.
În mijlocul iernii au rǎmas fǎrǎ lemne.
În timpul rǎzboiului s-au întâmplat tragedii.

• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv, precedate de aceleaçi

prepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale ca çi substantivele şi în
dativ- posesiv, precedate de prepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale
cu
regim de genitiv:
 Vom pleca de la şcoalǎ dupǎ el (dupǎ dumnealui, dupǎ ai noçtri,
dupǎ aceçtia, dupǎ toIi).
Dupǎ cine veţi pleca de la şcoalǎ?
Nu vom pleca de la şcoalǎ dupǎ nici unul dintre ei, ci înaintea lor.
Vom pleca acasǎ înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor
noçtri, înaintea acestora, înaintea tuturor).
Înaintea cui a sosit?
N-am aflat1/ înaintea cui a sosit.2/
A sosit înainte-Ii.

• Adjective pronominale posesive în acuzativ precedate de prepoziIii

çi locuIiuni prepoziIionale cu regim de genitiv:
Am sosit de la garǎ înaintea voastrǎ.
A învǎţat poezia înaintea mea.

• Adjective propriu-zise referitoare la vârstǎ, precedate de

prepoziţiia de, în cazul acuzativ:
Îl cunosc de mic pe vecinul meu.

• Numerale cardinale, ordinale çi colective, cu valoare

substantivalǎ, în cazurile acuzativ şi genitiv, precedate de aceleaşi
prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul:
Am ajuns la garǎ dupǎ cei doi (dupǎ cel de-al doilea, dupǎ
amândoi).
Am sosit înaintea celor doi (înaintea celui de-al doilea,
înaintea amândurora.

• Numerale adverbiale:
Azi noapte m-am trezit de douǎ ori.

• Verbe la modul:
o Infinitiv cu prepoziţia pânǎ şi locuţiunea prepoziţionalǎ
înainte de:
Pânǎ a veni tata, am citit lecţia.
Ai adormit înainte de a termina lecţiile.
o Gerunziu: Mergând spre şcoalǎ, m-am întîlnit cu el.
o Participiu: Ajuns acasǎ, m-am apucat de lecţii.

• Adverbe cu sau fǎrǎ prepoziIii çi locuIiuni adverbiale de timp

(acum, astǎzi, ieri, alaltǎieri, mâine, poimâine, niciodatǎ, odatǎ,
altǎdatǎ, asearǎ, astǎ-noapte, atunci, cândva, devreme, dis-de-
dimineaţǎ, dupǎ-amiazǎ, dupǎ-masǎ, îndatǎ, întotdeauna, oricând,
târziu, uneori, sau adverbe provenite din substantive: noaptea,
ziua, iarna, vara, primǎvara, duminica, lunea, vinerea, etc,)
Pǎrinţii mei vor sosi mâine.
Tata a plecat dis-de-dimineaIǎ de acasǎ.
Din când în când trece şi pe la noi.
Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ cuvântul determinat:
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaIa ninge iarǎ! (V.Alecsandri)
Am stat trei zile la Bucureşti.
Punctuaţia Complementul circumstanţial de timp exprimat prin verb la gerunziu,
aşezat la începutul propoziţiei, se desparte prin virgulǎ de restul enunţului:
Citind ziarul, am aflat ştiri interesante.
Observaţii Complementul circumstanţial de timp exprimat prin substantiv este
însoţit de numeral sau adjectiv (a treia zi, peste patru zile, peste puIini
ani, etc.) Aceste structuri trebuie analizate separat: numeralul sau
adjectivul este atribut pe lângǎ substantivul cu rol de complement
circumstanţial de timp.

Uneori complementul circumstanţial de timp este foarte apropiat de

complementul circumstanţial de loc:
Mi-a povestit în drum spre Iaşi.
 Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de timp sau temporalǎ (CT)

Rolul în Este subordonata care îndeplineşte în frazǎ funcţia de complement

frazǎ circumstanţial de timp, arǎtând momentul, durata, momentul începerii,
limita în timp sau frecvenţa acţiunii sau a unei însuşiri exprimate în
propoziţia regentǎ.
• Verb:
Cuvântul
Va veni1/ dupǎ ce çi-a terminat treaba.2/
determinat
• LocuIiune verbalǎ:
Çi-a adus aminte1/ cân a ajuns acasǎ.2/
• Adjectiv:
Învingǎtoare1/ cân a jucat cu Steaua,2/ echipa n-a mai mers aşa de
bine astǎzi.1/
• InterjecIie:
Hai1/ când poIi.2/
• Adverb:
Ieri1/ când ne-am întâlnit,2/ nu mi-ai spus nimic.1/
Felul În funcţie de ordinea în care se petrec cele douǎ acţiuni exprimate de
subordonatelor propoziţia regentǎ şi subordonatǎ, subordonata temporalǎ poate fi:
temporale • de anterioritate – acţiunea din subordonata temporalǎ se petrece
înainte de acţiunea exprimatǎ de regentǎ:
A plecat1/ dupǎ ce ne-am luat rǎmas bun.2/
• de simultaneitate – cele douǎ acţiuni se petrec în mod simultan:
Când învaIǎ,1/ nu-l deranjeazǎ nimeni.2/
• de posterioritate – acţiunea din subordonatǎ se petrece dupǎ
acţiunea exprimatǎ de propoziţia regentǎ:
Am ajuns la garǎ1/ înainte sǎ soseascǎ trenul.2/
Elemente • Adverbe relative (când, de când, pânǎ când, pe când, cum, cât):
joncţionale Multǎ vreme a trecut1/ de când nu ne-am întâlnit.2/
trecea lângǎPebisericǎ,1/ a dat nas în nas cu popa.2/
când at la noi,1/ n-a scos o vorbǎ.2/
Câ aaust trecut pǎrâul,1/ s-au odihnit la umbra unui copac.2/
t
• Adverbe nehotǎrâte (oricând, oricât, orişicând):
Oricând doreçti,1/ poţi veni la noi.2/
Poţi sta la noi1/ oricâ vrei.2/

• ConjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale (de, cǎ, pânǎ, cât timp, câtǎ vreme, de câte ori, de
îndatǎ ce, dupǎ ce, înainte ca sǎ, înainte sǎ, îndatǎ ce, în timp ce, în vreme ce, ori de câte
ori, pânǎ ce, pânǎ sǎ, pe când; dacǎ – numai în limbaj arhaic şi în limbajul popular):
ne-am odihnit puIin,1/ am pornit mai departe.2/ vine bunica la noi,1/ ne aduce cadouri.2/
Dupǎ
spus vestea,1/ a dispǎrut. 2
/ ce
Ori de câte vede1/ cǎ nu vine nimeni,2/ se apucǎ singur de
ori
Îndatǎ mi-
ce a
• Pronume sau adjective pronominale relative sau nehotǎrâte (cine,
Dacǎ
care, ce, cât, oricine, oricare) cu sau fǎrǎ prepoziţie:
Au sosit1/ înaintea cui doreau.2/
 Te-am aşteptat1/ pânǎ la orǎ am stabilit.2/
ce
Au sosit1/ înaintea doreau.2/
oricui
N-am sǎ te uit1/ câte zile voi trǎi.2/
Corelative în Uneori în regentǎ apare un adverb corelativ: atunci, imediat, îndatǎ, pe loc,
regentǎ tocmai, etc.:
Cum am intrat în camerǎ,1/ pe loc (imediat, îndatǎ) m-a luat la
întrebǎri.2/
Topica Poate sta atât în faţa, cât şi dupǎ regentǎ:
Când am terminat,1/ el era deja departe.2/
Echipa a pornit la drum1/ dupǎ ce bǎieIii s-au odihnit.2/
Punctuaţia Când stǎ în faţa regentei, se desparte prin virgulǎ de aceasta, iar când stǎ
dupǎ regentǎ, în mod obişnuit nu se desparte prin virgulǎ:
Când vine iarna,1/ natura îmbracǎ hainǎ albǎ.2/
Natura îmbracǎ hainǎ albǎ1/ cân vine iarna.2/
d
Observaţii • Adverbul relativ când nu este element relaţional specializat pentru
subordonatǎ temporalǎ. El poate introduce în frazǎ şi subordonatǎ:
o subiectivǎ: Se ştie1/ când vom porni la munte.2/
o predicativǎ: Întrebarea este1/ când vom porni la munte.2/
o pompletivǎ directǎ: ?tiu1/ când vom porni la munte.2/
o completivǎ indirectǎ: Mi-am adus aminte1/ când vom porni
la munte.2/
o atributivǎ: Întrebarea1/ când vom pleca la munte2/ mǎ
preocupǎ.1/

• Locuţiunile conjuncţionale în timp ce, în vreme ce, pe când pot

introduce şi subordonate opoziţionale:
Astǎzi este timp frumos,1/ în vreme ce ieri a plouat.2/

• Urmǎtoarele locuţiuni conjuncţionale introduc numai subordonate

temporale: dupǎ ce, imediat ce, îndatǎ ce, pânǎ sǎ, ori de câte ori.

• Uneori elementul relaţional este precedat de adverbe de întǎrire

(tocmai, chiar, mai ales, mai cu seamǎ) sau de restricţie (numai,
doar) care fac parte din subordonata temporalǎ:
... şi tocmai când eram hotǎrât a spune mamei toate aceste, 1/ iaca2/ şi
soarele rǎsare.3/ (Ion Creangǎ)

• Adverbul corelativ atunci poate preceda adverbul relativ când, dar

el face parte din propoziţia regentǎ:
Atunci1/ când te chem2/ vino la mine!1/
(Propoziţia (1) este regentǎ.)

• Foarte rar, elementele joncţionale când şi cǎ apar în propoziţia

regentǎ, dar se referǎ la subordonatǎ:
Erai un copil, când s-a întâmplat aceasta. (Când erai un copil, s-a
întâmplat aceasta.)
 Verificaţi-vǎ cunoştinţele!

1. Identificaţi complementele circumstanţiale de loc:

a. O iau prin dosul primǎriei şi o apuc pe maidan ca sǎ ies la bariera „Unirii”.

(I.L.Caragiale)
b. A trecut întâi o boare /Pe deasupra viilor, / ?i-a furat de prin ponoare / Puful
pǎpǎdiilor. (George Topârceanu)
c. În câteva clipe , uneltele de bucǎtǎrie de sub şandramaua putredǎ de-afarǎ îşi luarǎ
locul în tindǎ, pe prichici şi-n jurul hornului. (M. Sadoveanu)
d. Undeva un zbor se aude. (L.Blaga)
e. Acolo, lângǎ izvoarǎ, iarba pare de omǎt. (M.Eminescu)

2. Gǎsiţi complementele circumstanţiale de loc şi stabiliţi cazul pǎrţii de vorbire prin care ele
sunt exprimate:

a. Pe câmpu-ngheţat caii mureau... (N. Stǎnescu)

b. Am mers amândoi de-a lungul cheiului.
c. Noaptea o ptrecurǎ sfǎtuind împrejurul focurilor. (Al. Vlahuţǎ)
d. Agripina se opri locului. (Gala Galaction)
e. Vântul rostogolea praful neîncetat în jurul nostru.
f. Privi în juru-i cu obrazul deodatǎ împietrit. (M.Sadoveanu)

3. Identificaţi subordonatele circumstanţiale de loc, analizaţi morfologic regentul lor şi

spuneţi ce funcţie sintacticǎ au cuvintele prin care ele se introduc:

a. Te duci s-aduci pe stǎpân de pe unde-i sticlesc ochii şi petrece. (M. Sadoveanu)

b. Intraţi pe aleea de lilieci şi ajungeţi unde trebuie. (M. Sadoveanu)
c. De unde nu gândeşti, de acolo sare iepurele. (Folclor)
d. Oriîncotro te-i uita, vezi colori felurite. (N.Bǎlcescu)
e. Se uitǎ înapoi unde-şi lǎsase ghiozdanul şi pantofii. (Eugen Barbu)

4. Identificaţi elementele joncţionale care introduc subordonatele circumstanţiale de loc şi

corelativele din propoziţiile regente:

a. Unde prindea omul, acolo îl ocǎra. (I. Slavici)

b. Unde este vorbǎ multǎ, acolo e treabǎ scurtǎ. (Folclor)

5. Completaţi fraza cu o propoziţie regentǎ încât propoziţia secundarǎ sǎ fie, pe rând,

circumstanţialǎ de loc, subiectivǎ, completivǎ directǎ, completivǎ indirectǎ şi atributivǎ:
:................................................................ încotro se îndreaptǎ ea.

6. Identificaţi complementele circumstanţiale de timp şi arǎtaţi prin ce sunt exprimate:

a. O sǎptǎmânǎ, o lunǎ, un an de zile n-o sǎ mai vorbeascǎ decât de aventura asta.
(I.L.Caragiale)
b. Eu am ştiinţǎ cǎ fapta asta s-a petrecut ziua, la asfinţitul soarelui. (M. Sadoveanu)
c. Iarǎ pe marginea drumului, din când în când, dǎ de pietrarii care ciocǎnesc din zori de
zi pânǎ la apusul soarelui. (I.Slavici)
d. De la venirea mea cu a doua domnie şi pânǎ astǎzi, am arǎtat asprime cǎtre mulţi. (C.
Negruzzi)
e. În Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese încǎ moda mâncǎrilor alese. (C.
Negruzzi)
f. Pânǎ acum n-a lucrat nimic şi acuma şade. (Folclor)
7. Alcǎtuiţi trei propoziţii: douǎ cu complemente circumstanţiale de timp exprimate printr-un
substantiv çi un verb la infinitiv precedate de locuţiunea prepoziţionalǎ înainte de şi una cu un
complement circumstanţial de loc exprimat printr-un substantiv precedat de aceeaşi locuţiune
prepoziţionalǎ.

8. Analizaţi sintactic şi morfologic cuvântul sara:

a. Surǎ-i sara cea de toamnǎ. (M. Eminescu)

b. Sara pe deal buciumul sunǎ cu jale. (M.Eminescu)

9. Identificaţi subordonatele temporale din urmǎtoarele fraze; analizaţi morfologic elementele

joncţionale şi înlocuiţi-le cu altele fǎrǎ sǎ schimbaţi raportul temporal:

a. El se luptǎ voiniceşte pân’ce izbuti sǎ iasǎ din primejdioasa strâmtoare. (A.I.Odobescu)

b. De cum a dat în fapte de zori / Veneau cu fete şi feciori. (G.Coşbuc)
c. Cum se potoli deplin vântul, iatǎ sosi şǎtrarul prin ultimele scuturǎturi ale ploii.
(M.Sadoveanu)
d. Însǎ imediat ce pǎrǎrsi biroul dǎdu drumul îngrijorǎrii şi tensiunii. (Al Ivasiuc)

10. Delimitaţi propoziţiile, spuneţi în ce raport temporal - faţǎ de regentǎ – se aflǎ fiecare
propoziţie circumstanţialǎ de timp introdusǎ prin cum şi când:

a. Cucoşul, cum scǎpǎ din mâinile moşneagului, fugi de-acasǎ şi umbla pe drumuri,
bezmetic. (Ion Creangǎ)
b. Când ajunse cam prin mijlocul imaşului, Mitru se opri şi rǎsufle. (T.Popovici)
c. Când coboarǎ întunericul, lumini se aprind la ferestre. (Geo Bogza)

11. Alcǎtuiţi fraze cu subordonate circumstanţiale de timp introduse prin locuţiunile

conjuncţionale înainte (ca)...sǎ, pe datǎ ce, o datǎ ce, în vreme ce, în timp ce, câtǎ vreme, de
câte ori.

12. Ce fel de propoziţie este fiecare introdusǎ prin cât:

a. Nu ştiu cât e ceasul.

b. Întrebarea este cât costǎ marfa.
c. Timpul cât am stat la mare a fost minunat.
d. Nu m-am hotǎrât cât sǎ cer.
e. Nu se ştie cât este de mare.
f. Cât ne ţinem de treabǎ, ne merge bine.
 Complementul circumstanţial de mod (Ccm)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ cum se desfǎşoarǎ acţiunea
exprimatǎ printr-un verb sau cum se prezintǎ o însuşire.
Cuvântul • Verb la mod personal sau nepersonal:
determinat El se pricepe bine la rezolvarea problemelor.
Zicând în sinea lui ceva cu amǎrǎciune, a început sǎ se pregǎteascǎ
de drum.

• LocuIiune verbalǎ:
Mi-am dat seama uçor de cele întâmplate.

• Adjectiv:
Avea o barbǎ mare cât o bidinea.

• Adverb:
Vuietul pârâului acoperea destul de bine ţipetele lui.

• InterjecIie:
Hai repede acasǎ!
Felurile Complementul circumstanţial de mod este de trei
complementului feluri:
circumstanţial • Complement circumstanIial de mod propriu-zis:
de mod Elevul a intrat repede în clasǎ.
Vorbeşte frumos cu toatǎ lumea.
• Complement circumstanIial de mod
comparativ: Se comportǎ ca un om matur.
Aleargǎ repede ca vântul.
Este înalt cât casa.
• Complement circumstanIial de mod de mǎsurǎ:
Preţurile au crescut cu 25%.
Covorul este lung de doi metri.
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ fǎrǎ prepoziIie:
complementului Doarme buçtean.
circumstanţial S-a supǎrat foc.
de mod
• Substantiv în cazul acuzativ pecedat de o prepoziIie, locuIiune
prepoziIionalǎ sau de un adverb comparativ (a, ca, cu, fǎrǎ, dupǎ,
din, în, la, prin, între, în conformitate cu, potrivit cu, în raport de
(cu), în funcţie de, faţǎ de, în comparaţie cu, în chip de, la fel ca,
cât, decât, ca (şi):
Ei au fost întâmpinaţi cu multǎ
bucurie. A venit la noi fǎrǎ çtirea
pǎrinţilor lui. A rezolvat problema ca
çi vecinul.
S-a pregǎtit pentru serbare în funcIie de posibilitǎIile sale.
Miroase a busuioc.
Oraşul Tokio este mai mare decât Bucureçti.
• Substantiv în cazul genitiv precedat de propoziIie sau locuIiune
prepoziIionalǎ (împotriva, în baza, în lumina, în temeiul, pe
mǎsura):
El vorbeşte împotriva colegilor.
A fost condamnat în temeiul legii.
• Substantiv în cazul dativ cu prepoziIie (conform,
potrivit): Totul a decurs conform (potrivit) planului.

• Pronume în cazurile:
o acuzativ precedat de prepoziIii, de locuIiuni prepoziIionale sau de
adverbe comparative (aceleaşi ca în cazul substantivului:
A venit la noi fǎrǎ el (fǎrǎ dumnealui, fǎrǎ ai noçtri, fǎrǎ acela,
fǎrǎ orice).
Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru (în raport cu
celǎlalt).
El este mai mare decât mine (decât dumneata, decât al meu,
decât acesta, decât fiecare).
Decât cine e mai mare?
Nu ştiu1/decât cine e mai mare.2/
o genitiv precedat de prepoziIii sau locuIiuni prepoziIionale
(aceleaşi ca la substantive):
Deşi curentul era mare, a înotat împotriva lui.
Legea a fost adoptatǎ şi au acţionat în temeiul ei (în temeiul
acesteia).
o dativ precedat de prepoziIii sau locuIiuni prepoziIionale (aceleaşi
ca la substantiv) sau fǎrǎ prepoziIie:
A procedat contra lor (contra noastrǎ, contra acestuia, contra
dumnealui, contra fiecǎruia).
Potrivit cui a acţionat?
Este inferior lui ( dumnealui, celuilalt, alor noçtri, altora).

• Numerale:
o cu valaore
adverbialǎ: I-am
plǎtit triplat.
Am muncit însutit.
A frânt pâinea în douǎ.
o cu valoare substantivalǎ:
▪ în cazul acuzativ cu prepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale
(aceleaşi ca la substantiv):
A acţionat în conformitate cu cei patru.
Voi veni în funcIie de amândoi.
▪ în cazul genitv cu prepoziIie sau locuIiune prepoziIionalǎ
(aceleaşi ca la substantiv):
El vorbeşte împotriva celor doi.
Hotǎrârea afost adoptatǎ în temeiul celei de-a doua dintre
legi.
▪ în cazul dativ precedat de prepoziIii sau locuIiuni
prepoziIionale (aceleaşi ca la substantive):
A acţionat conform celor trei dintre colaboratori.
A procedat contra celor doi (contra celui de-al
doilea, contra amândurora).
Era mai cumsecade decât primul (decât cei doi,
decât amândoi).

• Verbe la modurile nepersonale:

o infinitiv precedat de prepoziIia fǎrǎ sau advrebul comparativ ca:
A plecat fǎrǎ a spune ceva.
A-ţi scrie temele e la fel de important ca a învǎIa.
 o gerunziu: Venea alergând spre mine.
o Participiu cu valoare adjectivalǎ precedat de adverbul comparativ
ca: Am rǎmas uimit ca lovit de trǎsnet.

• Adverbe sau locuIiuni adverbiale fǎrǎ prepoziIie sau precedate de

adverbe comparative cu valoare de prepoziIie:
Vorbeşte foarte repede.
M-am dus acolo cu de-a sila.
Era mai fericitǎ ca ieri.

• InterjecIie: ?i porenesc ei teleap-teleap.

Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ cuvântul determinat:
Fetele şi flǎcǎii, gǎtiţi frumos ... foiau prin sat. (I.Creangǎ)
Dumnealor, frumos gǎtite, ... aşteaptǎ cu nerǎbdare pe peronul din
urbea X. (I.L.Caragiale)
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulǎ de cuvântul determinat.
Observaţii 1. Când într-o propoziţie avem predicat nominal cu numele predicativ
exprimat prin adjectiv la gradul pozitiv sau comparativ de inegalitate
(superioritate sau inferioritate), complementul circumstanţial de mod este
cel de-al doilea termen comparativ:
Este atent ca çi mine.
Este mai atent decât mine.
Este mai puţin atent ca mine.

2. Adjectivul care stǎ dupǎ verb, dar se acordǎ în gen çi numǎr cu

substantivul sau cu complementul direct este element predicativ
suplimentar:
Noaptea se vestea grǎbitǎ. (C.Hogaş)
Cei rǎmaşi în picioare aşteptau încordaIi. (Fǎnuş Neagu)

3. Element predicativ suplimentar este şi verbul la modul gerunziu care

stǎ dupǎ verbul-predicat şi exprimǎ o acţiune paralelǎ şi simultanǎ cu
acesta:
Venea spre mine citind ziarul. (Venea spre mine1/ şi citea ziarul.2/)

60
 Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de mod (modalǎ) (CM)

Rolul în frazǎ Îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de mod , arǎtând cum
se
desfǎşoarǎ acţiunea sau cum se prezintǎ o însuşire exprimatǎ prin
propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat din A citit compunerea1/ cum a putut.2/
propoziţia • LocuIiune verbalǎ:
regentǎ A luat-o la sǎnǎtoasa1/ cât îl Iineau picioarele.2/
• Adjectiv:
Tu din tânǎr1/ precum eçti 2/ Tot mereu întinereşti.1/ (M.Eminescu)
• Adverb:
Mai bine sǎ fie1/ ce zice baba2/ decât ce aratǎ visul meu.3/
(M.Sadoveanu)
Felul şi • Subordonatǎ circumstanIialǎ modalǎ propriu-zisǎ – aratǎ fie
elementele modul cum se desrǎşoarǎ acţiunea exprimatǎ printr-un verb, fie
joncţionale calitatea sau cantitatea unei acţiuni sau însuşiri. Este introdusǎ
prin: cum, precum, cât, dupǎ cât, ce, fǎrǎ sǎ.
În caz de incendiu fiecare se salveazǎ 1/ cum poate.2/
Precum ai aflat çi tu,1/ el este campionul.2/
Dumneata, nevastǎ,1/ dupǎ cât vǎd eu,2/ eşti pornitǎ pe lungǎ cale.1/
(M. Sadoveanu)
De neatent1/ ce a fost2/ n-a putut evita accidentul.1/
A sosit pe neaşteptate,1/ fǎrǎ sǎ ne dea mǎcar un telefon.2/

• Subordonata circumstanIialǎ modalǎ comparativǎ de egalitate

sau de inegalitate – aratǎ printr-o comparaţie cum se desfǎşoarǎ
acţiune sau cum este însuşirea exprimatǎ în propoziţia regentǎ.
Elementele relaţionale sunt: cum, precum, decât.
Cum nu se dǎ scos ursul din bârlog,1/ ... aşa nu mǎ dam eu dus din
Humuleşti.2/ (I. Creangǎ)
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umǎr,1 / Aşa el
sprijinǎ lumea şi vecia într-un numǎr.2/ (M.Eminescu.

• Subordonatǎ circumstanIialǎ modalǎ de mǎsurǎ – aratǎ mǎsura

acţiunii sau cum însuşirea din regentǎ se dezvoltǎ treptat, în raport
cu acţiunea exprimatǎ în propoziţia subordonatǎ. Este introdusǎ
prin: pe mǎsurǎ ce... (în aceeaçi mǎsurǎ), cu cât ... (cu atât), de ce
... (de ce).
Pe mǎsurǎ ce se apropie iarna,1 animalele din pǎdure îşi gǎsesc
hrana tot mai greu.2/
Cu cât citeçti mai mult,1/ cu atât cultura ta se lǎrgeşte.2/
Corelative în În propoziţia regentǎ pot apǎrea adverbe şi locuţiuni adverbiale corelative:
regentǎ aça,Cu atât, tot aça, tot atât, în aceeaçi mǎsurǎ, etc.
m ai fǎcut tu,1/ aşa vom proceda şi noi.2/
Cu mergi mai repede,1/ cu atât vei ajunge mai din timp acolo.2/
cât îl cunoçti,1/ în aceeaşi mǎsurǎ poţi descoperi calitǎţile
2
lui. /
Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ regentǎ. (Vezi exemplele de mai înainte.)
Punctuaţia De obicei se desparte prin virgulǎ de renetǎ. Nu se desparte prin virgulǎ
când corelativul aşa stǎ înaintea adverbului relativ cum:
 A acţionat aşa1/ cum l-am sfǎtuit.2/
Observaţii 1. Propoziţia circumstanţialǎ modalǎ comparativǎ apare în frazǎ ca al
doilea termen al unei comparaţii de egalitate sau de inegalitate.
2. Uneori corelativul aşa şi adverbul relativ cum se despart prin virgulǎ de
propoziţia regentǎ, dar şi în acest caz adverbul corelativ aşa face parte din
propoziţia regentǎ:
Învaţǎ mult, aşa1/ cum s-a obiçnuit în copilǎrie.2/
3. Adverbul relativ cum, în afarǎ de subordonatǎ circumstanţialǎ modalǎ,
mai poate introduce:
• Subordonatǎ subiectivǎ:
S-a ştie1/ cum vei proceda la examen.2/
• Subordonatǎ predicativǎ:
Întrebarea este1/ cum vei proceda la examen.2/
• Subordonatǎ completivǎ directǎ:
?tiu1/ cum vei proceda la examen.2/
• Subordonatǎ completivǎ indirectǎ:
Mǎ gândesc1/ cum vom proceda la examen.2/
• Subordonatǎ atributivǎ:
Modul1/ cum ai procedat la examen2/ nu mi-a plǎcut.1/
• Subordonatǎ circumstanIialǎ temporalǎ:
Cum am terminat treaba,1/ ne-am odihnit puţin.2/
• Subordonatǎ circumstanIialǎ de cauzǎ:
Cu n-a venit el la mine,1/ m-am dus eu la el.2/
m
 Verificaţi-vǎ cunoştinţele!

1. Identificaţi complementele circumstanţiale de mod şi spuneţi prin ce parte de vorbire sunt

exprimate:

a. Îi foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. (M.Eminescu)

b. A ţesut subţire pânza strǎvezie ca o mreajǎ. (M. Eminescu)
c. Atunci calul zboarǎ lin ca vântul. (I.Creangǎ)
d. Dacǎ nu ştii, ţi-aş arǎta / Din bob în bob amorul. (M.Eminescu)
e. Era miloasǎ din cale-afarǎ. (I. Creangǎ)
f. Gogâlţ, gogâlţ, gogâlţ, îi mergeau sarmalele întregi pe gât. (I.Creangǎ)
g. Vǎ rog sǎ nu trageţi fǎrǎ avertisment şi, mai ales, fǎrǎ a vǎ convinge în prealabil cu
cine aveţi de-a face. (Ion Bǎieşu)

2. Spuneţi ce funcţie sintacticǎ au cuvintele tipǎrite cu litere

cursive: El este frumos.

El cântǎ frumos.
El este ca un elev model.
El se poartǎ ca un elev model.

3. Identificaţi subordonatele circumstanţiale modale:

a. Astfel s-a frǎmântat, fǎrǎ sǎ i se aline gândurile şi fǎrǎ sǎ primeascǎ vreo carte de
unde aştepta. (M. Sadoveanu)
b. Nu-i ca în sus pe Tarcǎu, unde oamenii trǎiesc cum au apucat şi cum îi taie capul.
(M.Sadoveanu)
c. ?eful gǎrii alerga cât îl ţineau picioarele dupǎ un câine care fugǎrea o gâinǎ. (Panait
Istrati)

4. Completaţi propoziţia subordonatǎ cu câte o propoziţie regentǎ în aşa fel ca sǎ fie, pe rând,
propoziţie subordonatǎ circumstanţialǎ de mod, subordonatǎ subiectivǎ, completivǎ indirectǎ,
atributivǎ:
....................................................... cum poIi tu rezolva aceastǎ problemǎ.

5. Formulaţi douǎ propoziţii cu complemente circumstanţiale de mod exprimate prin verbe

(la gerunziu şi infinitiv); transformaţi complementele circumstanţiale de mod în subordonate
circumstanţiale modale. Explicaţi cum aţi procedat.
 Complementul circumstanţial de cauzǎ (Ccz)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care determinǎ un verb sau adjectiv,
arǎtând cauza unei acţiuni, a unei însuşiri sau a unei stǎri.
Cuvântul • Verb:
determinat Calul tresǎrise de spaimǎ. (M.Sadoveanu)
• LocuIiune verbalǎ:
M-a dus de nas din cauza neruçinǎrii sale.
• Adjectiv:
L-a gǎsit sub trei grǎunţe / Mort de inaniIie. (G.Topârceanu)
Exprimarea • Substantiv în cazurile acuzativ precedat de propoziIii sau
complementului locuIiuni prepoziIionale (de, din, pentru, la, pe, din cauzǎ de, din
circumstanţial motiv de), genitiv (cu locuţiunile perpoziţionale din cauza, din
de cauzǎ pricina) şi dativ cu prepoziţia datoritǎ:
Animalul a îngheţat de frig.
Nu s-a prezentat la lupte din laçitate.
Din cauzǎ de boalǎ n-a venit.
Am întârziat din cauza autobuzului.
Maşina a derapat datoritǎ poleiului.

• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv çi dativ, precedat de aceleaçi

prepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale ca çi substantivul:
Am fost certat pentru el (pentru dumnealui, pentru acesta, pentru
ai mei, pentru altul).
Am lipsit din cauza lui (din cauza dumnealui, din cauza acestora,
din cauza alor tǎi, din cauza altora).
Din cauza cui ai lipsit?
Nu ştiu1/ din cauza cui a lipsit.2
Am alunecat datoritǎ lui (datoritǎ dumnealui, datoritǎ acestora,
datoritǎ altora).

• Adjectiv propriu-zis în acuzativ precedat de prepoziIia

de: Nu mai putea merge de flǎmând.

• Numeral cu valoare substantivalǎ în acuzativ, gentiv çi dativ, cu

aceleaçi prepoziIii çi locuIiuni prepoziIionale ca çi substantivul:
S-a supǎrat pentru cei doi (pentru cel de-al doilea,
pentru amândoi).
A pierdut startul din cauza celor doi (din cauza celui de-al doilea,
din cauza amândurora).
A alunecat datoritǎ celor doi (datoritǎ celui de-al doilea, datoritǎ
amândurora).

• Verb la modurile nepersonale:

o gerunziu: Întârziind, n-a mai intrat la orǎ.
o infinitiv perfect: Era nemulţumit pentru a nu fi reuçit.
o participiu: Nu mai putea de obositǎ.

• Adverb cu prepoziIia de şi locuIiune

adverbialǎ: De încet cum vorbeşte, nu-l înţeleg.
De aceea n-a venit, cǎ a fost bolnav.
Topica Poate sta atât înainre, cât şi dupǎ cuvântul determinat.
Observaţii 1. Verbul copulativ a fi la modul gerunziu, are funcţia de complement
circumstanţial de cauzǎ împreunǎ cu un nume predicativ:
Fiind bolnavǎ, colega mea alipsit de la şcoalǎ.
2.Locuţiunile adverbiale de aceea, de asta, pentru aceea, pentru asta, de
ce, pentru ce sunt complemente circumstanţiale de cauzǎ sau de scop
dupǎ cum propoziţia în care apar este regenta unei subordonate cauzale
sau regenta unei subordonate de scop. Altfel spus: dacǎ dupǎ propoziţia
regentǎ apare o subordonatǎ cauzalǎ, locuţiunile adverbiale menţionate
îndeplinesc funcţia de complement circumstanţial de cauzǎ; dacǎ dupǎ
propoziţia regentǎ apare o subordonatǎ finalǎ, acestea îndeplinesc funcţia
de complement circumstanţial de scop:

De aceea n-a venit,1/ fiindcǎ a fost bolnav2/

Propoziţia (2) este o subordonatǎ circumstanţialǎ de cauzǎ; prin urmare,
de aceea este complement circumstanţial de cauzǎ în propoziţia regentǎ.

De aceea n-a venit,1/ ca sǎ-mi aducǎ cartea înapoi.2/

Propoziţia (2) este subordonatǎ circumstanţialǎ de scop (finalǎ); prin
urmare, de aceea este complement circumstanţial de scop în
propoziţia (1), care este regentǎ.

Punctuaţia 1. Despǎrţirea prin virgulǎ este obligatorie dacǎ este antepus termenului
regent şi este reluat printr-un corelativ sau dacǎ este exprimat printr-un
verb la modul gerunziu:
De teamǎ(,) de asta n-a venit.
Întârziind(,) n-a mai intrat la orǎ.

2. În rest, folosirea virgulei depinde de importanţa pe care i se acordǎ

complementului circumstanţial de cauzǎ în comunicare:
Tremura de frig.
Nu s-a dus(,) de proastǎ.
 Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de cauzǎ sau cauzalǎ (CZ)

Rolul în frazǎ Corespunde unui complement circumstanţial de cauzǎ, arǎtând cauza unei
acţiuni sau a unei însuşiri exprimate prin propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat din Terminaţi discuţiile inutile1/ cǎ voi nu vǎ pricepeIi la astea.2/
regentǎ • LocuIiune verbalǎ:
A luat-o la sǎnǎtoasa1/ fiindc îi era fricǎ de noi.2/
• Adjectiv:
Era supǎrat şi mâhnit1/ fiindc n.a mai auzit nimic despre fiul
lui.2/
Elementele • ConjuncIii subordonatoare: cǎ, cǎci, deoarece, fiindcǎ, întrucât,
joncţionale dacǎ, de.
A rǎmas acasǎ,1/ deaorece a fost bonav.2/
Dacǎ eçti bolnav,1/ de ce vii la şcoalǎ?2/
Nu se pregǎteşte pentru ore,1/ cǎ e leneç.2/

• LocuIiuni conjuncIionale: pentru cǎ, din cauzǎ cǎ, din pricinǎ cǎ,
din moment ce, de vreme ce, o dat ce, câtǎ vreme, etc.
Câtǎ plouǎ,1 nu ne putem duce la excursie.2/
vreme
Din cauzǎ a vorbit,1/ a fost pedepsit.2/
cǎ
• Adverbe relative cu valoare de conjuncIie: cum, când, unde.
Cum nu cunoaçteIi drumul,1/ vǎ puteţi rǎtǎci.2/
Când nu învaIǎ,1/ cum o sǎ ştie?2/

• Pronume relative (care, ce, cât, câţi, câtǎ, câte) precedate de

prepoziţia de şi locuţiunile prepoziţionale din cauza, din pricina: N-
am putut intra,1/ de câIi au intrat fǎrǎ bilet.2/
N-am refuzat-o,1/ de ce crezi tu.2/
Corelative în În propoziţia regentǎ apar uneori locuţiunile adverbiale corelative de
regentǎ aceea, de asta, pentru aceea, pentru asta:
De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) nu ne a scris, 1/
pentru cǎ nu cunoçtea adresa noastrǎ.2/
Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ regentǎ. Au topicǎ fixǎ subordonatele
cauzale introduse prin cǎ, cǎci (dupǎ regentǎ) şi cum (înaintea regentei) :
Nu am venit,1/cǎ am fost bolnav.2/
Cum am fost bolnav,1/ n-am venit.2/
Punctuaţia Se desparte prin virgulǎ indiferent de poziţia ei faţǎ de regentǎ.
Observaţii Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale deoarece, fiindcǎ, cǎci, întrucât,
de vreme ce, din moment ce, din cauzǎ cǎ, din pricinǎ cǎ, pe motiv cǎ,
pentru cǎ sunt specializate pentru subordonata cauzalǎ (nu introduc alte
feluri de subordonate)
Predicatul subordonatei cauzale nu poate fi niciodatǎ exprimat prin verb la
modul conjunctiv.
Subordonata cauzalǎ introdusǎ prin dacǎ apare mai ales în fraze
interogative:
Dacǎ plouǎ aça tare,1/ de ce îl mai aştepţi?2/
 Complementul circumstanţial de scop (Csc)
Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ scopul unei acţiuni.
Cuvântul • Verb:
determinat M-am dus la piaţǎ pentru a cumpǎra legume şi fructe.
• LocuIiune verbalǎ:
Am luat loc pentru a urmǎri spectacolul.
Exprimarea • Substantive în cazul acuzativ precedate de prepoziţiile pentru, spre,
complementului la, întru, dupǎ şi de locuţiunea prepoziţionalǎ în scop de; în cazul
circumstanţial genitiv precedate de locuţiunile conjuncţionale în veredrea, în scopul,
de scop în ideea, în intenţia:
Umblǎ dupǎ cumpǎrǎturi prin piaţǎ.
Învaţǎ în vederea examenului.

• Pronume în cazurile acuzativ çi genitiv însoţite de prepoziţiile şi

locuţiunile prepoziţionale menţionate:
Pentru el (pentru dumnealui, pentru ai mei, pentru aceçtia) am
fǎcut toate acestea.
Ion va avea examene şi se pregǎteşte intens în vederea lor (în
vederea acestora)

• Verbe la modurile nepersonale:

o infinitiv precedate de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale
pentru, spre, cu (în) scop de, în intenţia de, în ideea de:
Citeşte mult spre a cunoaçte lumea.
Citeşte mult în intenIia de a cunoaçte lumea.
o Supin:
A mers acolo la vânat.

• Adverbe çi locuIiuni adverbiale: înadins, dinadins, de aceea, de asta,

pentru aceea, pentru asta:
De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) studiazǎ.
Topica Poate sta înainte sau dupǎ cuvântul determinat, dar de obicei stǎ dupǎ
cuvântul regent.
Punctuaţia În mod obişnuit nu se desparte prin virgulǎ.
Complementul circumstanţial de scop aşezat dupǎ termenul regent se
desparte prin virgulǎ numai dacǎ este anticipat prin corelativ:
De aceea munceşte, pentru a câçtiga bani.
 Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de scop sau finalǎ (CS)

Rolul în frazǎ Îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de scop şi aratǎ scopul
acţiunii exprimate prin regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat în În vremea aceasta, moş Dǎnilǎ aştepta la stânǎ1/ sǎ coboare
regentǎ ciobanii cu oile,2/ ca sǎ le adape.3/ (Gala Galaction)
• LocuIiune verbalǎ:
Cu toţii am pus mâna1/ ca sǎ-l ajutǎm la nevoie.2/
• InterjecIie:
Hai cu noi1/ sǎ le dǎm o mânǎ de ajutor.2/
Elemente • ConjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale: sǎ, ca sǎ, de, pentru ca sǎ, ca
joncţionale nu cumva sǎ, pentru ca nu cumva sǎ:
Rogu-te, mânǎ mai tare, moş Luca ...1/ sǎ nu se mai uite satul ca la
urs la noi.2/ (Ion Creangǎ)
Mi-am întins braţele1/ ca sǎ -l îmbrǎIiçez.2/
M-am dus la librǎrie1/ d am mpǎrat cǎrIi.2/
Am cǎlǎtorit o zi1/ e cu ajung aici.2/
În fiecare dimineaţǎpentru ca sǎ
mǎ scol devreme1/ ca nu cumva sǎ ajung cu
2
întârziere la çcoalǎ. /
Adverbe Uneori în regentǎ apar locuţiunile adverbiale corelative de aceea, de asta,
corelative pentru asta, pentru aceea:
De aceea am venit la tine,1/ pentru ca sǎ mǎ ajuIi.2/
Pentru ca sǎ mǎ ajuIi,1/ de aceea am venit la tine.2/
Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ regentǎ.
Punctuaţia Atunci când stǎ dupǎ regentǎ nu se desparte prin virgulǎ decât dacǎ apare
un corelativ:
Am venit la tine1/ sǎ mǎ ajuIi.2/
De aceea am venit la tine(,)1/ sǎ mǎ ajuIi.2/
Atunci când stǎ în faţa regentei, de obicei se desparte prin virgulǎ.
Observaţii 1. Propoziţia circumstanţialǎ de scop introdusǎ prin de apare mai ales în
vorbirea popularǎ şi aratǎ, spre deosebire de cele care au predicatul
exprimat prin verb la conjunctiv, cǎ acţiunea se realizeazǎ în mod sigur:
A venit1/ sǎ aducǎ apǎ.2/ (A venit, dar nu e sigur cǎ a adus
apǎ.) A venit1/ de a adus apǎ.2/ (A venit sǎ aducǎ apǎ şi a şi
adus-o.)

2.Grupurile de cuvinte în scopul sǎ, cu scopul sǎ nu sunt locuţiuni

conjuncţionale; conjuncţia sǎ introduce o subordonatǎ atributivǎ pe lângǎ
termenul regent scopul:
Am venit în scopul1/ sǎ rezolvǎm împreunǎ problema.2/
AT. (în scopul rezolvǎrii problemei)
 Complementul circumstanţial condiţional (Cdţ)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ condiţia de care depinde
realizarea unei acţiuni sau existenţa unei însuşiri.
Cuvântul • Verb:
determinat ÎnvǎIând vei reuşi.
• Adjectiv:
În locul vostru, noi am fi fost mai atenţi la semnele de circulaţie.
Exprimarea • Substantivele caz, condiţie, eventualitate, ipotezǎ în cazul acuzativ,
complementului precedate de prepoziţiile în, cu:
circumstanţial În cazul îmbolnǎvirii sale, anunţǎ-mǎ şi pe mine.
de cauzǎ În eventualitatea sosirii lui, mǎ duc şi eu acolo.

• Substantive abstracte în cazul acuzativ precedate de locuţiunea

prepoziţionalǎ în caz de:
Medicamentul acesta se foloseşte numai în caz de nevoie.

• Substantive nume de fiinţe în cazul genitiv precedate de

locuţiunea prepoziţionalǎ în locul:
În locul lui Dan, eu n-aş fi plecat.

• Pronume în cazul genitiv precedate de locuţiunea prepoziţionalǎ

în locul:
În locul lui (în locul dumnealui, în locul acestuia, în locul alor
voçtri) eu aş fi plecat.

• Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de

locuţiunea prepoziţionalǎ în locul:
În locul tǎu, eu n-aş fi acceptat propunerea lui.

• Numerale cu valoare substantivalǎ în cazul genitiv precedate de

locuţiunea prepoziţionalǎ în locul:
În locul celor doi (în locul celui de-al doilea, în locul
amândurora), eu aş fi rezolvat problema.

• Adverbele altfel, altminteri, când exprimǎ contrariul celor

exprimate într-o propoziţie anterioarǎ:
Sǎ vii repede. Altfel nu te voi aştepta.

• Verbe la modul gerunziu: Strigând tot timpul, vei rǎguşi.

Topica De obicei, stǎ înaintea termenului regent, dar poate sta şi dupǎ acesta (vezi
exemplele anterioare). Poate fi intercalat: Eu, în locul lui, aş fi plecat.
Punctuaţia Când este aşezat la începutul comunicǎrii, de obicei se desparte prin
virgulǎ (vezi exemplele anterioare).
Când este aşezat dupǎ termenul regent, nu se desparte prin virgulǎ:
Armamentul este utilizabil numai în caz de nevoie.
Când este aşezat între subiect şi predicat, subiectul fiind antepus
predicatului, se izoleazǎ prin virgule (vezi propoziţia de la topicǎ).
 Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ condiţionalǎ (CDŢ)

Rolul în frazǎ Este subordonata care exprimǎ o condiţie sau o ipotezǎ de a cǎrei
îndeplinire depinde realizarea acţiunii sau a unei însuşiri din regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat din Dacǎ doreçti,1/ vino pe la mine.2/
propoziţia • LocuIiune verbalǎ:
regentǎ Dacǎ vei avea timp,1/ sǎ iei parte şi tu la adunare.2/
• Adjectiv:
Echipamentul acesta este util,1/ în caz cǎ mergi çi tu la munte.2/
• InterjecIie:
Hai şi tu cu noi,1/ dacǎ ai timp.2/
Elemente • ConjuncIii çi locuIiuni conjuncIionale (dacǎ, de (cu sensul de
relaţionale dacǎ), sǎ, în caz cǎ):
1 2
D treci codri de aramǎ, / de departe vezi albind. / (M.Eminescu)
e imp,1/ treci pe la mine.2/
Dacǎ ai nu vine,1/ rǎmân şi eu acasǎ.2/
t
fi avut mai mult timp,1/ te-aş fi vizitat.2/
În caz
• Adverbul relativ când (cu sensul de dacǎ):
Când nu te-aç fi ascultat,1/ o pǎţeam şi mai rǎu.2/

• Juxtapunere:
Ai carte,1/ ai parte.2/ (Dacǎ ai carte, ai parte.)
Elemente Uneori în propoziţia regentǎ apar adverbele corelative atunci, apoi:
corelative Dacǎ mai ninge mult,1/ atunci ne cam sǎturǎm de iarnǎ.2/
Dacǎ nu ne pregǎtim bine pentru meci,1/ apoi sǎ nu ne aşteptǎm la un
rezultat bun./
Topica Poate sta atât înainte, cât şi dupǎ regentǎ:
Îţi rǎspund,1/ dacǎ-mi scrii.2/
Dacǎ-mi scrii,1/ îţi rǎspund.2/
Punctuaţia Indiferent de poziţia pe care o ocupǎ în frazǎ, se desparte prin virgulǎ de
regenta ei.
Observaţii • Singurul element relaţional specializat pentru subordonata
condiţionalǎ este locuţiunea conjuncţionalǎ în caz cǎ (introduce
întotdeauna o subordonatǎ condiţionalǎ).
• Dacǎ este o conjuncţie universalǎ, care poate introduce:
o subordonatǎ subiectivǎ: Nu se ştie1/ dacǎ va sosi la timp.2/
o subordonatǎ predicativǎ: Întrebarea este1/ dacǎ va sosi la timp.2/
o subordonatǎ atributivǎ: Întrebarea1/dacǎ va sosi la timp2/ mǎ
preocupǎ.1/
o subordonatǎ completivǎ directǎ: Îmi va spune la telefon1/ dacǎ va
sosi la timp.2/
o subordonatǎ completivǎ indirectǎ: Mǎ gândesc1/ dacǎ va sosi la
timp.2/
o subordonatǎ cauzalǎ: Dacǎ eçti bolnav,1/ rǎmâi acasǎ./
o subordonatǎ temporalǎ: Dacǎ ai trecut munIii,1/ imediat vezi
câmpia.2/
• Uneori conjuncţia dacǎ lipseşte şi în acest caz raportul de
subordonare se realizeazǎ prin juxtapunere şi cu o intonaţie

70
 specialǎ:
Ai o culturǎ generalǎ,1/ eşti respectat;2/ nu ai o culturǎ generalǎ,3/
nu ai stima celorlalţi.4/ (Dacǎ ai o culturǎ generalǎ, eşti respectat; dacǎ
nu ai o culturǎ generalǎ, nu ai stima celorlalţi.)
• În stilul oral, subordonata condiţionalǎ poate fi elipticǎ de predicat
(lipseşte predicatul); în acest caz este alcǎtuitǎ din conjuncţia de şi
adverbul negativ nu:
Spune-mi adevǎrul,1/ cǎ de nu,2/ renunţ la prietenia ta!3/ (de nu =
de nu spui adevǎrul)
• Grupul de cuvinte cu condiţia sǎ (cǎ) nu este locuţiune
conjuncţionalǎ; sǎ şi cǎ introduc o subordonatǎ atributivǎ:
Cu condiţia1/ sǎ citeçti mai mult2/ te trec la examen.1/
AT (Cu ce condiţie? Cu care condiţie?)
 Complementul circumstanţial concesiv (Ccv)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ un fapt ce ar putea

împiedica
realizarea unei acţiuni sau unei existenţe, dar nu o face.
Cuvântul • Verb:
determinat Cu toate insistenIele mele, n-a venit astǎzi la noi.
• LocuIiune verbalǎ:
În ciuda explicaIiilor mele, nu şi-a dat seama de complexitatea
problemei..
• Adjectiv:
El este încǎ viguros, în ciuda vârstei.
Exprimarea • Substantiv în cazurile:
complementului o acuzativ, precedat de prepoziţia fǎrǎ sau de locuţiunile
circumstanţial prepoziţionale cu tot (cu toatǎ, toIi, toate):
concesiv ?i fǎrǎ prea mari eforturi, reuşeai.
Cu toatǎ osteneala mea, nu l-am putut salva.
o genitiv, precedat de prepoziţiile împotriva, contra şi
locuţiunile prepoziţionale în ciuda, în pofida:
Împotriva vremii rele, el a pornit la drum.
În ciuda ninsorii abundente, meciul s-a jucat.
o dativ, precedat de prepoziţia contrar:
Contrar açteptǎrilor, rezultatele au fost slabe.

• Pronume, în cazurile:
o acuzativ, precedat de prepoziţia fǎrǎ şi întǎrit cu adverbul
chiar:
Chiar fǎrǎ tine (fǎrǎ dumnealui, fǎrǎ ai voçtri, acesta) aş fi
rezolvat problema.
o genitiv, precedat de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale
menţionate la substantiv:
În pofida lor (în pofida dumnealui, în pofida acestuia, în
pofida alor mei) am fost la spectacol.

• Adjectiv precedat de adverbul chiar:

Chiar accidentat şi nerefǎcut, tot voi participa la concurs.

• Verb la modurile:
o infinitiv, precedat de prepoziţia fǎrǎ:
Fǎrǎ a învǎIa prea mult, ea totuşi a obţinut rezultate bune.
o gerunziu, precedat de adverbul chiar:
Chiar mǎrind viteza, nu ne-a ajuns din urmǎ.

• Adverbe tot, totuşi, sau locuţiunea adverbialǎ cu toate acestea

(referindu-se la cele spuse anterior):
Vine totuçi şi el.
A întârziat. Cu toate acestea, a intrat în clasǎ.
Observaţii Locuţiunile prepoziţional în ciuda, în pofida, cu tot (toatǎ, toIi, toate) sunt
specifice acestui complement.
Uneori în propoziţie apare un adverb corelativ: tot, totuçi:
În ciuda viscolului de afarǎ, tot a ieşit din casǎ.
Topica Stǎ, de obicei, înaintea termenului regent (vezi exemplele de mai sus), dar
poate sta şi dupǎ acesta:
 Era viguros, în ciuda vârstei.
Poate sǎ se intercaleze între subiect şi predicat:
Bǎieţii noştri, în ciuda înfrângerii, au jucat admirabil. Sb
Ccv Pr

Punctuaţia Indiferent de poziţia pe care o ocupǎ faţǎ de elementul regent, se desparte

prin virgulǎ.
Când este intercalat între subiect şi predicat, se izoleazǎ prin douǎ virgule.
 Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ concesivǎ (CV)

Rolul în frazǎ Corespunde unui complement circumstanţial concesiv şi aratǎ o

împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii sau existenţa unei
însuşiri exprimate în propoziţia regentǎ.
Cuvântul • Verb: Joacǎ bine,1/deçi este accidentat.2/
determinat din
• LocuIiune verbalǎ: Deçi era supǎrat,1/ a stat de vorbǎ cu mine.2/
regentǎ
• InterjecIie: Cu toate cǎ eçti ocupat,1/ hai totuşi pânǎ la mine.2/
• Adjectiv: El a ieşit învingǎtor,1/ deçi era accidentat.2/

Elementele • ConjuncIii subordonatoare: sǎ, cǎ, dacǎ (= chiar dacǎ), de (= chiar

joncţionale de), deşi, mǎcar:
Sǎ-l omori în bǎtaie,1/ şi tot nu recunoaşte.2/
Calul,1/ cǎ-i cal,2/ şi tot oboseşte.1/
Chiar de.i obosit,1/ tot învaţǎ încǎ.2/
• LocuIiuni conjuncIionale subordonatoare: cu toate cǎ, chit cǎ,
mǎcar cǎ, chiar cǎ, chiar sǎ, chiar de, fǎrǎ (ca) sǎ:
1 2
Cu toate cǎ nu înIelege nimic, / vorbeşte fǎrǎ întrerupere. /
Vorbeşte bine englezeşte,1/ fǎrǎ (ca) fie englez.2/
• Pronume sau adjective relative precedate de adjectivul indiferent:
Indiferent ce mǎsuri vei lua,1/ el tot va pleca.2/
• Pronume sau adjective pronominale nehotǎrâte: orice, oricine,
oricare, oricât (oricâtǎ, oricâţi, oricâte):
Orice s-ar întâmpla,1/ eu tot mǎ duc acolo.2/
OricâI bani ai avea,1/ tot nu-ţi ajung.2/
• i
Adverbe relative çi nehotǎrâte: cât, cum, unde, oricât, oricum, oriunde:
de bogat ar fi,1/ tot zgârcit rǎmâne.2/
Câ e vei strǎdui,1/ tot nu vei reuşi.2/
t ar fi timpul,1/excursia se va organiza mâine.2/
Oricât t
• Prin juxtapunere:
Oricu
Explicǎ-i(,) 1
/ şi tot nu înţelege.2/

Elemente Foarte frecvent, în propoziţia regentǎ apar adverbele corelative tot, totuçi,
corelative care exprimǎ ideea de concesie (vezi exemplele de mai sus).

Punctuaţia Indiferent de poziţia pe care o ocupǎ în frazǎ, subordonata concesivǎ se

desparte prin virgulǎ.

Observaţii Subordonata concesivǎ are urmǎtoarele elemente joncţionale specializate:

deçi, cu toate cǎ, chiar dacǎ, chiar de, mǎcar sǎ (cǎ, dacǎ, de), oricât.
Foarte rar, subordonata concesivǎ apare fǎrǎ element joncţional, raportul
de subordonare fiind realizat prin juxtapunere:
Vrei,1/ nu vrei,2/ tot trebuie3/ sǎ pleci aclo.4/
 Complementul circumstanţial consecutiv (Cst)

Definiţia Este partea secundarǎ de propoziţie care aratǎ urmarea sau consecinţa unei
acţiuni sau a unei însuşiri.
Cuvântul • Verb: A rǎspuns de minune la examen.
determinat • Adjectiv: Este destul de neatent pentru a greçi drumul.
• Adverb: Învǎţase destul pentru a reuçi la examen.

Exprimarea • Substantive, mai ales abstracte, în acuzativ, precedate de

complementului prepoziţiile de, pânǎ la, spre:
circumstanţial Insistǎ pânǎ la disperare..
consecutiv A ratat mult, spre disperarea spectatorilor.
• Substantive însoţite de prepoziţia de sau pânǎ la, care s-au
constituit în expresii stabile: de minune, de moarte, pânǎ la
lacrimi, pânǎ la sânge:
M-a emoţionat pânǎ la
lacrimi. E bolnavǎ de moarte.
• Verbe la modurile:
o infinitiv, precedate de prepoziţiile pentru, spre, pânǎ la:
E prea slab pentru a reuçi la examen.
o supin (cu prepoziţia de): Mǎnâncǎ de speriat.
• LocuIiunea adverbialǎ de mai mare dragul:
Cânta de-a mai mare dragul.

Topica Stǎ întotdeauna dupǎ cuvântul pe care îl determinǎ.

Poate sta, rareori, şi înaintea termenului regent, reluându-se printr-un
corelativ: De mai mare minunea, aşa a învǎţat.

Punctuaţia Nu se desparte prin virgulǎ de termenul regent când stǎ imediat dupǎ
acesta.
Când este aşezat înaintea termenului regent, sau în poziţie intercalatǎ, se
desparte prin virgulǎ

Observaţii Complementul circumstanţial consecutiv este utilizat foarte rar, preferatǎ

fiind subordonata consecutivǎ.
Complementul circumstanţial consecutiv redǎ mai expresiv ideea de
superlativ al acţiunii sau al însuşirii:
Mǎnâncǎ de speriat. (Mǎnâncǎ foarte mult.)
Complementu circumstanţial consecutiv poate fi uşor confundat cu
complementul circumstanţial de scop când este exprimat prin verb la
modul infinitiv:
Ei sunt destul de atenţi pentru a nu greçi drumul.
(Cst) Ei au studiat harta pentru a nu greçi drumul.
(Csc)
Cum se pot deosebi? Cst determinǎ un predicat nominal (sunt atenIi); Csc
determinǎ un predicat verbal (au studiat).
 Subordonata circumstanţialǎ consecutivǎ (CST)

Rolul în frazǎ Corespunde unui complement circumstanţial consecutiv şi aratǎ rezultatul

sau urmarea unei acţiuni sau a unei însuşiri exprimate în propoziţia
regentǎ.
Cuvântul • Verb:
determinat din S-a antrenat1/ încât a ajuns cel mai bun sportiv.2/
regentǎ • Adjectiv:
Era frumoasǎ1/ încât nu te puteai uita la ea.
• Adverb:
Alerga atât de repede,1/ încât nimeni nu-l putea prinde.2/

Elemente • ConjuncIii subordonatoare: încât, de, cǎ, ca sǎ:

joncţionale A muncit atât de mult,1/ încât a obosit.2/
Alerga aşa de tare,1/ cǎ nimeni nu-l putea prinde.2/
Ţipa1/ de te asurzea.2/
E prea diplomat1/ ca sǎ-l contrazicǎ.2/

• LocuIiuni conjuncIionale: încât sǎ, pentru ca sǎ, cât sǎ:

Proceda aşa,1/ încât sǎ fie auzit de ceilalIi.2/
E prea comod,1/ pentru ca sǎ facǎ un asemenea efort.2/

• Adverbe relative: cât, decât:

Plângea atât de tare,1/ cât Ii-era milǎ de ea.2/

Corelative în Adverbele aça (de), astfel (de), atât (de), destul (de), prea, locuţiunile
regentǎ adverbiale în aça fel, pânǎ într-atât, într-atât de apar ca elemente
corelative în regentǎ.
Cânta aşa de (atât de, într-atât de) frumos,1/ încât toIi se minunau.2/

Topica Stǎ întotdeauna dupǎ propoziţia regentǎ.

Punctuaţia De obicei, se desparte prin virgulǎ de regenta ei.

Nu se desparte prin virgulǎ când este introdusǎ prin conjuncţia de şi sǎ şi
cu corelativul prea, aşezate imediat lângǎ predicatul regentei:
Urla1/ de te asurzea.2/

Observaţie Conjuncţia încât este specializatǎ pentru subordonata consecutivǎ.

 Lucrare de verificare
1. Se dǎ textul:
„Dar Pǎunaş se deşteptase şi începuse sǎ plângǎ şi i se pǎrea Agripinei cǎ numai vuietul
pârâului acoperea destul de bine ţipetele lui.” (Gala Galaction)

Cerinţe:
a. Subliniaţi predicatele şi identificaţi felul lor;
b. Delimitaţi fraza în propoziţii şi precizaţi felul acestora, indicând raporturile sintactice
care se stabilesc între ele;
c. Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele: sǎ plângǎ, vuietul, lui din fraza datǎ;
d. Daţi sinonimele cuvintelor: veçnic, splendoare, aprig, prieten;
e. Daţi antonimele cuvintelor: liniçte, pretutindeni, a ridica, vesel;
f. Alcǎtuiţi fraze în care conjuncţia sǎ introduce: o subordonatǎ subiectivǎ, o
subordonatǎ predicativǎ, o subordonatǎ atributivǎ, o subordonatǎ completivǎ directǎ,
o subordonatǎ completivǎ indirectǎ, o subordonatǎ finalǎ, o subordonatǎ condiţionalǎ
şi o subordonatǎ concesivǎ.

2. Sǎ se identifice funcţia sintacticǎ a pronumelui şi adjectivului relativ-interogativ care din

urmǎtoarele contexte:
a. Vino-n codru la izvorul care tremurǎ pe prund. (M.Eminescu)
b. Scrie-mi şi mie care este noul tǎu numǎr de telefon.
c. Care om nu ţine la viaţa sa mai mult decât la a altora?
d. Existǎ oameni a cǎror experienţǎ de viaţǎ este foarte bogatǎ.
e. Ultimul film pe care l-am vǎzut m-a impresionat profund.
f. L-am cunoscut pe omul cǎruia m-ai recomandat atât de cǎlduros.

3. Sǎ se identifice prin sinonime lexicale sau frazeologice (combinaţii stabile de cuvinte)

sensul verbului predicativ a fi din urmǎtoarele enunţuri:
a. În lumea asta sunt femei cu ochi ce izvorǎsc scântei. (M.Eminescu)
b. De douǎ luni de zile este în concediu medical.
c. În Piaţa Palatului a fost un accident mortal.
d. Mâine va fi un an de la cǎsǎtoria lor civilǎ.
e. Tu eçti din Cluj, iar el este din Bucureşti.
f. Orice orǎ de curs este de cincizeci de minute.
g. Cât este un kilogram de banane?
h. Pe unde aIi fost de dimineaţǎ şi pânǎ acum?
i. Ce e când ţi se zbate ochiul stâng?
j. Cât vor fi lumea şi pǎmântul, vor exista şi oameni nefericiţi.

4. Rescrieţi urmǎtorul text, corectându-se toate greşelile pe care le conţine (indiferent de

natura lor):
Ori, dacǎ se are în vedere însǎşi faptul cǎ în aceastǎ probǎ de extremǎ fineţǎ câştigarea unui
centimetru sau doi se obţin prin eforturi supra-omeneşti, atunci cele şase centimetri peste
recordul mondial reprezintǎ un lucru extraordinar.

5. Sǎ se arate, prin rescriere, care sunt formele verbale corecte în urmǎtoarele enunţuri:
a. Justiţia nu poate sǎ absolve / sǎ absolveze pe autorul unei crime premeditate.
b. Populaţia de la oraşe contractǎ / contracteazǎ mai uşor bolile infecţioase.
c. Foarte mulţi factori concurǎ / concureazǎ la realizarea unui ideal.
d. Astǎzi oamenii manifestǎ / manifesteazǎ nestingherit pentru drepturile lor.
e. Literatura nu trebuie sǎ reflecte / sǎ reflecteze fidel realitatea.
f. În studiourile de la Hollywood se toarnǎ / se turneazǎ un nou western.
6. Indicaţi, prin rescriere, care este paronimul potrivit în urmǎtoarele enunţuri:
a. Alegerea a fost absolut arbitrarǎ / arbitralǎ.
b. Sǎptǎmâna viitoare se va întruni comisia arbitrarǎ / arbitralǎ.
c. Reuniunile familiale / familiare sunt o plǎcere pentru mulţi oameni.
d. Industria noastrǎ carbonierǎ / carboniferǎ este în regres.
e. Zǎcǎmintele petrolifere / petroliere sunt o importantǎ sursǎ de energie.
f. Primirea care i s-a fǎcut a fost destul de glacialǎ / glaciarǎ.
g. ?ederea într-o staţiune balnearǎ este temporarǎ / temporalǎ.
h. Climatul cazon / gazon a dispǎrut din şcoli.

7. Indicaţi ce fel de propoziţii subordonate introduce adverbul relativ cum în urmǎtoarele

fraze:
a. Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi.
b. Vremurile actuale sunt cum sunt şi nu le poţi schimba.
c. Prietenul meu este un om cum nu se aflǎ pe toate drumurile.
d. Cum nu mai exista nicio scǎpare, armata s-a predat necondiţionat.
e. Am vǎzut cum roiesc albinele în jurul florilor.
f. M-am mirat cum de n-a venit şi el la întrunire.
g. Cum a crǎpat de ziuǎ, toţi au pornit spre vârful înzǎpezit.

8. Indicaţi ce fel de subordonate introduce conjuncţia dacǎ în urmǎtoarele fraze:

a. Dacǎ-mi vei scrie câteva rânduri înseamnǎ cǎ mǎ mai iubeşti.
b. Urcând din greu, se gândea dacǎ va rezista pânǎ la vârful muntelui.
c. Nu ştiu precis dacǎ voi mai trece pe acolo la întoarcere.
d. Întrebarea dacǎ vom putea pleca astǎzi mǎ preocupǎ.
e. Dacǎ m-ar ruga şi în genunchi, tot nu m-aş mai întoarce la el.
f. Problema este dacǎ se mai poate face ceva.
g. Dacǎ vei reuşi la examen, şi pǎrinţii tǎi se vor bucura.
h. Dacǎ te-ai prins în horǎ, trebuie sǎ joci.
i. Dacǎ eşti bolnav, rǎmâi acasǎ.

9. Recunoaşteţi, în frazele urmǎtoare, subordonatele circumstanţiale concesive:

a. Oricât ai lǎcrǎma, sǎ ştii cǎ ginere ca feciorul dǎscǎliţei nu-mi trebuie. (M. Sadoveanu)
b. Avea ochii cârpiţi de somn, fiindcǎ, deşi era trecut de amiazǎ, abia se sculase din pat.
c. Joace unul şi pe patru / Totuşi tu ghici-vei chipu-i, / ?i de plânge, de se ceartǎ, / Tu
în colţ petreci în tine... (M. Eminescu)

10. Construiţi trei fraze în care subordonatele circumstanţiale concesive sǎ fie introduse prin
deçi, dacǎ şi sǎ, iar în propoziţiile regente sǎ se gǎseascǎ adverbele corelative tot sau totuçi.
 Bibliografie
Metea, Alexandru, Limba românǎ esenIialǎ, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea,
2003 Metea, Alexandru, Limba românǎ pentru elevi, Editura Helicon, Timişoara, 1993
Popa, Ion; Popa, Marinela, Limba românǎ, gramaticǎ, foneticǎ, vocabular, Editura
Niculescu, Bucureşti, 2008
Neamţu, G.G., Teoria çi practica analizei gramaticale, Ediţia a III-a, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2008
Draşoveanu, D.D., Teze çi antiteze în sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca,
1997
Gruiţǎ, Gligor, Moda lingvisticǎ 2007, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006
Marin, Diana, DicIionar de paronime, Editura Steaua Nordului, Constanţa,
Gramatica limbii române (GALR), volumul II, Enunţul, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2005
DicIionarul ortografic, ortoepic çi morfologic al limbii române, (DOOM 2) Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2005
 CUPRINS
NOŢIUNI GENERALE DE SINTAXǍ................................................2
I. Unitǎţile sintaxei........................................................................2
II. Raporturile sintactice................................................................3
III. Clasificarea propoziţiilor.........................................................7
a) Clasificarea propoziţiilor dupǎ structurǎ...................................7
b) Clasificarea propoziţiilor dupǎ aspectul predicatului................7
c) Clasificarea propoziţiilor dupǎ scopul comunicǎrii...................8
d) Clasificarea propoziţiilor dupǎ sensul pe care îl au în frazǎ....12
e) Clasificarea propoziţiilor dupǎ rangul din frazǎ......................12
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................13
IV. Corespondenţa dintre pǎrţile de propoziţie şi propoziţiile
subordonate............................................................................14
V. Pǎrţile de propoziţie şi subordonatele corespunzǎtoare..........16
Subiectul......................................................................................16
Propoziţia subordonatǎ subiectivǎ...............................................18
Predicatul.....................................................................................21
Propoziţia subordonatǎ predicativǎ.............................................26
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................28
Atributul......................................................................................30
Propoziţia subordonatǎ atributivǎ................................................33
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................35
Complementul direct...................................................................37
Propoziţia subordonatǎ completivǎ directǎ..................................40
Verificaţi-vǎ cunpştinţele!...........................................................42
Complementul indirect................................................................43
Propoziţia subordonatǎ completivǎ indirectǎ..............................45
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................47
Complementul circumstanţial de loc...........................................48
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de loc............................50
Complementul circumstanţial de timp.........................................51
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de timp (temporalǎ) … 54
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................56
Complementul circumstanţial de mod.........................................58
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de mod (modalǎ)...........61
Verificaţi-vǎ cunoştinţele!...........................................................63
Complementul circumstanţial de cauzǎ.......................................64
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de cauzǎ........................66
Complementul circumstanţial de scop.........................................67
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ de scop (finalǎ).............68
Complementul circumstanţial condiţional...................................69
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ condiţionalǎ..................70

80
Complementul circumstanţial concesiv.......................................72
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ concesivǎ.......................74
Complementul circumstanţial consecutiv....................................75
Propoziţia subordonatǎ circumstanţialǎ consecutivǎ....................76

Lucrare de verificare...................................................................77

Bibliografie.................................................................................79

81