FUNDAIA ECOLOGIC GREEN COALA POSTLICEAL FEG BRAOV SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE N NGRIJIREA PACIENILOR CU MASTIT

DULGHERU SORINA AMG III E

BRAOV 2012

CAPITOLUL I NOIUNI FIZIOLOGIE A GLANDEI MAMARE

DE

ANATOMIE

Glandele mamare , snii sau mamelele sunt organe care au rol esenial in fucia de procreaie . Sunt situate pretoracic de o parte i de alta a liniei mediene , vertical , intre a treia i a aptea coast , iar orizontal intre marginea sternului i pliul anterior al axilei . O simetrie perfect a celor dou glande se ntlnete numai n 30 % din cazuri . Se ntlnesc la unele femei glande supranumerare , incomplet dezvoltate mai ales spre axil . Volumul lor variaz cu tipul constituional , rasa , vrsta . Variaiile morfologice ale glandelor mamare in raport cu vrsta : la natere glandele mamare sunt identice la ambele sexe ; la pubertate glandele mamare se dezvolt intens la fete ; In timpul epocii sexuale sufer modificri macroscopice i remanieri histologice ciclice :in timpul sarcinii i lactaiei modificrile sunt caracteristice ; la menopauz glandele mamare involueaz pn la atrofie . Forma snilor este variabil i depinde in afar de tipul constituional de fazele fiziologice ale femeii . Se descriu trei forme : A ) emisferic : conturul este armonios , diametrul antero-posterior fiind egal cu jumtate din diametrul bazei ; B ) cilindric : snii apar turtii , diametrul antero-posterior fiind mai mare dect jumtate din diametrul bazei ; C ) conic : snii apar proemineni , diametrul antero-posterior fiind mai mare dect jumtate din diametrul bazei . Direcia snilor depinde de conformaia toracelui care pune in valoare forma snilor . Toracele trebuie s fie uor bombat , ceea ce face ca o jumtate din gland s capete un plan oblic i s determine o bun orientare a

mameloanelor . Dezvoltarea muchilor pectorali contribuie la modul de prezentare al snilor . Pe partea cea mai proeminent a masei glandulare se afl mamelonul care este o formaiune conic de culoare maro nchis . Mamelonul poate fi turtit , nfundat , ombilicat sau proeminent . Pe mamelon se gsesc 15-20 de orificii foarte mici ( porii galactofori ) care reprezint deschiderea canalelor galactofore. Mamelonul este nconjurat pe o raz variabil de 3-5 cm diametru de o areol circular care este de culoare roz la virgine i la nulipare i brun la femeile care au nscut iar in timpul sarcinii se pigmenteaz intens . Pe fibrele musculare subiacente ( muchiul subareolar ) se afl plasai tuberculii Morgagni 12-14 mici ridicturi aezai in coroan , determinai da glandele sebacee foarte dezvoltate . In sarcin se nmulesc i i mresc volumul . Pielea care acoper snii este fin , foarte mobil i las prin transparen s se vad reeaua venoas subicent . Structura pielii este cea obinuit cu excepia areolei i a mamelonului la care lipsesc glandele sudoripare i foliculii piloi dar care au in plus fibre musculare netede , subdermice circulare i radiale care se termin in mamelon. In structura pielii , areolei i mamelonului se gsesc i glande sebacee a cror secreie lipicioas ferete mamelonul de aciunea iritant a salivei sugarului . Dac facem o seciune prin mamelon vedem : canale galactofore , fascicule conjunctivo-elastice , fibre musculare netede dispuse radial i perpendicular . Aceste fibre sunt sensibile la influenele nervoase i hormonale . Erecia mamelonului este expresia funcional a acestei structuri musculare . Inveliul grsos abundent anterior i posterior lipsete sub areol . Structura este identic cu a grsimii subcutanate . esutul glandular este alctuit din acini , canale excretoare i esut conjunctiv inconjurtor .

Structura acinilor . Acinii glandulari sunt alctuii dintr-o membran bazal pe care stau aezate celulele cubice dispuse intr-un singur strat . Printre acestea se gsesc celule mioepiteliale care alctuiesc dispozitivul contractil al acinilor . Acinii sunt grupai in lobuli iar lobulii in lobi ( 16-23 la numr pentru o singur gland ) . Aceast structur se gsete numai in faza de activitate secretorie . Structura canalelor excretoare . Este alctuit dintr-o membran bazal pe care sunt aezate celule cilindrice dispuse in dou straturi . Canalele galactofore constituie arborele galactofor. La nivelul mamelonului , canalele galactofore prezint mici dilataii numite ampule galactofore . esutul conjunctiv este alctuit din fibre conjunctive i elastice i se gsete dispus sub form de benzi intre acini i de-a lungul canalelor excretoare . FIZIOLOGIA GLANDEI MAMARE Este dominat de influenele hormonale i in primul rnd de steroizii ovarieni . Estrogenii cresc vascularizaia stromei conjunctive i permeabilitatea capilar prin eliminarea probabil de progestaglandine , stimileaz dezvoltarea i diferenierea epiteliului canalelor galactofore , blocheaz aciunea lactogenic a prolactinei i probabil contractilitatea celulelor mioepiteliale provocat de ocitocin . Progesteronul se opune creterii permeabilitii capilare produs de estrogen , particip alturi de foliculin la formarea acinilor iar local blocheaz

aciunea prolactinei . Este rapid inactivat la nivelul esutului mamar prin 5 alfa reductaza. Dintre hormonii gonadotropi FSH-ul i LH-ul partip la fiziologia glandei mamar controlnd metabolismul local al steroizilor sexuali iar prolactina are un rol modest sau nul in afara lactaiei . Datorit acestei hormonodependene , glanda mamar sufer modificri determinate de variaiile hormonale . In timpul unui ciclu menstrual , in primele zile scderea nivelului estrogenilor face s regreseze edemul conjunctiv , iar scderea progesteronului cea a acinilor . O proliferare adipoas atenueaz variaiile de volum ale snului . Din ziua a 12-a a ciclului , proliferarea i edemul conjunctiv reapar o dat cu creterea produciei de estrogeni . In schimb , in ciclurile anovulatorii , sau cu corp galben inadecvat , absena sau diminuarea progesteronului se traduce prin tumefierea premenstrual a snilor cu accentuarea reelei venoase i senzaia de tensiune dureroas . Persistena acestor cicluri genereaz modificri histologice induse de secreia estrogenic necontracarat progesteronic . In acest fel de pubertate snul este dens cu un esut conjunctiv exuberant , favorabil apariiei fibroadenomului , in schimb in preclimax , frecvena ciclurilor anovulatorii este favorabil creterii brute a patologiei mamare i in primul rnd a bolii fibrochistice . Pentru ca lactaia s fie posibil este necesar creterea secreiei de prolactin in condiiile impregnrii estro-progesteronice de sarcin i scderea brusc a acestora dup natere cu deblocarea local a aciunii prolactinei . Prin urmare , secreia steroizilor sexuali este la fel de important pentru controlul lactaiei , ca i cea a prolactinei al crei nivel nu este direct proporional cu secreia lactat , nici in condiii fiziologice i nici in circumstane patologice . VASULARIZA IA GLANDEI MAMARE Arterial Glanda mamar este bogat vascularizat . Sngele arterial vine prin : mamara intern , mamara extern , toracica superioar , ramura intern din acromiotoracic a doua , a treia i a patra arter intercostal . In glanda mamar vasele arteriale o distribuire radial de aceea i inciziile se fac intotdeauna radial. Venoas Sngele venos pleac prin venele profunde care se vars in vena mamar intern i vena mamar extern i printr-o vast reea de vene superficiale care merg in jugulara extern , in vena cefalic i in venele abdominale . Limfatic

Exist o vast reea limfatic tributar ganglionilor limfatici colectori situai in axil in fosa supraclavicular i de-a lungul arterei mamare interne . Unele limfatice merg chiar de partea opus explicnd adenopatiile incruciate . INERVA IA GLANDEI MAMARE Glanda mamar este inervat de nervi rahidieni : ramura supraclavicular a plexului cervical i 2,3,4,5 i 6 nervi intercostali . Anomalii morfologice sunt urmtoarele : anomalii de form : sni atrofici , plai , excavai , sni hipertrofici ( macromastie ) , sni procideni , sni ptozai ; anomalii de numr : amastie ( lipsa mamelei ) , polimastie ( mai multe mamele ) , atelie ( lipsa mamelonului ) , politelie ( mai multe mameloane rudimentare de-a lungul crestei mamare ) ; anomalii de mamelon : absena mamelonului ( atelie ) , mamelon scurt, mamelon plat , mamelon invaginat , mamelon ombilicat , mamelon despicat

CAPITOLUL II - MASTITA
2.1 DEFINIIE Mastita este o infectie a tesutului mamar care se manifesta prin durere, umflarea si inrosirea sanului. Mastita apare indeosebi la femeile care alapteaza, desi, foarte rar, survine si inafara lactatiei. Deseori, mastita apare in primele sase saptamani dupa nastere (postpartum). Afectiunea determina stari de oboseala si epuizare fizica. Totusi, in unele cazuri, mastita survine mai tarziu in timpul alaptarii. Mastita poate determina proaspetele mamici sa inceteze alaptarea mai devreme decat si-au propus. Dar sugarii pot fi alaptati la san chiar daca mama sufera de mastita. 2.2. ETIOLOGIE Mastita survine indeosebi in timpul alaptarii la san si se datoreaza unei infectii bacteriene, in conditiile in care sanul sau mamelonul este iritat sau crapat. Astfel, bacteriile patrund printr-o crapatura a pielii sau a mamelonului sau prin deschiderea unui canal galactofor. Cea mai comuna bacterie este Staphylococcus aureus, dar alte bacterii ca de exemplu Staphylococcus epidermis si Streptococi sunt uneori responsabile de infectie. Aceste bacterii se gasesc in mod obisnuit pe suprafata pielii, dar pot cauza infectii doar in conditiile in care patrund in organism. Ele pot proveni din pielea

mamei sau a sugarului, in special daca acesta are o infectie cutanata. O buna igiena, care consta in spalarea regulata a sanilor, va preveni multiplicarea bacteriilor in piele si va reduce riscurile de infectie. In timpul alaptarii, mastita poate surveni si atunci cand sanii nu se golesc complet la fiecare supt. Acest lucru se poate intampla daca sugarul nu prinde in mod corect sfarcul. Astfel, sanii devin umflati si durerosi, dar simptomele nu sunt la fel de severe ca in cazul unei infectii. Daca un canal galactofor (canal care transporta laptele) este blocat sau infectat, aceleasi simptome pot sa apara. Mastita care nu este asociata cu alaptarea poate avea numeroase cauze: infectie in alta regiune a corpului, cu bacterii sau virusuri (de exemplu, virusul care provoaca oreionul) se poate extinde la san boli grave precum tuberculoza, sifilisul sau actinomicoza pot provoca mastita cronica, atunci cand germenii ajung la san fumatul creste in mod dramatic riscurile unei forme de mastita, care provoaca durere si roseata in jurul mamelonului mameloanele se pot infecta si deveni dureroase, in urma frecarii de haine de exemplu in timpul exercitiilor fizice, in lipsa unui echipament corespunzator piercingurile nesterilizate pot fi cauze de infectie a sanului Factorii de risc: Pielea iritata si crapata a mamelonului permite patrunderea bacteriilor, ce pot infecta ductul galactofor, ducand la mastita. Totusi, mastita poate surveni chiar daca mameloanele nu sunt crapate. Un episod anterior de mastita in timpul alaptarii este un factor de risc pentru reaparitia inflamatiei tesutului mamar golirea incompleta a sanilor in timpul alaptarii purtatul unui sutien prea stramt, care poate reduce fluxul laptelui interventiile chirurgicale anterioare asupra sanilor, radioterapia, slabirea sistemului imunitar in urma unei chimioterapii afectiuni imunitare (lupus) 2.3. CLASIFICARE
1) 2)

Mastita acuta (cel mai adesea, fara complicatii) se observa in general in timpul alaptarii si mai ales la inceputul lactatiei. Mastita cronica este cauzata de infectii bacteriene recurente sau de o dereglare hormonala.

3) 4)

Mastita carcinomatoasa este o forma de cancer de san a carui evolutie este uneori grava. Mastita granulomatoasa este o forma rara, dar benigna de inflamatie a sanului. Evolutia sa este buna - mastita granulomatoasa regreseaza in mod spontan.

2.4. TABLOU CLINIC Mastita acuta: zona rosie, calda si dureroasa pe unul din sani umflarea mamelonului febra (peste 38C) oboseala durere sau senzatie de arsura in mod constant sau in timpul alaptarii Aceste semne si simptome dispar in cateva zile sau in cateva saptamani. Mastita cronica : senzatie de greutate a sanului prezenta unor tumori multiple scurgere prin mamelon Aceste simptome sunt mai evidente in a doua parte a ciclui menstrual. 2.5.DIAGNOSTIC 2.5.1 DIAGNOSTIC POZITIV Mastita este diagnosticata pe baza unui examen fizic, in cadrul caruia medicul va evalua semnele si simptomele (febra, frisoane). La inspectia sanilor, medicul va observa o zona rosie, neregulata si dureroasa la atingere. Ca parte a examinarii, medicul se va asigura ca pacienta nu are un abces mamar o complicatie ce poate surveni atunci cand mastita nu este tratata prompt. Alaturi de durere si de inflamatie, unele paciente prezinta noduli iar ganglionii limfatici axilari cresc in volum si devin durerosi. In majoritatea cazurilor, nodulii vor disparea odata cu tratarea mastitei. Dar, daca nodulul persista, este localizat fie pe san, fie in zona axilara, trebuie examinat pentru a se verifica daca este canceros. 2.5.2 DIAGNOSTICUL DIFERENIAL Diagnosticul diferen ial se face cu : Fibroadenom

 Chist Mastoz fibrochistic Tumoare

2.9. TRATAMENT Mastita acuta In cazul unei mastite acute, medicul prescrie un tratament de 10 -14 zile cu antibiotice. Chiar daca semnele si simptomele se reduc sau dispar complet, este foarte important ca intregul tratament sa fie urmat. Masurile de autoingrijire, precum aplicarea unor comprese reci, continuarea alaptarii sau consumul abundent de lichide poate contribui la combaterea infectiei. Totusi, in cazul unei scurgeri de puroi prin mamelon, alaptarea trebuie intrerupta pe perioada in care tratamentul antibiotic duce la regresia infectiei locale. Uneori, mastita poate necesita o interventie chirurgicala. Reluarea alaptarii se poate face la 3 -4 saptamani dupa tratamentul chirurgical, cand sanul este complet cicatrizat. Prezenta unei mastite nu este o contraindicatie definitiva pentru alaptare. Mastita cronica Tratamentul mastitei cronice poate apela, daca este necesar, la utilizarea de progesteron, danazol si bromocriptina. Mastita granulomatoasa Uneori, este necesara administrarea unui tratament ce contine corticoizi (cortizon). Trebuie semnalata totusi posibilitatea unei necroze (distrugere locala a tesutului) si aparitia unui lichid asemanator cu puroiul, ca in abcesul mamar.

2.10. PRFILAXIE Riscul aparitiei mastitei in timpul alaptarii poate fi redus daca: se evita umplerea sanilor pana devin durerosi (angorjati) se asigura ca sanii sunt goliti complet la fiecare supt, prin pomparea laptelui, daca este necesar Inainte de a pune sugarul la celalalt san, femeile trebuie sa se asigure ca primul san este golit complet. Daca la al doilea san suptul dureaza mai putin, acesta trebuie oferit prima data la urmatorul supt. se alterneaza sanul cu care se incepe la fiecare alaptare sugarul este pus la san in mod corespunzator -trebuie sa cuprinda intreaga areola a sanului si nu doar mamelonul pozitia de alaptare este schimbata de la un supt la altul sugarul nu este lasat sa raneasca mameloanele in timpul suptului se adopta unele masuri de igiena: spalarea regulata, evitand frecarea sau utilizarea de sapunuri parfumate ce pot irita mameloanele dureroase, si uscarea completa a sanilor. Spalarea frecventa si uscarea cu atentie a sanilor contribuie si la prevenirea mastitei care nu este asociata cu alaptarea. Femeile care practica sporturi intense trebuie sa poarte un sutien special, care sa le protejeze sanii de contactul agresiv cu hainele. Piercingurile trebuie mentinute curate si sterilizate, in special atunci cand sunt noi iar pielea nu este inca vindecata. AUTOEXAMINAREA SNILOR Autoexaminarea sanilor este modul cel mai rapid pentru a depista orice fel de schimbare aparuta in ceea ce priveste starea de sanatate a sanilor si, mai ales, este cea mai la indemana metoda pentru prevenirea cancerului de san. Dupa cum stii, perioada menstruatiei aduce cu sine unele modificari in ceea ce priveste starea sanilor. De aceea, autoexaminarea sanilor trebuie facuta dupa perioada de menstruatie cand sanii nu mai sunt tensionati. Si este bine ca sa faci aceasta examinare, pe cat posibil, in aceeasi zi a lunii. Incepe prin a-ti privi sanii

in oglinda tinand amandoua mainile pe solduri. Apoi tinand amandoua mainile ridicate. Trebuie sa urmaresti orice fel de modificare aparuta in forma sau dimensiunea sanilor, daca un san este neobisnuit de lasat fata de celalalt, daca este neobisnuit de mare fata de celalalt, o excrescenta pe san, schimbari aparute in aspectul pielii de pe san - incretitura, gropita, roseata, aspect de "coaja de portocala", retractia ("infundarea") mamelonului. Pentru palpare foloseste varfurile degetelor, tinand degetele intinse. Nu trebuie sa apesi prea tare, dar presiunea trebuie sa fie totusi suficient de puternica pentru a profunde. Pentru a fi scapa miscarile ceva trebuie sigura ca nu iti va neobservat sa fie cat mai simti si zonele

diverse: in cercuri concentrice (a), radiale (b) si de sus in jos (c). Repeta miscarile si pentru celalalt san. Ai grija, la palpare nu vei intalni aceeasi consistenta la ambii sani, nu te astepta sa-i gasesti "gemeni". Pentru a usura alunecarea degetelor pe pielea sanului poti folosi o crema obisnuita pentru piele. Apoi examineaza-ti sanii si culcata. intinde-te si aseaza-ti o perna sub umar, apoi aseaza-ti bratul sub cap. Cu cealalta mana incepe sa iti palpezi sanul folosind aceleasi miscari.

Tinand mana intinsa palpeaza zona laterala a sanului si apoi zona axilei (subrat). Aici trebuie sa observi orice fel de umflatura neobisnuita a subratului, orice fel de inflamare sau marire a nodulilor limfatici. Controleaza si mamelonul (sfarcul sanului). Aici trebuie sa fii atenta la aparitia unor exeme sau iritatii ale mamelonului, daca este tumefiat (umflat), daca a inceput sa creasca in alta directie decat cea de pana atunci, daca a fost normal si acum incepe sa devina retractat (retras, ingropat in san), daca apare o incretitura a mamelonului, daca apare o schimbare a texturii sau culorii mamelonului sau areolei mamare (zona roz sau bruna aflata in jurul sfarcului), daca exista scurgeri sau sangerari din mamelon (este bine sa tii seama si daca observi scurgeri din san pe sutien sau pe camasa de noapte). Nu este recomandat sa incerci sa "mulgi" sau sa storci mamelonul . De asemenea, poti sa iti examinezi sanii si cand faci dus. Sanii sunt relaxati, iar pielea alunecoasa de la sapun sau sampon te va ajuta foarte mult sa observi sanul si de aici si eventualele modificari aparute in constitutia lui. Cancerul de san reprezinta 32 % din totalul cancerelor la femei. De aceea este atat de importanta supravegherea permanenta a sanilor. Autoexaminarea lunara a sanilor este un obicei cat se poate de bun fiindca este modul cel mai rapid de a depista orice fel de schimbare ce poate apare la nivelul sanilor. Si bineinteles, cu cat este depistata mai repede, cu atat mai rapida si mai sigura va fi indepartarea problemei. Dar nu

uita ca totusi, chiar daca este o metoda de depistare, autoexaminarea sanilor nu poate tine loc de control medical periodic. 2.11. COMPLICA II Mastita poate avea urmatoarele complicatii: Recurenta dupa un episod de mastita, exista posibilitatea ca aceasta inflamatie a sanului sa apara din nou, in timpul alaptarii aceluiasi copil sau la copilul urmator. Recurenta mastitei poate fi pusa pe seama adoptarii cu intarziere a unui tratament sau a unui tratament insuficient. Abcesul mamar este o colectie de puroi dezvoltat la nivelul sanului. Abcesul necesita in general drenarea colectiei purulente. Aceasta complicatie a mastitei poate fi evitata prin adoptarea prompta a unui tratament. Mastita este responsabila pentru durerea in timpul alaptarii, iar sugarul poate refuza laptele din sanul afectat, din cauza gustului sau diferit. Totusi, continuarea alaptarii (sau cel putin pomparea laptelui) este cel mai bun tratament pentru mastita. Nici infectia si nici tratamentul cu antibiotice nu vor afecta copilul. CAPITOLUL III - ROLUL ASISTENEI MEDICALE N NGRIJIREA PACIENTELOR CU MASTIT 1.1. ROLUL PROPRIU Asistenta medical este persoana care poate acorda ngrijiri calificate, cu devotament, posednd conotine tehnice necesare i avnd un sim al responsabilitii foarte dezvoltat. Funciile ei se concretizeaz n acordarea acestor ngrijiri competente persoanelor a cror stare o necesit, innd cont de nevoile afective, spirituale i fizice i n observarea i comunicarea ctre ceilali membri ai echipei de ngrijire a condiiilor ce exercit un efect important asupra sntii pacientului. Rolurile asistentei medicale constau n: rol de ngrijire; promovarea igienei spitaliceti; organizarea i gestionarea ngrijirilor; pregtirea i perfecionare elevelor asistente medicale, asistentelor medicale debutante i cadrele auxiliare; educarea sanitar a pacienilor i persoanelor sntoase, avnd ca scop promovarea sntii, prevenirea mbolnvilor, ajutorul vindecrii i recuperare. 1.1.1. Asigurarea condiiilor de spitalizare

Serviciul de spitalizare reprezint locul n care bolnavul va sta pe toat durata internrii i trebuie s aib n vedere evitarea contactelor infectante. El trebuie organizat i construit de aa manier, nct s poat asigura o izolare riguroas a bolnavilor, individual sau n comun, pe afeciuni. SALOANELE pot fi ocupate de bolnavi cu aceleai afeciuni, n care numrul de paturi nu trebuie s fie prea mare (maximum 7-8 paturi). Fiecare camera trebuie s fie prevazut cu toate instalaiile sanitare necesare (baie , chiuvete, W.C.) pentru ca bolnavul s nu fie nevoit s prseasc ncperea dect n mod cu totul excepional (pentru examinri radiologice, electrocardiolagice, etc.). Pereii s fie zugrvii n culori deschise: alb nuanat spre roz, galben, albastru i pn la nlimea de 1.5- 2 m, s fie impregnai cu email sau ulei pentru a se putea spla. Tavanul va fi pstrat complet alb, duumeaua s fie fr crpturi, hidrofob i rezistent, acoperit cu asfalt, linoleum, cauciuc sau diferite materiale plastice. Uile i ferestrele s fie netede i astfel uor de ntreinut n stare curat. ILUMINATUL trebuie s fie optim, asigurat artificial i natural. Ideal este ca un perete s fie alctuit n ntregime din geamuri. Este important asigurarea acestei condiii datorit faptului c unele boli infecioase evolueaz cu erupie i este necesar observarea acesteia. Este de dorit ca n afar de lumina central a salonului, fiecare pat s aibe o lamp pe noptier sau deasupra patului pentru a servi dorinelor bolnavilor i necesitile personalului de ngrijire. NCLZIREA optim a saloanelor este cea central. Temperatura n saloane n timpul zilei este de 19 - 20 C . VENTILA IA saloanelor trebuie s fie uor reglabil i realizabil. Cel mai frecvent utililizat este ventilaia prin fereastr. Este de evitat provocarea curentului de aer puternic peste bolnavi. Se aerisete dimineaa, dup servirea meselor, dup tratemente, clisme, dup vizite i seara nainte de culcare, precum ori de cte ori este nevoie. SPAIUL se refer la suprafaa necesar, socotit pentru un bolnav. MOBILIERUL ntr-un salon este compus din : pat, noptiera, mas, chiuvet. Asistenta medical trebuie s urmaresc pstrarea acestor condiii de spitalizare n parametrii optimi utiliznd detergeni i soluii dezinfectante, urmrind i conlucrarea cu personalul de ntreinere pentru repararea i nlocuirea pieselor defecte din sistemele de nclzire, ventilaie i de mobilier. 1.1.2. Rolul asistentei medicale n examinarea clinic a pacientului Asistarea medicului n timpul examinrii clinice a bolnavului i participarea asistentei la examenul cilnic medical al bolnavului este o obligaie profesional. Ajutnd medicul i bolnavul la examenul cinic, asistenta contribuie la crearea unui climat favorabil pentru relaia medic - bolnav. Pentru aceasta asistenta are urmtoarele sarcini : Pregtirea psihic i fizic a pacientului

asistenta anun bolnavul i l lmurete asupra caracterului inofensiv al examinrii s ajute bolmavul s ia poziiile indicate de medic pentru examinare s ajute bolnavul la dezbrcare i mbrcare pregtirea materialelor i a instrumentelor necesare examinrii : termometru , tensiometru , stetoscop s verifice starea de funcionare a instrumentelor s nmneze medicului instrumentele solicitate pregtete documentele medicale (fi, foi de observaie, rezultatul analizelor) asistenta trebuie s asigure linitea necesar desfurrii examenului s noteze toate indicaiile i prescripiile medicului din timpul examinrii (medicaie, doze, aerul, modul de administrare, alimentaie , hidratare , examene de laborator i examene paraclinice)

1.1.3. Supravegherea funciilor vitale ale pacientului n completarea examenului clinic medical se adun datele variabile, ce sunt n continu evoluie, care cer reevaluarea din partea asistentei medicale i se refer la starea fizic a bolnavului: TEMPERATURA : Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism, generate de cldur prin dezintegrarea alimentelor energetice. Temperatura corpului se menine constant datorit echilibrului dintre termogenez i termoliz (centri termoreglatori situai n hipotalamus). Temoreglarea este funcia organismului care mentine echilibrul intre producerea caldurii (termogeneza) si pierderea cldurii (termoliza) pentru a pstra valorile constante (homeoternie) de 36.7 i 37C dimineaa i 37 37.3C seara. Scop: evaluarea funciei de termoreglare i termogenez. Locuri de msurare Axil Plica inghinal Cavitatea bucal Rect Vagin

Materiale necesare Termometru maximal Casolet cu tampoane de vat i comprese sterile

Recipient cu soluie dezinfectant Tav medical Lubrifiant Alcool medicinal Ceas pentru msurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate i termometre electronice

Tehnica n cazul n care nu sunt indicaii speciale, temperatura se msoar de dou ori pe zi, dimineaa (ntre orele 7-8) i seara (ntre orele 18-19). Se face informarea pacientului; se solicit colaborarea lui Asistenta se spal pe mini Se scoate termometrul din soluia dezinfectant (cloramin 5%), se cltete i se terge cu o compres. Se verific nivelul mercurului; dac nivelul mercurului este ridicat, se scutur termometrul pn nivelul scade sub 36C; se verific integritatea termometrului. Msurarea n axil Se aeaz pacientul n poziie decubit dorsal sau eznd. Se ridic braul pacientului se terge axila prin tamponare cu prosopul pacientului Se aeaz termometrul cu rezervorul de mercur n centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie braul de trunchi, cu antebraul flectat pe suprafaa anterioar a toracelui dac pacientul este slbit, agitat, precum i la copii, braul va fi meninut n aceast poziie de ctre asistent. Termometrul se menine timp de 10 minute. Temperatura axilar reprezint temperatura extern a corpului, ea fiind cu 0,4-0,5 grade mai joas dect cea central Msurarea rectal Se lubrifiaz termometrul Se aeaz pacientul n decubit lateral, cu membrele inferioare n semiflexie, asigurndu-i intimitatea; la sugari poziia este decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, asistenta inndu-i membrele inferioare cu mna stng sau decubit ventral Se introduce bulbul termometrului n rect, prin micri de rotaie i naintare Termometrul va fi inut cu mna tot timpul msurrii, se menine termometrul 3 minute. Temperatura msurat rectal este mai mare dect cea msurat axilar cu 0,4-0,5 grade

Msurarea temperaturii n rect este contraindicat la pacienii agitai i la cei cu afeciuni rectale Msurarea n cavitatea bucal Se introduce termometrul n cavitatea bucal sub limb sau pe latura extern a arcadei dentare; Pacientul este rugat s nchid gura i s respire numai pe nas. Se menine termometrul timp de 5 minute. Msurarea temperaturii n cavitatea bucal este contraindicat la copii, la pacienii agitai , la cei cu afeciuni ale cavitii bucale ; Cu 10 minute nainte de msurare pacientul nu va consuma lichide reci sau calde i nu va fuma. Msurarea n vagin Urmrete aceleai etape ca la msurarea rectal, introducndu-se termometrul n vagin. Este contraindicat n bolile aparatului genital feminin Valoarea ei este mai mare cu 0,5 dect cea axilar Dup msurare se citete gradaia, se spal termometrul i se introduce n recipientul cu soluie dezinfectant cloramin 5 care se schimb i se eticheteaz zilnic. Temperatura obinut se va nota n foaia de temperatur cu pix de culoare albastr, fiecare linie orizontal corespunznd la dou diviziuni de grad. Se unesc valorile de diminea i sear de-a lungul unei perioade de timp pentru obinerea curbei termice. Valori normale Nou-nscut i copil mic Adult Vrstnic Hipotermie Perioadele febrei Subfebrilitate Febr moderat Febr ridicat Hiperpirexie 37-38 C 38-39 C 39-40 C Temp. > 40 C 36,1-37,8 C 36-37 C n axil 35-36 C temp. < 36 C

TENSIUNEA ARTERIAL Tensiunea Aterial reprezint presiunea exercitat de sngele circulant asupra pereilor arteriali.

Scop: evaluarea funciei cardiovasculare (fora de contracie a inimii, rezistena determinat de elasticitatea i calibrul vaselor). Se msoar tensiunea arterial sistolic (maxim) i cea diastolic (minim) = elemente de evaluat. Loc de msurare: artera humeral

artera radial (electronic)

Materiale

Tensiometru (Riva-Rocci, cu manometru, electronice) Stetoscop biauricular Tampon de vat Alcool Pix de culoare roie

Metode Auscultatorie Palpatorie Oscilometric Tehnic Metoda auscultatorie Se face pregtire psihic a pacientului i i se recomand un repaus timp de 5 minute dup care se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului, braul fiind n extensie, se fixeaz membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioar a manetei, se introduc olivele stetoscopului n urechi, se pompeaz aer n maneta pneumatic cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia zgomotelor pulsatile. Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se aude primul zgomot (acesta reprezint valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reine valoarea indicat continundu-se decomprimarea pn cnd zgomotele dispar(tensiunea arterial minim)

Metoda palpatorie

Determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei auscultatorii; Se utilizeaz n cazuri deosebite cnd nu avem la ndemn un stetoscop.

Valorile se determin nregistrnd valoarea indicat pe cadranul manometrului n momentul n care simim c trece prima und pulsatil, aceasta echivalnd cu tensiunea maxim. Valoarea tensiunii arteriale minime se calculeaz dup formula: TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2. Diferena dintre TA max i TA min se numete tensiune diferenial i nu are voie s fie mai mic de 30mmHg. Aceast metod are dezavantajul obinerii unor valori mai mici dect n realitate

Metoda oscilometric

Oscilometria metoda prin care se evideniaz amplitudinea pulsaiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului Pachon. Aparatul este alctuit dintr-un cadran gradat n uniti, o manet pneumatic i par de cauciuc. Maneta aparatului se fixeaz pe membrele bolnavului la nivelul dorit, de unde pulsaiile se transmit la manometru. Pregtirea bolnavului Camera de examinare trebuie s aib un climat corespunztor Bolnavul este culcat n repaus cu cel puin 15min nainte de msurare. Se descoper membrele superioare sau inferioare.Se aplic maneta aparatului la nivelul dorit pe membrul de examinat. Tehnica Se pompeaz aer pn ce dispare pulsul periferic. Se citete amplitudinea oscilaiilor pe cadranul manometrului. Se scade presiunea cu 10 mmHg i se citesc din nou oscilaiile arteriale. Se scade apoi presiunea din 10 n 10 cu citiri succesive pn se gsete valoarea maxim a amplitudinii care s.n. indice oscilometric. Valorile normale sunt apreciate n limite foarte lungi i foarte variabile. Nu are importan valoarea obinut, ci important este diferena dintre 2 regiuni simetrice care nu trebuie s depeasc 2mmHg VALORI NORMALE Vrsta 1-3 ani 4- 11 ani 12 15 ani Adult Vrstnic TA maxim 75-90 mmHg 90-110 mmHg 100-120 mmHg 115-140 mmHg >150mmHg TA minim 50-60 mmHg 60-65 mmHg 60-75 mmHg 75-90 mmHg >90 mmHg

MODIFICRI ALE TENSIUNII ARTERIALE HTA = creterea TA peste valori normale

hTA = scderea TA sub valalori normale modificri ale TA difereniale = variaiile TAmax i TAmin nu se fac paralel TA este diferit la segmente simetrice (bra stng, drept) NOTAREA Se noteaz pe foaia de temperatur valorile obinute cu o linie orizontal de culoare roie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloan de mercur. Se unesc liniile orizontale cu linii verticale i se haureaz spaiul rezultat. n alte documente medicale se noteaz cifric. PULSUL ARTERIAL :

Pulsul reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce se comprim pe un plan dur, osos i este sincron cu sistola ventricular. Se noteaz valoarea n foaia de temperatur cu culoarea roie. Scop: evaluarea funciei cardiovasculare. Se apreciaz: ritmul, amplitudinea, frecvena i celeritatea. Loc de msurare: oricare arter accesibil palprii i care poate fi comprimat pe un plan osos: Artera temporal_superficial (la copii) Artera carotid Regiunea apical (vrful inimii) Artera humeral Artera radial Aretra femural La nivelul regiunii poplitee(n spatele genunchiului) Artera tibial Aretra pedioas Materiale necesare: Pix culoare roie Ceas cu secundar Tehnica Se face pregtirea psihic, se asigur repaus fizic i psihic 10-15 minute i se face reperarea arterei prin fixarea degetelor index, medius i inelar pe traiectul arterei, se exercit o uoar presiune cu vrful degetelor asupra

peretelui arterial pn la perceperea zvcniturilor pline ale pulsului apoi se numr pulsaiile timp de 1 minut. Consemnarea valorii obinute se face printr-un punct pe foaia de temperatur, innd cont c fiecare linie orizontal reprezint 4 pulsaii i se unete valoarea prezent cu cea anterioar cu o linie, pentru obinerea curbei. n unele documente se noteaz cifric. INTERPRETARE : Ritmul pauzele dintre pulsaii sunt egale, pulsul este ritmic. Modificri de ritm al pulsului: Puls aritmic = pauze inegale ntre pulsaii Puls dicrot = se percep dou pulsaii, una puternic i alta slab, urmat de pauz Amplitudinea (volumul) Este determinat de cantitatea de snge existent n vase i este mai mare cu ct vasele sunt mai aproape de inim, la arterele simetrice, volumul pulsului este egal Modificri de amplitudine a pulsului Puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil Puls asimetric volum diferit al pulsului la artere simetrice FRECVEN A: Nou-nscut Copil mic Copilla 10 ani Adult Vrstnic pulsa ii/minut 100-120 pulsa ii/minut 90-100 pulsa ii/minut 60-80 pulsa ii/minut >80-90 pulsa ii/minut 130-140

Modificri de frecven a pulsului :

tahicardie = creterea frecvenei pulsului bradicardie = scderea frecvenei pulsului

Celeritatea reprezint viteza de ridicare i coborre a undei pulsatile. RESPIRAIA: Este funcia important prin care se realizeaz aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului, n paralel cu eliminarea n atmosfer a

dioxidului de carbon rezultat din acestea. Prima etap este ventilaia pulmonar (circulaia aerului prin plmni), care se realizeaz prin cele dou micri ventilatorii de sens opus- inspiraie i expiraie - n care volumul cutiei toracice crete i respectiv descrete. Msurarea respiraiei constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluiei bolii, recunoaterea complicaiilor, prognosticul bolii. Se noteaz valoarea n foaia de temperatur cu culoarea verde. Interpretarea rezultatelor in seama de faptul c frecvena miscrilor respiratorii variaz n funcie de sex, vrst, poziie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn. n starea fiziologic, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii i a pulsului. Scop : evaluarea funciei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluiei, al apariiei unor complicaii i al prognosticului Elemente de apreciat Tipul respiraiei Amplitudinea micrilor respiratorii Ritmul Frecven

Materiale necesare Ceas cu secundar Creion de culoare verde / pix cu past verde Foaia de temperatur Interveniile asistentei : Aeaz pacientul n decubit dorsal , fr a explica tehnica ce urmeaz a fi efectuat i i plaseaz mna, cu faa palmar pe suprafaa toracelui apoi ncepe numrarea inspiraiilor timp de un minut Noteaz valorea obinut printr-un punct pe foaia de temperatur (fiecare linie orizontal a foii reprezint dou respiraii). Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioar duce la obinerea curbei. n alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obinut, ct i caracteristicile respiraiei: Exemplu: Rs = 20 resp/min Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunztoare, ritm regulat Aprecierea celorlalte elemente ale funciei respiratorii se face prin simpla observare a micrilor respiratorii. Pentru foile de temperatur n care respiraia

este nscris cu valori ce cresc din 5 n 5 fiecare linie orizontal reprezint o respiraie Frecvena normal a respiraiei, n funcie de vrst : Nou-nscui Copii mici Brbai Femei 40-30 respiraii/ minut 20 respiraii /minut 16 respiraii /minut 18 respiraii / minut

MSURAREA GREUTII I NLIMII CORPORAL Cunoaterea greutii corporale este important pentru aprecierea strii de nutriie a bolnavului, pentru stabilirea dozei terapeutice, de medicamente, pentru stabilirea necesitii calorice a organismului ct i pentru urmrirea evoluiei bolilor. CNTRIREA BOLNAVILOR La aduli se face cu balanele antropometrice, care sunt balane de tip decimal, cu cursor i greuti fixe, constituite dup principiul cntarului roman. Cntarele sunt confecionate cu dou cursoare, unul pentru modificrile de greutate pn la 10 kg i altul pentru variaiile pn la 100 gr. Pe aceaste cntare bolnavul st de obicei n picioare. Cntrirea bolnavului se va face ntotdeauna dimineaa pe nemncate, dup ce bolnavul a avut scaun i a urinat. Cntrirea se va face ntotdeauna n aceai hain de spital i dac este posibil cu acelai cntar. Valoarea obinut se trece n foaia de observaie.

MSURAREA NLIMII CORPORALE A BOLNAVULUI este necesar pentru determinarea raportului cu greutatea corporal.

MSURAREA DIUREZEI Diureza reprezint cantitatea de urin eliminat din organism timp de 24 ore. Scop: Obinerea datelor privind starea morfofuncional a aparatului renal i asupra altor mbolnviri Cunoaterea volumului diurezei Efectuarea unor determinri caliatative (analize biochimice) din cantitatea total de urin emis Urmrirea bilanului circulaiei lichidului n organism = bilanul lichidul (intrri ieire). Materiale necesare:

Se pregtesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gt larg, splate i cltite cu ap distilat (pentru a nu modifica compoziia urinei) i acoperite; se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast Se informeaz pacientul asupra necesitii colectrii corecte a urinei i asupra procedeului Colectarea ncepe dimineaa, la o anumit or, i se termin n ziua urmtoare, la aceeai or

Pentru o determinare corect :

Pacientul urineaz dimineaa la o or fix; aceast cantitate de urin, de la prima emisie, se arunc Se colecteaz, apoi, toate urinele emise n decurs de 24 de ore pn a doua zi, la aceeai or, pstrndu-se i urina de la ultima emisie

De reinut ! Golirea vezicii trebuie s se fac nainte de defecare pentru a mpiedica procesele de fermentaie, se vor aduga, la urina colectat, cristale de timol Recipientul de urin este etichetat cu numele pacientului, numr salon, numr pat, se ine la rcoare i ferit de lumin, pentru a preveni descompunerea urinei Dup golirea recipientului, acesta se va spla i dezinfecta conform cerinelor Pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recolteaz urina din 24 de ore Pentru examene chimice-se recolteaz 100ml de urinPentru determinarea toleranei la glucide, 100 ml de urin se vor recolta din cantitatea total de pe 24 de ore Notarea diurezei : se face zilnic n foaia de temperatur a pacientului prin haurarea ptrelelor corespunztoare cantitii de urin i zilei respective spaiul dintre dou linii orizontale a foii de temperatur corespunde la 100 ml de urin cantitatea de urin eliminat n 24 de ore, n mod normal, este de aproximativ 1500 ml. Captarea dejeciilor fiziologice i patologice

Se pregtesc materialele necesare: prosoape, acoperitoare de flanel, paravan, muama alez, materiale pentru toaleta minilor, mnui, plosc, bazinet, urinare pentru femei i brbai, tvi renal. Se pregtete bolnavul, fizic, n funcie de produsul captat. Captarea materiilor fecale n vederea captrii materiilor fecale la bolnavul imobilizat, se urmrete: separarea patului bolnavului de restul salonului, cu un paravan, dup care se ndeprteaz ptura i cearaful care acoper bolnavul, se protejeaz patul cu muama i alez, se dezbrac i se ridic bolnavul i se introduce bazinetul nclzit sub regiunea sacral; se acoper bolnavul pn la terminarea actului defecrii. Se efectueaz toaleta regiunii perineale, se ndeprteaz bazinetul cu atenie i se acoper cu capacul, ndeprtndu-se din salon. Se strng materialele folosite, se mbrac bolnavul, se acoper, se aerisete salonul. Scaunul acoperit se pstreaz pentru vizita medical n locuri special amenajate. Captarea vrsturilor Se aeaz bolnavul n funcie de starea general n poziie eznd , decubit dorsal cu capul ntors ntr-o parte, protejndu-se cu prosop n jurul gtului. Se protejeaz patul cu muama i alez.; i se ndeprteaz bolnavului proteza cnd este cazul; oferndu-i-se o tvi renal i susinndu-l, oferim acestuia un pahar cu ap s-i clteasc gura. I se ofer cuburi de ghea, lichide reci n cantiti mici. I se terge faa i i se pun comprese reci pe frunte. Vrstura se pstreaz pentru vizita medicului, notndu-se n foaia de temperatur caracterul i frecvena acesteia. Se spal recipientele, se dezinfecteaz, pregtindu-se pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare. Captarea urinei Analiza de urin este una dintre cele mai frecvente examinri de laborator, cci nafar de starea funcional a rinichilor i a cilor urinare, reflect i alte modificri din organism. Pentru examenul fizic , urina trebuie recoltat timp de 24 de ore. Pentru colectare se utilizeaz vase cilindrice gradate. n cursul examenului fizic se determin: cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul i densitatea.

Pentru examenul chimic se trimite urina colectat timp de 24 de ore sau numai urina proaspt de dimineaa, care este cea mai concentrat. Recoltarea se face n recipiente absolut curate, cltite cu ap distilat, ca s nu-i schimbe compoziia. Pentru un examen curent se trimit 100-150 ml, din care se va determina i densitatea i se va examina i sedimentul urinar. Pentru urocultur recoltarea urinei se face n condiii sterile, dup toaleta riguroas a zonei genitale cu ap cald i spun i limpezit cu ser fiziologic, n recipient steril; pentru a elimina i germenii care s-ar gsi eventual n uretr, recoltarea se face din jetul mijlociu dup ce prima parte a jetului a splat canalul. Recipientul i dopul acestuia se vor manevra cu atenie pn la nchidere pentru a evita contaminarea. Este recomandat ca flaconul s fie predat n maxim dou ore de la recoltare. n cazuri speciale, cum ar fi insuficiena renal, sau infecia urinar sever, recoltarea urinei se recomand a se face prin sondaj vezical; recoltarea urinei de la bolnavii cu sond permanent fixat n vezic se va face prin puncionarea sondei, dup decontaminarea locului unde se va face puncia. Urina trebuie imediat nsmnat.Dac acest lucru nu este posibil , atunci trebuie inut la frigider la temperatura de cca +4C. 1.1.4. Pregtirea preoperatorie i ngrijirea postoperatorie A. Pregtirea general preoperatorie. Pregtirea general preoperatorie, const n examenul clinic i paraclinic, pregtirea psihic, ngrijiri igienice, urmrirea funcional, vital i vegetativ, precum i observarea schimbrii n starea bolnavului i regimul dietetic preoperator. 1) Examenul clinic Acesta este efectuat de ctre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar i pune n eviden starea fiziologic a bolnavului dnd totodat posibilitatea depistrii unor deficiene ale organismului i ale unor boli nsoitoare. El este completat de examinri paraclinice. 2) Pregtirea psihic Bolnavul este informat despre necesitatea interveniei chirurgicale, riscul, eventualele mutilri i i se cere consimmntul. Se fixeaz data aproximativ a interveniei. Se suprim tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinite. Bolnavului i se creeaz o stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plcut. I se asigur legtura cu aparintorii.

3) ngrijiri igienice Dac starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi ndrumat, ajutat s fac baie sau du, urmat de igiena cavitii bucale, ngrijirea prului, tierea unghiilor. 4) Urmrirea funciilor vitale msurarea i notarea temperaturii; msurarea i notarea pulsului; observarea i notarea respiraiei (la indicaia medicului); msurarea i notarea T.A.; observarea diurezei; observarea scaunului. B. Pregtirea n ziua dinaintea operaiei 1) Pregtirea general asigurarea repausului fizic, psihic i intelectual; la prescripia medicului, seara, se administreaz un calmant; asigurarea alimentaiei necesare normale, alimente uor digerabile; evacuarea intestinului, clisma (dac nu sunt contraindicaii); asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau du pe regiuni la pat. 2) Pregtirea local se cur pielea pe regiuni. Pielea cu pilozitate se rade cu grij, evitndu-se s se produc mici tieturi (poart de intrare pentru infecie, dureroas la efectuarea dezinfeciei); se degreseaz pielea cu comprese sterile mbibate cu eter (cu grij s nu se scurg eter pe regiunea perianal); se dezinfecteaz pielea cu un antiseptic (alcool, tinctur de iod); se acoper cmpul operator la indicaia medicului.

C.

Pregtirea din dimineaa interveniei: se ntrerupe alimentaia. Bolnavul nu mnnc cel puin 12 ore naintea interveniei chirurgicale; mbrcarea se face cu cma de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru brbai) protezele dentare mobile vor fi scoase, nvelite ntr-o bucat de tifon i puse n noptiera bolnavului; bijuteriile vor fi predate familiei sau administraiei spitalului; ndeprtarea lacului de pe unghii ca i a rujului de pe buze (prezena lor face dificil depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoz la nivelul extremitilor); golirea vezicii urinare. Bolnavul va avea o miciune voluntar sau se efectueaz sondaj vezical; se va administra hipnotic opiaceu (morfin, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital). Se administreaz un vagolitic (atropina). Dozele i ora injectrii sunt indicate de medicul anestezist.

D. Pregtirea special a bolnavilor cu risc operator ngrijirile acordate acestora, urmresc s corecteze deficienele organismului i s restabileasc echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator i pentru a evita complicaiile ce se pot produce, att n timpul interveniei ct i dup aceasta. E. ngrijirile postoperatorii ncep imediat dup intervenia chirurgical i dureaz pn la vindecarea complet a bolnavului. ngrijirile postoperatorii se accord pentru restabilirea funciilor organismului, asigurarea cicatrizrii normale a plgii i prevenirea complicaiilor. Bolnavul operat sub anestezie general, trebuie supravegheat cu toat atenia pn la apariia reflexelor (de deglutiie, tuse, faringian i cornean), pn la revenirea complet a strii de contien ct i n orele care urmeaz, de altfel transportul din sala de operaie se execut dup revenirea acestor reflexe. Rolul asistentei medicale n educaia sanitar a pacienilor n timpul spitalizrii i la externare asistenta va explica faptul c pentru prevenirea apariiei complicaiilor i a recderilor el trebuie s dein o sum de

cunotine care i vor permite s se ngrijeasc singur i s-i rezolve astfel problema de sntate. Iniial asistenta va evalua cunotinele pe care le are pacientul n momentul respectiv, discutnd cu acesta. Apoi va evalua motivaia pe care o are bolnavul i va gsi un moment propice pentru realizarea unui plan de educaie. Asistenta medical va stabili cu pacientul obiective foarte precise pe care, pn la ieirea din spital, acesta le va atinge n ntregime. Pentru aceasta asistenta medical va utiliza discuia cu pacientul i familia, pliante, reviste i demonstraia practic. 1.2. ROLUL DELEGAT

1.2.1. Rolul asistentei medicale n examinarea paraclinic Rolul asistentei medicale const n pregtirea pacientului pentru executarea investigaiilor paraclinice i chiar efectuarea unora dintre acestea. Colaborarea si examinarea clinica a bolnavului este una din sarcinile importante ale asistentei . Ajutorul acordat medicului si bolnavului in cursul examinarii clinice degerveaza pe aceasta din urma de eforturi fizice si previne o serie de suferinte inutile , contribuie la crearea unui climat afectiv favorabil intre bolnav medic asistenta , face accesibila medicului exporarea tuturor regiunilor organismului , servindu-l si cu instrumentarul necesar , toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii bolnavului in stare fizica si psihica precara la traumatismul examinarilor si recoltarea produselor biologice in vederea examinarii. Bolnavul trebuie pregatit pentru recoltare , pentru buna reusita a examenelor de laborator , in primul rand trebuie sa i se explice ce urmeaza sa i se faca . Pentru aceasta ar trebui sa se foloseasca metode cat mai blande si mai putin traumatizante , alese de la caz la caz . Bolnavii mai suspiciosi sau agitati vor trebui linistinti prin cuvinte potrivite sau , la nevoie , chiar pe cale medicamentoasa . Li se va explica bolnavilor necesitatea analizelor . Ei trebuie sa fie convinsi ca recoltarea se face in interesul lor , ca aceasta contribuie hotarator la stabilirea diagnosticului si tratamentului . Rezultatele bune se vor obtine numai daca aceasta munca de lamurire este insotita de manopere cat mai putin dureroase si neplacue , respectandu-se , pe cat posibil , pudoarea bolnavului . Avand in vedere ca de multe ori aceleasi recoltari trbuiesc repetate pe cursul bolii , bolnavii bine pregatiti vor ajuta ei insasi asistenta in efectuarea lor . Pe langa pregatirea aratata , mai sunt necesatre si alte precautii pentru fiecare recoltare in parte . Unele recoltari se fac pe nemancate , stiut fiind ca alimentatia provoaca secretie de suc gastric , influenteaza numarul globulelor albe si modifica compozitia chimica a sangelui. Aceste recoltari vor fi deci executate dimineata cand bolnavul nu s-a ridicat din pat . Pana la luarea probelor resprctive bolnavii nu trebuie sa faca miscare , sa nu se spele cu apa rece , sa nu fumeze , sa fie ferit de influenta impresiilor noi ale zilei , conditii care pot

falsifica in mare masura analiza respectiva . Nerespectarea normelor de pregatire atrage dupa sine rezultate false de laborator , cu urmari foarte grave pentru bolnav . Din acest motiv , asistenta trebiue sa aiba o evidenta a bolnavilor care vor fi pregatiti pentru examene de laborator si sa ii supravegheze inainte de recoltare . Recoltarea se face dupa ce tot materialul necesar a fost pregatit. Vasul in care se face recoltarea trebuie sa fie curat , uscat , si sterilizat , seringile sa fie de unica folosinta . inainte de recoltare vasele se vor eticheta , indicanduse numarului bonului insotitor . Bonul insotitor trebuie sa cuprinda numele si prenumele bolnavului , numarul salonului si al patului , diagnosticul clinic , natura produsului , analiza ceruta , data recoltarii si numele celui care a facut recoltarea . In unele cazuri este bine daca se indica si scopul pentru care se cere examenul. Etichetarea vaselor trebuie facuta cu mare grija , asistenta sa se asigure ca eticheta este bine lipita , nu s-a patat cu produsul recoltat facand invizibile cele scrise. Produsele biologice vor fi recoltate in cantitate suficienta pentru analiza ceruta , dupa normele indicate pentru fiecare produs si analiza in parte. 1.2.2. Rolul asistentei medicale n administrarea tratamentului Asistenta medical va respecta ntocmai toate medicamentele prescrise de doctor. Ea va cunoate medicamentele pe care le administreaz dup inscripie, culoare, form; fiolele rmase goale de la injecii le va pstra pn la desfurarea efectelor lor. nainte de administrare, asistenta medical va verifica calitatea fiecrui medicament, aspectul, termenul de valabilitate i integritatea ambalajului. Asistenta va respecta cu strictee calea de administrare, dozajul prescris i va evita incompatibilitatea ntre medicamente. Ea va administra bolnavului doze mici din orice medicament, pe care acesta le va lua n prezena ei. l va informa pe bolnav asupra efectului i reaciilor adverse ale medicamentelor pe care le are de luat. La administrarea parenteral asistenta va lucra n condiii de strict asepsie, folosind materiale i instrumente de unic folosin sau sterilizate. Asistenta va tia i va aspira n sering toate fiolele n faa bolnavului. Ea va semnala orice intoleran i reacii adverse medicului.