Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 5K vizualizări

    Simona Popescu

    Încărcat de

    ciaclan denisa

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Simona Popescu

    Încărcat de

    ciaclan denisa
    5K vizualizări2 pagini

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca doc, pdf sau txt
    5K vizualizări2 pagini

    Simona Popescu

    Încărcat de

    ciaclan denisa

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca doc, pdf sau txt
    din 2

    Simona Popescu=Exuvii

    Cartea Simonei Popescu este foarte interesantă,deoarece dezbate problemele


    specifice vârstei adolescentine şi a copilariei.Cartea are nuanţe
    autobiografice,dar problemele fiecărei etape a vieţii sunt prezente
    aici.Autoarea se imaginează pe sine ca un ansamblu de personalităţi: copil,
    adolescent, tânăr, si,cu o oarecare spaimă, batran ,chiar se teme la un moment
    dat că nu va putea vorbi in acelaşi timp despre fetiţa de cinci ani şi despre
    tânăra de 15. Isi aminteşte despre joaca ei cu fata cu pampon, Dana, prietena
    de joaca, prieteniile si supărările intre fete.O altă amintire ar fi cea despre fata
    urâta , care era inchisa faţa de alţii, vorbea foarte puţin, dar i se deschide dintr-
    o dată eroinei-autoare, vorbindu-i filosofie. Eroina află, astfel,despre o
    posibilă migrare a sufletelor si despre viaţa de dincolo. Fiecare moment trăit,
    fiecare poveste este pentru ea o experienţă unică, eroina învaţă din ea.
    Experientele o ajută să uneasca micile “părţi” ale sufletului sau ale
    personalitatii ei, construita asemeni păpuşilor “Matrioşca”’una in cealalta
    .Acest ansamblu de personalităţi o face unică, ii conferă ceea ce ea
    numeste’simonism”,”simonitate’,cu o nuanţă uşor narcisistă.Toate
    amintirile,tot ce a învăţat şi a auzit contribuie la evoluţia personalităţii eroinei,
    la clădirea ei ca om in lume.Termenul de exuvie din titlu nu este ales deloc la
    întâmplare. Cuvantul desemneaza acel inveliş din care larvele insectelor ies
    pentru a se transforma în pupe, apoi in viitoarele insecte. Omul ,prin evolutia
    varstelor lui, iese dintr-un fel de exuvii,se dezvoltă, se maturizează,se
    armonizează cu timpul pe care il traieşte. Jocurile de altădată i se par acum de
    o naivitate extraordinară. Este un fel de încercare de recuperare a copilăriei,
    prin lucrurile mărunte de altădata: caiete, frunze colectionate, celebrul oracol,
    desene. Profesoara de desen i se părea cândva un model. Imaginea picturii este
    semnificativă pentru încercarea de recuperare a trecutului. Fata descoperă un
    desen, o pictură, unde i-a desenat pe toti membrii familiei, intr-o manieră
    naivă, desigur,cu menţiunea că ea lipsea de acolo ,fiindca picta; nici Dana,
    prietena ei,nu lipseşte din picturi, deşi acum nu-şi mai aminteşte bine de ea,
    decat doar că purta pamponul. Pasiunea pentru pictură îi va aduce prima
    dragoste, un puştan pe nume Hari, care îi năclăise desenul , dar pe care ea l-a
    completat cu o mulţime de alte culori, era desenul LOR. Toate aceste elemente
    pot constitui simboluri ale trecutului, care nu revine decat în amintire. Desenul
    este o lume, iar cartea Simonei Popescu este o pictură a cuvintelor, care aduc
    aminte de copilărie şi adolescenţă. Dulapul,podul casei pot fi considerate
    depozite ale amintirilor. Autoarea nu e deloc nostalgică, e realista, ştie că
    timpul nu poate fi oprit,Visul cu acel lup gata să o sfâşie poate însemna lupta
    cu timpul, care trece şi nu iartă nimic.Gândul că va arăta altfel la 30, 40, 50 de
    ani o înspăimântă .Singura salvare raman micile obiecte care-i amintesc de
    micul univers din trecut. Imaginea din final,cu fetiţa care isi arunca păpuşa pe
    geam echivalează cu pierderea inocenţei şi ieşirea din
    “exuvie”,maturizarea,percepută ,în acelaşi timp,ca ‘groază” şi ca “fericire.
    Eroina-autoare se maturizează,dar nu se desparte de nici una din acele
    exuvii,ci incearcă să le recompună, pentru că toate fac parte din
    personalitatea ei.
    Cartea Simonei Popescu este într-adevăr deosebită,conţine adevaruri
    si experienţe trăite de fiecare din noi.Lumea întreagă se recompune la nivel
    de text.

    S-ar putea să vă placă și