MARKERI TUMORALI.

RECOMANDARI PRIVIND
UTILIZAREA LOR IN
PRACTICA CLINICA
Lector Dr. Chim. ADINA STANCIU
Formator Acreditat de Ministerul Sanatatii
[email protected] [email protected]
Ce i propune cursul !
1. Notiuni generale despre markerii tumorali
2. Clasificare markeri tumorali. Semnificatia
clinica a markerilor: CEA AFP, CA 19-9,
CA 72-4, CA 125, PSA / fPSA, CA 15-3, TPA,
CYFRA 21-1, SCC, NSE, TK, TG, B2M, S-100,
TA-90, Feritina, HCG, Calcitonina etc.
3. Determinarea markerilor tumorali
4. Recomandari privind utilizarea markerilor
tumorali de prima linie in diverse neoplazii
5. Evaluarea clinica a markerilor tumorali
ANTIGENE TUMORALE
TSA-Tissue Specific Ag - Antigene care aparin doar
celulelor tumorale
TAA-Tissue Associated Ag - Antigene care aparin i
celulelor normale
Antigenele retrogenetice: sunt exprimate numai pe
suprafaa celulelor embrionare:
antigene oncofetale (-fetoproteina - AFP i
antigenul carcinoembrionar CEA)
Antigenele de difereniere: apar numai ntr-o faz
determinat a maturaiei unor serii celulare
(elementele imature din leucemii).
ANTIGENE TUMORALE
IDENTIFICATE PN ACUM
ANTIGENE TUMORALE NEOPLAZIA
Antigene virale:
HPV E6 i E7
EBNA-1
Antigene de hepatit B i C
HTLA-1
Col uterin
Limfom Hodgkin/Burkitt
Hepatom
Leucemie/limfom T
Antigene proteice nemutate:
MAGE-1, -3*
BAGE
GAGE
RAGE
LAGE-1
Tirozinaz*
TRP-1/gp75 (tyrosinase related protein),
TRP-2, gp100*, MELAN-A / MART-1
GAG-3 / NY-ESO-1
CEA
PAP, PSA, PSMA
HER-2 / neu
SCP-1 (synaptonemal complex protein) /
HOM-TES-14
Melanom, cancer pulmonar, mamar, cap i gt
Melanom, cancer vezical
Melanom, cc. pulmonar, mamar, cap i gt, sarcom
Cancer renal i alte cancere
Melanom
Melanom
Melanom
Cancer esofagian, vezical, pulmonar etc
Cancere gastro-intestinale, pulmonare, mamare
Cancer de prostat
Cancer mamar, ovarian etc
Cancer testicular, mamar, ovarian, gliom etc
ANTIGENE TUMORALE NEOPLAZIA
Autoantigene mutate:
MUM-1 (melanoma-ubiquitous mutated)
-catenina
ESO-1 TPI* (triosephosfate isomerase)
CDC 27* (MHC II)
CDK4 (Cyclin-dependent kinase)
CASP-8 (caspase-8)
p21 ras
p53
Melanom
Melanom, cancer de colon
Cancere de cap i gt, tumori scuamoase
Melanom
Melanom, adenocarcinoame
Tumori scuamoase
Adenocarcinoame
Adenocarcinoame
Proteine anormal glicozilate:
MUC-1
M-TAA
U-TAA
Cancere de pancreas, mamare
Melanom
Melanom
Proteine de fuziune:
Bcr-abl (p120)
Pax3-fkhr
Ews-fli-1
LDFP (Low density-lipid receptor fusion protein)*
Leucemie cronic mieloid
Rabdomiosarcom alveolar
Sarcom Ewing
Melanom
Glicolipide:
De grup sangvin (T, Tn, siali-Tn)
Ganglioside (GM2, GD2, GD3)
Carcinoame
Melanom, sarcom, neuroblastom, gliobalstom
ANTIGENE TUMORALE
IDENTIFICATE PN ACUM
1. NOIUNI GENERALE
DESPRE MARKERII TUMORALI
markerii tumorali apar ca urmare a alterrii
metabolismului celular;
markerii tumorali sunt substane, care reflect
sinteza, creterea i rspunsul la terapie a
tumorilor maligne, fiind produi fie de celulele
tumorale, fie de celulele gazd stimulate de
tumora;
markerii tumorali sunt produi asociai tumorilor
(factori genetici, oncogene, proteine, etc.).
MARKERI TUMORALI - ISTORIC
a) 1846 - proteina Bence Jones a fost descris ca
marker pentru mielomul multiplu
b) 1930 - gonadotropina chorionic (hCG) a devenit
un test standard, iniial n diagnosticul i apoi n
monitorizarea choriocarcinomului
c) 1963 - AFP a fost identificat ca marker pentru
carcinomul hepatoceluar (Tatarinov)
d) 1965 - CEA a fost identificat ca antigen
oncofetal i exploatat clinic (Gold i Freedman).
e) din 1975 tehnica anticorpilor monoclonali este
folosit pentru a descoperi noi markeri tumorali
(Kohler si Milstein)
CARACTERISTICILE
MARKERULUI TUMORAL IDEAL
specificitate ct mai apropiat de 100 % (s
nu fie detectabil n tumori benigne sau n alte
afeciuni organice);
specificitate de organ foarte mare
(s fie secretat de o singur entitate
tumoral);
sensibilitate ct mai apropiat de 100 %
(s poat fi detectat la o cantitate foarte
mic de celule tumorale).
2. CLASIFICARE MARKERI
TUMORALI
Dup localizarea lor:
Markeri tumorali celulari: sunt detectati n
esutul tumoral (p53, receptori hormonali etc.)
Markeri tumorali umorali: sunt detectai n
lichidele biologice (ser, plasm, LCR, urin,
saliv, lichid de ascit, lavaj bronhoalveolar
etc.)
CLASIFICARE MARKERI TUMORALI
2.1 Peptide non-hormonale: CEA, AFP, CA19-9, CA 72-4,
CA125, CA15-3, PSA, TPA, BTA etc.
2.2 Enzime i izoenzime: Enolaza Neuron Specifica
(NSE),Timidin Kinaza (TK), Fosfataza Acida etc.
2.3 Proteine serice speciale: Tiroglobulina (TG), Beta-2-
microglobulina (B2M), Proteina S-100, Proteina TA-90, Feritina etc.
2.4. Produi hormonali ai sistemului endocrin difuz
- hormoni eutopici (paratiroide PTH, cancer tiroidian medular
calcitonina, gastrinom gastrina, feocromocitom catecolaminele,
insulinom insulina, choriocarcinom HCG etc.).
2.5 Produi hormonali ai tumorilor non-endocrine
hormoni ectopici
(APUD-oame: cancer bronsic cu celule mici - ACTH,
carcinoid - LPH etc.
si Non APUD-oame: cancer mamar - HCG, PTH, ACTH etc.)
2.1 PEPTIDE NON-HORMONALE
2.1.1 Antigenul carcino-embrionar (CEA)
Este o glicoprotein cu o greutate molecular de 180 kD.
45-60% din molecul este alctuit din carbohidrai, iar partea proteic
este un lan polipeptidic. Au fost descrii cel puin 6 epitopi.
n timpul dezvoltrii embrionului se formeaz n pancreas i n tractul
gastrointestinal ca un antigen de suprafa celular. Chiar i la adult,
sinteza nu nceteaz complet
Timpul de njumtire: 1-2 sptmni
Interval de referin: 0-5 ng/mL (Fumtori < 10 ng/mL)
In urin, concentraii de peste 35 ng/mL (dac infecia
urinar este exclus) poate indica un carcinom al vezicii urinare !!!
S-a observat c tumorile colonului, prostatei i rinichilor sunt
nsoite de valori crescute ale CEA numai dup invadarea tractului
urinar !!!
Valori crescute ale CEA n LCR apar n primul rnd
n metastaze cerebrale !!!
Sensibilitatea CEA n tumorile primare
Tumori primare Sensibilitate
[%]
Carcinom colorectal pre-operator 10-50
Carcinom colorectal post-operator 75-85
Cancer mamar pre-operator 10-40
Cancer mamar post-operator 75-85
Carcinom pulmonar cu celule mici 20-60
Carcinom pulmonar altul dect cel cu celule mici 70-80
Cancer cap, gt 60-70
Carcinom pancreatic 30-40
Carcinom ovarian 20-30
Limite si interferente
CEA nu poate fi folosit in scop de screening.
Cresteri usoare sau moderate (rar peste 10 ng/mL) sunt intalnite la
fumatori si in unele afectiuni benigne ale intestinului (colita ulceroasa,
boala Crohn, polipoze), pancreasului (pancreatite), ficatului (ciroza
hepatica, hepatita cronica), rinichilor (insuficienta renala), plamanilor
(emfizem pulmonar) si glandelor mamare.
Pot exista interferente cu unele componente ale kit-ului:
- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); se recomanda ca
recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima
administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii
pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.
2.1.2 Alfa-fetoproteina
(AFP)
Este o glicoprotein cu masa molecular 70 kD, sinteza ei fiind
suprimat la adult.
n cursul vieii intrauterine se formeaz n sacul vitelin, iar mai trziu n
ficat. n ficatul ftului sinteza maxim are loc n sptmnile 14-20.
n serul mamei concentraia maxim este atins n sptmnile 35-38
de sarcin.
- Screening-ul prenatal pentru depistarea afectiunilor de tip anencefalie,
spina bifida, boala Langdon Down, trisomie 21, trisomie 18 etc.
presupune recoltarea serului matern intre saptamanile 16-18 de sarcina.
Daca se obtine o valoare crescuta pentru AFP, determinarea se va
repeta dupa 1 saptamana.
ser fetal : lichid amniotic : ser matern = 10.000 : 100 : 1
Postnatal sinteza de AFP este minim.
Interval de referin: < 5 ng/mL (ELISA)
< 7 ng/mL (ECLIA)
< 6 ng/mL (CLIA)
Limita de detectie 0.2 U/mL (0.24 ng/mL)
Factor de conversie: U/mL x 1.21 = ng/mL; ng/mL x 0.83 =U/mL
Timpul de njumtire: 5 zile
Stabilitate ser:
- 7 zile la 2-8C;
- timp indelungat la -20C sau la -70C.
AFP este un marker de mas tumoral, nivelul seric crescnd cu
mrimea tumorii.
2.1.3 Antigenul gastro-intestinal
(CA 19-9)
CA 19-9 este un gangliozid (glicolipid).
IMPORTANT!
Apare numai la persoanele cu antigenele de grup sanguin Lewis
prezente
Persoanele cu grup sanguin relativ rar negativ pentru antigenele Lewis
(3-5% din populaie) nu dispun de enzima sialyl-transferaza necesar
pentru sinteza CA 19-9. La aceste persoane CA 19-9 rmne la valori
foarte sczute, chiar dac este prezent o neoplazie.
Pentru astfel de persoane markerul tumoral indicat: CA 50 sau CA 242.
CA 19-9 este prezent n celule epiteliale i mucoase din:
pancreas, ci biliare, colon, stomac, ficat etc.
Dei, a fost descoperit ca marker pentru cancerul
colorectal, CA 19-9 este markerul de prim linie n
carcinomul pancreatic
Indicatii absolute: diagnosticul si monitorizarea
adenocarcinomului pancreatic, gastric si a tumorilor
hepatobiliare;
Indicatii relative: diagnosticul si monitorizarea
cancerului colorectal (al doilea marker dupa CEA) si
ovarian (al doilea marker dupa CA 125).
CA 19-9 nu poate fi utilizat pentru screening-ul
carcinomului pancreatic.
Interval de referin: < 37 U/mL (ELISA)
< 27 U/mL (ECLIA)
Interval de grani: 30 65 U/mL
Valori > 65 U/mL (probabilitatea ca boala s fie de
natur malign este de 95%)
- - CA 19-9 se poate pozitiva si in afectiuni benigne
(37-65 U/mL), in special boli inflamatorii ale intestinului,
ciroza, dar si in boli autoimune: poliartrita reumatoida
(33%), lupus eritematos sistemic (32%) si sclerodermie
(33%).
Timp de njumtire: 4 6 zile
Stabilitate proba - serul separat este stabil:
30 zile la 2-8C; trei luni la -20C sau la -70C;
2.1.4 Antigenul gastric (CA 72-4)
CA 72-4 este un marker, care a fost identificat cu doi anticorpi
monoclonali (CC49, B72.3). Este o glicoprotein cu masa molecular de
400 kD. Este considerat a fi o molecula asemanatoare mucinei.
Este prezent n: stomac, ovare, celule epiteliale pulmonare.
Dei, CA 72-4 a fost destinat monitorizrii cancerului ovarian, se pare c
rezultatele au fost mai bune pentru cancere ale tractului digestiv, n
special pentru cel de stomac.
Indicatii absolute:
marker de prima linie in monitorizarea tratamentului si evolutiei bolii in
cancerul pancreatic, gastric (sensibilitate = 85%) si a tumorilor
hepatobiliare (in asociere cu CEA sau CA 19-9 ca markeri secundari).
Indicatii relative:
- in tumorile ovariene mucinoase: sensibilitate de 82%,
- in cancerele pulmonare (altele decat cele cu celule mici) sensibilitatea
este de 75%.
Exist o foarte bun corelaie ntre CA 72-4 i stadiul bolii.
CA 72-4 poate fi folosit pentru monitorizarea carcinomului gastric
postoperator pentru c indic recidiva bolii.
Interval de referin: < 8 U/mL (ELISA)
< 6.9 U/mL (ECLIA)
Timp de njumtire: 4 6 zile
Limita de detectie 0.2 U/mL
CA CA 72 72- -4 4 se poate pozitiva se poate pozitiva in afectiuni benigne mamare sau hepatice in afectiuni benigne mamare sau hepatice
si in sarcina si in sarcina. .
Stabilitate ser:
- 30 zile la 2-8C;
- timp indelungat la -20C sau la -70C
2.1.5 Antigenul ovarian (CA 125)
CA 125 este o glicoprotein cu masa molecular de 220 kD. CA 125 a
fost identificat cu un anticorp monoclonal. CA 125 II de a doua
generaie a fost identificat cu un alt anticorp (M II), care a crescut
semnificativ specificitatea acestui marker (specificitate 95%).
Este prezent n epiteliul urmtoarelor organe: ovar, pancreas, vezic
biliar, stomac, rinichi, colon etc.
CA 125 se gsete n cantiti mari n lichidul amniotic, laptele i serul
femeilor nsrcinate.
Interval de referin: < 37U/mL (ELISA)
< 35 U/mL (ECLIA)
Interval de grani: 35 65 U/mL (fibroame uterine,
endometrite etc.)
Cresteri usoare ale CA 125 se pot intalni in timpul menstruatiei, primul
trimestru de sarcina, diferite afectiuni benigne ale sferei genitale
(endometrioza, fibromatoza, boli inflamatorii pelvine), dar si in alte
afectiuni benigne non-ginecologice (pancreatita acuta sau cronica,
hepatita, ciroza, insuficienta renala, boli autoimune etc.)
Timpul de njumtire: 2 6 zile
Limita de detectie 0.6 U/mL
Stabilitate ser:
- 5 zile la 2-8C;
- 3 luni la -20C.
Indicatii absolute:
- monitorizarea carcinoamelor ovariene epiteliale seroase i
nedifereniate (cel mai comun tip de cancer ovarian).
Sensibilitatea n stadiile I i II = 65%;
Sensibilitatea n stadiile III i IV = 85%.
n cazul tumorilor mucinoase, care reprezint 10% din carcinoamele
ovariene, sensibilitatea este mai mic.
Indicatii relative:
- suspiciune de adencarcinom pancreatic
CA 125 nu poate fi utilizat pentru screening-ul cancerului ovarian
in populatia generala, datorita lipsei sale de sensibilitate pentru
stadiul precoce al bolii.
2.1.6 Antigenul mamar (CA 15-3)
CA 15-3 este o glicoprotein de tip mucinos cu masa molecular de
300 - 400 kD. CA 15-3 de ultim generaie a fost identificat cu 2
anticorpi monoclonali diferii: 115D8 i DF3. Anticorpul 115D8 a fost
obinut prin imunizare cu lipide din laptele uman, iar anticorpul DF3 prin
imunizare cu membrana celulelor de carcinom mamar.
CA 15-3 este o glicoproteina transmembranara a carei sinteza este
codificata de gena MUC1.
Principala utilitate a determinarii acestui marker este monitorizarea
tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul mamar.
CA 15-3 este prezent n celulele epiteliale secretorii i n secreii.
Interval de referin: <22 U/mL (ELISA)
< 25 U/mL (ECLIA)
Intervalul de grani: 22 40 U/mL
Cresteri usoare ale CA 15-3 se pot intalni in:
- tumori maligne non-mamare: adenocarcinoame pancreatice,
pulmonare, ovariene, hepatice;
- afectiuni benigne : mamare (mastopatie, fibroadenom), hepatice
(hepatita, ciroza)
Indicatii absolute:
o valoare a CA 15-3 peste 40 U/mL face ca probabilitatea existenei
unei neoplazii mamare s fie de 80%. Pentru stadiile T1 i T2
sensibilitatea este de 10%, iar pentru stadiile T3 i T4 de 70%;
nivelurile crescute de CA 15-3 la un pacient cu neoplasm mamar
indica cu mare probabilitate prezenta metastazelor;
CA 15-3 este folosit pentru monitorizarea postoperatorie pentru c
indic recidiva cu cteva luni nainte ca diagnosticul clinic s fie
posibil;
scaderea nivelurilor serice de CA 15-3 este un indicator de raspuns
terapeutic, in timp ce persistenta nivelurilor crescute se asociaza cu
progresia bolii si raspuns inadecvat la terapie;
determinarea combinata de CA 15-3 si CEA poate creste
sensibilitatea detectiei recurentei tumorale;
determinarile seriate pot fi utile in detectarea precoce a metastazelor
osoase si hepatice
Timpul de njumtire: 4 6 zile
Limita de detectie 1 U/mL
Stabilitate ser:
- 5 zile la 2-8C;
- 3 luni la -20C.
CA 15-3 nu poate fi utilizat pentru screening-ul,
diagnosticul sau stadializarea cancerului mamar.
2.1.7 Antigenul carbohidrat (CA 50)
descris pentru prima data in 1983 de Lindholm;
nu are specificitate de organ;
valori crescute in tumori gastrointestinale si
endometriale;
spre deosebire de CA 19-9, valori crescute de CA 50 pot
fi intalnite si in tumorile maligne ale pacientilor Lewis
negativi (a caror celule nu pot sintetiza CA 19-9).
util pentru monitorizarea pacientilor cu cancer
pancreatic, avand sensibilitate si specificitate
asemanatoare cu CA 19-9 ( 77% pentru CA 19-9 si 69%
pentru CA 50).
In cancerul hepatic CA 50 are o sensibilitate de 55%, mai
mare decat cea a CA 19-9, care este de 9%.
Interval de referin: < 25 U/mL (LIA)
Interval de grani: 25 40 U/mL
Cresteri usoare ale CA 50 au fost intalnite in afectiuni
hepatobiliare benigne.
Stabilitate ser:
- 7 zile la temperatura camerei;
- 14 zile la 2-8C;
- 2 luni la -20C.
2.1.8 Antigenul specific
prostatic (PSA)
PSA este o glicoprotein cu masa molecular de
36 kD, sintetizat de celulele epiteliale prostatice i
secretat n lichidul seminal.
Interval de referin: 0 3,8 ng/mL
Zona gri: 3,8 10 ng/mL
Timp de njumtire: 1-2 zile
PSA este indicat pentru screening-ul
grupelor de risc (brbai cu vrste ntre
50-70 ani) !!!
2.1.9 Antigenul polipeptidic
tisular (TPA)
TPA este un antigen asociat tuturor tumorilor, deoarece prezint valori crescute
indiferent de localizarea tumorii. Este un polipeptid cu masa molecular de
180 kD, fiind de fapt un amestec de citokeratine:
Citokeratina 19 (44%); Citokeratina 18 (36%) - TPS; Citokeratina 8 (30%)
TPA este prezent n esuturile fetale si in placent
Interval de referin: 0 90 U/L (ser), 0 500 U/L (urin)
Timp de njumtire: 1 zi
Este sintetizat n membrana celulelor canceroase umane si secretat n ser,
urin, lichid de ascit, lavaj bronhoalveolar etc.
IMPORTANT!
n contrast cu ceilali markeri, a cror concentraie se
coreleaz cu masa tumoral (markeri de mas molecular), TPA
indic activitatea actual a tumorii, de aceea mai este numit i
antigen de proliferare. TPA este sintetizat n faza S a ciclului celular
i concentraia TPA se coreleaz cu proliferarea tisular. TPA arat mai
rapid i mai precis schimbrile survenite n procesul proliferativ, care
poate fi benign sau malign.
2.1.10 CYFRA 21-1
Cyfra 21-1 este un marker determinat cu ajutorul a 2
anticorpi monoclonali ndreptai mpotriva unui fragment
de citokeratin 19.
Interval de referin: 0 3,3 ng/mL
Indicatia principala a CYFRA 21-1:
monitorizarea evoluiei i terapiei cancerului
pulmonar altul decat cel cu celule mici
(non-small cell lung cancer-NSCLC)
Indicaie relativa: cancerul de vezica urinara
2.1.11 Antigenul cancerului cu
celule scuamoase (SCC)
SCC este o glicoproteina care aparine familiei inhibitorilor de
serin/cistein proteaze.
SCC este prezent in carcinoamele cu celule scuamoase
localizate la nivelul colului uterin, vulvei, plmnului,
esofagului i zonei cap-gt.
1. Cancerul de col uterin
Sensibilitatea clinic a SCC este de 53-73% n cancerul primar
i de 65-85% n cancerul recurent.
Marker
tumoral
Cut-off TUMORA
PRIMARA
RECIDIVA
SCC 4 ng/ml 53-73% 65-85%
CEA 5 ng/ml 30-50% 44-52%
TPA 80 UI/ml 32-49% 47-58%
2. Cancerul pulmonar
n cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalena
concentraiilor crescute de SCC variaz ntre 39 i 78%.
3. Carcinoamele din zona cap-gt
4. Cancerul esofagian
Sensibilitatea clinic medie a SCC este de 30-39%.
LOCALIZARE RATA DE DETECTIE SCC
[%]
SINUS MAXILAR 49
CAVITATE BUCALA 34
LIMBA 23
LARINGE 15
FARINGE 15-36
2.2 Enzime i Izoenzime
Celulele canceroase au o activitate enzimatic diferit att cantitativ, ct
i calitativ. Folosirea enzimelor ca markeri tumorali este unul dintre
primele evenimente din istoria biochimiei (Warburg experimentele de
glicoliz anaerob pe celule canceroase).
Cauzele creterii n ser a activitii enzimatice a unor enzime care
provin din esutul neoplazic sunt:
Necroza
Tulburri de permeabilitate
Alterri ale celulelor sau membranelor cauzate de
terapie
n plus, enzimele pot fi eliberate i de esuturile normale din organism
ca urmare a alterrilor provocate de procesul tumoral.
Enzimele folosite n general de biochimia clinic (LDH, amilaza, CK
etc.) nu sunt utile pentru diagnosticul primar al tumorilor.
Cteva enzime i izoenzime pot fi folosite ca markeri tumorali de prim
linie (fosfataza acid, enolaza neuron specifica, timidin kinaza etc.).
Aceste enzime au specificitate de localizare a tumorii (specificitate de
organ).
2.2.1 Enolaza neuronspecific
(NSE)
Enolaza are o mas molecular de 87 kD. Este o enzim citoplasmatic cu rol n
metabolizarea intracelular a glucozei. Este prezent n toate celulele
organismului.
Are trei subuniti: , , aceste subuniti sunt prezente ntotdeauna n forme
dimere. Formele , i sunt prezente n neuroni, celule neuro-ectodermale
i trombocite.
Interval de referin: 0 13 ng/mL
Interval de grani: 13 65 ng/mL
Tumorile nsoite de difereniere neuro-endocrin (neuroblastom, carcinom
pulmonar cu celule mici) secret n snge o cantitate nsemnat de NSE ca
rezultat al distrugerii celulare intense.
IMPORTANT!!!
Indicatia principala a NSE: monitorizarea evoluiei i terapiei cancerului
pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC) i neuroblastomului.
Indic foarte precis eficacitatea chimioterapiei dac dup 48 ore de
terapie nu se observ o scadere semnificativ n activitatea NSE, atunci
tumora este rezistent la tratament.
Indicaie relativa: carcinomul tiroidian medular
2.2.2 Timidin-kinaza (TK)
Enzima TK (dezoxitimidin kinaza) catalizeaz fosforilarea
dezoxitimidinei la monofosfat.
n celulele organismului uman exist trei izoenzime de TK. Izoenzima
TK1 exist n cantiti crescute n celulele care prolifereaz intens i n
celulele maligne. Astfel, TK arat activitatea proliferativ (ca i TPA,
TPS).
Interval de referin: 0 5 U/L
Activitatea enzimatic se coreleaz cu gravitatea bolii; poate fi folosit
pentru stadializarea bolii, alegerea tratamentului i evaluarea eficacitii
terapiei.
TK este folosit mai ales n boli limfoproliferative (limfom Hodkin, limfom
nonHodkin, leucemie acut i cronic, mielom), tumori cerebrale,
carcinom pulmonar cu celule mici, cancer mamar. TK crete i n cteva
boli virale (virus herpetic, citomegalic, HIV).
2.3 Proteine serice speciale
2.3.1 Tiroglobulina (TG)
TG este o glicoproteina care transporta hormonul tiroidian
n timpul sintezei i acumulrii acestuia n tiroid.
Aceast protein este folosit ca marker de prim linie al
cancerului tiroidian difereniat (papilar, folicular), cu o
sensibilitate de 98%. Se obin rezultate foarte bune n
monitorizarea terapiei cu
131
I. n paralel cu tireoglobulina
este indicat dozarea anti-tireoglobulinei.
In cancerele tiroidiene nedifereniate (medular, anaplazic)
sensibilitatea TG este aproape 0%.
Interval de referin: 0 10 ng/mL (pacieni cu
neotiroid)
Interval de referin: 0 50 ng/mL
2.3.2 Beta-2-microglobulina
(B2M)
Este o protein cu o mas molecular de 11,8 kD. Este alctuit din
100 de aminoacizi. Aceast protein este identic cu lanul uor al
antigenului de histocompatibilitate leucocitar HLA clasa I-a. Se
gsete pe membranele tuturor celulelor difereniate. Este prezent n
lichidele biologice (ser, urin etc) n concentraie sczut n dou
forme: liber i legat de HLA. Este eliminat de rinichi n proporie de
98%.
Interval de referin: 1,2 2,5 mg/L (ser);
0,02 0,3 mg/L
(urin Ph-ul acid < 6 distruge);
0,8 1,8 mg/L (LCR)
Timp de njumtire: 40 minute
B2M crete n mielomul multiplu, leucemia limfocitar cronic (LLC), n
unele limfoame, dar poate crete i datorit inflamaiei. B2M este un
marker de prognostic.
Un nivel crescut al concentraiei de B2M se coreleaz cu un prognostic
prost al bolii neoplazice.
2.3.3 Proteina S-100
S-100 este o protein astroglial cu o mas molecular de 21.000 D,
cu capacitatea de a lega Ca
2+
. Este alctuit din 2 subuniti (, )
care se cupleaz n forme homo i heterodimere.
Este prezent n izoformele: celule gliale i celule Schwann;
celule gliale
muchi striai (cord, rinichi)
Testul S-100 msoar izoformele i n ser i LCR
Proteina S-100 detecteaz cu o mare sensibilitate bolile sistemului
nervos central (neurinom, glioblastom, astrocitom, meningiom)
Interval de referin: 1,2 2,5 g/L
Determinarea proteinei S100 are urmatoarele indicaii:
- monitorizarea pacienilor cu melanom malign;
- monitorizarea tumorilor primare i metastazelor
cerebrale (neurinom, glioblastom, astrocitom,
meningiom);
- monitorizarea pacienilor cu traumatisme cerebrale
i accidente vasculare cerebrale.
S-100 este markerul de prima linie in monitorizarea
melanomului malign!!!
Nivelul S-100 se coreleaz foarte bine cu volumul tumoral. La
pacienii cu melanom malign aflai n stadiile II, III i IV nivelurile
serice crescute indic progresia bolii. Dac valoarea concentraiei
este < 0,3 g/L, rata de supravieuire la 3 ani este 85%.
n melanomul cutanat este un marker de boal metastatic, fiind util
n identificarea pacienilor cu metastaze la distan.
Domeniul neurologic:
S100 constituie un parametru util de monitorizare a pacienilor cu
AVC n ceea ce privete statusul neurovascular. S100 se coreleaz
cu severitatea deficitului neurologic i cu mrimea zonei de infarct
cerebral. Valorile serice crescute la 48 ore dup AVC se asociaz
cu un status funcional precar la 3 luni dup accident.
n traumatismele cerebrale, S100 se coreleaz cu severitatea
leziunii. Marker-ul are o nalt valoare predictiv negativ n sensul
c depistarea unei valori normale la scurt timp dup un traumatism
cranio-cerebral exclude o leziune cerebral sever.
2.3.4. Proteina TA-90
TA-90 este o protein descoperit pe suprafaa
extern a celulelor de melanom.
Este un foarte bun factor de prognostic, deoarece
d informaii privind viteza de mprtiere a
tumorii.
2.3.5 Feritina
Feritina este responsabil de depozitarea fierului n celule. Are o
mas molecular de 440 kD. Se gsete mai ales n ficat, splin i
mduva osoas. n esuturile tumorale se gsesc mai ales izoferitinele
acide.
Interval de referin: Brbai: 18 440 ng/mL
Femei: nainte de menopauz: 8-120 ng/mL
Dup menopauza: 30-300 ng/mL
Nou-nscut < 600 ng/mL
n urmtoarele neoplazii feritina crete n 40-70% din cazuri:
leucemia acut, limfom Hodkin, carcinom pulmonar, carcinom de colon
2.4 MARKERI TUMORALI
HORMONI
Sinteza de hormoni peptidici este o trstur comun
a celulelor canceroase. Cele mai multe studii se refer
la cancerul bronic: 10% din pacienii cu aceast
boal prezint sintez ectopic de hormoni.
Tumorile celulelor APUD (amine precursor uptake
and decarboxylation) - APUD-oamele au o
activitate intens de sintez hormonal.
Aceste tumori sunt: cancerul bronic cu celule mici,
carcinoidul, carcinomul celulelor Langerhans
(insulinomul)
Sintez ectopic de hormoni
n tumori
TUMORI HORMONI
APUD-oame
Cancer bronic cu celule mici
Carcinoid
Tumorile celulelor insulare
(pancreas)
ACTH, Lipotrofina (LPH)
Serotonina, Vasopresina
(ADH)
Calcitonina, PTH, Gastrina,
(Insulina, Glucagon)
Non APUD-oame
Plamni- carcinom epidermoid i
adenocarcinom
Calcitonina, PTH, STH,
Prolactina, Insulina, Glucagon
Cancer mamar hCG, HPL, Calcitonina, PTH,
ACTH
CARCINOIDUL
Tumor din grupa APUD-oamelor, se dezvolt din
celulele enterocromafine n tractul gastrointestinal,
pancreas, ci biliare = sistem de celule cu
caracteristici histochimice i raspndire heterogen,
cu rolul de a sintetiza amine biogene: dopamina i
noradrenalina.
Produsul cel mai caracteristic al acestor tumori este
serotonina (5-hidroxitriptamina). Metabolitul
serotoninei, acidul 5-hidroxiindolacetic (5 HIAA)
este excretat n urin. Determinarea acestui
metabolit este un test indispensabil pentru
diagnosticul biochimic al carcinoidului > 25mg /24 ore
(atenie la recoltarea Urinei: paracetamol, banane,
alune - 5 HO-Indol).
2.4.1Human Chorionic
Gonadotropin - hCG
Este un hormon GP heterodimeric (cu dou subuniti: a i )
produs n mod normal de ctre trofoblatii placentari; este
detectabil dup aprox 1 sptmn de la nidare i crete
exponenial (dublndu-i concentraia la 1,5-2,5 zile).
Determinarea hCG este utilizat de obicei pentru
confirmarea sarcinii i evaluarea tumorilor trofoblastice.
A fost introdus n screening-ul matern
(Triplu test: HCG + AFP + E3 neconjugat) valori
crescute - risc crescut de sindrom Down, Eduards
Valori normale:
la brbai < 1 U/L
la femei < 5 U/L
la femei n menopauz < 10 U/L.
Valori crescute: Identificarea n afara sarcinii este
caracteristic tumorilor trofoblastice, n particular
choriocarcinomului i tumorilor cu celule germinale ale
testiculului (seminoame) i ovarului, rareori n carcinoame
mamare, pulmonare, adenocarcinomul gastric i pancreatic
(uneori nsoite de ginecomastie).
Exist o corelaie destul de bun ntre nivelul acestui
marker i masa tumoral, determinarea putnd fi utilizat
pentru a monitoriza rspunsul la tratament i eventualele
recderi.
Determinarea este util i pentru screening-ul femeilor cu
mol hidatiform, n sensul depistrii transformrii
acesteia n choriocarcinom.
2.4.2 CALCITONINA
Calcitonina este secretat de celulele
parafoliculare C ale tiroidei. Efectul principal este
de scdere a calciului seric, prin inhibarea
resorbiei osoase i stimularea eliminrii urinare a
calciului.
Creterea concentraiei serice a calcitoninei apare n
sindroamele mieloproliferative.
Una dintre cele mai importante proliferri maligne
nsoite de sinteza exagerat de calcitonin este
carcinomul medular tiroidian.
CALCITONINA = markerul de prima linie in
screeningul Carcinomului Medular
MARKERI GENETICI
ONCOGENELE sunt gene care atunci cnd
sunt exprimate anormal de intens sau
cnd sufer mutaii, contribuie la
transformarea unei celule normale ntr-o
celul canceroas (angajat n mitoz
necontrolata)
GENE SUPRESOARE TUMORALE - inhib
sau frneaz creterea celular i ciclul
celular, prevenind dezvoltarea tumorilor
ROLUL MARKERILOR
TUMORALI IN ONCOLOGIE
screening
stabilirea diagnosticului
valoare prognostic
monitorizarea tratamentului
valoare predictiv
indice de supraveghere
PROBLEMA!!
Markerii tumorali nu au valoare absoluta!
3. DETERMINAREA
MARKERILOR TUMORALI
3.1 Recoltarea si Stocarea
Recoltarea i stocarea corect a materialelor biologice este esenial pentru
ca rezultatele analizelor s fie corecte. Se poate lucra pe ser, plasma, lichid
cefalorahidian (LCR), urin, saliv etc.
a. Ser
Recoltarea se face dimineaa pe nemncate
Sngele se recolteaz ca atare, fr aditivi
Se recolteaz 10 ml de snge din venele cubitale. Trebuie evitat aplicarea
prelungit a garoului nainte de recoltarea sngelui
Sngele poate fi stocat nainte de centrifugare la temperatura camerei 1-2 ore,
dac este vorba despre markeri tumorali utilizai ca analize curente. Pentru
teste mai speciale sngele va fi centrifugat la 30 minute dup recoltare
Sngele coagulat trebuie centrifugat la 1000 x g timp de 15 minute
Serul trebuie transferat n 2-3 criotuburi, care obligatoriu vor avea dop. n ser
nu trebuie s rmn hematii
Serul poate fi pstrat la frigider (4

C) timp de 4-5 zile (pentru analize curente)

C, timp nelimitat
b. Plasm
Recoltarea se face dimineaa pe nemncate
Sngele se recolteaz folosind un anticoagulant ca citrat, EDTA sau heparin
Se recolteaz 10 ml de snge din venele cubitale
Sngele trebuie centrifugat la 1000 x g timp de 15 minute
Plasma trebuie transferat n 2-3 criotuburi
Plasma poate fi pstrat la frigider (4

C) timp de 4-5 zile sau la temperaturi -20

C
c. Urina
Recoltarea se face dimineaa ntr-un vas steril respectndu-se condiiile de la urocultur.
Se efectueaz, n prealabil, o toaletare a organelor genitale exterioare cu ap i spun.
Prelevarea se efectueaz din jetul mijlociu, direct ntr-un vas steril cu gtul larg (volumul
necesar unei examinri uzuale este de 10-15 ml).
Dozarea biomarkerilor se va efectua numai din urin steril pentru a nltura eventualele
interferene care ar putea aprea (prezena germenilor patogeni n urin influeneaz
calitatea dozrii markerilor tumorali, conducnd la valori fals pozitive)
Urina, astfel recoltat, trebuie centrifugat la 1000 x g timp de 15 minute
Urina poate fi pstrat la frigider (4

C) timp de 7 zile (?) sau la temperaturi -20

C timp
nelimitat.
Pentru determinarea markerilor tumorali, probele de ser, plasm, urin etc.
sunt decongelate la temperate camerei (1-2 h mai puin la urin) i omogenizate.
Proba odat decongelat nu mai poate fi recongelat. De aceea, este necesar
fracionarea probei n 2-3 eantioane, care vor fi congelate. Dup decongelare, proba
poate fi stocat 4-5 zile la frigider (4

C).
Important!
Analizele nu pot fi efectuate din probe biologice cu hemoliz i/sau lipemie
3.2 Metode de Analiza
Pentru determinarea markerilor tumorali sunt folosite metode radioimunochimice,
imunochimice i cromatografice.
Metodele de analiza a markerilor tumorali trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
specificitate;
sensibilitate;
reproductibilitate;
variatia in timpul determinarii: < 5%;
variatia intre determinari: < 10%.
Principiul acestor metode - reacia antigen-anticorp (Ag-Ac).
Cantitatea de complexe imune poate fi determinata daca Ac sau Ag din complex
este marcat cu o substanta care emite un semnal, ce urmeaza a fi masurat.
Substanta folosita pentru marcare trebuie sa indeplineasca conditiile:
sa emita un semnal stabil, usor de masurat;
sa lege atat molecule mari, cat si mici;
sa nu modifice in nici un fel legatura Ag-Ac
In prezent, metodele radioimunochimice (RIA) folosesc pentru marcare izotopii
radioactivi
125
I, iar metodele imunochimice folosesc enzime (EIA), substante
fluorescente (FIA), substante luminescente (LIA)
Metoda Marker Avantaje Dezavantaje
RIA:
competitie intre Ag ce
se dozeaza si Ag
marcat, pentru legare la
acelasi anticorp
specific.
Izotopi radioactivi:
125
I,
131
I,
3
H
Sensibilitate: mare
Specificitate: mare
Pret/kit: mic
Sistem: deschis
Timp de viata:
scurt
Produs: radioactiv
Deseuri: radioactive
Costuri analizor
(gammacounter):
mari
Conditii de lucru:
speciale (autorizatie
CNCAN)
IRMA:
in general metoda in
faza solida tip
sandwich; primul
anticorp este fixat pe o
faza solida (bila,
tub,etc.), dupa
incubarea cu proba de
dozat, se adauga un
exces de anticorp
marcat.
Izotopi radioactivi:
125
I,
131
I,
3
H
Sensibilitate: mare
Specificitate: mare
Pret/kit: mic
Sistem: deschis
Timp de viata:
scurt
Produs: radioactiv
Deseuri: radioactive
Costuri analizor
(gammacounter):
mari
Conditii de lucru:
speciale( autorizatie
CNCAN)
RIA
Metoda Marker Avantaje Dezavantaje
ENZIMATICA
EIA :
competitie intre Ag ce se
dozeaza si Ag marcat
enzimatic pentru legare
pe acelasi anticorp
specific
Enzima:
(cromogen) :
Fosfataza alkalina
Peroxidaza
Glucoza oxidaza
Substrat:
PNPP, H
2
O
2
Timp de viata: lung
Produs: neradioactiv
Deseuri: neradioactive
Costuri pt.analizor
( fotometru): mici
Conditii de lucru:
obisnuite
Sistem: deschis/inchis
Pret/test: mic/mediu
Sensibilitate:
medie
Specificitate:
medie
Pret/kit:
mediu/mare
IEMA:
metoda in faza solida tip
sandwich; primul
anticorp este fixat pe o
faza solida (bila,
tub,godeu), dupa
incubarea cu proba de
dozat, se adauga un
exces de anticorp marcat
Enzima:
(cromogen) :
Fosfataza alkalina
Peroxidaza
Glucoza oxidaza
Substrat:
PNPP, H
2
O
2,
Timp de viata: lung
Produs: neradioactiv
Deseuri: neradioactive
Costuri pt.analizor
( fotometru): mici
Conditii de lucru:
obisnuite
Sistem: deschis/inchis
Pret/test: mic/mediu
Sensibilitate:
medie
Specificitate:
medie
Pret/kit:
mediu/mare
Imbracare placi
ELISA
indirecta
Ac Ag
ELISA
directa
ELISA
competitiva
Proba Proba
Proba+Ag
Ac sec. - E Ac sec. - E Ac sec. - E
Substrat
Detectie si
Analiza
ELISA
Metoda Marker Avantaje Dezavantaje
LUMINISCENTE
Fluorescente (FIA)
Fosforescente (PhIA)
Isotiocianat de
fluoresceina
(492nm/520 nm)
Isotiocianat de
rhodamina
(550nm/585nm)
Timp de viata: lung
Produs: neradioactiv
Deseuri: neradioactive
Conditii de lucru:
obisnuite in orice laborator
clinic
Sensibilitate: medie
Costuri pt.cititor
probe
(fluorimetru) si
accesorii: mari
Pret/kit:
mediu/mare
Sistem: inchis
CHEMILUNISCENTE luminol,
isoluminol
Timp de viata: lung
Produs: neradioactiv
Deseuri: neradioactive
Conditii de lucru:
obisnuite in orice laborator
clinic
Sensibilitate: mare
Specificitate:mare
Costuri pt.cititor
probe
(luminometru) si
accesorii: mari
Pret/kit:
mediu/mare
Sistem: inchis
BIOLUMINISCENTA luciferin-
luciferaza
Timp de viata: lung
Produs: neradioactiv
Deseuri: neradioactive
Conditii de lucru:
obisnuite in orice laborator
clinic
Sensibilitate: mare
Specificitate:mare
Costuri pt.cititor
probe
(luminometru) si
accesorii: mari
Pret/kit:
mediu/mare
Sistem: inchis
3.3 ASIGURAREA CALITATII
- organizare
- personal
- infrastructura
Implementarea msurilor AC conduce la:
- un management optim al laboratorului;
- mbuntairea eficienei activitilor;
- minimizarea erorilor;
- stimularea i motivarea personalului;
- creterea cotatiei laboratorului.
CONTROLUL CALITATII (CC): un set
complet de proceduri aplicate in cadrul laboratorului
pentru monitorizarea continu a operaiilor i
rezultatelor, n vederea stabilirii dac rezultatele sunt
suficient de sigure pentru a fi luate n considerare
CC se desfoar pe trei nivele:
1. primul nivel de control (control intern)
realizat de analist
2. al doilea nivel de control (control intern)
realizat de Responsabilul cu calitatea /
eful de laborator
3. al treilea nivel de control (control extern)
scheme de comparare interlaboratoare
CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL
CALITII
AC
CC
INFRASTRUCTUR
INFRASTRUCTUR
ORGANIZARE
ORGANIZARE
PERSONAL
PERSONAL
TESTE
INTER-
LABORATOARE
TESTE
INTER-
LABORATOARE
TESTE DE
PERFORMAN
TESTE DE
PERFORMAN
VERIFICRI
INTERNE
VERIFICRI
INTERNE
Fiecare laborator trebuie sa aiba
propriul MANUAL al CALITATII:
Proceduri specifice de analiza
- curbe de etalonare
- verificari interne (controale interne
de calitate)
- scheme de control interlaboratore
(controale externe de calitate) etc.
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA PRE-ANALITICA (68% din erori)
Factori legati de proba de analizat
Colectarea, transportul, prelucrarea primara si inregistrarea
probelor
Recoltarea i stocarea corect a materialelor biologice este
esenial pentru ca rezultatele analizelor s fie corecte. Se poate
lucra pe ser, plasma, lichid cefalorahidian (LCR), lichid amniotic,
fluid pleural, urin, saliv etc.
Timpul de la recoltarea probei proba trebuie prelucrata in cel
mult 1-2 ore
Hemoliza - gradul de hemoliza va fi specificat in raportul de
analiza
Lipemia - pentru serurile lactescente determinarile se efectueaza
utilizand uneori dilutia cu diluentul din trusa (1:10)
prelucrarea primara a probelor efectuarea corecta a dilutiilor
A nu se uita de calibrarea periodica a micropipetelor!!!
Probele intens hemolizate - NU se lucreaza!!!
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA PRE-ANALITICA (68% din erori)
Factori legati de proba de analizat - INTERFERENTE
1. Factori care pot cauza rezultate fals
pozitive:
boli benigne, in primul rand boli inflamatorii degenerative;
boli virale (virus herpetic) (Timidin Kinaza etc.)
boli hepatice (AFP, CEA, CA 19-9, TPA, TPS etc.)
boli renale (2-mg, calcitonina, CEA, PSA, BTA etc.)
tratamente (chimio-terapie, radio-terapie, necroza tumorala,
interventii chirurgicale etc.);
sarcina (AFP, CA 125, HCG etc.);
menstruatia (CA 125 etc.);
starea gripala;
medicamente (calcitonina, catecolamine, TSH, T4, anticorpi
monoclonali proveniti de la soarece, biotina > 5mg/zi etc.)
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA PRE-ANALITICA (68% din erori)
Factori legati de proba de analizat - INTERFERENTE
2.Factori care pot cauza rezultate fals
negative:
viteza crescuta de metabolizare.
se formeaza complexe imune cu anticorpi circulanti;
numar scazut de celule maligne;
markerul tumoral ramane in celula sau pe suprafata celulei
(tumora incapsulata);
sinteza de biomarker este blocata;
vascularizarea slaba a tesutului tumoral markerul tumoral nu
ajunge in circulatia sanguina;
CA 19-9 apare numai la persoanele cu antigenele de grup sanguin
Lewis prezente - persoanele cu antigen Lewis negativ, nu dispun
de enzima sialyl-transferaza necesar pentru sinteza de CA 19-
9 (se recomand CA 50 sau CA 242) etc.
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA PRE-ANALITICA (68% din erori)
Factori legati de reactivi
receptia si evidenta corecta a reactivilor (reactivii expirati se
indeparteaza conform procedurii privind managementul
deseurilor)
respectarea conditiilor impuse de producator privind conditiile
de depozitare (temperatura, lumina, umiditate) pentru a nu
afecta stabilitatea si proprietatile chimice
reconstituirea si portionarea (cand este cazul) a standardelor si
a controalelor, conform indicatiilor din interiorul kit-ului
ATENTIE! Esantioanele de IQC reconstituite se
utilizeaza o singura data dupa decongelare si
NU se recongeleaza
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA ANALITICA (13% din erori)
Factori legati de materialele de referinta
rularea controalelor pe minimum 2 nivele:
normal si patologic
frecventa rularii controalelor interne:
interserie (la inceputul fiecarei serii analitice)
sau intraserie (evitarea erorilor aleatorii)
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA ANALITICA (13% din erori)
Calibrarea se efectueaza :
la introducerea unei metode noi de
determinare a unui analit
la schimbarea lotului de reactivi
dupa interventia service-ului la echipament
cand rezultatele IQC incalca regulile
Westgard
dupa inlocuirea alicotelor din materialele
de control
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA ANALITICA (13% din erori)
verificarea functionarii la parametrii ceruti a
sistemului automat de analiza
respectarea conditiilor de incubare, agitare si spalare
in timpul procedurii de lucru (verificarea
temperaturii, a capilarelor spalatorului, a vitezei de
rotatie) in cazul sistemelor semiautomate de analiza
evitarea contaminarii reactivilor
IMPORTANT! La sfarsitul zilei de lucru este esentiala
efectuarea operatiunilor de intretinere a
echipamentului (spalare ace, tubulatura, cuve) in
scopul evitarii contaminarii si interferentelor.
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA POST-ANALITICA (18% din erori)
Procedura de raportare a rezultatelor
Raportul de analiz trebuie s indice:
- Aspectul probei, de ex. hemolitic, icteric,
lipemic (turbid, opalescent)
- Dac proba a fost determinata in dilutie,
trebuie specificata dilutia
- Dac interferena nu s-a putut elimina i
analiza nu s-a efectuat, n locul rezultatului
se noteaz: nu s-a efectuat datorit...
CAUZE ALE ERORILOR
FAZA POST-ANALITICA (18% din erori)
Se impune repetarea determinarilor pentru:
rezultate care nu se coreleaza intre ele si cu
diagnosticul (ex. T4, T4 liber, TSH etc.)
rezultate neastepatate in cazul monitorizarii
tratamentului
repetarea determinarii analitului se va efectua
intotdeauna pe un alt esantion provenit din acelasi
specimen!
Se pot efectua determinari aditionale,cu anuntarea
clinicianului, daca se obtin valori patologice pentru
anumiti analiti (ex. metastaze hepatice cauza
necunoscuta clinicianul indica CEA si AFP)
3.4 Criterii de selectie i
validare
Sensibilitatea unei metode reprezint proprietatea acesteia de a
detecta o cantitate ct mai mic din substana de analizat (de a nu da
rezultate fals negative - FN)
Specificitatea unei metode reprezint proprietatea acesteia de a
detecta numai substana de analizat dintr-un sistem (de a nu da
rezultate fals pozitive FP sau de a da un rezultat real negativ RN
dac substana nu se gsete n sistemul de analizat)
Tumora
Prezent Absent Total
Rezultatele
metodei de
analiz a
markerilor
tumorali
Pozitiv RP
(Real pozitiv)
FP
(Fals pozitiv)
RP+FP
Negativ FN
(Fals negativ)
RN
(Real negativ)
FN+RN
Total RP + FN FP + RN
Parametrii metodei de analiz a markerilor tumorali
Criterii de selectie a markerilor
tumorali:
Sensibilitate cat mai mare capacitatea de a
identifica neoplazia in stadiu precoce
Specificitate cat mai mare capacitatea de a distinge
intre indivizii sanatosi si cei cu neoplazii
Specificitate de organ capacitatea de a localiza
tumora
Corelatie intre concentratia markerului si stadiul
tumorii
Capacitate de a indica modificarile induse de
tratament
Valoare prognostica in functie de concentratie
3.5 Determinarea Multimarker
PROBLEMA!!
Nu exista marker tumoral ideal!
Markerii tumorali nu au valoare absoluta!
SOLUTIA
SE LUCREAZA CU ASOCIERI DE MARKERI:
- un marker "de prim alegere" (cu cea mai mare specificitate ptr.
celula tumoral cercetat);
- unul sau doi markeri, "de a doua sau a treia alegere", care
mbuntesc considerabil sensibilitatea primului.
EXEMPLU:
- un marker de masa tumorala;
- unul sau doi markeri de activitate tumorala.
4. RECOMANDARI PRIVIND
UTILIZAREA MARKERILOR
TUMORALI DE PRIMA LINIE
IN DIVERSE NEOPLAZII
4.1 CANCER PULMONAR
(NSE, CEA, CYFRA 21-1, SCC)
Sensibilitatea a markerilor NSE CEA n cancerul pulmonar
TIPUL BOLII N NSE (>13 ng/mL) CEA (>5 ng/mL)
Carcinom cu celule mici 81 74% 47%
Alte carcinoame 108 15% 46%
Boli pulmonare benigne 79 5.1% 13.9%
Persoane sanatoase 92 0% ( 7.1 +/- 2.0) 0% ( 1.8 +/- 0.8)
CYFRA 21-1 fragmente solubile de Citokeratina 19 (n NSCLC)
Valori normale: < 3,3 ng/mL
Valori crescute: carcinom bronic non-parvicelular specificitate 95%.
4.2 CANCER MAMAR
(CA 15-3, CEA, CA 27-29, RE/RP,
HER2/neu, EGFR, Ki-67)
CA 15-3 nu se utilizeaz ca marker de screening
Determinarea receptorilor pentru Estrogen /
Progesteron este recomandat pentru a aprecia
raspunsul la terapie hormonal
Determinarea CA 15-3 i CA 27-29 sunt utile pentru
detecia precoce a recurenei la pacientele clinic
asimptomatice, dup tratament n std II i III
Determinarea CA 27-29 este utilizat doar in
monitorizarea pacientelor aflate n faz avansat de
boal
Recomandari ESMO:
Receptori RE/RP, status HER2/neu, indicele de
proliferare Ki-67, factorul de crestere EGFR
4.3 CANCER DE PROSTATA
(PSA total, PSA liber)
INCIDENTA
1 caz la 100.000 de barbati n Asia, America de Sud, Africa
Este frecvent n America de Nord i n Nord-Estul Europei
100 de cazuri la 100.000 de barbati n rndul persoanelor de culoare din
Statele Unite
n Romnia, sunt diagnosticate anual 177 de cazuri noi de cancer de
prostat i aproximativ 7,3% din brbati mor anual din aceast cauz
Cancerul de prostat reprezint a doua cauz de deces prin cancer dup
cancerul pulmonar
FACTORI DE RISC
Barbati cu varsta peste 65 de ani
Rasa afro-americana: brbaii de culoare sufer de cancer de prostat cu
37% mai frecvent dect albii
Prezenta genei HPC 1 (Hereditary Prostate Cancer 1), predispune brbaii
la cancer de prostat atunci cnd sufer mutaii
Prezenta moleculei B7-H3 pe suprafata celulelor canceroase prostatice
PSA
Antigenul specific prostatic (PSA) este un component esential al
plasmei seminale. Este sintetizat in celulele acinare si in epiteliul
ductal al prostatei.
In mod obisnuit, PSA este prezent in ser in concentratii reduse. In
cazurile in care se produce alterarea structurii microscopice a
prostatei (cancer, hipertrofie prostatica benigna, prostatita acuta,
biopsie prostatica) PSA va difuza in stroma, de unde va ajunge in
circulatia generala, pe calea sistemului limfatic si capilar.
Antigenul specific prostatic (PSA) circula in sange sub diferite forme
moleculare datorita complexelor pe care le formeaza cu inhibitori de
proteaze:
- PSA complexat cu alfa1-antichimotripsina (PSA-ACT) este
principala forma imunoreactiva din ser (60 - 90 %)
- PSA complexat cu alfa2- macroglobulina (PSA-AMG) - aceasta
forma nu este detectabila (< 0,1 %)
- PSA liber este o forma enzimatic inactiva - nu se asociaza cu
inhibitori (10 - 40 %)
Formarea complexelor cu ACT duce la expunerea unui numar limitat
de epitopi ai PSA, pe cand complexele cu AMG incapsuleza practic toti
epitopii, din acest motiv fiind imposibil de detectat.
Proporiile relative de PSA - ACT i PSA liber difer la pacienii cu
cancer de prostat, comparativ cu cei cu BPH
CONCLUZII
1. Determinarea prezenei, n esutul tumoral, a
PSA total ntr-o anumit concentraie, mai mare sau
mai mic, prezint o importan major pentru:
alegerea liniei de tratament (n scopul identificrii
pacienilor care s beneficieze de radioterapie,
chimioterapie sau hormonoterapie);
mbuntirea metodologiilor de tratament, atunci
cnd determinrile de PSA total se efectueaz post-
prostatectomie, urmrindu-se evoluia bolii
canceroase sub influena terapiei;
monitorizarea tratamentului (indic recrudescena i
instalarea rezistenei organismului la medicamentul
administrat).
MARKERI TUMORALI
MASA TUMORALA
Bladder Tumor Antigen (BTA Trak) a fost identificat ca
fiind o protein din familia Factorului H al Complementului
Uman (hCFHrp), similar ca structur, compoziie i form,
dar nu identic cu hCFH
NMP 22 Proteine de Matrice Nuclear (NMPs) fac
parte din structura intern a nucleului sau, mai exact,
alctuiesc matricea structural intern a nucleului celular i
se asociaz cu funciile de replicare a ADN, sinteza ARN
i formarea de hormoni
ACTIVITATE TUMORALA
Urinary Bladder Cancer Antigen (UBC) permite
msurarea reactivitii epitopilor din fragmentele
solubile ale citokeratinei 8 i 18, folosind anticorpii
monoclonali 6D7 i 3F3.
Cyfra 21-1 marker determinat cu ajutorul a 2
anticorpi monoclonali ndreptai mpotriva unui
fragment de citokeratin 19.
Tissue Polypeptide Specific Antigen (TPS)
permite msurarea reactivitii epitopului M3 din
fragmentele solubile ale citokeratinei 18, folosind
anticorpi policlonali anti-citokeratin.
4.5 TUMORI TESTICULARE
(HCG, AFP)
Clasificarea histopatologic a tumorilor germ celulare
testiculare i rolul markerilor tumorali hCG i AFP
DIAGNOSTIC HCG AFP
SEMINOM + -
CARCINOM EMBRIONAL (NON-SEMINOM) + +
CHORIOCARCINOM (NON-SEMINOM) + -
TERATOM (NON-SEMINOM) - -
TUMORA SAC YOLK (NON-SEMINOM) - +
5. EVALUAREA CLINICA A
MARKERILOR TUMORALI
Rolul markerilor tumorali in oncologie:
screening
stabilirea diagnosticului
monitorizarea tratamentului
valoare prognostic
valoare predictiv
indice de supraveghere
Bibliografie
Hamdan, M., Cancer Biomarkers Analytical Techniques for Discovery,
John Wiley & Sons Inc., 2007
Dobreanu, M., Biochimie clinica Implicatii practice, University Press,
2006
Klapdor, R., Tumour Markers in Clinical Oncology, Sorin Biomedica, 1994
Belgun, M., Purice, M., Goldstein, A., Istoricul si evolutia utilizarii
radioizotopilor in endocrinologie, 2003
Lothar Thomas.Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998,
66-970.
The National Academy of Clinical Biochemistry. Practice Guidelines and
Recommendations for Use of Tumor Markers in the Clinic (Laboratory
Medicine Practice Guidelines), 2002.
The National Academy of Clinical Biochemistry. Laboratory Medicine
Practice Guidelines. Use of Tumor Markers in Liver, Bladder, Cervical and
Gastric Cancers, 2010.