Drept Internatonal Privat 111206

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 96

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

FACULTATEA DE DREPT

LECTOR UNIVERSITAR DR. CLAUDIU PAUL BUGLEA

DREPT INTERNAIONAL PRIVAT


CURS PENTRU NVMNTUL LA DISTAN

BUCURETI
2011

Obiectivele cursului i criteriile de


evaluare a cunotinelor

INTRODUCERE
Dreptul internaional privat constituie o disciplin de sintez, avnd ca obiect de studiu
raportul de drept privat cu element de extraneitate. Partea general a disciplinei este
consacrat cercetrii raionamentului juridic, specific dreptului internaional privat, care
permite determinarea sistemului de drept aplicabil unui raport juridic cu element de
extraneitate.

Efectuarea

acestui

raionament

presupune

parcurgerea

succesiv

urmtoarelor etape principale: a) determinarea, prin intermediul calificrii, a normei


conflictuale incidente, b) soluionarea conflictului de norme conflictuale i identificarea, atunci
cnd este cazul, a retrimiterii la lex fori (legea instanei sesizate), c) aplicarea (cnd nu exist
retrimitere) a legii strine ca lex causae, d) nlturarea legii strine ce a devenit aplicabil
raportului juridic prin fraud sau care ncalc ordinea public de drept internaional privat a
statului instanei sesizate. Partea special a disciplinei cerceteaz normele conflictuale
aplicabile diferitelor categorii de raporturi de drept privat cu element de extraneitate: raporturi
de drept civil i al familiei, de drept comercial i al transporturilor, raporturi de dreptul muncii
i al proprietii intelectuale, precum i raporturi de drept procesual civil.
Obiectivele acestui modul de studiu:
preluarea cunotinelor de drept privat i utilizarea lor n corelaie cu noii termeni
specifici dreptului internaional privat;
nsuirea adecvat a elementelor ce configureaz mecanismul conflictual specific
dreptului internaional privat;
nelegerea normelor conflictuale (instrumentul principal de lucru al dreptului
internaional privat) i corelarea n aplicare cu lex causae (norma material);
nelegerea corect a tuturor cazurilor de conflict de legi generate de elementul de
extraneitate;
analiza i calificarea normelor conflictuale;
nelegerea corect i corelaia diferitelor sisteme de drept n prezen i aplicarea
practic a acestora;

nelegerea creterii importanei dreptului internaional privat n condiiile tot mai


deselor raporturi cu element de extraneitate la care subiectele de drept romn
particip;
tendina de apropiere a sistemului de drept romn (cu normele sale conflictuale) de
alte sisteme de drept moderne;
prin cunoaterea dreptului internaional privat, o ct mai larg deschidere spre
recunoaterea drepturilor dobndite potrivit altor sisteme de drept;
manifestarea unei atitudini responsabile fa de pregtirea continu, cunoaterea
operativ i aplicarea corespunztoare a noilor legi sau a modificrilor legislative i
jurisprudeniale.
Stabilirea notei finale (procentaje):
rspunsuri la examen/colocviu/lucrri practice 70%
teste pe parcursul semestrului 10%
teme de control 20%
Bibliografie

Drago-Alexandru Sitaru, Drept internaional privat Tratat , Ed. Lumina Lex, Bucureti,

2001.

Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de drept internaional privat, Ed. Universul

Juridic, Bucureti, 2008.

Savelly Zilberstein, Procesul civil internaional. Normele de procedur din Legea nr.

105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat, Ediia a II-a,


Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001.

Yvon Loussouarn, Pierre Bourel, Droit international priv, 5e d. Dalloz, Paris, 1996.

Ernestina Ungureanu, Recunoaterea hotrrilor strine n Romnia, Ed. Nol, Iai,

1995.

erban-Alexandru Stnescu, Drept internaional privat. Practic judiciar, Ed. Hamangiu,

Bucureti, 2008

Materia este structurata pe doisprezece unitati de invatare corespunzatoare fiecarei


saptamani a semestruluii :
Unitatea de invatare 1 Aspecte introductive privind dreptul internaional privat;
Unitatea de invatare 2 Partea general. Calificarea i conflictul de calificri;
Unitatea de invatare 3 Partea general. Conflictul n spaiu al normelor conflictuale i
problema retrimiterii;
Unitatea de invatare 4 Partea general. Aplicarea legii strine ca lex causae;
Unitatea de invatare 5 Partea general. Cazurile de nlturare de la aplicare a legii strine;
Unitatea de invatare 6 Partea general. Conflictul de legi n timp i spaiu (respectarea
drepturilor dobndite n strintate);
Unitatea de invatare 7 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului civil;
Unitatea de invatare 8 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului civil
(continuare);
Unitatea de invatare 9 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului civil
(continuare);
Unitatea de invatare 10 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului familiei;
Unitatea de invatare 11 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului muncii;
Procesul civil internaional. Competena jurisdicional
internaional a instanelor romne;
Unitatea de invatare 12 Procesul civil internaional (continuare).

Unitatea de invatare 1 Aspecte introductive privind dreptul internaional


privat
Obiective:
Dup studiul acestei uniti de nvare studentii vor reui s cunoasca:

elementul de extraneitate - noiune

conflictul de legi noiune; elemente definitorii

noiunea i domeniul dreptului internaional privat

coninutul dreptului dreptulu internaional privat: normele conflictuale, normele de


aplicaie imediat

izvoarele dreptului internaional privat

dreptul internaional privat drept conflictual: identificarea tipurilor de conflicte


specifice dreptului internaional privat

Legislatie aplicabila:
- Legea 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat;
- Cartea a VII-a Dispozitii de Drept International Privat din Noul Cod Civil (NCC);
- De asemenea, o mare parte din Legea 105/1992 o vom regasi in cartea a VII-a din
Noul Cod de procedura civila Procesul civil international.

Dreptul international privat, ca disciplina de studiu, prezinta o particularitate constand


din faptul ca studiaza raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate.
ELEMENTUL DE EXTRANEITATE - este acea parte a raportului juridic aflata in
strainatate sau sub incidenta unei legi straine.
Elementul de extraneitate nu e un element nou (al patrulea dupa: subiect, continut,
obiect) al raportului juridic, el putandu-se regasi in oricare din aceste trei elemente.
Exemple:
elementul care exista in legatura cu subiectele unui raport juridic, de exemplu
pentru persoanele fizice : cetatenia uneia/ambelor parti, domiciliul sau resedinta,
religia (in anumite sisteme de drept); iar pentru pers juridice: sediu, nationalitatea
sau fondul de comert.
elementul de extraneitate care exista in raport cu obiectul raportului juridic, de
exemplu un bun (ca obiect derivat al raportului juridic) care se afla in strainatate.
5

in legatura cu continutul raportului juridic, elementul de extraneitate se poate in


materializa dupa caz in: - in ceea ce priveste un act juridic: locul incheierii actului
juridic sau locul executarii contractului; -iar in ceea ce priveste un fapt juridic: locul
savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului;
In cazul in care, intr-un raport juridic apare un element de extraneitate pentru cel care
trebuie sa solutioneze aspectele care tin de acel raport se naste o problema specifica:

conflctul de legi.
Acesta e pasibil de doua definitii:
- o definitie stiintifica : conflictul de legi e institutia care apare in cazul in care intr-un
raport jur exista un element de extraneitate si care consta in aceea ca acest raport juridic
devine susceptibil de a i se aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand unor
state diferite.
- o definitie metaforica : conflictul de legi e acea problema care se pune in mintea
celui care urmeaza sa solutioneze un litigiu constand in intrebarea: Care sistem de drept
urmeaza a se aplica?
De exemplu, avem un contract de vanzare-cumparare incheiat intre o parte romanavanzator si o parte germana-cumparator. Contractul se incheie la Bucuresti, marfa urmand a
se livra in Germania. Intre parti apare un conflict/litigiu legat de neexecutarea obligatiei de
catre partea germana. Instanta romana e sesizata. Intrebarea principala este: ce lege
urmeaza sa aplice aceasta?
ELEMENTELE DEFINITORII ALE CONFLICTULUI DE LEGI:
1. izvorul conflictului de legi : elementul de extraneitate
2. conflictul de legi NU trebuie sa ne duca cu gandul la un conflict de suveranitate
intre state. Acest tip de conflict nu are nici o legatura cu Dreptul International Public.
Conflicul urmeaza a fi solutionat prin prisma sistemului de drept al instantei sesizate
astfel incat se considera ca sintagma conflictul de legi (termen generic) trebuie inteleasa
drept un concurs de legi(in sensul ca se pot aplica ambele sisteme de drept). Legile (aflate
in concurs) pot contine aceeasi reglementare.
Foarte important deretinut este faptul ca, desi Conflictul se numeste de legi, acest
concurs exista intre sistemele de drept ale statelor respective.
RAPORTURILE JURIDICE DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT
6

Conflictul de legi poate sa apara numai in legatura cu un raport juridic de drept privat.
Numai in raporturile juridice de drept privat judecatorul national poate aplica o lege straina.
Ramurile in care pot apare conflicte de Legi:
- Dreptul comertului international
- Dreptul transporturilor
- Drept civil
- Dreptul familiei
- Drept comercial
- Dreptul muncii
- Drept procesual civil
Aceste domenii de reglementare le gasim reglementate in art. 2557 alin. (2) din Cartea
a VII-a a Noului Cod Civil, carte intitulata Dispoztii de Drept International Privat: in
intelesul prezentei carti, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile,
comerciale, precum si alte elemente de drept privat cu element de extraneitate. Per a
contrario, raporturile de drept public (drept administrativ, drept penal, procedura penala, drept
fiscal, drept financiar) nu dau nastere la conflicte de legi, desi uneori si in aceste raporturi
juridice pot interveni elemente de extraneitate.
Raporturile de drept public, exemplu cele de drept penal, procedura penala, financiar,
administrativ, NU dau nastere la conflicte de legi dar si in aceste raporturi juridice pot exista
elemente de extraneitate.
Solutionarea conflictului de legi se face cu ajutorul unei norme specifice de drept
privat numita NORMA CONFLICTUALA, norma juridica specifica drept international privat
care solutioneaza conflictul de legi in sensul ca ea indica care din sistemele de drept in
prezenta e aplicabil cu privire la acel raport juridic.
Normele juridice apartinand celorlalte ramuri de drept sunt norme materiale care pot
fi:
norme de drept material
norme de drept procesual
Normele conflictuale, spre deosebire de normele materiale, Nu carmuiesc raportul
juridic pe fondul sau ci numai arata sistemul de drpt aplicabil.
Norma conflictuala e deci o norma de fixare sau de trimitere, spre deosebire de
normele materiale care dau solutia pe fondul litigiului.
Alta deosebire: normele conflictuale au o aplicare prealabila normelor materiale,
influentand normele materiale aplicabile. Avem o succesiune logica:
7

-mai intai se aplica normele conflictuale care indica sistemul


de dr aplicabil iar -apoi instanta sesizata va indica in sistemul cautat, acea norma materiala
care va solutiona litigiul pe fond.
Normele conflictuale influenteaza normele materiale deoarece dupa cum urmeaza a
se aplica un sistem de drept sau altul solutia pe fondul litigiului poate fi diferita.

STRUCTURA NORMEI CONFLICTUALE


- norma conflictuala e o norma juridica, astfel incat, la fel ca orice norma, ea contine:
- ipoteza
- dispozitie
- sanctiune
Norma conflictuala are urmatoarele elemente: 1. continutul normei conflictuale
2. legatura normei conflictuale
CONTINUTUL normei conflictuale reprezinta ipoteza normei adica categoria de
raporturi juridice la care norma respectiva se refera.
LEGATURA normei conflictuale - coincide cu dispozitia unei norme juridice obisnuite
si e acea parte a normei conflictuale care indica sistemul de drept aplicabil raportului juridic
ce intra in continutul normei conflictuale.
Legatura normei conflictuale

e cea care plaseaza continutul in sfera unuia sau

celuilalt sistem de drept in prezenta. Legatura se materializeaza printr-un element concret


care se numeste PUNCT DE LEGATURA.
Exemple de norme conflictuale:
-

Art. 2572 alin. (1) NCC in materia persoanei fizice starea civila si capacitatea
persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, daca prin dispozitii speciale nu
se prevede altfel. Aceasta prevedere exista inainte, dar putin diferit si in Legea
105/1992 in art. 11 starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt
carmuite de legea sa nationala, daca prin legi speciale nu se prevede altfel.
Continutul acestei norme conflictuale este sintagma starea civila si capacitatea
persoanei fizice. Legatura acestei norme conflictuale este sintagma sunt carmuite de
legea sa nationala, adica este indicat sistemul de drept aplicabil. Punctul de legatura
al normei conflictuale este elementul concret prin care se matrializa legatura normei
conflictuale. Punctul de legatura pentru aceasta norma conflictuala: avem un text de
8

lege in partea generala a NCC art. 2568 legea nationala este legea statului a
carui cetatenie o are persoana fizica, sau dupa caz legea statului a carui nationalitate
o are persoana juridica. Punctul de legatura in sistemul de drept romanesc este
cetatenia.
-

Art. 2580 alin. (1) NCC in materia persoanei juridice statutul organic al persoanei
juridice este carmuit de legea sa nationala.
o Continutul: statutul juridic al persoanei juridice;
o Legatura: legea sa nationala;
o Punctul de legatura: il gasim in art. 2571 NCC persoana juridica are
nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv,
sediul social, si punctul de legatura in acest caz este sediul social. Punctul de
legatura trebuie sa fie concretizat. Nu este de ajuns sa spunem pentru
persoana juridica nationalitate pentru ca nu clarificam situatia. Corect este sa
spunem sediul social pentru ca acesta situeaza persoana juridica, si in fapt,
stabileste nationalitatea acesteia in concret.
Art. 2613 NCC In materia bunurilor posesia, dreptul de propreiatate si celelalte
drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea
locului unde bunurile sunt situate sau se afla, afara numai daca prin dispozitii speciale
se prevede altfel.
o Continut: posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale etc.
o Legatura: legea locului unde acestea sunt situate sau se afla (bunuri mobile /
imobile).
o Punctul de legatura: locul situarii bunului sau unde se afla bunul.

CARUI SISTEM DE DREPT II APARTIN NORMELE CONFLICTUALE?


Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Sistemul de
drept al instantei sesizate poarta denumirea de LEGEA FORULUI (lex fori).
Aceasta regula se justifica prin urmatoarele argumente:
1. (argumentul ce tine de) forta juridica a normei conflictuale, normele conflictuala fiind
de regula imperative, judecatorul trebuie sa le aplice ca atare.
2. normele conflictuale trebuie sa apartina legea forului deoarece in acest moment
numai legea instantei sesizate e cea cunoscuta in timp ce legea ce ar urma sa se aplice pe
fondul litigiului va fi identificata ulterior doar dupa aplicarea normei conflictuale.
3. argumentul/principiul cine alege instanta alege si dreptul(qui eligit judici eligit jus).

EXCEPTII DE LA REGULA
9

1. in cazul arbitrajului international ad hoc NU exista o lex fori astfel incat arbitrii vor
aplica legea desemnata de normele conflictuale pe care ei le vor considera potrivite in speta.
!!! A NU SE CONFUNDA LEGEA APLICABILA FONDULUI (care poate fi aleasa de
parti), si NORMELE CONFLICTUALE (nu pot fi alese de parti)
2. in cazul retrimiterii de gradul I, atunci cand norma conflictuala romana trimite la un
sistem de drept strain, instanta romana va aplica norma conflictuala straina care retrimite la
dreptul roman.

NORMELE DE APLICATIE IMEDIATA


Spre deosebire de normele conflictuale

care sunt norme de trimitere ce nu dau

solutia pe fond, normele de aplicatie imediata sunt norme materiale. Ele apartin totusi
Dreptului International Privat datorita consecintelor pe care le produc.
DEFINITIE: Normele de aplicatie imediata sunt acele norme materiale care apartin
sistemului de drept intern al statului forului care dat fiind gradul lor inalt de imperativitate se
aplica imediat unui raport juridic cu elem de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un
anumit punct de legatura cu tara forului excluzand in acest fel conflictul de legi si implicit
aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale.
-

Exemple de norme de aplicatie imediata : Art. 19 din Legea 105/1992 forma


incheierii casatoriei este supusa legii locului in care se celebreaza aceasta alin. (1).
Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al
Romaniei este supusa conditiilor de forma ale legii romane alin. (3). Casatoria unui
cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat
competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei
fie al statului celuilalt viitor sot alin. (2).

Actualmente, in art. 2587 NCC, este desemnata legea aplicabila formei casatoriei forma
este supusa legii locului in care aceasta se celebreaza. Casatoria care se incheie in fata
agentului diplomatic sau consular al Romaniei este supusa legii romanesti. Articolul din NCC
nu mai prevede alin. (2) al art. 19 din vechea Lege 105/1992 .
Alin. (2) din Legea 105/1992 era considerat o norma de aplicatie imediata, deoarece stabilea
un principiu potrivit caruia, casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi
incheiata doar in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor diplomatici
10

sau functionarilor consulari fie ai Romaniei fie ai statului celuilalt viitor sot. Aceasta norma
este o norma materiala pentru ca stabileste in mod concret autoritatea competenta sa
oficieze casatoria unui cetatean roman in strainatate. Casatoria reprezinta un raport juridic de
drept privat, ceea ce inseamna ca trebuie sa i se aplice o norma conflictuala, iar norma
conflictuala era cea care trebuia sa ne indice sistemul de drept aplicabil.
Prin urmare, cum casatoria urma sa se incheie in strainatate, ar urma sa se aplice normele
conflictuale din strainatate, norme conflictuale urmand sa indice normele materiale ce vor
guverna forma incheierii casatoriei. Cu toate acestea, legiuitorul roman de la 1992 considera
casatoria cetatenilor romani in strainatate drept o problema de maxima importanta si prin
urmare, a reglementat-o printr-o norma materiala directa, norma ce se aplica cu prioritate in
fata normelor conflictuale. Aceasta norma de aplicatie imediata impiedica o casatorie
confesionala incheiata de un cetatean roman in strainatate.
Intrepretarea pe care o putem da la momentul actual este accea ca noul legiuitor din 2010 si
2011, nu a mai reglementat aceasta exceptie, prin urmare putem considera ca se acorda
dreptul cetateanului roman sa incheie casatorii confesionale, sau sa incheie o casatorie in
fata oricarei autoritati.

Elementele definitorii ale normelor de aplicatie imediata sunt :


a) sunt norme materiale , per a contraro nu sunt norme conflictuale;
b) apartin sistemului de drept romanesc;
c) sunt imperative in sensul ca partile nu pot deroga;
d) ele se aplica imediat unui raport juridic cu element de extraneitate atunci cand acel raport
juridic are un punct de legatura cu tara forului;
e) norma de aplicatie imediata imediata inlatura norma conflictuala, inlaturand astfel intreg
rationamentul conflictual si se aplica imediat fara ca cineva sa isi puna problema acestui
rationament;
Comparatie intre normele conflictuale si normele de aplicatie imediata
Asemanari :
-amandoua privesc raporturile juridice cu element de extraneitate, raporturi ce au un
punct de legatura cu tara forului;
-amandoua apartin sistemului de drept al instantei sesizate.
Deosebirea esentiala consta in faptul ca in timp ce norma conflictuala este o norma
de trimitere, norma de aplicatie imediata este o norma materiala, care da o solutie imediata,
pe fondul cauzei.

PRINCIPALELE FELURI DE CONFLICTE CARE POT APAREA


IN LEGATURA CU RAPORTURILE DE DREPT PRIVAT

11

Dreptul international privat este un drept conflictual deoarece el este chemat sa


solutioneze mai multe tipuri de conflicte ce pot sa apara in cazul in care intr-un anumit raport
juridic apare un element de extraneitate.
Astfel avem:
1. conflictul de jurisdictii. Obiectul Conflictului de jurisdictii il constituie competenta
instantelor sesizate. El se solutioneaza dupa normele de procedura ale instantei sesizate.
2. conflictul de legi aplicabil procedurii. Se solutioneaza dupa legea instantei sesizate.
3 conflicte de calificari.

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele intrebari:
- in ce consta un conflict de legi?
- ce este o norma conflictuala si care este sistemul de drept caruia ii apartin normele
conflictuale?
- cum actioneaza o norma de aplicatie imediata?

Unitatea de invatare 2 Partea general. Calificarea i conflictul de


calificri
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

noiunile de calificare i conflictul de calificri

cum se soluioneaza conflictului de calificrii si care este legea potrivit creia se face

calificarea (regul, excepii)

importana calificrii
Normele conflictuale au in structura lor doua elemente: -continutul
-legatura
Ambele elemente sunt exprimate prin notiuni juridice de ex -continutul normelor

conflictuale poate fi exprimat prin notiuni ca : starea, capacitatea, relatiile de familie, statutul
organic al pers juridice, regimul bunurilor, cond de fond si forma ale actului juridic, ale
casatoriei, mostenirii iar
12

-legatura poate fi exprimata


prin termeni ca cetatenia, domiciliul, sediul social, locul situarii bunului etc.
Aceste notiuni care intra in structura normei conflictuale nu au aceleasi acceptiuni in
diferitele sisteme de drept. De exemplu in dreptul anglo-saxon prescriptia e considerata o
problema de procedura, nu de fond ca in dreptul romanesc astfel incat devine necesara
CALIFICAREA INSTITUTIEI JURIDICE.
In art. 2558 NCC avem tratata pe larg institutia calificarii in 5 alineate. Calificarea
poate fi definita in doua modalitati:
1. pornindu-se de la normele conflictuale catre starea de fapt
2. pornindu-se dinspre raportul juridic inspre norma conflictuala
Avem doua tipuri de definitii:
1. Calificarea e operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si complet
al notiunii juridice care intra in continutul si legatura normei conflictuale, pt a vedea daca un
raport juridic, adica o situatie de fapt concreta, se include sau nu in acele notiuni.
2. Calificarea apare ca interpretarea unui raport juridic pentru a vedea in continutul
sau in legatura carei norme conflictuale intra.
CONFLICTUL DE CALIFICARI
= e acea situatie care apare atunci cand o notiune din continutul sau din legatura
normei conflictuale are intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica
acelui raport juridic.
Un exemplu privind conflictul de calificari e dat de speta lider in domeniu (data de
instantele franceze la sfarsitul secolului 19) TESTAMENTUL OLANDEZULUI.
Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. Codul Civil Olandez din
acel moment interzicea cetatenilor olandezi sa faca testamente olografe si prevedea aceasta
interdictie si pentru testamentele intocmite in strainatate. Dupa decesul persoanei respective
a aparut un litigiu intre succesorii acestuia. Problema s-a pus in fata instantelor franceze
care au avut de rezolvat in prima faza problema calificarii notiunii de testament olograf.
Instantele au constatat ca dreptul olandez si francez dadeau interpretari diferite notiunii de
testament olograf. Astfel, in dreptul francez, testamentul olograf era calificat ca o problema
de forma, de exteriorizare a vointei, si fiind o problema de forma era supus legii locului unde
s-a intocmit testamentul. In schimb, dreptul olandez califica aceasta notiune ca o problema
de capacitate a pers fizice, de capacitate a testatorului. Fiind o problema de capacitate, ea
13

urma sa fie supusa legii nationale a testatorului, in cazul nostru legea cetateanului olandez
astfel incat ar fi urmat sa se aplice legea olandeza.
De modul cum se solutiona problema calificarii depindea solutia pe fond. Astfel, daca
era calificata ca o problema de forma, conform dreptului francez, era supus legii locului
incheierii testamentului (Legea franceza) care considera testamentul valabil.
In schimb, daca ar fi fost interpretata ca o problema de capacitate a cetateanului
olandez atunci ar fi fost supus legii nationale a testatorului iar dreptul olandez interzicea
intocmirea testamentului olograf

chiar si in strainatate astfel incat testamentul ar fi fost

declarat nul urmand a se aplica dispozitiile mostenirii legale.


IMPORTANTA SOLUTIONARII CONFLICTULUI DE CALIFICARI
- e data de efectul/efectele pe care il/le produc(e). Astfel calificarea produce efecte
diferite dupa cum e vorba de continutul sau legatura normei conflictuale .
Atunci cand obiectul calificarii il constituie continutul normei conflictuale , modul de
solutionare a conflictului de calificare determina insasi norma conflictuala aplicabila, asadar
determina sistemul de drept aplicabil si implicit situatia pe fond.
Atunci cand calificarea priveste legatura normei conflictuale, modul de solutionare a
conflictului NU influenteaza norme conflictuale dar influenteaza sistemul de drept aplicabil si
solutia pe fond.
LEGEA DUPA CARE SE SOLUTIONEAZA CONFLICTUL DE CALIFICARE
- exista o regula si anumite exceptii
Regula:
Art. 2558 NCC ne precizeaza regula privind calificarea prin alin. (1): cand
determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza a fi data unei institutii de
drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea stabilita de legea romana.
Traducand aceasta regula intr-un principiu general, regula este ca, in general, calificarea se
face dupa legea instantei sesizate, adica dupa lex fori.
In sprijinul acestei reguli se aduc anumite argumente:
1. Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei
sesizate. Este firesc atunci ca notiunile normei conflictuale sa fie interpretate tot dupa acelasi
sistem de drept.
Exista un principiu care spune ca : aceluia ii apartine interpretarea care a edictat
normele de drept (ejus est interpretari cujus est condenere)

14

2. Numai legea forului e cunoscuta in momentul in care urmeaza a se


face calificarea. Legea aplicabila pe fond raportului juridic(lex causae) nu e cunoscuta in
acest moment ci ea urmeaza a fi stabilita in urma calificarii si trimiterii operate de NC.
EXCEPTII:
De la aceasta regula, alineatele urmatoare ale art. 2558 NCC instituie anumite exceptii:
-

Alin. (2) prevede ca, in caz de retrimitere, calificarea se face dupa legea straina a
instantei care a retrimis;
Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde
acestea se afla sau sunt situate;
Cazul in care avem de a face cu institutii juridice necunoscute legii forului aceste
institutii vor fi reglementate dupa sistemul de drept care le cunoaste si prin urmare
care le recunoaste;

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
- ce este conflictul de calificari?
- care este scopul efectiv al calificarii?
- care este legea dupa care se face calificarea?

15

Unitatea de invatare 3 Partea general. Conflictul n spaiu al normelor


conflictuale i problema retrimiterii
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:
noiunea conflictului n spaiu al normelor conflictuale; forme
condiiile retrimiterii
felurile retrimiterii
retrimiterea n dreptul romn

CONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR CONFLICTUALE SI

INSTITUTIA

RETRIMITERII
Exista acest tip de conflict atunci cand sistemele de drept in prezenta contin norme
conflictuale care au puncte de legatura diferite.
Se numeste conflict in spatiu deoarece normele conflictuale din sistemul de drept in
prezenta coexista in spatiu. Conflictul in spatiu al normelor conflictuale e un conflict sau
pozitiv sau negativ.
Conflict POZITIV exista atunci cand fiecare norma conflictuala trimite la propriul sau
sistem de drept. De exemplu se pune o problema de stare civila( varsta pt casatorie) a unui
cetatean roman cu domiciliul in Marea Britanie. Daca e sesizata instanta engleza aceasta va
aplica normele conflictuale din propriul sau sistem de drept. In Marea Britanie starea civila si
capacitatea pers fizice sunt guvernate de legea domiciliului.
Daca insa este sesizata o autoritate romana aceasta va aplica norma conflictuala
romana care va trimite la legea cetateniei (norma materiala romana). In acest caz fiecare
norma trimite la propriul sau sistem de drept. Conflictul pozitiv nu duce la retrimitere. Acesta
se solutioneaza in principiu de catre fiecare autoritate prin aplicarea propriului sistem de
drept.
16

Conflict NEGATIV de norme conflictuale exista in cazul in care nici una din normele
conflictuale in prezenta NU trimite la propriul sau sistem de drept ci fiecare trimite la dreptul
celuilalt stat sau la sistemul de drept al unui stat tert.
Astfel, prima conditie a retrimiterii e data tocmai de existenta acestui conflict negativ.
Aceasta e o conditie necesara dar nu si suficienta deoarece mai trebuie intrunita si o a doua
conditie ce tine de sensul trimiterii pe care a forului o face la un sistem de drept strain.
Trimiterea pe care o face la un sistem de drept strain poate fi in doua sensuri:
1. o trimitere numai la normele materiale ale sistemului de drept
strain, caz in care se va aplica dr material strain fara a exista posibilitatea retrimiterii.
2. sensul trimiterii poate fi la intregul sistem de drept strain adica si la
NC straine. In acest caz poate interveni retrimiterea.
Sensul trimiterii este stabilit de catre dreptul forului, fiind in ultima instanta o problema
de calificare iar alin. (1) art. 2559 NCC intitulat Retrimiterea prevede ca legea straina
cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale. Cu alte cuvinte, sistemul
nostru de drept accepta faptul ca se trimite si la dreptul material al altor sisteme de drept.
In concluzie, pentru a exista retrimitere trebuie intrunite doua conditii cumulative:
A. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale
B. normele conflictuale ale forului sa trimita la intregul sistem de drept
strain (norme materiale+ norme conflictuale).
DEFINITIE
RETRIMITEREA este acea situatie juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala
a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, asadar inclusiv normele sale
conflictuale, IAR, sistemul de drept strain prin normele sale conflictuale in materie NU
primeste trimiterea si/ci fie trimite : --inapoi la dreptul forului
--mai departe la legea unui stat tert
Retrimiterea e o operatie logico-juridica ce are loc exclusiv in mintea judecatorului sau
autoritatii. Ea NU trebuie confundata cu declinarea de competenta.
Si in materia retrimiterii avem o speta lider, Speta FORGO un cetatean bavarez a
trait cel mai mult timp in Franta unde nu a dobandit insa nici cetatenia, nici domiciliul legal,
avand doar un domiciliu de fapt in Franta. La moartea sa a lasat o succesiune mobiliara
importanta iar rudele colaterale dupa mama au intentat in fata instantelor franceze a actiunii
in revendicarea succesiunii.
17

In fata instantei s-a pus problema dupa ce sistem de drept va fi solutionata


succesiunea. Potrivit normei conflictuale franceze succesiunea mobiliara era supusa legii
cetateniei defunctului astfel incat se trimitea la dreptul bavarez. Instanta franceza a constatat
insa ca in dreptul bavarez exista o norma conflictuala conform careia succesiunea mobiliara
era supusa legii domiciliului de fapt al defunctului.
Cu alte cuvinte, dreptul francez a trimis la sistemul de drept strain (cel bavarez), dar
acesta nu a primit trimiterea, trimitand inapoi.
Solutia pe fond in aceasta speta: conform legii franceze sfera rudelor era mult mai
restransa ca in dreptul bavarez astfel incat rudele colaterale care introdusesera actiunea nu
erau considerate succesori , astfel incat succesiunea devenind vacanta va fi culeasa de
statul pe teritoriul caruia se aflau bunurile.
Astfel in speta de mai sus (Testamentul Olandezului) calificarea se face potrivit legii
franceze (se respecta regula).

FELURILE RETRIMITERII:
-retrimiterea de gradul I (retrimitere simpla sau trimitere inapoi)-intervine atunci cand
norma conflictuala trimite la dreptul forului;
-retrimitere de gradul II (retrimitere complexa sau trimitere mai departe)- norma
conflictuala straina trimite la dreptul unui stat tert

REGIMUL JURIDIC AL RETRIMITERII


RETRIMITEREA IN DRPTUL ROMAN
Este reglementata in art. 2559 NCC. Inainte o regaseam in art. 4 din Legea 105/1992.
Art. 2559 alin. (1) NCC arata ca, legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv
normele conflictuale, iar in alin. (2) se arata ca, daca legea straina retrimite la dreptul roman,
sau la dreptul altui stat, se aplica legea romana daca nu se prevede in mod expres altceva.
Pe de o parte, sistemul nostru de drept admite retrimiterea de gradul I, adica admite
trimiterea pe care norma conflictuala straina o face inspre dreptul material roman.
Pe de alta parte, sistemul de drept romanesc nu admite retrimiterea de gradul II, pentru ca
exista un risc si anume riscul unor trimiteri succesive. Retrimiterea facuta de legea straina
catre dreptul unui stat tert ramane fara efect. Potrivit alin. (2) din art. 2559 NCC si in cazul
retrimiterii de gradul I cat si in cazul retrimiterii de gradul II, care a ramas fara efect, pe fond
urmeaza a se aplica legea romana.
18

Potrivit alin. (2) din art. 4 din Legea 105/1992, se prevedea faptul ca retrimiterea facuta de
legea straina la dreptul altui stat este fara efecct. Nu se preciza ca se va aplica legea
romana. Interpretarea corecta a acestui text de lege este ca in situatia in care norma
conflictuala straina la care norma conflictuala romana trimisese nu a primit trimiterea, ci a
trimis mai departe la legea unui stat tert, trimitere ramasa fara efect dupa cum spune legea,
insemna ca urmau sa se aplice normele materiale straine. Astfel s-ar putea considera ca sub
acest aspect, reglementarea anterioara era mai corecta decat reglementarea actuala facuta
prin dispozitiile NCC.
Argumentele pentru acceptarea retrimiterii de gradul I:
-

Trimiterea facuta de norma conflictuala romana la un sistem de drept strain este o


oferta facuta acestuia de a se aplica si nu o obligatie. Prin urmare, daca dreptul strain
prin normele sale conflictuale nu primeste trimiterea, ci trimite inapoi, se va tine cont
de aceasta solutie.
Argument ce tine de unitatea sistemului de drept strain. Unitatea consta in faptul ca
daca norma conflictuala romana trimite generic la legea straina, lasistemul de drept
strain, acest sistem trebuie privit intotdeauna in ansamblul sau, adica incluzand atat
normele materiale cat si normele conflictuale.
Retrimiterea de gradul I asigura o coordonare a sistemelor de drept in prezenta, in
sensul ca normele conflictuale din ambele sisteme de drept devin deopotriva
aplicabile.

Exceptii:
Totusi, potrivit NCC, retrimiterea de gradul I nu este admisa in anumite situatii (ceea ce
inseamna ca nu tinem cont de normele conflictuale din legea straina):
- Alin. (3) al art. 2559 NCC arata ca, legea straina, la care norma conflictuala romana a
trimis, nu cuprinde si normele ei conflictuale:
o In cazul in care partile au ales legea straina aplicabila (adica intr-un contract
partile au determinat prin vointa lor pe baza principiului autonomiei de vointa,
ca aplicabil un sistem de drept, chiar daca ele nu au prevazut expres, se
considera ca trimiterea s-a facut doar la normele materiale);
o In cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor
extracontractuale;
o In alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale la care Romania
este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.
Exemplu: In cazul unei casatorii intre un cetatean pakistanez si un cetatean roman, trebuie
identificata in mod corect norma conflictuala. In cele doua sisteme de drept problema
bigamiei este calificata diferit, deci exista un conflict de calificari care se va rezolva potrivit
legii forului, deoarece norma conflictuala apartine legii forului. Norma conflictuala trimite la
sistemul de drept pakistanez. Daca norma pakistaneza primeste trimiterea, atunci se va
aplica norma pakistaneza, daca trimite la dreptul roman se aplica normele romane, iar daca
trimite la un stat tert se va aplica legea romana (pentru ca nu se admite retrimiterea de gradul
II).

19

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
- in ce consta conflictul de norme conflictuale?
- care sunt conditiile retrimiteri?
- de ce nu este admisa retrimiterea de gradul doi?
- care sunt exceptiile de la retrimiterea de gradul unu in dreptul roman?

Unitatea de invatare 4 Partea general. Aplicarea legii strine ca lex


causae
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s intleaga:

titlul cu care este aplicat dreptul strin n Romnia

consecinele aplicrii dreptului strin ca element de drept: invocarea legii strine, sarcina probei ,

interpretarea legii strine, cile de atac n cazul greitei aplicri a legii strine, proba legii strine

APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE


Norma conflictuala romana poate sa trimita la legea romana care se va aplica ca lex
causae, situatie in care judecatorul sau arbitrul va aplica legea romana ca si in cazul unui
raport juridic fara element de extraneitate.
In schimb, atunci cand norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain
ce urmeaza a se aplica fondului problemei, apar anumite probleme specifice.

20

In acest caz, dreptul strain urmeaza a se aplica tocmai datorita faptului ca norma
romana trimite la el, neaplicarea acelui sistem insemnand de fapt o neaplicare a normei
conflictuale romane.
In cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem strain, acel sistem de
drept e privit in totalitatea izvoarelor sale de drept si prin urmare vor trebui aplicate toate
izvoarele de drept ale acelui sistem.
TITLUL CU CARE SE APLICA DREPTUL STRAIN IN ROMANIA
Spre deosebire de alte sisteme de drept exemplu cel francez, englez, american, unde
dreptul strain e considerat un element de fapt, in conceptia juridica romaneasca actuala
dreptul strain la care norma conflictuala romana a trimis e considerat un element de drept.
Asadar dreptul strain e aplicat in Romania cu acelasi titlu ca si dreptu national, de aici
decurgand mai multe consecinte juridice importante:
1. cine poate invoca legea straina in fata autoritatilor forului?
Datorita faptului ca legea straina e considerata un element de drept, ea poate fi
invocata atat din oficiu de instanta de judecata, cat si de partea interesata. Astfel, instanta de
judecata, in temeiul rolului activ (art 120-3 CPCiv), poate invoca din oficiu si pune in discutia
partilor aplicarea unei legi straine cand norma conflictuala straina a trimis la ea.
Cand norma conflictuala romana e imperativa (regula in materia normelor
conflictuale), instanta romana e chiar obligata sa invoce dreptul strain cand norma
conflictuala trimite la el. Pe de alta parte, orice parte interesata poate invoca in fata instantei
un dr strain in temeiul principiului disponibilitatii.
In sistemele de drept care considera dr strain un element de fapt, invocarea L straine
in fata instantelor forului poate fi facuta numai de partea interesata, in timp ce instanta nu are
obligatia de a aplica o norma straina.
CONCLUZIE: Dreptul roman imbina sub aspectul invocarii legii straine, principiul
rolului activ al judecatorului cu cel al disponibilitatii partilor.
2. cui incumba sarcina probei?
In sistemele de drept care privesc dreptul strain ca un element de fapt, sarcina probei
continutului legii straine revine in exclusivitate partii interesate.
In dreptul roman, sarcina probei legii straine se imparte intre judecator si parti. Astfel, instanta
de judecata, datorita caracterului obligatoriu al aplicarii dreptului strain (cand norma
conflictuala romana trimite la el), precum si in temeiul principiului rolului activ, va trebui sa
depuna toate diligentele pentru aflarea continutului si intelesului, corecte si complete ale legii
21

straine. In acest scop instanta poate dispune, chiar si din oficiu, administrarea tuturor
mijloacelor de proba pe care le considera adecvate. Sub acest aspect exista o mare
deosebire intre dreptul strain si dreptul national, constand in aceea ca, pt dreptul strain, NU
se aplica prezumtia ca judecatorul cunoaste legea (iura novit curia). Sarcina probei legii
straine NU incumba exclusiv judecatorului ci e impartita intre acesta si parti. In acest sens,
gasim art. 2562 NCC care in alin. (1) arata continutul legii straine se stabileste de instanta
judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui
expert sau printr-un alt mod adecvat, iar alin. (2) prevede faptul ca partea care invoca o lege
straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
Interpretarea legii straine la care norma conflictuala romana a trimis se face in
principiu dupa regulile de interpretare existente in respectivul sistem de drept. (la fel cum am
vazut si la calificarea secundara).
3. Care sunt caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicari a legii straine?
In cazul gresitei interp/aplicari a legii straine, caile de atac sunt aceleasi aplicabile
pentru dreptul national cu o singura exceptie.
Astfel, calea de atac ordinara a apelului se poate aplica si pentru gresita aplicare a legii
straine. De aceea pot fi aplicate si caile extraordinare. (recurs, contestatie in anulare,
revizuire, recursul in interesul legii). In ceea ce priveste recursul in interesul legii, care nu e o
cale de atac la indemana partilor deoarece doar Procurorul General, din oficiu sau la cererea
Ministrului Justitiei are dreptul dea-l formula, pentru a asigura interpretarea si aplicarea
unitara a legii, sa ceara ICCJ sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o
solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Solutiile se pronunta numai in
interesul legii, NU au efect asupra hotararii examinate sau asupra situatiei partilor din aceste
procese.
Recursul in interesul legii nu poate fi promovat pentru gresita aplicare a legii straine pt
urmatoarele argumente:
a. rolul instantei supreme e acela de a asigura interpretarea & aplicarea unitara a legii
romane pe intreg teritoriul tarii, iar nu a legii straine, a carei unitara interpretare cade in
sarcina autoritatilor competente din statul respectiv.
b. Din moment ce solutiile date de ICCJ NU au efect asupra hotararilor judecatoresti
examinate si nici cu privire la situatia partilor din respectivele procese rezulta ca NU exista
interesul direct al partilor de a solicita promovarea acestui recurs.
In schimb, recursul in interesul legii poate fi promovat pt gresita interpretare/ aplicare
a normei conflictuale romane.

22

MIJLOACELE DE PROBA A LEGII STRAINE


Legea romana, Noul Cod Civil, consacra libertatea instantei si a partilor in ceea ce
priveste alegerea mijloacelor de proba a legii straine. In acest sens, art. 2562 alin. (1) NCC
prevede urmatoarele: continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin
atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un
alt mod adecvat. Aceeasi reglementare se regasea si in art. 7 alin. (1) din Legea 105/1992.
Mijloacele de proba sunt: -directe: constand din culegeri de drept si jurisprudenta
-indirecte: procurate fie de la autoritatile competente din
statul strain fie de la diferite organisme reprezentative ale acestuia, din Romania.
Astfel, ca mijloace de proba provenite de la autoritatile statului strain s-au utilizat
certificate eliberate de Ministerul Justitiei din statul strain, certificate de cutuma sau alte
atestari provenite de la notari publici, Camera de Comert etc.
Dintre sursele de documentare procurate pe plan intern pot fi date ca exemplu:
certificatele eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective in Romania sau
informatiile de la organizatiile de cult corespondente din Romania.
Noul cod civil mentioneaza expres posibilitatea dovedirii legii straine prin apelarea la
expertiza. Daca se apeleaza la avizul unui expert, proba va fi dispusa si administrata
conform legii romane ca orice alta proba in fata instantelor nationale.

Forta probanta a mijloacelor de proba din strainatate.


In principiu, aceste mijloace de proba trebuie asimilate celor prevazute de legea
romana, adica beneficiaza de aceeasi forta probanta.
Instantele romane NU sunt abilitate in principiu sa ia legatura cu instantele statului
strain sau cu ambasadele sau alte organisme/institutii de reprezentare, ci trebuie sa ceara
sprijinul Ministerului Justitiei care va contacta aceste institutii/ organisme prin Ministerul
Afacerilor Externe.
Romania e parte la Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului
strain(Londra- 7 iunie 1968) si la Protocolul Aditional la aceasta Conventie (Strasbourg-15
martie 1978).
Romania a aderat in 1991 prin HG 153/1991.
Conventia prevede obligatia statelor membre de a-si transmite reciproc informatii
privind dreptul lor. Informatiile se vor transmite printr-un organ national de legatura pe care
fiecare stat si-l desemneaza.

23

Cererea trebuie sa emane de la o instanta judecatoreasca si sa se dovedeasca


existenta unui proces pe rol. Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si impartial urmand sa contina
texte de lege dar si lucrari doctrinare si comentarii explicite.
Statul solicitat poate refuza informatia atunci cand interesele sale sunt afectate de
litigiul care a ocazionat formularea cererii sau atunci cand considera ca raspunsul ar fi de
natura sa aduca atingere securitatii sau suveranitatii sale.
Raspunsul la cerere trebuie dat in limba statului solicitat.
CONSECINTELE IMPOSIBILITATII DE PROBARE A LEGII STRAINE

Conform alin. (3) al art. 2562 NCC se spune ca, in cazul imposibilitatii de a stabili intrun termen rezonabil continutul legii straine, se va aplica legea romana. Alin. (3) al art. 5 din
legea 105/1992 spunea altfel: in cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine se va
aplica legea romana. Fata de reglementarea anterioara, NCC aduce in plus stabilirea unui
termen rezonabil.
Aceasta imposibilitate de probare trebuie sa fie una absoluta, in sensul ca instanta trebuie sa
faca dovada ca s-au depus toate diligentele pentru identificarea continutului legii straine. O
simpla dificultate de probare a legii straine, generata de aspecte cum ar fi distanta geografica
sau de necunoasterea chiar totala a acelui drept in Romania, sau de inexistenta izvoarelor de
drept scrise, nu justifica aplicarea imediata a legii romane, caci aplicarea legii romane trebuie
sa fie doar un subsidiar, in cazul in care intr-un termen rezonabil (termen rezonabil analizat in
functie de circumstantele cauzei) nu se poate face proba continutului legii straine.
Aplicarea legii romane apare ca un subsidiar.
Argumente:
-

Litigiul nu poate ramane nejudecat la nesfarsit, actiunea reclamantului neputand fi


respinsa, deoarece nu exista culpa nimanui pentru faptul ca legea straina nu a putut fi
probata in continutul sau.
In cazul in care legea straina nu poate fi dovedita intr-un termen rezonabil, se aplica
prezumtia simpla exprimata in adagiul: qui eligit iudicem eligit ius, adica cine alege
instanta alege si dreptul.

Instanta de judecata, atata timp cat legiuitorul nu o face, este cea care va stabili ce inseamna
termenul rezonabil. Daca imposibilitatea de probare a continutului legii straine este cauzata
de faptul ca instanta romana nu a depus toate diligentele pentru a afla continutul legii straine,
cel care se considera vatamat in drepturile sale prin aplicarea legii romane poate ataca
solutia prin intermediul cailor de atac.
Daca imposibilitatea este cauzata de statul solicitat, cel care se considera vatamat in
drepturile sale prin aplicarea legii romane poate angaja raspunderea statului solicitat
(raspundere civila delictuala).

24

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
- care este titlul cu care se aplica dreptul strain in Romania?
- care sunt consecintele aplicarii dreptului strain ca un element de drept?
- care sunt consecintele imposibilitatii de probare a legii straine?

25

Unitatea de invatare 5 Partea general. Cazurile de nlturare de la


aplicare a legii strine
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

ordinea public de drept internaional privat: noiune, elemente definitorii, caractere, comparaie

ntre ordinea public de drept internaional privat i ordinea public de drept intern, sferele ordinii
publice de drept internaional privat, efectele aplicrii ordinii publice de drept internaional privat

frauda la lege n dreptul internaional privat: noiune, modaliti de fraudare a legii n dreptul

internaional privat, condiiile fraudei la lege, sanciunea fraudei la lege, domeniile n care poate
aprea frauda la lege i mijloace de reprimare a acesteia, delimitarea fraudei la lege de alte instituii
juridice

CAZURILE CARE INLATURA DE LA APLICARE LEGEA STRAINA


In art. 2564 NCC intitulat inlaturarea aplicarii legii straine se stabileste ca in cazul in
care norma conflictuala romana trimite la un sistem strain, in principiu acesta urmeaza a se
aplica. Exista insa situatii, prevazute expres de lege, cand legea straina nu se va aplica.
Astfel, aplicarea legii straine se inlatura daca:
1. Incalca ordinea publica de drept international roman;
2. Daca legea straina respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane.
Fata de legea 105/1992, art. 2565 NCC adauga o alta situatie exceptionala pentru ca
acest articol este intitulat inlaturarea exceptionala a aplicarii legii si arata ca: in mod
exceptional aplicarea legii straine la care norma conflictuala romana a trimis, poate fi
inlaturata daca din cauza circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte
indepartata cu aceasta lege. Astfel, se poate inlatura legea straina daca aceasta are o
legatura foarte indepartata cu raportul juridic. In aceata situatie, legea care o va inlocui pe
cea la care norma conflictuala a trimis va fi legea cu care raportul juridic are legaturile cele
mai stranse. S-ar putea crea incertitudini aici.
Alin. (2) al acestui articol spune ca dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul legilor
privind starea civila sau capacitatea persoanei precum si atunci cand partile o aleg, pentru ca
partile stiu cel mai bine care este legea care are legaturile cele mai stranse cu raportul juridic
si trebuie sa se respecte autonomia de vointa a acestora.
ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN
Ordinea publica de drept international privat roman este formata din ansamblul
principiilor fundamentale de drept ale statului roman aplicabile in raporturile juridice cu
element de extraneitate. La aceasta modalitate de a analiza ordinea juridica trebuie sa
adaugam si prevederile art. 2564 alin. (2) NCC legea straina incalca ordinea publica de
26

drept international privat roman si atunci cand contravine principiilor fundamentale ale
dreptului Uniunii Europene si drepturilor fundamentale ale omului. Dreptul Uniunii Europene
este drept intern deja in cazul statului roman.
Sub aspect procedural, ordinea publica de drept international privat roman se
materializeaza prin exceptia de ordine publica de drept international privat.
Elementele definitorii ale ordinii publice de drept international privat roman:
-Continutul notiunii de ordine publica de drept international privat este reprezentat de
principiile fundamentale ale dreptului roman, ale dreptului Uniunii Europene si ale drepturilor
fundamentale ale omului.
Acesta este un continut abstract, dar in concret el este stabilit in doua moduri:
De regula, continutul/intelesul notiunii este determinat de catre instanta de judecata.
Aceasta va fi cea care va stabili cand o norma din sistemul de drept romanesc sau european
consacra un principiu juridic fundamental fie al statului roman fie al Uniunii Europene, astfel
incat incalcarea de catre legea straina normal competenta in speta poate sa justifice
inlaturarea ei de la aplicare.
In al doilea rand, legiuitorul poate stabili explicit anumite norme juridice a caror
incalcare constituie un temei pentru invocarea ordinii publice de drept international privat
roman si implicit pentru inlaturarea de la aplicare a legii straine competente, dar contrara
acelor norme juridice.
-Exceptia de ordine publica, care exprima pe plan procedural aceasta institutie, este o
exceptie de fond care poate fi invocata in principiu in limine litis (pana la prima zi de
infatisare) de catre oricare parte interesata, sau de catre instanta din oficiu. In cazul in care
exceptia este admisa, se impiedica producerea pe teritoriul Romaniei a efectelor legii straine.
Legea straina ale carei efecte sunt impiedicate a se produce era competenta
deoarece norma conflictuala romana trimisese la ea. Legea straina ca atare nu va fi afectata
prin faptul ca judecatorul roman constata ca este contrara ordinii publice romane (ea nu se
va aplica totusi in Romania, ci in statul care a emis-o).

COMPARATIE

INTRE

ORDINEA

PUBLICA

DE

DREPT

INTERN

SI

CEA

DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT


Cele doua institutii se aseamana prin faptul ca amandoua inlatura de la aplicare o
lege, cu precizarea ca ordinea publica de drept intern inlatura de la aplicare legea partiloriar
ordinea publica de drept intern cenzureaza actele juridice ale partilor, care constituie legea
acestora. De asemenea, ambele institutii isi au izvorul in dreptul intern al statului.
Deosebiri: -au functii diferite. Ordinea publica de drept intern, care e data de
ansamblul normelor imperative ale sistemului de drept respectiv, are ca scop impiedicarea
producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme, asadar exprima limitele
autonomiei de vointa a partilor in raporturile juridice interne. In schimb, ordinea publica de
drept international privat roman are scopul de a impiedica aplicarea pe teritoriul statului
27

forului a efectelor unei legi straine, normal competente sa se aplice raportului juridic
respectiv. Asadar, ea exprima limitele aplicarii legii straine in tara forului.
-au sfere de aplicare diferite, in sensul ca, ordinea publica de drept
international privat roman are o sfera mai restransa decat ordinea publica de drept intern. In
consecinta NU tot ce e ordine publica de drept intern e de ordine publica si in drept
international privat. Statele reglementeaza cu mai multa fermitate raporturile juridice de drept
intern, unde se limiteaza autonomia de vointa a partilor, decat raporturle juridice de drept
international privat deoarece in acest caz sistmul de drept al forului intra in corelatie cu un
sistem de drept strain iar incompatibilitatile reciproce trebuie pe cat posibil inlaturate.
Spre exemplu, : termenele de prescriptie extinctiva desi sunt de ordine publica in
dreptul intern (partile nu pot stabili alte termene, nu pot deroga de la cele legale) dar nu sunt
de ordine publica in dreptul international privat roman. Asadar, daca norma conflictuala
romana, inclusiv lex voluntatis, trimite la un sistem de drept strain, iar acesta contine alte
termene de prescriptie decat cele din dreptul roman, aceste termene din legea straina se vor
aplica de catre instanta romana. Este valida aceasta aplicare a altor termene de prescriptie
pentru ca si asa se limteaza autonomia de vointa.
De ordine publica, si inainte de intrarea in vigoare a NCC, dar si acum, era existenta
unui termen de prescriptie, nu durata termenului de prescriptie. Existenta unui termen de
prescriptie extinctiva este de ordine publica (un interes general intra in concurs cu un interes
privat) pentru ca tine de interesul general obstesc protejat (care este siguranta circuitului
civil) care este superior interesului creditorului.
Prevederile de ordine publica de drept international privat roman pot fi cuprinse atat in
acte normative cat si in practica, astfel incat judecatorul e cel care fixeaza continutul ordinii
publice de drept international privat.
Spre ex. Legea 105/1992 in art 18 prevede ca pentru incheierea casatoriei este
aplicabila legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Daca legea nationala a unuia dintre
viitorii soti prevede un impediment la casatorie care potrivit dreptului roman e incompatibil cu
libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi declarat ca inaplicabil in cazul in
care unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.
Scopul prescriptiei extinctive este de a proteja siguranta circuitului civil, dar nu durata
termenelor este de ordine publica de drept privat international, ci existenta acestor termene
de prescriptie extinctiva.
Un alt exemplu: In dreptul intern este de ordine publica faptul ca donatia trebuie sa fie
incheiata in forma autentica. Aceasta masura instituita il favorizeaza pe donator, fiind o
masura de protectie pentru donator, caruia i se atrage atentia ca donatia este un act cu titlu
gratuit de o importanta foarte mare, in contrapartida caruia nu intra nimic in patrimoniul
donatorului.
28

Prevederile ordinii publice de Drept International Privat roman pot fi cuprinse atat in
acte normative, dar pot fi extrase si din practica, astfel incat, judecatorul este cel care fixeaza
continutul ordinii publice de drept international privat.
Un exemplu este in art. 2586 NCC in materia conditiilor de fond ale incheierii casatoriei:
conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a
fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei.
Alin. (2) al acestui articol arata ca daca una din legile straine astfel determinate prevede un
impediment la casatorie, care potrivit dreptului roman este incompatibil cu libertatea de a
incheia o casatorie (libertatea de a incheia o casatorie este de ordine publica), acel
impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean
roman, iar casatoria se incheie pe teritoriul statului roman (de exemplu, atunci cand este
competenta instanta romana si legea pakistaneza prevede un impediment la casatorie
incompatibil cu legea romana).
CARACTERELE (ESENTIALE) ale ordinei publica de drept international privat roman:
1. din punct de vedere spatial, ea are un caracter national in sensul ca, ea se
interpreteaza prin prisma sistemului de drept roman (in cazul nostru).Fiecare stat are
propriile sale reglementari imperative care formeaza ordinea publica de drept international
privat roman a statului respectiv.
2. din punct de vedere temporal, ordinea publica de drept international privat roman
are intotdeauna un caracter actual in sensul ca se tine seama de ordinea publca din
momentul pronuntarii unei hotarari iar nu de ordinea pulica in momentul incheierii raportului
juridic.
3.din punct de vedere material/ pe fond, ordinea publica are un caracter de exceptie
de la regula ca legea straina normal competenta trebuie sa se aplice raport juridi cu element
de extraneitate. De la acest caracter de exceptie se genereaza anumite consecinte:
a. ordinea publica e de stricta interpretare in sensul ca ea nu poate fi interpretata
extensiv ci numai restrictiv ;
b. ordinea publica de drept international privat roman impiedica producerea pe
teritoriul Romaniei numai a acelor efecte care sunt strict contrare principiilor fundamentale de
drept ale forului. Daca raportul juridic respectiv produce si alte efecte, acelea vor fi
recunoscute si executate.

29

EFECTELE ORDINII PUBLICE DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT


Doua efecte:
-

Efectul negativ se inlatura de la aplicare legea straina la care norma conflictuala


romana trimisese. In acest sens, art. 2564 alin. (1) NCC precizeaza ca aplicarea legii
straine se inlatura daca incalca ordinea publica de drept international privat roman si
imediat art. 2564 alin. (1) teza a doua creeaza si efectul pozitiv.
Efectul pozitiv art. 2564 alin. (1) teza a doua NCC prevede ca in cazul inlaturarii
aplicarii legii straine se va aplica legea romana.

SFERA NOTIUNII DE ORDINE PUBLICA

DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

ROMAN
Sferele notiunii de ordine publica difera in functie de cadrul conflictului in care se
aplica. Astfel ordinea publica poate fi invocata fie in cadrul conflictului de legi in spatiu, fie in
cadrul conflictului de legi in timp si spatiu.
Conflictul de legi in spatiu se creeaza in momentul nasterii, modificarii sau stingerii
unui raport juridic atunci cand cu privire la acel raport juridic sunt susceptibile de aplicare
doua sau mai multe sisteme de drept diferite. Acesta e conflictul la care ne-am referit pana
acum (sunt susceptibile de aplicare cel putin doua legi diferite). Se numeste conflict in spatiu
pt ca cele doua sisteme de drept susceptibile de aplicare coexista in spatiu.
Conflictul de legi in timp si spatiu se creeaza in cazul in care un raport juridic s-a
nascut sub incidenta unui anumit sistem de drept iar ulterior

se cere ca efectul sa fie

recunoscut intr-un alt stat.


Acest conflict se considera a fi in spatiu pentru ca sistemele de drept coexista in
spatiu, si este si in timp deoarece intre momentul nasterii raportului juridic si momentul in
care se cer a fi recunoscute efectele acelui raport juridic trece o anumita perioada de timp.
Sfera ordnii publice e diferita in cazul celor doua tipuri de conflicte de legi.
Astfel, conflictul de legi in spatiu are mai multe situatii de aplicare. Motivare: sfera
ordinii publice e mai larga pentru conflictul de legi in spatiu decat in cazul conflictului de legi
in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, NU toate principiile care sunt de ordine publica atunci cand
30

sunt invocate in cadrul conflictului de legi in spatiu (momentul nasterii/ modificarii/ stingerii
unui raport juridic) sunt de ordine publica si atunci cand privesc drepturi deja dobandite in
strainatate.
Ex. : O casatorie intre o romanca si un cetatean strain (libian) care mai e casatorit in
tara sa, NU se poate incheia in Romania chiar daca legea nationala a cetateanului strain
permite casatoria poligama. In acest caz conflictul de legi e in spatiu. Daca insa aceleasi
doua persoane s-au casatorit in Libia iar sotia romanca solicita ulterior sa i se recunoasca in
Romania efectele patrimoniale si nepatrimoniale ale acelei casatorii, aceste efecte vor fi
recunoscute. In acest caz conflictul de legi era in timp si spatiu, punandu-se problema
recunoasterii drepturilor dobandite de un cetatean roman in strainatate.
Alt ex: Efectele unei casatorii religioase incheiate in strainatate intr-un stat in care
aceasta casatorie produce efecte intre doi cetateni ai aceluiasi stat vor fi recunoscute in
Romania desi o casatorie incheiata numai religios in Romania NU produce efecte juridice.
Din cele de mai sus rezulta ca ordinea publica de drept international privat roman are
trei sfere de cuprindere cu intinderi variabile :
1. (cea mai larga) ordinea publica de drept intern
2. apoi, ordinea publica in cazul conflictului de legi in spatiu
3. ordinea publica in cazul conflictului de legi in spatiu si timp

2. FRAUDAREA LEGII APLICABILE IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT


Art. 2564 alin. (1) teza intai NCC prevede ca aplicarea legii straine se inlatura daca
legea respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane. Frauda la lege in dreptul
international privat exista atunci cand partile unui raport juridic folosesc intr-un scop fraudulos
sau ilicit un mijloc de drept international privat si fac aplicabil acelui raport juridic alt sistem de
drept decat cel care ar fi fost competent daca nu exista frauda respectiva.
Modalitatile de fraudare a legii:
De regula, sunt doua modalitati:
1. intr-un raport juridic de drept intern care in mod normal NU ar trebui sa aiba un
element de extraneitate, se introduce in mod fraudulos un element nou care declanseaza
31

artificial un conflict de legi iar prin aplicarea normei conflictuale conflict de legi normal
competente se trimite la un alt sistem de drept decat dr intern care ar fi fost in mod firesc
competent a se aplica acelui rap jur. De exemplu la o societate comerciala legata in mod
normal, prin elementele ei definitorii (nationalitate, sediu, capital social) de drept roman,
partile stabilesc prin actul constitutiv ca sediul sa fie situat in strainatate in scopul de a eluda
legile fiscale romaneti.
Astfel se creeaz artificial un conflict de legi , elementul de extraneitate fiind dat de
sediul social aflat in strainatate iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente (lex
societatis ) se face aplicabil acelei societati comerciale deptul strain in detrimentul celui
roman care ar fi fost firesc a se aplica.
2. intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate deci e un raport de
drept international privat, partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura facand
aplicabil acelui raport juridic prin intermediul normei conflictuale aplicabile pt noul punct de
legatura un alt sistem de drept decat cel normal competent conform normei conflictuale
initiale.
Exemplu: un cetatean strain isi schimba cetatenia doar pt a avea efectele noii
cetatenii, fraudand astfel legea competenta.
Conditiile Fraudei la lege in dreptul international privat: (trebuie intrunite cumulativ)
1. trebuie sa existe un act de vointa al partilor in sensul deplasarii punctului de
legatura privitor la un anumit raport juridic. Cu alte cuvinte, frauda la lege implica o activitate
volitiva a partilor raportului juridic, o activitate frauduloasa de schimbare a punctului de
legatura.
Frauda la lege poate interveni numai in cazul raportul juridic la care sunt aplicabile
norme conflictuale cu puncte de legatura mobile sau variabile adica cu puncte de legatura ce
pot fi deplasate.
Nu toate punctele de legatura sunt mobile. Exista puncte de leg fixe.
Puncte mobile (ex:) : cetatenia si domiciliul persoanei fizice, sediul persoanei juridice,
locul producerii unui delict, locul situarii unui bun mobil
2. partile trebuie sa foloseasca un mijloc de drept international privat care prin el
insusi e licit.De exemplu operatiunea de stabilire a sediului social in strainatate e o
operatiune licita prin ea insasi, ea devenind ilicita doar datorita scopului in care e facuta.
32

3. scopul urmarit de parti sa fie ilicit. Frauda la lege la presupune in mod esential
existenta acestui element subiectiv (intentia frauduloasa a partilor). Scopul urmarit de parti e
inlaturarea sistemului de drept normal competent sa se aplice si atragerea ca aplicabil a unui
alt sistem de drept. Rezulta ca frauda la lege reprezinta o incalcare indirecta a normei
conflictuale a forului si deci a sistemului de drept normal competent sa se aplice raportului
juridic respectiv.
4. rezultatul obtinut sa fie ilicit. Caracterul ilicit al rezultatului e dat de caracterul ilicit al
scopului. Prin ipoteza, rezultatul urmarit si realizat de catre parti trebuie sa fie mai favorabil
pentru parti decat cel care s-ar fi obtinut daca s-ar fi aplicat sistemul de drept normal
competent.

SANCTIUNEA FRAUDEI LA LEGE IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN


In functie de obiectul fraudei avem doua situatii:
1. e fraudat dreptul roman in favoarea unui drept strain
2. e fraudat dreptul strain in favoarea drept romanesc
I. E FRAUDAT DREPTUL ROMAN IN FAVOAREA DREPTULUI STRAIN
Art. 2564 alin. (1) NCC prevede ca inlaturarea legii straine va opera atunci cand a
devenit competenta prin frauda. In cazul inlaturarii aplicarii legii straine se va aplica legea
romana.
De aici rezulta ca sanctiunea fraudei la lege in dreptul international privat roman implica
doua efecte:
-unul negativ, constand in inlaturarea legii straine devenita competenta prin frauda
-unul pozitiv, reprezentat de aplicarea in subsidiar a legii romane
In mod concret, pe planul actului juridic fraudulos incheiat de parti, efectul negativ al
sanctiunii fraudei la lege se materializeaza prin doua situatii:
1. inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Astfel actul juridic incheiat in
strainatate sau sub incidenta unei legi straine e considerat ca inexistent in fata autoritatilor
romane. Dar actul ramane valabil in strainatate !!!
2. declararea nulitatii actului juridic de catre instantele judecatoresti romane. In
aceasta situatie actul juridic respectiv nu va mai produce efecte nici in tara nici in strainatate.
33

Frauda la lege trebuie sanctionata chiar si in situatiile in care problema fraudei apare
in sfera unui contract adica acolo unde functioneaza autonomia de vointa a partilor deoarece
ceea ce e sanctionat e intentia frauduloasa (fraus omnia corrumpit) iar nu simpla incalcare a
normei conflictuale romane competente a se aplica.
II. E FRAUDAT DREPTUL STRAIN IN FAVOAREA DREPTULUI ROMAN
Nici Legea 105/1992 si nici NCC nu reglementeaza aceasta situatie astfel incat s-a
pus problema daca se va mai sanctiona frauda la lege.
Concluzia a fost ca frauda la lege trebuie sanctionata. Vor opera aceleasi sanctiuni.
Argumente :
-dreptul strain e considerat un element de drept si prin urmare trebuie sa beneficieze
de aceeasi protectie
-prin fraudarea drptului strain normal competent a se aplica se fraudeaza implicit
norma conflictuala romana care ar fi trimis la el
-ceea ce se sanctioneaza e Frauda
DOMENIILE IN CARE POATE APAREA FRAUDA LA LEGE
Exista anumite domenii predilecte in care a intervenit frauda la lege.
Atat legea 105/1992 cat si NCC au prevazut anumite reglementari care incearca sa
indeparteze sau cel putin sa diminueze posibilitatea fraudei la lege in acele domenii.
Domenii in care intervine frauda la lege:
1. statutul persoanei fizice (starea civila, capacitatea si relatiile de
familie ale persoanei fizice). Frauda in acest domeniu consta de regula in faptul ca persoana
fizica isi schimba in mod fraudulos cetatenia/ domiciliul / resedinta
Avem o speta lider: speta Bertola. Doi soti italieni care domiciliau in Bucuresti au
introdus o actiune in divort in fata instantei romane. Aplicand norma lex patriae, instanta
romana le-a respins actiunea deoarece legea italiana la care norma conflictuala romana
trimisese, nu permitea divortul. In aceasta situatie, cei doi soti italieni au indeplinit conditiile
care, potrivit legii italiene, duceau la pierderea cetateniei italiene devenind apatrizi. Ulterior,
au introdus din nou actiune de divort in fata instantelor romane care, de data aceasta, le-a
fost admisa deoarece, fiind apatrizi, instanta le-a aplicat legea romana ca lege a domiciliului
lor comun, lege ce permitea divortul. Legea 105 a prevazut un mic remediu in art 22: daca
34

sotii au o lege nationala comuna sau un domiciliu comun, acea lege nationala comuna
carmuieste divortul chiar in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia sau domiciliul.
NCC insa, in materia desfacerii casatoriei, a divortului, vorbeste in art. 2927, despre faptul ca
sotii pot alege de comun acord una din urmatoarele legi aplicabile divortului [].
2. statutul organic al persoanei juridice. In cazul acesta o societate
comerciala isi plaseaza sediul, adica punctul de legatura, intr-un paradis fiscal. NCC in art.
2571 alin. (2) spune ca in cazul in care o persoana juridica isi are sediile in mai multe state
se va lua in considerare legea sediului real, adica centrul principal de conducere si gestiune.
3.regimul juridic al bunurilor mobile. Un bun din patrimoniul cultural
national e transferat fraudulos in strainatate, intr-un stat in care nu exista restrictii in legatura
cu bunul respectiv. Atat legea 105/1992 anterior, cat si actualmente NCC in art. 2617
precizeaza: constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care
si-a schimbat asezarea, continua sa fie carmuite de legea locului unde acesta se afla in
momentul cand s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau a stins dreptul
respectiv.
4. forma exterioara a actului juridic. Spre exemplu, in Romania donatia
e act autentic si atunci partile incheie contractul de donatie intr-o tara unde forma autentica
nu e ceruta pentru donatie.
In art. 2639 alin. (3) NCC se reia solutia din legea 105/1992 si se arata ca in cazul in
care legea aplicabila fondului actului juridic impune sub sanctiunea nulitatii o anumita forma
solemna, nici o alta lege pentru care partile pot sa opteze, nu poate sa inlature o asemenea
cerinta indiferent de locul incheierii actului

COMPARATIE INTRE FRAUDA LA LEGE IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT SI


ALTE INSTITUTII JURIDICE
1. Comparatie cu frauda la lege la in dreptul intern
Exista frauda la lege

in dreptul intern atunci cand partile la un anumit raport juridic

fara element de extraneitate aplica o dispozitie legala prin deturnarea ei de la scopul firesc
pentru care a fost edictata de legiuitor eludand astfel prevederile unei alte legi interne
imperative, care le este insa defavorabila.
35

Cele doua institutii se aseamana prin faptul ca trebuie sa indeplineasca aceleasi


conditii: :
-un act de vointa al partilor
-un mijloc licit
-dar un scop si un rezultat ilicit
Exista insa deosebiri sub urmatoarele aspecte:
1. sub aspectul obiectului fraudei
Astfel, in timp ce in cazul dreptului international privat se fraudeaza un sistem de drept
in favoarea altui sistem de drept, in dreptul intern se fraudeaza o lege interna in favoarea
unei alte legi interne.
2. mecanismul fraudei / fraudarii
In dreptul intern se schimba continutul faptic al raportului juridic facand astfel
aplicabila o alta norma juridica, in timp ce, in cazul dreptului international privat, se schimba
continutul faptic conflictual, ceea ce duce la aplicarea unui alt sistem de drept decat cel care
ar fi fost competent.

2. Comparatie intre frauda la lege si ordinea publica de drept international privat.


Asemanarea esentiala: atat frauda la lege cat si ordinea publica de drept international
privat sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a sistemelor de drept normal competente sa se
aplice in cauza.

Deosebiri :
-din punctul de vedere al cauzei neaplicarii legi: la ordinea publica de drept
international privat, aceasta cauza e de natura obiectiva, legea straina incalcand principiile
fundamentale de drept ale statului forului. La frauda la lege cauza e de natura subiectiva
constand in activitatea frauduloasa a partilor
-din punctul de vedere al sanctiunii aplicabile: La ordinea publica de drept
international privat sanctiunea consta in inlaturarea efectelor legii straine si aplicarea in locul
36

ei a legii

forului. La frauda la lege sanctiunea consta in inopozabilitatea actului in fata

autoritatilor romane sau, dupa caz, nulitatea actului juridic respectiv.


-din punctul de vedere al rolului instantei judecatoresti: La ordinea publica de drept
international privat instantele judecatoresti trebuie sa cunoasca continutul legii straine pentru
ca numai in acest mod pot sa isi dea seama in ce masura legea straina incalca principiile
fundamentale ale dreptului forului, deci rolul instantei e mai important decat la frauda la lege
unde nu e necesar ca legea straina sa fie cunoscuta de instanta in continutul sau, pentru ca
legea va fi inlaturata pentru ca s-a ajuns la aplicarea sa prin frauda.

4. Comparatie intre frauda la lege si simulatie


Asemanari : ambele implica un acord de vointa al partilor. Prin acest acord, in ambele
cazuri se creeaza artificial un anumit conflict de legi. Mijloacele folosite sunt prin ele insele
licite.
Deosebiri :
-frauda la lege presupune existenta unui singur act juridic respectiv a actului juridic
fraudulos; simulatia presupune doua acte juridice : un act ascuns dar real (contrainscrisul) si
un act aparent dar mincinos.
-cea mai importanta deosebire : frauda la lege implica o operatiune materiala efectiva
de deplasare a punctului de legatura de sub incidenta unui sistem de drept sub incidenta
altui sistem de drept; la simulatie operatiunea e fictiva adica este exprimata prin actul
aparent dar contrazisa prin contrainscris.
De exemplu, o societate comerciala are toate elementele sale juridice in Romania
(nationalitatea asociatilor, organele de conducere si control) dar isi fixeaza in mod efectiv
sediul in alt stat. In incidenta normei conflictuale lex societatis acelei societati ii va deveni
aplicabil sistemul de drept strain, de la locul unde si-a stabilit sediul, desi in principal
activitatea societatii se desfasoara in Romania. In aceste situatii ne aflam in fata fraudei la
lege pentru ca sediul social din strainatate desi e real, efectiv, NU e serios.
Daca o societate comerciala declara prin statutul sau ca are sediul in strainatate dar
centrul principal de conducere si gestiune a activitatii sale statutare e in Romania inseamna
ca sediul din strainatate e doar fictiv, sediul real fiind in Romania. In acest caz situatia juridica
este aceea a simulatiei prin fictivitate; este suficient sa se indeparteze actul aparent dar
mincinos (statutul societatii) pentru a rezulta adevarata situatie juridica : existenta sediului
real in Romania.
-la frauda la lege scopul e ilicit, la fel si rezultatul; simulatia: scopul poate fi si licit
37

-din punct de vedere al consecintelor pe care cele doua institutii le au: La frauda la
lege -nulitatea actului isi va produce efectele astfel incat actul respectiv nu va fi considerat
valabil nici intre parti. La simulatie: contrainscrisul e valabil intre parti si fata de succesorii lor
universali si cu titlu universal.

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
- cum actioneaza ordinea publica de drept international privat?
- care sunt sferele ordinei publice?
- ce este frauda la lege si care sunt modalitatile de fraudare?
- cum se sanctioneaza frauda la lege?

38

Unitatea de invatare 6 Partea general. Conflictul de legi n timp i


spaiu (respectarea drepturilor dobndite n strintate) ; Conflictul mobil
de legi;
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

noiunea i formele conflictului de legi n timp i spaiu

domeniile n care poate aprea conflictul de legi n timp i spaiu

condiiile respectrii n Romnia a drepturilor dobndite n strintate

noiunea conflictului mobil de legi

comparaie ntre conflictul mobil de legi conflictul de legi n timp i spaiu

domeniile n care poate aprea conflictul mobil de legi

soluionarea conflictului mobil de legi

CONFLICTUL DE LEGI IN TIMP SI SPATIU


(respectarea drepturilor dobandite intr-o tara straina)
Exista conflict de legi in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport nascut,
modificat sau stins sub incidenta unui anumit sistem de drept se cer ulterior a fi recunoscute
intr-un alt sistem de drept.
Privit prin prisma dreptului roman, conflict de legi in timp si spatiu pune problema
recunoasterii in Romania a unor drepturi castigate intr-o alta tara.
Acest conflict e in spatiu pentru ca cele doua sisteme de drept in prezenta (cel strain
sub incidenta caruia s-au nascut drepturile si cel roman in cadrul caruia drepturile se cer a fi
recunoscute) coexista din punct de vedere spatial spatial.
Conflictul e in timp pentru ca ca intre momentul nasterii raportului juridic respectiv sub
incidenta legii straine si momentul in care efectele acelui raport juridic se cer a fi recunoscute
in Romania, se scurge o anumita perioada de timp.
Conflictul de legi in timp si spatiu se deosebeste de conflictul de legi in spatiu.
Asemanari : ambele sunt conflicte in spatiu (cele doua sisteme de drept coexista
spatial).
Deosebirea consta in elementul temporal. La conflictul de legi in spatiu conflictul
apare in momentul nasterii, modificarii, stingerii raportului. In cazul conflictului de legi in timp
39

si spatiu concursul de legi apare dupa momentul nasterii, modificarii, stingerii raportului
juridic respectiv, atunci cand drepturile dobandite in strainatate se cer a fi recunoscute in
tara.
Daca un cetatean roman si un cetatean englez vor sa se casatoreasca in Romania se
pune problema ce lege se va aplica incheierii casatoriei (conflict de legi in spatiu). Daca
acelasi cetatean roman se casatorise deja cu un cetatean strain in strainatate iar sotia,
cetatean roman, vine in Romania apoi si cere pensie de intretinere de la sot (recunoasterea
efectelor casatoriei) suntem in prezenta unui conflict de legi in timp si spatiu.
FORMELE conflictului de legi in timp si spatiu :
1. raportul juridic se naste in sistemul de drept intern al unui stat strain apoi se invoca
in Romania
2. raportul juridic are un element de extraneitate chiar din momentul nasterii sale, iar ulterior
efectele sale se invoca in Romania. Aceasta a doua forma implica doua situatii:
a. in momentul nasterii raportului juridic desi acesta era un rap jur de drept
international privat in sensul ca avea in continutul sau un element de extraneitate, nu exista
nici o legatura cu Romania
b. chiar din momentul nasterii raportlui juridic respectiv exista un element ce facea
legatura cu dreptul national/ roman
CONDITIILE RECUNOASTERII IN ROMANIA A UNUI DREPT DOBANDIT IN
STRAINATATE
Art. 2567 NCC arata ca drepturile castigate in tara straina sunt respectate in
Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice de drept international
privat roman. Din analiza acestui articol, putem extrage cel putin doua conditii pentru
respectarea acestor drepturi:
1. dreptul sa fi fost corect nascut sub incidenta legii straine care ii este aplicabila
(dreptul sa fie legal nascut in strainatate). Un drept ce nu e valabil in tara unde s-a nascut nu
va putea fi recunoscut nici in Romania. Aceasta conditie implica dua consecinte:
-un drept valabil nascut in strainatate va produce in principiu in
Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste. Exemplu,

o casatorie

religioasa valabil incheiata in Grecia va fi recunoscuta in Romania cu toate efectele pe care


legea greaca i le recunoaste
40

-un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai


multe efecte decat in tara de origine. De ex : reprezentanta unei firme straine in Romania nu
va putea sa savarseasca mai multe acte juridice decat cele pe care societatea mama le
poate face in tara de sediu
2. drepturile dobandite in strainatate sa nu fie contrare ordinii publice

de drept

international privat roman. Daca un drept dobandit in strainatate e contrar ordinii, efectele vor
fi impiedicate a se produce pe teritoriul Romaniei.
Legea romana este si mai drastica atunci cand raportul juridic nascut in strainatate a
avut inca din momentul nasterii sale o legatura cu dreptul roman. Drepturile dobandite in
strainatate NU vor fi recunoscute in Romania daca privesc starea civila si capacitatea unui
cetatean roman caruia i s-a aplicat alta lege decat cea romana, iar drepturile difera de cele
care s-ar fi acordat conform legii romane.
Acest text de lege se refera doar la starea civila si capacitatea unui cetatean roman.
Daca dreptul s-a nascut sub incidenta unei legi straine care nu a aplicat dreptul roman in
ceea ce priveste starea si si capacitatea persoanei fizice, acel dr NU va fi recunoscut in
Romania. EXCEPTIE: drepturile dobandite sub incidenta unei legi straine vor fi recunoscute
daca nu difera de ceea ce insasi legea romana ar fi acordat.
CONFLICTUL MOBIL DE LEGI
Exista conflict mobil de legi atunci cand un raport juridic e supus succesiv la doua
sisteme de drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura al normei conflictuale
aplicabile.
Exemplu: doi cetateni straini (germani) se casatoresc in Germania in 2001, traiesc in
acea tara pana in 2003, isi schimba cetatenia in romana si vor trai in Romania. Efectele
casatoriei lor vor fi guvernate de legea germana sau de legea romana?
COMPARATIE INTRE CONFLICTUL MOBIL SI ALTE INSTITUTII
1. Conflictul mobil si conflictul de legi in timp si spatiu
Asemanari: ambele presupun coexistenta in spatiu a doua sisteme de drept si
incidenta succesiva in timp a acestora cu privire la acelasi raport juridic.

41

Deosebiri importante: in cazul conflictului de legi in timp si spatiu nu exista o


schimbare a punctului de legatura si nici a legii aplicabile ci numai se cer a fi recunoscute
efectele unui raport juridic nascut intr-o tara straina.
La conflictul mobil are loc o deplasare a punctului de legatura ceea ce indica o
schimbare a legii aplicabile raportului juridic.

2. Conflictul mobil si conflictul in timp al legilor interne ale unui stat


In ambele situatii cu privire la un anumit raport juridic se aplica succesiv doua legi.
Deosebiri: conflictul de legi din dreptul intern apare atunci cand o lege interna dispare
iar aceasta e inlocuita cu alta lege interna. La conflictul mobil se schimba sistemul de drept,
cele doua sisteme de drept continuand sa existe.

DOMENIILE IN CARE POT INTERVENI CONFLICTE MOBILE


Conflictul de legi nu poate interveni decat acolo unde norma conflictuala are punct de
legatura mobil. Conflictul mobil poate aparea in principal pentru urmatoarele puncte de
legatura:
- in cazul cetateniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat conflictul mobil se
poate naste in raporturile ce privesc starea, capacitatea si relatiile de familie.
- sediul unei pers juridice
- locul situarii unui bun mobil
Conflictul mobil de legi NU poate aparea referitor la regimul juridic al imobilelor sau
delictelor.
SOLUTIONAREA CONFLICTULUI M DE LEGI
Nici legea 105/1992 si nici NCC nu contin o reglementare generala, astfel incat
conflictele mobile vor fi solutionate de la caz la caz.
Solutii: - legea veche ultraactiveaza
- legea noua retroactiveaza
- legea veche se aplica pana la momentul schimbarii punctului de legatura, din
acel moment intra in vigoare legea noua
42

Exemple:
-In materia casatoriei art. 2596 NCC Legea resedintei obisnuite comune sau legea
cetateniei comune a sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul
dintre ei isi schimba dupa caz resedinta sau cetatenia. Daca ambii soti isi schimba resedinta
sau cetatenia, legea comuna a noii resedinte comune sau a noii cetatenii se aplica regimului
matrimonial numai pentru viitor daca sotii nu au convenit altfel si in niciun caz nu poate
prejudicia drepturile tertilor. Cu toate acestea, daca sotii au ales legea aplicabila regimului
matrimonial, ea ramane aceeasi chiar daca sotii isi schimba resedinta obisnuita sau
cetatenia.
-In materia stabilirii filiatiei copilului din casatorie art. 2603 NCC Filiatia copilului din
casatorie se stabileste potrivit legii care la data la care s-a nascut carmuieste efectele
generale ale casatoriei parintilor sai. Exemplu: In momentul nasterii copilului parintii aveau
resedinta stabilita in Germania. Problema este atunci cand se tagaduieste paternitatea de
catre sotul mamei. Daca se schimba resedinta, se schimba si punctul de legatura.
Judecatorul cand va judeca tagada paternitatii va solutiona in sensul ca va dispune
ultraactivarea legii, caci filiatia se stabileste, in acest caz, dupa legea care carmuieste
casatoria parintilor la data nasterii copilului.
in materia stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei In art. 2605 alin. (1) NCC
Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data
nasterii sale. Ne intereseaza stabilirea paternitatii fata de tata. Exemplu: problema este ca
instanta care va judeca cererea de stabilire a filiatiei va aplica legea olandeza, legea initiala,
sau legea romana, care s-ar aplica pentru ca mama a schimbat cetatenia copilului in cea
romana? Se aplica legea olandeza.
-In materia mostenirii art. 2633 NCC mostenirea este supusa legii statului pe
teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuita.
In anumite situatii se aplica principiul legii mai favorabile:
- In materia stabilirea majoratului art. 2575 NCC apartenenta persoanei la o alta
lege nationala nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior
aplicabila.
- In materia stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei in cazul in care copilul are mai
multe cetatenii se aplica legea care ii este mai favorabila.

Daca apare o situatie de conflict mobil pe care NCC nu o reglementeaza, se


considera ca acel conflict trebuie solutionat prin aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind
rezolvarea conflictului de legi in timp din dreptul intern roman: pana la momentul schimbarii
punctului de legatura se va aplica legea veche, iar dupa schimbare, legea noua.

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
- care sunt conditiile recunoasterii in Romania a drepturilor dobandite in strainatate?
- in ce domenii pot aparea conflicte mobile de legi?
- cum se solutioneaza conflictul mobil de legi?
43

Unitatea de invatare 7 Partea special. Norme conflictuale n materia


dreptului civil
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

normele conflictuale privind starea civil i capacitatea persoanei fizice: determinarea legii

aplicabile, domeniul legii aplicabile, excepii de la aplicarea legii normale competente n materia
capacitii persoanei fizice

normele conflictuale privind regimul persoanelor juridice: determinarea legii aplicabile; domeniul

legii aplicabile

44

PARTEA SPECIALA A DREPTULUI INTERNATIONAL


PRIVAT

NORMELE CONFLICTUALE

PRIVIND STAREA CIVILA SI CAPACITATEA

PERSOANEI FIZICE
Regula: in aceasta materie este ca starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt
carmuite de legea sa nationala daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel (art. 2572
alin. (1) NCC).
Continutul acestei norme conflictuale este format din: starea si capacitatea persoanei
fizice. Notiunea de nationalitate a persoanei fizice este reglementata in art. 2568 NCC, care
arata ca legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica. Aceasta
lege poarta numele de lex patriae, cetatenia fiind prin urmare punctul de legatura pentru
aceasta norma conflictuala.
NCC mai precizeaza in art. 2569 ca determinarea si proba cetateniei se fac in
conformitate cu legea statului a carei cetatenie se invoca (altfel spus, calificarea notiunii de
cetatenie se va face potrivit lui lex fori).
Art. 2569 alin. (2) NCC precizeaza ca daca o persoana are mai multe cetatenii, se va
aplica legea statului de care este cel mai strans legata, in special prin resedinta sa obisnuita.
Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Civil aproape peste tot unde se vorbeste despre
legea nationala, legea 105/1992 ne trimitea cu gandul la cetatenie si doar apoi se mergea la
domiciliu sau resedinta. Acum ideea Noului Cod Civil este ca punctul de legatura trebuie sa
fie mai mobil si sa fie dat de resedinta obisnuita. Totusi in materia starii civile si a capacitatii
persoanei fizice legiuitorul a pastrat ideea ca punctul de legatura sa fie cetatenia, dar chiar si
aici, cand persoana are mai multe cetatenii se merge pe solutia punctului de legatura dat de
resedinta obisnuita a persoanei.
Tot art. 2568 alin. (3) NCC arata ca in cazul persoanei care nu are nicio cetatenie
apatrid trimiterea la legea nationala este inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde
acesta are resedinta obisnuita. Alin. (4) arata ca aceste prevederi sunt aplicabile si
refugiatilor potrivit dispozitiilor speciale su conventiilor internationale la care Romania este
parte.

45

Regula in sistemul nostru de drept este ca punctul de legatura pentru legea nationala
a persoanei fizice in ceea ce priveste starea civila si capacitatea persoanei fizice este
cetatenia. In subsidiar, se va aplica legea resedintei obisnuite. NCC defineste in art. 2570
notiunea de resedinta obisnuita in sensul ca resedinta obisnuita este in statul in care
persoana fizica isi are locuinta sau asezarea principala chiar daca nu a indeplinit formalitatile
de inregistrare. Pentru determinarea locuintei sau asezarii principale vor fi avute in vedere
acele circumstante principale si profesionale care indica legaturi durabile cu acel stat sau
intentia de a stabili astfel de legaturi cu acel stat. Dovada resedintei obisnuite se face cu
orice mijloc de proba.
DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI PERSOANEI FIZICE
Domeniul de aplicare reprezinta stabilirea materiilor juridice care intra in continutul
normei conflictuale respective adica prin domeniul de aplicare se determina ce institutii de
drept si ce raport juridic intra in continutul acelei norme conflictuale.
Determinarea domeniului de aplicare a unei norme conflictuale e o problema de
calificare a normei conflictuale respective si ea se va face dupa legea instantei sesizate.
Legea forului ne arata materiile care se subsumeaza statutului civil al persoanei fizice.
Institutiile juridice care intra in domeniul de aplicare a legii statutului persoanei fizice
sunt:
1. starea civila a pers fizice este reprezentata de ansamblul elementelor personale
care izvorasc din acte si fapte de stare civila si de care legea leaga anumite efecte specifice
care servesc pentru identificarea pers fizice in familie si in societate.
Sunt supuse normei conflictuale lex patriae urmatoarele calitati care intra in continutul
starii civile:
-Noul Cod Civil, in art. 2576, arata ca numele persoanei fizice este carmuit de legea
sa nationala.
-filiatia, si anume daca persoana are filiatia stabilita sau nu, daca e copil din casatorie
sau din afara casatoriei, tuturor acestor aspecte fiindu-le aplicabila legea nationala
--casatoria
--adoptia
--rudenia
--afinitatea
NU intra sub incidenta legii nationale aspectele privind intocmirea actelor si faptelor
de stare civila, aceste aspecte fiind probleme de forma a actului vor fi supuse legii locului
intocmirii actului (locus regit actum).
46

2. capacitatea civila a persoanei fizice


--capacitatea de folosinta. Atat inceputul cat si incetarea capacitatii de folosinta sunt
guvernate de legea nationala a pers fizice.
--capacitatea de exercitiu
Incapacitatile de folosinta reprezinta exceptii si trebuie expres prevazute de lege.
Pentru a identifica legea ce urmeaza sa guverneze incapacitatile trebuie distins dupa
mai multe aspecte. Astfel dupa natura incapacitatilor avem :
- incapacitati cu caracter de sanctiune civila - de ex: decaderea din drepturile
parintesti. Aceasta incapacitate e supusa legii nationale a persoanei in cauza.
- incapacitati cu caracter de masuri de ocrotire. Se impart in doua subcategorii:
- incapacitati de folosinta absolute
- incapacitati de folosinta relative
Incapacitatile de folosinta absolute opereaza intre persoana incapabila si toate
celelalte pers nedeterminate. Aceste incapacitati sunt supuse legii nationale a persanei
incapabile deoarece ele sunt prevazute de lege in considerarea particularitatilor
incapabilului.
Ex: incapacitatea minorului sub 16 ani de a dispune prin donatie sau testament; sau
incapacitatea minorului intre 16-18 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumatate
din ceea ce ar fi putut dispune ca major.
Incapacitatile de folosinta relative opereaza intre incapabil si alte persoane
determinate. Aceste incapacitati sunt legate de un act juridic si nu de o anumita persoana si
de aceea ele nu vor fi supuse legii nationale ci legii actului jur. (Legii contractului/ actului; sau
lex successionis).
Ex: incapacitatea minorului de a dispune prin testament sau donatie in favoarea
tutorelui sau; incapac medicului/ preotului / farmacistului de a primi donatii sau legate de la
persoana pe care a tratat-o de ultima boala (de care a murit).
Aceste incapacitati sunt supuse legii donatiei sau, dupa caz, legii testamentului.
In materia vanzarii- cumpararii : incapacitatea sotilor de a incheia contracte de
vanzare-cumparare intre ei.
Capacitatea de exercitiu
47

- e supusa legii nationale a persoanei fizice. Aceasta guverneaza inceputul, continutul


capacitatii de exercitiu, incapacitatile de exercitiu si incetarea capacitatii de exercitiu.
Tot legea nationala guverneaza sanctiunea incalcarii incapacitatii de exercitiu. In acest
sens, legea nationala ne arata cazurile de nulitate, felurile nulitatii, persoanele care pot
invoca nulitatea si conditiile in care poate fi invocata.
EXCEPTIE de la aplicarea legii personale normal competente cu privire la capacitatea
pers fizice:
TEORIA INTERESULUI NATIONAL
(Noul Cod Civil reglementeaza aceasta exceptie in art. 2579 sub denumirea de
ocrotirea tertilor. )
S-a pornit de la o speta lider: speta LIZARDI (1869). Un cetatean mexican care locuia
la Paris a cumparat de la un bijutier francez bijuterii de mare valoare pe care urma sa le
plateasca prin mai multe cambii pe care le-a emis cu acea ocazie. Cand la scadenta
bijutierul a prezentat cambiile, Lizardi (cetateanul mexican) a invocat nulitatea contractului de
vanzare- cumparare aratand ca la data incheierii respectivului contract, desi el era capabil
potrivit legii franceze, NU era totusi capabil potrivit legii nationale (mexicane). Instantele
franceze au fost sesizate cu nulitatea contractulei de vanzare- cumparare pentru
incapacitate bazata pe o lege straina. Aplicand lex patriae, instanta franceza urma sa faca
aplicarea dreptului mexican, drept care il considera pe Lizardi incapabil. Instantele franceze
insa nu au facut aplicarea legii mexicane considerand ca aceasta situatie ar leza interesele
nationalului francez deoarece s-ar prejudicia un cetatean francez de buna-credinta in
momentul incheierii actului.
Instantele franceze au inlaturat de la aplicare lex patriae si au aplicat dreptul francez
conform caruia cetateanul mexican avea capacitate de exercitiu, instituindu-se astfel aceasta
exceptie de la aplicarea legii personale normal competente.
In art. 2579 NCC, se precizeaza ca persoana care, potrivit legii sale nationale, este
lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restransa nu poate sa opuna aceasta
cauza de nevaliditate celui care a socotit-o cu buna-credinta ca fiind deplin capabila in
conformitate cu legea locului unde actul a fost intocmit. Aceasta regula nu se aplica actelor
juridice referitoare la familie, mostenire si transmiterea imobilelor

48

Conditii pentru aplicarea teoriei interesului national


1. persoana sa fie lipsita de capacitate de exercitiu potrivit legii sale nationale, lex
patriae, dar sa fie capabila potrivit legii forului
2. actul sa fie intocmit in tara forului
3. cocontractantul local sa fi fost de buna credinta. Acesta sa nu fi cunoscut si in mod
rezonabil nici sa nu fi putut cunoaste cauza de nevalabilitate, adica incapacitatea strainului.
4. anularea actului sa fie de natura a produce un prejudiciu nejustificat
cocontractantului national
Daca aceste patru conditii sunt intrunite, lex patriae va fi inlaturata si in locul ei se
aplica lex loci actus (legea locului incheierii actului).
Pentru aceasta teorie in literatura de specialitate s-au incercat mai multe explicatii:
- unii autori au incercat sa o asimileze unei situatii de ordine publica dar consideram
ca nu suntem in prezenta unei exceptii de ordine publica pentruca nu suntem in prezenta
unui efect al legii straine.
- un alt argument porneste de la necunoasterea scuzabila a legii straine de catre
cetateanul national.
- de asemenea s-a mai incercat argumentarea acestei teorii pornind de la ideea
imbogatirii fara justa cauza a cetateanului strain.
- ideea erorii comune si invincibile (error communis facit jus).
Concluzia este insa ca legea romana a avut ca scop ocrotirea bunei credinte , acesta
aparand ca temei al acestei teorii in dreptul roman.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANELE JURIDICE

Art. 2580 NCC precizeaza ca statutul organic al persoanei juridice este carmuit de
legea sa nationala. Continutul acestei norme conflictuale este reprezentat de statutul
organic al persoanei juridice, iar legatura normei conflictuale este legea nationala a
persoanei juridice. Aceasta lege, ca lege aplicabila, este cunoascuta sub denumirea de
legea societatii sau lex societatis.
Determinarea notiunii de persoana juridica (fiind o creatie juridica) este o problema de
calificare a continutului normei conflictuale, calificare care se va realiza dupa lex fori (legea
instantei sesizate). In cazul in care lex fori va fi legea romana trebuie sa vedem ce intelege
49

legea romana prin persoana juridica si trebuie identificate criteriile de determinare a


nationalitatii persoanei juridice conform dreptului roman. Trebuie sa ne uitam in partea
generala a Noului Cod Civil unde vom gasi un criteriu comun de determinare a nationalitatii
si anumite criterii speciale.
Pe de o parte, avem art. 2568 NCC, care arata ca legea nationala este legea statului
a carui nationalitate o are persoana juridica. Art. 2571 califica notiunea de nationalitate si
spune ca persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a constituit
sediul social.
Prin urmare, in dreptul roman criteriul general pentru stabilirea nationalitatii este
dat de sediul social al persoanei juridice. Sediul social al persoanei juridice este cel stabilit
potrivit actului de constituire a persoanei juridice. Cu alte cuvinte, sediul stabilit este sediul
statutar.
Acest sediu statutar trebuie sa indeplineasca doua conditii:
1. sa fie serios; per a contrario, daca nu e serios, e fraudulos, actul constitutiv
urmand a fi anulat sau lipsit de efecte juridice.
2. sa fie real, adica sa nu fie fictiv, adica sa nu existe o simulatie prin fictivitate.
Criteriul sediului social pentru persoana juridica e validat si de cele doua acte
normative fundamentale in materia persoanelor juridice: Legea 31/1990 privind societatile
comerciale, si OG 26/ 2000 privind asociatiile si fundatiile.
In dreptul anglo-saxon, in ceea ce priveste stabilirea nationalitatii persoanei juridice
avem teoria incorporarii: persoanele juridice au nationalitatea statului unde s-au inregistrat.
Criterii speciale pot fi stabilite prin acte normative speciale. Un exemplu ar fi
determinarea nationalitatii dupa criteriul controlului.
In acest sens, se considera ca o persoana juridica are nationalitatea statului de pe al
carui teritoriu se exercita controlul asupra acelei persoane juridice.
De regula, controlul se apreciaza dupa cetatenia/ nationalitatea asociatilor,
provenienta capitalului social sau cetatenia / nationalitatea organelor de conducere.
Criteriul controlului in dreptul roman e intalnit in cazul conventiilor internationale la
care Romania e parte. Astfel de reglementari : -Conventia de la Washington din 1965 pentru
reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoanele altor state (Romania
a aderat in 1975): o societate comerciala e considerata straina daca asupra ei se exercita un
anumit control de catre interese straine.
50

-Acordul dintre Romania si Israel din 1999 pentru


promovarea si protejarea reciproca a investitiilor: o societate comerciala e considerata
straina daca e controlata de pe teritoriul celuilalt stat.
Art. 2571 alin. (2) NCC prevede o situatie speciala data de imprejurarea ca o
societate comerciala are sedii in mai multe state: daca exista sedii in mai multe state,
determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real. Sediul real
este definit in alin. (3) al aceluiasi articol prin sediul real se intelege locul unde se afla
centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile
organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din
alte state.
O alta problema legata direct de persoana juridca si reglementata de dreptul
international privat este legea aplicabila statutului organic al sucursalelor si filialelor.
Raspunsul la aceasta intrebare se gaseste in art. 2580 alin. (2) si (3) NCC, care arata ca
statutul juridic al sucursalei infiintata de catre persoana juridica intr-o alta tara este supus
legii nationale a persoanei juridice respective. Se intampla acest lucru deoarece sucursala
nu are personalitate juridica, fiind doar o prelungire a personalitatii juridice a societati mama.
In schimb, statutul organic al filialei va fi supus legii statului pe al carui teritoriu aceasta si-a
stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a infiintat-o.
O alta problema interesata este de a sti ce lege va guverna fuziunea unor persoane
juridice? Legea aplicabila fuziunii unor persoane juridice de nationalitati straine. In
acest sens, art. 2585 NCC arata ca fuziunea unor persoane juridice de nationalitati diferite
poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de legile nationale
aplicabile statutelor lor organice.
Legea aplicabila in cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice nu avem o
reglementare a acestui aspect, totusi in literatura de specialitate se considera ca si aici ar
trebui aplicata prin analogie reglementarea de la fuziunea persoanelor juridice, in sensul ca
trebuie indeplinite conditiile din cele doua sisteme de drept in prezenta.
Art. 2582 NCC mai vorbeste si despre institutia recunoasterii persoanei juridice
straine in Romania. Sub acest aspect, alin. (1) arata ca persoanele juridice straine cu scop
patrimonial constituite in statul a carui nationalitate o au, sunt recunoscute de plin drept in
Romania. Iar alin. (2) arata ca persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi
recunoscute in Romania pe baza aproarii prealabile a Guvernului, prin hotarare
judecatoreasca (cumulativ), sub conditia reciprocitatii daca sunt valabil constituite in statul a
51

carui nationalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii
sociale si economice din Romania.
Efectul recunoasterii este acela ca o persoana juridica straina care este recunoscuta
beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic. Pe de alta parte,
persoana juridica straina recunoscuta in Romania isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii
in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatii economice, sociale,
culturale sau de alta natura.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI ORGANIC

AL PERSOANEI

JURIDICE
Statutul organic intereseaza capacitatea de folosinta / exercitiu.
Capacitatea de folosinta
In domeniul legii statutului intra elementele constitutive ale persoanei juridice,
modalitatile de constituire, continutul capacitatii de folosinta, incapacitatile de folosinta,
limitele capacitatii de folosinta, incetarea persoanei juridice.
In legatura cu capacitatea de exercitiu a persoanei juridice, intereseaza aspecte
privind constituirea si atributiile organelor de conducere, relatiile intre organele de conducere
si persoana jurdica si relatiile intre organele de conducere si terti.
Tot aspecte reglementate de legea nationala a persoanei juridice sunt:
- modul de dobandire / pierdere a calitatii de asociat;
- drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat;
- modul de alegere si functiile organelor de conducere;
- reprezentarea persoanei juridice prin organele proprii;
- raspunderea persoanei juridice si a organelor sale fata de terti ;
- modificarea actelor constitutive;
- aspecte ce tin de dizolvarea si lichidarea persoanei jur.

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
52

- care este legea aplicabila starii civile a persoanei fizice?


- ce lege guverneaza incapacitatile ?
- care este legea aplicabila regimului juridic al persoanei juridice?

Unitatea de invatare 8 Partea special. Norme conflictuale n materia


dreptului civil (continuare)
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

normele conflictuale privind regimul juridic al bunurilor: determinarea legii aplicabile statutului real

(regul, excepii), domeniul legii aplicabile statului real

normele conflictuale privind regimul juridic al motenirii: determinarea legii aplicabile motenirii,

domeniul legii aplicabile motenirii

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND BUNURILE

STATUTUL REAL definit ca fiind ansamblul elementelor care configureaza regimul


juridic aplicabil bunurilor e supus, de regula, legii locului situarii bunului (lex rei sitae sau lex
situs).
Aceasta regula este reglementata expres in art. 2613 alin (1) NCC conform caruia
posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de
garantii reale sunt carmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se afla, afara
numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.
Ratiunea aplicarii legii locului situarii bunului consta in faptul ca aceasta lege asigura
realizarea a cel putin trei principii fundamentale in materie:
1. principiul teritorialitatii / suveranitatii care consta in interesul statului de a guverna
prin norme proprii regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul sau, avand in vedere faptul ca
bunurile reprezinta valori sociale deosebit de importante;
53

2. principiul generalitatii legea locului situarii bunului asigura aplicarea unui regim
juridic unic pentru toate bunurile aflate pe acelasi teritoriu;
3. principiul sigurantei circuitului civil privind bunurile fata de parti / terti
Aplicarea legii situarii bunului (lex rei sitae) e o solutie traditionala in dreptul roman.
Fostul art 2 alin 1 Cod Civ, abrogat prin legea 105/1992, arata ca numai imobilele aflatoare
pe teritoriul Romaniei sunt supuse legii romane, chiar posedate de straini.
DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI REAL
Legea statului pe teritoriul caruia se afla bunul carmuieste :
-Bunurile asupra carora pot exista drepturi reale si clasificarea acestor bunuri in
functie de criteriile admise de legea respectiva.
-Drepturile reale care pot exista asupra bunului.
-Modurile si conditiile de constituire, transmitere si stingere a drepturilor reale. Aici
trebuie facuta o distinctie. Pe de o parte, modurile specifice sau originare de transmitere a
drepturilor reale uzucapiunea, traditiunea, accesiunea precum si de stingere a drepturilor
reale sunt supuse legii situarii bunului. Pe de alta parte, modurile nespecifice de transmitere
a bunurilor contractul si testamentul vor fi supuse legii locului situarii bunului sau altor
legi, dupa cum este vorba de aspectele lor reale ori de alta natura decat reale.
-Continutul drepturilor reale, adica prerogativele pe care drepturile reale le confera
titularilor lor, precum si modul de exercitare a acestor prerogative. Sub acest aspect, lex rei
sitae va guverna cel putin urmatoarele elemente:

-pe de o parte, atributele sau

prerogativele pe care aceste drepturi le confera titularului lor precum si limitele acestora.
-pe de alta parte, modul de exercitare a prerogativelor pe care drepturile
reale le confera precum si dreptul de urmarire, dreptul de preferinta al creditorilor cu garantii
reale.
-Tot sub incidenta acestei legi intra si mijloacele de aparare a drepturilor reale, numite
si actiuni reale (spre exemplu regimul juridic aplicabil actiunii in revendicare).
-Posesia si actiunile posesorii.
-Obligatiile propter rem, acestea reprezentand un accesoriu al dreptului real. In
schimb, obligatiile scriptae in rem sunt supuse legii situarii bunului pentru aspectele reale si
legii actului juridic din care izvorasc aceste obligatii pentru celelalte aspecte care nu sunt
reale.
54

-Intra sub incidenta acestei legi modul de urmarire si de executare silita asupra
bunurilor.
-Sub anumite aspecte si formele de publicitate asupra bunului. Art. 2626 NCC care
arata ca formele de publicitate realizate in orice mod referitoare la bunuri sunt supuse legii
aplicabile la data si locul unde se indeplinesc. Dupa cum constatam, prevederile acestui
articol nu plaseaza direct formele de publicitate in sfera legii locului situarii bunului, ci in sfera
legii locului unde acele forme se intocmesc (locus regit actum). Cu toate acestea insa,
practic, legea locului unde se indeplinesc formele de publicitate coincide cu cea a locului
situarii bunului despre care se face publicitatea. Mai mult decat atat, alin. (2) al art. 2626
NCC precizeaza clar ca in ceea ce priveste formele de publicitate referitoare la un bun imobil
sunt supuse legii statului unde acesta se gaseste situat, chiar daca temeiul juridic al nasterii,
transmiterii, restrangerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a constituit prin
aplicarea altei legi.
Exceptiile de la aplicarea statutului real pentru anumite categorii de bunuri
Anumite bunuri, datorita naturii lor specifice sau a pozitiei in care se afla, nu vor fi
supuse legii locului situarii lor ci unei alte legi aplicabile.
1.
2.
3.
4.
5.

Bunurile aflate in curs de transport art. 2618 NCC.


Mijloacele de transport art. 2620 -2621 NCC.
Titlurile de valoare art. 2622 2623 NCC.
Drepturile asupra creatiei intelectuale art. 2624 2625 NCC.
Drepturile de creanta, care din punct de vedere al clasificarii bunurilor in mobile si
imobile, sunt incadrate in categoria bunurilor mobile incorporale, se considera ca sunt
supuse de regula legii izvorului lor, fie actul juridic fie faptul juridic (delictul de
exemplu).
6. Bunurile apartinand unui stat, dar aflate pe teritoriul altui stat sunt supuse in principiu
legii statului caruia ii apartin ca urmare a principiului imunitatii statului si a bunurilor
sale.
7. Bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuse unui statut special
prevazut de doua conventii internationale la care romania este parte, conventii care
contin si dispozitii de drept international privat.
Astfel, Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pentru interzicerea si
impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate a bunurilor
culturale, adoptata de Conferinta Generala UNESCO, la Paris la 14 nov 1970 (Romania a
aderat prin legea 79/1993- publicata in M.O.nr. 268/1993), prevede ca statele parti la
Conventie se angajeaza sa ia masuri adecvate pentru a sechestra si restitui la cererea
statului de origine, orice bun cultural furat si importat, cu conditia ca statul reclamant sa

55

verse o suma de bani cu titlu de despagubire pentru persoana care a achizitionat cu buna
credinta sau e proprietara de drept a acelui bun.
Statele parti la Conventie se angajeaza ca in cadrul legislatiei lor sa admita actiunea
in revendicare a bunurilor culturale furate, introdusa de proprietarul legitim sau in numele
acestuia.
Conventia UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptata la
Roma la 24 iunie 1995, ratificata de Romania prin legea nr. 149/1997 (publicata in M.O.
nr.176/1997), prevede ca posesorul unui bun cultural furat trebuie sa il restituie iar un bun e
considerat furat daca aceasta calificare e conforma cu legislatia statului de unde bunul
provine. Rezulta ca, calificarea bunului ilicit se va face potrivit legii acelui stat si nu conform
legii statului unde bunul se afla in momentul litigiului. (se impiedica astfel frauda la lege care
s-ar putea realiza prin mutarea punctului de legatura pentru a face aplicabila alta lege).
Toate informatiile de mai sus se refera la bunuri privite ut singuli/ individual.
Universalitatile de bunuri au un regim special din perspectiva dreptului international
privat:
- universalitatile de bunuri mobile/ imobile apartin unei persoane fizice deoarece pot
avea ca izvor doar succesiunea, sunt supuse legii aplicabile succesiunii.
- transmiterea de bunuri in universalitatea lor (patrimoniu sau fractiune de patrimoniu)
intre persoane juridice deoarece opereaza ca efect al reorganizarii, sunt supuse legii
personale a persoanei juridice reorganizate.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND MOSTENIREA


In aceasta materie, art. 2633 NCC precizeaza ca mostenirea este supusa legii
statului pe teritoriul caruia defunctul a avut, la data mortii sale, resedinta obisnuita (a se
vedea definitia resedintei obisnuite din cursul anterior).
Cu caracter istoric, fostul art. 166 din Legea 105/1992 supunea mostenirea unor legi
diferite, in functie de obiectul ei, astfel:
-Pentru bunurile mobile, oriunde acestea s-ar fi aflat, mostenirea era guvernata de
legea nationala (lex patriae), pe care persoana decedata o avea la data mortii. Lex
patriae era data de cetatenia persoanei respective. Se facea aplicarea principiului
bunurile mobile urmeaza persoana, mobilia secundum persona
56

-Pentru bunurile imobile, mostenirea este supusa legii locului unde fiecare imobil
din masa succesorala era situat.
Actualmente, textul aplicabil este art. 2633 NCC.
Art. 2634 NCC arata ca o persoana poate sa aleaga ca lege aplicabila mostenirii in
ansamblul ei, legea statului a carui cetatenie o are. Acest articol face referire la
valabilitatea acestei declaratii cu privire la alegerea legii aplicabile mostenirii. Problema ar
fi daca persoana nu isi intocmeste un testament, caci daca intocmeste testament este
clar ca poate alege si legea aplicabila. Alin. (2) al art. 2634 precizeaza ca existenta si
validitatea consimtamantului declaratiei de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii
alese pentru carmuirea mostenirii. Declaratia de alegere a legii aplicabile se poate face in
fiecare dintre formele prevazute pentru validitatea testamentului. Aceeasi lege carmuieste
si conditiile de forma pentru modificarea sau revocarea declaratiei. Notiunea generala
care desemneaza legea aplicabila mostenirii este cea de lex successionis.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII MOSTENIRII


1. momentul deschiderii succesiunii. E de remarcat faptul ca legea succesiunii se
aplica atat pentru momentul/ data deschiderii succesiunii, cat si pentru locul deschiderii
succesiunii.
2. persoanele cu vocatie succesorala. Legea succesiunii guverneaza vocatia
succesorala care reprezinta una din conditiile esentiale pentru a putea mosteni.
3. calitatile cerute pentru a mosteni: --capacitatea succesorala
--lipsa nedemnitatilor succesorale
Capacitatea succesorala, adica existenta calitatii de subiect de drept la data
deschiderii succesiunii, e supusa legii succesiunii iar nu legii personale tocmai datorita
calificarii acestei notiuni drept o conditie esentiala pentru a mosteni.
Nedemnitatea succesorala e reglementata si ea de lex succesionis care va determina
cazurile in care exista nedemnitate succesorala, modul in care opereaza si efectele acestuia.
4. exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct.
5. dreptul de optiune succesorala cu aspecte ce tin de conditiile si de efectele
acestuia;
Sub aspectul conditiilor intereseaza:
-cine are dreptul de optiune succesorala;
57

-posibilitatile pe care le au succesibilii;


-termenul

de

prescriptie

pentru

exercitarea

dreptului

de

optiune

succesorala;

-actele cu valoare de optiune succesorala;


Toate aceste aspecte sunt guvernate de legea succesiunii.
In ceea ce priveste efectele optiunii succesorale intereseaza si sunt supuse legii
succesiunii :
-efectele acceptarii succesiunii;
-efectele renuntarii la succesiune;
In schimb, nu intra sub incidenta legii succesiunii aspectele de procedura legate de
optiunea succesorala (ex. inventarierea bunurilor succesiunii), care sunt supuse lui lex fori.
6. intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral
Prin includerea acestui drept in domeniul legii succesiunii rezulta ca dreptul statului
asupra mostenirii vacante e calificat potrivit dreptului roman drept un drept de mostenire.
Astfel, aceasta solutie pe planul dreptului international privat concorda doua situatii:
-daca bunul e mobil, adica avem o succesiune mobiliara, se va aplica legea nationala
a defunctului de la data succesiunii.
-daca bunul e imobil, legea aplicabila va fi legea locului situarii imobilului

LEGEA APLICABILA DEVOLUTIUNII TESTAMENTARE


Testamentul, pentru a fi valabil, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma si
de fond. Aceste conditii sunt supuse unor legi diferite.
Conditii de fond:
1. capacitatea de a dispune prin testament va fi supusa legii care guverneaza
capacitatea (lex personalis). In ceea ce priveste incapacitatile, cele absolute sunt supuse
legii personale, a testatorului, iar cele relative legii succesiunii.
2. consimtamantul si viciile de consimtamant, precum si cauzele testamentare, vor fi
supuse legii succesiunii.
3.obiectul testamentului va fi supus tot legii succesiunii.
In concluzie, legea succesiunii va guverna in principiu urmatoarele aspecte:
58

-conditiile de validitate a legatelor;


-rezerva si cotitatea disponibila;
-limitele de a dispune de bunurile succesiunii;
-cauzele de ineficacitate a legatului;
Conditiile de forma ale testamentului sunt reglementate de Art. 2635 NCC care
precizeaza ca intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate
valabile, daca actul respecta conditiile de forma aplicabile fie la data cand a fost intocmit,
modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre urmatoarele
legi:
-Legea nationala a testatorului;
-Legea resedintei obisnuite a acestuia;
-Legea locului unde actul (testamentul) a fost intocmit, modificat sau revocat;
-Legea situarii imobilului ce formeaza obiectul testamentului;
-Legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a
bunurilor mostenirii.
Se observa ca, la fel ca si legea 105/1992, si NCC contine o reglementare foarte
generoasa in ceea ce priveste legea aplicabila formei testamentului. Astfel, testamentul va fi
valabil sub aspect formal daca indeplineste cel putin conditiile uneia din cele cinci legi
enumerate. Acest aspect era privit din punct de vedere spatial.
Sub aspect temporal, testamentul este considerat valabil daca respecta conditiile de
forma ale oricareia dintre cele cinci legi enumerate, aplicabile fie la data cand testamentul a
fost intocmit, fie la data decesului testatorului.
Ideea generala este sa se dea curs vointei testatorului pentru ca se incearca salvarea
testamentului, in sensul de a ii permite sa se aplice, caci este o lege mai favorabila pentru
toate partile. Legile incep sa se aplice din momentul decesului. Nu vorbim despre aplicarea
retroactiva a legii romane, ci vorbim despre aplicarea unei legi straine, caci aici intra in
conflict doua sisteme de drept, nu doua legi romane, fiind un conflict mobil de legi.

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
-care este legea aplicabila statutului real?
- ce lege guverneaza mostenirea?
59

Unitatea de invatare 9 Partea special. Norme conflictuale n materia


dreptului civil (continuare)
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s decopere:

normele conflictuale privind forma actului juridic: determinarea legii aplicabile; domeniul legii

aplicabile

normele conflictuale privind fondul actului juridic: determinarea legii aplicabile prin voina prilor

(modaliti de exprimare a voinei prilor, limitele voinei prilor) sau potrivit unor criterii obiective,
domeniul legii aplicabile

normele conflictuale privind anumite contracte civile speciale: determinarea legii aplicabile

contractului de vnzare-cumprare, domeniul legii aplicabile

normele conflictuale privind regimul juridic al delictului civil: determinarea legii aplicabile, domenul

legii aplicabile

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND ACTELE JURIDICE


In acest domeniu trebuie sa avem in vedere doua reglementari:
- pe de o parte dispozitiile Noului Cod Civil in materia actului juridic unilateral.
Capitolul V se numeste Actul unilateral, iar capitolul VI se numeste Obligatiile, ceea ce nu
reprezinta o tehnica de reglementare inspirata.
- iar pe de alta parte dispozitiile Regulamentului (CE) nr.593/2008 al Parlamentului
european si al consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabila obligtiilor contractuale,
cunoscut sub numele de Roma 1.
Art. 2640 NCC arata ca legea aplicabila obligatiilor contractuale se determina potrivit
reglementarilor dreptului comunitar, Noul Cod Civil fiind cel care ne trimite la regulamentul
Roma 1. In materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor europene, sunt incidente
dispozitiile prezentului cod din domeniul actului juridic civil, tehica juridica folosita de
legiuitorul roman fiind aceea de incorporare.

60

Trebuie sa analizam distinct:


- legea aplicabila formei actului juridic
- legea aplicabila conditiilor de fond al actului juridic

LEGEA APLICABILA FORMEI ACTULUI JURIDIC


Sub acest aspect, art. 2639 NCC precizeaza: conditiile de forma ale unui act juridic
sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul.
Acest lucru se refera la actul juridic unilateral pentru ca in ceea ce priveste contractul
reglementarea se gaseste in art. 11 din regulamentul Roma 1, care prevede ca un contract
este valabil din punct de vedere al formei sale, daca indeplineste conditiile prevazute de
legea care reglementeaza fondul sau. In subsidiar, NCC prin alin. (2) din acelasi art. 2639,
precizeaza ca actul juridic unilateral se considera totusi valabil din punct de vedere al formei
daca indeplineste conditiile prevazute de una dintre urmatoarele legi:
-Legea locului unde a fost intocmit;
-Legea cetateniei sau legea resedintei obisnuite a persoanei care l-a consimtit;
-Legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza
validitatea actului juridic;
Totusi, in cazul in care legea care guverneaza fondul actului impunea sub sanctiunea
nulitatii o anumita forma solemna nici una din cele tre legi nu poate sa inlature acea cerinta,
indiferent de locul intocmirii actului. Prin stabilirea mai multor legi care guverneaza din punct
de vedere formal actul juridic se urmareste salvarea actului juridic, sub conditia expusa
anterior.

In materie contractuala, Regulamentul 593/2008 arata ca un contract va fi valabil sub


aspectul formei si atunci cand indeplineste una din urmatoarele legi:
- atunci cand ambii semnatari se afla pe acelasi teritoriu legea locului unde se inchie
contractul respectiv ;
- cand cocontractantii sau reprezentantii acestora se afla in tari diferite, legea
nationala a cel putin unuia dintre cocontractanti sau legea legea tarii in care la data
respeciva, isi are resedinta obisnuita oricare din parti;
61

- in cazul unui contract care are ca obiect un drept real imobilar sau un drept de
locatiune asupra unui imobil, legea tarii in care este situat imobilul cu cnditia ca de la acele
dispozitii sa nu se poata deroga prin conventii.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII FORMEI ACTULUI JURIDIC


Legea formei indiferent care ar fi ea, determina urmatoarele elemente in legatura cu
forma actului juridic:
1. Forma in care trebuie exteriorizat actul juridic in sensul de negotium.
Din acest punct de vedere legea formei ne va indica:
-daca actul trebuie sau nu sa imbrace o forma scrisa;
-atunci cand este ceruta, care e caracterul acelei forme (ad validitatem / ad
probationem)
-daca la contractele reale e necesara remiterea materiala a bunului;
2. Care sunt conditiile de redactare a actului juridic in sensul de inscris. Legea ne
indica daca inscrisul trebuie sa cuprinda mentiuni speciale (multiplu exemplar, mentiunea
bun si aprobat)
3. Care sunt formele ce trebuie indeplinite pentru actele autentice si care sunt
persoanele competente sa dreseze(sa realizeze) un act solemn.
4. Mijloacele de proba a actelor juridice. Sub acest aspect, legea formei actului juridic
reglementeaza:
-forta probanta si admisibilitatea inscrisurilor ca mijloace de proba preconstituite.
-daca actul are putere doveditoare pana la inscrierea in fals / la proba contrara.
-care e importanta datei inscrisului sub semnatura privata/ daca inscrisul respectiv are
caracter de inceput de dovada scrisa.
5. Admisibilitatea probei testimoniale;
Legea formei ne va spune, pe de o parte daca e admisa (sau nu) si in ce conditii, si
pe de alta parte daca proba cu martori e admisa peste / impotriva continutului unui inscris.
6. Durata de valabilitate a unui act juridic cand e limitat in timp
7. Sanctiunea aplicabila in cazul in care se incalca o conditie de forma.
8. Coditiile de forma ale conventiei asupra probelor:

62

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONDITIILE DE FOND ALE

ACTULUI

JURIDIC
Noul Cod Civil si Regulamentul 593/2008 prevad ca in ce priveste conditiile de fond
ale actului juridic unilatral, respectiv contractului, se aplica mai intai legea aleasa de parti
pentru a guverna fondul actului (legea vointei partilor / lex voluntatis).
Daca partile nu au desemnat o lege aplicabila, actul juridic va fi plasat in sfera unui
anumit sistem de drept dupa anumite criterii obiective.
Exista prin urmare doua situatii:
1. partile au ales legea
2. partile nu au ales legea
1. LEX VOLUNTATIS
Temeiul juridic al legii vointei partilor
Lex voluntatis e expresia pe planul dreptului international privat a principiului
autonomiei de vointa a partilor sau a principiului libertatii contractuale.
Din moment ce Codul Civil permite partilor sa determine continutul actului juridic
incheiat, e firesc ca atunci cand actul jur contine un element de extraneitate, sa se permita
partilor sa aiba aceeasi posibilitate in ce priveste alegerea legii aplicabile.
Principiul autonomiei de vointa se aplica si actelor juridice unilaterale cat si
contractelor, astfel Noul Cod Civil in alin. (1) al art. 2637 precizeaza clar: conditiile de fond
ale actului juridic unilateral sunt stabilite de lgea aleasa de catre autorul sau. Iar art 3(1) din
Regulamentul 593/008 din materia contractelor, arata ca, contractul e supus legii alese prin
consens de catre parti.
Izvorul lui lex voluntatis

Exista o controversa daca vointa isi are izvorul in ea insasi sau izvorul vointei partilor
provine din lege. Se considera ca izvorul vointei partilor deriva din lege in sensul ca partile
pot sa aleaga legea aplicabila pentru ca un sistem de drept national le permite acest lucru.

63

Modalitatile de exprimare
Sub acest aspect atat Noul Cod Civil cat si regulamentul Roma 1 precizeaza ca
alegerea legii aplicabile contractului sau actului juridic trebuie sa fie expresa ori sa rezulte
neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstante (teza a doua a alin. (1) art. 3 din
regulamentul Roma 1 si alin. (2) al art. 2637 NCC). Art. 74 din legea 105/1992 spunea in
aceasta materie exact acelasi lucru. Situatia este clara in acest caz.
Rezulta astfel ca in dreptul roman exista doua modalitati prin care partile isi pot
exprima vointa in vederea legii aplicabile. Exista astfel o :
-alegere expresa
-alegere tacita

Alegerea expresa a legii se face fie prin inserarea in acel contract a unei clauze
speciale de alegere , fie printr-un acord separat pe care partile il incheie
Aceasta conventie prin care partile desemneaza expres legea aplicabila se numeste
clauza de alegere. (pactum de lege utenda/ clauza de electio iuris).
Daca clauza de alegere e cuprinsa in contractul principal se pune problema raportului
dintre aceasta clauza si contractul principal.
Raportul consta in faptul ca aceasta clauza beneficiaza de o autonomie relativa ceea
ce genereaza doua idei:
a. faptul ca exista o legatura intre clauza si contract ;
b. pentru ca e vorba de o autonomie inseamna ca sub anumite aspecte regimul
juridic al clauzei de alegere e diferit fata de cel al contractului principal;
Ambele idei prezinta anumite consecinte :
a. legatura dintre clauza si contract se exprima prin urmatoarele elemente:
1. pe planul dreptului international privat, aceasta legatura reiese
din faptul ca atat clauza cat si contractul sunt supuse aceleiasi legi
2. anumite cauze de nevalabilitate pe fond ale contractului
principal atrag si nevalabilitatea clauzei.
Exemple: - daca partile au fost incapabile la incheierea contractului principal, erau
implicit incapabile si in ce priveste inserarea clauzei de alegere pentru ca in ambele situatii
exista acte de dispozitie.
- daca consimtamantul a fost viciata la contract, implicit viciul exista si
asupra clauzei de alegere. (cazuri de nulitate convergenta)
64

b. pe de alta parte, clauza de alegere e autonoma fata de contract ceea ce inseamna


ca sub anumite aspecte va avea un regim juridic distinct de cel al contractului principal.
Exemple: -rezolutiunea / rezilierea contr pentru neexecutare nu afecteaza valabilitatea
clauzei ;
-anumite cauze de nulitate nu sunt convergente, afecteaza doar contractul
nu si clauza de alegere, de exemplu necompetenta organului care a intocmit contractul
afecteaza doar contractul, nu si clauza de alegere.
Instantele judecatoresti / de arbitraj desemnate de parti sa judece un litigiu cu privire
la acel contract dupa un anumit sistem de drept vor fi competente sa pronunte rezolutiunea /
nulitatea contractului in temeiul clauzei de alegere.
Autonomia clauzei rezulta si din faptul ca exceptia de ordine publica e diferita in cazul
contractului si in cazul clauzei.
Alegerea tacita
Atunci cand partile nu au ales in mod expres legea ce va guverna fondul actului
juridic, e posibil ca judecatorul / arbitrul competent in solutionarea litigiului sa extraga vointa
partilor folosindu-se de anumite elemente subiective. Acestea pot exprima o alegere tacita a
legii aplicabile.
Pot exista anumiti indici subiectivi intrinseci contractului. Exista anumite elemente
care rezulta din contract si care pot fi:
-utilizarea de catre parti a unor notiuni juridice sau a unor institutii juridice specifice
numai unui anumit sistem de drept. Acest lucru poate fi un indiciu ca partile au dorit sa
localizeze respectivul contract in respectivul sistem de drept.
-referirea partilor la o uzanta care actioneaza numai intr-o anumita tara plaseaza
contractul in acel sistem de drept.
-incheierea contractului intr-o anumita limba poate fi un indiciu, dar nu unul foarte
puternic;
-alegerea de catre parti a instantei dintr-un anumit stat pt solutionarea litigiului e o
prezumtie slaba in ce priveste alegerea de catre parti a legii aplicabile pentru ca in dreptul
international privat exista foarte des situatia ca instantele sa aplice un sistem de drept strain.
Exista si elemente extrinseci contractului care rezulta din vointa partilor exprimata
ulterior incheierii contractului. De exemplu, dupa incheierea contractului, partile incheie un
act aditional in care fac referire la legea unui anumit stat . Acesta poate fi un indiciu ca partile
au inteles sa aplice acea lege si contractului principal.
65

Intinderea vointei partilor


Regulamentul in art.3(1) teza a doua, dar si art. 2637 alin.3 din NCC prevad ca partile
pot alege legea aplicabila intregului contract sau numai unei anumite parti a contractului.
Rezulta prin urmare ca e posibil ca partile sa aplice legi diferite pentru diferite aspecte ale
aceluiasi contract.
Aceasta posibilitate trebuie utilizata cu multa prudenta pentru ca exista riscul ca acele
legi sa contina solutii diferite si diferite incompatibilitati. Astfel e de dorit ca partile sa aleaga o
singura lege care sa guverneze intregul act juridic.
Deasemenea Regulamentul dar si NCC ofera posibilitatea ca ulterior incheierii
contractului sa hotarasca supunerea acestuia unei alte legi decat anterioara stabilita la
momentul incheierii contractului, cu mentiunea ca legea nou aleasa nu poate aduce atingere
validitatii formei contractului stabilita conform art.11 din Regulament, si nu poate afecta in
mod negativ drepturile tertilor.
Limitele libertatii de alegere a legii aplicabile
In principiu nici NCC si nici Regulamentul 593/2008 nu prevad limite ale libertatii de
alegere, astfel incat partile pot alege ca aplicabila contractlui orice lege a oricarui stat, chiar
si o lege care nu are nici o legatura cu contractul respectiv.
Exista totusi anumite limite ale vointei partilor care rezulta din alte principii si pot fi
clasificate in:
- limite generale care sunt date de principiile generale ce rezulta din ordinea publica si
frauda la lege; Sub acest aspect este important faptul ca regulamentul face trimitere atat la
ordinea publica a statului membru cat si la dispozitiile imperative ale dreptului comunitar
atunci cand legea aleasa de parti este cea a unui alt stat nemembru.
- limite speciale care decurg din aplicarea unor alte reguli de drept.
Spre exemplu, partile au ales ca aplicabila contractului lor o lege care anuleaza
contractul sau cel putin o parte a acestuia, caz in care alegerea partilor va fi inlaturata si
instanta (judecatoreasca / arbitrala) va proceda la o localizare obiectiva a contractului in
sfera unui alt sistem de drept, sistem ce valideaza contractul respectiv. Solutia se bazeaza
pe principiile generale de interpretare a actului juridic.
66

O alta situatie poate sa apara atunci cand partile au trimis prin vointa lor la un sistem
de drept, iar acel sistem de drept nu contine norme juridice care sa reglementeze situatia
litigioasa. Exemplu, un contract de vanzare cumparare intre o societate comerciala romana
si o societate comerciala din Grecia, contract ce are ca obiect livrarea de catre societatea
greaca a unei cantitati de masline de o anumita calitate. Intre parti poate izbucni un litigiu cu
privire la calibrajul maslinelor, iar partile sa fi ales legea romana.

2. DETERMINAREA LEGII APLICABILE ACTULUI JURIDIC DUPA CRITERII


OBIECTIVE
Daca partile nu au desemnat in mod expres legea aplicabila si nici nu rezulta o
alegere tacita, organul de jurisdictie va trebui sa procedeze la localizarea contractului in
sfera unui sistem de drept pe baza unor criterii obiective.
Localizarea obiectiva e intotdeauna subsidiara legii alese de parti astfel incat organul
de jurisdictie trebuie sa verifice daca partile si-au manifestat sau nu vointa.
Criterii de localizare obiectiva
In ceea ce priveste localizarea obiectiva, exista o diferenta de abordare intre legea
105/1992 si Regulamentul 593/2008 desi pe fond, consider ca solutiile sun in principiu
aceleasi.
Astfel, sub aspect istoric, atat conform Legii 105/1992, cat si Noului Cod Civil, dar
numai in ceea ce priveste actele juridice unilaterale, exista un criteriu principal (I) si mai
multe criterii subsidiare ).
Criteriu principal
Potrivitit art. 2638 alin. (1) teza intai NCC, in lipsa alegerii se aplica legea statului cu
care actul juridic are legaturile cele mai stranse (art. 77 din Legea 105/1992 in materia
contractelor). Aceasta solutie este o solutie noua fiind o influenta a sistemului de drept anglosaxon, unde exista o teorie a legii proprii a contractului (proper law). Trebuie sa remarcam ca
67

nu exista criterii fixe, ci are loc o localizare a contractului pe baza legaturilor celor mai
stranse.
Alin. (2) al art. 2638 precum si dispozitiile din materia contractelor din legea 105/1992
califica notiunea de legaturi cele mai stranse in felul urmator: se considera ca legaturile
cele mai stranse sunt cu legea statului debitorul prestatiei caracteristice (in materia
contractelor) sau dupa caz cu legea statului unde autorul actului are la data incheierii actului,
dupa caz, resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul social.
Altfel spus, notiunea de legea statului cu care contractul are legaturile cele mai
stranse se exprima prin notiunea de prestatie caracteristica a debitorului.
Anterior, art. 78 din legea 105/1992 in materia contractelor definea notiunea de
prestatie dupa cum urmeaza: in contractele translative de drepturi reale cu privire la un bun
mobil, prestatia caracteristica este prestatia partii care instraineaza bunul mobil. Prin urmare,
aceste tipuri de contracte se localizau, potrivit legii 105/1992, in tara vanzatorului, fiind
supuse legii tarii unde acesta avea resedinta, fondul de comert sau sediul social.
In contractul de inchiriere sau altele asemanatoare, prestatia caracteristica apartinea
partii care punea la dispozitie unei alte persoane pe o perioada determinata folosinta unui
bun. Debitorul prestatiei caracteristice era locatorul sau comodantul pentru ca ei sunt cei
care pun la dispozitie bunul. Prin urmare, contractul de locatiune sau de comodat se localiza
obiectiv in tara unde respectivii isi aveasu resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul
social.
In cazul contractului de mandat, depozit, antrepriza si in general in cazul contractelor
de prestari de servicii, prestatia caracteristica apartine mandatarului, depozitarului,
antreprenorului si in general prestatorului de servicii, astfel incat respectivele contracte
urmau a fi localizate efectiv in sfera sistemului de drept unde respectivele parti isi aveau
sediul social, resedinta obisnuita sau fondul de comert.
In contractele de garantie, de cautiune sau altele similare, prestatia caracteristica
apartine garantului, astfel incat contractul se localiza obiectiv in tara acestuia.
Exista si o situatie speciala in care legea califica legaturile cele mai stranse: in ce
priveste bunurile imobile art 77 (3) prevedea ca, contractele referitoare la un drept imobiliar /
drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai stranse cu legea
statului unde imobilul e situat.

68

II. Criteriu subsidiar


Legea locului incheierii contractului
Articolele 2638 alin. 1 teza2 din NCC (pentru actul juridic unilateral) precum si fostul
art.79 (pentru contracte) din Legea 105/1992 prevedeau ca un act juridic care nu poate fi
localizat in functie de prestatia caracteristica va fi supus in ce priveste conditiile de fond
legea locului unde actul juridic a fost intocmit. Se aplica lex loci actus / lex loci contractus.
Legea105/1992 proceda si la o calificare a notiunii de loc in care se incheie contractul,
dar nu se refera la locul incheierii contractului intre prezenti. Intre absenti : daca partile se
afla in state diferite contractul se considera incheiat in tara domiciliului/ sediului partii de la
care a pornit oferta ferma de a contracta, oferta ce a fost acceptata.
Dispozitiile referitoare la actul juidic unilateral raman cele reglementate de Noul Cod
Civil.
b) In schimb, Regulamentul 593/2008 in art.4 (1) indica diferentiat, particularizand la
fiecare contract in parte, legea aplicabila in lipsa alegerii facute de parti.
Astfel, spre exemplu, contractului de vanzare cumparare de bunuri i se aplica legea
tarii unde isi are resedinta obisnuita vanzatorul; contractului de prestari de servicii, legea tarii
unde isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii; contractului de franciza, legea tarii
unde isi are resedinta beneficiarul francizei; contractului de distributie, legea tarii unde isi are
resedinta obisnuita distribuitorul. Doar contractului privind un drept real imobiliar i se va
aplica, in mod logic, legea locului unde bunul este situat.
Se poate constata ca desi regulamentul nu o prevede expres, legea aplicabila ne
apare de fiecare data ca fiind legea tarii unde isi are resedinta obisnuita debitorul prestatiei
caracteristice.
Mai mult, chiar in alin.(2) al aceluiasi articol, Regulamentul arata expres ca in cazul in
care unui contract nu ii este aplicabil alin (1) sau i-ar fi aplicabile mai multe din variantele de
la acel alineat, legea aplicabila va fi intotdeauna legea tarii in care isi are resedinta obisnuita
partea contractanta care efectueaza prestatia caracteristica.
In final, in alineatele (3) si (4), regulamentul vorbeste si de legea cu care contractul
are legaturile cele mai stranse ca lege aplicabila, atunci cand : fie din ansamblul
circumstantelor cauzei rezulta fara echivoc ca respectivul contract are in mod vadit o
legatura mai stransa cu o alta lege decat cea ce ar aparea ca aplicabila conform alineatelor
2 si 3; fie atunci cand legea aplicabila nu poate fi determinata conform acelorasi dispozitii.

69

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII ACTULUI JURIDIC


Daca fie s-a facut o localizare subiectiva fie una obiectiva, problema care se pune e
aceea de a afla care sunt materiile pe care legea contractului le reglementeaza / care e
sfera de aplicare a legii contractului.
1.Majoritatea conditiilor de fond intra in sfera legii aplicabile.
-Capacitatea de a contracta nu e supusa legii contractului ci e supusa legii personale
a cocontractantilor.
-Consimtamantul : legea contractului va stabili care e raportul dintre vointa interna si
vointa declarata, care sunt conditiile consimtamantului, care sunt viciile, care e mecanismul
formarii consimtamantului
-Obiectul : e guvernat tot de legea contractului.
-Cauza contractului precum si modalitatile actului juridic intra tot subincidenta legii
contractului
2.Interpretarea contractelor si efectele contractului. Legea va stabili care sunt efectele
contractului, principiile care guverneaza efectele contratului, efectele specifice ale
contractelor sinalagmatice (exceptia de neexecutare, rezolutiunea, riscul contractului).
3.Executarea contractului poate fi supusa unor legi diferite: o parte sunt supuse legii
contractului (modalitatile de executare a contractului, executarea voluntara a contractului,
durata in timp a contractului, punerea in intarziere a debitorului/ teoria impreviziunii), alte
aspecte ale executarii contractului care tin de modul de executare sunt supuse legii locului
de executare, lex loci executiones : modalitatile si formele concrete de executare, masurile
luate de creditor pentru preintampinarea neexecutarii obligatiei de catre debitor (termen de
garantie, receptia cantitativa si calitativa a marfii).

4.Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorului (actiunea pauliana, actiunea


oblica/ subrogatorie, actiunea in declararea simulatiei) , masurile pt conservarea
patrimoniului debitorului sunt supuse de regula legii creantei ocrotite, iar daca creanta
izvoraste dintr-un contract, legea aplicabila este tot legea contractului.
70

5.Raspunderea contractuala : conditiile raspunderii, consecintele neexecutarii


contractului, regimul fortei majore si a altor cauze exoneratoare de raspundere si evaluarea
prejudiciului, regimul daunelor, dobanzilor, clauze penale si conventiile asupra raspunderii
sunt supuse tot legii contractului.
6.Stingerea obligatiilor contractuale : moduri de stingere, regimul lor juridic
7.Nulitatea contractului : cauzele de nulitate absoluta si relativa, sfera persoanelor
care o pot invoca, cat timp poate fi invocata nulitatea; posibilitatea acoperirii, efectele
nulitatii. Toate aceste aspecte intra sub incidenta legii contractului.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE ILICITE

Sub acest aspect, NCC prin art.2641 alin 1, ne trimite la dispozitiile dreptului Uniunii
Europene.
In acest domeniu a devenit aplicabil, odata cu aderarea Romaniei la Uniunea
europeana,

Regulamentul

(CE)

nr.

864/2007

privind

legea

aplicabila

obligatiilor

necontractuale (Roma II)

Ca regula generala, art. 4 (1) prevede ca legea aplicabila unei obligatii rezultate dintrun fapt juridic ilicit este legea tarii in care s-a produs prejudiciul (lex loci laesionis), indiferent
de locul in care s-a savarsit faptul cauzator de prejudicii si indiferent de de tara sau tarile in
care se manifesta efectele indirecte ale respectivului fapt.
Daca insa victima faptului ilicit si faptuitorul isi au resedinte obisnuite in aceeasi tara,
se va aplica legea respectivei tari.
71

Totusi, Regulamentul prevede si o a treia posibilitate. Astfel, atunci cand din toate
circumstantele referitoare la caz rezulta ca fapta ilicita are o legatura mai stransa cu o alta
tara decat cele prevazute anterior, se va aplica respectiva lege.
Elementul de extraneitate care confera raportului juridic caracter de drept interational
privat, trebuie sa fie altul decat locul savarsirii delictului sau producerii de prejudicii si e de
regula cetatenia, domiciliul/ resedinta faptuitorului /victimei.

Domeniul de aplicare a legii aplicabile faptului juridic ilicit:


Sunt supuse legii delictului urmatoarele:
-conditiile raspunderii civile delictuale
a.fapta ilicita, legea delictului stabilind : 1. ce fapte au / nu au caracter ilicit
2. cauzele care inlatura caracterul ilicit
3. proba faptei licite
-in ce priveste vinovatia si capacitatea delictuala legea ne va spune ce inseamna
vinovatie, problema probei acesteia, si ,sub acest aspect, daca vinovatia trebuie probata sau
e prezumata / raspunderea e obiectiva, formele si gradele vinovatiei.
-criterii pentru stabilirea vinovatiei
-capacitatea delictuala
-cazurile de limitare/ exonerare de raspundere si impartirea raspunderii intre
autor si victima
b.prejudiciul. Legea va stabili: -intinderea raspunderii, in ce masura e necesara
existenta unui prejudiciu ca o conditie a raspunderii;
-natura daunelor care dau loc la reparatie (doar
prejudicii materiale sau si cele morale) ;
-intinderea reparatiei (daca reparatia e integrala pentru
paguba efectiv suferita si pentru beneficiul nerealizat, sau e numai partiala). Daca se
acopera numai daunele directe sau si cele indirecte, daunele previzibile / si cele
imprevizibile.
72

-modalitatile reparatiei : in natura sau prin echivalent;


-cauzele de limitare/ exonerare de raspundere care
privesc prejudiciul ;
-transmiterea dreptului la reparatie;
-persoanele indreptatite sa obtina reparatia;

c.Legea delictului va guverna raportul de cauzalitate, indicand conditiile raportului.

Legea aplicabila raspunderii pentru atingeri aduse personalitatii


Tot pe taramul raspunderii civile delictuale, si implicit pe taramul raportului juridic ce isi
are izvorul intr-un fapt juridic ilicit, o data cu reglementarea unei noi institutii juridice de drept
civil si anume institutia raspunderii pentru atingeri aduse personalitatii, s-a pus inevitabil si
problema legii care va guverna regimul juridic al acesteia.
In acest sens, Art. 2.642 (1)din Noul cod civil precizeaza ca pretentiile de reparatii
intemeiate pe o atingere adusa vietii private sau personalitatii, inclusiv prin mass-media sau
orice alt mijloc public de informare, sunt carmuite, la alegerea persoanei lezate, de:
a)
b)

legea
legea

statului
statului

in

resedintei
care

s-a

sale
produs

rezultatul

obisnuite;
pagubitor;

c) legea statului in care autorul daunei isi are resedinta obisnuita ori sediul social.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se cere si conditia ca autorul daunei sa fi
trebuit in mod rezonabil sa se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii sa se produca
in

unul

dintre

acele

doua

state.

(3) Dreptul la replica impotriva atingerilor aduse personalitatii este supus legii statului in care
a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
- care este legea aplicabila formei actului juridic?
-care este legea aplicabila fondului actului juridic?
- care este legea aplicabila delictului civil?

73

Unitatea de invatare 10 Partea special. Norme conflictuale n materia


dreptului familiei ; Norme conflictuale in materia dreptului comercial
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

normele conflictuale privind cstoria, divorul, filiaia, adopia, ocrotirea persoanei lipsite de
capacitate de exerciiu sau avnd capacitatea de exerciiu restrns : determinarea legii aplicabile,
domenul legii aplicabile

normele conflictuale privind subiectele dreptului comercial: norme conflictuale privind calitatea de
comerciant, fondul de comer, societile comerciale, falimentul determinarea legii aplicabile,
domeniul legii aplicabile

normele conflictuale privind contractele comerciale: determinarea legii aplicabile contractului de


vnzare-cumprare, domeniul legii aplicabile

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI FAMILIEI


1)

Casatoria

2)

Filiatia

3)

Adoptia

1)Casatoria
Legea aplicabila casatoriei are in vedere trei importante aspece:
a. incheierea casatoriei
b. efectele casatoriei (relatiile personale si patrimoniale dintre soti)
c. divortul

74

a. Incheierea casatoriei
-conditii de fond
-conditii de forma
Conditiile de fond cerute pentru incheierea valabila a casatoriei, sunt determinate de
legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii acesteia (art. 2586 alin
1NCC).
Exista o situatie speciala : daca legea straina a unuia dintre viitorii soti prevede un
impediment la casatorie care potrivit dreptului roman e incompatibil cu libertatea de a incheia
o casatorie, acel impediment va fi inlaturat daca unul dintre viitorii soti e cetatean roman si
casatoria sa se incheie in Romania (norme de ordine publica caracter national).

Conditii de forma. Forma incheierii casatoriei e supusa legii statului pe al carui teritoriu
se celebreaza (locus regit actum).
b. Efectele casatoriei
Spre deosebire de legea 105/1992, care in art.20 stabilea ca relatiile personale si
patrimoniale (adica efectele casatoriei) urmau a fi supuse urmatoarelor legi in scara :
-legea nationala comuna a sotilor (daca exista);
-in lipsa cetatenie comune urma a se aplica legea domiciliului lor comun;
Cele doua legi (legea nationala si legea domiciliului) continuau sa reglementeze
efectele casatoriei si in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia / domiciliul.
-daca nu aveau nici cetatenie, nici domiciliu comun -legea resedintei comune;
-daca nu aveau nici resedinta comuna urma a se aplica legea statului cu care sotii
intretineau in comun legaturile cele mai stranse (solutie preluata din dreptul anglo-saxon),
Noul cod civil prin Art.2589 schimba ordinea legilor ce ar urma sa guverneze efectele
generale ale casatoriei.
Astfel, potrivit noii reglementari, acestea vor fi guvernate, ca principiu,de legea
resedintei obisnuite comune a sotilor, iar in lipsa, de legea cetateniei comune a sotilor si in
final, in lipsa cetateniei comune, se aplica legea statului pe teritoriul caruia casatoria a fost
celebrata.
Dar avand in vedere faptul ca noul cod civil reglementeaza acum in materia dreptului
familiei si regimurile matrimonial, alin.2 al aceluiasi art.2589, arata ca oricare din cele trei legi
75

enumerate, se va aplica atat efectelor personale, cat si efectelor patrimoniale ale casatoriei
pe care aceasta lege le reglementeaza si de la care sotii nu pot deroga, indiferent de regimul
matrimonial ales de acestia.
Pe cale de exceptie totusi, drepturile sotilor asupra locuintei familiei, precum si
regimul unor acte juridice asupra acestei locuinte sunt supuse legii locului unde aceasta este
situata.
Vorbind de efectele casatoriei, am atins inevitabil si problema regimurilor matrimonial.
Fiind pe taramul dreptului international privat, de neevitat ne apare si intrebarea: care lege
va guverna regimul matrimonial?
Legea aplicabila regimului matrimonial
Fiind o problema unde manifestarea de vointa a partilor sta la baza optiunii pentru una
din variantele de regim matrimonial oferite de noul cod civil, a aparut ca fireasca si
reglementarea libertatii de alegere de catre soti a legii care sa le guverneze regimul
matrimonial.
Conform

art.2590

acestia

pot

opta

pentru:

a) legea statului pe teritoriul caruia unul dintre ei isi are resedinta obisnuita la data alegerii;
b) legea statului a carui cetatenie o are oricare dintre ei la data alegerii;
c) legea statului unde isi stabilesc prima resedinta obisnuita comuna dupa celebrarea
casatoriei.
Conventia prin care partile opteaza pentru o anumita lege aplicabila regimului
matrimonial (conventia de alegere a legii aplicabile) se poate incheia fie inainte de
celebrarea casatoriei, fie la momentul incheierii casatoriei, fie in timpul casatoriei.
Forma pe care conventia de alegere a legii aplicabile trebuie sa o indeplineasca, va fi
stabilita de legea aleasa pentru a guverna regimul matrimonial sau de legea locului incheierii
conventiei de alegere. Se constata prin urmare, aceeasi tendinta a legiuitorului roman
(manifestata si in material actelor juridice), ca sub aspect formal sa se ofere variante
alternative, conservarea valabilitatii respective conventii.
In toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie sa fie expresa si constatata printr-un
inscris semnat si datat de soti sau sa rezulte in mod neindoielnic din clauzele unei conventii
matrimoniale. Cand legea romana este aplicabila, trebuie respectate exigentele de forma
stabilite de aceasta pentru validitatea conventiei matrimoniale.

76

Sotii pot alege oricand o alta lege aplicabila regimului matrimonial, cu respectarea
conditiilor prevazute anterior. Legea noua produce efecte numai pentru viitor, daca sotii nu
au dispus altfel, si nu poate prejudicia, in niciun caz, drepturile tertilor.
Daca partile nu au ales legea aplicabila regimului lor matrimonial, va avea loc o
localizare obiectiva a acesteia, astfel incat acesta va fi supus legii aplicabile efectelor
generale ale casatoriei.
Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial
Legea aplicabila regimului matrimonial va reglementa:
-conditiile de validitate a conventiei privind alegerea legii aplicabile, cu exceptia
capacitatii;
-admisibilitatea si conditiile de validitate ale conventiei matrimoniale, cu exceptia
capacitatii;
-limitele

alegerii

regimului

matrimonial;

-posibilitatea schimbarii regimului matrimonial si efectele acestei schimbari;


-continutul patrimoniului fiecaruia dintre soti, drepturile sotilor asupra bunurilor,
precum

si

regimul

datoriilor

sotilor;

-incetarea si lichidarea regimului matrimonial, precum si regulile privind imparteala


bunurilor comune.
Cu toate acestea, formarea loturilor, precum si atribuirea lor sunt supuse legii statului
unde

bunurile

sunt

situate

la

data

partajului.

Legea aplicabila conditiilor de forma ale conventiei matrimoniale


Conform art.2.594, conditiile de forma cerute pentru incheierea conventiei
matrimoniale sunt cele prevazute de legea aplicabila regimului matrimonial sau cele
prevazute

de

legea

locului

unde

aceasta

se

incheie.

Masurile de publicitate si opozabilitatea regimului matrimonial fata de terti sunt


supuse legii aplicabile regimului matrimonial.
Cu toate acestea, atunci cand la data nasterii raportului juridic dintre un sot si
un tert acestia aveau resedinta obisnuita pe teritoriul aceluiasi stat, este aplicabila
legea

acestui

stat,

cu

exceptia

urmatoarelor

cazuri:

a) au fost indeplinite conditiile de publicitate sau de inregistrare prevazute de legea


77

aplicabila

regimului

matrimonial;

b) tertul cunostea, la data nasterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat
cu

imprudenta

din

partea

sa;

c) au fost respectate regulile de publicitate imobiliara prevazute de legea statului pe


teritoriul caruia este situat imobilul.

c. Divortul
Tendinta manifestata in NCC, de a face cat mai accesibil divortul, prin liberalizarea
formelor pe care le au la dispozitie partile pentru a desface casatoria, se manifesta si pe
planul dreptului international privat roman, prin faptul ca, vechea dispozitie a legii 105/1992
care stabilea ca diortul va fi guvernat de legea care era desemnata conform art 20 pentru
efectele casatorie, a fost inlocuita cu o dispozitie noua, care permite partilor sa aleaga legea
care sa guverneze divortul (art. 2597 NCCl.
Astfel, sotii pot alege una din urmatoarele legi pentru a le guverna divortul:
-legea statului unde isi au resedinta obisnuita la data manifestarii acestui acord;
-legea statului ultimei resedinte obisnuite a sotilor, daca cel putin unul din ei locuieste
acolo la data conventiei de alegere a legii aplicabile;
-legea statului a carui cetatenie o are unul din soti;
-legea statului pe al carui teritoriu sotii au locuit cel putin trei ani;
Partile pot sa isi manifeste acest acord de vointa, sau sa il modifice, dupa caz, pana la
data sesizari autoritatii competente sa pronunte divortul. Totusi, atunci cand divortul este
dedus in fata unei instante judecatoresti, aceasta poate sa ia act de vointa partilor privind
alegerea legii aplicabile, pana la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate.

2.Filiatia
a.

Filiatia copilului din casatorie

b.

Filiatia copilului din afara casatoriei

78

a.

Se stabileste potrivit legii care la data nasterii copilului carmuieste efectele


casatoriei parintilor lor (art.2603 alin 1 NCC).Daca, inainte de nasterea
copilului, casatoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta, se aplica legea
care, la data incetarii sau desfacerii, ii carmuia efectele

Domeniul legii filiatiei copilului din casatorie :


-tagaduirea paternitatii;
-dobandirea numelui copilului din casatorie;
-raporturile dintre parinti si copil, inclusiv obligatia parintilor de a intretine si
educa copilul precum si de a-i administra bunurile personale;
b. este supusa legii nationale a copilului de la data nasterii sale (art. 2605 alin 1 NCC)
Daca copilul la data nasterii sale are mai multe cetatenii dintre care una e romana, i
se va aplica legea romana. Daca la data nasterii sale copilul are mai multe cetatenii, toate
straine, i se va aplica legea cea mai favorabila.
Domeniul legii filiatiei copilului din afara casatoriei:
-recunoasterea si efectele filiatiei;
-contestatia recunoasterii de filiatie;
-raportul dintre parinti si copil inclusiv obligatia acestuia de a-l intretine,
educa si administra bunurile personale.

3.Adoptia (art.2607-2610 NCC)


a. conditii de forma
b. conditii de fond
c. efectele
d. nulitatea
a. Se va aplica legea statului pe teritoriul caruia adoptia s-a incheiat.
b. Se va aplica cumulativ legea nationala a adoptatorului si legea nationala a pers
adoptate, cumulativ.
c. Efectele si relatiile adoptator-adoptat vor fi guvernate de legea nationala a
adoptatorului. Daca copilul e adoptat de sot efectele vor fi guvernate de legea aplicabila
efectelor casatoriei acestora.
79

d. E supusa pe fond legii adoptatorului si legii persoanei adoptate. Pentru nulitatea


datorita nerespectarii formei, legea aplicabila este legea locului unde adoptia s-a incheiat.

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI COMERCIAL


1.

Norme conflictuale privind subiectele

2.

Norme conflictuale privind contractele comerciale internationale

1.Norme conflictuale privind subiectele


Legea aplicabila calitatii de comerciant
Calitatea de comerciant e determinata de legea statului unde comerciantul a obtinut
autorizatia de desfasurare a activitatii comerciale (pentru persoane fizice) sau legea statului
unde a fost inmatriculata.(pentru societati comerciale)
In lipsa de autorizare/ inmatriculare se aplica legea statului unde functioneaza
conducerea activitatii economice a comerciantului.
Legea aplicabila fondului de comert
Fondul de comert este guvernat de legea locului situarii lui (lex rei sitae).
Trebuie remarcat ca pe plan conflictual fondul de comert e asemuit unui bun imobil
desi in dreptl roman fondul de comert e considerat bun mobil incorporal.
Legea aplicabila societatilor comerciale
Societatilor comerciale cu personalitate juridica li se aplica legea nationala (lex
societatis).
Societatilor comerciale fara personalitate juridica li se va aplica legea statului pe
teritoriul caruia se afla centrul principal de gestiune si conducere a activitatii societatii
comerciale respective.
Sunt societati fara personalitate juridica: -asociatiile in participatiune (din dreptul
francez, dreptul roman);
-societatile in comandita simpla (din dreptul german);
-societatile (in) partnership (din dreptul anglo-saxon);
80

Domeniul de aplicare a legii societatii comerciale:


-capacitatea de folosinta si exercitiu, nu si procedura de constituire (aceata procedura
fiind supusa legii instantei abilitate);
-moduri de dobandire si pierdere a calitatii de asociat;
-drepturile si obligatiile ce rezulta din contractul de societate;
-organizarea si functionarea societatii;
-dizolvarea si lichidarea societatii
Legea aplicabila falimentului
Aplicabil in acest domeniu este Regulamentul (CE) 1346/2000 privind insolventa.
Potrivit art. din regulament insolventei ii este aplicabila legea tarii unde s-a deschis
procedura insolventei. Aceasta lege determina toate etapele specifice procedurii insolventei:
declansarea acesteia, desfasurarea si inchiderea acesteia.
Domeniu de aplicare a legii falimentului :
-conditii pentru ca o persoana sa fie declarata in faliment ;
-criteriul de fond care justifica falimentul (incetarea in fapt a platilor);
-masurile prealabile falimentului;
-categoriile de persoane care pot cere falimentul ;
-categoriile de persoane care sunt implicate in procedura falimentului;
-efectele falimentului asupra capacitatii de exercitiu a debitorului;
-efectele falimentului asupra drepturilor creditorilor cu privire la bunurile debitorului si
cu privire la actele juridice incheiate de debitor;
-efectele lichidarii;
-raspunderea membrilor din organele de conducere ale societatii falite pentru starea
de faliment;

2.Normele conflictuale privind contractele comerciale internationale


Forma contractelor e supusa legii formei actului juridic.
81

Conditiile de fond ale contractelor sunt guvernate:


-de legea autonomiei de vointa (lex voluntatis)
-in lipsa lui lex voluntatis legea va fi stabilita pe baza localizarii obiective a
contractului;

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a r i :
- care sunt legile aplicabile casatoriei, divortului, adoptiei?
- care este legea aplicabila falimentului?
- care este legea aplicabila contractului de vanzare-cumparare comerciala?

Unitatea de invatare 11 Partea special. Norme conflictuale n materia


dreptului muncii Procesul civil internaional. Competena jurisdicional
internaional a instanelor romne;
Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

normele conflictuale privind contractul individual de munc: determinarea legii aplicabile,


domeniul legii aplicabile

sediul materiei

determinarea competenei jurisdicionale internaionale a instanelor romne (competen de


drept comun, competen alternativ / facultativ, competen exclusiv, competen special)

alegerea jurisdiciei

litispendena i conexitatea internaional

82

NORMELE CONFLICTUALE APLICABILE IN MATERIA DR MUNCII


Dreptul muncii e o ramura complexa ce include aspecte de drept public dar si aspecte
de ordin privat. Din punctul de vedere al dreptului international privat ne intereseaza doar
aspectele ce tin de contractul individual de munca.
Legea aplicabila contractului de munca
Ca regula, contractul de munca va fi guvernat de legea convenita de parti (lex
voluntatis).
In cazul lipsei unei legi alese, art. 8 (2) din Regulamentul nr.593/2008 (dar si art. 102
din legea 105/1992) prevede ca, contractul individual de munca va fi supus legii statului pe
al carui teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca chiar daca e detasat
temporar in alt stat.
In situatia in care legea aplicabila nu poate fi determinata in modul aratat mai sus, se
va aplica legea tarii in care isi are sediul unitatea angajatoare.
Alin 4 al aceluiasi art. 8 face trimitere si la legea cu care contractul are legaturile cele
mai stranse, atunci cand din circumstantele de ansamblu ale cauzei ar rezulta ca legea
apartine unui alt sistem de drept decat cele deja aratate.
Din art. 8 rezulta ca legea aplicabila contractului de munca printr-o localizare obiectiva
difera in functie de locul in care angajatul isi indeplineste munca dupa distinctia din text:
-in cazul in care salariatul isi indeplineste munca in mod obisnuit pe teritoriul unui
singur stat se va aplica legea statului respectiv (legea locului de exercitare/ executare a
muncii- lex loci laboris);
-iar daaca salariatul isi indeplineste munca in mai multe state se aplica legea statului
pe al carui teritoriu se afla sediul intreprinderii angajatoare- lex societatis a angajatorului;
-si in ultima instanta, legea unui stat cu care contractul ar avea o legatura mai stransa.
Domeniul legii contractului de munca (contractul individual):
-efectele contractului individual de munca (drepturile si obligatiile partilor)
-felul muncii si modalitatile de realizare ;
-cuantumul si modalitatile de plata salariului;
-durata contractului;
83

-executarea contractului;
-suspendarea, modificarea contractului;
-raspunderea materiala a salariatilor;
-incetarea contractului;
-nulitatea contractului;

NORMELE DE PROCEDURA IN MATERIA DR INTERNAT PRIVAT


sau PROCESUL CIVIL INTERNATIONAL
Procesul civil international implica urmatoarele aspecte:
1. competenta jurisdictionala
2. legea aplicabila procedurii
3. condiia juridic a strinului ca parte n proces
4. recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si arbitrale straine in Romania

1.
1.1.

Competena jurisdicional a instanelor romne


Regulamentul nr.44/2001 privind competena, recunoaterea i executarea hotrrilor
n materie civil i comercial.
Regulamentul nr. 44/2001 nu se aplic n materie fiscal, vamal, administrativ,
precum nici n materia arbitrajului. n ceea ce privete competena, Regulamentul stabilete
o competen general i derogri de la aceasta, precum i anumite competene speciale n
domenii determinate.
84

A. Competena general: potrivit art. 2, persoanele domiciliate sau care i au


reedina, sediul sau fondul de comer pe teritoriul unui stat membru sunt acionate n justiie,
indiferent de naionalitatea lor, n faa instanelor statului membru n cauz. mpotriva unui
prt, indiferent de naionalitatea acestuia, se poate introduce o aciune pe teritoriul altui stat
dect statul n care i are domiciliul, reedina, sediul sau fondul de comer, n urmtoarele
situaii:
a)

n materie contractual, aciunea poate fi introdus n faa instanelor de

la locul executrii contractului. n funcie de natura contractului, se va face o distincie, dup


cum urmeaz: n cazul vnzrii de mrfuri, locul introducerii aciunii va fi acela unde a fost
sau ar fi trebuit s fie livrat marfa; n cazul contractelor de prestri servicii, aciunea poate fi
introdus la locul unde, n temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit s fie prestate
serviciile;
b)

n materia obligaiei de ntreinere, instana competent e cea de la

domiciliul sau reedina creditorului obligaiei de intreinere;


c)

n materie delictual i cvasidelictual, aciunea va fi introdus n faa

instanei unde s-a produs sau risc s se produc fapta prejudiciabil;


d)

n cazul unei aciuni civile n despgubiri sau n restituire, nscut n

temeiul svririi unei infraciuni, instana competent va fi cea sesizat cu privire la aciunea
penal, n msura n care, conform legislaiei interne, instana respectiv este competent i
n soluionarea laturii civile a procesului penal;
e)

n ceea ce privete litigiile rezultate din funcionarea sucursalelor,

ageniilor sau altor asemenea uniti, instana competent e cea de la locul unde se afl
sucursala, agenia sau unitatea respectiv;
f)

aciunile reale imobiliare vor fi introduse la locul siturii bunului imobil.

B. Competena special: n materia asigurrilor, a contractelor ncheiate de


consumatori i a contractelor de munc, Regulamentul 44 prevede o competen special.
a) astfel, n materia asigurrilor, dac asiguratorul este prt, competena aparine:

Fie instanei de la sediul asiguratorului-prt;

Fie instanei de la sediul reclamantului, atunci cnd reclamantul

este deintorul poliei de asigurare;

n cazul asigurrilor de rspundere civil i asigurrilor pentru

bunuri imobile, instana competent poate fi cea de la locul producerii prejudiciului sau de la
locul n care bunul imobil de afl;

n caz de rspundere civil, asiguratorul poate fi acionat n faa

instanei la care persoana vtmat a introdus aciunea mpotriva asiguratorului.


85

Dac asiguratorul este reclamant, instana competent este cea de la domiciliul sau
sediul prtului (asigurat).
b) n materia contractelor ncheiate de consumatori, n cazul n care consumatorul
este reclamant, acesta are libertatea de a alege ntre a sesiza instana de la domiciliul
prtului sau instana de la domiciliul reclamantului. Dac consumatorul este prt, instana
competent este cea de la domiciliul su.
c) n cazul contractului individual de munc, atunci cnd angajatorul este prt,
instana competent e cea de la sediul prtului (angajator), dar poate fi i instana de la
locul desfurrii obinuite a activitii potrivit contractului de munc. Dac angajatorul este
reclamant, instana competent e cea de la domiciliul prtului angajat.
C. Competena exclusiv: Regulamentul 44 prevede i cazuri de competen
exclusiv, n anumite domenii:
a) aciunile reale imobiliare sunt de competena exclusiv a instanelor de la locul
siturii imobilului;
b) litigiile privind societile comerciale sunt de competena exclusiv a instanei de la
sediul societii;
c) aciunile privind nscrierile n registrele publice sunt de competena exclusiv a
instanei statului pe teritoriul cruia se pstreaz registrul respectiv;
d) aciunile referitoare la drepturile de proprietate intelectual sunt de competena
instanelor de la locul nregistrrii drepturilor respective;
e) aciunile privind executarea hotrrilor sunt de competena exclusiv a instanei de
la locul unde urmeaz s se execute.
Prorogarea de competen
Conform art. 23 din Regulamentul 44, dac prile au convenit ca o instan dintr-un
stat membru urmeaz s aib competena n soluionarea unui litigiu ce a survenit sau
urmeaz s survin, acea instan este competent.
Convenia atributiv de competen se ncheie:
a) n scris ori verbal cu confirmare scris, sau
b) ntr-o form conform cu obiceiurile statornicite ntre pri, sau
c) n comerul internaional, ntr-o form conform cu uzana cu care prile sunt sau
ar trebui sa fie la curent i care, n cadrul acestui tip de comer, este cunoscut pe larg i
respectat cu regularitate de ctre prile la contractele de tipul pe care l implic domeniul
comercial respectiv.
86

Verificarea competenei de ctre instan


Dac o instan dintr-un stat membru este sesizat pe cale principal cu un litigiu
asupra cruia instana din alt stat membru este exclusiv competent, aceasta se declar, din
oficiu, necompetent.
Dac prtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru este acionat n justitie naintea
unei instane dintr-un alt stat membru i nu se nfieaz n faa acesteia, instana se
declar, din oficiu, necompetent n cazul n care competena sa nu rezult din dispoziiile
prezentului regulament.
Litispendena (a) i conexitatea (b)
a) n cazul n care cereri avnd acelai obiect i aceeai cauz sunt introduse ntre
aceleai pri naintea unor instane din state membre diferite, instana sesizat ulterior
suspend din oficiu aciunea pn n momentul n care se stabilete competena primei
instane sesizate.
Dac se stabilete competena primei instane sesizate, instana sesizat ulterior i
declin competena n favoarea acesteia.
b) Sunt considerate conexe acele aciuni care sunt att de strns legate ntre ele
nct este oportun instrumentarea i judecarea lor n acelai timp pentru a se evita riscul
pronunrii unor hotrri ireconciliabile n cazul judecrii separate a cauzelor.
n cazul n care aciuni conexe sunt pendinte inaintea unor instane din state membre
diferite, instana sesizat ulterior poate suspenda judecata. Dac aceste aciuni sunt
pendinte n prima instan, instana sesizat ulterior poate, la cererea uneia dintre pri, s-i
decline competena, dac prima instan sesizat are competena n aciunea n cauz i
dac legislaia intern permite conexarea acestor aciuni.
1.2. Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional
privat
Instanele judectoreti romne sunt competente s soluioneze procesele dintre o
parte romn i o parte strin sau numai dintre strini, persoane fizice sau persoane
juridice.
Din punct de vedere al competenei rationae personae, instanele judectoreti
romne sunt competente dac:

87

a) prtul sau unul dintre pri are domiciliul, reedina sau fondul de comer n
Romnia; dac prtul din strintate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la
instana domiciliului sau reedinei reclamantului din ar;
b) sediul prtului, persoan juridic, se afl n Romnia; n sensul prezentului
articol, persoana juridic strin este socotit cu sediul n Romnia i n cazul cnd are pe
teritoriul rii o filial, o sucursal, o agenie sau o reprezentan;
c) reclamantul din cererea de pensie de ntreinere are domiciliul n Romnia;
d) locul unde a luat natere sau trebuie executat, fie chiar n parte, o obligaie
izvort dintr-un contract, se afl n Romnia;
e) locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligaii extracontractuale sau
efectele sale se afl n Romnia;
f) staia feroviar sau rutier, precum i portul sau aeroportul de ncrcare sau
descrcare a pasagerilor sau mrfii transportate se afl n Romnia;
g) bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se afl n Romnia;
h) ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri rmase de la acesta se afl n Romnia;
i) imobilul la care se refer cererea se afl n Romnia.
Potrivit competenei rationae materiae, instanele romne sunt, de asemenea,
competente s judece:
a) procese dintre persoane cu domiciliul n strintate, referitoare la acte sau fapte
de stare civil nregistrate n Romnia, dac cel puin una dintre pri este cetean romn;
b) procese referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului, cetean romn cu
domiciliul n strintate;
c) declararea morii prezumate a unui cetean romn, chiar dac el se afla n
strintate la data cnd a intervenit dispariia. Pn la luarea unor msuri provizorii de ctre
instana romn, rmn valabile msurile provizorii luate de instana strin;
d) procese privitoare la ocrotirea n strintate a proprietii intelectuale a unei
persoane domiciliate n Romnia, cetean romn sau strin fr cetenie, dac prin
convenia prilor nu s-a stabilit o alt competen;
e) procese dintre strini, dac acetia au convenit expres astfel, iar raporturile
juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, n legtur cu bunuri sau interese ale
persoanelor din Romnia;
f)

procese referitoare la abordajul unor nave sau aeronave, precum i cele

referitoare la asistena sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri n marea liber ori
ntr-un loc sau spaiu nesupus suveranitii vreunui stat, dac: nava sau aeronava are
naionalitatea romn; locul de destinaie sau primul port sau aeroport, unde nava sau
88

aeronava a ajuns, se gsete pe teritoriul Romniei; nava sau aeronava a fost sechestrat n
Romnia; prtul are domiciliul sau reedina n Romnia;
g) falimentul sau orice alt procedur judiciar privind ncetarea plilor n cazul unei
societi comerciale strine cu sediul n Romnia;
h) orice alte procese prevzute de lege.
Legea nr. 105/1992 reglementeaza cazurile de competen exclusiv a instanelor
romne. Astfel, potrivit art. 151, instanele romne sunt exclusiv competente s judece
procesele privind raporturi de drept internaional privat referitoare la:
a) acte de stare civil ntocmite n Romnia i care se refer la persoane domiciliate
n Romnia, ceteni romni sau strini fr cetenie;
b) ncuviinarea adopiei, dac cel ce urmeaz a fi adoptat are domiciliul n Romnia
i este cetean romn sau strin fr cetenie;
c) tutela i curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate n Romnia, cetean
romn sau strin fr cetenie;
d) punerea sub interdicie a unei persoane care are domiciliul n Romnia;
e) desfacerea, anularea sau nulitatea cstoriei, precum i alte litigii dintre soi, cu
excepia celor privind imobile situate n strintate, dac, la data cererii, ambii soi
domiciliaz n Romnia, iar unul dintre ei este cetean romn sau strin fr cetenie;
f) motenirea lsat de o persoan care a avut ultimul domiciliu n Romnia;
g) imobile situate pe teritoriul Romniei;
h) executarea silit a unui titlu executoriu pe teritoriul Romniei.
Dac, potrivit Legii nr. 105/1992, instanele romne sunt competente i nu se poate
stabili care anume dintre ele este ndreptit s soluioneze procesul, cererea va fi
ndreptat, potrivit regulilor de competen material, la Judectoria sectorului 1 al
municipiului Bucureti sau la Tribunalul municipiului Bucureti.
Competena instanelor romne, stabilit conform dispozitiilor de mai sus, nu este
nlturat prin faptul c acelai proces sau un proces conex a fost dedus n faa unei instane
judectoreti strine.

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele intrebari :
- care este legea aplicabila contractului individual de munca?
- cum se determina competenta instantelor romane?
- ce este litispendenta internationala?
89

Unitatea de invatare 12 Procesul civil internaional (continuare)


Obiective:
Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s:

2.

determine legea aplicabila procedurii de judecat


inteleaga condiia juridic a strinului ca parte n procesul civil
descopere care sunt efectele hotrrilor judectoreti strine n Romnia (recunoaterea
hotrrilor judectoreti strine, ncuviinarea executrii hotrrilor judectoreti strine)

Legea aplicabil procedurii


Capacitatea procesual a fiecreia dintre prile n proces este crmuit de legea sa
naional, datorit faptului c aceast capacitate procesual este calificat ca fiind o
problem de stare, capacitate i relaii de familie, iar nu ca o problem de procedur.
n procesele privind raporturi de drept internaional privat instanele romne aplic
legea procedural romn, dac nu s-a dispus altfel n mod expres. Rezult c procedura
este guvernat de legea forului (lex fori).
90

Din punct de vedere probatoriu, mijloacele de prob pentru dovedirea unui act juridic
i puterea doveditoare a nscrisului care l constat, sunt cele prevzute de legea locului
ncheierii actului juridic sau de legea aleas de pri, dac ele aveau dreptul s o aleag.
Administrarea probelor ns, se face potrivit legii romne.
n ceea ce privete supralegalizarea, n acest domeniu exist reglementri att n
Convenia de la Haga din 1961 cu privire la suprimarea cerinei supralegalizrii actelor
oficiale strine, ct i n Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
internaional privat.
Sunt considerate acte oficiale, n sensul Conveniei de la Haga:
a) documentele care eman de la o autoritate sau de la un funcionar al unei
jurisdicii a statului, inclusiv cele care eman de la ministerul public, de la un grefier sau de la
un executor judectoresc;
b) documentele administrative;
c) actele notariale;
d) declaraiile oficiale, cum ar fi: cele privind meniuni de nregistrare, viza de
nvestire cu dat cert i legalizri de semntur, depuse pe un act sub semntur privat.
Fiecare stat contractant scutete de supralegalizare actele crora li se aplic aceast
convenie i care urmeaz s fie prezentate pe teritoriul su. Supralegalizarea are n vedere
numai formalitatea prin care agenii diplomatici sau consulari ai rii pe teritoriul creia actul
urmeaz s fie prezentat atest veridicitatea semnturii, calitatea n care a acionat
semnatarul actului sau, dup caz, identitatea sigiliului i a tampilei de pe acest act. Singura
formalitate care ar putea fi cerut pentru a atesta veridicitatea semnturii, calitatea n care a
acionat semnatarul actului sau, dup caz, identitatea sigiliului sau a tampilei de pe acest
act, este aplicarea apostilei eliberat de ctre autoritatea competent a statului din care
eman documentul.
Autoritile romne competente s aplice apostila sunt: curile de apel, pentru actele
oficiale prevzute la lit. a), c) i d), i prefecturile, pentru actele oficiale prevzute la lit. b).
Potrivit dispoziiilor Legii nr. 105/1992, actele oficiale ntocmite sau legalizate de ctre
o autoritate strin pot fi folosite n faa instanelor romne numai dac sunt supralegalizate,
pe cale administrativ ierarhic i n continuare de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale Romniei, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnturilor i sigiliului.
Supralegalizarea pe cale administrativ este supus procedurii stabilite de statul de origine
al actului, urmat de supralegalizarea efectuat fie de ctre misiunea diplomatic sau oficiul
consular romn din statul de origine, fie de ctre misiunea diplomatic sau oficiul consular al
statului de origine n Romnia i, n continuare, n ambele situaii, de ctre Ministerul
Afacerilor Externe.
91

Scutirea de supralegalizare este permis n temeiul legii, al unei nelegeri


internaionale la care este parte Romnia sau pe baz de reciprocitate.
Supralegalizarea actelor ntocmite sau legalizate de instanele romne se face, din
partea autoritilor romne, de ctre Ministerul Justiiei i Ministerul Afacerilor Externe, n
aceast ordine.
3.

Condiia juridic a strinului ca parte n proces


Potrivit Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
internaional privat, strinii, persoane fizice i persoane juridice au, n condiiile legii, n faa
instanelor romne, aceleai drepturi i aceleai obligaii procedurale ca i persoanele fizice
de cetenie romn i persoanele juridice romne. Cetenii strini beneficiaz n faa
instanelor romne, n procesele privind raporturile de drept internaional privat, de scutiri sau
reduceri de taxe i alte cheltuieli de procedur, precum i de asisten juridic gratuit, n
aceeai msur i n aceleai condiii ca i cetenii romni, sub condiia reciprocitii cu
statul de cetenie sau de domiciliu al solicitanilor.
Sub aceeai condiie a reciprocitii, reclamantul de cetenie strin nu poate fi
obligat s depun cauiune ori vreo alt garanie, pentru motivul c este strin sau c nu are
domiciliul ori sediul n Romnia.
Conform Conveniei privind notificarea i comunicarea n strintate a actelor judiciare
i extrajudiciare n materie civil sau comercial, adoptat la Haga la 15 noiembrie 1965, la
care Romnia a aderat prin Legea nr. 124/2003, actele juridice se pot comunica n
strintate astfel:
a) prin autoritatea central (Ministerul Justitiei). Actul juridic se transmite potrivit legii
statului solicitat, n limba acestuia, ctre autoritile centrale destinatare. Transmitere
urmeaz a fi probat printr-o dovad de comunicare;
b) prin agentul diplomatic sau consular romn din strintate;
c) prin pot (direct) cu condiia ca statul de destinaie s nu fi fcut rezerve n acest
sens.
Potrivit Acordului european asupra transmiterii cererilor de asisten judiciar, adoptat
la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, ratificat de Romnia prin Legea nr. 356/2005, orice
persoan avnd reedina obinuit pe teritoriul uneia dintre prile contractante, care
dorete s solicite asisten judiciar n materie civil, comercial sau administrativ pe
teritoriul unei alte pri contractante, poate prezenta cererea sa n statul reedinei sale
obinuite. Acest stat este obligat s transmit cererea celuilalt stat.
92

Fiecare parte contractant desemneaz una sau mai multe autoriti expeditoare care
s transmit direct cererile de asisten judiciar autoritii strine desemnate si o autoritate
central primitoare, nsrcinat s primeasc cereri de asisten judiciar provenind de la o
alt parte contractant i s le dea curs. Romnia a desemnat Ministerul Justiiei ca
autoritate central expeditoare i autoritate central primitoare.
4. Recunoaterea i executarea n Romnia a hotrrilor judectoreti pronunate
n strintate
4.1. Regulamentul nr. 44/2001 privind competena, recunoaterea i executarea
hotrrilor n materie civil i comercial.
A.

Recunoaterea
Pentru ca o hotrre judectoreasc strin s aib autoritate de lucru judecat pe
teritoriul Romniei, e necesar ca acea hotrre s fie recunoscut n Romnia.
Recunoaterea poate fi solicitat pe cale principal sau pe cale incidental.
Recunoaterea hotrrii judectoreti strine poate fi refuzat n cazul constatrii de
impedimente la recunoatere. Acestea pot fi de dou tipuri: impedimente de procedur
propriu-zis i de fond i impedimente de competen.
Reprezint impedimente propriu-zise i de fond:
a) recunoaterea este vdit contrar ordinii publice a statului membru solicitat;
b) s-a nclcat dreptul la aprare prin faptul c actul de sesizare a instanei sau un alt
act echivalent nu a fost comunicat sau notificat prtului care nu s-a nfiat n timp util i
ntr-o manier care s-i permit acestuia s-i pregteasc aprarea, dac prtul nu a
introdus o aciune mpotriva hotrrii atunci cnd a avut posibilitatea s o fac;
c) dac aceasta este ireconciliabil cu o hotrre pronunat ntr-un litigiu ntre
aceleai pri n statul membru solicitat;
d) hotrrea este ireconciliabil cu o hotrre pronunat anterior ntr-un alt stat
membru sau ntr-un stat ter ntre aceleai pari ntr-o cauz avnd acelai obiect i aceeai
cauz, cu condiia ca hotrrea pronunat anterior s ntruneasc condiiile necesare pentru
a fi recunoscut n statul membru solicitat.
Reprezint impedimente de competen:
a) nclcarea

competenei

exclusive

regulilor

competen

instanelor

statului

unde

se

cere

recunoaterea;
b) nclcarea

de

materia

asigurrilor,

proteciei

consumatorilor sau a contractelor de munc.


Hotrrea strin nu poate face n nicio situaie obiectul unei revizuiri pe fond.
93

B.

Executarea hotrrii judectoreti strine (fora executorie a hotrrii)


O hotrre pronunat ntr-un stat membru i care este executorie n statul n cauz
este pus n executare ntr-un alt stat membru atunci cnd, la cererea oricreia dintre parile
interesate, a fost declarat executorie n statul respectiv. Cererea se depune la instana sau
la autoritatea competent indicat de fiecare stat membru. Potrivit Legii nr. 191/2007,
cererile pentru ncuviinarea executrii silite pe teritoriul Romniei a hotrrilor n materie
civil i comercial, pronunate ntr-un alt stat membru al Uniunii Europene, n condiiile
prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competena tribunalului.
Partea care solicit ncuviinarea executrii unei hotrri trebuie s prezinte o copie a
hotrrii care s ntruneasc condiiile necesare n vederea stabilirii autenticitii acesteia.
Instana sau autoritatea competent din statul membru n care s-a pronunat hotrrea
elibereaz, la cererea oricreia dintre prile interesate, un certificat cuprinznd: instana
emitent, prile, caracterul definitiv i executoriu, semntura agentului care l intocmete,
etc.
Hotrrea pronunat de Tribunal n baza cererii de executare, poate fi atacat numai
cu recurs. Termenul de recurs este de o lun dac partea are domiciliul n statul de
executare i de 3 luni dac domiciliaz n alt stat membru. n judecarea recursului se
analizeaz impedimentele la ncuviinarea executrii, hotrrea strin neputnd fi revizuit
pe fond.
4.2. Legea nr. 105/1992 (art. 165-178)

A. Recunoaterea
Recunoaterea hotrrii strine este supus unor condiii pozitive i negative.
Condiii pozitive:
a) hotrrea este definitiv, potrivit legii statului unde a fost pronunat;
b) instana care a pronunat-o a avut, potrivit legii menionate, competena s judece
procesul;
c) exist reciprocitate n ceea ce privete efectele hotrrilor strine ntre Romnia i
statul instanei care a pronunat hotrrea;
d) dac hotrrea a fost pronunat n lipsa prii care a pierdut procesul, trebuie s
se constate, de asemenea, c i-a fost nmnat n timp util citaia pentru termenul de
dezbateri n fond, ct i actul de sesizare a instanei i c i s-a dat posibilitatea de a se apra
i de a exercita calea de atac mpotriva hotrrii.
94

Condiii negative:
a) hotrrea este rezultatul unei fraude comise n procedura urmat n strintate;
b) hotrrea ncalc ordinea public de drept internaional privat romn; constituie un
asemenea temei de refuz al recunoaterii nclcarea dispoziiilor art. 151 privitoare la
competena exclusiv a jurisdiciei romne;
c) procesul a fost soluionat ntre aceleai pri printr-o hotrre, chiar nedefinitiv, a
instanelor romne sau se afl n curs de judecare n faa acestora la data sesizrii instanei
strine.
Instana romn nu poate proceda la examinarea n fond a hotrrii strine i nici la
modificarea ei.
Cererea de recunoatere se rezolv pe cale principal de tribunalul judeean n
circumscripia cruia i are domiciliul sau sediul cel care a refuzat recunoaterea hotrrii
strine. Cererea de recunoatere poate fi, de asemenea, rezolvat pe cale incidental, de
ctre instana sesizat cu un proces avnd un alt obiect, n cadrul cruia se ridic excepia
puterii lucrului judecat, ntemeiat pe hotrrea strin.
Cererea de recunoatere a hotrrii strine se ntocmete potrivit cerinelor prevzute
de legea procedural romn i va fi nsoit de urmtoarele acte:
a) copia hotrrii strine;
b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
c) copia dovezii de nmnare a citaiei i actului de sesizare, comunicate prii care a fost
lips n instana strin sau orice alt act oficial care s ateste c citaia i actul de sesizare
au fost cunoscute, n timp util, de ctre partea mpotriva creia s-a dat hotrrea;
d) orice alt act, de natur s probeze, n completare, c hotrrea strin ndeplinete
celelalte condiii prevzute pentru recunoatere.
B. Executarea
Executarea hotrrii strine se ncuviineaz cu respectarea condiiilor prevzute la
recunoatere, ct i a celor ce urmeaz:
a) hotrrea este executorie potrivit legii instanei care a pronunat-o;
b) dreptul de a cere executarea silit nu este prescris potrivit legii romne.
Hotrrile strine, care nu sunt aduse la ndeplinire de bunvoie de ctre cei obligai a
le executa, pot fi puse n executare pe teritoriul Romniei, pe baza ncuviinrii date, la
cererea persoanei interesate, de ctre tribunalul judeean n circumscripia cruia urmeaz
s se efectueze executarea. Pe baza hotrrii definitive de ncuviinare a executrii se emite
titlul executoriu, n condiiile legii romne, menionndu-se n titlu i hotrrea de
ncuviinare.
95

Test de autoevaluare
Studenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele i n t r e b a i :
- cum se determina legea aplicabila procedurii de judecata?
- care este conditia juridica a strainului ca parte in proces?
- care sunt efectele hotararilor judecatoresti straine in romania?

96

S-ar putea să vă placă și