1

MEDICATIA ANTIALERGICA. ANTIHISTAMINICELE H1

Alergia
Alergia reprezinta o reactivitate modificata a unui organism, pornind de la cuvantul
(grecesc allos" care inseamna deviere de la starea originala, normala). Alergia consta in
diverse simptome provocate printr-un mecanism imunologic ca urmare a expunerii la un alergen
bine determinat, avand la baza reactia antigen-anticorp. Reactia alergica cuprinde deci un
ansamblu de fenomene datorate introducerii (sensibilizarii) si apoi reintroducerii antigenului.
Alergeni au fost denumiti antigenii care provoaca simptome alergice si care in contact cu un
organism stimuleaza productia de anticorpi dar si de celule sensibilizate, conferindu-le calitatea
de a fi imunogeni.
Anticorpii sunt substante care apar in organism ca urmare a sensibilizarii cu un antigen si cu
care reactioneaza electiv.
Putem aminti ca alergeni unele medicamente ca: acidul acetilsalicilic, procaina, penicilina,
sulfamide sau substante chimice ca: formaldehida, rasini, tiramina, nichel, cobalt,
etilendiamina.
In general se considera ca orice macromolecula organica poate fi antigenica, deci poate
produce sensibilizare.
Procesul de sensibilizare
Termenul de alergie se aplica la reactiile obtinute odata cu reintroducerea unui alergen la un
individ sensibilizat dinainte la acesta.
Daca un subiect normal se expune la contacte repetate cu un antigen, intr-o anumita doza
sensibilizanta, poate forma anticorpi, devenind astfel alergic, sensibilizat, avand o stare de
hipersensibilitate care duce la un raspuns imunitar exagerat.
O serie de factori influenteaza procesul de sensibilizare si anume:
- reactivitatea individuala - apare la persoane predispuse;
- calea de contact alergen-organism, mai susceptibila fiind pielea, apoi mucoasele aparatului
respirator, digestiv, calea injectabila;
- frecventa si intensitatea contactului alergen-organism

Reactia antigen-anticorp
Reactia antigen-anticorp are loc in situatia cand un organism sensibilizat (purtator de
anticorpi) vine din nou in contact cu antigenul, intr-o cantitate suficienta pentru a o declansa.
Aceasta reactie determina eliberarea de anticorpi, heparina, acetilcolina, proteaze, hidrolaze.
Se poate spune ca rolul antigenilor nu este numai de a produce anticorpi specifici dar si cel
de a activa sistemul inflamator al gazdei sau de a interveni in activarea complementului.
In marea lor majoritate alergenii sunt factori exteriori organismului, elemente din mediul

extern si sunt grupati dupa calea de patrundere astfel:

Pneumoalergeni (polen, fungi atmosferici, praf de casa, de origine animala, pasari, etc.);
Alergeni alimentari si digestivi (albusul de ou, lapte de vaca, capsuni, fragi, etc.);
Alergeni de insecte (veninuri de insecte);
Alergeni medicamentosi (antibiotice beta-lactamice, insulina, protamina, substante
radiologice de contrast, etc.);
Alergeni chimici (profesionali sau nu).
Tipuri de reactii alergice
Se descriu 4 tipuri de reactii alergice, care au la baza o stare de hipersensibilizare: tip I,
tip II, tip III, si tip IV. Cele 4 tipuri de sensibilizare pot fi foate diferite unul de altul, alte ori
mai multe tipuri pot fi intricate in acelasi sindrom sau proces.
- Tipul I, denumit si hipersensibilizare imediata este initiat de alergeni (sau antigen) fiind
dependent de IgE. Printre bolile recunoscute ca apartinand tipului I citam: socul anafilactic,
urticaria, rinita si conjunctivita alergica, astmul bronsic alergic, edemul
Quincke,dermitaatopica,pruritul.
- Tipul II - reactia citotoxica sau citolitica.
Tipul II de reactie citotoxica se intalneste in anemiile hemolitice (formarea
autoimuna sau dupa medicamente, agenti infectiosi care patrund in organism), in leucopenii,
purpura trombocitopenica. Tipul II se asociaza cu tipul III in nefrite, boala serului,
astmul bronsic, unele alergii medicamentoase. Tipul II se asociaza cu tipul IV in fenomenul
rejectiei de grefa, tiroidita.
- Tipul III de reactii alergice se intalneste in alergia medicamentoasa, alveolite, astm.
- Tipul IV - denumita si reactie de hipersensibilizare mediata celular sau intarziata
Acestui tip de reactie intarziata, ca forme clinice, ii apartin tuberculoza, fenomenul de
rejectie de grefa, dermatitele de contact.
TRATAMENTUL TULBURARILOR ALERGICE
Terapia antialergica are la baza cateva principii generale:
a. eliminarea alergenului pe cat posibil;
b. masuri de igiena ca: pastrarea curateniei pentru diminuarea acarienilor, a parului de
animale de casa, etc.
c. tratamentul antialergic specific sau imunoterapia specifica cu alergen, cunoscuta
initial ca desensibilizare specifica (hiposensibilizare);
d. tratamentul nespecific in bolile alergice vizeaza combaterea modificarilor
fiziopatologice prin mijloace care actioneaza patogenic sau simptomatic, reducand
astfel sau prevenind manifestarile clinice.
Tratamentul specific
Imunoterapia specifica (ITS) presupune identificarea alergenului si consta in

administrarea la bolnavul alergic in doze crescute a unui extract alergenic in scopul

obisnuirii (tolerarii) de catre organism a alergenului cauzator de boala.
Desensibilizarea specifica se face prin injectarea subcutanata a alergenului cu cresterea
lent progresiva a dozelor pana la obinerea unei doze de intretinere. Se mai pot administra
oral si sublingual, avand la baza stimularea antigenica a limfocitelor din sistemul imun local.
Initierea ITS se face de catre medicul specialist alergolog in colaborare cu un serviciu ATI,
fiind dotat cu trusa antisoc anafilactic (adrenalina, corticoizi injectabili, antihistaminice
injectabile, solutii perfuzabile, flacoane cu aerosoli de beta-2-adrenergice, aminofilina,
garou, etc.)
Manifestarile clinice care beneficiaza de ITS sunt cele respiratorii (rinita, astmul),
oculoconjunctivitele, urticaria, alergia la veninul de insecte. Se foloseste foate rar in
alergia medicamentoasa.
Tratamentul homeopatic poate reprezenta o alternativa la tratamentul obisnuit alergologic
sau o completare la acesta. Homeopatia ofera avantajul reducerii folosirii medicamentelor cu
risc (corticoterapie) cu o terapie mai blanda".
Homeopatia asigura o stricta individalizare a terapeuticii - obiectiv al homeopatiei prin
administrarea unor dilutii foate mari, deci cantitati infinitezimale de substanta.
Influentarea factorilor cauzali se face prin utilizarea unor dilutii homeopatice a alergenilor
responsabili sau banuiti de producerea sensibilizarii pacientului.
Tratamentul nespecific
Terapia nespecifica a bolilor alergice sau cu componenta alergica cuprinde o serie de grupe
de medicamente care influenteaza eliberarea si fixarea mediatorilor dintre care amintim:
a) antihistaminice
b) antiserotoninice
c) adrenalina (antagonist fiziologie al histaminei)
d) corticosteroizi
e) inhibitorii degranularii mastocitare
f) imunodepresive
g) psihotrope.
Utilizarea acestor clase de medicamente reprezinta o alternativa extrem de viabila,
avantajoasa prin efectele favorabile si extrem de constante in terapia antialergica.
Antagonist fiziologici ai histaminei si altor autacoizi
Antagonistii fiziologici ai histaminei si altor autacoizi se folosesc in tratamentul reactiilor
alergice de tip I. Adrenalina este indispensabila, salvatoare in socul anafilactic si pentru
combaterea crizelor de astm bronsic. Se administreaza s.c. 1 mg (o fiola de adrenalina l%o)
pentru adult .

Glucocorticoizi
Introducerea coticosteroizilor in practica medicala a reprezentat o revolutie in tratamentul
bolilor alergice.
Au dat rezultate favorabile in toate formele de astm in afara de astmul de efort. Se folosesc
in tratamentul nespecific corticoizi de sinteza (prednison, metilprednisolon, triamcinolon,
dexametazona, betametazona, parametazona) administrati pe cale generala (orala, injectabila)
si cei cu actiune prelungita - retard (metilprednisolon acetat, triamcinolon acetonid).
Tratamentul cu coticosteroizi are urmatoarele efecte:
antiinflamator, antilimfochinic; antialergic ; cresc sensibilitatea receptorilor beta la
bronhodilatatoarele beta adrenergice; inhiba actiunea bronhconstrictoare a
prostaglandinelor.
Din nefericire, o administrare prelungita, peste 20-30 zile, induce efecte secundare negative:
reduce rezistenta la infectii; efecte adverse digestive (hiperaciditate, ulcer) osteoporoza;
hipo- sau hipercorticism; accentueaza hipetensiunea arteriala; provoaca tulburari psihice sau le
decompenseaza pe cele existente; determina diabetul cortizonic sau decompenseaza diabetul
preexistent; produce leziuni oftalmice, induce coticodependenta .
Indicatiile indiscutabile ale coticoterapiei sunt:
- status astmaticus (starea de rau astmatic);
- socul anafilactic;
- edemul angioneurotic Quincke;
-dermatite alergice severe;
-reactii vasculare alergice acute;
-boli cu componenta imunologica (colagenoze)
Inhibitoarele degranularii mastocitelor
Blocarea eliberarii de histamina s-a realizat prin descoperirea efectului frenator
asupra degranularii mastocitului (continator de histamina si alti mediatori) a cromoglicatului
de sodiu. Are un efect preventiv in aparitia manifestarilor clinice din rinitele
sezoniere, astmul bronsic, conjunctivitele alergice.
Un alt produs antiastmatic si antianafilactic este ketotifenul; are actiune
antihistaminica. Se indica in rinitele sezoniere si astm.
Substante imunodepresive
Se folosesc pentru deprimarea procesului imun, inhiband proliferarea
limfocitara determinata de stimulul antigenic indeosebi in bolile autoimune, profilaxia
rejectului de grefa. De ex. ciclosporina, ciclofosfamida .

HISTAMINA SI ANTIHISTAMINICELE H1
- Histamina
Histamina este considerata unul din cei mai importanti mediatori ai alergiei si inflamatiei,
dar funcioneaza si ca un neurotransmitator.
Este o amina biogena 2-(4-imidazolil)-etilamina, prezenta intr-o varietate de tesuturi, de
aici provenind si denumirea de histamina, de la cuvantul grecesc histos pentru tesuturi. E o
molecula hidrofila, larg distribuita in regnul animal, veninuri, bacterii, plante (urzica).
Functiile histaminei endogene.
Proprietati fiziologice si patologice
Histamina este unul dintre mediatorii preformati care se elibereaza din mastocite ca
rezultat al interactiuni antigenilor cu anticorpii IgE de pe suprafata mastocitelor, jucand
astfel un rol central in hipersensibilitatea imediata si raspunsurile alergice.
Histamina intervine si in raspunsul inflamator acut, unde in tesutul inflamat, lezat,
produce vasodilatatie locala si extravazarea de plasma ce contine mediatori ai
inflamatiei acute , anticorpi si celule inflamatorii .
Efectele complexe ale histaminei sunt mediate de 3 subtipuri de receptori histaminici:
H1 H2, H3.
Fiecare categorie de receptori este stimulata prin agonisti specifici si inhibata
prin antagonisti.
Histamina poate actiona ca mesager intracelular, cu rol in stimularea proceselor de
crestere si reparare tisulara.
Activeaza terminatiile senzitive pentru prurit cand s-a eliberat in epiderma, iar in
derm evoca durere.
Majoritatea efectelor importante ale histaminei in bolile alergice sunt mediate prin receptorii
H1:
a)stimuleaza musculatura neteda, contracta bronhiile si musculatura intestinala;
b) creste permeabilitatea vasculara, ceea ce poate avea drept consecinta hipotensiunea si
socul. (Tab. IX.3)
La nivelul sistemului cardiovascular, histamina dilata vasele mici, scazand rezistenta
periferica si presiunea ateriala prin stimularea producerii locale de oxid nitric si
prostaciclina, care relaxeaza musculatura neteda vasculara.
Socul histaminic apare la doze mari de histamina sau cand este eliberata masiv in timpul
anafilaxiei sistemice, cauzand o progresiva si profunda scadere a presiunii arteriale, tahicardie,
bronhoconstrictie, tulburari gastro-intestinale. In aceste conditii bronhoconstrictia la cobai,
care sunt foarte sensibili duce la moarte.
Antihistaminice H1 (Antagonist de receptori H1)

Antagonistii H2 se utilizeaza in cadrul terapiei antiulceroase, iar antagonistii H3 nu sunt

inca disponibili pentru uz clinic.
Antihistaminicele H1, primele descoperite, se utilizeaza in unele alergii de tip I, avand
capacitatea de a impiedica efectele histaminei.
Clasificarea antihistaminicelor H1
Clasificarea antihistaminicelor H1 in functie de structura chimica:
- Etilendiamine : cloropiramina, antazolin;
- Etanolamine : clorfenoxamina, clemastina,
- Alchilamine : feniramina, clorfeniramina;
- Fenotiazine: prometazina, alimemazina, mequitazina;
- Piperazine: meclozin, cetirizin, levocetirizina;
- Alte structuri: astemizol, terfenadina, loratadina, azelastin, ebastin, fexofenadina,
desloratadina, ciproheptadina, ketotifen.
Farmacodinamie
Majoritatea antagonistilor H1 au actiuni farmacodinamice si aplicatii terapeutice similare
si efectele lor rezulta din blocarea competitiva, reversibila a receptorilor H1.
Antihistaminicele H1 au doua tipuri de efecte.
Efecte corelate cu blocada receptorilor H1
Contractia indusa de histamina pe muschi netezi bronhiolari sau la nivel gastrointestinal
poate fi complet blocata de antihistaminicele H1 in schimb efectul histaminei pe
sistemul cardiovascular este numai partial blocat, din cauza actiunii mediate si de receptorii
H2.
Antihistaminicele H1 ofera o protectie partiala in reactiile alergice de tip I,
impiedica permeabilizarea capilarelor si formarea edemului. Suprima pruritul.
Efecte necorelate cu blocada receptorilor H1
Antagonistii H1 mai vechi poseda efecte farmacologice care nu sunt cauzate de blocarea
actiunilor histaminei. Din cauza asemanarii lor structurale cu structura unor
medicamente (anticolinergice si anestezice locale), antihistaminicele H1 poseda urmatoarele
actiuni:
Actiuni anticolinergice - Cele mai comune efecte secundare anticolinergice
constau in uscaciunea gurii si mucoaselor nasului si gatului - un beneficiu in rinoreea
nonalergica, dar poate cauza si retentie urinara si tulburari de vedere.
Anestezie locala - Unii antagonisti H1 au efect anestezic local.
Sedarea - majoritatea antihistaminicelor din prima generatie au efect sedativ, ceea ce

face ca unele din ele: difenhidramina, prometazina sa fie utilizate pentru favorizarea
aparitiei somnului, fiind numite si antihistaminice de noapte. Ele potenteaza efectul
deprimant central al bauturilor alcoolice, tranchilizantelor. Deoarece chiar la doze
terapeutice pot produce oboseala, ameteala, incoordonare, incapacitate de concentrare,
somnolenta nu se recomanda in timpul zilei, la soferi, la cei ce manipuleaza masini.
Antagonistii H1 din generatia a 2-a (astemizol, terfenadina, loratadina, cetirizina) nu
traverseaza bariera hematoencefalica, fiind slab lipofile, nu sunt sedative, beneficiu d.p.d.v
terapeutic.
Actiunea antivomitiva - unii antagonisti H1 (difenhidramina, prometazina) previn raul
de miscare, dar sunt putin eficace curativ, intr-o situatie deja prezenta. Au si actiune
antivomitiva deoarece receptorii H1 sunt implicati in patogenia raului de miscare,
a vomei.
Farmacoterapie si farmacografie
Indicatii terapeutice ale antihistaminicelor H1
- Antihistaminicele H1 se utilizeaza pentru a preveni sau trata simptomele reactiilor
alergice din rinitele si conjunctivitele alergice din cadrul febrei de fan, polinozei, situatii
cand rinoreea, lacrimarea, pruritul ocular dispar si se atenueaza tusea si stranutul.
- In astmul bronsic au efecte benefice limitate si nu se recomanda ca terapie unica.
- In dermatozele alergice, indeosebi in uticaria acuta controleaza pruritul, fiind eficace in
dermatita atopica si de contact (desi coticosteroizii topici sunt mai valorosi). Mai sunt
indicate in intepaturi de insecte, la atingerea unor plante, in fenomenele histaminice
provocate de medicamentele histamino-eliberatoare.
- in prevenirea raului de miscare, medicamentele trebuie administrate cu 1 ora inainte de
a se produce.
Farmacotoxicologie
Efectele secundare mai frecvente intalnite dupa utilizarea terapeutica sunt urmatoarele:
Sedarea este efectul cu cea mai mare incidenta la antagonistii H1 de prima generatie,
dar care nu mai este prezent la cei din generatia a doua. Uneori acest efect este dorit,
alteori poate interfera nedorit activitatile zilnice ale pacientului.
Mai putin comune sunt excitatia si convulsiile la copii, hipotensiune posturala si reactii
alergice in special dupa aplicare topica. Alte efecte adverse asupra sistemului nervos rapotate
au fost: diskinezia cu spasme musculare faciale, ale limbii, gatului, activarea focarului
epileptogen, euforie, iritabilitate, tremor.
Supradozarea cu blocanti H1 mai noi, in special astemizol, terfenadina, poate induce
aritmii cardiac.
Perturbari gastro-intestinale: pierderea apetitului, greata, voma, diaree sau constipatie.
Posibile efecte cancerigene. Unii antagonisti H1 au fost suspectati a fi cancerigeni,
avand in vedere ca histamina poate reduce cresterea tumorala. Intr-un studiu
experimental soarecilor injectati cu celule de ibrosarcom sau melanom, li s-au dat doze

comparabile cu dozajul uman de astemizol, loratadina, cetirizina. Dupa 21 zile de

tratament cresterile tumorale cele mai mari au fost la astemizol, urmate de loratadina,
iar cetirizina nu a produs modificari. Totusi rezultatele obinute la rozatoare nu sunt
direct aplicabile la om.
Intoxicatia acuta cu antihistaminice H1, provoaca efecte excitante centrale, halucinatii,
incoordonare, convulsii, pupile dilatate, fixe, tahicardie sinusala, retenie urinara, uscaciunea
gurii, febra - simptome asemanatoare cu cele din intoxicatia cu atropina. Se poate termina cu
coma profunda, colaps cardio-respirator si moarte in 2-18 ore. Tratamentul este simptomatic si de
susinere.
Antihistaminice H1 din prima generatie
Au in majoritate efect sedativ, antialergic cu durata scuta de actiune. Exista putine
informatii de farmacocinetica clinca deoarece ele au fost introduse in terapie acum 40-50 ani
cand nu se cereau astfel de studii inainte de a fi promovat un medicament.
CLORFENIRAMINA
Este prototipul alchilaminelor, unui dintre cele mai potente antihistaminice, cu durata de aciune
de 4-6 ore. Are efect sedativ moderat ce persista a doua zi, dupa administrare in seara precedenta.
R.A.: sedare, somnolent, ameteli.
Clorfeniramina (Labormed,Romania) compr. 4 mg
CLEMASTINA
Are potenta mare, efect prelungit (8-12 ore), cu efecte sedative relativ reduse.
Anticolinergic, antivomitiv activ.
Se administreaza oral cate
1 mg de 2 ori/zi in: rinite alergice, uticarie, boala serului,
eczeme, edem Quincke, prurit, mai ales dupa administrarea injectabila poate produce ameteli,
hiposalivatie, somnolenta.
Cind. In primul trimestru de sarcina. Atentie la conducatorii auto; evitarea bauturilor alcoolice
si asocierea cu alte deprimante central.
Clemastin (Terapia, Romania) compr. 1 mg
Tavegyl (Novartis, Germania) compr. 1 mg
PROMETAZINA
Este un derivat de fenotiazina, ca si mequitazina, trimeprazina. Are actiune antihistaminica
de lunga durata (8-12 ore). Trece prin bariera hemato-encefalica sj prin placenta. Prezinta
efecte sedativ-hipnotice importante, anticolinergice, analgezice, anestezice locale.
Se administreaza in afectiunile alergice cate 1 drajeu a 25 mg seara la culcare, sau la

nevoie 2-3 / zi. Se poate folosi ca medicatie preanestezica in doza de 50 mg

intramuscular sau in insomnie, anxietate cate 25-30 mg p.o.
Pentru combaterea raului de miscare se administreaza 25 mg p.o. inaintea calatoriei si la
nevoie pe parcursul acesteia la intervale de 6-12 ore. Ca antivomitiv se poate da oral
sau intramuscular.
Indicatie: in rinite, alergice, urticarie,boala serului, eczema, manifestari pruriginoase. Pentru
actiunile central ca medicatie preanestezica, in voma, insomnia, anxietate.
R.A. frecvent sedare, somnolent, ameteli,stari confuzionale, uneori efecte paradoxale,
agitatie.
Romergan ( Terapia, Romania) compr.film.30 mh
Romergan ( Biofarm, Romania) sirop 5 mg/5ml
Antihistaminice H1 din a doua generatie
Aceste antihistaminice s-au dezvoltat in ultimii
15 ani si au avantajul ca sunt lipsite
de efecte sedative si anticolinergice. Au actiune rapida, de lunga durata, cel putin 24 ore,
deci se administreaza o data/zi.
CETIRIZINA
Fter. si Fgraf.:
Se recomanda 5-10 mg o data/zi, in prize unica, la culcare, in rinita alergica, uticarie
cronica idiopatica, intepaturi de tantari, astm moderat.
Alerid ( Terapia, Romania) compr. film. 10 mg
Zyrtec ( UCB , Germania) compr.film 10 mg
Levocetirizina ( DCI)
Xyzal (UCB, Germania) compr.film. 5 mg; pic.orale, sol 5mg/ml

LORATADINA
Fter. si Fgraf.:
Se administreaza 10 mg o data/zi in rinita sezoniera, alergica, dermatoze alergice.
Ftox.:
Loratadina nu are efect sedativ, nu potenteaza efectele alcoolului asupra performantelor
soferilor, nu afecteaza capacitatea unor piloti de a face fata unor teste sofisticate de simulare
a unui zbor (Avantaj!).
Studii clinice pe copii au evideniat ca este posibil ca boala alergica prin ea insasi sa
cauzeze o slabire a performantei si capacitatii de invatare la copii, efect ce poate fi
partial contracarat prin tratamentul cu loratadina si agravat cu difenhidramina.
Claritine ( Schering Plough, Belgia) compr.10mg; sirop 1 mg/ml

10

Flonidan ( Lek, Slovenia) compr. 10 mg

Symphoral (Gedeon Richter, Romania) compr. 10 mg
Desloratadina (DCI)
Antagonist histaminic H1, fara effect sedative, cu actiune de lunga durata indicat in rinite
alergice,urticarie cronica.
Aerius(Schering Plough, Belgia) compr. film 5mg; compr. orodispersabile 2.5mg, 5 mg;
sol. orala 0.5mg/ml