Invatarea Prin Joc
Invatarea Prin Joc
Invatarea Prin Joc
Referat
Cuvantul "joc", mostenit din latinescul "iocus"( gluma, sotie, distractie), a preluat in
limba romana si sensul substantivului latin "ludus" care desemna, deja in antichitate, o gama
vasta de manifestari populare, incepand cu scenele de amuzament din viata cotidiana si
terminand cu manifestari cu caracter sportiv, militar sau religios, ale unui oras, tinut sau imperiu.
Jocul are o putere imensa in viata copiilor. Exista o stransa interdependenta intre
evenimentele de la inceputurile invataturii copilului si succesele si insuccesele din viitoarea
activitate educationala.
Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si de operatiuni care urmaresc obiective de
pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a corpului. Elementul de joc imprima acestuia un
caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de
veselie si de bucurie, de destindere , ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a
oboselii.
Copiii prin nastere au tendinta de a invata si a descoperi, de a sti si de a cerceta. In joc
exista libertatea spiritului care permite copilului sa caute si sa descopere noi idei. Exista o
tendinta de implicare personala, de control si dirijare. Jocul este un mod natural care determina
copilul sa lucreze in grup.
Copiii, majoritatea timpului liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta
pentru copii o modalitate de a-si exprima propriile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii
despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator
si invata sa se orienteze in timp si spatiu. Putem spune ca jocul este"munca copilului".
O perioada mai lunga de joc pregateste copilul pentru intrarea cu succes intr-o lume din ce
in ce mai complexa de cuvinte si simboluri. Ca educatori ai copiilor mici, ar trebui sa imbogatim
cunostintele copilului cu materiale pe care el le poate folosi jucandu-se. Ar trebui sa folosim
toate ocaziile pentru a dirija atentia copilului spre obiectele si evenimentele naturale petrecute in
mediul sau, care pot stimula si satisface curriozitatea sa, timp in care se dezvolta increderea si
entuziasmul. In copilarie invatatura este naturala si spontana. Copilul invata pentru ca-i place o
activitate de cunoastere. Curiozitatea si gandirea care-l stimuleaza in joc sunt parte integranta din
placerea sa de a invata. Copilul invata prin cunoasterea lumii proprii. Prin joc copilul se
aventureaza in necunoscut. Incercand sa vada cat de inalt poate sa construiasca un turn din
cuburi, cate obiecte poate sa puna in scara inainte ca aceasta sa se dezechilibreze sau ce poate
modela din plastilina, el testeaza si materialul de joc, dar si pe sine.
Devenindu-i mai constient si mai familiar mediul sau inconjurator, el incepe sa cunoasca
lumea prin noi modalitati. Isi foloseste imaginatia pentru a umple golurile dintr-un obiect,
folosind obiecte simple, natural (pietre, bete, apa ) invatand astfel sa faca diferente bazate pe
experientele sale. Face comparatii, observa noi proprietati si invata sa le explice siesi si altora.
Analizeaza noile sale experiente si se bucura, impartasind si altora si discutand rezultatele sale.
Modul in care copilul reflecta si percepe lumea este diferit de al adultului. Cu cat copilul
este mai mic, cu atat modul sau de a gandi este mai diferit de al nostru. Crescand, el va dobandi
progresiv structurile mentale ale adultului. Pentru Piaget, gandirea copilului este un caz
particular al adaptarii biologice, existand patru factori esentiali in dezvoltarea lor. Primul este
maturizarea:copilul se naste dotat cu anumite capacitati, numite reflexe, care nu trebuie sa fie
antrenate si care vor disparea la cei mai multi, si cu anumite capacitati potentiale, care vor aparea
pe masura ce sistemul nervos se va maturiza. Numarul si varietatea ocaziilor pe care le are
copilul pentru a-si exersa capacitatile sunt cele care determina posibilitatea dezvoltarii sale
depline.
Al doilea factor este experienta fizica: aceasta inseamna ca pentru a se dezvolta
intelectual, copilul trebuie sa intre in contact fizic cu mediul inconjurator, cu obiectele, cu
locurile, cu persoanele, etc. Doar manipuland obiectele copilul invata sa descopere, sa distinga ce
este normal de ceea ce este neobisnuit si sa inteleaga care este consecinta actiunilor sale.
A treia regula este transmiterea culturala si sociala. Explorarea mediului inconjurator
nu-l invata pe copil sa vorbeasca, sa se joace, sa se spele, micile obiceiuri din viata de zi cu zi,
specifice fiecarei tari, respectiv fiecarei familii. Fiecare cultura a inventat propria sa muzica,
valorile sale, regulile de politete, un mediu social specific in care copilul este crescut si a carui
transmitere nu poate fi negijata.
Ultima regula este autoreglarea. Copiii se nasc cu o forta interioara care ii conduce in
directia unei adaptari intelectuale din ce in ce mai performante. Ei merg de la simplu la complex,
de la obiectul real la simbolul sau, de la concret la abstract. Conceptul de reglare expica modul
cum se petrece aceasta. Este vorba de un proces de echilibrare interna, care adapteaza in
permanenta cunostintele copilului astfel incat acesta sa integreze noile sale experiente. Primul
demers mental va consta in stabilirea unei legaturi intre un lucru nou si lucruri sau categorii deja
cunoscute, astfel incat sa le poata preciza sau sa le poata largi.
Jocul este definit de psihologul elvetian Piaget drept un "exercitiu functional" cu rol
de "extindere a mediului", o modalitate de transformare a realului , prin asimilare si de
acomodare la real, deci un mijloc de adaptare. In evolutia jocului, Piaget delimiteaza trei
mari categorii de joc: jocul exercitiu, jocul simbolic si jocul cu reguli. Jocurile de exercitii
domina la varstele mici, insa apar mai tarziu. Ele sunt asociate registrului senzoriomotor, cu rol
in dezvoltarea motricitatii si interiorizarea lumii reale si a registrului mintal, o subcategorie de
exercitii vizand exersarea gandirii (jocuri de cuvinte, comunicari verbale). Jocului simbolic
Piaget ii recunoaste o importanta deosebita pentru dezvoltarea limbajului si imaginatiei, dar mai
ales pentru asimilarea realitatii printr-un proces de reprezentare si semnificare de o maniera
proprie a lumii reale. Jocul cu reguli exercita o importanta functie de socializare progresiva a
copilului, prin interiorizarea unor norme de conduita de relationar, impuse de regulile jocului.
Jocul este o sursa de placere, deoarece el presupune eliberare de realitatea constrangatoare
auto si inter-cunoastere;
dezvoltarea creativitatii.
dezvoltarea empatiei.
motricitate;
BIBLIOGRAFIE: