0 Cuvant de Tudor Arghezi

Scriitor. Carte.
Cititor
Cuvnt
de Tudor Arghezi
Tudor Arghezi (1880-1967) este un poet, prozator i publicist romn, creator

al unui limbaj poetic nou, ce i-a pus amprenta asupra poeziei romne ti din acest
secol. Dintre volumele sale de poezie amintim: Cuvinte potrivite, Flori de
mucigai, Ritmuri, Stihuri, Copilrie etc.
Poezia Cuvnt deschide volumul Crticic de sear (1935), putnd fi
considerat o prefa poetic adresat cititorului, circumscris universului
crii, care la rndul lui cuprinde referine la instrumente muzicale, lumea micilor
vieuitoare i misterele lumii nconjurtoare, prezentate ntr-un limbaj simplu, cu
unele neologisme i avnd farmecul copilresc, fr vrst, al scrierilor nchinate
celor mici.
Din punct de vedere compoziional, poezia este alctuit din trei strofe,
inegale ca ntindere, cuprinznd 13 versuri, 5 versuri, respectiv 10 versuri,
ncheindu-se ntr-un monovers.
Poetul se refer, nc de la nceput, ntr-un registru simplu, aproape jucu ,
la lumea crii, la felul n care un copil ia pentru prima dat contact cu universul
ei fascinant: o carte mic, o crticic, o carte pentru buzunar.
Ci dintre noi n-am adorat micile cri de jucrie, care i ncntau serile,
la lumina veiozei, cu universul lor miraculos, minuscul, venit parc n
ntimpinarea ngerului somnului, purtndu-te pe aripile fanteziei n cele mai
ndeprtate, mai misterioase, mai exotice inuturi!... Fr ndoial, lumea
copilriei poart nscris n ea o anima, un suflet universal care te mi c
profund!... La acest univers, al copilriei, al esenelor, al aventurilor i emoiilor
lipsite de vrst face referire Arghezi n aceste versuri. Astfel, poetul creeaz din
slove ceea ce este mic, minuscul, miniatural, potrivit copilriei, iar nelesurile
nchipuie o lume a micilor vieuitoare, a furnicilor, special alese de poet pentru a
ilustra semnificaiile bogate, truditoare ale scrisului, nelepciunea scriitorului,
cumptarea i chibzuina lui, miestria cu care-i construiete universul de
semnificaii i simul de rspundere care-l ndeamn s creeze o oper rezistent,
durabil peste timp.
Poetul a dorit s umple celule, ceea ce este supus devenirii, degradrii i
morii, cu molecule, care furnizeaz o via venic, prospeime, tineree. Mai
departe, poetul alege corespondente din lumea instrumentelor muzicale i a
micilor vieuitoare pentru a ilustra universul crii: pe post de violoncel, poetul
alege un brotcel, pe-o foaie de trestie-ngust, o harp, instrument muzical cu
sonoriti blnde, gingae, muzicale, nchipuie o lcust, iar cimpoiul, care este
rotund i nfoiat, l nchipuie un scatiu, cu pieptul rotofei, colorat i vioi. Nu ne
este greu s recunoatem mici referiri la Eminescu, precum este lcusta, pe care o
ntlnim n poemul Clin (file din poveste), printre nunta i, n Nunta gzelor
(tabloul al treilea).
Este o lume a fanteziei, a imaginaiei, cea cu care se joac poetul,
nchipuind acest univers minuscul, pe care fiecare trebuie s-l completeze cu
propria sa imaginaie, cu propriile visuri.
Strofa a doua devine mai grav, poetul mrturisind c ar fi fost n stare s
strecoare pe un fir de a i printr-o ureche de ac, acea via extraordinar,
miraculoas, mrunt, subire i imposibil de atins pn n mna cititorului su, so fac tangibil, concret, vie, real.
Deja din aceast strof ptrundem n lumea misterioas a lumii
nconjurtoare, cu misterele ei imposibil de ptruns... O astfel de lume este lumea
crii, lumea operei literare adevrate, de valoare, o lume a misterelor, a realit ii,
care ni se refuz mereu cu misterul ei de neptruns. Poetul i dorete s aib
putina s adune n cartea sa tot ce face viaa miraculoas, extraordinar, de
neneles, pururi mister i adevr al creaiei: fragmente, frnturi din lucrurile i
fiinele nconjurtoare, din natur, din emoii, din sentimente, din senzaii, din
ceea ce este uman: o andr de curcubeie, niic scam de zare, ni ic
nevinovie, niic deprtare. Ce frumos spune poetul: niic deprtare!....
Deprtarea, cu misterul ei indescifrabil, e cea care prelungete emoia
ndrgostirii i probeaz trinicia, durabilitatea, misterul coninut n deprtare, n
ceea ce este inaccesibil, este dincolo sau trebuie cutat, apropiat, printr-o suit
de gesturi simbolice, de ritualuri i iniieri. Este o iniiere a scrisului, cea la care
face referire Arghezi, o estetic a urtului, relevat prin expresia drojdii de
rou, parfumul umbrei i cenua lui, toate adunate ntr-o crticic nou.
Oare ce vrea s spun poetul prin parfumul umbrei i cenua lui?... Sigur c
Arghezi face referire aici la ceva misterios, inaccesibil, necunoscut sau ascuns. i
nu este aa viaa?... mereu o enigm de ptruns, mereu ceva ascuns, umbra
persoanei dragi, care te urmrete, i ceea ce rmne n urma lui, cenua, avnd
ntiprite n ea, nc, urmele focului, ale arderii, ale incandescenei, i, poate,
promisiunea unui nou nceput.
La fel ca-n mistica oriental, poetul dorete s caute nimicul nepipit,
ceea ce nu poate fi atins, de unde deriv calitatea sa de nalt numinozitate,
sacralitate. Acest ceva tresare... nici nu tii de unde i cum...
i poetul ncheie, nostalgic: am rscolit pulberi de fum... un vers care
nchide n sine o ntreag poezie, chintesena desvririi i-a misterului actului
creaiei, deopotriv divin i uman.
Din punct de vedere al figurilor de stil remarcm n primul rnd
comparaia, apoi metafora, enumeraia, epitetul: Din slove am ales micile / i
din nelesuri furnicile, Mi-a trebuit un violoncel: / Am ales un brotcel, O
harp am ales o lcust, andr de curcubeie, niic scam de zare, drojdii
de rou, niic nevinovie, niic deprtare, nimicul nepipit, pulberi

de fum etc. ntreaga poezie se constituie dintr-o enumeraie, sau dintr-o suit de
enumeraii, alctuite la rndul lor din comparaii, metafore, mai puin epitete.
Rima poeziei este mperecheat, specific poeziei populare, din versuri
singulare, fr rim, iar ritmul este variat, predomin ritmul mesomacru, un ritm
rar, troheul, iambul, amfibrahul i peonul, iar msura versului este inegal, de la 8
silabe, la 16 silabe. Astfel, versul cel mai lung ar arta, din punct de vedere
prozodic, astfel: Mic-o-ra-ta, sub-i-a-ta i ne-pi-p-i-ta via- UU-/U UU_/U
UUUU-/ U-/U (peon3, peon3, mesomacru, amfibrah).
ntreaga poezie se constituie dintr-o metafor pentru a ilustra universul
magic, minunat al crii, dar mai ales pentru a sugera o ars mimesis, puterea ei
de a se asemna cu viaa, cu sinele creator i de a fi purttoare a unui mesaj
cathartic.

0 Cuvant de Tudor Arghezi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

0 Cuvant de Tudor Arghezi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

0 Cuvant de Tudor Arghezi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scriitor. Carte.

Tudor Arghezi (1880-1967) este un poet, prozator i publicist romn, creator

de rou, niic nevinovie, niic deprtare, nimicul nepipit, pulberi

S-ar putea să vă placă și