Cuvant de Tudor Arghezi

Cuvant de Tudor Arghezi
Aparatie. Tema
Poezia “Cuvant” a fost publicata in volumul “Caricica de seara in anul
1953, si reprezinta un univers plin de farmec ludic al lucrurilor mici,
accesibile copiilor. Poetul transforma realitatea inconjuratoare intr-un
adevarat miracol.
Textul poeziei se structureaza pe baza a trei dominante:
- relatia autor-cititor evidentiata prin adresarea directa catre cititor careia
poetului i se confeseaza, destainuindu-i intentiile de a crea o carte.
- lumea cartii: poezia este in esenta sens, viata, armonie de sunete si de
culor. Poetul se straduieste sa aleaga cuvintele cele mai potrivite, sa
exprime intraga intelepciune si bogatie de sensuri. Aparitia volumelor
incadrate liricii “boabei si a faramei” este o modaliatate de a de a rezolva
framantarile existentiale din celelalte creatii prin aplecarea asupra lumii
celor mici. Desi limbajul este accesibil copilararesc uneori semnificatiile
sunt foarte profunde. “Cuvant” este o arta poetica a creatorului acestei
lumi, scotand in evidenta conceptia despre misiunea artei sale intr-un
limbaj care il particularizeaza.
Semnificatia titlului
Cuvantul a fost adesea definit ca un vehicul al semnificatiilor. Creatorul il
pretuieste stiind ca esenta sa este Logosu, adica, cuvantul dintai, rostit de

Dumnezeu la facerea lumii, el reprezentand materialul de care se
foloseste poetul pentru a da nastere “ideilor manifestate in functie de
materie sensibila”, cum spune Titu Maiorescu.
Structura si semnificatii
Poezia se adreseaza direct cititorului, cu o familiaritate debordanta
continand cinci secvente lirice care definesc poezia.
Textul debuteaza cu verbul la perfectul simplu, “vrui” si cu invocarea
cititorului” care va primi “un dar” : ” o carte pentru buzunar”, “o carte
mica”, “o carticica”(exprimarea usor pleonastica accentueaza cu modestie
importanta formala a ei).
Intocmai ca Demiurgul Suprem, el construieste un intreg univers din
elementele naturii: “furnicile”, “molecule”, “brotacel”, “lacusta”, “un
scatiu”. Literele (numite cu iz arhaic, “slovete”) sunt mici ca si sensurile :
“celulele” lumii sale au, metaforic, “suflete de molecule”, violoncelul si
harpa sunt substituite de un “brotacel” si o “lacusta”, ca si “cimpoiul”,
care e un :scatiu”.
Finalul secventei “si nu mai stiu” este o voita pauza de gandire in vederea
gasirii unor elemente cu care sa populeze lumea imaginara,
A doua secventa lirica exprima o dorinta neimplinita “Farmece as fi voit
sa fac”, anume aceea de a materializa semnificatiile abstracte,
transformandu-le intr-un fir de ata prin care sa transmita direct cititorului

“subtiata si nepipaita viata”, pentru ca aceasta sa ia contact direct cu
existenta noului univers creat,
In a treia secventa, nereusindu-i “farmecele”, creatorul isi doreste sa
transmita macar partial imagini din lumea propriei imaginatii, numite
metaforic astfel : “cateva crampeie”, “o țandără de curcubee”, “nițică
scamă de zare”, “nițică nevinovatie, nițică departare”.
In a patra secventa “Carticica noua” ar fi trebuit sa contina “drojdii de
roua”, “parfumul umbrei”, “cenusa lui”, metafore care materializeaza
semnificatii abstracte. Ele ar putea semnifica un ciclu al vietii : nastere
(“roua”- derivat al apei, element primordial), existenta (existenta vietii
perceputa olfactiv), moarte (“cenusa”, finalul universului imaginat).
In secventa a cincea, poetul numeste creatia literara intr-un mod inedit,
anume “nimicul nepipait”, ceea ce denota latura inefabila a ei; el nu poate
fi aflat, dar “tresare/Nici nu stii de unde si cum”, este o hrana pentru
suflet, o inaltare spirituala. Pentru a-lmgasi creatorul a “rascolit pulberi de
fum”, l-a cautat in acelasi spatiu inefabil.
Concluzie : In legatura cu universul ludic creat de Arghezi, el insusi
afirma : M-a posedat intentia de a imprumuta vorbelor insusiri
materiale[…]. Toata viata am avut idealul sa fac o fabrica de jucarii si
lipsindu-mi instalatiile, m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin si mai gratuit
in lumea civilizata, cu materialul vagabond al cuvintelor date.

Cuvant de Tudor Arghezi - LUCIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuvant de Tudor Arghezi - LUCIA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuvant de Tudor Arghezi - LUCIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Poezia “Cuvant” a fost publicata in volumul “Caricica de seara in anul

1953, si reprezinta un univers plin de farmec ludic al lucrurilor mici,

accesibile copiilor. Poetul transforma realitatea inconjuratoare intr-un

Textul poeziei se structureaza pe baza a trei dominante:

- relatia autor-cititor evidentiata prin adresarea directa catre cititor careia

poetului i se confeseaza, destainuindu-i intentiile de a crea o carte.

- lumea cartii: poezia este in esenta sens, viata, armonie de sunete si de

culor. Poetul se straduieste sa aleaga cuvintele cele mai potrivite, sa

exprime intraga intelepciune si bogatie de sensuri. Aparitia volumelor

incadrate liricii “boabei si a faramei” este o modaliatate de a de a rezolva

framantarile existentiale din celelalte creatii prin aplecarea asupra lumii

celor mici. Desi limbajul este accesibil copilararesc uneori semnificatiile

sunt foarte profunde. “Cuvant” este o arta poetica a creatorului acestei

lumi, scotand in evidenta conceptia despre misiunea artei sale intr-un

limbaj care il particularizeaza.

Cuvantul a fost adesea definit ca un vehicul al semnificatiilor. Creatorul il

pretuieste stiind ca esenta sa este Logosu, adica, cuvantul dintai, rostit de

foloseste poetul pentru a da nastere “ideilor manifestate in functie de

materie sensibila”, cum spune Titu Maiorescu.

Poezia se adreseaza direct cititorului, cu o familiaritate debordanta

continand cinci secvente lirice care definesc poezia.

Textul debuteaza cu verbul la perfectul simplu, “vrui” si cu invocarea

cititorului” care va primi “un dar” : ” o carte pentru buzunar”, “o carte

mica”, “o carticica”(exprimarea usor pleonastica accentueaza cu modestie

importanta formala a ei).

Intocmai ca Demiurgul Suprem, el construieste un intreg univers din

elementele naturii: “furnicile”, “molecule”, “brotacel”, “lacusta”, “un

scatiu”. Literele (numite cu iz arhaic, “slovete”) sunt mici ca si sensurile :

“celulele” lumii sale au, metaforic, “suflete de molecule”, violoncelul si

harpa sunt substituite de un “brotacel” si o “lacusta”, ca si “cimpoiul”,

gasirii unor elemente cu care sa populeze lumea imaginara,

A doua secventa lirica exprima o dorinta neimplinita “Farmece as fi voit

sa fac”, anume aceea de a materializa semnificatiile abstracte,

transformandu-le intr-un fir de ata prin care sa transmita direct cititorului

existenta noului univers creat,

In a treia secventa, nereusindu-i “farmecele”, creatorul isi doreste sa

transmita macar partial imagini din lumea propriei imaginatii, numite

metaforic astfel : “cateva crampeie”, “o țandără de curcubee”, “nițică

scamă de zare”, “nițică nevinovatie, nițică departare”.

In a patra secventa “Carticica noua” ar fi trebuit sa contina “drojdii de

roua”, “parfumul umbrei”, “cenusa lui”, metafore care materializeaza

semnificatii abstracte. Ele ar putea semnifica un ciclu al vietii : nastere

(“roua”- derivat al apei, element primordial), existenta (existenta vietii

perceputa olfactiv), moarte (“cenusa”, finalul universului imaginat).

In secventa a cincea, poetul numeste creatia literara intr-un mod inedit,

anume “nimicul nepipait”, ceea ce denota latura inefabila a ei; el nu poate

fi aflat, dar “tresare/Nici nu stii de unde si cum”, este o hrana pentru

suflet, o inaltare spirituala. Pentru a-lmgasi creatorul a “rascolit pulberi de

fum”, l-a cautat in acelasi spatiu inefabil.

Concluzie : In legatura cu universul ludic creat de Arghezi, el insusi

afirma : M-a posedat intentia de a imprumuta vorbelor insusiri

materiale[…]. Toata viata am avut idealul sa fac o fabrica de jucarii si

in lumea civilizata, cu materialul vagabond al cuvintelor date.

S-ar putea să vă placă și