Proceduri - Practicanti

I.
CANTARIREA
Definitii
Cantarire operatie de stabilire a unei mase cu ajutorul unor echipamente etalonate si
verificate metrologic
Fidelitatea cantaririi diferenta tolerata intre rezultatele cantaririlor, obtinute prin
metoda folosita.
Fidelitatea cantaririi depinde de reproductibilitatea metodei si de erorile sistematice
introduse prin metoda respectiva.
Sensibilitate modificarea n rspunsul unui echipament mprit la modificarea
aferent stimulului sau mrimea deviaiei produse de o unitate de greutate.
5.1 Verificarea conditiilor de mediu

Balanta este un instrument de precizie, de aceea cantaririle trebuie sa se efectueze in
conditii de mediu controlate.
Pentru a se evita decalibrarea balantei sau obtinerea unor rezultate eronate, balantele
analitice se amplaseaza in incaperi fara fluctuatii extreme de temperatura, ferite de
vibratii, curenti de aer excesivi (un sistem de aer conditionat foarte puternic poate dauna)
si agenti chimici corozivi.
In incaperile unde sunt amplasate balantele, temperatura este mentinuta intre 20-25 C si
este monitorizata de doua ori pe zi, valorile fiind inregistrate intr-un Caiet de
monitorizare a temperaturii .
5.2 Pregatirea balantei

Pentru a asigura in permanenta reproductibilitatea rezultatelor balanta trebuie sa fie
perfect orizontala, pentru a compensa orice denivelare de pe amplasament.
Balanta se aseaza pe o suprafata perfect orizontala, verificand ca bula de aer sa fie
plasata in centrul cercului marcat.
Inainte de cantarire se verifica talerele balantei care trebuie sa fie curate.
5.3 Verificarea balantei

Balantele sunt verificate metrologic si etalonate, conform procedurii Echipamente si
trasabilitatea masurarii
Verificarile intermediare se fac zilnic, la inceputul activitatii, cu o greutate etalonata, iar
rezultatele sunt inscrise in Caietul de verificari intermediare al balantei
5.4 Executarea cantaririi
Cantarirea se efectueaza conform datelor din Manualul de operare si intretinere pentru
Balante tip AG si a IU-01.
La efectuarea cantaririi, executantul trebuie sa fie asezat pe scaun.
Nu se incarca balanta peste sarcina maxima.
Nu se aseaza pe talerele balantei obiecte calde sau reci.
Substantele volatile, higroscopice sau corozive se cantaresc numai in vase acoperite.
Substantele de cantarit se pun in fiole de cantarire, capsule de portelan, sticle de ceas, etc.
Asezarea obiectelor si a greutatilor pe talerele balantei, scoaterea lor de pe talere si in
general atingerea balantei se fac numai dupa blocarea in pozitia inchis.
Se va evita oscilatia talerului balantei, scop in care greutatea sau obiectul de cantarit se
vor aseza cat mai pe centrul talerului.
Pentru balanta electronica cantarirea simpla are loc in felul urmator: Dupa tarare se
deschide ecranul protector si se pune proba pe platan, dupa care se inchide ecranul. Se
asteapta pana cand simbolul circular al detectorului de stabilitate dispare, moment in care
rezultatul cantaririi este stabil si se poate citi valoarea corecta a masei probei.
Dupa terminarea efectuarii cantaririlor, se va verifica daca balanta este blocata, daca usile
sunt inchise si daca a fost adusa in pozitiza zero .
Dimensiunile vaselor in care se fac cantaririle nu trebuie sa fie prea mari. Vasele care
contin substantele de cantarit nu se manipuleaza cu mana, ci cu penseta sau cu clestele de
laborator.
Fiecare incercare sau grup de incercari legate intre ele vor fi executate la aceeasi balanta.
Rezultatele cantaririi se noteaza in Caietele de lucru.
II. SPALARE STICLARIE

5. DESCRIEREA ACTIVITATII
5.1 Utilizarea sticlariei de laborator

Sticlaria de laborator se utilizeaza numai pentru efectuarea incercarilor de laborator si
numai dupa verificarea starii de curatenie si a integritatii ei.
5.2 Spalarea sticlariei de laborator

Sticlaria de laborator folosita la determinarile bacteriologice este spalata, sterilizata si
pastrata conform Procedurii - Metode de incercare bacteriologie.
Spalarea sticlariei de laborator se efectueaza de catre personalul executant (laborant).
Vasele din sticla utilizate trebuie sa fie perfect curate. Ele se spala dupa fiecare
determinare.
Spalarea trebuie sa fie astfel executata, incat vasele sa nu se strice; vasele nu se freaca cu
nisip sau cu alte substante care produc zgarieturi si trebuie ferite de socuri termice si de
izbituri.
Daca nu se indica altfel in procedurile de incercare, pentru curatarea vaselor de sticla se
folosesc in general, solventi organici (alcool, eter ), solutii alcaline (soda calcinata), acizi
concentrati (acid sulfuric, acid clorhidric, acid azotic), solutii de detergent sau
amestecuri oxidante (amestec sulfocromic).
Procedeele chimice se utilizeaza fie pentru indepartarea unor precipitate aderente la sticla
si insolubile in apa, fie pentru inlaturarea substantelor organice insolubile in apa
(grasimi).
Se interzice spalarea cu detergenti a vaselor de laborator utilizate la determinarea
fosfatilor precum si spalarea cu amestec sulfocromic a vaselor utilizate la determinarea
cromului sau a sulfatilor.
Spalarea chimica se face de obicei cu ajutorul unui amestec de acid sulfuric cu bicromat
de sodium sau de potasiu (amestec sulfo-cromic sau amestec oxidant), evitandu-se
contactul cu pielea sau cu imbracamintea persoanei care lucreaza.
Amestecul cromic se prepara amestecind o solutie de bicromat 30 % cu acid sulfuric
concentrat ( = 1,84) in raportul 1:3 respectiv la 100 ml solutie bicromat se adauga
treptat 300 ml acid.
Amestecul oxidant folosit la spalare nu se arunca, putand fi folosit si pentru alte spalari,
pana cand culoarea se schimba sensibil trecand spre verde.
Daca mijloacele chimice nu sunt suficiente se folosesc metode mecanice. Peretii interiori
ai vasului se freaca cu o perie si detergenti, cu bucati de hartie de filtru si putina apa.
Vasele se spala cu apa multa si se clatesc cu apa distilata (facultativ cu alcool etilic).
Daca vasul este bine spalat, apa distilata se scurge fara a lasa picaturi pe peretii vasului.
Daca raman picaturi se repeta operatia de spalare.
5.3 Uscarea sticlariei

Uscarea vaselor nu este necesara daca acestea se clatesc de 2-3 ori cu solutia care
urmeaza sa fie utilizata.
Cand uscarea este necesara, vasul se usuca asezandu-l cu gura in jos pe un rastel de lemn
curat, pe o masa de uscare, in etuva, sau cu un curent de aer cald . In nici un caz vasele
nu vor fi sterse in interior deoarece raman scame sau vasele pot fi murdarite din nou prin
atingere cu mana. Este interzisa de asemenea uscarea la flacara.
5.4 Pastrarea sticlariei de laborator

Sticlaria spalata si uscata se pastreaza in dulapuri sau mese de lucru, ferite de socuri
termice sau/si mecanice.
III. PREPARARE REACTIVI

4.1 Definitii
Reactiv Substanta chimica folosita in analiza chimica si in cercetari
Solutii de reactiv Solutii utilizate la precipitarea, neutralizarea, complexarea sau
reducerea unora din componentii substantei de analizat, fie in vederea determinarii
acestora, fie in vederea indepartarii lor si a creerii conditiilor pentru determinarea altor
componenti
Solutii uzuale de reactivi Solutii a caror concentratie nu trebuie stabilita cu exactitate
Solutii de reactivi de concentratii exacte Solutii etalon sau solutii a caror concentratie
trebuie stabilita cu exactitate
Solutii etalon - Solutii care au o concentratie exacta, cunoscuta, folosita la determinari
comparative
Substante etalon - Substante standard sau substante de referinta, substante din care, prin
cantarire si dizolvare la un balon cotat de un anumit volum, se obtin solutii cu
concentratii exacte
Factor de corectie Numar care arata de cate ori o solutie de concentratie aproximativa
este mai concentrata sau mai diluata decit solutia de concentratie exacta
Substanta etalon pentru titrare (titrosubstanta) Substanta etalon utilizata pentru
titrare, care indeplineste urmatoarele conditii: compozitie chimica exacta, puritate
analitica, stabilitate in timp, atat in stare solida, cat si in solutie
Titrul unei solutii Masa in grame de substanta care corespunde unui mililitru de solutie
de reactiv titrant
5.1 Verificarea conditiilor de mediu

Reactivii sunt preparati in conditii de mediu controlate. Temperatura in incaperea in care
se desfasoara activitatea este mentinuta intre 20-25 C si monitorizata de minimum doua
ori pe zi. Valorile de temperatura citite sunt inregistrate intr-un caiet de monitotizare a
temperaturii.
5.2 Descriere etichete

Etichetele se completeaza si se aplica pe recipientii cu solutii uzuale de reactivi sau
solutii de reactivi de concentratii exacte. Eticheta se completeaza cu urmatoarele
informatii:
- denumire solutie de reactivi;
- concentratie;
- preparator;
- valabilitate;
- data prepararii.
5.3 Protectia personalului

Se respecta regulile de protectia muncii specificate in Normele proprii de sanatate si
securitate in munca ale laboratorului de analize chimice.
5.4 Identificarea solutiilor de reactivi

In functie de metoda de incercare, solutiile de reactivi se adauga fie in cantitati exacte, fie
in cantitati aproximative, de cele mai multe ori in exces.
In cazul in care se utilizeaza metode titrimetrice, solutia titranta se adauga cu biureta in
portiuni mici, pana la echivalenta. De aceea este necesara cunoasterea concentratiei
exacte a titrantului.
In cazul metodelor gravimetrice, reactantul de precipitare se adauga in exces. De aceea
este suficienta cunoasterea concentratiei aproximative a reactantului.
In baza metodelor de incercare care urmeaza a fi executate se identifica solutiile de
reactivi, tipul acestora (uzuale sau de concentratii exacte).
5.5 Pregatirea substantelor/materialelor necesare prepararii solutiilor de reactivi

In functie de solutiile de reactivi identificate, se pregatesc substantele si materialele
pentru prepararea acestora.
La prepararea solutiilor etalon utilizate la trasarea curbelor de etalonare spectrometrice,
se folosesc reactivi de puritate corespunzatoare, precizati in procedurile specifice de
laborator. Se pot utiliza atat substante etalon, cat si solutii etalon, insotite de certificate de
calitate.
5.6 Prepararea solutiilor de reactivi
5.6.1 Prepararea solutiilor uzuale de reactivi se efectueaza prin una din urmatoarele
metode:
1. Prin dizolvarea substantelor cantarite la o balanta tehnica intr-un volum de apa
masurat cu cilindrul gradat sau cu pipeta.
2. Prin diluarea solutilor concentrate, respectandu-se regula de dilutie, astfel:
- pentru concentratii procentuale:
Mi . Ci % = ( Mi + MH2O ) . Cf %, unde:
Mi masa initiala
Ci % - concentratia initiala
MH2O cantitatea de apa adaugata
Cf % - concentratia finala
- pentru concentratii molare si normale:
Vi . Ci % = ( Vi + VH2O ) . Cf %, unde:
Vi volumul solutiei concentrate
C i concentratia molara sau normala a solutiei
concentrate
VH2O volumul de apa adaugat
Cf - concentratia finala a solutiei
3. Prin amestecarea solutiilor de concentratii diferite, aplicandu-se legea
amestecului, astfel:
- pentru concentratii procentuale:
M1 . C1+ M2 . C2 = ( M1 + M2 ) . C, unde:
M1 , M2 -masele initiale
C1 , C2 -concentratiile initiale
C - concentratia finala
- pentru concentratii molare si normale:
V1 . C1+ V2 . C2 = ( V1 + V2 ) . C, unde:
V1 , V2 - volumele initiale
C1 , C2 -concentratiile initiale
C -concentratia finala
5.6.2 Prepararea solutiilor de reactivi de concentratie exacta se efectueaza prin una din
urmatoarele metode:
- prin cantarirea titrosubstantei, la balanta analitica si dizolvarea acesteia in balon cotat;
- prin cantarirea unei substante care nu este etalon: se prepara o solutie de concentratie
aproximativa, iar concentratia exacta a acestora se stabileste titrimetric, fie fata de o
titrosubstanta, fie fata de o solutie etalon;
- prin diluarea unei solutii concentrate, de concentratie exacta, astfel:
- se masoara cu pipeta volumul necesar de solutie concentrate
- se aduce la balon cotat
- se completeaza la semn cu apa distilata
- se calculeaza concentratia solutiei diluate cu formula:
Vi . Ci = Vf. Cf , unde:
Vi volumul solutiei concentrate
Ci concentratia solutiei concentrate
Vf volumul solutiei diluate
Cf concentratia solutiei diluate
5.7 Calcularea factorului de corectie/titrului in raport cu alta substanta
Factorul de corectie (F) se exprima prin raporturile:
F = Tr / Tt = nr / nt = mr / m t = Cr / Ct , unde:
Tr , nr ,mr ,Cr = titrul real, normalitatea reala, cantitatea de
substanta reala din 1000 cm3 solutie, concentratia procentuala reala
corespunzatoare solutiei de concentratie aproximativa.
Tt , nt , mt , Ct = titrul teoretic, normalitate teoretica,
cantitatea de substanta teoretica 1000 cm 3 solutie, concentratia
procentuala teoretica corespunzatoare de concentratie exacta.
Cu ajutorul factorului (F) se corecteaza in general volumele de solutie. Multiplicand
volumul de solutie intrebuintat la titrare cu factorul de corectie, se obtine volumul de
solutie de concentratie exacta (teoretica). Factorul de corectie a unei solutii se calculeaza
prin efectuarea mediei arirtmetice a trei probe individuale.
Pentru determinari in serie este frecvent utilixata exprimarea concentratiei prin titru cu
alta substanta, astfel:
MA = Vs . TAR , unde:
mA - masa de substanta A ( g )
Vs - volumul solutiei de reactive titrant R ( cm3 )
TAR titrul reactivului in raport cu substanta A
5.8 Notificari in caietele de lucru

Toate operatiunile privind pregatirea solutiilor de reactivi sunt notificate in Caietul de
preparare solutii, iar factorul de corectie al solutiilor este inscris in caietele de lucru.
5.9 Pastrarea solutiilor de reactivi

Se pastreaza pe mesele de lucru sau pe rafturi special amenajate, departe de caldura, in
conformitate cu prevederile normelor standardizate.
IV. VERIFICAREA IN LABORATOR A STICLARIEI CALIBRATE
5.1 Principiul metodei

Principiul metodei const n determinarea prin cntrire a volumelor dintr-un lichid cu
densitatea cunoscut i compararea cu marcajele de pe vasul testat. Cntarirea se
efectueaz la balanele analitice i tehnice etalonate si verificate metrologic.
5.2 Materiale i echipamente utilizate

5.2.1 Echipamente:
Nr. Denumire echipament
Crt.
1. Balanta electronica Mettler Toledo
AG 204
2. Balanta electronica KERN ABJ
220-4M
AG 204
AG 204
AG 204
XS 204
- Termohigrometru pentru domeniul 0-40C, pentru verificarea condiiilor de mediu.
5.2.2 Materiale de laborator
- pahare de laborator;
- ap distilat;
- sticlrie cotat (biurete, pipete gradate, pipete cu bul/cotate, baloane cotate) de diferite
capaciti.
5.3 Mod de lucru
5.3.1 Pregtirea verificrii
Se pregtesc vasele care urmeaz a fi verificate astfel nct s fie perfect curate i uscate,
conform IL-02.
Se asigur temperatura de 20 2C n ncperea de lucru i se urmrete ca vasele care
urmeaz a fi verificate, apa folosit i celelalte echipamente utilizate s aib aceast
temperatur.
La citirea volumelor de ap, la aducerea la semn a baloanelor cotate, pipetelor cotate i
gradate i a cilindrilor se vor respecta regulile de citire corect a volumelor, astfel:
- volumul de ap se va fixa n aa fel nct marginea inferioar a meniscului s fie
tangent la semn (respectiv gradaie);
- ochiul observatorului s fie pe orizontala tangent la menisc;
- golirea pipetelor se face prin curgere liber, innd vrful pipetei lipit de peretele
vasului n care se face golirea, fr a sufla lichidul rmas.
5.3.2 Efectuarea verificrii
Verificarea sticlriei calibrate se face o dat n fiecare an, pe categorii, astfel:
5.3.2.1 Verificarea biuretelor
- Se cntrete un vas de laborator (vas colector), cu fidelitate de 0,0001g.
- Se umple biureta cu ap pn la marcajul superior;
- Se golesc volume egale cu 1/5 din volumul biuretei n paharul colector;
- Se cntrete paharul colector dup fiecare adugare de ap din biuret;
- Se noteaz masa apei corespunztoare fiecruia din cele 5 volume scurse din biuret;
- Se umple din nou biureta pn la marcajul superior;
- Se golete o cantitate de 2/5 din volumul biuretei n vasul colector, apoi restul apei n
serii de cte 1/5 din volumul biuretei;
- Dup fiecare adugare de ap se cntrete paharul colector i se noteaz masa
corespunztoare volumului scurs din biuret;
- Se umple din nou biureta i se repet operaiile de mai sus cu deosebirea c primul
volum scurs din biuret este de 3/5, apoi de 4/5 i n final ntregul volum al biuretei.
5.3.2.2 Verificarea pipetelor gradate
La verificarea pipetelor gradate se procedeaz ca n cazul biuretelor.
5.3.2.3 Verificarea pipetelor cotate / cu bul
- Se cntrete paharul colector cu fidelitate de 0,0001g;
- Se umple pipeta pn la marcajul superior;
- Se golete pipeta prin cdere liber n paharul colector i se scurge i ultima pictur;
- Se cntrete i se noteaz masa apei scurse, corespunztoare volumului pipetei;
- Se repet msurarea de 5 ori.
5.3.2.4 Verificarea baloanelor cotate
- Se cntrete balonul cotat cu fidelitate de 0,0001g (volum max. 100 ml) i respectiv de
0,01g (baloane cu volum mai mare de 100 ml);
- Se umple cu ap i se aduce la semn;
- Se cntrete balonul
- Se noteaz masa determinat, corespunztoare volumului de lichid din balonul cotat;
Not:
Adugarea apei se face cu grij pentru a nu rmne pe gtul balonului.
5.3.2.5 Verificarea cilindrilor gradai
- Se cntrete cilindrul gol cu fidelitate de 0,0001 g;
- Se adaug volume de ap corespunztoare la 1/5 din volumul cilindrului;
- Dup fiecare adugare se cntrete cilindrul i se noteaz masa gsit;
Note:
1. Adugarea apei se face cu grij pentru a nu stropi pereii cilindrului.
2. Verificarea se face pentru cilindrii cu volum de max. 100 ml.
5.4 Calcul
Pentru stabilirea ncadrrii vaselor de laborator n parametrii de lucru admii se
procedeaz astfel:
- Se calculeaz volumele reale de lichid rezultate pentru fiecare cntrire, folosind
coreciile de
temperatur i presiune, astfel:
Corecii de temperatur se utilizeaz relaia
Vr = f x G
n care:
Vr- volumul real de lichid
f factor de corecie care introduce coreciile de densitate i de cntrire n aer la
temperatura i pesiunea de lucru (tabel nr. 1).
G masa aparent cntrit n aer.
Tabel nr. 1
Factorii de corecie pentru calibrarea volumetric a vaselor cu ap
(extras din Tabele chimice n practica analitic-F. Albert,
A. Iancu, V. Mrculeiu, Ed.tehnic, 1965)
Temperatura lichidului, C Factorul, f
15 1,00195
16 1,00210
17 1,00227
18 1,00245
19 1,00263
20 1,00283
21 1,00304
22 1,00326
23 1,00349
24 1,00373
25 1,00398
Not: Factorii f au fost calculai pentru cazul n care se folosesc greuti de alam
(= 8,4), la 760 mmHg i n atmosfer cu umiditate 50%, apa cntrit i vasul avnd
aceeai temperatur.
Corecii de presiune
S-a stabilit prin calcul c ntre 10 - 35C la fiecare variaie cu 10 mmHg a presiunii
corespunde o modificare a greutii apei, mai mic de 1000 ml, cu 14 mg, care se scade
din greutatea apei dac presiunea barometric este mai mare de 760 mmHg i se adaug,
dac presiunea este mai mic de 760 mmHg.
- Se consider volume reale volumele totale ale vasului obinute n urma determinrilor.
Se calculeaz media lor aritmetic.
- Se face diferena dintre volumul real obinut prin mediere i volumul teoretic marcat pe
vasul testat i se compar cu valorile din Tabelul nr. 2 sau eroarea de capacitate marcat
pe vas.
Tabel nr. 2
Limita erorilor de calibrare admise
(estras din Chimie analitic i analiz instrumental, E. Buliga, R. Unc,
Universitatea Timioara, 1995)
Nr. Tipul vasului Capacitate Erori maxime admise ( ml)
crt. de laborator (ml) clasa.A Clasa B
1. Pipete gradate 1 0,006 0,01
2 0,01 0,02
5 0,03 0,05
10 0,05 0,1
25 0,1 0,2
2. Pipete cotate 1 0,008 0,015
2 0,01 0,02
5 0,015 0,03
10 0,02 0,04
20 0,03 0,06
25 0,03 0,06
50 0,05 0,1
100 0,08 0,5
3. Biurete 25 0,03 0,05
50 0,05 0,1
4. Baloane cotate 25 0,04 0,08
50 0,06 0,12
100 0,10 0,20
200 0,15 0,30
250 0,15 0,30
500 0,25 0,50
1000 0,4 0,8
5. Cilindrii gradai 5 0,1
10 0,1
25 0,2
50 0,5
100 0,3
n cazul n care eroarea determinat practic este mai mare dect cea admis, vasul se
scoate din uz.
Toate cntririle, calculele i observaiile din timpul verificrii sunt pstrate n dosarul
Verificare sticlrie calibrat.
V. METODE SPECTROMETRICE DE ABSORBTIE MOLECULARA

1. SCOP
Prezenta procedura stabilete responsabilitatile si descrie activitatile privind efectuarea
ncercrilor pentru determinarea indicatorilor chimici de calitate ai apelor (potabila, de
suprafata, subterana si uzata) prin metoda spectrometrica de absorbie moleculara.
2.1. Determinarea coninutului de fosfor
2.2. Determinarea agenilor de suprafaa anionici
2.3. Determinarea coninutului de azotai
2.4. Determinarea coninutului de nitrii
2.5. Determinarea continutului de amoniu
2.6. Determinarea continutului de cianuri totale
2.7. Determinarea indicelui de fenol
2.8. Determinarea turbiditatii
3. DOCUMENTE DE REFERINTA
3.1. SR EN ISO /CEI Cerine generale pentru competenta laboratoarelor de ncercri si
17025:2005 etalonri
3.2. SR ISO 5667-10:1994 Calitatea apei. Prelevare. Partea 10: Ghid pentru prelevarea apelor
uzate
3.3. SR ISO 5667-5:1998 Calitatea apei. Prelevare. Partea 5: Ghid pentru prelevarea apei
potabile si a apei utilizate in industria alimentara si de bauturi
3.4.SR ISO 5667-6:1997 Calitatea apei. Prelevare. Partea 6: Ghid pentru prelevarea probelor din
riuri si cursuri de apa
3.5.SR ISO 5667-11:1997 Calitatea apei. Prelevare. Partea 11. Ghid general pentru prelevarea
probelor subterane
3.6. SR EN ISO 6878:2005 Calitatea apei. Determinarea coninutului de fosfor. Metoda
spectrometrica cu molibdat de amoniu
3.7. SE EN 903:2003 Calitatea apei. Determinarea agenilor de suprafaa anionici prin
masurarea indicelui de albastru de metilen MBAS
3.8. SR ISO 7890-2:2000 Calitatea apei. Determinarea coninutului de azotai. Partea 2: Metoda
spectrometrica cu 4-fluorfenol, dupa distilare
3.9. SR ISO 7890-1:1998 Calitatea apei. Determinarea coninutului de azotai. Partea 1: Metoda
spectrometrica cu 2,6-dimetilfenol
3.10. SR EN 26777:2002 Calitatea apei. Determinarea coninutului de nitrit. Metoda prin
spectrometrie de absorbie moleculara
3.11. SR ISO 7150-1:2001 Calitatea apei. Determinarea coninutului de amoniu. Metoda prin
3.12. SR ISO 6703-1:1998 Calitatea apei. Determinarea coninutului de cianuri totale. Metoda
prin spectrometrie de absorbie moleculara
3.13. SR ISO 6439 : 2001 Calitatea apei. Determinarea indicelui de fenol. Metoda prin
3.15. SR EN ISO 7027:2001 Calitatea apei . Determinarea turbiditatii
4. DEFINITII SI ABREVIERI
4.1 Definitii
Prelevare - aciune care consta in luarea unei pari de apa, considerata ca reprezentativa,
dintr-o masa de apa, in scopul determinrii unor caracteristici.
Proba - parte ideal reprezentativa, prelevata dintr-o masa definita de apa, in scopul
determinrii unor caracteristici.
Proba de analizat - o cota parte dintr-o proba care este supusa analizei.
Conservare proba - procedeu destinat sa minimalizeze eventualele modificri ale
caracteristicilor de determinat, in intervalul de timp care separa momentul prelevrii
probei de cel al analizei, realizat prin adugarea unor substane chimice si/sau prin
modificarea condiiilor fizice.
Reactiv pentru analiza (p.a.) - reactiv de puritate nalta folosit pentru analize curente.
Reactiv chimic pur(c.p.) - reactiv de mare puritate folosit in analize de mare precizie.
Turbiditate reducere a transparentei unui lichid cauzate de prezenta materiilor
nedizolvate.
5. NOTIUNI TEORETICE. GENERALITATI
5.1 NOTIUNI TEORETICE

Spectrofotometria de absorbie moleculara este o metoda de analiza fizico-chimica
care se bazeaz pe absorbia radiaiei luminoase de o anumita lungime de unda de ctre
moleculele unei substane.
Legea de baz a spectrofotometriei (legea Bouger Lambert Beer) prezint relaia dintre
absorbia unei radiaii a crei lungime de und corespunde unei absorbii maxime a
substanei respective (respectiv a compusului colorat rezultat n urma unei reacii chimice
specifice) i produsul dintre grosimea traiectului absorbant i concentraie.
A= lgI0/It = .l.c
unde: = coeficient molar de absorbie, exprimat n mol.-1.cm2
l = grosimea strat absorbant, n cm
c = concentraia n mol.l-1
A= absorbana
It = intensitatea radiaiei transmise
I0 = intensitatea radiaiei incidente
Msurarea absorbanei cu spectrofotometrul constituie un mijloc pentru determinarea
concentraiei substanei absorbante. Relaia dintre A i C fiind liniar, folosirea sa este
foarte comod pentru determinri.
Analiza cantitativ: La baza analizei cantitative st legea fundamental a absorbiei
Bouger Lambert Beer. Pentru analiza cantitativ se vor stabili condiiile determinrii n
aa fel nct s corespund unei sensibiliti maxime. Se va ine cont de alegerea
reactivului potrivit cnd la baza determinrii st o reacie chimic. Reactivul trebuie s
corespund cerinelor de sensibilitate a reaciei i de selectivitate. Se va stabili excesul de
reactiv pentru ca echilibrul s fie deplasat spre formarea total a compusului urmrit.
Folosirea unui anumit solvent e o etap important din mai multe puncte de vedere:
solventul poate fi chiar el un ligand n reaciile de complexare. Pot aprea echilibre
competitive ce deranjeaz determinarea.
Solventul poate avea i el absorban la lungimea de und aleas i atunci fie se
nlocuiete solventul cu altul, care nu are absorban, fie c se plaseaz n cuva de
referin acest solvent pentru compensarea absorbiei determinate de acesta.
Metoda curbelor de etalonare presupune trasarea unei curbe de etalonare Absorban -
Concentraie pentru probe de concentraie cunoscut, obinndu-se o dreapt care trece
prin origine, iar panta ei depinde de mrimea coeficientului molar de absorbie. Se
msoar absorbana probei de analizat, pregtit n acelai mod ca i probele etalon i,
prin intermediul curbei de etalonare, se determin concentraia probei.
5.2 GENERALITATI
5.2.1 Echipamente
Echipamentele utilizate pentru incercarile prin metode de absorbtie moleculara sunt
gestionate, verificate, manipulate, conform Procedurii generale Echipamente si
Trasabilitatea masurarii.
Principalele echipamente utilizate pentru incercarile prin metode de absorbtie moleculara sunt:
Crt.
1. Spectrofotometru UV-VIS
CINTRA 101
2. Spectrofotometru CE 4004 CECIL
SPECORD 210
CINTRA 5
SPECORD 210
6. Spectrofotometru CE 4004 CECIL
AG 204
220-4M
AG 204
AG 204
AG 204
XS 204
13. Turbidimetru HANNA LP 2000
5.2.2 Reactivi si sticlarie de laborator

In cursul analizelor se utilizeaza numai reactivi de calitate analitica recunoscuta si apa
distilata sau apa de puritate echivalenta. La prepararea reactivilor se respecta
instructiunea de lucru.
Sticlaria folosita la masurari volumetrice (baloane cotate, pipete gradate, pipete cotate,
cilindru gradat) este calibrata si/sau verificata.
La spalarea sticlariei se respecta instructiunea de lucru si recomandarile specificate in
standardul de referinta.
5.2.3 Prelevare probe
Prelevarea se face cu respectarea procedurii generale de laborator Esantionare/prelevare
si a recomandarilor specificate in standardul de referinta.
6. REGULI DE PROCEDURA PRIVIND MODUL DE LUCRU
6.1 Determinarea coninutului de fosfor. Metoda spectrometrica cu molibdat de

amoniu
6.1.1 Principiul metodei

Compuii organofosforici sunt transformai in ortofosfati prin mineralizare cu ajutorul
persulfatului.
In cazul prezentei in proba a unor cantitati mari de substante organice, cand este necesar
un tratament mai energic, se utilizeaza o mineralizare sulfo-nitrica.
Ionii de ortofosfati reacioneaz cu o soluie acida care conine ioni de molibdat si de
stibiu pentru formarea unui complex fosfomolibdenic de stibiu. Acest complex se reduce
cu acid ascorbic pentru formarea unui complex de molibden puternic colorat in albastru.
Urmeaz msurarea absorbantei la 880 nm a acestui complex pentru determinarea
concentraiei ortofosfatilor prezeni.
6.1.2 Domeniu de aplicare

Metoda se aplica la toate tipurile de apa, inclusiv apa de mare si apa curgtoare.
Coninutul de fosfor se poate determina fara diluie pentru probele a cror concentraie
este cuprinsa intre 0,005 mg/l si 0,8 mg/l.
6.1.3 Reactivi
6.1.3.1 Acid sulfuric, soluie, c(H2SO4)= 4,5 mol/l
Se introduc (500 5 ml) apa intr-un pahar de laborator de 2 litri. Se adaug, cu precauie,
sub agitare continua, (500 5) ml acid sulfuric 9 mol/l. Se omogenizeaz soluia si se
las sa se rceasc la temperatura mediului ambiant.
6.1.3.2 Acid ascorbic, soluie, = 100g/l
Se dizolva (10 0.5) g acid ascorbic (C6H8O6) in 100 ml 5 ml apa.
Nota: Aceasta soluie este stabila timp de 2 saptamani daca este pstrata in flacon de
sticla bruna la frigider si se poate utiliza att timp cat nu apare o colorare a soluiei
6.1.3.3 Molibdat acid
Se adaug (230 5) ml acid sulfuric 9 mol/l la (70 5) ml apa si se raceste. Se dizolva
(13 0,5) g heptamolibdat de amoniu tetrahidratat [(NH 4)6Mo7O2 .4H2O] in (100 5) ml
apa. Se adaug la soluia acida si se amesteca bine. Se dizolva (0,35 0,05) g tartrat de
potasiu si stibiu semihidratat [K(SbO)C4H4O6 . 1/2H2O] in (100 5) ml apa. Se adaug la
soluia de molibdat acid si se omogenizeaz.
Nota: Reactivul este stabil timp de 2 luni daca este pstrat in flacon de sticla bruna.
6.1.3.4 Peroxodisulfat de potasiu, soluie.
Se adaug (5 0,1) g peroxodisulfat de potasiu (K2S2O8) in (100 5) ml apa. Se agita
pentru dizolvare.
Nota: Soluia este stabila cel puin 2 saptamani daca soluia suprasaturata este
pstrata in flacon de sticla bruna la temperatura mediului ambiant,protejata de lumina
directa a soarelui.
6.1.3.5.1 Ortofosfat, soluie de baza , P = 50mg/l
Intr-un balon cotat de 1000 ml se dizolva (0,2197 0.0002) g dihidrogenofosfat de
potasiu uscat in prealabil la 105C pana la masa constanta, in aproximativ (800 10)
ml apa. Se adaug (10 0.5) ml acid sulfuric 4,5 mol/l si se aduce la semn cu apa.
Nota: Soluia este stabila timp de 3 luni daca este pstrata la 4 C, in flacon de sticla
bine nchis.
6.1.3.5.2 Ortofosfat, soluie etalon, P= 2 mg/l
Intr-un balon cotat de 500 ml se introduc cu pipeta (20 0,01) ml solutie de baza de
ortofosfat (6.1.3.5.1).
Se aduce la semn cu apa si se omogenizeaza. Solutia se prepara in ziua utilizarii.
Nota: 1 ml din aceasta solutie etalon contine 2 g fosfor.
6.1.3.6 Acid sulfuric, solutie c(H2SO4) = 9 mol/l.
Se introduc (500 5) ml apa intr-un pahar de laborator de 2 l. Se adaug, cu precauie
sub agitare continua, (500 5) ml acid sulfuric, =1.84 g/ml. Se omogenizeaza solutia si
se lasa sa se raceasca la temperatura mediului ambiant.
6.1.3.7 Hidroxid de sodiu, c(NaOH) = 2 moli/l
Se dizolva (80 1)g pastile de hidroxid de sodiu in apa, se raceste si se dilueaza cu apa la
1000 ml. Se pastreaza intr-un flacon de polietilena.
6.1.3.8 Acid sulfuric, (H2SO4) = 2 mol/l
Se introduc (300 3) ml apa intr-un pahar de laborator de 1 litru. Se adauga cu precautie,
sub agitare si racire continua, (110 2) ml acid sulfuric 9 mol/l (6.1.3.6). Se dilueaza cu
(500 2) ml apa si se omogenizeaza.
6.1.3.9 Reactiv de compensare a turbiditatii si culorii
Se amesteca in proportie de volum/volum, doua parti acid sulfuric c(H 2SO4)= 4,5 mol/l
(6.1.3.1) cu o parte acid ascorbic = 100g/l (6.1.3.2).
Nota: reactivul este stabil timp de mai multe saptamani daca este pastrat intr-un flacon de
sticla bruna la frigider.
6.1.3.10 Tiosulfat de sodiu pentahidrat, solutie =12g/l
Se dizolva (1,2 0,05) g tiosulfat de sodiu pentahidrat (Na 2S2O3 5 H2O) in (100 5) ml
apa. Se adauga (0,05 0,005) g carbonat de sodiu anhidru (Na2CO3) ca agent de
conservare.
Nota: reactivul este stabil cel putin 4 saptamani daca este pastrat intr-un flacon de sticla
bruna.
6.1.4 Aparatura si materiale

- Sticlrie de laborator:
nainte de utilizare toata sticlria se spal cu o soluie de acid clorhidric (1,12 mg/l) la o
temperatura de 40-50 C si se cltete bine cu apa.
Note: Nu se utilizeaz detergeni care conin fosfai!
Sticlria utilizata pentru faza de dezvoltare a culorii se spal cu soluie de NaOH
2mol/l.
Dup utilizare sticlria se spal conform indicaiei de mai sus si se pstreaz
nchisa pana la reutilizare, de preferat numai la determinri de fosfai.
- Hrtie indicatoare de pH
- Echipamente: echipamentele nr. crt. 1-12 din tabelul de la cap. 5.2.1.
6.1.5 Prelevare si pregatire probe

6.1.5.1 Prelevare probe
Probele de laborator se recolteaz in recipiente de polietilena, policlorura de vinil sau
sticla. Pentru concentraii sczute de fosfai se recomanda recipiente de sticla.
6.1.5.2 Pregtirea probei pentru analiza
Se adaug cate 0,1 ml acid sulfuric 4,5 mol/l (6.1.3.1) pentru fiecare 100 ml proba
nefiltrata; pH-ul trebuie sa fie de aproximativ 1; daca nu, se corecteaz cu soluie de
hidroxid de sodiu (6.1.3.7) sau acid sulfuric (6.1.3.8). Se pstreaz la rece si ntuneric
pana la efectuarea incercarii.
6.1.5.3 Interferente
6.1.5.3.1 Silicat Silicatul nu interfera pana la 5 mg/l siliciu. Totusi, concentratii mai
mari provoaca o crestere a absorbantei.
Dupa un timp de reactie de 30 min. au fost obtinute valorile din tabelul urmator:
Influenta ionilor silicat asupra rezultatelor analizelor
Concentratia in silicat, exprimata in Si Concentratia echivalenta in fosfor,
(mg/l) exprimata in P
(mg/l)
10 0,005
25 0,015
50 0,025
6.1.5.3.2 Arseniat Arseniatul produce o coloratie asemanatoare celei produse de
ortofosfat. Aceasta interferenta se poate elimina prin reducerea arseniatului la
arsenit cu tiosulfat de sodiu.
6.1.5.3.3 Hidrogen sulfurat Concentratiile in hidrogen sulfurat pana la 2 mg/l sulf
sunt tolerate. Concentratiile mai mari pot fi reduse la un nivel acceptabil prin trecerea
unui curent de azot gazos prin proba acidulata.
6.1.5.3.4 Fluorura Concentratii in fluorura pana la 70 mg/l sunt tolerate.
Concentratii mai mari de 200 mg/l inhiba total dezvoltarea culorii.
6.1.5.3.5 Metale de tranzitie
- Fierul influenteaza intensitatea culorii, dar pentru o concentratie de 10 mg/l fier
efectul nu atinge 5%. Crestera intensitatii culorii produsa de vanadiu este liniara si de
aproximativ 5% pentru o concentrati de 10 mg/l vanadiu.
- Cromul (III) si Cromul (IV) in concentratii de pana la 10 mg/l nu interfera, dar o
concentratie de aproximativ 50 mg/l crom mareste absorbanta cu aproximativ 5%.
- Cuprul in concentratie de 10 mg/l nu interfera.
6.1.5.3.6 Apa de mare Variatia salinitatii apei are o influenta neglijabila asupra
intensitatii culorii.
6.1.5.3.7 Azotati Daca, concentratia in azotati depaseste 3,29 mg/l poate avea loc o
decolorare. Un exces mic de acid sulfamic descompune eficient azotatii. 100 mg acid
sulfamic este suficient pentru tratarea unei concentratii in azotati de 32,9 mg/l.
6.1.6 Mod de lucru

6.1.6.1 Determinarea continutului de fosfor total dupa oxidare cu peroxodisulfat
6.1.6.1.1 Proba de analizat
Se introduc 40 ml proba de analizat pregtita conform 6.1.5.2 intr-o fiola de mineralizare.
Se adaug 4 ml soluie peroxodisulfat de potasiu (6.1.3.4) si se fierbe cu refluxare timp de
30 min. Se raceste, se cltete refrigerentul cu apa distilata si se transvazeaz intr-un
balon cotat de 100 ml, se aduce la semn apoi se omogenizeaz. Din balonul cotat de 100
ml se pipeteaza 10 ml intr-un balon cotat de 50 ml si se completeaz la aproximativ 40 ml
cu apa distilata. Se verifica si se ajusteaz daca este necesar pH-ul probei la o valoare
intre 3 si 10 folosind acid sulfuric (6.1.3.8) sau hidroxid de sodiu (6.1.3.7). Se adaug sub
agitare 1 ml acid ascorbic (6.1.3.2) si, dup 30 sec., 2 ml soluie de molibdat acid
(6.1.3.3). Se aduce la semn cu apa si se omogenizeaz. Se msoar absorbanta soluiei
intr-un interval de timp de 10-30 min., la lungimea de unda de 880 nm, utiliznd
spectrometrul UV-VIS corespunzator conform Tabelului de la cap. 5.2.1 si cuve de sticla
de 10 mm. In cuva de referina se utilizeaz apa.
In paralel cu proba se efectueaz o proba martor, utiliznd in locul probei; dup
mineralizare se aduce coninutul fiolei direct in balonul cotat de 50 ml unde se realizeaz
dezvoltarea culorii, urmnd acelai mod de lucru ca si la proba.
Cu valorile citite se calculeaz concentraia in fosfor total, utiliznd o curba de etalonare
construita in prealabil.
6.1.6.1.2 Etalonare
Se pipeteaza cu ajutorul unei pipete volumetrice corespunzatoare, volume de 1,0; 2,0;
3,0; 4,0; 5,0; 6,0; 7,0; 8,0; 9,0; 10,0 ml solutie etalon de ortofosfat (6.1.3.5.2) in fiole de
mineralizare. Se dilueaza cu apa la cca. (40 2) ml. Aceste solutii reprezinta concentratii
in ortofosfati = 0,04 mg/l la 0,4 mg/l in fosfor. Se adauga 4 ml solutie peroxodisulfat de
sodiu (6.1.3.4) si se fierbe moderat aprox. 30 min. Se raceste si se ajusteaza pH-ul intre 3
si 10 folosind acid sulfuric (6.1.3.8) sau hidroxid de sodiu (6.1.3.7). Se transfera in balon
cotat de 50 ml. Se adaug sub agitare 1 ml acid ascorbic (6.1.3.2) si, dup 30 sec., 2 ml
soluie de molibdat acid (6.1.3.3). Se aduce la semn cu apa si se omogenizeaz. Se
msoar absorbanta soluiei intr-un interval de timp de 10-30 min., la lungimea de unda
de 880 nm, utiliznd spectrometrul UV-VIS corespunzator conform Tabelului de la cap.
5.2.1 si cuve de sticla de 10 mm. In cuva de referina se utilizeaz apa.
Se traseaz curba de etalonare cu absorbanta (axa ordonatelor) in funcie de
concentraia in fosfor (axa absciselor). Relaia intre concentraie si absorbanta este
liniara.
6.1.7 Calcul si exprimarea rezultatelor

Concentraia in fosfor total, exprimata in mg/l, se calculeaz cu relaia:
( A A0 )Vmax
P =
fxVS
in care :
A este absorbanta probei de analizat
A0 este absorbanta probei martor
f este panta curbei de etalonare, in litru pe miligram (l/mg)
Vmax este volumul de referinta al probei de analizat (50ml)
VS este volumul probei de analizat, in mililitri
Rezultatele se exprima in mg/l P, cu trei cifre semnificative.
6.2 Determinarea agenilor de suprafaa anionici prin metoda spectrometrica cu

albastru de metilen
Formarea in mediu alcalin de sruri colorate, intre albastru de metilen si agenii de

suprafaa anionici. Extracia acestor sruri in cloroform si tratarea acida a
soluiei cloroformice. Eliminarea interferentelor prin extracia complexului
substana anionica-albastru de metilen din soluia alcalina si agitarea
extractului in prezenta de soluie acida de albastru de metilen. Separarea fazei
organice si msurarea spectrometrica a absorbantei la lungimea de unda a
maximului de absorbie, 650 nm. Evaluarea cu ajutorul unei curbe de etalonare.
6.2.2 Domeniul de aplicare

Metoda se aplica pentru determinarea concentraiilor mici de substane active fata de
albastru de metilen (MBAS) adic ageni de suprafaa anionici, prezeni in afluenii si
efluenii staiilor de tratare, a apei de suprafaa si apei potabile. Se determina in principal
substane active de suprafa anionice de tip sulfonai i sulfai. Domeniul acestei metode
este de (0,1...5,0) mg/l i limita de detecie este de circa 0,05 mg/l pentru soluia etalon de
agent de suprafa n apa distilat.
6.2.3 Reactivi
6.2.3.1 Clorur de sodiu (NaCl)
6.2.3.2 Acetat de etil (C4H8O2), prospt distilat.
Not: Acetatul de etil este inflamabil i toxic.
6.2.3.3 Cloroform (CHCl3).
Not: Cloroformul este suspectat de efecte cancerigene.
6.2.3.4 Etanol (C2H5OH) 95%.
6.2.3.5 Metanol (CH3OH).
Not: Metanolul trebuie s fie praspt distilat n scopul reducerii valorilor ridicate pentru
proba martor i trebuie pstrat n recipiente de sticl.
6.2.3.6 Acid sulfuric (H2SO4), 0,5 mol/l.
6.2.3.7 Hidroxid de sodiu (NaOH), 0,1 mol/l.
Se dizolv 4 g hidroxid de sodiu, pastile, n etanol i se dilueaz cu etanol la 1000 ml.
6.2.3.8 Albastru de metilen, soluie neutr.
Se dizolv 0,350 g albastru de metilen n ap i se dilueaz pn la 1000 ml. Prepararea
soluiei se face cu minim 24 h nainte de utilizare. Soluia este stabil dou sptmni.
6.2.3.9 Albastru de metilen, soluie acid.
Se dizolv 0,350 g albastru de metilen n 500 ml ap i se adaug 6,50 ml acid sulfuric
(= 1,84 g/ml). Dup omogenizare se dilueaz cu ap la 1000 ml. Se prepar soluia cu
minim 24 h nainte de utilizare.
6.2.3.10 Soluie tampon, ph 10.
Se dizolv 24 g hidrogenocarbonat de sodiu (NaHCO 3) i 27 g carbonat de sodiu anhidru
(Na2CO3) n ap i se dilueaz la 1000 ml cu ap.
6.2.3.11 Esterul metilic al acidului dodecil benzensulfonic (C19H32O3S), soluie etalon.
Se cntresc (400 ... 500) mg ester metilic al acidului dodecil benzensulfonic cu precizie
de 0,1 mg, ntr-un balon cu fund rotund, se adaug 50 ml soluie alcoolic de hidroxid
de sodiu i cteva granule pentru reglarea fierberii. Se fixeaz la balon refrigerentul cu
reflux i se fierbe 1h. Dup rcire, se spal refrigerentul i mbinrile de sticl cu circa 30
ml etanol i lichidul de splare se adaug la coninutul balonului. Se neutralizeaz soluia
cu acid sulfuric n prezen de soluie de fenolftalein, pn aceasta ncepe s se
decoloreze. Se transvazeaz soluia ntr-un balon cotat de 1000 ml, se dilueaz pn la un
semn cu ap i se omogenizeaz.
Soluia etalon este stabil 6 luni.
6.2.3.12 Fenolftaleina, soluie indicator.
Se dizolv 1,0 g fenolftalein n 50 ml etanol i se adaug sub agitare continu 50 ml ap.
Dac se formeaz un precipitat, se filtreaz.

- Sticlrie de laborator:
Toat sticlria trebuie splat meticulos cu ap i cu o soluie alcoolic de acid clorhidric
10% i apoi limpezit cu ap.
- Hrtie indicatoare de pH;

6.2.5.1 Prelevare
Probele nu trebuie prelevate din stratul de spum. Pentru prelevare i pstrare trebuie
utilizate recipiente de polietilena, policlorura de vinil sau sticla curate, splate n
prealabil cu metanol. Pentru conservare o perioad scurt este recomandabil rcirea
la 40C. Adugarea unui conservant trebuie luat n considerare dac proba se
pstreaz mai mult de 24 h. Saturarea cu cloroform favorizeaz conservarea pn la 8
zile.
Valori ale substantei active fata de albastrul de metilen, ce sunt fals mai mici, se pot
obtine in prezenta substantelor cationice cum sunt compusii de amoniu cuaternar si
proteine care formeaza complecsi cu agentii de suprafata anionici. De exemplu, daca
proba contine si agenti de suprafata anionici si cationici, cantitati egale din ei pot forma
complecsi stabili care nu vor reaction acu albastrul de metilen.
Valori ale substantei active fata de albastrul de metilen, ce sunt mai mari, pot fi cauzate
de substante, altele decat agentii de suprafata anionici, care formeaza cu albastrul de
metilen complecsi solubili in cloroform. Aceasta interferenta este inlaturata prin extractia
agentului de suprafata din proba in acetat de etil, acesta separindu-l de substante
netensioactive.
Teoretic, orice compus ce contine o singura grupa anionica puternica si o parte hidrofoba
poate forma complex extractibil asociat ionic cu cationul de albastru de metilen. Sulfatii
organici, sulfonatii, carboxilatii si anionii anorganici ca cianuri, azotati, tiocianati si
sulfuri pot fi activi fata de albastrul de metilen.
Constituentii comuni ai apelor uzate si efluentilor incluzand uree, amoniac si azotati,
formaldehida si clorura de mercur s-au dovedit a nu produce interferente. Totusi nu toate
interferentele pot fi eliminate, de aceea este mai corect de a califica produsele detectate
ca produse active de substante anionice sau substante active fata de albastrul de metilen
(MBAS).
6.2.6 Mod de lucru

6.2.6.1 Proba de analizat
ntr-o plnie de separare se transvazeaz un volum de prob de analizat. Pentru un
coninut mic de substan activ fa de albastru de metilen, se poate utiliza o prob de
analizat de pn la 100 ml; dac volumul probei de analizat este mai mic de 100 ml, se
dilueaz cu ap pn la 100 ml. Se adaug 5,0 ml soluie neutr albastru de metilen
(6.2.3.8), 10 ml soluie tampon (6.2.3.8) i 15 ml cloroform (6.2.3.3). Se agit uniform i
uor de dou ori pe secund timp de 1 minut, de preferin n plan orizontal.
Se las pentru separarea ct mai complet a fazelor i se leagn plnia pentru
desprinderea picturilor de pe pereii plniei.
Se las la decantat 2 minute apoi se scurge ct mai mult posibil faza cloroformic ntr-o a
doua plnie de separare care conine 110 ml ap i 5,0 ml soluie acid de albastru de
metilen (6.2.39). Se agit uniform, dar nu prea puternic timp de 1 minut. Se filtreaz faza
cloroformic printr-un filtru cu vat de bumbac sau umezit cu cloroform ntr-un balon
cotat de 50 ml.
Se repet extracia soluiei alcaline i acide utiliznd cte 10 ml cloroform pentru
extracie. Se separ faza cloroformic i se filtreaz, prin acelai filtru, n balonul cotat de
50 ml. Se dilueaz pn la semn cu cloroform i se omogenizeaz.
Pentru fiecare serie de probe, se execut o extracie complet pentru o prob martor de
100 ml ap.
Se msoar absorbana probelor i a probei martor cu spectrometrul UV-VIS
corespunzator conform Tabelului de la cap. 5.2.1 si cuve de sticla de 10 mm de cuar la
650 nm fa de cloroform. nainte de msurare, se agit coninutul balonului cotat, se
spal cuva de trei ori i apoi se umple celula. Se spal cuvele cu cloroform dup fiecare
citire.
Not: Absorbana probei martor nu trebuie s depeasc 0,02 pentru o lungime a
drumului optic de 10 mm, n caz contrar echipamentul i reactivii trebuie verificate cu
atenie pentru o eventual contaminare.
6.2.6.2 Trasare curb de etalonare
Se prepar o soluie etalon de lucru: se transvazeaz cu o pipet 25 ml soluie etalon de
agent de suprafa (6.2.3.11) ntr-un balon cotat de 500 ml, se aduce la semn cu ap i se
omogenizeaz.
Concentraia masic de substan activ fa de albastru de metilen, x, exprimat n
micrograme pe mililitru, pentru soluia etalon este dat de ecuaia:
x = m f1/V
n care :
m - masa, n miligrame, de substan activ de albastru de metilen utilizat
pentru
prepararea soluiei etalon
f1 - factorul de conversie pentru ester ca substan activ fa de albastru de
metilen
(f1=1,0233)
V - factorul de corecie al volumului ( V=20,00 ml)
Se introduc cu pipeta 0,0; 1,0; 2,0; 4,0; 6,0 i 8,0 ml soluie etalon ntr-o serie de plnii de
separare, se dilueaz cu ap la 100 ml i se continu dup cum se descrie la 6.2.6.1.
Se msoar absorbana fiecrei soluii, inclusiv proba zero, la lungimea de und 650 nm
n celule cu drumul optic de 10 mm i 50 mm.
Se traseaz curba de etalonare prin reprezentarea grafic a absorbanei, funcie de masa
agentului de suprafa, n micrograme, pentru celulele de 10 mm i 50 mm.
Se scade valoarea interpolat a probei martor din fiecare valoare a absorbanei.
Se verific curba de etalonare de una, dou ori pe lun sau de cte ori se utilizeaz
reactivi noi.
Dac etalonarea se face cu sarea de sodiu a acidului dodecan 1-sulfuric se utilizeaza
factorul de conversie 0,8276.
6.2.7 Calcul i exprimarea rezultatelor

Concentraia de agent de suprafa anionic Y, n prob, exprimat n micrograme pe
mililitri, calculat ca sare de sodiu a acidului dodecilbenzensulfonic, este dat de ecuaia:
Y = (A0 A1) f2/V0
n care:
A0 - absorbana probei
A1 - absorbana probei martor
f2 - factorul de etalonare, reprezennd masa de agent de suprafa
anionic, n
micrograme, care n condiiile date produce o absorban de 1,000.
Rezultatele se exprima in mg/l MBAS, cu trei cifre semnificative.
6.3 Determinarea coninutului de azotai
6.3.1 Metoda spectrometrica cu 4-fluorfenol, dupa distilare
6.3.1.1 Principiul metodei

Reactia azotatilor cu 4-fluorfenol in mediu acid pentru obtinerea 2-nitro-4-fluorfenol.
Recuperarea acestui compus din amestecul de reactie prin distilare cu vapori intr-o solutie
de hidroxid de sodiu. Masurarea spectrometrica a absorbantei distilatului la lungimea de
unda de 430 nm si citirea concentratiei de azotati din proba de analizat cu ajutorul unei
curbe de etalonare.
6.3.1.2 Domeniu de aplicare
Metoda se aplica pentru analiza apelor poluate si apelor saline.
Metoda se utilizeaza pentru o concentratie de azot din azotati de pana la N = 45 mg/l,
flosind o proba de analizat de 5 ml si o cuva cu drum optic de 10 mm. Aceasta limita se
poate modifica folosind volume si cuve diferite (a se vedea paragraful 6.3.8.).
6.3.1.3 Reactivi
6.3.1.3.1 Amestec de acid aminosulfuric
Se mojareaza (46 0,5) g sulfat de sodiu (Na2SO4) impreuna cu (1,5 0,1) g clorura de
sodiu (NaCl) si (2,5 0,1) g acid aminosulfonic (NH2SO3H). Se amesteca bine.
6.3.1.3.2 Acid sulfuric, solutie = 1,74 g/ml
Se introduc (250 5) ml apa intr-un pahar de sticla de 2 litri. Se adauga in apa cu atentie,
putin cate putin, (750 10) ml acid sulfuric = 1,84 g/ml, agitand si racind amestecul
continuu. Se raceste solutia la temperatura mediului ambiant. Acidul se pastreaza intr-un
recipient de sticla cu dop.
Nota: In timpul utilizarii acestei solutii acide, sunt indispensabile protectia oculara si
purtarea echipamentului de protectie. O astfel de solutie nu trebuie niciodata pipetata cu
gura.
6.3.1.3.3 Sulfat de staniu (IV), solutie de baza
Se introduc (70 2) ml apa intr-un pahar de sticla de 500 ml. Se adauga in apa cu atentie,
putin cate putin, (300 5) ml acid sulfuric = 1,84 g/ml, agitand si racind continuu.
Dupa racire pana la temperatura camerei se adauga (60 0,5) g sulfat de staniu (II)
(SnSO4) amestecand pana la dizolvare completa. Se adauga apoi, in cantitati mici si sub
agitare continua, (30 1) ml solutie peroxid de hidrogen 300 g/l. dupa ce toata cantitatea
de peroxid de hidrogen a fost adaugata, se incalzeste amestecul pana la punctul de
fierbere, pentru a se elimina excesul de peroxid de hidrogen. Solutia se raceste la
temperatura mediului ambiant. Se pastreaza intr-un recipient de sticla cu dop.
Nu se poate obtine o dizolvare completa, prezenta unei mici cantitati de sediment in acest
reactiv fiind tolerata. Nu este necesara filtrarea.
6.3.1.3.4 Sulfat de staniu (IV), solutie P
Intr-un cilindru gradat, se dilueaza (50 1) ml solutie de baza de sulfat de staniu (IV)
(6.3.1.3.3) la 1 litru, cu solutie de acid sulfuric (6.3.1.3.2).
6.3.1.3.5 Sulfat de staniu (IV), solutie Q
6.3.1.3.6 Sulfat de staniu (IV), solutie R
6.3.1.3.7 (4-Fluorfenol), solutie in 1,4-dioxaciclohexan, 112 g/l
Se dizolva (11,2 0,1) g 4-fluorfenol (FC6H4OH) in (100 2) ml 1,4-dioxaciclohexan
(C4H8O2) (lipsit de peroxizi). Solutia se pastreaza intr-un recipient de sticla cu dop.
Nota: 4-fluorfenolul este iritant. Se evita ca aceasta substanta sau solutiile care o contin
sa vina in contact cu pielea. 1,4-dioxaciclohexanul este foarte inflamabil, toxic prin
inhalare si poate forma peroxizi care explodeaza. Se evita inhalarea vaporilor.
6.3.1.3.8 Hidroxid de sodiu, solutie aproximativ 8 mol/l
Se dizolva (160 1) g hidroxid de sodiu i (500 5) ml apa. Se raceste la temperatura
camerei. Se pastreaza intr-un recipient de polietilena.
6.3.1.3.9 Azotat, solutie etalon de baza, N = 1000 mg/l
Se dizolva (7,218 0,001) g azotat de potasiu (KNO 3) (uscat in prealabil la temperatura
de 105 C, timp de 2 h) in aproximativ 750 ml apa, intr-un balon cotat de 1000 ml. Se
aduce la semn. Solutia se pastreaza intr-un recipient de sticla cu dop, timp de maximum 2
luni.
6.3.1.3.10 Azotat, solutie etalon, N = 100 mg/l
Se transfera, cu ajutorul unei pipete, 50 ml solutie etalon de baza (6.3.1.3.9) intr-un balon
cotat de 500 ml si se aduce la semn cu apa. Solutia se pastreaza intr-un recipient de sticla
cu dop, timp de maximum 1 luna.
6.3.1.3.11 Sulfit de sodiu, solutie 160 g/l
Se dizolva (40 0,5) g sulfit de sodiu (Na 2SO3) in (250 2) ml apa. Solutia se pastreaza
intr-un recipient de sticla cu dop.
6.3.1.3.12 Sulfit de sodiu, solutie alcalina
Se amesteca (250 2) ml solutie hidroxid de sodiu (6.3.1.3.8) si (125 2) ml solutie
sulfit de sodiu (6.3.1.3.11). se completeaza pana la 500 ml cu apa, intr-un cilindru.
Solutia se pastreaza intr-un recipient de polietilena.
6.3.1.4 Aparatura si materiale

- Sticlarie de laborator
- Echipamente: echipamentele nr. crt. 1-12 din tabelul de la cap. 5.2.1 si aparat de
distilare cu antrenare de vapori.
6.3.1.5 Prelevare si pregatire probe

6.3.1.5.1 Prelevare probe
Probele se preleveaz in recipiente de sticla sau polietilena si se analizeaz cat mai repede
dup prelevare.
6.3.1.5.2 Pregtirea probei pentru analiza
Daca proba de laborator conine materii in suspensie, este necesara decantarea sau
filtrarea prin hrtie de fibre de sticla, naintea analizarii probei.
6.3.1.5.3 Interferente
Posibilitatea de interferenta a clorurilor si a azotitilor se elimina prin adaugarea acidului
aminosulfonic si respectiv a sulfatului de staniu (IV). Unele substante, ca de exemplu
nitrofenolii, se pot antrena prin distilare, colorand astfel distilatul. Nici o alta interferenta
nu este cunoscuta.
6.3.1.6 Mod de lucru

Se pipeteaza 5 ml proba prelevata si pregatita conform paragrafului 6.3.5.
6.3.1.6.2 Verificare cu proba martor
Se efectueaza o verificare cu proba martor, in paralel cu determinarea, utilizand 5 ml apa
in locul probe de analizat.
6.3.1.6.3 Etalonare
6.3.1.6.3.1 Pregatirea seriilor de solutii etalon
Intr-o sereie de baloane cotate de 100 ml se introduc, cu o pipeta, 2 ml; 10 ml; 20 ml; 30
ml; 40 ml si 45 ml solutie etalon de azotat (6.3.1.3.10). Se aduc la semn cu apa. Aceste
solutii contin 2 mg; 10 mg; 20 mg; 30 mg; 40 mg i 45 mg azot din azotat la litru.
Solutiile se pastreaza in recipiente de sticla, timp de maximum o saptamana.
6.3.1.6.3.2 Dezvoltarea culorii
Intr-o serie de sase fiole conice uscate de 100 ml se introduc, cu ajutorul unei pipete, 5 ml
din fiecare solutie etalon. Se adauga, cu o pipeta (folosind para de aspirare) 1 ml acid
sulfuric (6.3.1.3.2). se adauga (1,0 0,1) g amestec de acid aminosulfonic (6.3.1.3.1) si
se agita fiola pana cand amestecul acid se dizolva. Se incalzeste fiola in baia de apa la o
temperatura cuprinsa intre 70 C si 80 C timp de (15 2 ) min.
Dupa ce fiola a fost scoasa din baia de apa, se adauga (40 1) ml solutie de sulfat de
staniu (IV) P, Q sau R (6.3.1.3.4, 6.3.1.3.5 sau 6.3.1.3.6) in functie de concentratia
corespunzatoare de clorura a probei, conform tabelului de mai jos. Se agita amestecul si
se raceste la temperatura camerei.
Concentratia in cloruri
Sulfat de staniu (IV)
mg/l
P (6.3.3.4.) Cl < 7000
Q (6.3.3.5.) 7000 Cl < 14000
R (6.3.3.6.) 14000 Cl < 28000
Se introduc cu o pipeta (folosind para de aspiratie), 2 ml solutie 4-fluorfenol (6.3.1.3.7) si

se agita energic fiola. Se lasa amestecul in repaus, timp de cel putin 1 h, apoi se transfera
cantitativ continutul fiolei in aparatul de distilare cu antrenare de vapori, utilizand doua
portii de 5 ml acid sulfuric (6.3.1.3.2), pentru a spala flaconul.
Nota: Daca fiola conica este prevazuta cu un dispozitiv pentru adaptarea directa la
aparatul de distilare, nu mai este necesara transferarea continutului fiolei.
Intr-un balon cotat de 10 ml se introduc (20 1) ml solutie alcalina de sulfit de sodiu
(6.3.1.3.12). Se introduce tubul de evacuare al condensorului aparatului de distilare sub
nivelul acestei solutii. Se permite patrunderea vaporilor in aparatul de distilare pana cand
volumul de lichid din balonul cotat in care se aduna distilatul este de aproximativ 90 ml.
Se opreste alimentarea cu vapori.
Se separa balonul care contine distilatul de tubul de evacuare si se spala partea exterioara
a tubului cu putina apa distilata, care se adauga in balonul cotat. Se aduce continutul
balonului la semn cu apa.
6.3.1.6.3.3 Masurari spectrometrice
Se agita energic balonul si se masoara absorbanta la lungimea de unda de 430 nm, intr-o
cuva cu drum optic de 10 mm, avand apa distilata in cuva de referinta.
6.3.1.6.3.4 Trasarea curbei de etalonare
Se scade absorbanta masurata pentru proba martor (6.3.1.6.2) din absorbantele masurate
pentru solutiile de etalonare si se traseaza o curba a absorbantei in functie de
concentratie, exprimata in miligrame la litru de azot din azotat. Aceasta curba trebuie sa
fie liniara si sa treaca prin origine.
6.3.1.6.3.5 Determinare
Se procedeaza conform 6.3.1.6.3.2 si 6.3.1.6.3.3 folosind o fiola conica de 100 ml si
proba de analizat (6.3.1.6.1) in locul solutiilor etalon.
6.3.1.7 Calcul i exprimarea rezultatelor

Absorbana, A0, datorat prezenei azotului din azotai n prob se calculeaza cu relatia:
A0 = A1 A2
n care:
A1 - absorbana probei de analizat
Concentraia de azot din azotat, N, exprimat n miligrame la litru, corespunztoare
valorii absorbanei A0 se afl din curba de etalonare.
Rezultatele se pot exprima in diferite moduri, conform tabelului de mai jos.
c (NO3-) NO3- N
mmol/l mg/l mg/l
c (NO3-) = 1 mmol/l 1 62 14,01
NO3- = 1 mg/l 0,0161 1 0,226
N = 1 mg/l 0,0714 4,427 1
6.3.1.8 Caz particular
Domeniul de aplicare al metodei se poate modifica folosind diferite volume de probe de
analizat si cuve spectrometrice de diferite drumuri optice, conform tabelului de mai jos.
Domeniu de aplicare
Volum de proba de analizat Drum optic
modificat
mg/l ml mm
N<2 10 40 ... 50
N < 120 2 10
In amandoua cazurile modul de lucru este acelasi ca cel descris la paragraful 6.3.1.6,
folosind volumul de proba si cuvele indicate in tabel. Etalonarea trebuie facuta utilizand
cel putin sase solutii de etalonare regulat repartizate pe domeniul de aplicare ales. Aceste
solutii de etalonare trebuie preparate pornind de la solutia etalon de azotat (6.3.1.3.10)
sau de la solutia etalon de baza de azotat (6.3.1.3.9), dupa caz.
6.3.2 Metoda spectrometrica cu 2,6 dimetilfenol
6.3.2.1 Principiul metodei

Prin reacia azotailor cu 2,6-dimetilfenol in prezenta acidului sulfuric si acidului fosforic
rezulta 4-nitro-2,6-dimetilfenol. Durata reaciei este de aproximativ 5 minute. Se
msoar absorbanta produsului de reacie la lungimea de unda de 324 nm si se citete pe
curba de etalonare concentraia de azot din azotai.
6.3.2.2 Domeniu de aplicare

Metoda se aplica pentru o analiza directa a apei potabile si a apei brute; intr-o proba se
poate determina o concentraie de azot din azotai de pana la 25mg/l.
6.3.2.3 Reactivi
6.3.2.3.1 Acid acetic glacial (CH3COOH) 1,05g/ml
6.3.2.3.2 (2,6-dimetilfenol), soluie 1,2g/l
Se dizolva 1,2g 0,1g de 2,6-dimetilfenol in 1000ml 10ml acid acetic glacial 1,05g/ml.
Nota: Soluia se pastreza in recipient de sticla si este stabila timp de o saptamana.
6.3.2.3.3 Amestec acid

Intr-un pahar de sticla de capacitate 2000 ml se amesteca cu atenie (500 5) ml acid
sulfuric (1,84 g/ml) cu 500ml 5ml acid ortofosforic (1,69g/ml).Se adaug apoi (0,040
0,005) g acid aminosulfonic (NH2SO3H) amestecnd pana la dizolvarea acestuia.
Nota: Solutia se pstreaz in recipient de sticla cu dop etan. Soluia este stabila in timp.
6.3.2.3.4 Azotat, soluie etalon de rezerva N = 1000 mg/l
Intr-un balon cotat de 1000 ml se dizolva (7,218 0,001) g azotat de potasiu KNO3
(uscat in prealabil la 105C timp de 2 ore) in 750ml apa. Se aduce la semn cu apa.
Nota: Se pstreaz in recipient de sticla maxim 2 luni.
6.3.2.3.5 Azotat, soluie etalon N = 100 mg/l
Intr-un balon cotat de 500 ml se pipeteaza 50 ml soluie etalon de rezerva. Se aduce la
semn cu apa.
Nota: Se pstreaz in recipient de sticla maxim o luna.
6.3.2.4 Aparatura si materiale

6.3.2.5 Prelevare si pregatire probe

6.3.2.5.1 Prelevare probe
Probele se preleveaz in recipiente de sticla sau polietilena si se analizeaz cat mai repede
dup prelevare.
6.3.2.5.2 Pregtirea probei pentru analiza
Daca proba de laborator conine materii in suspensie, este necesara decantarea sau
filtrarea prin hrtie de fibre de sticla, naintea prelevrii probei de analizat.
6.3.2.5.3 Interferente
Posibilitatea de interferenta a azotului din azotiti pana la o concentratie de N = 5 mg/l
este eliminata prin folosirea acidului aminosulfonic in reactivi.
Clorurile pot interfera semnificativ, acestea pot fi eliminate prin adaugarea sulfatului de
argint in proba si filtrare inainte de prelevarea probei de incercare.
6.3.2.6 Mod de lucru

Intr-un pahar conic de 100 ml se introduc 35 ml amestec acid (6.3.2.3.3) cu ajutorul unei
pipete, apoi 5 ml prob de analizat, 5 ml soluie de 2,6 dimetilfenol (6.3.2.3.2). Se
amestec cu atenie coninutul fiecrui pahar conic prin micri circulare i se las
amestecul n repaus timp de (10-60) minute. Se msoar absorbana fiecrei probe de
analizat la 324 nm ntr-o cuv cu drum optic de 10 mm, fa de apa din cuva de referin.
6.3.2.6.2 Etalonare
ntr-o serie de baloane cotate de 100 ml, se msoar cu pipeta 1ml, 5ml, 10ml, 15ml,
20ml i respectiv 25ml soluie etalon de azotat (6.3.2.3.5). Se completeaz volumul pn
la semn cu ap. Aceste soluii conin 1mg, 5mg, 10mg, 15mg, 20mg i respectiv 25mg
azot din azotat/litru. Aceste soluii se pstreaz n flacoane de sticl timp de maxim o
sptmn.
6.3.2.6.3 Dezvoltare culoare

ntr-o serie de ase pahare conice de 100 ml, uscate, se introduc 35 ml amestec acid cu
ajutorul unei pipete prevzute cu pomp de aspiraie. n fiecare pahar, se introduce cu o
pipet, 5 ml soluie etalon (6.3.2.3.5), apoi 5 ml soluie de 2,6 dimetilfenol (6.3.2.3.2).
Se amestec cu atenie coninutul fiecrui pahar conic prin micri circulare i se las
amestecul n repaus timp de (10-60) minute.
Se msoar absorbana fiecrei soluii etalon la 324 nm ntr-o cuv cu drum optic de 10
mm, fa de apa din cuva de referin.
6.3.2.6.4 Trasare curb de etalonare
Se scade absorbana citit pentru proba martor din absorbanele citite pentru soluiile
etalon i se traseaz curba absorbanelor n funcie de concentraie, exprimat n
miligrame azot din azotat la litru. Aceast curb trebuie s fie liniar i s treac prin
origine.
6.3.2.7 Calcul i exprimarea rezultatelor

Absorbana, A0, datorat prezenei azotului din azotai n prob este dat de ecuaia:
A0 = A1 A2
n care:
A1 - absorbana probei de analizat
Concentraia de azot din azotat, N, exprimat n miligrame la litru, corespunztoare
valorii absorbanei A0, se afl din curba de etalonare.
6.3.2.8 Caz particular

6.3.2.8.1 Generalitati
Pentru a evita riscul unei interferente a concentratiei de cloruri, se elimina clorurilor din
proba de analizat prin precipitare cu sulfat de argint.
Sulfatul de argint reactioneaza cu ionul clorura, conform ecuatiei:
Ag2SO4 + 2Cl = 2AgCl + SO42-
In consecinta, 312 mg sulfat de argint precipita 71 mg ion clorura.
Se filtreaza proba de analizat inainte de efectuarea determinarii.
6.3.2.8.2 Reactivi si materiale
6.3.2.8.2.1 Sulfat de argint, solutie 4,4 g/l
Se dizolva (4,40 0,02) g sulfat de argint (Ag 2SO4) in aproximativ 950 ml apa si se
dilueaza la un litru intr-un cilindru gradat. Se conserva solutia intr-un recipient brun, caz
in care aceasta este stabila in timp.
6.3.2.8.2.2 Hartie de filtru fara cenusa pentru filtrare lenta.
6.3.2.8.3 Mod de lucru
Se determina in prealabil concentratia de cloruri, Cl a probei de analizat, exprimata in
miligrame la litru.
Se pipeteaza un volum de 25 ml proba intr-un pahar de 50 ml uscat. Se adauga cu biureta
0,05 Cl ml din solutia de sulfat de argint (6.3.2.8.2.1), in care Cl este concentratia de
cloruri determinata anterior. Se noteaza volumul de sulfat de argint adaugat.
Se amesteca prin miscari circulare continutul paharului, apoi se filtreaza prin hartie de
filtru (6.3.2.8.2.2). se culege filtratul intr-un pahar uscat de 50 ml.
Se aplica modul de lucru de la capitolul 6.3.2.6, utilizand 5 ml din acest filtrat ca proba
de analizat.
6.3.2.8.2 Exprimare rezultate
Se procedeaza conform 6.3.2.7. Concentratia azotatilor, N exprimata in miligrame la
litru, a probei luata in lucru este data de ecuatia:
(25 V )
N = N x
25
in care
N concentratia azotatilor, exprimata in miligrame la litru, obtinuta din
curba de
etalonare;
V volumul solutiei de sulfat de argint (6.3.2.8.2.1) adaugat, in
mililitri.
Rezultatele se exprima in mg/l N-NO2- sau NO2- , cu trei cifre semnificative.
6.4. Determinarea coninutului de nitrii

Reacia ionilor de nitrii prezeni n prob, la pH 1,9 cu reactivul 4 amino benzen
sulfonamid, n prezena acidului ortofosforic pentru a forma o sare de diazoniu, ce
formeaz un complex de culoare roie cu N (1-naftil) etilen diamin diclorhidrat. Se
msoar absorbana la 540 nm.

Metoda se aplica in LIAP Palas, LIAU Constanta Sud si LIAU Mangalia pentru apele de
suprafata, subterane si apele uzate.
Metoda este aplicabil n determinarea concentraiilor de nitrii pn la N = 0,25 mg/l,
utiliznd un volum de prob de maxim 40ml.
6.4.3 Reactivi
6.4.3.1 Acid ortofosforic, soluie de 15 mol/l ( = 1,70 g/ml)
6.4.3.2 Acid ortofosforic, soluie de aproximativ 1,5 mol/l.
Cu ajutorul unei pipete se adaug 25 ml acid ortofosforic n (15025) ml ap. Se
omogenizeaz i se rcete la temperatura camerei. Se transfer soluia ntr-un balon cotat
de 250 ml completndu-se volumul cu ap.
Soluia se conserva ntr-un flacon de culoare brun si este stabil minim 6 luni.
6.4.3.3 Reactiv de culoare
Se dizolv (40,0 0,5) g 4-amino benzen sulfonamid (NH 2C6H4SO2NH2) ntr-un
amestec format din (100 1) ml acid ortofosforic(6.4.3.1.) i (500 50) ml ap.
Se dizolv (2,00 0,02) g N (1-naftil) etilen diamin diclorhidrat (C 10H7NH-CH2-CH2-
NH2*2HCl) n soluia obinut. Se transfer ntr-un balon cotat de 1000 ml i se
completeaz volumul de ap. Se omogenizeaz bine. Se conserv soluia ntr-un flacon de
culoare brun. Ea este stabil cel puin o lun i dac se conserv la 20C ... 50C.
Nota: Reactivul este periculos; trebuie evitat contctul cu pielea sau ingestia reactivului
ori a componentelor sale.
6.4.3.4 Nitrit, soluie etalon, N = 100 mg/l
Se dizolv 0,4922 0,0002 g nitrit de sodiu (uscat la 105 0C minim 2h) n 750 ml ap. Se
transfer cantitativ soluia ntr-un balon cotat de 1000 ml i se completeaz volumul cu
ap. Se conserv soluia ntr-un flacon nchis de culoare brun, la temperatura de 2 0C ...
50C. Ea este stabil minim o lun.
6.4.3.5 Nitrit, soluie etalon, N = 1,00 mg/l
Cu ajutorul unei pipete, se introduc 10 ml din soluia etalon (6.4.3.4.) ntr-un balon cotat
de 1000 ml i se completeaz volumul la semn cu ap. Soluia se prepar n ziua
respectiv i se arunc dup folosire.
6.4.4 Aparatur si materiale

- Sticlarie de laborator:
Toat sticlria se spal bine cu o soluie de acid clorhidric de aproximativ 2 mol/l i se
cltete din abunden cu ap.
6.4.5 Prelevare i pregatire probe

6.4.5.1 Prelevare si conservare probe
Probele pentru laborator se preleveaz n flacoane de sticl, iar efectuarea incercarii
trebuie s se fac ct mai repede posibil n intervalul de 24 h de la prelevarea probei. Se
conserv probele la 20C ... 50C pentru a asigura o bun pstrare a numeroaselor tipuri de
probe.
6.4.5.2 Pregatire probe
Dac proba prezint o alcalinitate ridicat, astfel c pH-ul nu este 1,9 0,1 dup tratarea
probei i diluarea la 40 ml, evitarea interferentelor se face prin adaugarea unui exces de
soluie de acid ortofosforic (6.4.3.2), nainte de diluare, astfel nct s se obin pH-ul
specificat. Metoda permite, totui, o alcalinitate sub form de HCO 3 mai mic de 300
mg/l la o prob de 40 ml fr s se produca abateri n raport cu pH-ul specificat.
Dintre substantele intalnite frecvent in probele de apa, supuse incercarii in vederea
determinarii interferentelor posibile, doar cloramina, clorul, tiosulfatul, polisulfatul de
sodiu si fier (III) interfera in mod semnificativ.
6.4.6 Mod de lucru

6.4.6.1 Prob de analizat
Volumul maxim de prob de analizat este de 40 ml pentru cazul concentraiilor de nitrit
pn la N = 0,25 mg/l. Cantiti mai mici de prob se utilizeaz pentru a determin
concentraii de nitrit mult mai ridicate. Dac proba conine materii n suspensie, se las s
se decanteze sau se filtreaz prin hrtie de filtru cu fibr de sticl, apoi se ia poriunea de
prob necesar.
ntr-un balon cotat de 50 ml, se msoar cu pipeta volumul ales de prob i dac este
necesar se completeaz la (40 2) ml cu ap.
Nota: Este foarte important sa se ajusteze intotdeauna volumul la (40 2) ml pentru a
asigura ca pH-ul adecvat pentru reactie este atins (dupa adaugarea reactivului).
Cu ajutorul unei pipete se adaug 1 ml reactiv de culoare (6.4.3.3). Se omogenizeaz
imediat prin micare de rotire i se completeaz volumul cu ap. Se omogenizeaz i se
las n repaus. n acest moment pH-ul trebuie s fie 1,9 0,1. Dup 20 min. de la
adugarea reactivului, se msoar absorbana soluiei la lungimea de und
corespunztoare absorbanei maxime n cuve de grosime potrivit (aproximativ 540 nm),
utiliznd apa ca lichid de referin.
Nota:Lungimea de unda corespunzatoare absorbantei maxime trebuie verificata de
fiecare data cand aceasta metoda este utilizata pentru prima data si este folosita pentru
dozarile urmatoare.
Dac coloraia probei este susceptibil de a interfera n msurarea absorbanei, se trateaz
o a doua prob de ap, ns nlocuind reactivul de culoare cu 1,0 ml soluie de acid
fosforic (6.4.3.2).
6.4.6.2 Proba martor
Se efectueaz o prob martor procednd ca la proba de analizat, ns nlocuind proba cu
(40 2) ml ap.
6.4.6.3 Trasarea curbei de etalonare
ntr-o serie de nou baloane cotate de 50 ml, se introduc cu ajutorul pipetei, volumele de
soluie etalon de nitrit: 0,00; 0,50; 1,00; 1,50; 2,00; 2,50; 5,00; 7,50; 10,00. Se
completeaz coninutul fiecrui balon cotat la volumul de (40 2) ml i se procedeaz
cum se descrie la proba de analizat, utiliznd cuve cu drumul optic specificat n tabel:
Volum soluie etalon de Masa corespunztoare de Drum optic al cuvei
nitrit (ml) nitrit, exprimat n azot, mN mm
g
0,00 0,00 10 i 40
0,50 0,50 40
1,00 1,00 10 i 40
1,50 1,50 40
2,00 2,00 40
2,50 2,50 10 i 40
5,00 5,00 10
7,50 7,50 10
10,00 10,00 10
Se scade absorbana punctului 0 (zero) din absorbanele obinute pentru celelalte soluii
de etalonare i se traseaz, pentru fiecare tip de cuv, o curb a absorbanei n funcie de
cantitatea de nitrit, exprimat n azot. Curba trebuie s fie liniar i s treac prin origine.

Absorbanta corectata, Ar, pentru proba este data de ecuatia:
Ar = As Ab
Sau, daca se efectueaza o corectie pentru culoare, ea este data de ecuatia:
Ar = As Ab Ac
In care:
As este absorbanta masurata pentru proba
Ab este absorbanta solutiei probei martor
Ac este absorbanta solutiei preparate pentru corectia culorii
Nota: Este foarte important ca valorile As, Ab si Ac sa fie masurate cu cuve cu acelasi
drum optic pentru o proba particulara.
Pornind de la absorbanta corectata, Ar, determinam cu ajutorul curbei de etalonare, pentru
cuve cu drumul optic adecvat, masa corespunzatoare de nitrit, exprimata in miligrame de
azot la litru, data de formula:
mN/V
in care:
mN este masa de nitrit exprimata in miligrame de azot, corespunzatoare
absorbantei corectate, Ar
V este volumul probei, in mililitri.
Rezultatul poate fi exprimat atat sub forma de concentratie in masa de azot, N, sau de
nitrit, NO2-, in miligrame pe litru, sau sub forma de concentratie in cantitate de ion nitrit,
C (NO-2), in micromoli pe litru.
Factorii de transformare sunt indicati in tabelul de mai jos:
N NO2- C (NO-2)
mg/l mg/l mol/l
N = 1 mg/l 1 3,29 71,4
NO2- = 1 mg/l 0,304 1 21,7
C (NO-2) = 1 mg/l 0,014 0,046 1
6.5. Determinarea coninutului de amoniu

Masurarea spectrofotometrica la aproximativ 650 nm a compusului albastru format prin
reactia amoniului cu ionii salicilat si hipoclorit in prezenta nitrozopentacianoferatului
(III) de sodiu (nitroprusiat de sodiu).
Ionii hipoclorit sunt generati prin hidroliza alcalina a sarii de sodiu a N,N` - dicloro-
1,3,5-triazina-2,4,6-triona. Reactia cloraminei cu salicilatul de sodiu are loc la pH 12,6 in
prezenta nitroprusiatului de sodiu. In consecinta, cloraminele prezente in proba sunt
determinate cantitativ. Citratul de sodiu este adaugat pentru a masca interferenta data de
cationi, in special calciu si magneziu.

Metoda se aplica direct apelor potabile si celor mai multe ape brute si uzate. Aplicarea
acesteia la apele foarte colorate sau sarate necesita o distilare prealabila (a se vedea
6.4.9.)
Se poate determina o concentratie de azot amoniacal de pana la = 1 mg/l N , utilizand
proba de analizat maxima de 40 ml. Concentratii mai mari se pot determina luand volume
de probe mai mici.
6.5.3 Reactivi
6.5.3.1 Apa, lipsita de amoniu, preparata prin una din urmatoarele metode :
a) metoda de schimb ionic
Se trece apa distilata printr-o coloana umpluta cu rasina schimbatoare de cationi puternic
acida si se colecteaza eluatul intr-un flacon de sticla prevazut cu dop pentru inchidere
ermetica. Pentru conservare se adauga aproximativ 10 g din aceasta rasina la fiecare litru
de eluat colectat.
b) metoda prin distilare
Se adauga (0,10 ml 0,01) acid sulfuric = 1,84 g/ml la 1000 ml apa distilata si se
redistila aceasta apa acidulata intr-un aparat de sticla. Se arunca primii 50 ml distilata si
apoi se colecteaza distilatul intr-un flacon de sticla prevazut cu dop cu inchidere ermetica.
Se adauga aproximativ 10 g rasina schimbatoare de cationi puternic acida la fiecare litru
de distilat colectat.
6.5.3.2 Reactiv colorat
Se dizolva (130 1 g ) salicilat de sodiu (C7H6O3Na) si (130 1 g ) citrat trisodic dihidrat
(C6H5O7Na3* 2 H2O) in apa (6.4.3.1), intr-un balon cotat de 1000 ml. Se adauga o cantitate
de apa suficienta pentru a avea un volum total de lichid de aproximativ 950 ml si apoi se
adauga (0,970 g 0,005 g) nitrozopentacianoferat (III) de sodiu dihidrat
[ Fe(CN)5NO]Na2*2H2O. Se dizolva solidul si se aduce la semn cu apa .
Pastrat intr-un flacon de sticla bruna, aceste reactiv este stabil timp de cel putin doua
saptamani.
6.5.3.3 Dicloroisocianurat de sodiu, solutie
Se dizolv (32,0 0,1) g hidroxid de sodiu in 500 ml ap (6.4.3.1).Se raceste solutia la
temperatura camerei si se adauga (2,00 0,02) g dicloroisocianurat de sodiu dihidrat
(C3N3O3Cl2Na *2H2O) . Se dizolva substanta solida si se transfera cantitativ solutia intr-
un balon cotat de 1000 ml. Se aduce la semn cu apa.
Pastrat intr-un flacon de sticla bruna, acest reactiv este stabil timp de cel putin doua
saptamani.
6.5.3.4 Azot amoniacal , soluie etalon, N = 1000 mg/l
Se dizolv 3,819 0,004 g nitrit de sodiu (uscat la 1050C minim 2h) n aproximativ 800
ml ap. Se transfer cantitativ soluia ntr-un balon cotat de 1000 ml i se completeaz
volumul cu ap.
Pastrat intr-un flacon de sticla bruna, acest reactiv este stabil timp de cel putin o luna.
de 1000 ml i se completeaz volumul la semn cu ap. Pastrat intr-un flacon de sticla
bruna, acest reactiv este stabil timp de cel putin o saptamana.
de 1000 ml i se completeaz volumul la semn cu ap. Aceasta solutie se prepara in ziua
intrebuintarii.
6.5.3.7 Solutie de spalare
Se dizolva 100 g 2 g hidroxid de potasiu in 100 ml 2 ml apa. Se raceste solutia si se
adauga 900 ml 50 ml etanol 95%. Se pastreaza in flacon de polietilena.

- Sticlarie de laborator:
Pentru spalarea sticlariei se utilizeaza solutia de spalare specificata (6.5.3.7) .
- Echipamente: echipamentele nr. crt. 1-12 din tabelul de la cap. 5.2.1; baie de apa; aparat
de distilare cu antrenare de vapori.

Probele pentru laborator se preleveaz n flacoane de sticl sau polietilena, iar efectuarea
incercarii trebuie s se fac ct mai repede posibil. Se conserv probele la 20C ... 50C
pentru a asigura o bun pstrare a numeroaselor tipuri de probe. Se poate efectua o
acidulare cu acid sulfuric la pH< 2 pentru a facilita conservarea, cu conditia evitarii
contaminarii probei acidulate prin absorbtie de amoniac din atmosfera.
6.5.6 Mod de lucru

6.5.6.1 Prob de analizat
Volumul maxim de prob de analizat este de 40 ml pentru cazul concentraiilor de amoniu
pn la N = 1 mg/l. Cantiti mai mici de prob se utilizeaz pentru a determin
concentraii de amoniu mult mai ridicate. Dac proba conine materii n suspensie, se
las s se decanteze sau se filtreaz prin hrtie de filtru cu fibr de sticl, apoi se ia
poriunea de prob necesar. Ca alternativa se poate utiliza o distilare prealabila a probei
(a se vedea 6.5.9.)
ntr-un balon cotat de 50 ml, se msoar cu pipeta volumul ales de prob i dac este
necesar se completeaz la (40 2) ml cu ap.
6.5.6.2. Prepararea solutiei de analizat
Se preleveaza cu pipeta proba de analizat aleasa (6.5.6.1) si se introduce intr-un balon
cotat de 50 ml. Daca este necesar, se aduce volumul la 40 ml 1 ml cu apa lipsita de
amoniac.
6.5.6.3 Determinare
Se adauga (4,00 ml0,05) ml reactiv colorat (6.5.3.2.) si se omogenizeaza. Se adauga
apoi (4,00 ml0,05) solutie dicloroizocianurat de sodiu (6.5.3.3.) si se omogenizeaza. Se
aduce la semn cu apa lipsita de amoniu. Se agita balonul puternic si se introduce in baia
de apa mentinuta la temperatura de 25oC.
Nota: Dupa adaugarea acestei solutii pH-ul trebuie sa fie 12,6 0,1. Valori extreme ale
aciditatii sau alcalinitatii pot antrena abateri.
Nota: Se pot utiliza si alte temperaturi pentru baia de apa, dar toate determinarile
trebuiesc facute la aceeasi temperatura 1oC.
6.5.6.4. Masurare spectrofotometrica
Dupa minim 60 minute se scoate balonul din baia de apa si se masoara absorbanta
solutiei la lungimea de unda corespunzatoare absorbantei maxime, aproximativ 655 nm
intr-o cuva cu drum optic adecvat, fata de o cuva ce contine proba martor (6.5.3.4)
Nota: Lungimea de unda corespunzatoare absorbantei maxime trebuie verificata de
fiecare data cand aceasta metoda este utilizata pentru prima data si este folosita pentru
dozarile urmatoare.
6.5.6.5. Proba martor
Se efectueaz o prob martor procednd similar ca si in cazul probei de analizat, ns
nlocuind proba cu (40 2) ml ap.
6.5.6.6. Trasarea curbei de etalonare
ntr-o serie de nou baloane cotate de 50 ml, se introduc cu ajutorul pipetei, volumele de
soluie etalon de azot amoniacal (6.4.3.6) : 0,00; 2,00; 4,00; 6,00; 8,00; 10,00; 20,00;
30,00; 40,00. Se completeaz coninutul fiecrui balon cotat la volumul de (40 2) ml i
se procedeaz cum se descrie la proba de analizat, utiliznd cuve cu drumul optic
specificat n tabel:
Volum soluie etalon de Masa corespunztoare de Drum optic al cuvei
nitrit (ml) nitrit, exprimat n azot, mN mm
g
0,00 0,00 10 i 40
2,00 2 40
4,00 4 40
6,00 6 40
8,00 8 40
10,00 10 10
20,00 20 10
30,00 30 10
40,00 40 10
Se scade absorbana punctului 0 (zero) din absorbanele obinute pentru celelalte soluii
de etalonare i se traseaz, pentru fiecare tip de cuv, o curb a absorbanei n funcie de
cantitatea de azot amoniacal, exprimat n azot. Curba trebuie s fie liniar i s treac
prin origine.
Nota: Valorile reale ale absorbantelor obtinute pentru proba martor si pentru solutiile de
etalonare trebuie inregistrate la fiecare utilizare a metodei. Aceasta pemite observarea
oricarei abateri anormale. O astfel de abatere poate fi provocata de o contaminare a
probei martor sau a solutiilor etalon cu amoniu, sau de un defect al unuia sau a mai
multor reactivi. In ambele cazuri trebuie luate masuri corective.

Absorbanta, Ar, datorata amoniului in proba este data de ecuatia:
Ar = As Ab
In care :
As este absorbanta masurata pentru proba
Ab este absorbanta solutiei probei martor
Nota: Este foarte important ca valorile As si Ab sa fie masurate cu cuve cu acelasi drum
optic pentru o proba particulara.
Pornind de la absorbanta, Ar, se determina cu ajutorul curbei de etalonare, pentru cuve
cu drumul optic adecvat, masa corespunzatoare de azot amoniacal, exprimata in
miligrame de azot la litru, data de formula:
mN/V
in care:
mN este masa de azot amoniacal exprimata in miligrame de azot,
corespunzatoare absorbantei, Ar
V este volumul probei, in mililitri.
Rezultatul poate fi exprimat atat sub forma de concentratie in masa de azot ( N), cat si de
amoniu (NH4+) sau amoniac (NH3), in miligrame pe litru, sau sub forma de concentratie
in cantitate de ion amoniu, C (NH4+), in micromoli pe litru.
Factorii de transformare sunt indicati in tabelul de mai jos:
N NH3 NH4+ C (NH4+)

mg/l mg/l mg/l mol/l
N = 1 mg/l 1 1,2161 1,288 71,4
NH3 = 1 mg/l 0,823 1 1.059 58,7
NH4+ = 1 mg/l 0,777 0,944 1 55,4
C (NH4) = 1 mg/l 0,014 0,017 0,018 1
6.5.8 Interferente
Singurele interferente serioase intalnite au fost cele ale anilinei si etanolaminei. Cu toate
acestea, astfel de substante nu sunt intalnite decat rareori in concentratii importante in
probele de apa.
Valorile extreme ale aciditatii si alcalinitatii precum si prezenta substantelor care produc
o reducere a ionilor hipoclorit interfereaza la formarea compusului absorbant, desi astfel
de cazuri au putine sanse sa existe pentru majoritatea probelor de apa. In astfel de cazuri
trebuie adoptat modul de lucru descris la 6.5.9.
In probele de ape sarate, interferenta prin precipitarea magneziului survine atunci cand se
depaseste capacitatea complexanta a citratilor in recativi. Din aceasta cauza este necesara
o distilare prealabila (6.5.9).
6.5.9 Caz particular
Atunci cand probele sunt foarte colorate sau sarate, astfel incat sunt posibile erori in
masuratorile de absorbanta sau este posibila interferenta data de concentratiile mari de
magneziu sau cloruri, proba de analizat trebuie pregatita prin distilare. Trebuie urmarit
modul de lucru descris in ISO 5664, cu observatia ca distilatul se colecteaza intr-o solutie
de acid clorhidric 1% (V/V). Distilatul trebuie apoi neutralizat si adus la un volum
determinat, V2, in mililitri. De asemenea trebuie notat volumul de proba luat pentru
distilare, V1, in mililitri. Proba de analizat astfel pregatita, se poate trata conform 6.5.6.2.
Rezultatul obtinut reprezinta concentratia de azot amoniacal in proba analizata.
Concentratia in proba initiala se calculeaza cu relatia:
N1 V2
V1
in care :
N1 rezultatul obtinut cu proba de analizat
V1 si V2 definite mai sus
6.6. Determinarea coninutului de cianuri totale

Reactia dintre ionii cianura si clorul activ al cloraminei T, care conduce la formarea
clorcianului. Clorcianul reactioneaza cu piridina pentru a forma glutacondialdehida, care
se condenseaza cu doi moli de acid barbituric intr-un complex rosu-violaceu.

Metoda se aplica in cadrul LIAU Constanta Sud pentru apele potabile, de suprafata,
subterane si uzate.
Aceasta metoda se poate utiliza pentru solutii absorbante ce contin de la 0,002 mg la
0,025 mg cianura. Solutiile absorbante care contin cantitati mai mari de cianuri trebuie
diluate cu solutie de hidroxid de sodiu (6.4.3.1).
Metoda se aplica daca in vasul absorbant ajung oxizi de azot sau dioxid de sulf in timpul
fazei de separare a cianurilor. Alte interferente se datoreaza substantelor care actioneaza
asupra solutiei de cloramina T. Prin urmare, solutii colorate sau tulburi si solutii
absorbante care contin compusi ce formeaza coloranti nu pot fi analizate prin aceasta
metoda. Din cauza acestor posibile interferente se recomanda verificarea rezultatelor prin
titrarea cu solutie de azotat de argint.
6.6.3. Reactivi
6.6.3.1 Hidroxid de sodiu, solutie c(NaOH) = 0,4 mol/l
Se cantaresc 16 g hidroxid de sodiu (NaOH) si se dizolva in 1000 ml apa distilata . Se
raceste solutia.
6.6.3.2. Cloramina T, solutie.
Se dizolva intr-un balon cotat de 50 ml, 0,5 g cloramina T trihidrat
(C7H7ClNNaO2S*3H2O) in apa si se aduce la semn.
Aceasta solutie se prepara saptamanal.
6.6.3.3 Piridina / acid barbituric, solutie
Se introduc 3 g acid barbituric (C4H4N2O3) intr-un balon cotat de 50 ml, se curata
marginile balonului cotat cu o cantitate suficienta de apa pentru a umecta acidul
barbituric, se adauga 15 ml piridina (C5H5N) si se agita. Se adauga 3 ml solutie acid
clorhidric (6.6.3.4) si se aduce la semn cu apa. Se conserva amestecul o noapte la frigider
si daca este necesar, se filtreaza pentru a elimina tot acidul barbituric nedizolvat.
Solutia este stabila timp de o zi daca este conservata la intuneric si timp de o saptamana
daca este conservata la frigider.
6.6.3.4. Acid clorhidric, solutie = 1,12 g/ml
6.6.3.5. Cianura de potasiu, solutie etalon corespunzatoare la 10 mg CN- /l
Se dizolva 25 mg cianura de potasiu (KCN) in solutia de hidroxid de sodiu 0,4 mol/l
(6.6.3.1.) si se dilueaza la 1000 ml cu aceeasi solutie, intr-un balon cotat.
Se verifica aceasta solutie prin titrare cu solutie de azotat de argint 0,01 mol/l inainte de
folosire, sau o data pe zi daca se efectueaza numeroase determinari.
6.6.3.6. Acid clorhidric, solutie, c(HCl)= 1mol/l
6.6.3.7.Hidroxid de sodiu, solutie, c (NaOH) = 1 mol/l
6.6.3.8.Clorura de staniu (II), solutie.
Se dizolva 50 g clorura de staniu (II) dihidrat (SnCl*2H2O) in 40 ml solutie acid
clorhidric 1 mol/l (6.6.3.6) si se dilueaza la 100 ml cu apa. Se prepara solutia saptamanal.
6.6.3.9. Sulfat de zinc si cadmiu, solutie
Se dizolva 100 g sulfat de zinc heptahidrat (ZnSO 4*7H2O) si 100 g sulfat de cadmiu
(CdSO4*8H2O) in apa si se dilueaza la 1000 ml cu apa.
6.6.3.10. Sulfat de cupru, solutie.
Se dizolva 200 g sulfat de cupru (II) pentahidrat (CuSO4*5H 2O) in apa si se dilueaza la
1000 ml cu apa.
6.6.3.11..Hidroxid de sodiu, solutie, c (NaOH) = 5 mol/l
6.6.3.12 Fenolftaleina, solutie continand cloroform
Se dizolva 0,03 g fenolftaleina in 90 ml etanol si se adauga 10 ml cloroform
6.6.3.13. Acetat de cadmiu, solutie.
Se dizolva 300 g acetat de cadmiu dihidrat [Cd(CH 3COO)2*2H2O] in apa si se dilueaza la
1000 ml cu apa.
6.6.3.14. Solutie tampon, pH= 5,4
Se dizolva 6 g hidroxid de sodiu (NaOH) in aproximativ 50 ml apa, se adauga 11,8 g acid
succinic (C4H6O4) si se dilueaza la 100 ml.

- Hartie indicatoare de pH
- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-12 din tabelul de la cap. 5.2.1 si aparat de
distilare la vid.

Daca proba contine cianuri nedizolvate, este necesar sa se asigure o distributie omogena a
substantei nedizolvate in proba si in dilutiile acesteia.
Imediat dupa prelevare, se adauga 5 ml solutie hidroxid de sodiu 5 mol/l (6.6.3.11), 10 ml
fenolftaleina (6.6.3.12) si 5 ml solutie clorura de staniu (II) (6.6.3.8) la fiecare litru de
proba si de dilutie. Se ajusteaza pH-ul la aproximativ 8 adaugand picatura cu picatura
solutie acid clorhidric 1 mol/l (6.6.3.6) si hidroxid de sodiu 1 mol/l (6.6.3.7) pana la viraj
rosu clar.Ph-ul probelor puternic colorate trebuie sa fie adus la aproximativ 8 in acelasi
mod dar controland cu pH-metrul sau cu ajutorul hartiei indicatoare. In final se adauga 10
ml solutie sulfat de zinc si cadmiu (6.6.3.9.) la litru de proba. Se analizeaza proba cat mai
repede posibil. Daca este necesara pastrarea ei, se conserva la rece si intuneric.
In timpul adaugarii solutiei de sulfat de zinc si cadmiu (6.6.3.9) se formeaza un precipitat
care poate sa contina hexacianoferat. De aceea proba trebuie sa fie omogenizata cu multa
grija inainte de prelevarea partilor alicote. Cand trebuie efectuate determinari repetate
partile alicote trebuie sa fie prelevate cat mai repede posibil pentru a reduce la minim
pierderile de acid cianhidric gazos datorate variatiilor de echilibru intre acidul cianhidric
gazos si cel din faza lichida a probelor pretratate. Daca volumul necesar de proba este
deja cunoscut inainte de prelevare, se recomanda preleavrea numai a acestui volum si
efectuarea determinarii din toata proba.
6.6.6 Mod de lucru

6.6.6.1 Eliberarea si absorbtia acidului cianhidric
Se introduc 10 ml solutie hidroxid de sodiu 1 mol/l (6.6.3.7) in vasul absorbat al
aparatului de antrenare gazoasa. Se leaga vasul absorbant la refrigerent, se conecteaza
totul la tubul de aspiratie si se ajusteaza debitul de aer la 20l/h. Se introduc in balonul de
distilare al aparatului, in urmatoare ordine, solutiile: 30 ml apa, 10 ml solutie sulfat de
cupru (6.6.3.10), 2 ml solutie clorura de staniu (6.6.3.8), 100 ml proba tratata conform
6.6.5.1. si 10 ml acid clorhidric (6.6.3.4). Se conecteaza vasul barbotator al aparatului de
distilare, vas ce contine aproximativ 100 ml solutie hidroxid de sodiu (6.6.3.7), la fiola si
se incalzeste balonul pana la fierberea continutului sau. Se reajusteaza debitul de aer la 20
l/h/. Se regleaza refluxul la 1,2 picaturi/ sec.
Daca se asteapta concentratii mici de cianura (sub 0,1 mg/l) volumul probei poate fi marit
la 200 ml. In acest caz se mareste volumul solutiei de sulfat de cupru (II) (6.6.3.10) la 20
ml, volumul solutiei de clorura de staniu (II) (6.6.3.8) la 4 ml si volumul solutiei de acid
clorhidric (6.6.3.4) la 20 ml.
Dupa o ora se opreste antrenarea gazoasa.
Nota: Daca continutul vasului absorbant este tulbure sau daca se suspecteaza o
interferenta (de ex. daca proba contine mai mult de 1000 mg sulfura sau acizi grasi), se
repeta etapa de descompunere si antrenare. Se transfera continutul vasului absorbant in
fiola unui al doilea balon de distilare ce contine 10 ml solutie acetat de cadmiu (6.6.3.13)
si 40 ml solutie tampon (6.6.3.14). Se clateste vasul absorbant cu aproximativ 60 ml apa
distilata ce se adauga la continutul balonului de distilare. Se recomanda sa se reia operatia
de umplere a vasului absorbant, incalzire si antrenarea descrise anterior fara adaugarea
altor reactivi.
6.6.6.2. Determinarea cantitativa a ionilor cianura
Se transfera continutul vasului absorbant intr-un balon cotat de 25 ml. Se clateste vasul
absorbant de trei ori cu portiuni de aproximativ 3 ml apa; acestea se transfera in balonul
cotat, se aduce la semn cu apa si se omogenizeaza. Se preleveaza cu pipeta 10 ml din
aceasta solutie si se introduc intr-un al doilea balon cotat de 25 ml. Sub agitare, se adauga
2 ml solutie tampon (6.6.3.14), 4 ml solutie acid clorhidric (6.6.3.6) si 1 ml solutie
cloramina T (6.6.3.2). Se inchide balonul cotat si se lasa sa reactioneze 51 min.Se
adauga 3 ml solutie piridina/acid barbituric (6.6.3.3.), se aduce la semn cu apa si se
omogenizeaza.
Se masoara absorbanta complexului format la 578 nm, intr-o cuva cu drum optic de 10
mm dupa reglarea prealabila a aparatului la absorbanta 0 pentru lichidul de referinta.
Se efectueaza masurarea dupa (205) min. de la adaugarea solutiei de piridina/acid
barbituric fata de proba martor.
Nota: Se prepara lichidul de referinta folosind 10 ml solutie de hidroxid de sodiu
(6.6.3.1) in locul celei absorbante.
Se efectueaz o prob martor procednd ca la proba de analizat, ns nlocuind proba cu
ap lipsita de cianuri tratata in acelasi fel ca si proba.
Se transvazeaza cu ajutorul unei pipete 0 ml, 2 ml, 5 ml, 20 ml, 25 ml solutie etalon
cianura de potasiu (6.6.3.5) intr-o serie de patru baloane cotate de 250 ml. Se dilueaza la
semn cu solutie de hidroxid de sodiu (6.6.3.1) si se omogenizeaza. Se preleveaza cu
pipeta cate 10 ml din fiecare solutie astfel pregatita si se introduc intr-un balon cotat de
25 ml. Sub agitare, se adauga 2 ml solutie tampon (6.6.3.14), 4 ml solutie acid clorhidric
(6.6.3.6) si 1 ml solutie cloramina T (6.6.3.2). Se inchide balonul cotat si se lasa sa
reactioneze 51 min.Se adauga 3 ml solutie piridina / acid parbituric (6.6.3.3.), se aduce
la semn cu apa si se omogenizeaza.
mm dupa reglarea prealabila a aparatului la absorbanta 0 pentru lichidul de referinta. Se
traseaza o curba de etalonare a absorbantelor solutiilor etalon in functie de continutul de
cianura, exprimat in miligrame. Relatia dintre absorbanta si concentratie este liniara. Se
verifica aceasta curba din timp in timp, in special cand se utilizeaza loturi de reactivi noi.

Concentratia in cianuri totale, exprimata in mg/l, este data de formula :
(ma-m0)* 1000
f1*f2 *Vs
in care:
ma - continutul de cianuri, in miligrame, al probei citit pe curba de etalonare
m0 - continutul de cianuri, in miligrame, al probei martor
Vs volumul, in mililitri, al probei
f1=0,4 tinand seama de faptul ca se utilizeaza pentru determinare numai 40% din
continutul vasului absorbant
f2 = 0,97 tinand seama de faptul ca volumul probei creste prin adaugarea de reactivi de
conservare imediat dupa
prelevare; acest factor se diminueaza cu 0,01 pentru fiecare 10 ml proba, daca, in
cursul neutralizarii, s-au
utilizat mai mult de 10 ml reactivi pentru 1 l proba.
6.6.8 Interferente
Un mare numar de ioni si de compusi interfereaza in determianare. Lista acestor
substante interferente precum si concentratiile sub care acestea nu interfereaza, este
prezentata in tabelul nr. 1 din standardul de lucru SR ISO 6703-1:1998 (lista nu este
exhaustiva). Daca sunt prezente singure sau in combinatii in cantitati pana la concentratia
limita specificata, aceste substante nu interfereaza in separarea acidului cianhidric.
Prezenta aldehidelor, de exemplu formaldehida, antreneaza valori mici de cianuri din
cauza formarii cianhidrinei.
Daca unul din acesti compusi este prezent in concentratii mari, proba trebuie sa fie
diluata cu apa distilata inainte de stabilizare (a se vedea 6.6.5.1.).
Alte interferente pot proveni din prezenta acizilor grasi care distila si formeaza sapunuri
in timpul titrarii unei solutii alcaline si de asemenea, din prezenta sulfului elementar.
6.7. Determinarea indicelui de fenol Metoda prin spectrometrie de absorbie
moleculara

Separarea compusilor fenolici de impuritati si de agenti de conservare prin distilare.
Reactia compusilor fenolici antrenabili cu 4-aminoantipirina la pH 10 0,2 in prezenta
hexacianoferatului (III) de potasiu cu formarea unui compus antipirinic colorat si
masurarea absorbantei acestui compus la 510 nm. Indicele fenol se exprima in miligrame
de fenol (C6H5OH) la litru.

Metoda se aplica pentru analiza apelor potabile, apelor de suprafata si apelor uzate.
Cantitatea minima detectabila, pentru masurarea spectrometrica este echivalenta cu 0,005
mg fenol, cand proba de analizat este extrasa cu 25 ml cloroform si masurata intr-o cuva
cu drum optic de 100 mm. Indicele de fenol minim detectabil este de 0,002 mg/l in 500
ml distilat.
6.7.3. Reactivi
6.7.3.1. 4 amino-antipirina, solutie 20 g/l
Se dizolva 2,0 g 4 amino-antipirina (C11H13N3O) in apa si se aduce la semn la balon cotat
de 100 ml. Acest reactiv se prepara chiar inainte de utilizare. Daca raman particule rosii
solutia nu se foloseste.
6.7.3.2. Clorura de amoniu , solutie 20 g/l
Se dizolva 20 g clorura de amoniu (NH4Cl) in apa si se dilueaza la 1000 ml.
6.7.3.3 Hidroxid de amoniu, = 0,90 g/ml
6.7.3.4. Tartrat de sodiu si potasiu, solutie tampon, pH = 10
Se dizolva 34 g clorura de amoniu (NH 4Cl) si 200 g tartrat de sodiu si potasiu
(NaKC4H4O6) in 700 ml apa. Se adauga 150 ml hidroxid de amoniu (6.7.3.3.) si se
dilueaza cu apa pana la 1000 ml.
6.7.3.5. Sulfat de cupru (II) pentahidrat (CuSO4*2H2O)
6.7.3.6. Sulfat de cupru (II), solutie 100 g/l
Se dizolva 190 g sulfat de cupru (II) pentahidrat (6.7.3.5) in apa si se dilueaza pana la
1000 ml.
6.7.3.7.Acid clorhidric, = 1,19 g/ml
6.7.3.8.Metiloranj, indicator
Se dizolva 0,5 g metiloranj in apa si se dilueaza la 1000 ml
6.7.3.9. Fenol, solutie de baza, 1,00 g/l
Se dizolva 1,00 g fenol in apa distilata, intr-un balon cotat de 100 ml si se aduce la semn
cu aceeasi apa. Aceasta solutie este stabila timp de 1 saptamana.
6.7.3.10. Fenol, solutie etalon de 0,01 g C6H5OH /l
Se dilueaza 10,0 ml fenol solutie etalon de baza ( 6.7.3.9.) pana la 1000 ml cu apa
distilata, intr-un balon cotat. Aceasta solutie se prepara in ziua utilizarii.
6.7.3.11. Fenol, solutie etalon cu un continut de 0,001 g C6H5OH /l
Se dilueaza 50 ml fenol, solutie etalon (6.7.3.10) la 500 ml cu apa distilata, intr-un balon
cotat de 500 ml. Aceasta solutie se prepara cu cel mult 2 ore inainte de utilizare.
6.7.3.12 Acid fosforic, = 1,70 g/ml
6.7.3.13. Acid fosforic, solutie 1+9
Se amesteca o parte acid fosforic (6.7.3.12), in volume, cu 9 parti de apa, in volume.
6.7.3.14. Hexacianoferat (III) de potasiu, solutie 80 g/l potasiu
Se dizolva 80 g hexacianoferat (III) de potasiu {K 3[Fe(CN)6} in apa si se dilueaza pana la
100 ml. Se filtreaza aceasta solutie daca este necesar. Aceasta solutie este stabila cel mult
o saptamana inainte de utilizare.
6.7.3.15. Sulfat de sodiu, Na2SO4, anhidru si granulat
6.7.3.16. Reactivi speciali pentru distilate tulburi
6.7.3.17. Acid sulfuric, solutie 0,5 moli/l
6.7.3.18. Clorura de sodiu
6.7.3.19. Hidroxid de sodiu, solutie 2,5 moli/l
Se dizolva 10 g NaOH in 100 ml apa.
6.7.3.20. Cloroform
6.7.3.21. Hidroxid de sodiu, solutie 2,5 moli/l
Se dizolva 10 g NaOH in 100 ml apa.

- Hartie indicatoare de pH / pH-metru de laborator
- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-12 din tabelul de la cap. 5.2.1 si aparat de
distilare cu antrenare de vapori.

Proba trebuie prelevata in recipiente de sticla.
Daca probele nu sunt analizate in maximum 4 h, ele trebuie conservate la prelevare
utilizand urmatoarele metode :
a) se aciduleaza proba la un pH de aproximativ 4,0 cu acid fosforic (6.7.3.13). Pentru a
verifica pH ul se utilizeaza metiloranj (6.7.3.8) sau pH-metru .
b) se inhiba oxidarea biochimica a compusilor fenolici din proba adaugand 1,0 g sulfat de
cupru (II) (6.7.3.5.) la litru de proba
c) se pastreaza proba la rece (50C pana la 10oC) si se analizeaza probele in maximum 24
de ore de la prelevare
6.7.6 Mod de lucru

Se introduc, intr-un pahar de 1 litru, 500 ml distilat, sau o cota parte corespunzatoare care
sa nu contina mai mult decat echivalentul a 0,05 mg fenol diluata la 500 ml. Pot fi
necesare experimente si verificarea erorilor pentru determianarea volumului unei cote
parti corespunzatoare. Practic, cea mai mica cota parte care sa contina mai putin decat
echivalentul a 0,5 mg fenol trebuie sa fie de 50 ml. Distilatul si solutiile utilizate trebuie
sa fie la temperatura ambianta.Daca proba nu a fost conservata cu sulfat de cupru (II)
(6.7.5.1. b), se adauga 5 ml solutie sulfat de cupru (II) (6.7.3.6) si se ajusteaza pH-ul
solutiei intre 1 si 2 cu acid fosforic (6.7.3.13). Se transfera amestecul in aparatul de
distilare. Ca vas colector se utilizeaza un cilindru gradat de 500 ml. Se distila 400 ml
proba. Se opreste distilarea si cand fierberea inceteaza, se adauga 100 ml apa in balonul
de distilare . Se continua distilarea pana se colecteaza in total 500 ml.
Nota: Este de asemenea posibil sa se distile o cantitate mai mica de proba.
6.7.6.2. Determinare
Cei 500 ml distilat se transvazeaza intr-o palnie de separare de 1 litru. Se adauga 20 ml
solutie tampon, si, daca este necesar, se ajusteaza pH-ul la 10 0,2 cu hidroxid de amoniu
(6.7.3.3.) . Se adauga 3 ml solutie 4- aminoantipirina (6.7.3.1) si se amesteca imediat; se
adauga 3,0 ml solutie hexacianoferat (III) de potasiu (6.7.3.14) si se amesteca imediat. Se
lasa sa se dezvolte culoarea timp de 15 min.
Se adauga 25 ml cloroform in fiecare palnie de separare, daca se utilizeaza la
spectrofotometru cuve de 10 mm pana la 50 mm. Se adauga 50 ml daca se foloseste cuva
de 100 mm. Se agita palnia de separare puternic, timp de 1 minut si se lasa sa se separe
fazele. Se filtreaza direct intr-un balon cotat de 25 ml fiecare din extractele cloroformice,
prin palnii Buchner continand 5 grame sulfat de sodiu (6.7.3.15.) sau printr-un filtu
separator de faze sau orice alt sistem care sa indeparteze urmele de apa. Se aduce la semn
cu cloroform. Daca se utilizeaza cuve de 10 mm se utilizeaza baloane cotate de 50 ml.
Masuratorile trebuie facute in maxim 1 ora.
Se ajusteaza spectrofotometrul zero, la 460 nm utilizand cloroform. Se masoara
absorbanta probei martor si a extractelor probei la aceeasi lungime de unda. Prin
raportarea la curba de etalonare (6.7.6.4) se calculeaza masa de fenol echivalent
compusilor fenolici din proba de analizat dupa scaderea absorbantei probei martor
(6.7.6.3).
Se efectueaz o prob martor procednd ca la proba de analizat, ns nlocuind proba 500
ml apa distilata.
Se prepara un set de solutii de etalonare in noua baloane cotate de 500 ml, continand 0
ml, 1 ml, 2 ml, 5ml, 10 ml, 30 ml, 40 ml, 50 ml, fenol solutie etalon (6.7.3.11). Se aduce
la semn cu apa.Toate solutiile utilizate trebuie sa fie la temperatura ambianta.Setul de
solutii trebuiesc tratate conform (6.7.6.1).
mm dupa reglarea prealabila a aparatului la absorbanta 0 pentru lichidul de referinta. Se
traseaza o curba de etalonare a absorbantelor solutiilor etalon in functie de continutul de
fenol, exprimat in miligrame. Relatia dintre absorbanta si concentratie este liniara. Se
verifica aceasta curba din timp in timp, in special cand se utilizeaza loturi de reactivi noi.
Indicele de fenol, exprimat in mg/l, este dat de formula:
m* 1000
Vo
in care :
m - masa de fenol echivalenta cu compusii fenolici din proba de
analizat, in milgrame
Vo volumul, in mililitri, al probei
6.7.8 Interferente
Interferentele frecvente care pot apare in apa sunt date de bacteriile care descompun
fenolii, substantele oxidante si reducatoare si alcalinitatea puternica a probelor.
Degradarea biologica este inhibata prin adaugare de sulfat de cupru (II) la proba (6.7.5.1
b). Acidularea cu acid fosforic (6.7.5.1) asigura prezenta ionului de cupru (II) si elimina
orice modificare chimica, care ar putea avea loc in conditii puternic alcaline. Procedeele
de tratare aplicate inaintea inceperii analizei pentru indepartarea compusilor interferenti
poate avea drept rezultat o eliminare sau o pierdere inevitabila a anumitor tipuri de
compusi fenolici.
6.7.8.1 Agenti oxidanti
Daca proba miroase a clor sau daca la acidularea probei se elibereaza iod din iodura de
potasiu, agentii oxidanti pusi astfel in evidenta trebuie indepartati imediat dupa prelevare.
Substantele oxidante prezente in proba se indeparteaza prin adaugare de acid ascorbic
solutie, imediat dupa prelevare. Excesul de acid ascorbic nu produce interferente
deoarece el este indepartat prin distilarea probei.
6.7.8.2. Uleiuri si gudroane
Daca probele contin uleiuri sau gudroane, unii compusi fenolici pot fi dizolvati in aceste
materiale. Pentru a elimina uleiul si gudroanele se poate utiliza o extractie alcalina, in
absenta sulfatului de cupru (II). Se ajusteaza pH-ul probei intre 12 si 12,5 cu hidroxid de
sodiu (6.7.3.21) pentru a evita extractia compusilor fenolici. Se extrage amestecul cu
tetraclorura de carbon cat mai repede posibil. Se arunca stratul de tetraclorura de carbon.
Urmele de tetraclorura de carbon ramasa in solutia apoasa a probei se indeparteaza, de
exemplu, prin incalzire usoara si ajustarea pH-ului la 4,0 .
6.7.8.3.Compusi cu sulf
Compusii care elibereaza hidrogen sulfurat la acidulare interfereaza. Tratarea cu sulfat de
cupru (II) a probei acidulate elimina astfel de interferenta. Se adauga la proba o cantitatea
suficienta de sulfat de cupru (II) solutie (6.7.3.6) pentru a se obtine o coloratie albastru
deschis sau pana nu se mai formeaza precipitat de sulfura de cupru (II), apoi se
aciduleaza proba cu acid fosforic (6.7.3.11) numai pana este acida la metiloranj (6.4.3.8).
6.7.8.4. Agenti reducatori
In prezenta agentilor reducatori, se adauga un exces de hexacianoferat (III) de potasiu.
6.7.8.5. Amine
In conditiile reactiei specificate, unele amine se determina ca fenoli, avand astfel ca
rezultat valori prea mari. Aceasta interferenta se poate elimina prin distilare la un pH mai
mic decat 0,5.
6.8. Determinarea turbiditatii

O proba de apa colorata de substantele dizolvate este un sistem omogen care atenueaza
numai radiatiile care le traverseaza. O proba de apa care contine substante nedizolvate
atenueaza radiatia incidenta dar particulele prezente difuzeaza radiatia in mod inegal in
toate directiile. Difuzia radiatiei create de particule modifica atenuarea astfel incat
coeficientul de atenuare spectral relativ () este suma coeficientului de difuzie spectral
s() si al coeficientului de absorbtie spectrala ()
() = s() + ()
Pentru a obtine numai coeficientul de difuzie spectrala s(), trebuie cunoscut coeficientul
de absorbtie spectrala () a substantelor dizolvate, substantele nedizolvate care se pot, in
anumite cazuri, elimina prin filtrare, dar pot provoca interferente. In consecinta, este
necesar sa se compare rezultatele determinarii turbiditatii cu un etalon.
Intensitatea radiatiei difuzate depinde de lungimea de unda a radiatiei incidente, de
unghiul de masurare si de configuratia sa, de caracteristicile optice, de marimea si
distributia particulelor in suspensie din apa.

Metoda se aplica pentru apa de suprafata, potabila.
Procedura stabileste metoda de determinare a turbiditatii apei prin masurarea luminii
difuzate, aplicabila la apele cu turbiditate scazuta.
6.8.3 Reactivi
In timpul analizei se utilizeaza numai reactivi de puritate analitica recunoscuta si toti
reactivii preparati conform acestei proceduri se pastreaza in recipiente de sticla.
6.8.3.1 Apa, pentru prepararea suspensiei etalon de formazina
Se foloseste apa bidistilata.
6.8.3.2 Formazina ( C2H4N2), suspensie de baza I (4000 FAU)
Se dizolva 5,0 g hexametilentetraamina ( C2H4N2), in aproximativ 40 ml apa.
Se dizolva 0,5 g sulfat de hidrazina ( N2H6SO4), in aproximativ 40 ml apa.
Nota: Sulfatul de hidrazina este o otrava care poate fi cancerigena.
Se transvazeaza cantitativ cele doua solutii intr-un baloin cotat de 100 ml si se aduce la
semn cu apa si se omogenizeaza bine. Se lasa 24 ore la o temperatura de 250C 30C.
6.8.3.3 Formazina ( C2H4N2), suspensie de baza II ( 400 FAU )
Se pipeteaza 10 ml suspensie de baza I de formazina intr-un balon cotat de 100 ml si se
aduce la semn cu apa. Aceasta suspensie este stabila aproximativ 4 saptamani daca se
pastreaza la intuneric si o temperatura de 250C 30C.
6.8.3.4 Suspensii etalon pentru radiatia difuzata (dela 0 FNU pana la 40 FNU)
Se dilueaza suspensia de baza II de formazina cu apa utilizand pipete si baloane cotate
pentru a se obtine suspensii etalon care au turbiditatea (FNU) in domeniul de interes
pentru masuratorile radiatiei difuzate, aceste suspensii sunt stabile numai o zi.
6.8.4 Aparatura si materiale de laborator
- Sticlarie de laborator: se spala cu acid clorhidric si se mentine in stare perfecta de
curatenie.
- Echipamente: Echipamentele de la nr. crt. 1-12 din Tabelul de la cap. 5.2.1

Probele se preleveaza in recipente de sticla sau de material plastic si determinarile se
efectueaza cat mai curand posibil dupa prelevare. Daca pastrarea este inevitabila, proba
se conserva la rece si intuneric , dar nu mai mult de 24 h. Daca probele au fost conservate
la rece, inainte de efectuarea masurarii trebuie lasate sa revina la temperatura ambianta.
Se evita orice contact al probei de apa cu aerul si toate variatiile de temperatura care nu
sunt necesare.
6.8.5.2 Inteferente
In determinarea turbiditatii interfera temperatura si culoarea probei.
Temperatura scazuta a probei produce condens pe cuva de masurare, aceasta interferenta
fiind inlaturata prin mentinerea probei la temperatura camerei. Culoarea apei mareste
valoarea reala a turbiditatii si aceasta se indeparteaza prin filtrare.
6.8.6 Mod de lucru
Pentru etalonare se pune in functiune turbidimetrul , operand conform instructiunilor
producatorului. Dupa punerea in functiune, aparatul se etaloneaza cu ajutorul apei
bidistilate ca proba martor si cu suspensiile de formazina preparate astfel incat
turbiditatea sa acopere fiecare interval de etalonare.
Daca proba de apa a fost pastrata la rece, se lasa in laborator pentru a se incalzi la
temperatura camerei. In cazul in care proba este colorata, se filtreaza o parte din proba de
analizat printr-o hirtie de filtru cu porozitatea mica, se arunca prima portiune, retinandu-
se apoi un volum suficient pentru determinare. Proba de apa de analizat pregatita astfel
inlocuieste apa bidistilata cu turbiditate neglijabila folosita ca martor
La determinarea turbiditatii pentru a compensa interferenta produsa de culoare se executa
o masurare conform instructiunilor de lucru ale aparatului. Proba ca atare sau pregatita ca
mai sus se omogenizeaza prin agitare energica, se umple cuva aparatului si se supune
imediat masurarii turbiditatii. Se citesc valorile turbiditatii direct pe ecranul aparatului.
6.8.7 Exprimarea rezultatelor

Rezultatele se exprima in unitati nefelometrice de formazina ( FNU ) dupa cum urmeaza :
- daca turbiditatea este mai mica de 0,99 FNU, se rotunjesc cu 0,01 FNU
- daca turbiditatea este cuprinsa intre 1,0 FNU si 9,9 FNU se rotunjesc cu 0,1 FNU
REGULI DE DEPOZITARE SI ELIMINARE A DESEURILOR CHIMICE

I. Cantitati mici de reactivi chimici pot fi trecute in forme acceptabile din punct de
vedere ecologic, ori chiar in compusi inerti sau fara efecte vatamatoare. In functie de
proprietatile lor, aceste substante pot fi modificate - de exemplu prin neutralizare, oxidare
sau reducere - intr-o asemenea maniera incat deversate in ape sau in natura sa nu
constituie pericol pentru sanatatea publica, ori pentru mediu inconjurator.
Modalitati de neutralizare a deseurilor chimice
1. ACIZI ANORGANICI SI SOLUTII ACIDE se dilueaza cu apa, dupa care se
neutralizeaza incet (pH 6-8) prin adaos de hidroxid de sodiu sau carbonat de
sodiu. Solutia rezultata se poate deversa tinandu-se cont de concentratiile maxime
admise.
2. SARURI CU REACTIE ACIDA IN SOLUTII APOASE, in caz de nevoie se
amesteca pentru inceput cu bicarbonat de sodiu, dupa care se dizolva in multa
apa si se deverseaza, tinindu-se cont de concentatiile maxime admise.
3. HIDROXIZI ANORGANICI, HIDROSOLUBILI, SOLUTII ALCALINE SI
BAZE ORGANICE se neutralizeaza incet cu acid sulfuric diluat si se
deverseaza ca solutii neutre (pH 6-8), tinandu-se cont de concentratiile maxim
admise.
4. SARURI ALCALINE, in caz de necesitate, se amesteca cu bisulfat de sodiu
solid, se dizolva in apa si se deverseaza sub forma de solutii neutre ( pH 6-8 ).
5. COMPUSII ORGANICI USOR VOLATILI CU PERICULOZITATE
SCAZUTA, pot fi lasati sa se evapore liber, in cantitati mici, daca in incinta
exista nise cu tiraj bun, sau in aer liber.Se va evita formarea de amestecuri
inflamabile cu aerul. Se vor exclude din zona flacarile deschise, precum si alte
surse de foc.
6. SUBSTANTELE RELATIV NEPERICULOASE pot fi deversate direct, dupa
diluare cu multa apa, tinindu-se cont de concentratiile maxime admise.
7. ALDEHIDELE se trateaza cu sulfit de sodiu, apoi se amesteca cu putina apa.
Dupa terminarea reactiei, produsul se dilueaza cu multa apa, putand fi deversat
direct.
8. NITRITII SI MERCAPTANII se oxideaza cu o solutie de max. 15 %
oxiclorura de calciu (clor). In timpul reactiei, masa trebuie amestecata
viguros. Dupa neutralizare, se dilueaza cu apa multa si se poate deversa.
9. COMPUSI OXIDANTI CARE INTRETIN ARDEREA se amesteca bine cu
agenti reducatori, tiosulfat ori sulfit de sodiu. Se adauga sub agitare, o cantitate
mica de apa. In caz de necesitate, reactia se poate accelera adaugind cu grija o
cantitate mica de acid sulfuric diluat. Dupa neutralizare, lichidul se dilueaza cu
multa apa si se deverseaza.
10. ACIZII ORGANICI SI HALOGENURILE DE ACIZI vor fi neutralizate dupa
cum s-a descris la metoda 1 sau 2.
II. Deseurile chimice care sunt preluate de catre o firma specializata, se depoziteaza
temporar in laborator, in recipienti de sticla etichetati corespunzator.
1. Lichide inflamabile, ca ALCOOLI, ESTERI, HIDROCARBURILE,
CETONELE.
2. COMPUSI ORGANO-HALOGENATI
3. SUBSTANTELE PERICULOASE, dificil de a fi transformate in compusi
nepericulosi.
4. REACTIVILOR FOARTE TOXICI
5. METALELE continute in reziduuri se pot recupera daca sunt trecute in forme
insolubile in apa, prin precipitare ca hidroxid, carbonat, sulfat, etc. adaugand
reactivul corespunzator. Precipitatul se spala pe filtru.
VII METODE VOLUMETRICE
3.1. SR EN ISO /CEI Cerine generale pentru competenta laboratoarelor de ncercri si

17025:2005 etalonri
3.2. SR ISO 5667-10:1994 Calitatea apei. Prelevare. Partea 10: Ghid pentru prelevarea apelor
uzate
3.3. SR 2852 :1994 Apa potabila. Prelevarea, transportul, pastrarea si identificarea
probelor
3.4. SR ISO 5667-5 :1998 Calitatea apei. Prelevare. Partea 5: Ghid pentru prelevarea apei
potabile si a apei utilizate in industria alimentara si de bauturi
3.5. SR ISO 5667-6 :1997 Calitatea apei. Prelevare. Partea 6: Ghid pentru prelevarea probelor
din rauri si cursuri de apa
3.6. SR ISO 5667-11:1997 Calitatea apei. Prelevare. Partea 11. Ghid general pentru prelevarea
probelor subterane
3.7. SR ISO 6060-1996 Calitatea apei. Determinarea consumului chimic de oxigen
3.8. SR EN ISO 8467/2001 Calitatea apei. Determinarea indicelui de permanganat
3.9. SR EN 25813:2000 Calitatea apei. Determinarea coninutului de oxigen dizolvat.
Metoda iodometrica
3.10. SR EN 1899-1:2003 Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de oxigen dupa
n zile
Partea 1: Metoda prin diluare si insamantare cu aport de aliltiouree
3.11. SR ISO 5664:2001 Calitatea apei. Determinarea continutului de amoniu.
Metoda prin distilare si titrare
3.12. SR ISO 9297:2001 Calitatea apei. Determinarea continutului de cloruri. Metoda Mohr
3.13. SR EN ISO 7393- Calitatea apei.Determinarea clorului liber si a clorului total. Partea I
1/2002 Metoda titrimetrica cu N,N-dietilfenilen-1,4-diamina
3.14. SI ISO 6059/1984 Calitatea apei. Determinarea sumei de calciu si magneziu. Metoda
titrimetrica cu EDTA
4.1 Definitii
Prelevare - aciune care consta in luarea unei parti de apa, considerata ca reprezentativa
dintr-o masa de apa in scopul determinrii unor caracteristici.
caracteristicilor de determinat, in intervalul de timp care separa momentul prelevrii
modificarea conditiilor fizice.
Reactiv chimic pur (c.p.) - reactiv de mare puritate folosit in analize de mare precizie.
Consum chimic de oxigen - concentratie masica de oxigen echivalenta cu cantitatea de
bicromat de potasiu consumate de materiile dizolvate si in suspensie, in cazul in care o
proba de apa este tratata cu acest oxidant in conditii precizate.
Consum biochimic de oxigen - concentratia masica de oxigendizolvat consumat in
conditii specificate prin oxidarea biochimica a substantelor organice si/sau anorganice din
apa.
Indice de permanganat (al unei ape) Concentratia masica de oxigen echivalenta cu
cantitatea ionilor de permanganat consumati atunci cand o proba de apa este tratata cu
permanganat in conditii definite.
Clor liber - clor prezent sub forma de acid hipocloros, ion hipoclorit si clor elementar
dizolvat.
Clor legat - parte a clorului total present sub forma de cloramine si cloramine organice.
Clor total - clor prezent sub forma de clor liber si clor legat sau ansamblul celor doua
forme.
Cloramine - derivati ai amoniacului prin substitutia a unu, doi sau trei atomi de hidrogen
cu atomi de clor
( monocloramina NH2Cl, dicloramina NHCl2, triclorura de azot NCl3 ) si toti derivatii
clorurati ai compusilor organici azotati care se determina prin metoda prezentata in
aceasta parte a ISO 7393.
Duritate totala - suma cationilor metalici prezenti in apa, in afara de cationii metalelor
alcaline, exprimata prin concentratiile echivalente in calciu.
Duritatea temporara (carbonatica, alcalina) - continutul de ioni de calciu si de
magneziu, corespunzator continutului de bicarbonati de calciu si de magneziu, din apa.
Duritate permanenta (necarbonatica, nealcalina) - continutul de ioni de calciu si de
magneziu, corespunzator continutului altor saruri de calciu si de magneziu, in afara de
bicarbonati (sulfati, cloruri, nitrati etc.), din apa.

Metodele volumetrice cuprind procedeele bazate pe msurarea volumelor unei soluii de
reactiv a crei concentraie este cunoscuta si care se adaug probei intr-o proporie
anumita, corespunztoare relaiilor stoechiometrice ce se stabilesc in reacia chimica.
Procedeul poarta numele de titrare, iar soluia de reacie este denumita titrant. Titrantul
este adugat in proba dizolvata cu ajutorul unei biurete. Pentru determinare este necesar
sa aib o loc o reacie stoechiometrica intre titrant si proba si sa dispunem de un procedeu
adecvat pentru a detecta punctul in care reacia este completa. Folosind un titrant de
concentraie cunoscuta (o soluie standard) si determinndu-se cu ajutorul biuretei
volumul de titrant necesar pentru a obine o reacie completa, se poate calcula cantitatea
de reactant din proba.
Exista patru tipuri de titrri volumetrice, in funcie de tipul de reacie: (1) titrare acid-
baza; (2) titrare oxidant-reductor; (3) titrare prin precipitare; (4) titrare
complexonometrica.
(1) O titrare de tip acid-baza implica o reacie de neutralizare. In acest caz, acizii
sunt determinai prin titrare cu o soluie standard de baza, iar bazele printr-o
titrare cu o soluie standard de acid. ntruct o reacie de neutralizare
stoechiometrica implica trecerea de la o soluie acida la una bazica sau invers,
desfurarea reaciei poate fi urmrita prin determinarea pH-ului soluiei, in
funcie de titrantul adugat. O reprezentare grafica a pH-ului funcie de titrant
este numita curba de titrare. Cu ajutorul acesteia este posibil sa se determine
volumul de titrant necesar pentru neutralizarea probei. ntruct concentraia
titrantului este cunoscuta, se poate calcula cantitatea de proba acida (sau bazica)
prezenta in soluie.
(2) O titrare de tipul oxidant-reducator implica o schimbare a strii de oxidare att a
substanei ce trebuie determinata cat si a reactivului titrant. Proba si titrantul in
strile de oxidare corespunztoare reacioneaz in proporii stoechiometrice.
(3) O titrare prin precipitare implica formarea unui precipitat, titrantul fiind agentul
de precipitare. Se msoar volumul necesar pentru reacie si ntruct soluia
agentului de precipitare este standard, se poate calcula cantitatea de constituent
cutat. In general metoda de precipitare se aplica numai unui numr mic de
categorii de substane ,deoarece uneori se determina destul de greu punctul de
echivalenta.
(4) Intr-o titrare complexonometrica, titrantul este un agent de complexare si, din
reacia ce are loc, rezulta formarea unui complex.
In toate metodele volumetrice trebuie sa existe mijloace sigure pentru determinarea
punctului stoechiometric de titrare. Aceasta se poate realiza printr-o indicaie chimica
utiliznd indicatori de culoare sau instrumental. Indiferent ce sistem este ntrebuinat,
acesta trebuie sa prezinte o modificare vizibila sau msurabila care sa coincid cu punctul
stoechiometric al reaciei. Pe cale experimentala se determina un punct final, in timp ce
punctul stoechiometric real al titrrii este punctul echivalent. Diferena dintre aceste doua
puncte reprezint eroarea de titrare.
5.2 GENERALITATI

6.1 Determinarea consumului chimic de oxigen (CCO-Cr)

Se fierbe cu refluxare pe o durat determinat, o prob de ap n amestec cu sulfat de
mercur (II), cu o cantitate cunoscut de dicromat de potasiu, n prezena unui catalizator
de argint n mediu puternic acidulat cu acid sulfuric, astfel nct o parte din dicromatul de
potasiu este redus de materiile oxidabile prezente. Se titreaz excesul de dicromat de
potasiu cu o soluie titrat de sulfat de fier (II) i amoniu. Se calculeaz valoarea CCO
plecnd de la cantitatea de dicromat de potasiu redus.
1 mol de dicromat de potasiu (Cr2O72-) este echivalent cu 1,5 moli de oxigen (O2).

Metoda se aplica la probele de ape uzate al cror CCO este cuprins ntre 30 mg/l i 700
mg/l. Coninutul de cloruri nu trebuie s depeasc 1000 mg/l. O prob de ap care
corespunde acestor condiii se folosete ca atare pentru analiz.
Dac valoarea CCO depete 700 mg/l, proba de ap se dilueaz. Pentru a obine un
rezultat real este preferabil ca valoarea CCO s fie cuprins ntre 300 mg/l i 600 mg/l.
n condiiile de reacie date, compuii organici sunt oxidai n mare parte, cu excepia
compuilor cuprinznd anumite elemente structurale (de ex. Nucleu piridinic, compusi ai
azotului cuaternar). Substanele hidrofobe volatile pot s se evapore, scpnd astfel
oxidrii. Compuii anorganici care pot fi oxidai n condiii determinate sunt: ioni
bromur, ioni iodur, unii compui sulfurai, ioni nitrii i unii compui metalici. Pe de
alt parte, unii compui pot reaciona ca ageni oxidani n condiiile reaciei. Trebuie s
se in seama de aceasta n folosirea rezultatelor probelor.
6.1.3 Reactivi
Calitatea apei are o mare importanta in obtinrea unor rezultate fidele. Calitatea apei
trebuie controlata efectuand probe martor si probe paralele, identice, fara fierbere,
urmarind acelasi mod de lucru. In ambele cazuri se noteaza volumul de solutie de sulfat
de fier (II) si amoniu folosit la titrare (6.1.3.4). o diferenta mai mare de 0,5 ml indica o
calitate mediocra a apei. Pentru determinarea valorilor CCO mai mici de 100 mg/l,
diferenta nu trebuie sa depaseasca 0,2 mg/l. Calitatea apei distilate poate fi imbunatatita
prin redistilare impreuna cu o solutie de dicromat de potasiu sau permanganat de potasiu
in mediu acid, utilizand o instalatie de distilare numai din sticla.
6.1.3.1 Acid sulfuric, c(H2SO4) = 4 mol/l
Se adaug cu atenie, n poriuni, 220 ml acid sulfuric ( = 1,84 g/ml) peste circa 500 ml
ap. Se las s se rceasc i se dilueaz la 1000 ml.
6.1.3.2 Acid sulfuric-sulfat de argint

Se adaug 10 g sulfat de argint (Ag2SO4) la 35 ml ap. Apoi se adaug, n poriuni, 965
ml acid sulfuric (=1,84 g/ml). Se las soluia n repaus una sau dou zile pentru
dizolvare. Dizolvarea este favorizat de agitare.
6.1.3.3 Dicromat de potasiu, soluie etalon de referin, c(K2Cr2O7) = 0,040 mol/l,
coninnd o sare de mercur (II)
Se dizolv 80 g sulfat de mercur (HgSO 4) n 800 ml ap. Se adaug cu precauie 100 ml
acid sulfuric (=1,84 g/ml). Se rcete soluia i se dizolv n ea 11,768 g dicromat de
potasiu, uscat n prealabil la 1050C timp de 2 h. Se transvazeaz cantitativ soluia ntr-un
balon cotat i se dilueaz la 1000 ml.
Not: Soluia este stabil timp de o lun.
6.1.3.4 Sulfat de fier (II) i amoniu, soluie titrat, c[(NH4)2Fe(SO4)2 6H2O] = 0,12
mol/l.
Se dizolv n ap 47,0 g sulfat de fier (II) i amoniu hexahidrat. Se adaug 20 ml acid
sulfuric (=1,84 g/ml), se las s se rceasc i apoi se dilueaz cu ap la 1000 ml.
Aceast soluie trebuie s fie etalonat zilnic n felul urmtor: se dilueaz 10 ml soluie de
referin de dicromat de potasiu (6.1.3.3) la circa 100 ml, cu acid sulfuric(6.1.3.1). Se
titreaz cu soluie de sulfat de fier (II) i amoniu n prezena a dou picturi sau trei
picturi soluie indicator feroin (6.1.3.6). Concentraia cantitii de substan, c,
exprimat n moli pe litru de soluie de sulfat de fier (II) i amoniu, este calculat cu
formula:
10,0 0,04 6 2,4

V V
n care V - este volumul soluiei de sulfat de fier (II) i amoniu consumat la titrare, n
mililitri.
6.1.3.5 Hidrogenoftalat de potasiu, soluie etalon de referin, c(KC8H5O4) = 2,0824
mmol/l.
Se dizolv n ap 0,4251 g hidrogenoftalat de potasiu, uscat n prealabil la 105 0C i se
dilueaz cu ap la 1000 ml.
Not: Soluia are o valoare teoretic a CCO de 500 mg/l. Soluia este stabil max. o
sptmn dac se pstreaz la 40C.
6.1.3.6 Feroin, soluie indicator
Se dizolv n ap 0,7 g sulfat de fier (II) (FeSO 47H2O) sau 1 g sulfat de fier (II) i
amoniu hexahidrat, [(NH4)2Fe(SO4)2 6H2O]. Se adaug 1,50 g 1,10 fenantrolin
monohidrat [C12H8N2 H2O] i se agit pn la dizonvare. Se dilueaz la 100 ml.
Not: aceast soluie rmne stabil timp de cteva luni dac se pstreaz la ntuneric.

- Sticlarie de laborator absolut curata si protejata impotriva prafului, rezervata exclusiv
pentru determinarea CCO.
Biureta de 10 ml clasa A, cu diviziune de 0,02 ml.
- Alte materiale de laborator:
Instalaie de fierbere cu refluxare, alctuit dintr-un vas sau un tub conectat printr-un
gt de sticl lefuit la un refrigerent ascendent, astfel nct s se evite pierderea unor
cantiti importante de substan volatil. Refrigerentul poate fi rcit cu ap rece sau n
curent de aer rece.
Manta de nclzire, plac de nclzire sau alt echipament pentru nclzire care
realizeaz fierberea probei de analizat n mai puin de 10 min.
Granule pentru reglarea fierberii (bile de sticl, rugoase, de 2 mm pn la 3 mm
diametru, sau alte granule pentru reglarea fierberii).

6.1.5.1 Prelevare
Probele pentru laborator trebuie prelevate, de preferin, n recipiente de sticl sau de
polietilen. Se analizeaz probele ct mai repede posibil sau, cel mai trziu, n 5 zile de la
prelevare. Dac proba trebuie conservat nainte de analiz, se adaug 10 ml acid sulfuric
(6.1.3.1) la litrul de prob i se pstreaz la temperatura de 0 0C......50C. Se agit vasele
folosite pentru pstrare i se verific dac coninutul lor este bine omogenizat nainte de a
lua o prob pentru analiz.
6.1.5.2 Interferene
Metoda cu dicromat de potasiu este sensibil la unele interferene i n special la cloruri.
Ageni reductori anorganici, cum ar fi nitriii, sulfurile i fierul (II) contribuie la
obinerea unor rezultate mai mari. O practic accesibil const n includerea n rezultatul
final, a consumului chimic de oxigen datorat acestor ageni, ca parte din valoarea global
a CCO al probei. Dac coninutul de cloruri depete 1000 mg/l, trebuie s se aplice un
mod de lucru modificat.
Interferena clorurilor se reduce, dar nu se elimin complet, prin adugarea de sulfat de
mercur (II) care se introduce n proba de analizat ceea ce duce la formarea clorurii de
mercur (II) solubile.
Hidrocarburile aromatice i piridina nu se oxideaz complet. Unele substane organice
foarte volatile pot scpa oxidrii datorit evaporrii. Compuii alifatici cu lan neramificat
sunt oxidai eficient n prezen de acid sulfuric i sulfat de argint (6.1.3.2).
6.1.6 Mod de lucru

6.1.6.1 Determinare
Se transvazeaz 10,0 ml prob pentru analiz (diluata daca este necesar) n vasul
instalaiei pentru fierbere cu refluxare i se adaug 5,00 ml 0,01 ml soluie dicromat de
potasiu (6.1.3.3) i cteva granule pentru reglarea fierberii probei de analizat (totdeauna
10 ml) i se agit cu grij.
Se adaug ncet i cu precauie 15 ml acid sulfuric sulfat de argint (6.1.3.2) i se
racordeaz imediat vasul la refrigerent. Se aduce amestecul de reacie la fierbere n 10
min. i se continu fierberea nc 110 min.
Temperatura amestecului de reacie trebuie s fie 1480C 30C.
Se rcete vasul imediat n ap rece, la circa 600C i se cltete refrigerentul cu un volum
mic de ap. Se scoate refrigerentul, se dilueaz amestecul de reacie cu circa 75 ml i se
rcete la temperatura ambiant.
Excesul de dicromat de potasiu se titreaz cu soluie de sulfat de fier (II) i amoniu
(6.1.3.4), n prezena a una sau dou picturi soluie de indicator feroin (6.1.3.6).
Nota 1: Amestecul de reacie trebuie s fiarb linitit, fr salturi brute. Salturile brute
sunt un indiciu al supranclzirilor locale ale soluiei, ceea ce ar putea conduce la
rezultate eronate. Salturile brute pot fi datorate nclzirii prea intense sau ineficienei
granulelor de reglare a fierberii.
Nota 2: Dei cantitatea de feroin nu este critic, ea trebuie s rmn pe ct posibil
constant. Se noteaz ca punct de viraj schimbarea brusc a culorii din albastru-verzui n
brun-rocat, chiar dac culoarea albastru-verzui reapare dup cteva minute.
Se efectueaz n paralel dou probe martor pentru fiecare serie de determinri urmrind
acelai mod de lucru ca la 6.1.6.1, dar nlocuind proba de analizat cu 10,0 ml ap.
6.1.6.3 Prob pentru verificarea reactivilor
Pentru fiecare serie de determinri, se verific tehnica, precum i puritatea reactivilor,
prin analizarea a 10,0 ml soluie etalon de referin (6.1.3.5), urmnd acelai mod de
lucru ca i pentru proba de analizat. Teoretic, consumul chimic de oxigen pentru aceast
soluie este de 500 mg/l; procedeul experimental se consider satisfctor dac se obine
cel puin 96% din valoarea teoretic. i n acest caz se efectueaz o prob martor care
trebuie realizat n paralel, dup cum este indicat la 6.1.6.2.

Consumul chimic de oxigen, CCO, exprimat n miligrame oxigenla litru, se calculeaz cu
urmtoarea formul:
8000c(V1-V2)
V0
in care:
c este concentraia cantitii de substan a soluiei de sulfat de fier (II) i
amoniu (6.3.1.4), n mol
la litru
V0 este volumul probei de analizat, nainte de diluie (daca s-a efectuat), n
mililitri
V1 este volumul soluiei de sulfat de fier (II) i amoniu (6.3.1.4), folosit pentru
titrarea probei martor, n mililitri
V2 este volumul soluiei de sulfat de fier (II) i amoniu (6.3.1.4), utilizat pentru
titrarea probei de analizat, n mililitri
8000 este masa molar a O2, n miligrame pe litru
Rezultatul se exprim n miligrame la litru. Valorile mai mici de 30 mg/l trebuie notate <
30 mg/l.
6.2 Determinarea indicelui de permanganat

Incalzirea la fierbere, in prezenta unei cantitati cunoscute de permanganat de potasiu si
acid sulfuric, pe o perioada de timp data (10 min). Reducerea unei parti de permanganat
de catre materiile oxidabile din proba si determinarea excesului de permanganat prin
adaugarea unui exces de solutie de oxalat urmata de titrarea oxalatului in exces cu
permanganat.
Nota: Indicele de permanganat recomandat este de max. 10 mg/l, corespunzand la un
consum de aproximativ 60 % al permanganatului adaugat la proba nediluata.

Metoda se aplica pentru determinarea indicelui de permanganat si este destinata in
principal apelor pentru consum uman si utilizare menajera, apelor potabile, apelor
minerale naturale, apelor de masa, apelor la sursa cat si apelor de piscine.
Metoda se utilizeaza pentru determinarea parametrului oxidabilitate si se aplica apelor
cu o concentratie de ioni clorura mai mici de 300 mg/l. Probele care au indice de
permanganat mai mare de 10 mg/l trebuie diluate inainte de determinare. Limita
inferioara a domeniului optim de determinare este de 0,5 mg/l.
6.2.3 Reactivi
Toti reactivii preparati conform acestei proceduri se pastreaza in recipiente de sticla.
Nota: O apa nereducatoare se poate prepara dupa cum urmeaza. Se adauga 10 ml acid
sulfuric 2 mol/l si un mic exces de solutie concentrata de permanganat de potasiu 20
mmol/l la 1 litru apa distilata. Se distila intr-un aparat de sticla si se arunca primii 100 ml
distilat. Se pastreaza in recipiente de sticla cu dop rodat. Volumul solutiei titrate de
permanganat de potasiu consumat nu trebuie sa depaseasca 0,1 ml, altfel se repeta modul
de lucru sau se utilizeaza o apa mai putin poluata.
6.2.3.1 Acid sulfuric, ( H2SO4) = 1,84 g/ml, 18 mol/l
6.2.3.2 Acid sulfuric, c( H2SO4) = 7,5 mol/l
Se adauga incet sub agitare continua, 420 ml acid sulfuric (18 mol/l ) la 500 ml apa. Se
lasa sa se raceasca si se dilueaza la 1 litru.
6.2.3.3 Acid sulfuric, c( H2SO4) = 2 mol/l
Se adauga incet sub agitare continua, 110 ml acid sulfuric (18 mol/l ) la 500 ml apa. Se
adauga incet solutia de permanganat de potasiu ( 2 mmol/l ) pana la coloratie roz pal
persistenta. Se lasa sa se raceasca si se aduce la 1 litru cu apa.
6.2.3.4 Oxalat de sodiu, solutie de baza c( Na2C2O4 )= 0,05 mol/l
Se usuca oxalatul de sodiu la o temperatura de 120 0C, timp de 2 ore.Se dizolva 6,700 g
oxalat uscat in apa distilata si se aduce la 1000 ml, intr-un balon cotat . Aceasta solutie
este stabila 2 saptamani.
6.2.3.5 Permanganat de potasiu, solutie de baza, c(KMnO4)=20 mmol/l
Se dizolva aproximativ 3,2 g permanganat de potasiu in apa distilata si se dilueaza la
1000 ml. Se incalzeste solutia la o temperatura cuprinsa intre 900C si 950C timp de 2 ore,
se raceste si se pastreaza cel mult 2 zile.Se decanteaza solutia clara. Se pastreaza intr-un
recipient de culoare inchisa.
6.2.3.6 Permanganat de potasiu, solutie titrata, c(KMnO4)=2 mmol/l
Intr-un balon cotata de 1000 ml se introduc , cu ajutorul unei pipete, 100 ml solutie de
baza, c(KMnO4)=20 mmol/l , se aduce la semn cu apa si se omogenizeaza. Aceasta solutie
este relativ stabila mai multe luni daca se pastraza la intuneric. Modul de lucru descris
mai jos tine seama automat de concentratia exacta, care se include in calcul.

Biureta de 10 ml clasa A, cu diviziune de 0,02 ml.
- Echipamente: nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1.
Plita cu temperatura reglabila

6.2.5.1 Prelevare
Imediat dupa receptia probei in laborator, se adauga 5 ml acid sulfuric (7,5 moli/l ) la
litrul de proba, daca proba de apa nu a fost conservata in momentul prelevarii.
Probele se analizeaza cat mai repede posibil, cel mai tarziu la 2 zile dupa prelevare. Daca
timpul de pastrare depaseste 6 ore, se pastreaza la intuneric la o temperatura cuprinsa
intre 00 si 50 C.
Recipientele utilizate pentru conservare se agita astfel incat continutul lor sa fie bine
omogenizat inainte de a preleva proba de analizat.
In determinarea indicelui de permanganat interfera prezenta unor substante anorganice
cum sunt: hidrogenul sulfurat, sulfurile, azotitii si fierul divalent.
Interferentele date de sulfuri , hidrogen sulfurat ,de azotiti si de fier (II) se scad din
valoarea obtinuta stiind ca:
- la 1 mg hidrogen sulfurat corespund 1,84 permanganat de potasiu sau 0,470 mg oxigen
- la 1 mg azotiti corespund 1,38 permanganat de potasiu sau 0,350 mg oxigen
- la 1 mg fier (II) corespund 0,56 permanganat de potasiu sau 0,143 mg oxigen
6.2.6 Modul de lucru

Se verifica daca toate flacoanele si eprubetele utilizate in timpul analizei sunt perfect
curate.
Probele care au un indice de permanganat mare se dilueaza astfel incat rezultatele pentru
probele diluate sa fie in domeniul de la 0,5 mg/l pana la 10 mg/l.
Cu ajutorul unei pipete se transfera 25 ml 0,25 ml proba (sau proba diluata) V5 intr-o
eprubeta. Se adauga 5 ml 0,5 ml acid sulfuric (2 mol/l) si se amesteca prin agitare
usoara.
Se introduce eprubeta in baia de apa incalzita timp de 10 min 2 min. Se adauga 5 ml
0,05 ml solutie etalon de permanganat de potasiu (2 mmol/l) si se incepe cronometrarea.
Dupa 10 min 15 s se adauga 5 ml 0,05 ml solutie etalon de oxalat de sodiu (5 mmol/l)
V4 si se asteapta ca solutia sa se decoloreze. Solutia calda se titreaza cu solutie etalon de
permanganat de potasiu (2 mmol/l) pana cand cvuloarea roz pal persista aproximativ 30 s.
Se noteaza volumul V1, al solutiei de permanganat consumate.
In paralel cu determinarea se efectueaza o verificare cu proba martor utilizand acelasi
mod de lucru, dar se inlocuieste proba de analizat cu 25 ml apa distilata. Se noteaza
volumul V0 al solutiei de permanganat consumate.
Solutia titrata pentru etalonarea solutiei etalon de permanganat de potasiu (2 mmol/l) se
pastreaza astfel: la solutia titrata conservata in urma determinarii probei martor se adauga
5 ml 0,05 ml solutie de oxalat de sodiu (5 mmol/l). Dca este necesar, se reincalzeste
solutia pana la aproximativ 800C si se titreaza cu permanganat de potasiu (2 mmol/l) pana
la aparitia unei culori roz, care persista aproximativ 30 s. Se noteaza volumul, V2 al
solutiei de permanganat consumate.
Nota: Este o metoda practica buna ca solutiile titrate sa fie lasate in pahare pana la
urmatoarea determinare a indicelui de permanganat.

Indicele de permanganat IMn , exprimat in miligrame de oxigen la litru, se calculeaza cu
ajutorul relatiei:
IMn = { ( V1 V0 ) /.V2 }. f
in care:
V0 - volumul solutiei de permanganat consumat pentru determinarea probei martor,
mm
V1 - volumul solutiei de permanganat consumat pentru determinarea probei martor,
mm
V2 - volumul solutiei de permanganat consumat pentru etalonare, mm
f - factorul utilizat pentru recalcularea oxigenului si pentru a tine seama de volumul
de proba utilizat, mm
f se calculeaza astfel:
f = [V4 .c( Na2C2O4 ) . M0 .1000] / ( 1000 . V5 )
in care:
V4 volumul solutiei de oxalat de sodiu (5 mmol/l) consumat pentru determinare (in
acest caz: 5) in ml
c(Na2C2O4) concentratia cantitatii de materie a solutiei etalon de oxalat de sodiu (in
acest caz: 5) in mmol/l
1000 (numarator) este factorul utilizat pentru a calcula c(Na 2C2O4) din mmol/l in
mmol/ml, in ml /l
M0 masa molara pentru recalcularea oxigenului (in acest caz: 16), in mg oxigen la
mmol
V5 volumul probei utilizate ( in acest caz: 25), in ml
1000 (numitor) este factorul utilizat pentru recalcularea valorii masurate la 1 litru
volum de proba , in ml/l
6.3 Determinarea continutului de oxigen dizolvat. Metoda iodometrica

Reactia oxigenului dizolvat din proba asupra hidroxidului de mangan (II) proaspat
precipitat [format din aditia hidroxidului de sodiu sau de potasiu cu sulfat de mangan(II)].
Acidifierea si oxidarea iodurii, de catre compusul de mangan la valenta superioara
format, cu eliberarea unei cantitati echivalente de iod. Determinarea cantitatii de iod
eliberat prin titrare cu tiosulfat de sodiu.

Metoda iodometrica este metoda de referinta pentru determinarea continutului de oxigen
dizolvat din ape.
Metoda se aplica la toate tipurile de ape care au o concentratie in oxigen dizolvat mai
mare de 0,2 mg/l, pana la dublul saturatiei in oxigen (aproximativ 20 mg/l), exceptand
substantele interferente.
Substantele organice usor oxidabile de exemplu taninii, acizii humici, ligninele
interfereaza. Substantele care contin sulf si sunt oxidabile de exemplu sulfurile, tioureea
si sistemele care consuma oxigen prin respiratie activa, interfereaza de asemenea. In
prezenta unor astfel de substante se prefera utilizarea metodei electrochimice cu sonda,
conform ISO 5814.
Azotitii cu o concentratie de pana la 15 mg/l nu interfereaza in determinare, fiind distrusi
prin aditie de nitrura de sodiu.
In prezenta substantelor oxidante sau a substantelor reducatoare este necesar sa se faca
modificari ale metodei, prezentate la paragraful 6.3.8.
In prezenta materiilor in suspensie susceptibile de a fixa sau consuma iodul, metoda se
poate utiliza cu modificarea descrisa la paragraful 6.3.9, dar se prefera utilizarea metodei
electrochimice cu sonda.
6.3.3 Reactivi
6.3.3.1 Acid sulfuric, solutie
Se adauga, cu precautie, 500 ml acid sulfuric concentrat ( = 1,84 g/ml) la 500 ml apa si
se omogenizeaza.
Nota: daca este prezent fierul trivalent se utilizeaza acid fosforic (H3PO4), = 1,70 g/ml
6.3.3.2 Acid sulfuric, solutie c(1/2 H2SO4) = 2 mol/l
6.3.3.3 Reactiv alcalin de iodura si de nitrura
Se dizolva 35 g hidroxid de sodiu (NaOH) [sau 50 g hidroxid de potasiu (KOH)] si 30 g
iodura de potasiu (KI) [sau 27 g iodura de sodiu (NaI)] in aproximativ 50 ml apa. Se
dizolva separat 1 g nitrura de sodiu (NaN 3) in cativa mililitri de apa. Se amesteca cele
doua solutii si se dilueaza la 100 ml. Solutia obtinuta se pastreaza intr-un flacon de sticla
bruna, cu dop rodat.
Acest reactiv nu trebuie, dupa diluare si acidifiere, sa produca coloratie in prezenta
solutiei indicatoare (6.3.3.7).
6.3.3.4 Sulfat de mangan (II) anhidru, solutie 340 g/l (sau slfat de mangan monohidrat,
solutie 380 g/l)
In varianta, se utilizeaza solutie de clorura de mangan(II) tetrahidrat 450 g/l. Se filtreaza
solutiile care nu sunt limpezi.
6.3.3.5 Iodat de potasiu, solutie etalon, c(1/6 KIO3) = 10 mmol/l
Se usuca cateva grame iodat de potasiu (KIO 3) la temperatura de 1800C. Se cantaresc
3,567 g 0,003 g si se dizolva in apa. Se dilueaza la 1000 ml. Se iau 100 ml si se
dilueaza cu apa la 1000 ml, intr-un balon cotat.
6.3.3.6 Tiosulfat de sodiu, solutie titrata, c(Na2S2O3) = 10 mmol/l
Se dizolva 2,5 g tiosulfat de sodiu pentahidrat (Na 2S2O3 5 H2O) in apa proaspat fiarta si
racita. Se adauga 0,4 g hidroxid de sodiu (NaOH) si se dilueaza la 1000 ml. Solutia se
pastreaza intr-un flacon de sticla bruna.
Etalonarea solutiei astfel obtinute se face in felul urmator: intr-un pahar conic de
laborator se dizolva aproximativ 0,5 g iodura de potasiu (KI) sau iodura de sodiu (NaI) in
100 ml pana la 150 ml apa. Se adauga 5 ml solutie de acid sulfuric (6.3.3.2). Se agita si se
adauga 20,00 ml solutie etalon de iodat de potasiu (6.3.3.5). Se dilueaza la aproximativ
200 ml si se titreaza imediat iodul eliberat cu solutie de tiosulfat de sodiu, adaugand
solutie indicatoare (6.3.3.7) spre sfarsitul titrarii, cand culoarea solutiei devine pala, apoi
de titreaza pana la decolorare completa.
Concentratia c, exprimata in milimol/l, se calculeaza cu formula:
6 20 1,66
V
in care V este volumul solutiei de tiosulfat de sodiu utilizat pentru titrare, in mililitri.
6.3.3.7 Amidon, solutie 10 mg/l, proaspat preparata
6.3.3.8 Fenolftaleina, solutie etanolica de 1 g/l
6.3.3.9 Iod, solutie aproximativ 0,005 mol/l
Se dizolva 4 g sau 5 g iodura de potasiu sau iodura de sodiu in putina apa si se adauga
aproximativ 130 mg iod. Dupa dizolvarea iodului se dilueaza la 100 ml.
6.3.3.10 Iodura de potasiu sau iodura de sodiu

Biureta de 50 ml clasa A.
- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1.
Recipiente de sticla cu gat ingust, capacitatea intre 130 ml si 350 ml, gradate la fiecare
1 ml, prevazute cu dop (flacoane Winkler sau alte flacoane adecvate, de preferinta
rezistente). Fiecare recipient si dopul sau trebuie sa aiba un numar de identificare.
Volumul se determina prin cantarire.

Prelevarea probelor, daca nu exista alte indicatii, se face in recipientele in care trebuie
efectuata determinarea. Proba pentru analiza este constituita din totalitatea continutului
recipientului plin.
Nota: in prezenta substantelor oxidante sau reducatoare este necesara prelevarea a doua
probe.
6.3.5.1 Prelevarea apelor de suprafata
Se umple recipientul pana la revarsare, evitand orice modificare a concentratiei in oxigen
dizolvat. Pentru apele adanci se prefera utilizarea metodei electrochimice cu sonda. Dupa
eliminarea eventualelor bule de aer aderente pe pereti, se fixeaza imediat oxigenul
dizolvat.
6.3.5.2 Prelevarea apelor din conductele de distribuire
La punctul de prelevare se racordeaza un tub confectionat dintr-un material inert. Cealalta
extremitate a tubului trebuie sa ajunga pana la fundul recipientului. Se umple cu apa
recipientul prin trecerea unui volum de apa prelevat, egal cu aproximativ de doua ori
capacitatea recipientului. Dupa eliminarea eventualelor bule de aer aderente la pereti, se
fixeaza imediat oxigenul dizolvat.
6.3.5.3 Prelevarea apelor de la adancimi variabile
Se utilizeaza un echipament de prelevare special, format dintr-un recipient echipat cu un
tub de cauciuc care ajunge pana la fundul recipientului. Apa prelevata umple recipientul
prin inlocuirea aerului. Se evita orice turbulenta. Anumite tipuri de echipamente de
prelevare permit umplerea mai multor recipiente intr-o singura operatie.
6.3.6 Mod de lucru
6.3.6.1 Fixarea oxigenului
Imediat dupa prelevare, de preferinta la fata locului, se introduce in recipientul care
contine proba, 1 ml solutie de sulfat de mangan (II) (6.3.3.4) si 2 ml reactiv alcalin
(6.3.3.3). Reactivii se adauga sub suprafata apei utilizand pipete lungi si subtiri. Se pune
dopul cu precautie, evitand incluziunea de aer in recipient. Daca se utilizeaza un alt
sistem, se iau toate precautiile necesare pentru a evita modificarea continutului de oxigen
a probei. Se rastoarna de mai multe ori recipientul pentru omogenizarea continutului. Se
lasa timp de 5 min. Ca precipitatul format sa se depuna si apoi se amesteca prin
rasturnarea recipientului pentru obtinerea unei bune omogenizari. Recipientul se poate
transporta apoi in laborator. Daca este protejata de lumina, proba se poate conserva pana
la 24 h.
6.3.6.2 Eliberarea iodului
Se verifica daca precipitatul format este bine decantat pentru a se gasi in partea inferioara
a recipientului. Se introduc, incet, 1,5 ml solutie de acid sulfuric (6.3.3.1) (sau volumul
corespondent de acid fosforic), se inchide recipientul si se agita pentru dizolvarea
intregului precipitat, cand iodul este bine repartizat.
Nota: Daca titrarea se executa direct in recipient, se preleveaza cu atentie o portiune
corespunzatoare de lichid limpede prin sifonare, fara a ridica precipitatul.
6.3.6.3 Titrare
Se transfera continutul recipientului sau a unei cote parti (volum V 1) intr-un pahar conic
de laborator. Se titreaza cu solutie de tiosulfat de sodiu (6.3.3.6) in prezenta solutiei de
amidon (6.3.3.7) adaugata spre sfarsitul titrarii.

Continutul de oxigen dizolvat, exprimat in miligrame de oxigen la litru, se calculeaza cu
formula:
MrV2cf1
4V1
in care:
Mr este masa moleculara relativa a oxigenului (Mr = 32)
V1 este volumul probei sau cotei parti (V1 = V0 daca se titreaza intregul
continut al
recipientului), in mililitri
V2 este volumul solutiei de tiosulfat de sodiu (6.3.3.6) utilizat pentru titrarea
intregului continut al recipientului sau a cotei parti, in mililitri
c concentratia reala a solutiei de tiosulfat de sodiu, in milimoli la litru
f1 = V0 / (V0-V )
in care:
V0 este volumul recipientului, in mililitri
V este suma volumelor solutiei de sulfat de mangan (II) (1ml) si a
reactivului alcalin (2 ml)
6.3.8 Cazuri particulare
6.3.8.1 Verificarea prezentei substantelor organice oxidante sau reducatoare
Daca se suspecteaza prezenta substantelor organice oxidante sau reducatoare interferente,
se preleveaza 50 ml apa de analizat si se neutralizeaza in prezenta a doua picaturi solutie
de fenolftaleina (6.3.3.8). Se adauga 0,5 ml solutie de acid sulfuric (6.3.3.2), cateva
cristale (aproximativ 0,5 g) iodura de potasiu sau iodura de sodiu si cateva picaturi solutie
indicatoare (6.3.3.7).
Daca solutia se coloreaza in albastru, substantele oxidante sunt prezente.
Daca solutia ramane incolora, se adauga 0,2 ml solutie de iod (6.3.3.9) si se agita. Se lasa
in repaus 30 sec.
Substantele reducatoare sunt prezente daca nu apare o coloratie albastra.
6.3.8.2 Prezenta substantelor oxidante

Principiu
Se determina prin titrare continutul de substante oxidante, altele decat oxigenul dizolvat,
pe o a doua proba de analizat. Se corecteaza rezultatul obtinut conform paragrafului
6.3.7.
Mod de lucru
Se preleveaza doua probe de analizat conform paragrafului 6.3.5. Se efectueaza
determinarea oxigenului dizolvat pentru prima proba de analizat conform paragrafului
6.3.6.
Se transvazeaza cantitativ a doua proba de analizat intr-un pahar conic de laborator de
volum corespunzator. Se adauga 1,5 ml solutie de acid sulfuric (6.3.3.1) (sau volumul
corespondent de acid fosforic), 2 ml de reactiv alcalin (6.3.3.3) si 1 ml solutie de sulfat de
mangan (II) (6.3.3.4). Se lasa in repaus 5 min. Se titreaza cu solutie de tiosulfat de sodiu
(6.3.3.6) in prezenta indicatorului (6.3.3.7) adaugat spre sfarsitul titrarii.
Exprimarea rezultatelor
relatia:
(MrV2cf1 / 4V1) (MrV4c / 4V3)

in care:
Mr V1 V2 c si f1 au aceeasi semnificatie ca in paragraful 6.3.7
V3 volumul recipientului care contine a doua proba de analizat, in mililitri
V4 volumul solutiei de tiosulfat de sodiu (6.3.3.6) utilizat pentru titrarea celei
de a doua proba de analizat, in mililitri
6.3.8.3 Prezenta substantelor reducatoare
Principiu
Se oxideaza substantele reducatoare din cele doua probe de analizat, prin aditia unui
exces de solutie de hipoclorit de sodiu. Se determina continutul de oxigen dizolvat intr-
una din cele doua probe de analizat. Se determina excesul de hipoclorit de sodiu in
cealalta proba de analizat.
Reactivi
Reactivii prevazuti in paragraful 6.3.3 si
- Hipoclorit de sodiu, solutie cu un continut de aproximativ 4 mg clor liber la litru,
obtinut prin dilutia unei solutii concentrate de hipoclorit de sodiu comercial al carui titru
se determina iodometric.
Mod de lucru
Se preleveaza doua probe de analizat conform paragrafului 6.3.5. La cele doua probe de
analizat, se adauga 1,00 ml (sau daca este necesar, un volum mai mare masurat exact),
solutie de hipoclorit de sodiu. Se inchide recipientul si se agita. Una din probele de
analizat se prelucreaza conform 6.3.6, iar cealalta conform 6.3.8.2.
relatia:
(MrV2cf1 / 4V1) [MrV4c / 4(V3 V5)]
in care:
Mr V1 V2 c si f1 au aceeasi semnificatie ca in paragraful 6.3.7
V3 si V4 au aceeasi semnificatie ca in paragraful 6.3.8.2
V5 volumul solutiei de hipoclorit de sodiu utilizat pentru titrarea celei de a
doua proba de analizat (in general V5 = 1,00 ml), in mililitri
f2 = V0 / (V0 V5) V
in care:
V este suma volumelor solutiei de sulfat de mangan (II) (1ml) si a reactivului
alcalin (2 ml)
V0 volumul recipientului continand prima proba de analizat, in mililitri
6.3.8.4 Mod de lucru modificat pentru cazul prezentei materiilor in suspensie,

susceptibile de a fixa sau consuma iodul
Principiu
Flocularea materiilor in suspensie si separarea prin antrenare cu hidroxid de aluminiu.
Reactivi
Reactivii prevazuti in paragraful 6.3.3 si
- Sulfat de aluminiu si de potasiu dodecahidrat [AlK(SO4)2 12H2O], solutie 10%
(m/m)
- Amoniac, solutie c(NH3) = 13 mol/l, = 0,91 g/ml
Mod de lucru
Se umple un recipient prevazut cu dop slefuit, cu capacitatea de aproximativ 1000 ml,
pana la revarsare, cu apa de analizat. Se introduce sub nivelul lichidului, cu ajutorul unei
pipete, 20 ml solutie de sulfat de aluminiu si de potasiu si 4 ml solutie de amoniac. Se
inchide recipientul si se agita puternic prin rasturnare de mai multe ori. Se lasa sa se
depuna precipitatul. Se verifica prezenta substantelor oxidante si reducatoare, dupa caz.
Se multiplica formula uzuala, indicata la paragrafele 6.3.7, 6.3.8.2 si 6.3.8.3, dupa caz, cu
urmatorul factor de corectie:
V6 / (V6 V)
in care:
V6 volumul fiolei utilizate pentru prelevarea probei, in mililitri
V suma volumelor solutiei de sulfat de aluminiu si potasiu (20 ml) si al
solutiei de amoniac (4 ml)
6.4 Determinarea consumului biochimic de oxigen dupa 5 zile. Metoda prin diluare
si insamantare cu aport de aliltiouree

Pretratarea probei de analizat si diluarea ei cu diferite volume de apa de dilutie bogata in
oxigen si insamantata cu microorganisme aerobe, cu inhibarea nitrificarii. Incubarea la
20oC pentru o perioada de timp definita (5 zile) la intuneric, in flacoane umplute complet
si inchise etans. Determinarea concentratiei de oxigen dizolvat inainte si dupa incubare.
Calculul masei de oxigen consumat per litru de proba.

Metoda se aplica in cadrul LIAU Constanta Sud si LIAU Mangalia tuturor probelor de
apa care au un consum biochimic de oxigen mai mare sau egal cu 3 mg/l oxigen si care
nu depaseste 6000 mg/l oxigen.
Metoda se poate aplica si pentru un consum biochimic mai mare de 6000 mg/l oxigen,
dar datorita numeroaselor dilutii necesare, calitatea analitica a rezultatelor obtinute pot fi
influentate.
Limita de determinare DL a metodei este definita ca
1
DL = t0,95(f) 2 sB 1
n
in care sB este abaterea standard a seriei; t0,95(f) este valoarea t Student, f reprezinta gradele
de libertate pentru determinarea sB si n este numarul de analize pentru determinarea
probei martor dintr-o serie analitica. Valoarea sB este calculata din determinari ale
probelor reale care au o concentratie a CBO5 apropiata de DL estimata.
In cazul in care metoda analitica nu impune nici o corectie a probei martor, termenul
1
1 se omite.
n
Rezultatele obtinute sunt produsul unei combinatii de reactii biochimice si chimice. Ele
nu au caracterul riguros si clar a celor rezultate de exemplu dintr-un singur proces chimic
bine definit. Totusi ele furnizeaza o indicatie referitoare la evaluarea calitatii apelor.
Analiza poate fi influentata de prezenta diferitelor substante. Cele care sunt toxice pentru
microorganisme, de exemplu substantele bactericide, metalele toxice sau clorul liber
inhiba oxidarea biochimica. Prezenta algelor sau a microorganismelor nitrificatoare poate
determina rezultate mai mari.
6.4.3 Reactivi
6.4.3.1 Apa
Apa folosita trebuie sa fie de puritate corespunzatoare, lipsita de clor sau cloramina si cu
un continut de cupru de max. 0,01 mg/l.
6.4.3.2 Apa de insamantare
Daca proba nu contine suficiente microorganisme adaptate, se foloseste apa de
insamantare obtinuta prin una din urmatoarele metode:
a) Apa uzata oraseneasca cu un continut de CCO-Cr (conform SR ISO 6060-1996)
de max. 300 mg/l, prelevata dintr-un colector principal al unei zone rezidentiale in
care nu sunt deversate ape industriale contaminante. Apa se decanteaza sau
filtreaza.
b) Efluent decantat dintr-o statie de epurare.
c) Material de insamantare disponibil in comert.
6.4.3.3 Solutii de saruri
Urmatoarele solutii sunt stabile 6 luni si trebuie stocate in recipiente de sticla, la intuneric
si la o temperatura cuprinsa intre 0oC si 4oC. Ele sunt eliminate la primul semn de
precipitare sau crestere biologica.
- Solutie tampon fosfat, pH=7,2
Se dizolva 8,5 g fosfat monopotasic (KH2PO4), 21,75 g fosfat dipotasic (K2HPO4), 33,4 g
fosfat disodic heptahidrat (Na2HPO4 7 H2O) si 1,7 g clorura de amoniu (NH4Cl) in
aproximativ 500 ml apa. Se dilueaza la 1000 ml si se amesteca.
Nota: pH-ul acestei solutii trebuie sa fie 7,2 fara a mai fi corectata ulterior.
- Sulfat de magneziu heptahidrat, solutie 22,5 g/l
Se dizolva 22,5 g sulfat de magneziu heptahidrat (MgSO4 7 H2O) in apa. Se dilueaza la
1000 ml si se amesteca.
- Clorura de calciu, solutie 27,5 g/l
Se dizolva 27,5 g clorura de calciu (CaCl2) sau o cantitate echivalenta de clorura de calciu
hidrata (de exemplu 36,4 g CaCl2 2 H2O) in apa. Se dilueaza la 1000 ml si se amesteca.
- Clorura de fier (III) hexahidrata, solutie 0,25 g/l
Se dizolva 0,25 g clorura de fier (III) hexahidrata (FeCl3 6 H2O) in apa. Se dilueaza la
1000 ml si se amesteca.
6.4.3.4 Apa de dilutie
Se adauga la aproximativ 500 ml de apa cate 1 ml din fiecare solutie de sare obtinuta
conform paragrafului 6.4.3.3. se dilueaza la 1000 ml si se amesteca.
Se aduce la temperatura de (20 2)C si se mentine la aceasta temperatura. Se aereaza
apa de dilutie cel putin 1 ora, luandu-se toate masurile necesare pentru a a se evita
contaminarea in special cu substante organice, metale, substante oxidante sau
reducatoare.
Dupa aerare apa de dilutie trebuie sa aiba o concentratie in oxigen dizolvat de cel putin 8
mg/l.
Dupa aerare, pentru a evita suprasaturarea cu oxigen, apa de dilutie se lasa in repaus 1
ora, intr-un recipient inchis.
Apa de dilutie astfel obtinuta va fi folosita in max. 24 de ore de la preparare. Orice
cantitate ramasa dupa acest timp va fi eliminata.
6.4.3.5 Apa de dilutie insamantata
Se adauga intre 5 ml si 20 ml apa de insamantare (6.4.3.2) la 1 litru de apa de dilutie
(6.4.3.4) si se pastreaza la (20 2)C.
Prepararea apei de dilutie insamantate se face in momentul efectuarii testului si cantitatea
ramasa se evacueaza.
Oxigenul consumat dupa 5 zile al apei de dilutie insamantate, care este valoarea probei
martor, nu trebuie sa depaseasca 1,5 ml oxigen/l. daca se inregistreaza valori mai mari, se
verifica posibilele surse de contaminare.
6.4.3.6 Acid clorhidric sau acid sulfuric, solutie c (HCl) 0,50 mol/l, c (H2SO4) 0,25
mol/l
6.4.3.7 Hidroxid de sodiu (NaOH), solutie aprox. 20 g/l
6.4.3.8 Sulfit de sodiu (Na2SO3), solutie aprox. 50 g/l
6.4.3.9 Glucoza-acid glutamic, solutie de control
Se dizolva separat in apa (1501) mg D-glucoza (C 6H12O6) si 150 mg acid L-glutamic
(C5H9NO4); ambele substante vor fi uscate in prealabil la (1055)C timp de 1 h si apoi
racite in exicator. Se amesteca cele doua solutii in balon cotat de 1000 cm 3 si se aduce la
semn cu apa. Solutia se foloseste proaspat preparata sau se pastreaza in congelator in
portii de cate 20 cm3.
Consumul teoretic de oxigen al acestei solutii este de 307 mg oxigen/l (valoarea empirica
a CBO5 este de 21020 mg oxigen/l).
6.4.3.10 Aliltiouree (ATU), solutie 1,0 g/l
Se dizolva 200 mg aliltiouree (C4H8N2S) in apa, se dilueaza la 200 ml si se
omogenizeaza. Solutia este stabila cel putin doua saptamani si se pastreaza la 4C.
Nota: compus toxic; se va manipula cu grija.

-
Incubator cu racire
Lada frigorifica (0-4)C / Congelator
Flacoane de incubare, din sticla, cu dop slefuit, de 250 - 300 cm 3, cu volumul
determinat cu precizie de 0,1 cm3. Este important ca flacoanele de sticla sa fie foarte
bine curatate inainte de utilizare. In acest scop se adauga in flaconul gol 5 10 ml
solutie de spalare [de exemplu 2,5 g iod si 12,5 g iodura de potasiu la 1 litru de acid
sulfuric 1% (V/V)] agitand bine pentru a se acoperi peretii flaconului. Se lasa in repaus
15 minute, se arunca solutia si se spala flaconul foarte bine cu apa de la robinet si in
final cu apa deionizata.
Tuburi de sifonare, din sticla sau cauciuc
Vase de sticla sau plastic cu capacitatea de 1050 dm 3 pentru apa de dilutie. Vasele vor
fi pastrate curate, fara semne de dezvoltare biologica.

6.4.5.1 Prelevarea probelor
Proba de analizat se pastreaza la o temperatura de (0-4)C intr-un flacon umplut si astupat
imediat dupa colectarea probei si pana la efectuarea incercarii. Determinarea se incepe
cat mai repede posibil si fara sa se depaseasca 24 de ore de la prelevarea probei.
Nota: Daca determinarea CBO5 nu poate fi efectuata in max. 24 de ore, de ex. datorita
duratei de transport, proba poate fi conservata prin congelare. Dupa decongelare proba se
omogenizeaza.
6.4.5.2 Pregatirea probelor
Ajustarea pH-ului
Probele de apa al caror pH nu este 6,08,0 se neutralizeaza, dupa ce au fost efectuate
toate operatiile necesare de diluare, cu hidroxid de sodiu (6.4.3.7) sau acid clorhidric/acid
sulfuric (6.4.3.6), al caror volum se stabileste pa baza unei titrari separate. Precipitatul
care poate sa apara se ignora.
Eliminarea interferentelor
In determinarea CBO5 interfera substantele anorganice consumatoare de oxigen prin
reactii chimice si substantele toxice inhibitoare ale activitatii microbiene, inclusiv clorul
activ. Substantele interferente se indeparteaza in modul descris mai jos:
Indepartarea clorului activ
Probele de apa care contin clor activ se trateaza cu sulfit de sodiu. Cantitatea de sulfit de
sodiu necesara se stabileste astfel: la 100 cm 3 proba se adauga 10 cm3 solutie iodura de
potasiu si 10 cm3 acid acetic. Se titreaza cu solutie de sulfit de sodiu (6.4.3.8), in prezenta
solutiei de amidon ca indicator, pana la disparitia culorii albastre. Cantitatea de sulfit de
sodiu care trebuie adaugata in proba de apa de analizat este aceea calculata in urma
titrarii. In cazul apelor cu continut mic de clor activ (pana la aproximativ 0,5 mg/dm 3)
este suficient sa se lase proba in repaus timp de 2 h, timp in care clorul activ dispare.
Se va evita adaugarea sulfitului de sodiu in exces.
Omogenizare: Omogenizarea probelor se efectueaza cu un agitator de laborator numai in
cazul cand se analizeaza o proba care contine particule mari sau cand probele au fost
congelate.
Omogenizarea probelor nu se efectueaza in cazul testelor de rutina.
Prezenta algelor: Probele ce contin alge sunt filtrate (se folosesc filtre cu marimea
porilor de 1,6 m) pentru a se evita obtinerea unor rezultate marite.filtrarea poate
modifica radical rezultatele CBO si se realizeaza numai daca este necesar pentru
evaluarea calitatii apei. In raportul de incercare se inregistreaza specificatiile privind
marimile particulelor filtrate.
Indepartarea substantelor toxice inhibitoare: In cazul probelor de apa care contin
substante toxice, care inhiba activitatea microbiana, rezultatele testului CBO 5 nu sunt
concludente. Efectul unor substante inhibitoare poate fi diminuat sau eliminat prin
diluarea probei. Acest efect se constata prin cresterea valorilor CBO obtinute la marirea
treptata a gradului de dilutie. In cazul obtinerii, peste un anumit grad de dilutie, a unor
valori ale CBO semnificative si apropiate, acestea vor fi cele luate in considerare.
Rezultatul raportat va fi media acestos valori.
6.4.6 Mod de lucru

6.4.6.1 Prepararea probei diluate
Proba de apa ca atare sau pregatita ca in paragraful 6.4.5.2 se aduce la temperatura de (20
2)0C.
Se pune o cantitate cunoscuta de proba in vasul de dilutie (balon cotat de 1000 ml), se
adauga 2 ml solutie de aliltiouree (6.4.3.10) si se aduce la semn cu apa de dilutie (6.4.3.4)
sau daca este cazul cu apa de dilutie insamantata (6.4.3.5).
Daca factorul de dilutie folosit este mai mare de 100, dilutia se face secvential, in mai
multe trepte, astfel incat sa nu se ia in lucru mai putin de 10 cm3 de proba diluata.
Se amesteca usor pentru a evita incorporarea de bule de aer in solutie.
Nota: Dilutia trebuie aleasa astfel incat dupa incubare concentratia oxigenului dizolvat
ramas sa fie cuprinsa intre o treime si doua treimi din concentratia initiala.
Datorita dificultatii in alegerea dilutiei corespunzatoare se efectueaza determinarea pe
doua sau mai multe dilutii. In functie de domeniul estimat de valori al CBO 5 se alege
dilutia conform tabelului nr. 1.
Tabelul nr. 1 Dilutii tipice pentru determinarea CBO
Domeniu de valori CBO5 Factor de dilutie Exemple de probe de apa
mg/dm3
3 ..... 6 intre 1,1 si 2 - apa de rau
- apa de rau
4 ..... 12 2
- efluent epurat biologic
- apa de rau
10 ..... 30 5
- efluent epurat biologic
20 ..... 60 10 - efluent epurat biologic
- apa uzata municipala decantata sau
40 ..... 120 20
efluent industrial usor contaminat
100 ..... 300 50 efluent industrial usor contaminat
- apa uzata municipala bruta
200 ..... 600 100 efluent industrial usor contaminat
- apa uzata industriala poluata
400 ..... 1200 200
1000 ..... 3000 500 - apa uzata industriala poluata
2000 ..... 6000 1000 - apa uzata industriala poluata
Nota: factor de dilutie = volumul probei diluate / volumul probei luate pentru dilutie
Estimarea domeniului de valori al CBO 5 se face in functie de valorile tipice ale raportului
CBO / CCO pentru diferite tipuri de apa uzata.
Tabelul nr. 2 Valori tipice ale raportului CBO / CCO
CBO / CCO
Apa uzata neepurata intre 0,35 si 0,65
Efluent epurat biologic intre 0,20 si 0,35

Se determina CBO5 al unei probe martor, obtinuta utilizand apa de dilutie (6.4.3.4) sau
apa de dilutie insamantata (6.4.3.5) la care se adauga 2 ml aliltiouree (6.4.3.10) la litru.
6.4.6.3.1 Determinare prin masurarea oxigenului dizolvat metoda iodometrica
(conform SR EN 25813)
Pentru fiecare proba (vezi 6.4.6.1) se umplu doua flacoane de incubare care se lasa sa
deverseze usor. In timpul operatiilor de umplere se iau masuri de prevenire a modificarii
concentratiei de oxigen.
Se elimina bulele de aer care sunt aderente la peretii flaconului de incubare. Se astupa
etans cu dopul flacoanele, astfel incat sa se evite prinderea bulelor de aer.
Flacoanele se impart in doua serii, fiecare continand cate un flacon din fiecare proba.
Se introduce prima serie de flacoane in incubator si se lasa la intuneric timp de 5 zile 4
ore.
In cea de-a doua serie de flacoane se masoara concentratia de oxigen dizolvat din fiecare
flacon la momentul zero, conform metodei din SR EN 25813, cu adaugare de azida in
reactivul alcalin iodura-azida.
Dupa perioada de incubare de 5 zile,se determina concentratia de oxigen dizolvat din
fiecare flacon al primei serii, conform metodei din SR EN 25813, cu adaugare de azida in
reactivul alcalin iodura-azida.
6.4.6.3.2 Determinare prin masurarea oxigenului dizolvat metoda cu electrod
electrochimic (conform SR EN 25814)
Pentru fiecare proba (vezi 6.4.6.1) se umple un flacon de incubare care se lasa sa
deverseze usor. In timpul operatiilor de umplere se iau masuri de prevenire a modificarii
concentratiei de oxigen.
Se elimina bulele de aer care sunt aderente la peretii flaconului de incubare.
Se masoara concentratia de oxigen dizolvat din fiecare flacon la momentul zero, conform
metodei din SR EN 25814.
Se astupa etans cu dopul flacoanele, astfel incat sa se evite prinderea bulelor de aer.
Se introduc flacoanele in incubator si se lasa la intuneric timp de 5 zile 4 ore.
Dupa perioada de incubare de 5 zile,se determina concentratia de oxigen dizolvat din
fiecare flacon conform metodei din SR EN 25814.
6.4.6.4 Analiza de control

Pentru fiecare serie de determinari, in vederea verificarii calitatii apei de dilutie
insamantate si a tehnicii de lucru, se face o analiza de control folosind 20 ml solutie de
glucoza-acid glutamic (6.4.3.9) la care se adauga 2 ml solutie de aliltiouree (6.4.3.10).
Solutia astfel obtinuta se dilueaza la 1000 ml cu apa de dilutie insamantata si se
urmareste modul de lucru de la paragraful 6.4.6.3. Consumul biochimic obtinut trebuie sa
se situeze in intervalul (210 40) mg oxigen/l, corespunzator valorii medii 2 x abaterea
standard (valori obtinute la comparare interlaboratoare).
6.4.7 Calcul si exprimare rezultate

6.4.7.1 Verificarea obtinerii in timpul testului a unui consum biochimic de oxigen
corespunzator
Se calculeaza CBO5 numai pentru probele care indeplinesc conditia:
C1 2C1
(C1 C2)
3 3
unde: C1 este concentratia de oxigen dizolvat din proba de analizat in mg/l, la momentul
zero
C2 este concentratia de oxigen dizolvat din proba de analizat in mg/l, dupa 5 zile
de incubare
6.4.7.2 Calculul consumului biochimic de oxigen
Consumul biochimic de oxigen dupa 5 zile se calculeaza cu ecuatia:
Vt Ve Vt
CBO5 = [(C1 C2) (C3 C4)]
Vt Ve
unde: C1 si C2 - vezi paragraful 6.4.7.1
C3 este concentratia de oxigen dizolvat din proba martor in mg/l, la momentul
zero
C4 este concentratia de oxigen dizolvat din proba martor in mg/l, dupa 5 zile de
incubare
Ve volumul de proba luat pentru prepararea solutiei de lucru, in mililitri
Vt volumul total al solutiei in mililitri
Nota: Daca nici una din dilutiile efectuate nu se incadreaza conform paragrafului 6.4.7.1,
se calculeaza media rezultatelor obtinute pentru aceste dilutii.
Rezultatele sunt exprimate in mg/l oxigen. Rezultatele sub 1000 mg/l oxigen se
raporteaza cu doua cifre semnificative. Rezultatele mai mari de 1000 mg/l oxigen se
raporteaza cu trei cifre semnificative.
6.5 Determinarea continutului de amoniu. Metoda prin distilare si titrare

Ajustarea pH-ului probei de analizat intre 6,0 si 7,4. Adaugarea de oxid de magneziu in
scopul obtinerii de conditii usor alcaline, distilarea amoniacului liber si colectarea lui intr-
un flacon receptor continand solutie de acid boric. Titrarea amoniacului distilat cu solutie
titrata de acid, in prezenta unei solutii borice de rosu de metil si albastru de metilen ca
indicator.

Se poate determina o concentratie de azot amoniacal pana la 10 mg/l din proba de
analizat. Pentru o proba de analizat de 10 ml, aceasta corespunde la o concentratie in
proba de pana la N = 1000 mg/l.
6.5.3 Reactivi
6.5.3.1 Apa, lipsita de amoniu, preparata prin urmatoarea metoda:
Se adauga 0,10 ml 0,01 ml acid sulfuric (=1,84 g/ml) la 1000 ml 10 ml apa distilata
si se redistila aceasta apa acidulata intr-un aparat de sticla. Se arunca primii 50 ml distilat
si apoi se colecteaza distilatul intr-un flacon de sticla prevazut cu dop rodat de sticla. Se
adauga aproximativ 10 g rasina schimbatoare de cationi puternic acida (forma hidrogen)
la fiecare litru de distilat colectat.
6.5.3.2 Acid clorhidric, =1,18 g/ml
6.5.3.3 Acid clorhidric, solutie titrata c(HCl) = 0,10 moli/l
Se prepara prin diluarea acidului clorhidric (6.5.3.2). Se determina factorul acestei solutii,
utilizand o solutie de NaOH 0,10 moli/l in prezenta rosului de metil.
6.5.3.4 Acid clorhidric, solutie titrata c(HCl) = 0,02 moli/l
Se prepara prin diluarea acidului clorhidric (6.5.3.2) si se determina factorul, sau prin
diluarea solutiei titrate de acid clorhidric c(HCl) = 0,10 moli/l (6.5.3.3).
6.5.3.5 Acid boric/indicator, solutie:
Se dizolva 0,5 g 0,1 g rosu de metil (solubil in apa) in aproximativ 800 ml apa si se
dilueaza la 1000 ml.
Se dizolva 1,5 g 0,1 g albastru de metilen in aproximativ 800 ml apa si se dilueaza la
1000 ml.se dizolva 20 g 1 g acid boric (H 3BO3) in apa calda. Se raceste la temperatura
camerei. Se adauga 10,0 ml 0,5 ml solutie indicator rosu de metil si 2 ml 0,1 ml
solutie albastru de metilen si se aduce la 1000 ml cu apa.
6.5.3.6 Albastru de bromtimol, solutie de indicator 0,5 g/l:
Se dizolva 0,5 g 0,02 g albastru de bromtimol in apa si se dilueaza la 1000 ml.
6.5.3.7 Acid clorhidric sol. 1% (V/V):
Se dilueaza 10 ml 1 ml acid clorhidric (6.5.3.2) pana la 1000 ml cu apa.
6.5.3.8 Hidroxid de sodiu, sol. 1 mol/l:
Se dizolva 40 g 2 g hidroxid de sodiu in aprox. 500 ml apa. Se raceste la temperatura
camerei si se aduce la 1000 ml.
6.5.3.9 Oxid de magneziu pulbere, fara carbonat:
Se incalzeste oxidul de magneziu la 500 0C pentru eliminarea carbonatilor.
6.5.3.10 Regulatori de fierbere

Biureta de 10 ml clasa A cu diviziuni de 0,02 ml.
- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1. si echipament
de distilare cu antrenare de vapori.
Nota: Daca unitatea de distilare nu a fost utilizata mai multe zile, se efectueaza o spalare
preliminara a acestuia, in urmatorul mod: se introduc 350 ml apa lipsita de amoniu in
fiola de distilare si se distila pana se colecteaza aproximativ 100 ml apa; se arunca
distilatul si rezidiul din fiola de distilare.

6.5.5.1 Prelevare
Probele pentru laborator trebuie prelevate in recipiente de polietilena sau de sticla. Ele
trebuie analizate cat mai repede posibil sau conservate pana la analiza la o temperatura
cuprinsa intre 2 - 50C. Se poate efectua de asemenea si o acidulare cu acid sulfuri la pH<2
pentru a facilita conservarea, cu conditia evitarii contaminarii probei acidulate prin
absorbtie de amoniac din atmosfera.
Interferenta cea mai mare provine de la uree, care distila ca amoniac, conducand la
rezultate mai mari.
Aminele volatile interfereaza de asemenea deoarece distileaza odata cu amoniacul si
reactioneaza cu acid in cursul distilarii, conducand la rezultate mai mari.
Cloraminele prezente in probele de apa clorinate sunt si ele determinate.
6.5.6 Mod de lucru

6.5.6.1 Alegerea volumului probei de analizat
Daca se cunoaste cu aproximatie continutul de amoniac din proba, se alege volumul de
proba de analizat conform tabelului:
Concentratie de amoniu N Volum proba de analizat *

mg/l Ml
pana la 10 250
de la 10 pana la 20 100
* cand se utilizeaza pentru titrare solutie titrata de acid clorhidric de 0,02 moli/l (6.5.3.4)
6.5.6.2 Determinare
Se introduc 50 ml 5 ml solutie de acid boric/ indicator (6.5.3.5) in flaconul de colectare
al aparatului de distilare. Se urmareste ca extremitatea refrigerentului sa se gaseasca in
solutia de acid boric. Se masoara volumul probei de analizat, ales conform 6.5.6.1 si se
introduce in fiola de distilare.
Daca proba de analizat contine clor, se adauga cateva cristale de tiosulfat de sodiu pentru
a-l elimina.
Se adauga cateva picaturi de solutie indicator albastru de bromtimol si daca este necesar,
se ajusteaza pH-ul intre 6,0 (indicator galben) si 7,4 (indicator albastru), utilizand fie
solutie de hidroxid de sodiu (6.5.3.8), fie solutie de acid clorhidric (6.5.3.7), dupa caz. Se
aduce apoi volumul total din fiola de distilare la aprox. 350 ml cu apa lipsita de amoniac
(6.5.3.1).
Se adauga la continutul fiolei de distilare 0,25 g 0,05 g oxid de magneziu pulbere
(6.5.3.9).
Se incalzeste fiola de distilare astfel incat sa se colecteze distilatul la un debit de aprox.
10 ml pe minut. Se opreste distilarea cand se colecteaza aprox. 200 ml.
Se titreaza distilatul cu solutie titrata de acid clorhidric (6.5.3.4), pana la viraj rosu
purpuriu si se noteaza volumul utilizat. Pentru titrarea distilatelor provenite de la probe
avand continuturi mari de amoniu, se poate utiliza solutie titrata de acid clorhidric
(6.5.3.3).
Se efectueaza in paralel o proba martor, in aceleasi conditii, dar inlocuind proba de
analizat cu aprox. 250 ml apa lipsita de amoniac.
Concentratia de azot amoniacal, N exprimata in miligrame la litru, se calculeaza cu
relatia:
N = [ ( V1 V2 ) / V0 ] x c x 14,01 x 1000
in care:
V0 = volumul probei de analizat, in ml
V1 = volumul de solutie titrata de acid clorhidric utilizat la titrare, in ml
V2 = volumul de solutie titrata de acid clorhidric utilizat la titrarea probei martor,
in ml
c = concentratia exacta a solutiei de acid clorhidric utilizat la titrare, in moli/l
14,01 masa atomica relativa a azotului
Rezultatul se poate exprima in concentratie masica de azot, N , sau amoniac, NH3 , sau
ion amoniu, NH4+ exprimat in miligrame la litru, sau in cantitate de compus cu ion
amoniu c(NH4+) exprimata in micromoli la litru. Factorii de conversie corespunzatori sunt
prezentati in tabelul urmator:
N NH3 NH4+ c(NH4+)

mg/l mg/l mg/l mol/l
N = 1 mg/l 1 1,216 1,288 71,4
NH3 = 1 mg/l 0,823 1 1,059 58,7
NH4+ = 1 mg/l 0,777 0,94 1 55,4
c(NH4+) = 1 0,014 0,017 0,018 1
mol/l
6.6 Determinarea clorurilor

Reactia ionilor clorura cu ionii de argint pentru a forma clorura de argint insolubila, care
este un precipitat cantitativ. Adaugarea unui mic exces de ioni de argint si formarea
cromatului de argint brunroscat cu ionii cromat folositi ca indicator. Aceasta reactie este
utilizata pentru indicarea virajului. In timpul titrarii pH-ul este mentinut intre 5 si 9,5
pentru a permite precipitarea.

Metoda se aplica tuturor tipurilor de probe de apa de suprafata, subterane, potabila si ape
uzate.
Metoda titrimetrica de determinare a continutului de cloruri dizolvate in apa se aplica la
determinarea directa a clorurilor cu concentratii cuprinse intre 5 mg/l si 150 mg/l si chiar
pana la 400 mg/l, daca se utilizeaza o biureta de capacitate mai mare sau se dilueaza
proba. Datorita numeroaselor interferente, metoda nu se aplica apelor puternic poluate, cu
un continut redus de cloruri.
6.6.3 Reactivi
Nota: Toti compusii si solutiile de argint sunt sensibile la lumina. Sarurile de argint
produc temporar pete brune pe piele.
6.6.3.1 Azotat de argint, solutie titrata, c(AgNO3) = 0,02 mol/l
Se dizolva in apa, 3,3974 g azotat de argint (AgNO 3), uscat in prealabil la temperatura de
1050C si se completeaza pana la 1000 ml intr-un balon cotat.
Daca solutia se pastreaza la intuneric, intr-o sticla de culoare bruna prevazuta cu un dop
de sticla, ea ramane stabila timp de mai multe luni. Solutia se etaloneaza cu 10 ml solutie
etalon de referinta de clorura de sodiu (diluata la 100 ml) conform modului de lucru; nu
este necesar sa se ajusteze pH-ul.
6.6.3.2 Cromat de potasiu, solutie indicator de 100 g/l
Se dizolva 10 g cromat de potasiu (K2CrO4) in apa si se dilueaza la 100 ml.
6.6.3.3 Clorura de sodiu, solutie etalon de referinta c(NaCl) = 0,02 mol/l
Se dizolva in apa 1,1688 g clorura de sodiu (NaCl), uscata in prealabil la temperatura de
1050C, in apa si se dilueaza la 100 ml intr-un balon cotat.
6.6.3.4 Acid azotic, solutie c(HNO3) = 0,1mol/l
Conservata intr-un flacon de sticla, solutia este stabila un timp nelimitat.
6.6.3.5 Hidroxid de sodiu, c(NaOH) = 0,1 mol/l
6.6.3.6 Reactiv, pentru ameliorarea capacitatii de tamponare.
Carbonat de calciu (CaCO3) sau carbonat acid de sodiu (NaHCO3), pulbere.

Biureta de 25 ml, clasa A.
- Echipamente: nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1.
6.6.5 Prelevarea i pregtirea probelor

6.6.5.1 Prelevare
Probele de ap se iau n vase de sticl sau de material plastic, respectnd prescripiile n
vigoare referitoare la luarea probelor de ape de suprafa i ape uzate.
naintea efecturii determinrii, probele de ap se filtreaz prin hrtie de filtru, splat n
prealabil cu ap bidistilat.
In concentratii normale, constituientii comuni ai apelor subterane, de suprafata si potabile
nu interfereaza in determinare.
In aceasta metoda interfereaza urmatoarele substante:
- Substante care formeaza compusi insolubili cu argintul, cum sunt bromurile,
iodurile, sulfurile, cianurile, hexacianoferitii (II) si hexacianoferatii (III). Daca
acest lucru se dovedeste necesar, ionii de iodura si bromura se determina separat
iar rezultatul determinarii clorurilor se corecteaza in consecinta.
- Compusi care formeaza combinatii complexe cu ionii de argint, cum sunt ionii
amoniu si tiosulfat.
- Compusi care reduc ionii cromat, ei avand in compozitie ioni sulfit si ioni fier (II).
Interferentele mentionate mai sus conduc la valori crescute de cloruri.
Solutiile tulburi sau foarte colorate pot modifica virajul, ca de exemplu oxizii de fier
hidratati.
Tabelul 1 cuprinde cantitatile de compusi interferenti, in mg/l, care maresc rezultatul cu
aproximativ 2% in prezenta a 70 mg/l clorura.
Tabelul 1 Interferente
Element sau compus Cantitate interferenta (mg/l)
Br- 3
I- 5
S2- 0,8
CN- 1
Fe(CN)64- 2
Fe(CN)63- 2
NH4+ 100
S2O32- 200
SO32- 70
SCN- 3
CrO42- 1000
PO43- 25
6.6.6 Mod de lucru

6.6.6.1 Determinare
Cu ajutorul unei pipete se introduc 100 ml proba sau o cantitate mica din ea diluata la 100
ml (volum Va) intr-o capsula de portelan alb sau intr-un flacon sau vas conic asezat pe un
fond alb.
Daca pH-ul probei nu este cuprins intre 5 si 9,5, se ajusteaza utilizind dupa caz, fie
solutie de acid azotic (6.6.3.4) fie solutie de hidroxid de sodiu (6.6.3.5) si se noteaza
volumul necesar.
Daca in proba exista ioni de amoniu cu concentratii mai mari de 10 mg/l, se ajusteaza
pH-ul intr 6,5 si 7.
Se ajusteaza pH-ul pentru o cota parte apoi se preleveaza alta si de aceasta data fara a se
masura pH-ul, se adauga aceleasi cantitati de solutie de acid/hidroxid.
Nota: Daca pH-ul este mai mic de 5, pentru ameliorarea capacitatii tampon, poate fi utila
ajustarea pH-ului cu carbonat de calciu sau carbonat acid de sodiu. Cantitatea adaugata
trebuie sa fie aleasa astfel incat sa ramana un reziduu de carbonat in proba dupa titrare.
Se adauga un 1 ml indicator de cromat de potasiu (6.6.3.2) si se titreaza, prin adaugare
picatura cu picatura, a azotatului de argint (6.6.3.1) pana cand solutia devine brun-roscata
(volum Vs).
Solutia titrata cu clorura de sodiu se utilizeaza ca solutie martor pentru titrarile urmatoare.
Se repeta titrarea cu o cantitate de proba mai mica sau utilizandu-se o biureta de
capacitate mai mare, daca se utilizeaza mai mult de 25 ml.

Se titreaza solutia de proba martor conform modului de lucru utilizand 100 ml apa in
locul probei de analizat.
Valoarea probei martor nu trebuie sa depaseasca 0,2 ml din azotat de argint. In caz contrar
se verifica puritatea apei.

Concentratia de clorura Cl, exprimata in mg/l, se calculeaza cu relatia:
Cl = [(Vs Vb ) .c.f ] / Va
in care:
Cl - concentratia de clorura, in mg/l
Va volumul probei de analizat (maximum 100 ml;dilutiile trebuie luate in
calcul), in ml
Vb volumul solutiei de azotat de argint utilizat pentru titrarea probei martor, in
ml
Vs - volumul solutiei de azotat de argint utilizat pentru titrarea probe, in ml
c concentratia reala a solutiei de azotat de argint, exprimata in moli de azotat de
argint la litru
f factor de conversie; f = 35453 mg/mol
Rezultatul se prezinta cu o aproximatie de 1 mg/l, urmat de 3 zecimale semnificative.
6.7 Determinarea clorului liber si a clorului total

6.7.1.1 Determinare clor liber
Reactia directa cu N,N-dietilfenilen-1,4 diamina (DPD) si formarea unui compus de
culoare rosie, la un pH cuprins inter 6,2 si 6,5. Titrarea cu ajutorul unei solutii etalon de
sulfat de amoniu si fier pana la disparitia culorii rosii.
6.7.1.2 Determinare clor total
Reactia cu DPD in prezenta unui exces de iodura de potasiu si titrare conform 6.7.6.

Metoda se aplica pentru concentratii de clor total, exprimat in clor (Cl 2) de la 0,0004
mmol/l pana la 0,07 mmol/l (de la 0,03 mg/l pana la 5 mg/l ) si pentru concentratii mai
mari prin diluarea probelor. In Anexa A se descrie un mod de lucru pentru diferentierea
clorului legat de tipul monocloraminei, dicloraminei si a clorului legat sub forma de
triclorura de azot.
6.7.3 Reactivi
6.7.3.1 Apa , fara substante oxidante sau reducatoare
Apa bidistilata a carei calitate se controleaza dupa metoda urmatoare.
In doua fiole conice de 250 ml, fara necesar de clor, se introduc in ordine:
a) in prima: 100 ml apa de analizat si aproximativ 1 g iodura de potasiu; se amesteca
si dupa 1 min se adauga 5 ml solutie tampon si 5,0 ml reactiv DPD
b) in a doua: 100 ml apa de analizat si doua picaturi solutie de hipoclorit de sodiu si
dupa 2 min., 5,0 ml solutie tampon si 5 ml reactive de DPD.
In prima fiola nu trebuie sa apara nici o coloratie, in timp ce in a doua trebuie sa apara o
slaba coloratie roz.
In cazul in care apa distilata sau demineralizata nu are calitatea dorita, ea trebuie
clorinata.Dupa o perioada de contact urmata de declorurare, calitatea sa finala trebuie
reverificata.
6.7.3.2 Solutie tampon, pH 6,5
Se dizolva in apa in ordinea urmatoare: 24 g hidrogenofosfat de sodiu anhidru (Na 2HPO4)
sau 60,5 g din forma dodecahidrata (Na2HPO4 . 12 H2O) si 46 g hidrogenofosfat de
potasiu (KH2PO4). Se adauga 100 ml dintr-o solutie de 8 g/l sare dihidratata a acidului
etilen-dinitrilo-tetraacetic ( C10H14N2O8.2H2O) (sau 0,8 g din forma solida). Daca este
necesar, se adauga 0,020 g clorura de mercur (II) (H gCl2) pentru a evita toate
mucegaiurile si interferentele in determinarea clorului liber cauzate de urmele de iodura
din reactivi. Se completeaza la 1000 ml si se amesteca.
6.7.3.3 Sulfat de N,N-dietilfenilen-1,4 diamina (DPD) [ NH2 C6H4 N(C2H5)2 .
H2SO4 ], solutie 1,1 g/l
Se amesteca 250 ml apa, 2 ml acid sulfuric ( = 1,84 g/ml) si 25 ml din solutia de 8 g/l a
sari dihidratate de EDTA (sau 0,2 g forma solida). Se dizolva in acest amestec 1,1 g DPD
anhidru sau 1,5 g al formei pentahidratata; se dilueaza la 1000 ml si se amesteca. Se
conserva intr-un flacon de sticla bruna, ferit de caldura.Solutia se reinoieste dupa o luna
sau cand incepe sa se decoloreze.
6.7.3.4 Iodura de potasiu , cristalizata
6.7.3.5 Sulfat de amoniu si fier ( II ), solutie de baza, c[(NH 4)2Fe(SO4)2 . 6H2O]=0,056
ml/l
Preparare solutie
Se dizolva 22 g sulfat de amoniu si fier (II) hexahidratat (sare Mohr) in aproximativ 250
ml care contine 5 ml acid sulfuric (=1,84 g/ml). Se dilueaza la 1000 ml intr-un balon
cotat, se amesteca si se conserva intr-un flacon de sticla bruna (solutie de baza).
Aceasta solutie se etaloneaza, atunci cand este necesar, sau in fiecare zi daca se
efectueaza un numar mare de determinari.
Etalonare solutie
Intr-o fiola conica de 250 ml se introduc 50 ml solutie de baza, aprox. 50 ml apa, 5 ml
acid ortofosforic (=1,71 g/ml) si 4 picaturi indicator difenilamina sulfonat de bariu (3
g/l). Se titreaza cu solutie de dicromat de potasiu (100 mmol/l). Punctul final al virajului
este atins atunci cand o picatura produce o culoare purpurie intensa, care ramane
neschimbata dupa adaugarea suplimentara de solutie de dicromat de potasiu.
Concentratia C1 a acestei solutii, exprimata in mmoli de Cl 2l a litru , se calculeaza cu
relatia:
C1 = V2 ( C2 / V1 )
in care:
C2 concentratia solutiei etalon de referinta de dicromat de potasiu c( 1/6
K2Cr2O7)=100 mmol/l
V1 volumul solutiei de baza de sulfat de amoniu si fier (II), 50 ml ;in ml
V2 volumul solutiei etalon de referinta de dicromat de potasiu utilizat pentru titrare,
in ml
Nota: Daca V2 este mai mic de 22 ml, se prepara o noua solutie de baza.
6.7.3.6 Sulfat de amoniu si fier (II), solutie titrata, c[(NH 4)2Fe(SO4)2 . 6H2O] = 2,8
mmoll/l
Intr-un balon cotat de 1000 ml se introduc 50 ml solutie de baza recent etalonata, se
completeaza la 1000 ml cu apa si se amesteca.Se transvazeaza intr-un flacon de sticla
bruna. Aceasta solutie se prepara pentru utilizarea imediata sau , daca se efectueaza un
numar mai mare de determinari, zilnic.
Concentratia C3 a acestei solutii, exprimata in mmoli de Cl2 la litru, se calculeaza cu
relatia:
C3 = C1 / 20
In care: C1 = V2 ( C2 / V1 )
C2 concentratia solutiei etalon de referinta de dicromat de potasiu c( 1/6 K2Cr2O7)=100
mmol/l
V1 volumul solutiei de baza de sulfat de amoniu si fier (II), 50 ml ;in ml
V2 volumul solutiei etalon de referinta de dicromat de potasiu utilizat pentru titrare, in
ml
6.7.3.7 Arsenit de sodiu ( NaAsO2), soutie 2 g/l, sau tioacetamida (CH 3CSNH2),
solutie 2,5 g/l
6.7.3.8 Hipoclorit de sodiu, solutie [ ( Cl2 ) aprox. 0,1 g/l ]
Aceasta solutie se obtine prin diluarea solutiei de hipoclorit de sodiu din comert.
6.7.3.9 Difenilamina sulfonat de bariu, solutie indicatoare, 3 g/l
Se dizolva 0,3 g difenilamina sulfonat de bariu [(C6H5 NH - C6H4 SO3)2Ba] in 100 ml
apa.
6.7.3.10 Dicromat de potasiu, solutie etalon de referinta, c(1/6 K 2Cr2O7) = 100
mmol/l
Se cantareste cu exactitate de un mg, 4,904 g dicromat de potasiu anhidru. Se dizolva in
apa, se completeaza la 1000 ml intr-un balon cotat si se amesteca.

Biureta de 5 ml clasa A, gradata in diviziuni de 0,02 ml.
Nota:O sticlarie fara necesar de clor se obtine prin umplere cu o solutie de hipoclorit de
sodiu urmata, dupa o ora, de clatire abundenta cu apa. In timpul analizei, pentru a evita
contaminarea sticlariei destinate determinarii clorului liber trebuie o serie completa de
sticlarie rezervata pentru determinarea clorului liber si alta pentru determinarea clorului
total.
6.7.5 Prelevarea i pregtirea probelor

6.7.5.1 Prelevare
Probele de laborator trebuie prelevate in flacoane de sticla sau de polietilena si trebuie
analizate cat mai repede dupa prelevare. Se evita lumina puternica, caldura si agitarea.
Corectia interferentei datorate prezentei manganului oxidat
Se determina efectul manganului oxidat printr-o determinare suplimentara pe o alta proba
de analizat tratata in prealabil cu o solutie de arsenit sau tioacetamida in scopul
neutralizarii tuturor compusilor oxidanti, altii dacat manganul oxidat.
Se introduce aceasta proba de analizat intr-o fiola conica de 250 ml, se adauga 1 ml
solutie de arsenit de sodiu sau tioacetamida si se amesteca. Se adauga 5,0 ml solutie
tampon si 5,0 ml reactiv DPD. Se titreaza imediat cu o solutie de sulfat de amoniu si fier
pana la punctul final de viraj. Se noteaza volumul V 5 in ml, corespunzator manganului
oxidat.
Interferenta datorata altor compusi clorurati
O parte din dioxidul de clor care poate fi prezent este determinat ca clor liber. Aceasta
interferenta se poate corecta determinand dioxidul de clor din apa.
Interferenta datorata compusilor neclorurati
Oxidarea DPD-ului nu este specifica compusilor clorurati. In functie de concentratia si
potentialul chimic de oxidare, reactia este afectata si de alti agenti oxidanti. In particular
se pot mentiona urmatoarele substante: brom ,iod, bromamine, iodamine, ozon, peroxid
de hidrogen, cromati, mangan oxidat, nitriti, ioni de fier(III) si ioni de cupru. Interferenta
este indepartata cu EDTA disodiu in reactivii solutie tampon si sulfat de N,N-
dietilfenilen-1,4 diamina (DPD), pentru cazul in care ionii de cupru (II)< 8 mg/l si ionii
de fier (III)< 20 mg/l.
Interferenta cromatilor se poate elimina prin adaugare de clorura de bariu.
6.7.6 Mod de lucru
6.7.6.1 Proba pentru analiza
Determinarea se efectueaza imediat dupa prelevare. Se evita lumina puternica, caldura si
agitarea.
Se iau doua subprobe de analizat de 100 ml fiecare. Cand concentratia de clor este mai
mare de 70 mol/l (5 mg/l), este necesar sa se utilizeze un volum mai mic de proba care
se dilueaza la 100 ml cu apa.
6.7.6.3 Determinarea clor liber
Se introduce rapid in prima subproba, intr-o fiola conica de 250 ml in ordinea urmatoare:
5,0 ml solutie tampon; 5,0 ml reactiv DPD; prima subproba de 100 ml. Se amesteca si se
titreaza imediat, pana la punctul final de decolorare, cu solutia de sulfat de amoniu si fier
(II). Se noteaza volumul V3, in ml, utilizat pentru titrare.
In cazul unei ape necunoscute care poate fi acida, foarte alcalina sau cu o concentratie
mare de saruri, se recomanda sa se verifice daca volumul solutiei tampon (pH 6,5)
adaugat este suficient pentru a aduce apa la un pH cuprins intre 6,2 si 6,5. In caz contrar
se utilizeaza un volum mai mare de solutie tampon.
6.7.6.4 Determinarea clor total
Se introduce rapid, intr-o fiola conica de 250 ml, in ordinea urmatoare: 5,0 ml solutie
tampon (pH 6,5); 5,0 ml DPD; a doua subproba de 100 ml; aproximativ 1 g iodura de
potasiu. Se amesteca si, dupa aproximativ 2 min. se titreaza pana la punctul total de
decolorare cu solutie de sulfat de amoniu si fier (II). Daca in 2 min. se observa reaparitaia
culorii, se continua titrarea pana la decolorare. Se noteaza volumul V 4 utilizat pentru
titrare, in ml.
In cazul unei ape necunoscute care poate fi acida, foarte alcalina sau cu o concentratie
mare de saruri, se recomanda sa se verifice daca volumul solutiei tampon (pH 6,5)
adaugat este suficient pentru a aduce apa la un pH cuprins intre 6,2 si 6,5. In caz contrar
se utilizeaza un volum mai mare de solutie tampon.

6.7.7.1 Calculul concentratiei de clor liber
Concentratia de clor liber, c( Cl2 ), exprimata in mmoli la litru, se calculeaza cu relatia :
c( Cl2 ) =[ C3 ( V3 V5 ) ] / V0
in care:
C3 concentratia solutiei de sulfat de amoniu si fier (II), exprimata in mmoli de clor
la litru
V0 volumul initial al probei de analizat, in mililitri
V3 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II) utilizat pentru titrare in mililitri
V5 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II) utilizat la corectia interferentei
datorate prezentei manganului oxidat (V5 = 0 in cazul absentei manganului oxidat), in
mililitri
6.7.7.2 Calculul concentratiei de clor total
Concentratia de clor liber, c( Cl2 ), exprimata in mmoli la litru, se calculeaza cu relatia:
c( Cl2 ) =[ C3 ( V4 V5 ) ] / V0
in care:
C3 concentratia solutiei de sulfat de amoniu si fier (II), exprimata in mmoli de clor
la litru
V4 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II) utilizat pentru titrare in mililitri
V5 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II) utilizat la corectia interferentei
datorate prezentei manganului oxidat (V5 = 0 in cazul absentei manganului oxidat), in
mililitri
Transformarea concentratiei exprimata prin cantitate de substanta in concentratie
masica
Concentratia de clor, exprimata in moli la litru, se poate exprima in grame la litru prin
factorul multiplicativ de transformare de 70,91.
ANEXA A
Determinare separata a clorului combinat de tip monocloramina, dicloramina si
triclorura de azot
A.1 Aplicabilitate
Aceasta anexa se refera la o metoda care permite diferentierea dintre clorul combinat de
tip monocloramina, dicloramina si triclorura de azot.
Domeniu de aplicare al metodei este acelasi cu cel pentru clorul liber si clorul total.
A.2 Principiu
Dupa determinarea clorului liber si a clorului total, se titreaza pe doua subprobe de
analizat suplimentare:
a) pe a treia proba de analizat: reactia limitata cu DPD a clorului liber si a clorului
combinat de tip monocloramina prin aditia unei cantitati mici de iodura de
potasiu;
b) pe a patra proba de analizat prin aditia unei mici cantitati de iodura de potasiu
inaintea aditiei de solutie tampon si reactiv DPD: reactia DPD a clorului liber, a
clorului combinat de tip monocloramina si jumatate din triclorura de azot.
Clorul combinat sub forma de triclorura de azot nu reactioneaza in nici unul din aceste
doua cazuri. Se calculeaza concentratia clorului combinat de tip monocloraminic si
dicloraminic si concentratia triclorurii de azot.
A.3 Reactivi
Reactivii sunt cei specificati la cap. 6.7.3 si:
Iodura de potasiu, solutie 5g/l
Aceasta solutie se prepara in ziua utilizarii si se conserva in recipient de sticla bruna.
A.4. Aparatura
A se vedea cap. 6.7.4.
A.5. Mod de lucru
A.5.1. Proba pentru analiza
A se vedea cap. 6.7.6.1.
A.5.2.Proba de analizat
Se lucreaza pe doua probe de analizat identice cu cele prezentate la cap. 6.7.6.2.
A.5.3. Determinare clor liber si clor combinat de tip monocloramina
Se introduce intr-o fiola conica de 250 ml, in urmatoarea ordine: 5,0 ml solutie tampon;
5,0 ml reactiv DPD; a treia subproba de analizat si doua picaturi (aprox. 0,1 ml) solutie
de iodura de potasiu sau un cristal foarte mic (aprox. 0,5 mg) iodura de potasiu si se
amesteca. Se titreaza imediat pana la punctual final de decolorare cu solutie de sulfat de
amoniu si fier (II). Se noteaza volumul utilizat V6 in mililitri.
A.5.4. Determinare clor liber, clor combinat de tip monocloramina si jumatate din
triclorura de azot
Se introduce intr-o fiola conica de 250 ml a patra subproba de analizat si doua picaturi
(aprox. 0,1 ml) solutie de iodura de potasiu sau un cristal foarte mic (aprox. 0,5 mg)
iodura de potasiu si se amesteca. Se transfera continutul paharului intr-o fiola conica de
250 ml, care contine 5,0 ml solutie tampon si 5,0 ml reactiv DPD asteptand mai putin de
1 min. inainte de transferare. Se titreaza imediat pana la punctual final de decolorare cu
solutie de sulfat de amoniu si fier (II). Se noteaza volumul utilizat V7 in mililitri.
A.6 Calcul i exprimarea rezultatelor
A.6.1 Calculul concentratiei clorului combinat de tip monocloramina
Concentratia de clor combinat de tip monocloramina, c(Cl 2), exprimata in mmoli/ litru, se
calculeaza cu relatia:
c( Cl2 ) =[ C3 ( V6 V3 ) ] / V0
in care:
C3 concentratia solitiei de sulfat de amoniu si fier (II), exprimata in mmoli de clor la
litru
V3 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II), utilizat pentru titrare in mililitri
V6 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II), utilizat la titrare ( A.5.3)
exprimat in mililitri
A.6.2 Calculul concentratiei clorului combinat de tip dicloramina
Concentratia de clor combinat de tip dicloramina, c(Cl 2), exprimata in mmoli/ litru, se
calculeaza cu relatia:
c( Cl2 ) =[ C3 ( V4 2V7 + V6 ) ] / V0
in care:
litru
V4 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II), utilizat pentru titrare in mililitri
A.6.3 Calculul concentratiei clorului combinat de tip triclorura de azot
Concentratia de clor combinat de tip triclorura de azot,, c(Cl 2), exprimata in mmoli/ litru,
se calculeaza cu relatia :
c( Cl2 ) =[ 2C3 ( V7 - V6 ) ] / V0
in care :
litru
V6 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II), utilizat la titrare (A.5.3)
V7 volumul solutiei de sulfat de amoniu si fier (II), utilizat la titrare (A.5.4)
A.6.4 Transformarea concentratiei exprimata prin cantitate de substanta in
concentratie masica
Concentratia de clor, exprimata in moli la litru, se poate exprima in grame la litru prin
factorul multiplicativ de transformare de 70,91.
6.8 Determinarea sumei de calciu si magneziu

Metoda consta in complexarea ionilor de calciu si magneziu care formeaza duritatea, cu
sarea disodica a acidului etilen- diamino-tetraacetic (EDTA), la pH = 10, in prezenta
indicatorului eriocrom negru T. Sfarsitul titrarii este indicat de virarea culorii solutiei de
la rosu la albastru net.

Metoda se aplica pentru determinarea concentratiei sumei de calciu si magneziu in apa
de adancime, suprafata si cea potabila. Metoda nu se aplica la apa uzata si cea bogata in
saruri.
6.8.3 Reactivi
Toti reactivii preparati conform acestei proceduri se pastreaza in recipiente de sticla sau
de polietilena.
6.8.3.1 Apa bidistilata sau de puritate echivalenta
6.8.3.2 Solutie tampon de clorura de amoniu (solutie de baza NH4Cl)
In 570 ml amoniac(NH3) solutie 25%,(=0,910 g/ml) se dizolva 67,5 g clorura de
amoniu (NH4Cl) si 5 g disodiu Mg-EDTA (C10H12N2O3Na2Mg) si se aduce la semn cu
apa bidistilata, intr-un balon cotat de 1000 ml; se pastreaza la rece in sticle de polietilena.
6.8.3.3 Solutie tampon de clorura de amoniu (solutie de lucru NH4Cl)
Se iau 10 ml din solutia tampon de clorura de amoniu (solutie de baza) si se aduce la
semn cu apa bidistilata, intr-un balon cotat de 100 ml. Valoarea pH-ului acestei solutii
trebuie sa fie de 101.
6.8.3.4 Solutie indicator rosu de metil
6.8.3.5 Acid clorhidric, HCl (=1,19 g/ml) c= 37%
6.8.3.6 Acid clorhidric, HCl, c= 4 moli/l
Din HCL (c= 37%) se iau cu pipeta 33 ml si se aduc la semn intr-un balon cotat de 100
ml cu apa bidistilata.
6.8.3.7 Solutie de amoniac, NH3 (=0,910 g/ml), c= 25%
6.8.3.8 Solutie de amoniac, NH3, c= 3 moli/l
Din NH3 (c=25%) se iau cu pipeta 22,42 ml si se aduc la semn, intr-un balon cotat de
100 ml, cu apa bidistilata.
6.8.3.9 Calciu, solutie standard de referinta, c(CaCO3) = 10 mmoli/l
Se usuca in etuva la 1500C timp de 2 h, o cantitate de CaCO3. Se cantareste 1,001 g
CaCO3 si se transfera intr-un vas conic de 500 ml. Se umezeste cu apa bidistilata si apoi
se adauga prin picurare HCl 4moli/l pana se dizolva carbonatul; se adauga in continuare
200 ml apa bidistilata si se fierbe cateva minute pentru a elimina CO 2. Dupa racire pana la
temperatura camerei, prin adaugarea catorva picaturi de rosu de metil , solutia va avea
o coloratie roz. Prin adaugarea prin picurare a solutiei de amoniac 3 moli/l, culoarea va
deveni portocalie. Toata solutia preparata se va transfera intr-un balon cotat de 1000 ml
si se aduce la semn, cu apa bidistilata. Se pastreaza in recipienti de polietilena.
Nota: Evitati adaugarea in exces a acidului.
1 ml sol CaCO3 contine 0,4008 mg Ca sau 0,561 mg CaO
6.8.3.10 EDTA, solutie standard volumetrica, c (C10H14N2O8Na2 2 H2O)=10 mmoli/l
Se usuca o cantitate de C10H14N2O8Na2 .2 H2O, la 800C timp de 2 h din care se cantaresc
3,725 g , se trec cantitativ intr-un balon cotat de 1000 cm3 si se completeaza cu apa
bidistilata pana la semn. Se pastreaza in sticle de polietilena si se verifica concentratia
C1 la intervale regulate.
Concentratia solutiei de EDTA, C1 (mmoli/l)
Se calculeaza dupa formula:
C1 = (C2 V1) / V2 = (10 mmol/l *20 ml)/ V2 ml
in care :
C2 Concentratia solutiei standard de calciu = 10 mmoli/l
V1 Volumul solutiei standard de calciu = 20 ml
V2 volumul solutiei de EDTA cu care se titreaza, ml
Mod de lucru:
Intr-un vas conic se pun cu pipeta 20 ml solutie standard de calciu, se adauga 3
picaturi de indicator negru eriocrom T, apoi se titreaza cu solutia standard de EDTA,
a carei concentratie este 10 mmol /l.
Punctul final este atins atunci cand culoarea initiala se modifica in albastru net.
Valoarea masurata se noteaza cu V2. In urma calculului, va rezulta concentratia C1
a carei valoare trebuie sa fie in jur de 10 mmol/l.
6.8.3.11 Eriocrom negru T, indicator (C20H12N3O7SNa)
0, 5 g eriocrom negru T se dizolva in 25 ml etanol si se pastreaza intr-un recipient de
sticla.

Biureta de 50 ml, clasa A.
Spalarea sticlariei se face cu HCl 10% si apoi clatire cu apa distilata.
6.8.5 Prelevarea si pregatirea probelor

6.8.5.1 Prelevare
Probele de laborator trebuie prelevate in flacoane de sticla sau de polietilena si trebuie
analizate in maxim 8 h de la prelevare.
Cand probele contin impuritati, materii in suspensie, imediat dupa prelevare trebuiesc
filtrate prin hirtie de filtru cu porozitatea de 0,45m.
Solutiile care contin cianura de sodiu nu ar trebui acidulate.
Cianura de sodiu este otravitoare. Luati masuri de precautie necesare atunci cand lucrati
cu reactivul.
Ionii de metal de aluminiu, bariu, plumb, fier, cupru, cobalt, costor, mangan, zinc,
interfereaza in determinare, fie pentru ca sunt titrate ca Mg si Ca, fie pentru ca se
schimba culoarea punctului final.
Ortofosfatii si ionii carbonat pot precipita Ca la pH ul de titrare.
Interferenta ionilor de Fe la concentratii de 10 mg/l sau mai putin pot fi mascati prin
adaugarea a 250 mg NaCN in mostra. Cianura miniminizeaza interferenta provocata
de zinc, cupru si cobalt. Asigurati-va ca solutia este alcalina inainte de adaugarea de
NaCN.
Daca interferentele nu pot fi eliminate se foloseste metoda absorbtiei atomice.
6.8.6 Mod de lucru

Cu ajutorul unei pipete se transfera 50,0 ml din proba de analizat intr-un vas conic de 250
ml.
Se adauga 4 ml din solutia tampon de lucru si 3 picaturi din solutia de indicator negru
eriocrom T.
Culoarea devine astfel rosie/violet si valoarea pH-ului ar trebui sa fie 10,0 0,1.
Se titreaza imediat, adaugand solutia EDTA, de concentratie cunoscuta, cu o biureta.
Sfarsitul titrarii este marcat prin virarea culorii de la rosu/violet la albastru net.
Ulterior culoarea obtinuta nu se modifica, chiar daca se mai adauga o picatura de EDTA
solutie.
Daca se consuma mai putin de 4,5 ml solutie EDTA titrati, se foloseste un volum de
proba de analizat mai mare, modificandu-se proportional volumul solutiei tampon de
lucru.
Daca se consuma mai mult de 20 ml solutie EDTA, titrati cu o mostra de test mai mica.
Se adauga apa bidistilata pentru a obtine volumul initial de 50 ml, tinandu-se cont de
factorul de diluare, F.

Suma ionilor Ca +Mg, in mmol/l este data de ecuatia:
CCa + Mg = (C1 * V3) / V 0
in care:
C1 - concentrtia solutiei EDTA, in mmol / l
V0 - volumul probei de analizat (normal 50 ml), in ml
V3 - volumul solutiei de EDTA folosit la titrare, in ml
Daca proba a fost diluata, se modifica ecuatia corespunzator cu factorul de diluare F.
Duritatea se exprima in grade de duritate ( 0d )
1 grad de duritate german (10DH ) = 10 mg/l CaO = 0,178 mmoli/l
REGULI DE DEPOZITARE SI ELIMINARE A DESEURILOR CHIMICE
I. Cantitati mici de reactivi chimici pot fi trecute in forme acceptabile din punct de
vedere ecologic, ori chiar in compusi inerti sau fara efecte vatamatoare. In functie de
proprietatile lor, aceste substante pot fi modificate - de exemplu prin neutralizare, oxidare
sau reducere - intr-o asemenea maniera incat deversate in ape sau in natura sa nu
constituie pericol pentru sanatatea publica, ori pentru mediu inconjurator.
Modalitati de neutralizare a deseurilor chimice
11. ACIZI ANORGANICI SI SOLUTII ACIDE se dilueaza cu apa, dupa care se
neutralizeaza incet (pH 6-8) prin adaos de hidroxid de sodiu sau carbonat de
sodiu. Solutia rezultata se poate deversa tinandu-se cont de concentratiile maxime
admise.
12. SARURI CU REACTIE ACIDA IN SOLUTII APOASE, in caz de nevoie se
amesteca pentru inceput cu bicarbonat de sodiu, dupa care se dizolva in multa
apa si se deverseaza, tinindu-se cont de concentatiile maxime admise.
13. HIDROXIZI ANORGANICI, HIDROSOLUBILI, SOLUTII ALCALINE SI
BAZE ORGANICE se neutralizeaza incet cu acid sulfuric diluat si se
deverseaza ca solutii neutre (pH 6-8), tinandu-se cont de concentratiile maxim
admise.
14. SARURI ALCALINE, in caz de necesitate, se amesteca cu bisulfat de sodiu
solid, se dizolva in apa si se deverseaza sub forma de solutii neutre ( pH 6-8 ).
15. COMPUSII ORGANICI USOR VOLATILI CU PERICULOZITATE
SCAZUTA, pot fi lasati sa se evapore liber, in cantitati mici, daca in incinta
exista nise cu tiraj bun, sau in aer liber.Se va evita formarea de amestecuri
inflamabile cu aerul. Se vor exclude din zona flacarile deschise, precum si alte
surse de foc.
16. SUBSTANTELE RELATIV NEPERICULOASE pot fi deversate direct, dupa
diluare cu multa apa, tinindu-se cont de concentratiile maxime admise.
17. ALDEHIDELE se trateaza cu sulfit de sodiu, apoi se amesteca cu putina apa.
Dupa terminarea reactiei, produsul se dilueaza cu multa apa, putand fi deversat
direct.
18. NITRITII SI MERCAPTANII se oxideaza cu o solutie de max. 15 %
oxiclorura de calciu (clor). In timpul reactiei, masa trebuie amestecata
viguros. Dupa neutralizare, se dilueaza cu apa multa si se poate deversa.
19. COMPUSI OXIDANTI CARE INTRETIN ARDEREA se amesteca bine cu
agenti reducatori, tiosulfat ori sulfit de sodiu. Se adauga sub agitare, o cantitate
mica de apa. In caz de necesitate, reactia se poate accelera adaugind cu grija o
cantitate mica de acid sulfuric diluat. Dupa neutralizare, lichidul se dilueaza cu
multa apa si se deverseaza.
20. ACIZII ORGANICI SI HALOGENURILE DE ACIZI vor fi neutralizate dupa
cum s-a descris la metoda 1 sau 2.
II. Deseurile chimice care sunt preluate de catre o firma specializata, se depoziteaza
temporar in laborator, in recipienti de sticla etichetati corespunzator.
6. Lichide inflamabile, ca ALCOOLI, ESTERI, HIDROCARBURILE,
CETONELE.
7. COMPUSI ORGANO-HALOGENATI
8. SUBSTANTELE PERICULOASE, dificil de a fi transformate in compusi
nepericulosi.
9. REACTIVILOR FOARTE TOXICI
10. METALELE continute in reziduuri se pot recupera daca sunt trecute in forme
insolubile in apa, prin precipitare ca hidroxid, carbonat, sulfat, etc. adaugand
reactivul corespunzator. Precipitatul se spala pe filtru
VIII. METODE GRAVIMETRICE

4.1 Definitii
Prelevare - aciune care consta in luarea unei parti de apa considerata ca reprezentativa
dintr-o masa de apa, in scopul determinrii unor caracteristici.
caracteristicilor de determinat,in intervalul de timp care separa momentul prelevrii
modificarea condiiilor fizice.
Reactiv chimic pur (c.p.) - reactiv de mare puritate folosit in analize de mare precizie.
Materiile n suspensie - substanele insolubile din ape, care se pot separa prin filtrare,
centrifugare sau sedimentare (cu dimensiuni de max. 2 mm); in funcie de densitate,
materiile n suspensie pot fi sedimentabile i nesedimentabile (inclusiv plutitoare).
Reziduul total uscat la 1050C - masa de material care ramane dupa evaporarea apei
dintr-o proba nefiltrata si uscarea reziduului la 1050C pana la masa constanta.
Reziduul filtrabil uscat la 1050C - masa de material care ramane din proba de apa
filtrata dupa evaporare si uscare la 1050C pana la masa constanta.

Gravimetria este un procedeu analitic cantitativ, care se bazeaz pe cntrirea substanei
de analizat obinuta prin precipitare, electrodepunere sau dup un proces de volatilizare.
Operaiile necesare pentru a obine o proba pura prin precipitare includ etapele:
precipitarea constituentului dorit, filtrarea, uscarea si cntrirea precipitatului.
In cazul electrodepunerii, constituentul dorit este izolat pe un electrod, prin trecerea unui
curent electric, diferena de greutate a electrodului nainte si dup procesul de acoperire
galvanica reprezentnd cantitatea de constituent cutat.
In metodele bazate pe formarea de gaze se nregistreaz pierderea de masa a probei, ca
urmare a volatilizrii unei parti din proba. Aadar, este necesara cntrirea probei nainte
si dup procesul de volatilizare. In unele cazuri, toata substana este volatilizata prin
nclzire, in timp ce in altele, pierderea de masa se datoreaz numai degajrii produselor
volatile. Aceasta metoda de analiza gravimetrica este des utilizata in laboratoarele de apa
uzata si implica cteva operaii comune de laborator: filtrarea, uscarea si cntrirea .
- Filtrarea are ca scop separarea unei faze solide din soluia cu care este in contact.
Tehnica de filtrare aleasa este determinata de mrimea particulelor filtrate, reactivitatea
chimica a particulelor si de scopul filtrrii (calitativa sau cantitativa). Cea mai comuna
tehnica folosita consta in colectarea parii solide pe hrtie de filtru de diferite porozitati,
funcie de mrimea particulelor filtrate.
- Uscarea probei consta in ndeprtarea apei din proba. Aceasta operaie se face in mod
uzual prin nclzire intr-o etuva, intr-un cuptor sau prin ardere la bec de gaz. ntruct
pentru uscare se folosete cldura, trebuie sa fie luate in considerare cazurile de pierdere
a compuilor volatili sau de descompunere a unor substane.. Manipularea probei uscate
trebuie sa fie rapida, iar depozitarea sa trebuie sa fie fcuta in absenta apei. In mod
frecvent, nainte de cntrire, probele sunt pstrate pentru rcire intr-un exicator care
conine un agent deshidratant.
- Cntrirea. Probele sunt in mod obinuit cantarite pana la masa constanta.
5.2 GENERALITATI
5.2.1 Echipamente
Principalele echipamente utilizate pentru incercarile prin metode gravimetrice sunt:
5.2.2 Sticlarie de laborator

Sticlaria folosita la masurari gravimetrice (baloane cotate, pipete gradate, pipete cotate,
cilindru gradat) este calibrata si/sau verificata La spalarea sticlariei se respecta
instructiunea de lucru si recomandarile specificate in standardul de referinta.

6.1 Determinarea coninutului de materii totale in suspensie

Separarea materiilor n suspensie prin filtrare sau centrifugare, urmat de uscarea i
cntrirea reziduului pn la mas constant.
Filtrarea se execut prin hrtie de filtru, de preferin n cazul apelor cu un coninut mare
de materii n suspensie.

Metoda se aplica pentru apele de suprafata si apele uzate.
6.1.3 Reactivi
Nu se folosesc reactivi.
6.1.4 Aparatur i materiale

Fiole de cntrire din sticl
- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1 si etuva.
Hrtie de filtru cu porozitate mic.
Nota: Hrtia de filtru se spal cu ap fierbinte, se las s se scurg bine, apoi se introduce
n fiola de cntrire i se ine o or n etuv la 105 30C. Se rcete o jumtate de or n
exicator i apoi se cntrete. Operaiile de uscare n etuv, rcire i cntrire se repet
pn la mas constant.
6.1.5 Prelevare i conservarea probelor

Probele de ap se preleveaz n vase de sticl sau de material plastic. Determinarea
coninutului de materii totale n suspensie se efectueaz n max. 24 h de la recoltarea
probelor. Dac analiza nu se poate efectua n max. 24 h, se adaug pentru conservare 2
cm3 cloroform la fiecare dm3 prob de ap. Dup adugarea cloroformului, proba trebuie
bine agitat.
6.1.6 Mod de lucru

Proba de ap, omogenizat n prealabil i care conine o cantitate de min. 10 mg materii
totale n suspensie se filtreaz prin hrtie de filtru.
Reziduul de pe hrtia de filtru se spal cu ap distilat pn la ndeprtarea srurilor
solubile. Precipitatul se usuc la 105 30C, se rcete i se cntrete. Toate cntririle se
fac cu precizie de 0,001 g.
Operaiile de uscare, rcire i cntrire se repet pn la mas constant.

Coninutul de materii totale n suspensie se exprim n mg/dm3 i se calculeaz cu
formula:
Materii totale n suspensie =[(m2 m1) / V]*1000 mg/dm3
in care:
m1 - masa fiolei cu hrtie de filtru, n mg
m2 - masa fiolei cu hrtia de filtru cu reziduu, n mg
V - volumul probei de ap luat n lucru pentru analiz, n cm3
6.2 Determinarea reziduului total uscat la 1050 C

Un volum masurat de apa nefiltrata se evapora pe baia de apa iar reziduul obtinut se
usuca la temperatura de 1050C si se cantareste.

Metoda se aplica in LIAU Palas pentru apele de suprafata si apele subterane.
6.2.3 Reactivi

- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1. si etuva; baie
de nisip.
6.2.5 Prelevare si conservare probe

Probele de apa se recolteaza in vase curate de sticla sau de material plastic, respectand
prescriptiile de recoltare in vigoare referitoare la luarea probelor de apa de suprafata, ape
subterane. Determinarea trebuie efectuata imediat dupa recoltare iar daca acest lucru nu
este posibil, in maximum 7 zile de la recoltare, proba pastrandu-se in acest timp la 3
40C. Probele de apa nu se conserva prin adaugare de reactivi. Particulele mari in
suspensie sau plutitoare se exclud din proba inainte ca aceasta sa fie supusa analizei.
In cazul determinarii reziduului total, daca sunt prezente uleiuri, grasimi si alte materiale
nedizolvate, acestea trebuie dispersate prin agitare rapida, inainte de a se lua proba pentru
analiza.
6.2.6 Mod de lucru

Din proba de apa nefiltrata se masoara cu pipeta un volum de apa ce se trece intr-o
capsula in prealabil adusa la masa constanta. Proba se evapora pe baia de nisip pana la
uscare. Capsula continand reziduul se usuca in etuva la 105 20C timp de 1h dupa care se
trece in exicator iar dupa 30 min. se cantareste. Operatiile de uscare, racire si cantarire se
repeta pana la masa constanta (diferenta dintre 2 cantariri succesive nu trebuie sa
depaseasca 0,0005 g). Toate cantaririle se fac cu precizie de 0,0002 g, daca nu se
specifica altfel.

Reziduul total uscat la 1050C se exprima in miligrame pe decimetru cub si se calculeaza
cu formula:
Reziduul total uscat la 1050C = (m1 m)1000 / V

in care:
m 1 - masa capsulei cu reziduul total uscat la 105 0C al probei nefiltrate, in
miligrame
m - masa capsulei goale, in miligrame
V - volumul probei luate in lucru, in centimetri cubi
6.3 Determinarea reziduului filtrabil uscat la 1050C

Un volum masurat de apa filtrata se evapora pe baia de apa iar reziduul obtinut se usuca
la temperatura de 1050C si se cantareste.

Metoda se aplica pentru apele de suprafata, subterane si apele uzate.
6.3.3 Reactivi

- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1. si etuva; baie
de nisip.
Hartie de filtru cu porozitate mica
Capsule de portelan
6.3.5 Prelevare si conservare

Probele de apa se recolteaza in vase curate de sticla sau de material plastic, respectand
prescriptiile de recoltare in vigoare referitoare la luarea probelor de apa de suprafata, ape
subterane si ape uzate.
Determinarea trebuie efectuata imediat dupa recoltare iar daca acest lucru nu este posibil,
in maximum 7 zile de la recoltare, proba pastrandu-se in acest timp la 340C. Probele de
apa nu se conserva prin adaugare de reactivi.
Particulele mari in suspensie sau plutitoare se exclud din proba inainte ca aceasta sa fie
supusa analizei.
6.3.6 Mod de lucru

Proba de apa se filtreaza prin hartie de filtru cu porozitate mica, intr-un pahar conic curat
si uscat. Din filtrat se masoara cu pipeta cotata un volum de 100 ml ...... 250 ml care se
trece (eventual in mai multe portiuni, in timpul evaporarii) intr-un pahar cilindric adus in
prealabil la masa constanta.
Proba se evapora pe baie de apa sau de nisip pana la uscare. Paharul continand reziduul
filtrabil se usuca in etuva la 105 2 0C timp de 1 h dupa care se trece in exicator iar dupa
30 min. se cantareste. Toate cantaririle se fac cu precizie de 0,0002 g.
Operatiile de uscare, racire si cantarire se repeta pana la masa constanta (diferenta dintre
2 cantariri succesive nu trebuie sa depaseasca 0,0005 g).

Reziduul filtrabil uscat la 1050C se exprima in miligrame pe decimetru cub si se
calculeaza cu formula:
Reziduul filtrabil uscat la 1050C = (m1 m)*1000/V
in care:
m1 - masa capsulei cu reziduul filtrabil uscat la 1050C, in miligrame
m - masa capsulei goale, in miligrame
V - volumul probei luate in lucru, in centimetri cubi
6.4 Determinarea substantelor extractibile cu solventi

Din proba acidulata la pH 2, se extrag substantele extractibile cu solvent, se evapora la
sec si se determina gravimetric.

Metoda se aplica pentru determinarea gravimetrica a continutului de substante
extractibile cu solventi din apa de suprafata si din ape uzate.
Solventii folositi la extractie sunt eterul de petrol, hexanul sau tetraclorura de carbon.
Prin substante extractibile cu solventi se inteleg: grasimi animale si vegetale,
hidrocarburi, combinatii cu functiuni hidroxilice, carbonilice, carboxilice, compusi
organici cu azot, insecticide, sapunuri, ceruri, rasini si gudroane care se extrag cu
solventi.
Metoda se aplica pentru continuturi de (20500) mg substante extractibile.
6.4.3 Reactivi
6.4.3.1 Acid clorhidric d = 1,19 g/l diluat 1+3
6.4.3.2 Solvent de extractie: eter de petrol, cu interval de distilare (3060)0C, hexan sau
tetraclorura de carbon
6.4.3.3 Sulfat de sodiu anhidru

- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-6 din tabelul de la cap. 5.2.1 si:
Etuva
Baie de apa sau baie de nisip
Instalatie de distilare la presiune scazuta alcatuita din: balon de distilare, trompa de apa,
vas tampon, refrigerent, balon pentru colectare si sursa de incalzire.
Hrtie de filtru
Hartie indicatoare de pH, pentru domeniul 17

Se preleveaza o proba de maximum un litru de apa, intr-un recipient de sticla cu gat larg,
gradat la volumul dorit si cu dop slefuit. Recipientul trebuie sa fie curat, clatit cu apa
distilata, uscat, clatit cu solvent si apoi din nou uscat. Se umple recipientul pana la semn,
cu proba.
In cazul in care determinarea nu se face imediat, se conserva proba maxim 24 h prin
adaugarea a 5 ml acid clorhidric d = 1,19 diluat 1+3 pentru un litru de proba.
6.4.6. Mod de lucru

Se introduce proba prelevata, intr-o palnie de separare si se aciduleaza la pH 2 cu acid
clorhidric (6.3.3.1). Se spala vasul de prelevare cu 15 ml eter de petrol (6.3.3.2), care se
trec apoi in palnia de separare. Se agita energic 2 min. pentru extractie. Dupa separarea
straturilor, faza apoasa se trece cantitativ in alta palnie de separare si se repeta inca de trei
sau patru ori extractia, cu cate 25 ml eter de petrol. Se filtreaza fiecare faza organica
obtinuta la extractia repetata, printr-o hartie de filtru, cutata, ce contine circa 1 g sulfat de
sodiu (6.3.3.3).
Se monteaza palnia de filtrare ce contine hartia de filtru cu sulfat de sodiu, deasupra
balonului de distilare. Se monteaza instalatia de distilare si se distila sub vidul creat cu
ajutorul unei trompe de apa, pana la volum de circa 10 ml in balonul de distilare.
Extractul eteric ramas in balonul de distilare, se trece cantitativ intr-o capsula de portelan
(in prealabil adusa la masa constanta, cantarita si tinuta in exicator) si se evapora eterul
de petrol, in nisa.
Se cantareste capsula cu reziduu, pana la masa constanta.
Proba martor
Se procedeaza la fel cu un volum identic de proba martor obtinut din apa lipsita de
compusi organici.
6.4.7. Calcul
Continutul de substante extractibile cu eter de petrol se exprima in miligrame la litru si se
calculeaza cu formula:
Substante extractibile cu eter de petrol = (m2 m1)/V (m4 m3)/V mg/l
in care:
m1 - masa capsulei fara reziduul probei, in miligrame
m2 - masa capsulei cu reziduul probei, in miligrame
m3 - masa capsulei fara reziduul probei martor, in miligrame
m4 - masa capsulei cu reziduul probei martor, in miligrame
V - volumul probei luate in lucru, in litri
IX. METODE ELECTROCHIMICE
4.1. Definitii
Prelevare - Actiune care consta in luarea unei parti de apa considerata
ca reprezentativa
dintr-o masa de apa in scopul determinarii unor
caracteristici;
Proba - Parte ideal reprezentativa, prelevata dintr-o masa definita
de apa in scopul
determinarii unor caracteristici;
Proba de analizat - O cota parte dintr-o proba care este supusa analizei;
Conservare proba - Procedeu destinat sa minimalizeze eventualele modificari
ale caracteristicilor de determinat, in intervalul de timp
care separa momentul
prelevarii probei de cel al analizei, realizat prin adaugarea
unor substante
chimice si /sau prin modificarea conditiilor fizice;
Reactiv pentru analiza (p.a.) Reactiv de puritate inalta folosit pentu analize curente;
Reactiv chimic pur (c.p.) Reactiv de mare puritate folosit in analize de mare
precizie.

Metodele electroanalitice pot fi grupate in doua categorii principale: metode
voltampermetrice la curent egal cu zero (potentiometria) si metode voltampermetrice la
curent finit (voltampermetria).
Analiza electrochimica se bazeaza pe masurarea potentialului electrochimic al unei celule
galvanice. O celula galvanica este aceea in care are loc o modificare de natura chimica, in
mod spontan, producandu-se energie electrica.
Relatia cantitativa intre potentialele de reducere si concentratiile formelor reduse si
oxidate dintr-o celula galvanica, este data de ecuatia lui Nernst. Pentru reactia generala
reversibila dintr-o semicelula:
aA+bB+.....+ne cC+dD+..........
ecuatia Nernst este exprimata sub forma:
RT acC adD
Eox,red = E0ox,red - ---- ln ----------
nF aaA abB
unde:
Eox,red = potential de reducere, in V;
E0ox,red = potential de reducere standard, in V;
R = constanta gazelor 8,314 jouli K-1;
T = temperatura absoluta 298 K (25 0C);
n = numarul de electroni care participa in reactia semicelulei;
F = 1 Faraday 96,487 coulombi/echivalent;
ln = logaritm natural 2,303 log10;
a = activitatea fiecarei specii implicate in semicelula, ridicata la puterea
corespunzatoare numarului de moli al fiecarei specii participante in semicelula.
Deoarece tensiunea se poate masura numai pentru o celula completa, potentialul unei
semicelule poate fi masurat numai in cazul in care cealalta isi mentine o tensiune fixa,
reproductibila si nu se schimba in functie de compozitia solutiei. Acest tip de electrod
este denumit electrod de referinta.
Al doilea electrod aflat in combinatie cu electrodul de referinta este denumit electrod
indicator si raspunsul sau trebuie sa fie dependent de schimbarile produse in
concentratiile speciilor ce prezinta interes. Aceasta modificare trebuie sa fie reversibila si
sa se supuna ecuatiei lui Nernst.
Electrozi de referinta
Prin conventie, ca electrod de referinta a fost ales electrodul normal de hidrogen. Acestui
electrod i se atribuie, in mod arbitrar, un potential de valoare zero, daca indeplineste o
serie de conditii specifice.
Potentialele semicelulelor nu sunt determinate intotdeauna prin comparatie directa cu
electrodul de hidrogen.
Unul dintre cei mai utilizati electrozi de referinta este electrodul de calomel saturat
(mercur-clorura de mercur). Alti doi electrozi de utilizati ca electrozi de referinta sunt
electrozii argint-clorura de argint si mercur-sulfat mercuros.
Pentru ca un electrod sa fie folosit ca electrod de referinta, trebuie indeplinite anumite
criterii. Cele mai importante sunt:
- Electrodul trebuie sa fie usor de preparat, din materiale usor accesibile.
- Trebuie sa se obtina rapid un potential precis si reproductibil.
- Potentialul electrodului trebuie sa ramana constant de-a lungul unei lungi perioade de
timp.
- Electrodul nu trebuie sa prezinte fenomenul de histerezis termal.
- Modificarea tensiunii electrodului pentru schimbarea temperaturii cu un grad, trebuie
sa fie cunoscuta si reproductibila. In cadrul unor operatiuni experimentale, electrodul
trebuie sa fie incalzit sau racit. Daca electrodul este readus la temperatura initiala,
trebuie sa se obtina de asemenea si potentialul initial.
- Electrodul trebuie sa fie capabil sa suporte, pentru scurte perioade de timp, trecerea
unor mici cantitati de curent, fara ca sa isi schimbe potentialul (polarizabilitate
scazuta).
Electrozi indicatori
Exista cateva feluri diferite de electrozi indicatori. Unele metale cum sunt argintul,
plumbul, cadmiu si mercurul au proprietatea de a participa intr-un schimb de electroni
reversibil si pot servi ca electrozi indicatori pentru ionii lor. In general,, in cazul
aplicatiilor obisnuite, majoritatea celorlalte metale, cu exceptia metalelor nobile, nu pot fi
folosite in mod satisfacator ca electrozi indicatori, datorita straturilor de oxizi de pe
suprafata, precum si altor proprietati de suprafata care impiedica schimbul de electroni.
In mod uzual, electrodul indicator este constituit dintr-un metal nobil, cum ar fi platina si
aurul. Din punct de vedere chimic, metalele nobile sunt inerte si pot fi folosite ca
electrozi colectori pentru reactiile semicelulei care implica specii cu sarcini electrice sau
gaze.
Exista si alti electrozi indicatori, inafara de cei metalici, denumiti in mod uzual electrozi
ion-selectivi.
Multi dintre acestia nu se bazeaza pe o semicelula redox de tipul Zn2+/Zn, dar implica
potentiale de membrana sau de schimb.
Dintre acestia amintim:
- Electrozi ion-selectivi cu membrana de sticla
- Electrozi ion-selectivi de tipul fara semicelula
- Electrozi cu membrana in stare solida si de precipitare
- Electrozi sensibili la gaze si electrozi cu enzime
5.2 GENERALITATI
5.2.1 Echipamente
Echipamentele utilizate pentru incercarile prin metode de absorbtie moleculara sunt
gestionate, verificate, manipulate, conform Procedurii generale Echipamente si
Trasabilitatea masurarii.
Principalele echipamente utilizate pentru incercarile prin metode electrochimice sunt:
Crt.
1. pH-metru WTW InoLab 720
3. pH-metru Mettler Toledo MP
225
5. pH-metru Mettler Toledo
Seven Easy 20
6. Oxigenometru WTW OxiLevel
2
7. Oxigenometru WTW InoLab
Oxi730
8. Oxigenometru WTW InoLab
Oxi730
9. Conductometru Mettler Toledo
MC 226
10. Conductometru HANNA HI
225
11. Balanta electronica Mettler
Toledo AG 204
220-4M
Toledo AG 204
Toledo AG 204
Toledo AG 204
Toledo XS 204

In cursul analizelor se utilizeaza numai reactivi de calitate analitica recunoscuta si apa
distilata sau apa de puritate echivalenta. La prepararea reactivilor se respecta
instructiunea de lucru Sticlaria folosita la masurari volumetrice (baloane cotate, pipete
gradate, pipete cotate, cilindru gradat) este calibrata si/sau verificata.
La spalarea sticlariei se respecta instructiunea de lucru si recomandarile specificate in
standardul de referinta.

6. REGULUI DE PROCEDURA PRIVIND MODUL DE LUCRU
6.1 Determinarea pH-ului

Determinarea potentiometrica a valorii pH-ului.

Metoda se aplica pentru toate tipurile de probe de ape (de suprafata, subterane, potabila
si uzata), cu pH-ul cuprins intre 3 si 10.
6.1.3. Reactivi
6.1.3.1 Apa lipsita de dioxid de carbon
Se pregateste apa pornind de la apa distilata sau deionizata prin fierbere sau stabilizare cu
ajutorul azotului. Apa este utilizata pentru diluarea solutiilor tampon pentru etalonare
dubla.
6.1.3.2 Solutii tampon etalon
Se utilizeaza solutiile etalon primare din tabel :
Solutii etalon primare
Temperatura B C D F I
0
Tartrat acid Ftalat acid Fosfat Borax Carbonat de
C de potasiu de potasiu sodiu/carbonat
acid de sodiu
0 - 4,000 6,984 9,464 10,317
5 - 3,998 6,951 9,395 10,245
10 - 3,997 6,923 9,332 10,179
15 - 3,998 6,900 9,276 10,118
20 - 4,001 6,881 9,225 10,062
25 3,557 4,005 6,865 9,180 10,012
30 3,552 4,011 6,835 9,139 9,966
35 3,549 4,018 6,844 9,102 9,926
40 3,547 4,027 6,838 9,068 9,889
45 3,547 4,038 6.834 9,038 9.856
50 3,549 4,050 6,833 9,011 9,828
c (mol/l) 0,027 0,016 0,029 0,020 0,020
pH1/2 +0,049 +0,052 +0,080 +0,01 +0,079
Solutiile etalon primare de referinta se prepara utilizand intotdeauna apa lipsita de dioxid
de carbon.
B: Tartrat acid de potasiu, b=0.214mol/kg.

Se dizolva 30g tartrat acid de potasiu in ~ 1L apa intr-un balon cotat si se agita timp de 20
min. la 25 0C 1 0C. Se lasa in repaus si se decanteaza solutia limpede. Se arunca solutia
atunci cand se dezvolta cristale.
C: Ftalat acid de potasiu, b=0.05mol/kg
Se dizolva 10,21g ftalat de potasiu uscat la 120 0C timp de 2h, in apa si se completeaza
solutia pana la litru cu apa intr-un balon cotat.
D: Fosfat disodic, b = 0,025 mol/kg si fosfat monopotasic, b = 0,025 mol/kg.
Se usuca sarurile anhidre la 1200 C timp de 2 h. Se dizolva 4,45g fosfat disodic dihidrat
(Na2 HPO4 2 H2O) + 3,55g fosfat disodic si se completeaza cu apa intr-un balon cotat.
Sarurile anhidre sunt uscate la 1200 C.
F: Borax
b Na 2 B4 O7 1H 2 O 0,01mol / Kg
Se dizolva 3,81g borax in apa la 250C si se completeaza la 1L de apa, intr-un balon cotat.
I : Carbonat de sodiu, b=0,025mol/Kg si carbonat acid de sodium, b=0,025mol/Kg.
Se dizolva 2,64g carbonat de sodiu uscat 90min. la 2500C si 2,092g carbonat acid de
sodiu uscat 2 zile pe sita moleculara si se completeaza la 1L cu apa intr-un balon cotat.
Nota:
Daca solutiile nu sunt sterilizate, ele raman stabile aproximativ 6 saptamani.
6.1.3.3 Electrolit de referinta
Solutia pentru umplerea electrolitului de referinta, conform recomandarilor fabricantului,
de exemplu solutii de clorura de potasiu :
I: c(KCl) = 3,5mol/l ((KCl) =261g/l)
II: c(KCl) = 3,0mol/l ((KCl) =224g/l)
III: c(KCl) = 1,0mol/l ((KCl) =74,6g/l)
Se dizolva masa de clorura de potasiu in apa si se dilueaza la 1L. Daca se recomanda
saturarea cu clorura de argint, se adauga cativa ml solutie de azotat de argint cu c
1mol/l.

- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 1-5 si 11-16 din tabelul de la cap. 5.2.1.
Recipient de prelevare, recipient cu fundul plat, de cel putin 500 ml de sticla slab
alcalina, de exemplu sticla borosilicata. Recipientele de material plastic trebuie sa fie
impermeabile la gaze.
Termometru, cu scara cu valoarea diviziunii de 0,50 C.
Electrod de sticla si electrod de referinta.
Sistemul de masurare cu electrod de sticla trebuie sa aiba o tensiune nula la pH cuprins
intre 6,5 si 7,5, atunci cand se utilizeaza un electrod de referinta asemanator cu cel din
interiorul membranei de sticla (sistem de electrozi simetrici).
Rezistenta membranei electrodului de sticla trebuie sa fie Rm<109 .
Nota:
La sfarsitul unei serii lungi de masuratori, este necesara curatarea sistemului de electrozi
(celula de masurare) atunci can pH-ul unei solutii etalon cere o perioada de stabilizare
mai lunga. Se curata regulat electrozii stergandu-i cu grija cu ajutorul celulozei, sau daca
probele contin impuritati organice, se utilizeaza etanol (70%), acetona sau o solutie calda
de detergent. Carbonatul de calciu poate fi eliminat cu acid clorhidric diluat. Nu se
utilizeaza solventi organici decat pentru scurt timp, datorita faptului ca ei au tendinta sa
diminueze sensibilitatea electrozilor de sticla suprimand stratul de apa filtrat de
membrana de sticla. Daca sunt utilizati solventi organici, electrodul trebuie sa fie
reincarcat lasandu-l in apa timp de cateva ore. Este necesara o reetalonare.
Trebuie respectate recomandarile fabricantului in ceea ce priveste pastrarea si
intretinerea. Electrozii de referinta si electrozii combinati trebuie sa fie pastrati in aceleasi
solutii utilizate ca electrolit de referinta. Electrozii de sticla vor fi pastrati in apa.

6.1.5.1 Prelevare
pH ul se poate modifica repede datorita proceselor fizice si biologice ce au loc in proba
de apa. Trebuie sa se masoare pH cat mai repede posibil la locul de prelevare, intr-un
interval scurt nedepasind 6 ore de la prelevare. Daca aceasta nu este posibil se imerseaza
recipientul de recoltare in proba de apa. Se umple evitand orice turbulenta. Se elimina
bulele de aer ale probei agitand usor recipientul, apoi se inchide. Se procedeaza la
efectuarea analizei cat mai repede posibil, dar nu mai tarziu de 24 ore de la prelevare.
Trebuie evitata orice schimbare de temperatura si schimbul gazos cu atmosfera.
Temperatura, anumite gaze si substante organice precum si materiile in suspensie din
probe interfera la masurarea pH-ului. Probele ce contin materii in suspensie vor fi mai
intai lasate sa sedimenteze sau se filtreaza si apoi se trece la efectuarea determinarii pH-
ului.
6.1.6 Modul de lucru

6.1.6.1 Pregatiri
Se masoara temperatura solutiilor tampon. Se regleaza controlul temperaturii la pH-
metru. Solutiile tampon si probele trebuie sa fie la aceeasi temperatura.
6.1.6.2 Etalonare si masurari directe
Se masoara temperatura probei si se regleaza temperatura pH- metrului, conform
indicatiilor fabricantului.
Se spala electrodul cu apa si cu proba, apoi se imerseaza in proba. Se agita solutia si se
citeste valoarea pH ului (se citeste fara agitare).
Se spala electrodul cu apa si se imerseaza pentru a evita orice urma provenind de la proba
sau de la solutia tampon.
Se spala electrodul cu apa si se imerseaza in solutia tampon D. Se agita usor solutia in
jurul electrodului si se lasa in repaus (citirea se face in lipsa agitarii). Se regleaza punctul
zero al instrumentului la pH-ul solutiei tampon D. Exactitatea pH 0.5. Se spala cu apa
si se imerseaza in solutia tampon C sau F. Se agita solutia si se noteaza pH-ul. Se regleaza
factorul de panta pana la concordanta cu valoarea solutiei tampon pentru temperatura
notata.
Se repeta cele doua etape pana cana nu se mai obtine nici o ameliorare.
6.1.7 Calculul pH-ului la diferite temperaturi
pH-ul trebuie sa fie specificat la temperatura de 25 0C. Daca valoarea sa este masurata la
alte temperaturi se va specifica, conform formulei:
pH 25 pH tm pH tm
In care : pH 25 - este pH la temperatura de 250 C
pH tm - este pH la temperatura masurata ;
pH tm -este abaterea pH ului fata de temperature de 250 C pentru temperatura
masurata .
Se indica pH ul cu doua zecimale.
Se indica temperatura la care se face masurarea in grade cat mai exact.
6.1.8 Control exactitate si intretinere material

Se efectueaza urmatoarea verificare pentru a detecta eventualele deficiente ale
electrozilor de referinta si sticla. Aceasta verificare se efectueaza in cazul electrozilor noi,
a celor care nu au fost utilizati de doua saptamani sau mai mult si a celor utilizati in mod
regulat la intervale de 1 sau 2 saptamani.
Se etaloneaza electrozii cu ajutorul uneia dintre solutiile etalon primare (6.1.3.2). Aceasta
valoare este pH(S). Se dilueaza apoi acest tampon cu apa lipsita de CO 2 pentru a dubla
volumul sau. Abaterea observata pH care depasteste efectul de dilutie pH 1/2 din tabelul
de la cap. 6.1.3.2, constituie eroarea de jonctiune lichida pHi (dubla calibrare):
pHi = pH pH1/2
in care:
pH1/2 este pH-ul solutiei etalon diluate
Se agita usor solutia si in timpul agitarii se noteaza ph_ul stabilizat. Decalajul pH s
datorat agitatiei solutiei este calculat in felul urmator:
pHs = pHs pH(S) - pHi
in care:
pH(S) este pH-ul solutiei etalon primare
daca semnalul variaza se estimeaza abaterea pHo intre valorile maxime si minime.se
utilizeaza lista din tabelul de mai jos pentru evaluarea performantelor electrodului.
Caracteristici ale performantelor Bune Acceptabile
Eroare jonctiune lichida pHi 0,03 0,05
Abatere datorata agitarii pHs 0,005 0,02
Zgomot pHo 0,005 0,02

Se indica pH-ul cu doua zecimale. Se indica temperatura la care se face masurarea in
grade cat mai exacte.
Ex.: pH-ul 8,45 masurat la 10,2 C
pH-ul 7,62 masurat la 16,4 C in laborator, 2 h dupa prelevare
6.2 Determinarea continutului de oxigen dizolvat. Metoda electrochimica cu sonda

Imersia in apa de analizat a unei sonde alcatuita dintr-o celula inchisa de o membrana
selectiva si care contine electrolitul si doi electrozi metalici (membrana este practic
impermeabila pentru apa si substante ionice dizolvate, dar este permeabila la oxigen si la
un numar anumit de gaze si de substante liofile).
Datorita diferentei de potential intre electrozi provocata de actiunea galvanica sau de o
sursa de curent exterioara, oxigenul trece prin membrana si este redus la catod, in timp ce
ionii metalici din solutie migreaza spre anod.
Curentul astfel generat este direct proportional cu viteza de trecere a oxigenului prin
membrana si cu stratul de electrolit si, in consecinta, proportionala cu presiunea partiala a
oxigenului din proba de analizat, la o temperatura data.
Permeabilitatea membranei la gaze variaza mult cu temperatura si de aceea este necesara
o compensare pentru citirile facute la diferitele temperaturi ale probei. Aceasta se poate
efectua matematic, de exemplu prin utilizarea unei nomograme sau a unui program de
calcul. Majoritatea aparatelor moderne compenseaza automat variatia de temperatura prin
includerea de elemente termosensibile in circuitul electronic.

Metoda electrochimica pentru determinarea continutului de oxigen dizolvat in apa se
aplica pentru ape uzate, ape uzate puternic colorate si tulburi, precum si pentru ape uzate
care contin substante care fixeaza fierul si iodul si care pot interfera cu metoda
iodometrica.
In functie de tipul sondei utilizate, masurarea se poate efectua sub forma de concentratie
de oxigen in mg/l, sub forma de saturatie procentuala (% de oxigen dizolvat) sau sub
ambele forme. Metoda de masurare a oxigenului in apa corespunde unui nivel de saturatie
cuprins intre 0% si 100%. Totusi cea mai mare parte a aparatelor permit masurari la
valori mai mari de 100%, de exemplu supersaturatiile.
6.2.3 Reactivi
6.2.3.1 Sulfit de sodiu anhidru (Na2SO3) sau heptahidratat (Na2SO3 7 H2O)
6.2.3.2 Sare de cobalt (II) de ex. clorura de cobalt hexahidratata (CoCl2 6 H2O)

- Echipamente: echipamentele de la nr. crt. 6-8 si 13-16 din tabelul de la cap. 5.2.1.

Prelevarea probelor se face in recipientele in care trebuie efectuata citirea (determinarea
continutului de oxigen).
Proba pentru analiza este constituita din totalitatea continutului recipientului.
6.2.6 Mod de lucru

6.2.6.1 Tehnica de masurare si precautiile necesare
Suprafata activa a membranei nu trebuie atinsa niciodata cu degetele.
Dupa schimbarea electrolitului sau a membranei sau daca membrana s-a uscat, se
umecteaza membrana si se asteapta un timp pentru stabilizarea valorii inainte de
efectuarea etalonarii.
Trebuie avut grija ca sonda sa nu aiba bule de aer in ea cand se imerseaza in proba.
Este important ca proba sa treaca continuu prin fata membranei pentru a exclude
eventualele masurari eronate care se pot datora epuizarii oxigenului aflat in zona de
contact direct cu membrana. Se regleaza debitul astfel incat sa nu se produca variatii ale
citirilor si pentru aceasta trebuie urmate instructiunile echipamentului cu care se
efectueaza determinarea.
In cazul probelor izolate, determinarea se efectueaza intr-un recipient umplut pana la
deversare, inchis ermetic si echipat cu un agitator. Se regleaza regimul de agitare, astfel
incat sa se obtina o citire stabila atunci cand se atinge regimul de echilibru, avand grija sa
nu fie introdus aer in proba.
6.2.6.2 Etalonare
Se verifica punctul 0 prin imersarea sondei intr-un litru de apa in care s-au adaugat
aproximativ 1 g sulfit de sodiu si 1 mg sare de cobalt pentru a se obtine o apa fara oxigen.
Pentru etalonare se se respecta instructiunile din cartea tehnica a oxigenometrului
(etalonare in aer).
6.2.6.3 Determinare
Se efectueaza determinarea conform instructiunilor din cartea tehnica a oxigenometrului.
Dupa imersarea sondei in proba, se lasa un timp suficient pentru ca sonda sa atinga
temperatura apei si sa furnizeze o valoare stabila.

Se noteaza in caietul de lucru valoarea concentratiei de oxigen dizolvat in mg/l, afisata pe
ecranul oxigenometrului.
6.3. Determinarea conductivitatii electrice

Determinarea directa, cu ajutorul unui instrument corespunzator, a conductivitatii
electrice a solutiilor apoase. Conductivitatea electrica este masura curentului condus de
ionii prezenti in apa si depinde de:
- concentratia ionilor
- natura ionilor
- temperatura solutiilor
- vascozitatea solutiei
O apa pura, datorita disocierii proprii, are o conductivitate electrica la 250C de 5,483
S/m(0,005483 mS).

Metoda electrochimica pentru determinarea conductivitatii electrice se aplica pentru toate
tipurile de apa (apa potabila, de suprafata, subterana si apa uzata).
6.3.3 Reactivi
6.3.3.1 Apa pentru prepararea solutiilor si a dilutiilor, bidistilata sau deionizata, a
carei conductivitate electrica la 250C trebuie sa fie mai mica sau egala cu 0,1 mS/m.
6.3.3.2 Clorura de potasiu, solutie etalon A, c(KCl) = 0,1 mol/l
Se dizolva 7,456 g clorura de potasiu, uscata in prealabil la 105 0C timp de 2 ore si racita
in exicator, in apa (6.2.3.1.) si se dilueaza la 1000 ml.
Conductivitatea electrica a acestei solutii la 250C este de 1290 mS/m.
6.3.3.3. Clorura de potasiu, solutie etalon B, c(KCl) = 0,01 mol/l
Se dilueaza 100 ml.de solutie A la 1000 ml cu apa ( 6.2.3.1.)
Conductivitatea electrica a acestei solutii la 250C este de 141 mS/m.
6.3.3.4. Clorura de potasiu, solutie etalon C, c(KCl) = 0,001 mol/l
Se dilueaza 100 ml.de solutie B la 1000 ml cu apa ( 6.2.3.1.). Chiar inainte de prepararea
acestei solutii trebuie eliminat dioxidul de carbon din apa, prin fierbere, operatie in cursul
careia orice contact cu atmosfera trebuie evitat.
Aceasta solutie se prepara chiar inainte de utilizare.
Conductivitatea electrica a acestei solutii la 250C este de 14,7 mS/m.
Nota
In tabelul de mai jos se indica concentratiile de clorura de potasiu ce pot fi utilizate la
alegere, ca etaloane de conductivitate.
Concentratia clorurii de potasiu, c(KCl) Conductivitatea electica la 250C,

mol/l 25 mS/m
0.0005 7.4
0.001 14.7
0.005 72
0.01 141
0.02 277
0.05 670
0.1 1290
0.2 2480


6.3.5.1 Prelevare
cod PL-14.
Se preleveaza proba intr-un recipient de polietilena, se umple complet si se inchide bine.
Nu se folosesc recipiente de sticla sodica. Masurarea conductivitatii trebuie facuta
imediat. In probele prelevate in vederea masurarii conductivitatii nu se adauga nici un
agent de conservare.
Valorile masurate ale conductivitatiipot fi viciate de o contaminare a pobei, prezenta
materiilor grosiere in suspensie, grasimii sau uleiului poate duce la imbacsirea
electrozilor.
Interferentele pot sa apara dintr-o acumulare de bule de aer pe electrozi in timpul
incalzirii probei la 250C.
6.3.6 Mod de lucru

6.3.6.1 Tehnica de masurare si precautiile necesare
Se pregateste aparatul conform instructiunilor producatorului.
Tehnologia implementata in acest tip de senzor combina tehnica masurarii conductivitatii
cu tehnica compensarii automate de temperatura pentru a facilita o masuratoare usoara si
precisa.
Pentru masurarea conductivitatii se utilizeaza metoda potentiometrica cu 4 inele din otel
inoxidabil montate in corpul senzorului.
6.3.6.2 Etalonare
Pentru etalonare se se respecta instructiunile din cartea tehnica a conductometrului
(etalonare in aer).
6.2.6.3 Determinare
Se efectueaza determinarea conform instructiunilor din cartea tehnica a
conductometrului.
Dupa imersarea senzorului in proba, se lasa un timp suficient pentru ca senzorul sa atinga
temperatura apei si sa furnizeze o valoare stabila.

Se noteaza in caietul de lucru valoarea conductivitatii in S/cm, afisata pe ecranul
conductometrului.
X. METODE DE INCERCARE BACTERIOLOGICE

1. SCOP
Prezenta procedura stabileste regulile privind efectuarea incercarilor pentru determinarea
indicatorilor bacteriologici de calitate ai apei potabile, subterane si de suprafata in
vederea urmaririi gradului de poluare bacteriologica a acestora.
2. DOMENIUL DE APLICARE
Procedura se aplica pentru urmatoarele determinari privind calitatea apei potabile:
2.1. Detectarea si numararea Escherichia coli si bacteriilor coliforme

2.2. Identificarea si numararea enterococilor intestinali
2.3. Numararea coloniilor prin insamantare in mediu de cultura agar
2.4. Detectarea si numerarea sporilor de bacterii anaerobe sulfito-reducatoare
(Clostridium perfringens)
3.1. SR EN ISO / CEI 17025:2005 Cerinte generale pentru competenta

laboratoarelor de incercari si etalonari
3.2. SR ISO 5667- 2:1998 Calitatea apei.Prelevare.Ghid general pentru
tehnicile de prelevare
3.3. SR EN ISO 19458:2007 Calitatea apei. Prelevare pentru analiza
microbiologica.
3.4. SR ISO 9308-1:2004 Calitatea apei. Detectarea si numerarea
Escherichia coli si bacteriilor coliforme. Partea
1: Metoda prin filtrare prin membrana
3.5. SR EN ISO 7899-2:2002 Calitatea apei. Identificarea si numararea
enterococilor intestinali. Partea 2: Metoda prin
filtrare pe membrana
3.6. SR EN ISO 6222:2004 Calitatea apei. Numararea microorganismelor
de cultura. Numararea coloniilor prin
insamantare in mediu de cultura agar
3.7. Anexa 3 din Legea nr. Determinarea cantitativa a speciei Clostridium
311/2004 pentru modificarea perfringens (inclusiv sporii) din apa potabila
si completarea Legii 458/2002 de suprafata prin metoda membranei filtrante
privind calitatea apei potabile
3.8. ISO 8199:2005 Calitatea apei. Ghid general pentru numerarea
microorganismelor prin cultura
3.9. SR ENV ISO 11133-1:2002 Microbiologia alimentelor si furajelor. Ghid de
preparare si obtinere a mediilor de cultura.
Partea1.Ghid general pe asigurarea calitatii
pentru pregatirea mediilor de cultura in
laborator.
3.10. SR ENV ISO 11133-2:2004 Microbiologia alimentelor si furajelor. Ghid de
preparare si obtinere a mediilor de cultura.
Partea2. Ghid practice pentru testarea
performantelor mediilor de cultura.
4.1. Definitii
Prelevare - Actiune care consta in luarea unei parti de apa, considerata reprezentativa,
dintr-o masa de apa, in scopul determinarii unor caracteristici.
Proba - Parte ideal reprezentativa, prelevata dintr-o masa definita de apa, in scopul
determinarii unor caracteristici.
Proba de analizat - O cota parte dintr-o proba care este supusa incercarii.
Conservare proba - Procedeu destinat sa minimalizeze eventualele modificari ale
caracteristicilor de determinat, in intervalul de timp care separa momentul prelevarii
probei de cel al incercarii realizat prin adaugarea unor substante chimice si /sau prin
modificarea conditiilor fizice.
Bacterii mezofile - microorganisme care se dezvolta la 22 0C si la 370C, capabile sa
formeze colonii vizibile pe medii nutritive, in anumite conditii de cultura (UFC).
Bacteriile coliforme - bacili mobili Gram negativi nesporulati, oxidazo-negative, in
forma de tija ce se dezvolta in mediu aerob si facultativ anaerob in prezenta sarurilor
biliare si care in mod normal sunt capabile sa fermenteaza lactoza cu producerea de
aldehida in 48h, atunci cand sunt incubate la 36 2 0C. Ele poseda de asemenea enzima
-galactosidaza.
E. coli sunt bacterii coliforme care sunt capabile sa produca indol din triptofan in 213
h la440,5 0C. Ele poseda de asemenea enzima -glucuronidaza, dau rezultat pozitiv la
testul rosu de metil si pot decarboxila acidul L-glutamic, dar nu sunt capabile sa produca
acetil metil carbinol.
Enterococi-Streptococi fecali - sunt coci sferici sau ovalari, Gram pozitivi, imobili
asezati izolati in perechi sau lanturi scurte, capabili sa creasca si sa se multiplice la la 44
0
C0,5 0C in prezenta a 40% saruri biliare si a azidei de sodiu.
Clostridii sulfit reducatoare- Clostridium perfringens- bacili sporulati anaerobi, Gram
pozitiv, reducatori ai sulfitului in sulfura si care in prezenta fierului divalent produc
sulfura feroasa de culoare neagra intr-un mediu de cultura. Clostridium perfringens-
baciligram pozitivi, imobili, care fermenteaza lactoza, produc acid fosfataza, in conditii
de anaerobioza stricta si se caracterizeaza prin absenta activitatii B-D-glucozidazei
(conform Legii 311/2004 care completeaza legea 458/2002 privind calitatea apei
potabile).
Microorganisme viabile - toate bacteriile aerobe, levuri si fungi capabile sa formeze
colonii in sau pe mediu specific, in conditiile de testare descrise.

Majoritatea bolilor transmise prin apa au ca agenti etiologici microorganismele eliminate
prin tubul digrestiv al omului si al animalelor cu sange cald. Prima si cea mai importanta
conditie bacteriologica de potabilitate a apei este absenta din apa a enterobacteriilor
patogene:
- Un prim indicator este reprezentat de numarul de bacterii din apa care se dezvolta la
370C sau microorganismele mezofile. Cu cat numarul acestora este mai mare se poate
presupune ca intre ele exista si microorganisme patogene.
- Intre flora mezofila si psihrofila (microorganisme capabile de crestere la o temperatura
cuprinsa intre 10 250C) exista raportul 3 :1 in favoarea florei psihrofile in conditii
naturale. Cu cat raportul se micsoreaza sau se inverseaza in favoarea florei mezofile cu
atat nivelul de poluare al apei este mai probabil si pericolul prezentei bacteriilor patogene
mai crescut.
- Grupul coliformilor se refera la un anumit tip de bacterii apartinand familiei
Enterobacteriaceae (gen Escherichia, Citrobacter, Enterobacter si Klebsiella).
- Bacteriile lactoz-pozitive, sunt bacterii capabile sa formeze colonii aerobe la 363 0C pe
un mediu de cultura selectiv. Ele fermenteaza lactoza cu producere de acid in 213 ore.
Bacteriile coliforme sunt bacterii lactoz pozitive care dau un raspuns negativ la testul
oxidaza.
- Escherichia coli este o bacterie coliforma care produce indol din triptofan la 440,5 0C
dupa 213 ore.
- Un alt indicator al poluarii fecale a apei sunt streptococii fecali (enterococii), care fac
parte din microbiocenoza intestinului uman si animal si apartin familiei Streptococcaceae
grup D. Lancefield.
- Germenii anaerobi sulfito-reducatori (Clostridium perfringens) sunt considerati al
treilea grup de bacterii indicatoare de poluare fecala a apei. Cand se deceleaza prezenta
speciilor de Clostridium sp. sulfito-reducatoare, coliformii fecali si streptococii fecali
sunt prezenti in cantitati superioare sau pot fi absenti pentru ca sporii de Clostridium
perfringens pot sa supravietuiasca perioade indelungate si sa persiste atunci cand toate
celelalte bacterii de poluare fecala au disparut.
5.2 GENERALITATI
5.2.1 Echipamente
Echipamentele utilizate pentru incercarile prin metode de bacteriologie sunt gestionate,
verificate, manipulate, conform Procedurii generale Echipamente si Trasabilitatea
masurarii
Principalele echipamente utilizate pentru incercarile prin metode de bacteriologie sunt:

crt
1. Balanta analitica Mettler Toledo AG
204
2. Balanta analitica,ABJ 220-4M,
KERN
3. Autoclav RAYPA AES 110
4. Autoclav RAYPA AES
5. Etuva BINDER FD 53
6. Etuva BINDER FD 53
7. Etuva BINDER ED 115
8. Instalatie filtrare la vid Whatman
MBS1
9. Instalatie filtrare la vid Whatman
MV 050
10. Instalatie filtrare la vid Selectron
EW0334
11. Incubator fara racire MEMMERT
BE 800
12. Incubator GEMMY IN-010
13. Hota microbiologica, FASTER,
LS 90
14. Hota microbiologica GEMINI
STERIL
15. Numarator de colonii WTW BZG
30
17. Frigider SANYO MPR-311
18. Frigider ARCTIC FB 14

19. Lampa cu ultraviolete
20. Baie de apa cu agitare MEMMERT
WNE
Avertisment: Lumina lampilor UV cauzeaza iritatii pentru piele si ochi. Se folosesc
manusi si ochelari de protectie.

5.2.2.1 Reactivi si medii de cultura
La prepararea mediilor de cultura si a reactivilor se respecta Instructiunea de lucru
Cantarirea si Preparare reactivi.
In timpul analizei se utilizeaza numai reactivi de calitate analitica recunoscuta. Pentru
pregatirea mediilor se foloseste apa distilata, care sa nu contina substante ce pot inhiba
dezvoltarea bacteriilor in conditiile de efectuare a testului. Pentru pregatirea mediilor se
vor respecta intocmai indicatiile producatorului; materiile prime trebuie depozitate in
conditii adecvate (rece, uscat, intuneric), recipientele sa fie bine inchise. Mediile
deshidratate care sunt intarite, sparte sau prezinta schimbare de culoare nu trebuie
folosite. Reactivii trebuie folositi in termenul de valabilitate.
5.2.2.2 Sticlarie
Sterilizarea sticlariei :
Se face dupa ce aceasta a fost spalate, limpezita cu apa distilata si uscata. Partea
superioara a flaconului inchis cu dop de sticla sau cu dop de vata si tifon (dupa ce in
prealabil s-au adaugat 1cm3 sol. 0,5 % tiosulfat de sodiu pentru 100 cm3 de apa) se
infasoara cu hartie, care se leaga de gatul flaconului. Pentru eprubetele sterile, pipete si
cutii Petri sterilizarea se face in etuva la caldura uscata la 180 0C timp de o ora (pentru
sticlaria goala) sau in autoclava la 1 atm. si 121 0C timp de 20 min. In cazul recoltarii apei
din bazine, rezervoare si fantani, flaconul de sticla pregatit este montat intr-un suport
metalic. Flaconul astfel pregatit se sterilizeaza impachetat in hartie.
La spalarea sticlariei se respecta instructiunea de lucru IL-02 si recomandarile specificate
in standardul de referinta.

Prelevarea se face in recipienti de sticla sau plastic, cu respectarea procedurii generale de
laborator Esantionare/prelevare si a recomandarilor specificate in standardul de referinta.
6.REGULI DE PROCEDURA PRIVIND MODUL DE LUCRU
METODA INTRETINERII MICROORGANISMELOR NECESARE

EFECTUARII TESTELOR DE CONTROL AL CALITATII
Gestionarul Laboratorului de Incercari preia sub semnatura toate materialele sosite in
laborator, apoi le distribuie responsabililor de incercare.
Biologul (responsabilul de incercare pentru analizele microbiologice) este raspunzator de
materialele microbiologice de referinta certificate, pe care le depoziteaza intr-un frigider
destinat doar acestui scop. Frigiderul este incuiat, cheia aflandu-se permanent la
responsabilul de incercare al analizelor microbiologice. Doar acesta proceseaza, intretine,
subcultiva tulpinile de referinta certificate si realizeaza testele de control al calitatii.
Biologul hidrateaza cultura de referinta, apoi, imediat, nmoaie pn la saturaie tamponul
cu substana hidratat i o transfera pe un mediu lichid de imbogatire (bulion nutritiv).
Acest mediu va fi incubat la aproximativ 370C, iar dupa 24 de ore de vor insamanta cu
suspensia bacteriana obtinuta 6 eprubete cu mediu agar neselectiv, inclinat. Se va eticheta
mediu agar noneselectiv cu data, tulpina identificata i denumirea Cultur Primar.
Cultura stoc va fi incubata 24 de ore la 370C, apoi se va depozita la frigider.
Lunar se va prelua o eprubeta din cultura stoc si se va subcultiva de 4 ori in vederea
obtinerii culturilor de lucru. Se vor eticheta tuburile cu data, identificarea tulpinii i
denumirea Subcultura #1.
Saptamanal se va utiliza pentru controlul calitatii un tub ce contine o cultura de lucru.
Subculturile obtinute se vor eticheta cu data, identificarea tulpinii i denumirea
Subcultura #2.
Zilnic se vor efectua teste de control intern al calitatii folosindu-se microorganismele
corespunzatoare fiecarui tip de incercare. Mediile de cultura specifice fiecarei metoda de
analiza vor fi insamantate cu un microorganism tinta si cu un microorganism netinta.
METODA FILTRARII PRIN MEMBRANA

Volumul Test:
Volumul maxim al unei probe depinde de capacitatea de filtrare a apei folosite si de
membranele folosite. Aceasta tehnica se foloseste in cazul apelor care contin mici
particule de suspensie (apa potabila). Cu membrane avand diametrul unui por de 0,45 m
este posibil sa se filtreza cativa litri de apa cu ajutorul unei singure membrane si astfel sa
se atinga un nivel ridicat de senzitivitate. Pentru anumite organisme totusi este necesara
filtrarea apei printr-o membrana avand diametrul unui por de 0,2 m (Clostridium
perfringens). Un volum specific al unei probe sau al unei dilutii trebuie ales in asa fel
incat sa se produca mai putin de 100 colonii pe o membrana cu diametrul de 47mm sau
50 mm.
Filtrarea:
Aparatele sterile de filtrare trebuie conectate la vacuum. O membrana sterila trebuie
plasata cu gratarul in sus pe discul poros de la baza filtrului, numai partea exterioara a
membranei filtrante fiind inzestrata cu o terminatie plata si sterila de prins. Palnia sterila
trebuie pozitionata la baza filtrului. Cu ajutorul robinetului de inchidere al vacuumului
pozitionat pe inchis se toarna in palnie un volum binecunoscut de proba sau dilutie din
aceasta. Robinetul de inchidere trebuie deschis cand presiune ajunge la o valoare de
aproximativ 70 kPa necesara pentru aspirarea volumului de proba prin membrana
filtranta. Robinetul se inchide in momentul in care proba a fost filtrata.
a) Sterilizarea
- Inainte de inceperea lucrului se igienizeaza laboratorul si se pune in functiune lampa cu
UV timp de 30 de minute.
- Sterilizarea instalatiei de filtrare se poate face folosindu-se agenti fizici (prin caldura
uscata: flambare sau in etuva, la 1800C 60 si prin caldura umeda, in autoclav la 121 0C
30) sau chimici (formaldehida, alcool etilic, alcool medicinal...).
Sterilizarea prin flambare se face astfel :
- se deschide robinetul sistemului de filtrare,
- se umezeste suportul de filtru cu alcool si se flambeaza scurt prin trecerea flacarii unui
bec Bunsen,
- se flambeaza suprafata interioara a palniei si se acopera cu capacul,
- se clateste suportul de filtru cu solutie salina sau apa distilata sterila,
- se pune membrana filtranta pe suportul de filtru cu ajutorul unei pensete presterilizata
prin flambare.
b) Membrane filtrante
Membranele filtrante utilizate trebuie sa fie sterile, sa corespunda tipului de determinare
(porozitatea 0,2m 0,45 m), sa aiba in compozitie esteri celulozici. Ele trebuiesc
depozitate la rece, ferite de lumina directa a soarelui, iar in timpul utilizarii trebuiesc
folosite manusi de protectie.
c) Dilutii
Apa folosita trebuie sa fie distilata sau demineralizata, lipsita de orice substante care ar
putea inhiba cresterea microorganismelor in conditii de testare (conform ISO 3696
calitatea 3). Solutia salina va fi distribuita in volume corespunzatoare si sterilizata.
Dilutiile trebuie sa fie depozitate in recipienti care se preteaza la sterilizarea in autoclav.
Ca diluent se foloseste solutia salina a carei compozitie va fi:
- Na Cl 8,5g
- apa distilata 1000ml
Mod de preparare: NaCl se dizolva in apa, iar pH-ul se ajusteaza prin adaugarea de
solutie de NaOH 1mol/l sau HCl 1 mol/l, la 7,0 la 250C. Solutia se prepara in 1000 ml apa
distilata.
Pentru pregatirea dilutiilor, se folosesc baloane sterile, fiecare cu cate 180 ml de solutie
salina.
Pentru dilutia -1, se foloseste un balon steril cu 180 ml solutie salina peste care se adauga
20 ml apa din proba de analizat.
Pentru dilutia -2, se adauga in al doilea balon peste cele 180 ml solutie salina 20ml proba
din dilutia -1.
Pentru dilutia -3, se folosesc 20ml apa din dilutia 10-2 care se vor adauga peste volumul
de solutie salina sterila...
Se trec prin membrane filtrante, 100 ml apa din dilutiile -1,-2,-3, etc. si se aseaza
membranele pe mediile de cultura, care vor fi incubate la temperaturile solicitate de tipul
analizei. Dupa incubatie, se face citirea probelor, eventual confirmarea rezultatelor si
interpretarea acestora.
6.1. Detectarea si enumerarea bacteriei Escherichia coli si a bacteriilor coliforme

Metoda se aplica pentru apa potabila, subterana si de suprafata.

Metoda se bazeaza pe filtrarea prin membrana si consta din 2 parti :
- testul standard de referinta
- testul rapid optional, care pot fi realizate in paralel.
Aceste teste sunt folosite pentru detectarea si enumerarea Escherichiei coli si a bacteriilor
coliforme din apa clorinata destinata consumului uman.
Ambele teste se bazeaza pe filtrare, cultura subsecventa, in conditii selective si calcularea
numarului de organisme tinta din proba.
6.1.3 Medii de cultura si reactivi

6.1.3.1 Medii de cultura
LACTOZA TTC AGAR CU SODIU HEPTA DECYL SULFATE (TESTUL
STANDARD)
- Mediu de baza
Lactoza 20g
Peptona 10g
Extractde drojdie 6g
Extract de carne 5g
Brom tymol blue 0,05g
Sodiu heptadecil 0.10g
sulfat
Agar 15g
Apa distilata 1000ml
Se dizolva ingredientele in apa la cald. Daca este necesar se ajusteaza pH-ul astfel incat
dupa sterilizare sa corespunda la 7,20,2 la 25 0C. Se distribuie mediul in sticle, cu volum
maxim de 250 ml si se sterilizeaza in autoclav la 121 30C timp de 15 min.
Tergitol 7 inhiba dezvoltarea bacteriilor gram-pozitive, limiteaza invazia Proteus sp. si
favorizeaza dezvoltarea bacteriilor coliforme.
Bacteriile lactozo-pozitive formeaza colonii galbene (haloul rezulta din schimbarea
culorii indicatorului brom tymol blue in galben in mediu acid rezultat din fermentarea
lactozei).
Bacteriile lactozo-negative formeaza colonii cu un halou bleu (bacterii care nu
fermenteaza lactoza) TTC este redus la formazan rosu insolubil de cele mai multe bacterii
cu exceptia E.coli, care formeaza colonii galben-galben orange cu halou galben.
Solutie TTC (TESTUL STANDARD)
2,3,5-TTC Trifeniltetrazolium 12.5mg
clorid
Apa distilata 5m
l
Se dizolva TTC in 5 ml apa distilata sterila si se agita pana la completa dizolvare .
Dupa autoclavare se raceste mediul Tergitol 7 Agar la 45-50 0C, apoi se adauga
suplimentul in conditii aseptice si se amesteca cu grija evitandu-se formarea de bule (la
500 ml mediu Tergitol 7 Agar se adauga 5 ml supliment TTC 12.5 mg).Se distribuie in
Placi Petri la o adancime de cel putin 5 mm. Mediul complet turnat in placi Petri este
valabil 8 zile daca este tinut la 2-80C.
TRIPTOFAN (TESTUL STANDARD)

Triptona din caseina 10g
L-triptofan 1g
Clorura de sodiu 5g
Se dizolva ingredientele in apa calda. Se distribuie cate 3 ml in eprubete de testare.
Acestea se inchid cu dopuri de bumbac si tifon. Se sterilizeaza in autoclav la 121 3 0C
timp de 15 min. pH-ul mediului gata de utilizare trebuie sa fie de 7,2 0,2 la 25 0C .
Nota : In cazul in care exista o cantitate suficienta de triptofan in triptona, nu se mai
adauga L-triptofan,in schimb se adauga o cantitate suplimentara de 10 g de triptona.
TSA (TESTUL STANDARD SI RAPID)
Triptona din caseina 15g
Peptona din soia 5g
Clorura de sodiu 5g
Agar 15g
Se dizolva ingredientele in apa calda. Se ajusteaza pH-ul, astfel incat sa corespunda
valorii de 7,2 0,2 la
25 0C. Se distribuie mediul in baloane de 500 ml si se sterilizeaza la 121 3 0C timp de 15
min. Dupa racirea mediului pana la temperatura de 50 5 0C, acesta se distribuie in palci
Petri cu o adancime de
5mm.
Se pastreaza 6 luni in balon sau 1 luna turnat in placi Petri la 2-80C.
Nota : Pentru testul oxidaza, poate fi utilizat, orice agar nonselectiv, care nu
interactioneaza cu testul oxidaza.
Combinatia dintre triptona si peptona din soia asigura proteine si carbohidrati pentru
dezvoltarea bacterilor. Clorura de sodiu mentine echilibrul osmotic.
TBA (TESTUL RAPID)
Triptona 20g
Saruri biliare 1,5g
Agar 15..25g
Se dizolva ingredientele in apa calda. Se ajusteaza pH-ul, astfel incat sa corespunda
valorii de 7,2 0,1 la
25 0C. Se distribuie mediul in sticle sau eprubete cu un volum maxim de 250 ml si se
sterilizeaza la 121 30C timp de 15 min. Dupa racirea mediului pana la temperatura de
50 50C, acesta se distribuie in palci Petri, astfel incat grosimea mediului sa fie de minim
5 mm.
Se prepara placi cu strat dublu prin picurare de TSA fierbinte, 50 50C, pe placa cu TBA
incalzita la temperatura camerei. Placile cu strat dublu trebuie pregatite proaspat pentru
fiecare analiza cu 30 pana la 60 min. inaintea plasarii membranelor pe agar.
6.1.3.2 Reactivi
REACTIVUL KOVACS, Testul Standard
p-dimetibenzaldehida 5g
Alcool amil sau butil 75ml
Acid clorhidric 25ml
Se dizolva aldehida in alcool si se adauga acidul cu grija. Se pastreaza la intuneric la o
temperatura de 5 30C.
Nota : reactivul trebuie sa aibe culoarea galben deschis sau maro deschis. Unele probe de
alcool amil dau o culoare inchisa cu aldehida.
Avertisment : Se folosesc manusi pentru evitarea contactului cu pielea. Alcoolul amil
poate irita mucoasa nazala si provoaca ameteli.
REACTIVUL KOVACS, Testul Rapid Indol reactiv
p-dimetibenzaldehida 0,5g
Acid clorhidric 100ml
Se dizolva aldehida in acidul clorhidric. Se pastreaza in recipienti de culoare inchisa la o
temperatura de 530C. Reactivul trebuie sa aibe o culoare galben deschis.
REACTIVUL OXIDAZA (Wursters Reagent) (TESTUL RAPID)
Tetrametil -p-fenilen diamina 0,1g
clorhidrica
Apa distilata 10ml
Reactivul nu este stabil si trebuie preparat proaspat ori de cate ori este necesar.
Avertisment : Tetrametil-p-fenilen diamina diclorhidrica este cancerigena. Se vor folosi
manusi de protectie pentru evitarea contactului cu pielea. Se respecta normele de
protectia muncii specifice laboratorului.

- Sticlarie de laborator pentru uz microbiologic
Sterilizarea sticlariei se realizeaza in conformitate cu cap. 5.2.2.2 din prezenta procedura.
Membrane filtrante sterile, compuse din esteri de celuloza cu diametru porilor de
0,45m., cu bare. Membranele filtrante verzi sunt utilizate in testul rapid pentru o mai
buna detectare a culorii dezvoltate.
6.1.5 Prelevarea si conservarea probelor

6.1.5.1 Din surse locale (rauri, puturi, fantani)
Din apele raurilor, puturilor sau fantanilor, probele se recolteaza prin turnare in flacon cu
ajutorul mensurii din galeata fantanii. Nivelul apei din flacon trebuie sa fie pina la cca. 2
cm sub dop, se astupa cu dopul, se acopera cu capacul de hartie, apoi se noteaza.
6.1.5.2 Din instalatiile centrale, rezervor si retea de distributie
Din apele de suprafata sau de profunzime tratate sau dezinfectate, probele se recolteaza
de la robinete montate in puncte reprezentative fiecarei trepte de tratare. Pentru recoltare,
inclusiv a probelor din reteaua de distributie, se deschide robinetul si se lasa sa curga apa
5-10 min. Se inchide robinetul si se flambeaza. Se deschide din nou robinetul si se
regleaza debitul apei in asa fel incit sa se formeze o coloana de apa continua de max. 1
cm diametru. Se scoate dopul flaconului impreuna cu capacul de hartie. Flaconul tinut cu
mana de partea lui inferioara, se aseaza vertical sub coloana de apa si se umple. Se astupa
cu dopul, se pune capacul de hartie, care se leaga din nou cu sfoara, apoi se noteaza.
Cand nu exista posibilitatea recoltarii probei de la robinet, flaconul sterilizat impreuna cu
suportul metalic se introduce in bazin sau rezervor, se umple pana la 2 cm sub dop, se
astupa cu dopul, apoi se acopera cu capacul de hartie si se noteaza.
Probele se transporta la laborator cat mai repede posibil dupa efectuarea recoltarii. Pentru
a nu se modifica continutul microbian al apei in timpul transportului, probele se vor tine
la rece in lazi frigorifice, in special in anotimpul cald. Daca distanta de la locul recoltarii
la laborator este prea mare si probele nu pot fi analizate bacteriologic in ziua in care s-a
facut recoltarea, ele se pot pastra maxim 24 h in frigider la +40C.
Intregul personal implicat in desfasurarea activitatii de bacteriologie pe intreaga perioada
de recoltare a probelor trebuie sa fie dotat cu manusi si cisme cauciucate de protectie. In
laborator este obligatoriu sa se poarte halat si masca de protectie.
6.1.6 Mod de lucru

Procedura de analiza a probelor este de preferat sa inceapa imediat dupa prelevarea
acestora.
Filtrarea
Se filtreaza un volum de 100 ml (sau dilutii) din proba folosindu-se membrana filtranta.
Se plaseaza membrana dupa filtrare pe mediul de baza asigurandu-ne ca nu exista aer
intre membrana si mediu.
Incubarea si diferentierea. Testul Standard
Dupa filtrare se plaseaza membrana pe mediul de baza si se incubeaza la 37 2 0C timp
de 21 3h.
Nota 1 : Extinderea timpului de incubare 44 4h poate duce la o sensibilitate mai ridicata
si poate fi folositoare in cazul placilor care nu prezinta coloniile tipice dupa 21 3h.
Nota 2: Folosirea membranelor filtrante aditionale pentru incubarea la 44 0C poate depasi
problema dezvoltarii nespecifice. Se examineaza membranele filtrante si se numara ca
bacterii lactoz-pozitive toate coloniile caracteristice.
Evaluare si confirmare. Testul Standard
Fiecare colonie de culoare galbena crescuta pe membrana dispusa pe mediul Tergitol 7
Agar si incubata la 370C este prelevata cu ansa (de plastic, de unica folosinta sau de
metal, flambata prin aducerea la incandescenta si apoi racita) si distribuita :
- in tubul de triptofan pregatit pentru testul indol (se incubeaza tuburile de triptofan
notate in prealabil la 440,5 0C pentru 24 ore). Dupa perioada de incubare in tub se
adauga 0,2 0,3 ml rectiv Kovacs. Dezvoltarea unei culori rosii-cireasa la suprafata
mediului confirma productia de indol din triptofan, deci existenta Escherichia coli);
- pe mediul TSA pregatit pentru testul oxidaza (pe placa Petri cu mediul nonselectiv
TSA se descarca ansa pe sectoare notate cu acelasi numar ca si pe tubul de triptofan,
se incubeaza la 370C timp de 24 ore si apoi se face testul oxidaza).
Se realizeaza un test de oxidaza dupa cum urmeaza :
- Cu o ansa sterila (de plastic, de metal sterilizata prin flambare, tija de sticla, bat
aplicator de lemn sau plastic) se ia o parte a coloniei si se descarca pe o hartie de filtru
sterila, imbibata cu oxidaza proaspat preparata;
- Daca dupa 30 de secunde apare o culoare albastru-purpuriu se considera reactia
negativa.
Incubarea si diferentierea. Testul Rapid
Dupa filtrarea a 100250 ml se plaseaza membrane filtranta pe mediu TriptonaSoy-
Agar si se incubeaza la 3620C pentru 4-5h. Dupa aceea se plaseaza membrane filtranta
pe mediul Triptona Bila Agar si se incubeaza la 440,5 0C pentru 19-20h. Daca se doreste,
cele 2 medii pot fi combinate pe o placa cu strat dublu. Se prepara placi cu strat dublu
prin picurarea TSA (Triptona Soy Agar) fierbinte 5050C pe placa de Triptofan Bila
Agar. Se ia o cantitate de TSA care da o grosime stratului de mediu de 1 mm (2,5ml in
placa Petri cu diam. de 55mm). Solidificarea si uscarea se poate realiza, in incubator la
3620C. Placile cu strat dublu trebuie pregatite proaspat pentru fiecare analiza (cu 30
pana la 60 minute) inainte de plasarea membranelor prin care s-au filtrat probele pe
mediu de cultura agar.
Se incubeaza placa cu strat dublu la 3620C pentru 4-5h, apoi se incubeaza la 440,50C
pentru 19-20h. Dupa incubare, se plaseaza membrana pe o hartie de filtru saturat cu
reactiv pentru testul indol (EHRLICHS REAGENT) si se iradiaza cu lampa UV timp de
10-30 minute in functie de dezvoltarea culorii.
Toate coloniile rosii de pe membrana sunt numarate ca Escherichia coli.
Reactivii disponibili in comert pe baza apoasa pot da rezulatate fara iradierea cu UV.
Din numarul de colonii caracteristice de pe membrana filtranta si tinand cont de testele
confirmative efectuate, se calculeaza numarul de Escherichia coli, bacterii coliforme
prezente in 100 ml de proba conform ISO 8199:2005. In cazul in care ambele teste
(Standard si Rapid) sunt folosite in paralel cum a fost descris pentru E. coli, rezultatul
final este cel mai mare din cele doua.
6.1.8 Controlul calitatii
Se va folosi drept martor pozitiv o cultura de lucru obtinuta prin derivare dintr-o cultura
de referinta de Escherichia coli. Proba de solutie salina sterila in care s-a inoculat cultura
din tulpina bacteriana se filtreaza si se incubeaza odata cu probele de testat. Dupa
expirarea timpului de incubare se confirma proba martor in paralel cu probele de testat.
La testul oxidazei martorul va da o reactie negativa, iar la testul indol, dupa adaugarea
reactivului Kovacs la suprafata bulionului se va dezvolta o coloratie rosu-ciresiu, care
confirma producerea de indol.
Martorul negativ va fi reprezentat de bacteria Enterococcus faecalis a carei crestere va fi
inhibata de tergitolul 7.
6.2. Identificarea si numararea enterococilor intestinali

Metoda se aplica pentru apa potabila, subterana si de suprafata.
6.2.2 Principiu
Filtrarea, incubarea si numerarea
Numerarea enterococilor intestinali este bazata pe filtrarea unui volum specific de proba
de apa printr-o membrana de filtrare cu o marime a porilor ( 0,45m ) suficienta pentru a
retine aceste bacteriile. Membrana se va plasa pe un mediu selectiv, solid, ce contine
azida de sodiu ( pentru a suprima dezvoltarea de bacterii gramnegative) si 2,3,5-trifenil
tetrazoliu chloride, un reactiv incolor, care este redus la formazan rosu de catre
enterococii intestinali fiind un indicator pentru cresterea acestor bacteriil. Coloniile tipice
care cresc au culoarea rosie, maro sau roz.
Confirmarea
Pentru confirmarea este folosit mediul bila esculina azida agar, in care azida de sodiu
inhiba cresterea bacteriilor gram-negative, iar sarurile biliare inhiba dezvoltarea altor
bacterii gram-pozitive.
Daca se observa colonii tipice, este necesara o etapa de confirmare, prin transferul
membranei, cu coloniile, pe un agar de azida esculina- biliara, preincalzita la 44 0C.
Enterococii intestinali hidrolizeaza esculina din mediu in 2h. Produsul final, 6,7-
dihidroxicumarin (esculetin), se combina cu ionii de fier (III) (din citratul feric de
amoniu) pentru a da un compus de culoarea bronzului, ce difuzeaza in mediu esculina.

In timpul analizei se utilizeaza numai reactivi de calitate analitica recunoscuta. Pentru
pregatirea mediilor se foloseste apa distilata, care sa nu contina substante ce pot inhiba
dezvoltarea bacteriilor in conditiile de efectuare a testului.
Avertisment : Mediul selectiv descris in aceasta procedura contine azida de sodiu.
Datorita faptului ca aceasta substanta este foarte toxica si poate provoca mutatii, trebuie
luate masuri de precautie pentru a se evita contactul cu ea, in special prin inhalarea
prafului fin in timpul pregatirii mediilor complet deshidratate. Mediile ce contin azida nu
trebuie amestecate cu acizi puternic anorganici, deoarece se poate produce acid azothidric
(HN3). Solutiile care contin azida pot forma compusi explozivi in contact cu metalele de
la conducte, de exemplu de la chiuvete. Azidele se pot descompune in siguranta prin
adaugarea in exces de solutie de nitrit saturata. Azida de sodiu se depreciaza in timp astfel
mediul deshidratat are o durata de valabilitate limitata. Pentru uniformitatea rezultatelor,
in pregatirea mediului, se foloseste fie un mediu complet deshidratat sau componenti de
calitate analitica recunoscuta.
6.2.3.1 Medii de cultura
MEDII SLANETZ-BARTLEY
- Mediul de baza complet
Triptona 20g
Extract de drojdie 5g
Glucoza 2g
Dipotasiu hidrogen fosfat 4,0g
K2HPO4
Azida de sodiu, NaN3 0,4g
Agar 12g
2,3,5-trifenil tetrazoliu 0,1g
chloride
Apa 1000ml
Se dizolva componentele in apa distilata pe baia de apa evitandu-se fierberea excesiva. Se
raceste si se mentine mediul la o temperatura de 45-50 0C. Se ajusteaza pH-ul daca este
necesar la 7,20,2 la 250C cu o solutie de Na2CO3 100g/l, NaOH 40g/l sau HCl 36,5g/l.
Nu retopiti un mediu deja solidificat !
Se toarna in cutii Petri sterile (stratul de agar care trebuie sa aibe 5 mm grosime). Se lasa
mediul sa se solidifice pe o suprafata rece, orizontala. Mediul se pastreaza la intuneric 8
zile la 2-80C, daca a fost turnat in placi sau 6 luni daca ramane in balonul in care a fost
preparat.
Nota : In functie de firma producatoare mediul SlanetzBartley Agar, poate avea/sau nu,
in compozitie 2,3,5 -trifenil tetrazoliu chloride. In acest caz se va tine cont de indicatiile
producatorului.
AGAR AZIDA - ESCULINA - BILIARA
Triptona 17g
Peptona 3g
Extract de drojdie 5g
Ox-biliara deshidratata 10g
Clorura de sodiu 5g
Citrat de fier (III) si amoniu 0,5g
Azida de sodiu, NaN3 0,15g
Agar 13g
Esculina 1g
Apa 1000ml
Se dizolva componentele in apa calda (250C). Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa
sterilizare sa fie 7,1 0,1 la 250C. Se sterilizeaza in autoclav la o temperatura de 121 30C
timp de 15 min. Dupa racirea pana la o temperatura de 45-50 0C mediul se toarna in cutii
Petri pana la o grosime de 5 mm. Se lasa mediul sa se solidifice pe o suprafata rece,
orizontala. Mediul turnat in placi e valabil 5 zile la 2-80C.

- Sticlarie de laborator pentru uz microbiologic
Sterilizarea sticlariei se realizeaza in conformitate cu cap. 5.2.2.2 din prezenta procedura.
Membrane filtrante sterile, compuse din esteri de celuloza cu diametru porilor de
0,45m., cu bare. Membranele filtrante verzi sunt utilizate in testul rapid pentru o mai
buna detectare a culorii dezvoltate.

Prelevarea si conservarea probelor se efectueaza conform cap. 5.2.3 din prezenta
procedura.
6.2.6 Mod de lucru

Pregatirea probelor
acestora. Daca probele sunt pastrate la temperatura mediului ambiant, determinarile
trebuie sa inceapa in timp de 6 ore de la prelevarea probelor. In imprejurari exceptionale,
probele pot fi pastrate la 530C pana la 24h inaintea examinarii. Daca este necesara
diluarea probelor, dilutiile se pregatesc in conformitate cu ISO 8199.
Filtrarea si incubarea
Se filtreaza un volum de apa potrivit pentru proba de apa de analizat. Se plaseaza
membrana filtranta pe mediul Slanetz- Bartley. Se incubeaza placile la 3720C pentru
444h.
Confirmarea si numerarea
Dupa incubare, se considerea coloniile aparute, care au o culoare rosie, maro sau roza, ca
tipice. Daca se observa colonii tipice, se transfera membrana cu ajutorul unei pensete
sterile pe un agar de azida-esculina-biliara, preincalzit la 44 0C. Se incubeaza la 440C,timp
de 2h.
Placa se citeste imediat. Se considera toate coloniile tipice care au culoarea bronzului
spre negru ca o reactie pozitiva si se numara ca enterococi intestinali.

Rezultatele se calculeaza si se exprima in concordanta cu ISO 8199:2005.

Se va folosi drept martor pozitiv o cultura de lucru obtinuta prin derivare dintr-o cultura
de referinta de Enterococcus faecalis. Proba de solutie salina sterila in care s-a inoculat
cultura din tulpina bacteriana se filtreaza si se incubeaza odata cu probele de testat. Dupa
expirarea timpului de incubare proba martor va contine colonii tipice de culoare roz. Se
confirma proba martor in paralel cu probele de testat. Membrana cu proba martor va fi
transferata pe mediu agar-azida- esculina biliara, unde va da o reactie caracteristica, de
culoare bronz-inchis.
Martorul negativ va fi reprezentat de bacteria Escherichia coli a carei crestere va fi
inhibata azida de sodiu.
6.3. Numararea microorganismelor de cultura. Numararea coloniilor prin

insamantare in mediu de cultura agar

Metoda se aplica pentru apa potabila, subterana si de suprafata. Metoda se aplica in
special apelor din rezervoare inchise si apelor minerale naturale.
6.3.2 Principiu
In placi Petri sterile, cu diametrul de 9-10cm se pipeteaza 1ml de proba peste care se
adauga 15-20ml mediu Yeast Extract Agar. Se incubeaza doua de placi la 362 0C timp de
444h si un alt set (2 placi) la 22 02C timp de 684h. Se calculeaza numarul de unitati
formatoare de colonii (u.f.c.)/ml de proba din numarul de colonii formate in mediu.

Pentru dilutii se foloseste diluent peptonat in conformitate cu ISO 8199:2005.
Diluent peptonat
Peptona 1g
Apa 1000ml
Ph=7,00,2 la 25 0C
Agar yeast extract (YEA )
Triptona ( peptona din 6,0g
caseina pancreatica )
Extract de drojdie deshidratat 3,0g
Agar ( pulbere sau granule ) 10-20g
Apa 1000ml
Se dizolva ingredientele in apa prin incalzire. Se ajusteaza pH-ul astfel incat dupa
sterilizare sa fie 7,2 0,2 la 25 0C. Se distribuie volume de 15 ml pana la 20 ml in
eprubete, sticle si alte recipiente. Pentru depozitarea volumelor mai mari, se folosesc
recipiente cu o capacitate de 500ml. Se sterilizeaza in autoclav la o temperatura de 121
30C timp de 15 min. Pentru folosire mediul se topeste pe o baie de apa, mentinandu-se la
45-500C. Este recomandat ca mediul sa nu fie tinut mai mult de 4h la aceasta temperatura.

- Sticlarie de laborator pentru uz microbiologic si placi Petri de sticla sau plastic cu
diametrul de 90-100mm.
Sterilizarea sticlariei se realizeaza in conformitate cu cap. 5.2.2.2. din prezenta procedura.

Prelevarea si conservarea probelor se efectueaza conform cap. 5.2.3 din prezenta
procedura.
6.3.6 Mod de lucru

Prepararea si insamantarea probelor
Se pregatesc probele, se fac dilutiile si se inoculeaza mediile de cultura in conformitate
cu ISO 8199, EN ISO 5667-3. Se foloseste metoda placilor turnate astfel :
Se pregatesc probele, se fac dilutiile, iar pentru inoculare se masoara aseptic un volum de
1 ml de proba sau dilutie intr-o cutie Petri folosind pipeta gradata de 1 ml . Se toarna
aseptic 15.20 ml mediu topit care a fost racit la si 45-50 0C in cutia Petri, peste mililitrul
de proba, se omogenizeaza prin miscari circulare in sensul acelor de ceasornic, apoi in
sens opus si se lasa mediul sa se solidifice. Timpul dintre turnarea probei (sau a dilutiei)
si adaugarea mediului topit nu trebuie sa depaseasca 15 min. Se amesteca proba si agarul
cu grija timp de cel putin 10 secunde prin miscari de rotatie. Este esential sa se mentina
vasul Petri orizontal pe suport pe timpul procedurii. Se insamanteaza cate 2 placi din
proba, respectiv dilutie pentru fiecare temperatura.
Incubare si examinare
Se intorc placile si se incubeaza un set la 362 0C timp de 444h, iar celalalt set la 222 0C
timp de 684h. Se examineaza placile imediat dupa scoaterea din termostat. Daca acest
lucru nu este posibil placile se depoziteaza la 530C si se examineaza in timp de 48h.
Numararea coloniilor
Pentru fiecare temperatura de incubare se numara coloniile prezente in fiecare placa si se
calculeaza numarul estimat de unitati formatoare de colonii prezent intr-un ml de proba.

Calcularea rezultatelor:
Numarul de colonii /ml apa = (Suma tuturor coloniilor dezvoltate in placile cu
proba si in placile cu dilutiile probei/ volumul testat) x factorul de diluare
Pentru probele nediluate nr/ml va fi egal cu numarul coloniilor
Rezultatele se exprima ca numarul de unitati formatoare de colonii/ml ( ufc/ml ) pentru
fiecare temperatura de incubare. Daca nu apar colonii pe placile inoculate cu probe
nediluate, rezultatul se exprima prin : nedetectabil / ml proba. Daca sunt mai mult de 300
colonii in placile inoculate cu cea mai mare dilutie folosita, rezultatele se exprima : >300.

Martorul pozitiv se va realiza prin inocularea, intr-o placa Petri sterila, a unei cantitati
de 1ml diluent peptonat, in care s-a pasat aseptic o colonie de Enterococcus faecalis
dintr-o cultrura de lucru (derivata dintr-o tulpina de referinta). Apoi se vor adauga 15-
20ml mediu Yeast Extract Agar si se va omogeniza corespunzator. O placa cu martor
pozitiv se va incuba la 3620C timp de 444h si alta la 2220C pentru 684h.
Controlul negativ (alb)
Se vor face verificari de sterilitate pentru fiecare sticla cu agar. Se toarna mediu topit,
racit la 4510C in doua vase Petri, in acelasi timp in care probele de testare sunt
inoculate. Se incubeaza placile de control cu cele de testare la 37 0C si la 220C pe
perioadele adecvate. Daca mediu este steril pe aceste placi nu se va dezvolta nici o
colonie bacteriana.
6.4. Determinarea cantitativa a speciei Clostridium perfringens (inclusiv sporii) din
apa potabila de suprafata prin metoda membranei filtrante
In Anexa 3 din Legea nr. 311/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 458/2002
privind calitatea apei potabile avem specificat ca parametru determinarea speciei
Clostridum perfringens (inclusiv sporii).

Metoda se aplica doar in cazul apelor de suprafata.

Se utilizeaza mediu de baza m-CP pe care cresterea speciei Clostridum perfringens
favorizata prin de fier. Inhibarea florei de asociatie cu izolarea maxima a speciei
Clostridium perfringens s-a realizat cu ajutorul a 2 antibiotice: D cycloserina 40 mg/
100ml si Polimixina B sulfat 2,5 mg/100 ml mediu. Prin combinarea incubarii la 45 0C in
conditii de anaerobioza stricta si cu antibioticele sus mentionate incluse in mediu este
redusa densitatea florei de asociatie permitand izolarea speciei Clostridium perfringens.
Selectivitatea metodei pentru numararea sporilor de Clostridium perfringens poate fi
crescuta prin inactivarea probelor de apa (prin incalzire) pentru a distruge celulele
vegetative inclusiv cele de Clostridium perfringens.
Metoda utilizand probe de apa inactivate furnizeaza o estimare cantitativa a sporilor de
Clostridium perfringens continuti in proba respectiva, iar diferentierea de probele de apa
ce nu au fost inactivate furnizeaza o estimare cantitativa a celulelor vegetative de
Clostridum perfringens.

Materiale de baza
Pentru a imbunatati reproductibilitatea rezultatelor este recomandat ca la prepararea
diluentilor si mediilor de cultura sa fie folosite componente de baza deshidratate sau
medii de cultura complet deshidratate. In mod similar, reactivii comercializati pot fi
deasemenea folositi. Substantele chimice folosite la prepararea mediilor de cultura
trebuie sa fie de calitate analitica.
Apa folosita trebuie sa fie distilata, sa nu contina substante, care pot inhiba cresterea
microorganismelor in timpul incercarii. Daca mediile de cultura preparate nu sunt folosite
imediat, ele pot fi pastrate la intuneric si la 40C cel mult 30 zile.
Mediul Agar m-CP (mediu de baza)
Triptoza 30g
Extract drojdie 20g
Sucroza 5g
Hidroclorit de 1g
L-cisteina
Sulfat de magneziu 0,1g
Rosu de 40 mg
bromcresol
Agar 15g
Apa 1000ml
Se dizolva ingredientele mediului de baza, se corecteaza pH-ul la 7,60,2 la 25 0C si se
autoclaveaza la 1210C timp de 15 min. Se raceste si se adauga suplimentele:
-D-cicloserina 200mg
-Polimixina- B sulfat 12.5mg
- 3 Indoxil -D-glucopiranozida 30 mg
- difosfat de fenolftaleina 50mg
- FeCl3.6H2O 45mg
- Apa distilata 5ml
Se dizolva suplimentul in 5 ml apa distilata sterila si se agita pana la completa dizolvare.
Suplimentul e suficient pe ntru 500 ml mediu preparat si racit la 45-500C.

- Sticlarie de laborator pentru uz microbiologic si placi Petri de sticla sau plastic cu
diametrul de 90-100mm.
Sterilizarea sticlariei se realizeaza in conformitate cu cap. 5.2.2.2. din prezenta procedura.
- Membrane filtrante cu pori de dimensiunea sporilor bacterieni (0,2 m)
- Saci speciali de incubare
- Anaeroclip
- Anaerotest
6.4.5 Prelevarea si conservarea probelor se face conform capitolului 5.2.3 din prezenta
procedura.
6.4.6 Mod de lucru

acestora.
Selectare spori (tehnica)
Inaintea efectuarii testului, proba trebuie incalzita pe baie de apa la 75 0C50C, timp de 15
minute din momentul in care este atinsa temperatura.
Insamantare si incubare
Se filtreaza un volum corespunzator de apa. Pentru apa de suprafata, apele de suprafata
putin poluate cu Clostridium sp. se filtreaza 100ml. Volumele de apa mai mici de 10 ml
trebuie amestecate cu 10 ml pana la 100 ml solutie salina. Se stabilesc dilutiile in asa fel
incat eventualele colonii galbene ce vor apare sa fie bine izolate si usor de numarat.
Dupa filtrare, se ridica membrana filtranta cu o pensa sterila si se dispune pe mediu de
cultura, astfel incat sa nu existe bule de aer sub membrana filtranta.
Se incubeaza in conditii de anaerobioza la o temperatura de 4410C pentru 213h. Se
numara coloniile de culoare galbena care vireaza in roz sau rosu dupa expunerea la
vaporii de hidroxid de amoniu timp de 20-30 s.
6.4.8. Exprimarea rezultatelor

Exprimarea rezultatelor se face conform ISO 8199:2005
7. SCHEMA DE PROCES
7.1 Executant (Laborant)

Zilnic, inaintea inceperii lucrului, in laboratorul de microbiologie se matura, se spala
pavimentul cu produse de curatat si se sterge praful. Daca se constata ca aceste
operatiuni au fost incorect sau insuficient efectuate se va dispune reluarea lor de catre
personalul responsabil de curatenie.
Toate salile laboratorului de microbiologie sunt supuse sterilizarii fizice cu radiatii
ultraviolete (dupa efectuarea curateniei), pe o durata de 30 de minute, timp in care
accesul este interzis.
Suprafetele de lucru sunt curatate si dezinfectate (cu spirt) permanent in timpul lucrului
pentru a nu apare pericolul unei contaminari incrucisate a probelor.
Lunar, tot personalul participa la o activitate ampla de curatenie si dezinfectie a tuturor
suprafetelor din laborator.
Spalarea sticlariei se face in Laborator bacteriologie nr 13B.
Pentru probele negative, sticlaria inmuiata cu 24 de ore inainte, este spalata succesiv cu
detergent profesional, EXTRAN MA 02, clatite din abundenta cu apa, apoi cu apa
bidistilata.
Cutiile Petri golite, spalate, uscate, se impacheteaza cate 5-7 in hartie si se sterilizeaza in
etuva BINDER la 1800C (cam 12- Camera aparate) timp de o ora impreuna cu eprubetele
si pipetele.
Probele considerate pozitive dupa citire in Laborator bacteriologie (camera nr. 13A) sunt
impachetate in hartie, depozitate intr-un recipient de inox prevazut cu capac pana la
inactivarea lor. Ele se sterilizeaza in pungi autoclavabile, la 134 0C timp de 30 min, in
autoclavul RAYPA AES 75.
Probele solide si cele lichide sterilizate sunt golite in aceeasi sala, iar sticlaria este spalata
si sterilizata.
Se golesc etuvele BINDER din camera 12 de cutiile Petri, eprubete si pipete sterile, care
se depoziteaza in dulapul cu sticlarie sterila din camera nr. 14A.
Se goleste autoclavul RAYPA AES 110 din Camera autoclav (nr. 11) de mediile
sterilizate in ziua precedenta, acestea depozitandu-se in Laborator bacteriologie (nr. 14A
si 15).
Se pregateste lada frigorifica pentru teren in camera medii sterile (nr. 15) cu recipientii
necesari pentru prelevarea probelor.
Se igienizeaza salile prin: spalare, dezinfectie cu EXTRAN MA 03, UV timp de 30
minute in salile nr. 10, 11, 12, 13A, 13B, 14A, 14B.
In timpul functionarii lampilor cu UV, personalul recolteaza probele din Statia de Tratare
Palas.
Se aduc probele recoltate in camera de receptie probe (nr. 17) pentru verificare,
inregistrare, codificare, repartizare lucru.
Se pregateste instalatia de filtrare la vid, prin clatirea palniei cu solutie salina sau alcool si
apa distilata urmata de flambarea suprafetei de filtrare.
Se filtreaza probele prin membrane filtrante laborator bacteriologie nr.14 A.
Se prepara mediile de cultura sub supravegherea biologului laborator preparare medii
(nr. 10).
Se evalueaza cantitatea de mediu existent in laborator baceriologie (camera nr. 14A) si
camera medii sterile (nr. 15). Daca este necesara prepararea unuei cantitati de mediu de
cultura se procedeaza la:
- cantarire;
- dizolvare;
- determinarea pH-ului, eventual corectarea lui;
- repartizarea mediilor in flacoane si eprubete;
- impachetarea mediilor in hartie;
- sterilizarea pachetelor si a flacoanelor in autoclavul RAYPA la 121 0C timp de 15
minute;
- supravegherea bunei functionari a autoclavului.
Se monitorizeaza sterilizarea folosind etichete BAG CHEMO STRIP si BAG BIO
STRIP.
Se pregatesc recipientii pentru recoltare (fie tratat cu tiosulfat de sodiu pentru probele
clorinate, fie netratat pentru probele neclorinate);
Se sterilizeaza recipientii pentru recoltare, la 121 0C timp de 20 minute in autoclav.
Se executa incercarile bacterilogice in laborator bacteriologie (camera nr.14A).
7.2 Biologi
Se receptioneaza probele in camera (verificare, inregistrare, codificare, repartizare lucru).
Se verifica buna functionare a aparaturii de laborator.
Se executa saptamanal:
- Monitorizarea igienei aerului din salile laboratorului de microbiologie. Astfel, se
expun aerului din incapere, timp de 10 minute, placi Petri cu diametrul de 10cm, ce
contin mediu de cultura Plate Count Agar, respectiv mediu Czapek Dox.
Pentru determinarea numarului de bacterii aerobe mezofile cutiile cu mediu Plate
Count Agar se incubeaza la 220C pentru 684h.
Placile cu mediu Czapek Dox Agar, specific mucegaiurilor, dupa expunere la aerul
din laborator, se impacheteaza in hartie, apoi se introduc in pungi de plastic. Ele se
incubeaza la 220C pentru 5-7 zile.
Dupa expirarea timpului de incubare, biologul citeste rezultetele testelor de igiena a
aerului si le noteaza in caietul de monitorizare a contaminarii microbiene. In cazul in
care rezultatele acestor analize nu sunt conforme normelor de igiena impuse in cadrul
laboratoarelor de microbiologie (Ordinul Ministerului Sanatatii nr.976/1998) se va
dispune reluarea operatiunilor de curatenie si dezinfectie.
-Gradul de sterilitate al suprafetelor de lucru din laborator, din punct de vedere
cantitativ. Astfel, se sterge cu un tampon de vata steril o suprafata de 10cm 2 de pe
mesele de lucru si din nisele microbiologice, apoi se clateste tamponul intr-o eprubeta
cu 10ml solutie salina. Se omogenizeaza de 10 ori, dupa care se aspira cu o pipeta
sterila 1ml de solutie de spalare si se plaseaza intr-o placa Petri cu diametrul de 9-
10cm. Ulterior se adauga aproximativ 15-20ml mediu de cultura specific pentru
diferitele microorganisme, ce se presupune ca ar exista pe suprafete.
Pentru determinarea numarului de bacterii aerobe mezofile, in cutia Petri, se adauga
mediu Plate Count Agar (PCA), se omogenizeaza prin miscari circulare si laterale,
apoi se incubeaza la 220C. Dupa 72h684h se vor citi rezultatele, care se vor nota in
caietul de monitorizare a contaminarii microbiene de catre biolog.
Bacteriile coliforme prezente pe suprafetele de lucru din salile laboratorului de
microbiologie se determina prin adaugarea si imprastierea unui mililitru solutie de
spalare pe suprafata unei cutii Petri, cu diametrul de 9-10cm, in care se afla mediu
Violet Red Bile Agar. Placile se introduc in termostat la 37 0C, pentru 48h. Dupa
expirarea timpului biologul citeste rezultatele testelor si le noteaza in caietul de
monitorizare a contaminarii microbiene, coloniile.
Conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr.976/1998 pentru suprafetele de lucru din
salile laboratorului de microbiologie sunt admise 2 colonii de microorganisme aerobe
mezofile/1cm2 ,(maxim 20 daca bacteriile coliforme sunt absente), iar bacteriile
coliforme trebuie sa fie absente/10cm2.
- Se citesc probele si se confirma cele pozitive pe medii selective solide si lichide, camera
13A.
- Se efectueaza calculele pentru rezultatele analizelor in camera nr. 17 si se emit
rapoartele de incercare.
8. ACTIVITATI FINALE
8.4 Corectitudinea procesului de sterilizare in autoclav se verifica cu ajutorul unor
Chemo-Stripuri si a unor Bio-Strip-uri (contin microorganismul Bacillus
stearotermophilus 105), care se introduc in autoclav odata cu materialele de sterilizat.
Dupa autoclavare daca procesul s-a desfasurat corect culoarea Chemo-strip-ului vireaza
de la mov la verde. Bio-Stip-urile se inoculeaza in conditii de sterilite, intr-un mediu de
cultura nutritiv (Tryptone-Soy-Broth), in paralel cu un Bio-Strip martor, ce nu a fost
supus procesului de autoclavare. Ambele tuburi se incubeaza la 560C 20C, timp de 7 zile.
Eprubeta cu Bio-Stip-ul martor se va tulbura, deoarece microorganismele neinactivate se
dezvolta in mediu nutritiv, in timp ce mediul din eprubeta cu Bio-Strip-ul autoclavat va
ramane limpede, deoarece nici un microorganism nu ramane viabil la temperatura de
1340C timp de 30 minute.
Dupa citirea rezultatelor incercarilor efectuate in laborator si a testelor de control al
calitatii, biologul, depoziteaza toate materialele cu risc biologic intr-un cazan special, in
care se afla un sac autoclavabil. Saptamanal: miercuri si sambata, laborantul de seviciu
autoclaveaza la 1340C, timp de 30 de minute cazanul cu materiale contaminate cu
suspensii bacteriene.
Totusi, daca se constata de catre biolog cresterea microbiana in eprubeta cu Bio-Strip-ul
sterilizat, laborantul va efectua o noua sterilizare a sacului cu materiale insuficient
decontaminate.
La incheierea determinarilor se are in vedere oprirea echipamentului de lucru si
mentinerea acestuia in stare de curatenie, precum si depozitarea reactivilor utilizati in
locurile special amenajate.

Proceduri - Practicanti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proceduri - Practicanti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proceduri - Practicanti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

5.1 Verificarea conditiilor de mediu

5.2 Pregatirea balantei

5.3 Verificarea balantei

II. SPALARE STICLARIE

5.1 Utilizarea sticlariei de laborator

5.2 Spalarea sticlariei de laborator

5.3 Uscarea sticlariei

5.4 Pastrarea sticlariei de laborator

III. PREPARARE REACTIVI

5.1 Verificarea conditiilor de mediu

5.2 Descriere etichete

5.3 Protectia personalului

5.4 Identificarea solutiilor de reactivi

5.5 Pregatirea substantelor/materialelor necesare prepararii solutiilor de reactivi

5.6 Prepararea solutiilor de reactivi

5.8 Notificari in caietele de lucru

5.9 Pastrarea solutiilor de reactivi

5.1 Principiul metodei

5.2 Materiale i echipamente utilizate

V. METODE SPECTROMETRICE DE ABSORBTIE MOLECULARA

5. NOTIUNI TEORETICE. GENERALITATI

5.1 NOTIUNI TEORETICE

5.2.2 Reactivi si sticlarie de laborator

6. REGULI DE PROCEDURA PRIVIND MODUL DE LUCRU

6.1 Determinarea coninutului de fosfor. Metoda spectrometrica cu molibdat de

6.1.1 Principiul metodei

6.1.2 Domeniu de aplicare

6.1.4 Aparatura si materiale

6.1.5 Prelevare si pregatire probe

6.1.6 Mod de lucru

6.1.7 Calcul si exprimarea rezultatelor

6.2 Determinarea agenilor de suprafaa anionici prin metoda spectrometrica cu

6.2.1 Principiul metodei

Formarea in mediu alcalin de sruri colorate, intre albastru de metilen si agenii de

6.2.2 Domeniul de aplicare

6.2.4 Aparatura si materiale

6.2.5 Prelevare si pregatire probe

6.2.6 Mod de lucru

6.2.7 Calcul i exprimarea rezultatelor

6.3 Determinarea coninutului de azotai

6.3.1 Metoda spectrometrica cu 4-fluorfenol, dupa distilare

6.3.1.1 Principiul metodei

6.3.1.4 Aparatura si materiale

6.3.1.5 Prelevare si pregatire probe

6.3.1.6 Mod de lucru

Se introduc cu o pipeta (folosind para de aspiratie), 2 ml solutie 4-fluorfenol (6.3.1.3.7) si

6.3.1.7 Calcul i exprimarea rezultatelor

6.3.2 Metoda spectrometrica cu 2,6 dimetilfenol

6.3.2.1 Principiul metodei

6.3.2.2 Domeniu de aplicare

6.3.2.3.3 Amestec acid

6.3.2.4 Aparatura si materiale

6.3.2.5 Prelevare si pregatire probe

6.3.2.6 Mod de lucru

6.3.2.6.3 Dezvoltare culoare

6.3.2.7 Calcul i exprimarea rezultatelor

6.3.2.8 Caz particular

6.4. Determinarea coninutului de nitrii