Determinarea Zahărului Total
Determinarea Zahărului Total
Determinarea Zahărului Total
în care,
C – cantitatea de zahăr invertit corespunzătoare cantităţii de cupru, citită în anexa A, în mg;
V1 – volumul total al soluţiei probei pentru analiză, în cm3 (250);
V2 – volumul soluţiei pregătite luate pentru determinare, în cm3 (15);
m – masa probei luate pentru determinare, în g;
U – umiditatea probei luate pentru analiză, în %;
0,95 – cantitatea de zaharoză corespunzătoare la 1 g zahăr invertit, în g.
Rezultatul se exprimă cu o zecimală.
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele, dacă îndeplinesc
condiţiile de repetabilitate de la punctul 4.5.
4.5 Repetabilitate
Diferenţa dintre rezultatele a două determinări paralele efectuate de acelaşi operator, în
cadrul aceluiaşi laborator, din aceeaşi proba, nu trebuie să depăşească 0,3 g zahăr total la 100
g substanţă uscată.
4.6 Reproductibilitate
Diferenţa dintre rezultatele a două determinări efectuate de operatori diferiţi, în
laboratoare diferite, din aceeaşi probă, nu trebuie să depăşească 0,5 g zahăr total la 100 g
substanţă uscată.
Metoda iodometrică ( varianta Schoorl )
1. Principiul metodei
Se reduce la cald o soluţie alcalină de sare cuprică, cu ajutorul zahărului reducător din
proba de analizat. Oxidul cupros rezultat din reacţie se titrează indirect cu o soluţie de
tiosulfat de sodiu.
2. Reactivi
- iodură de potasiu, soluţie 30 %;
- hidroxid de sodiu, soluţie 30 %;
- ferocianură de potasiu, soluţie 10 %;
- sulfat de zinc, soluţie 15 %;
- soluţie cuprică ( Fehling I ): sulfat de cupru cristalizat la 1 L de apă;
- soluţie sodică ( Fehling II ): sare Seignette (tartrat dublu de sodiu şi potasiu) +
hidroxid de sodiu + apă;
- acid sulfuric, soluţie 25 %;
- amidon solubil, soluţie 1 %;
- tiosulfat de sodiu, soluţie 0,1n;
- acid clorhidric, soluţie 20 %;
- fenolftaleină, soluţie 1 % în alcool etilic 70 % vol.
3. Mod de lucru
3.1 Pregătirea soluţiei pentru determinare
Conform 4.1.
3.2 Hidroliza zaharozei
Din soluţia (filtratul) pregătită conform 4.1 se iau cu pipeta 50 cm 3 (V2), se introduce
într-un balon cotat de 100 cm3 (V3) şi se adaugă 5 cm3 soluţie de acid clorhidric.
Balonul cu soluţie se introduce într-o baie de apă adusă la 68…70 oC şi se ţine la această
temperatură, timp de 8 minute, apoi se răceşte imediat într-un vas cu apă, la 20 oC. Se adaugă
câteva picături de soluţie de fenolftaleină şi se neutralizează cu soluţie de NaOH, până ce se
obţine culoarea roz. După răcirea soluţiei la 20 oC, se adduce balonul la semn cu apă şi se
omogenizează.
3.3 Dozarea zahărului invertit
Într-un vas conic de laborator de 200…300 cm3 se introduce 30 cm3 (V4) soluţie
pregătită conform pct. 3.2, 10 cm3 soluţie cuprică şi 10 cm3 soluţie sodică şi se fierbe 2
minute.
Încălzirea vasului până la fierbere trebuie să dureze max. 3 minute. Fierberea se face la
flacără, pe o sită de azbest, în care se decupează un orificiu cu diametrul de circa 3 cm.
După fierbere, vasul se răceşte repede la temperature camerei ( sub jet de apă rece ), se
adaugă 10 cm3 soluţie de iodură de potasiu şi 10 cm 3 acid clorhidric, apoi se titrează imediat
cu soluţie de tiosulfat de sodium, până la schimbarea culorii din brun în galben deschis. Se
adaugă 5 cm3 soluţie de amidon şi se continuă titrarea până la dispariţia culorii albastre.
Se efectuează o determinare martor cu aceiaşi reactivi, folosind acelaaşi mod de lucru,
înlocuind soluţia probeii de analizat cu apă (cm3).
Se efectuează două determinări în parallel din aceeaşi probă.
3.4 Calculul şi exprimarea rezultatelor
Conţinutul de zahăr total, exprimat în procente de zaharoză, raportat la substanţa uscată,
se calculează astfel:
a) Din volumul soluţiei de tiosulfat de sodiu 0,1n întrebuinţat la titrarea probei de
analizat se scade volumul soluţiei de tiosulfat de sodiu 0,1n întrebuiţat la titrarea probei
martor.
b) Cu valoarea obţinută se citeşte în anexa B cantitatea de zahăr invertit (C), în
mg, corespunzatoare volumului de tiosulfat de sodiu 0,1n folosit la titrare, în mg.
c) Cantitatea de zahăr total se calculează cu formula:
în care,
C – cantitatea de zahăr invertit corespunzătoare volumul soluţiei de tiosulfat de sodiu 0,1 n
folosit la titrare, citită în anexa B, în mg;
V1 – volumul total al soluţiei probei pentru analiză, în cm3 (250);
V2 – volumul soluţiei pregătite luate pentru determinare, în cm3 (50);
V3 – volumul total al soluţiei de zaharoză hidrolizată, în cm3;
m – masa probei luate pentru determinare, în g;
U – umiditatea probei luate pentru analiză, în %;
0,95 – cantitatea de zaharoză corespunzătoare la 1 g zahăr invertit, în g.
Rezultatul se exprimă cu o zecimală.
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele, dacă îndeplinesc
condiţiile de repetabilitate de la punctul 3.5.
3.5 Repetabilitate
Diferenţa dintre rezultatele a două determinări paralele efectuate de acelaşi operator, în
cadrul aceluiaşi laborator, din aceeaşi proba, nu trebuie să depăşească 0,5 g zahăr total la 100
g substanţă uscată.
3.6 Reproductibilitate
Diferenţa dintre rezultatele a două determinări efectuate de operatori diferiţi, în
laboratoare diferite, din aceeaşi probă, nu trebuie să depăşească 0,8 g zahăr total la 100 g
substanţă uscată.