Autoperfectiunea Fizica A Omului

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3

Autoperfecțiunea fizică a omului

Autoperfecționarea fizică a omului este perfecționarea corpului prin eforturi


proprii.
Educația fizică reprezintă activitatea de formare-dezvoltare ,,corporală”
necesară pentru asigurarea sănătății omului, respectiv ,,a stării de echilibru si
funcționare a organismului". Pentru o bună funcționare a organismului și, prin
urmare, o perfecționare a stării fizice, este binevenit antrenamentul sportiv.
Rolul autoperfecționării fizice constă în adaptarea zilnică a corpului către
exercițiile fizice și un mod sănătos de viață. Pentru ca să obţinem o adaptare
progresivă a organismului în procesul de antrenament, trebuie să modificăm
progresiv intensitatea antrenamentului. Folosirea unui exerciţiu timp îndelungat,
fără a-i modifica intensitatea şi volumul va avea efecte negative asupra pregătirii
sportivului, ducând la plictiseală şi lipsă de entuzism. Antrenamentul trebuie să
realizeze gradarea efortului fizic şi respectarea principiului: de la simplu la
complex, de la cunoscut la necunoscut, de la uşor la greu.

Importanța autoperfecționării fizice este reprezentată de construirea


treptată a unui mod sănătos de viață. Intensitatea reprezintă cel mai important
indicator al programării antrenamentului sportiv, întrucât exprimă volumul
efortului depus, cu maximă eficienţă, o anumită durată de timp, în interiorul unei
lecţii de antrenament. În timp ce volumul şi durata efortului reprezintă latura sa
cantitativă, intensitatea reliefează aspectele calitative ale dozării efortului.

În practica sportivă, intensitatea se exprimă prin:


- viteza de deplasare - în cazul sporturilor ciclice (alergări, patinaj viteză, înot,
ciclism, schi fond etc;
- număr de acţiuni în unitatea de timp în cazul sporturilor de luptă (aikido,
box, scrimă, lupte, arte marţiale etc);
- număr de procedee tehnico-tactice pe unitatea de timp în jocurile sportive;
- număr de exerciţii pe unitatea de timp în gimnastica artistică sportivă,
gimnastică ritmică, patinaj artistic etc.

Mijloacele de dezvoltare a rezistenţei


Prima etapă a dezvoltării rezistenţei generale include exerciţiile ciclice de
lungă durată cu intensitate scăzută (crosul, mersul pe schiuri, pe bicicletă, înotul,
mersul la deal, alergarea de lungă durată cu viteză moderată.
Prima etapă - pentru începători se recomandă mersul-plimbare când foarte
liniştit, lent, când ceva mai rapid. După 2 săptămâni se trece la alergarea uniformă
a cărei durată creşte treptat (1000 m în în 6-7 min., iar femeile 1000 m în 7-8 min.).
Etapa a doua - are ca mijloc de bază exerciţiile din propria ramură de sport,
durata 2,5-3 luni şi intensitatea se stabileşte la un nivel la care frecvenţa cardiacă
creşte de două ori sau ceva mai mult în comparaţie cu starea de repaus şi se
caracterizează prin echilibru.
Etapa a treia - este îndreptată spre îmbunătăţirea posibilităţilor anaerobe
ale organismului şi durează 1-2 luni. Mijloacele de bază care se întrebuinţează
sunt:
- exerciţii executate în condiţii îngreunate ;
- exerciţii executate în condiţii uşurate;
- exerciţii executate în condiţii obişnuite.

Etapa a patra - dezvoltarea rezistenţei speciale, urmăreşte obţinerea celor


mai înalte rezultate sportive pe seama îmbunătăţirii rezistenţei speciale. Durata
este de 4-7 luni, cu repetări multiple ale exerciţiilor tehnico-tactice în condiţii
dificile: intensitate identică sau superioară concursului, creşterea duratei lucrului
neîntrerupt, creşterea tempoului, sau duratei execuțiilor.
Principiile călirii
Deoarece călirea este un antrenament al aparatului termoreglator, aceste
principii sunt asemănătoare cu cele ale antrenamentului sportiv. Continuitatea -
încă din prima copilărie, corpul trebuie călit sistematic, zi de zi. Expunerea
sistematică duce la reflexe condiţionate de adaptare şi de apărare, cu efecte
favorabile. Influenţa frigului duce la îngroşarea stratului cornos ai pielii, scade
conductibilitatea termică şi tot odată, se micşorează pierderea de căldură a
organismului.

Pregătirea psihologică a sportivului


Monitorizarea psihologică în sportul de înaltă performanţă reprezintă
evaluarea obiectivă, în timp util, a răspunsului psihologic al sportivului la
antrenament prin investigări şi observări realizate pe parcursul desfăşurării
procesului de pregătire. Ea are ca scop optimizarea pregătirii şi creşterea
performanţelor sportive prin: cunoaşterea particularităţilor psihoindividuale ale
sportivilor, consilierea instructorilor în privinţa particularităţilor sportivilor,
compararea diferitelor etape de pregătire din punctul de vedere al efectelor
psihologice, cunoaşterea evoluţiei componentelor psihologice care contribuie la
creşterea performanţelor sportive, localizarea unor erori şi a cauzelor eşecurilor în
antrenament sau competiţii şi stabilirea necesităţilor de intervenţie psihologică.
Acest factor al antrenamentului are un rol deosebit în pregătire, amplificat de
creşterea durităţii antrenamentului (densitate şi complexitate a instruirii,
intensitate şi volum mare de efort, etc), de creşterea continuă a numărului mare
de concursuri şi de sporirea importanţei acestora.

S-ar putea să vă placă și