Banat
Banat
Banat
Banatul este regiunea istorică din vestul României, dintre Dunăre, Tisa, Mureş şi Carpaţi. Circa
două treimi din Banat s-a unit cu România şi o treime a fost acordată Serbiei, conform tratatelor
din 1920. Banatul mai cuprinde şi o mică bucată de teritoriu între Mureş, Seghedin şi Beba
Veche, aflată astăzi pe teritoriul Ungariei. Partea românească din vechiul Banat se întinde astăzi
pe teritoriul a cinci judeţe: cuprinde judeţele Timiş şi Caraş-Severin în totalitate, include
teritoriul la sud de Mureş din judeţul Arad, zona Orşovei din judeţul Mehedinţi şi câteva comune
din judeţul Hunedoara.
Istorie
În timpuri străvechi teritoriul a fost locuit de daci şi a făcut parte din provincia romană Dacia. În
evul mediu timpuriu a existat o formaţiune statală româno-slavă, ducatul lui Glad şi a urmaşului
său Ahtum. În secolele X-XI, Banatul a fost cucerit de unguri. De la mijlocul secolului al XVI-
lea până la începutul secolului al XVIII-lea a fost paşalâc turcesc.
După 1716 a fost cuprins în Imperiul habsburgic şi a avut până în 1778 administraţie germană.
Din acest an este încorporat Ungariei şi până în 1918 va avea administraţie maghiară.
Destrămarea imperiului austro-ungar de la finele primului război mondial s-a soldat cu
împărţirea Banatului între România (zona de nord-est, cu populaţie majoritar românească) şi
Serbia (zona de sud-vest, cu populaţie predominant sârbă). Proclamată la 1918, unirea Banatului
cu România s-a pus efectiv în practică în 1919, atunci când, la data de 3 august, trupele române
au intrat în Timişoara şi au instaurat administraţia românească.
Bibliografie
Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică,
Bucureşti, 1962-1964
Munteanu, Ioan, Banatul istoric. vol 2. Ocupaţii. Economia, Editura Excelsior Art,
Timişoara 2007, ISBN 978-973-592-191-0