Admitere * Universitatea Politehnica din Bucureşti 2017

Disciplina: Algebră şi Elemente de Analiză Matematică

M2 * Varianta A

1. Să se rezolve inecuaţia 3x − 1 < 2x + 2. (6 pct.)

a) (1, 4); b) (−1, 1); c) (2, ∞); d) (5, 11); e) (10, ∞); f) (−∞, 3).
Soluţie. Inecuaţia se rescrie: 3x − 1 < 2x + 2 ⇔ x < 3, deci x ∈ (−∞, 3). ⃝
a
 
 2 0 1 
 
2. Să se calculeze determinantul  0 2 3 . (6 pct.)
 1 2 3 
a) 4; b) 2; c) −11; d) −3; e) −2; f) 9.
Soluţie. Metoda 1. Scăzând dublul liniei a treia din prima linie şi apoi dezvoltând după prima coloană,
obţinem:    
 2 0 1   0 −4 −5   −4 −5 
 0 2 3  =  0 2 3  = 2 3 = −12 + 10 = −2.
123 1 2 3
 
2 0 1
Metoda 2. Dezvoltăm determinantul folosind regula lui Sarrus; rezultă  0 2 3  = (12+0+0)−(2+0+12) =
123
−2. ⃝ e

3. Fie f : R → R, f (x) = x3 + 2x. Să se calculeze f ′ (1). (6 pct.)

a) 3; b) −1; c) 4; d) 6; e) 7; f) 5.
Soluţie. Derivând funcţia f , obţinem f ′ (x) = 3x2 + 2, deci f ′ (1) = 3 + 2 = 5. ⃝
f

4. Să se rezolve ecuaţia 32x−1 = 27. (6 pct.)

a) x = 4; b) x = 0; c) x = −1; d) x = 1; e) x = 2; f) x = −2.
Soluţie. Logaritmând ecuaţia ı̂n baza 3, obţinem 32x−1 = 33 ⇔ 2x − 1 = 3 ⇔ 2x = 4 ⇔ x = 2. ⃝
e

5. Să se rezolve ecuaţia log2 (x + 1) = 3. (6 pct.)

a) x = 4; b) x = 2; c) x = 1; d) x = 5; e) x = 6; f) x = 7.
Soluţie. Condiţia de existenţă a logaritmului este x + 1 > 0, deci x ∈ (−1, ∞). Obţinem succesiv:
log2 (x + 1) = 3 ⇔ 23 = x + 1 ⇒ x = 7 ∈ (−1, ∞). ⃝ f
{
2x − y = 7
6. Să se rezolve sistemul (6 pct.)
x + 2y = 6.
a) x = 4, y = 1; b) x = 1, y = 4; c) x = 2, y = 4; d) x = 1, y = 3; e) x = 2, y = 3; f) x = 2, y = 2.
Soluţie. Metoda 1. Extrăgând x din a doua ecuaţie şi apoi ı̂nlocuind ı̂n prima, obţinem: x = 6 − 2y ⇒
2(6 − 2y) − y = 7 ⇔ −4y − y = 7 − 12 ⇔ −5y = −5 ⇔ y = 1. Apoi, din a doua ecuaţie, rezultă
x = 6 − 2y = 6 − 2 · 1 = 4. Deci x = 4, y = 1. Metoda 2. Scăzând din prima ecuaţie dubul ecuaţiei a doua,
obţinem 2x − y − (2x + 4y) = 7 − 2 · 6 ⇔ −5y = −5 ⇔ y = 1; ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia a doua, obţinem x + 2 =
6 ⇔ x = 4, deci x = 4, y = 1. Metoda 3. Sistemul are numărul de ecuaţii egal cu cel al necunoscutelor, iar
determinantul matricei coeficienţilor necunoscutelor este nenul, ∆ =  21 −1  = 5 ̸= 0. Deci sistemul este
  20
1  7 −1 
2
∆
∆x
Cramer, compatibil determinat, cu soluţiile x = ∆ = ∆ 6 2 = 5 = 4, iar y = ∆y = ∆ | 1 6 | = 55 = 1,
1 27

şi prin urmare x = 4, y = 1. ⃝ a

7. Să se calculeze suma soluţiilor reale ale ecuaţiei x3 + 2x2 − 3x = 0. (6 pct.)

a) −3; b) −1; c) 3; d) 4; e) 2; f) −2.
Soluţie. Metoda 1. Ecuaţia se rescrie: x3 + 2x2 − 3x = 0 ⇔ x(x√2 + 2x − 3) = 0, deci admite soluţia
x1 = 0, iar rădăcinile polinomului din paranteză sunt x2,3 = −2±2 16 = −2±4 2 ∈ {−3, 1}. Atunci x1 +
x2 + x3 = 0 − 3 + 1 = −2. Metoda 2. Din prima relaţie Viete, obţinem x1 + x2 + x3 = − 21 = −2.
Metoda 3. Polinomul ecuaţiei nu are termen liber, deci admite rădăcina x1 = 0. Acelaşi polinom are suma
coeficienţilor nulă, deci admite rădăcina x2 = 1. Deci polinomul dat se divide prin x(x − 1) = x2 − x.
După efectuarea ı̂mpărţirii (sau aplicând repetat schema lui Horner), obţinem câtul x + 3, deci polinomul
admite şi rădăcina x3 = −3. Deci x1 + x2 + x3 = 0 + 1 + (−3) = −2. ⃝ f

Enunţuri şi soluţii U.P.B. 2017 * M2 - 1

 8. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei x2 − 3x ≤ 0 este: (6 pct.)
a) (3, ∞); b) [0, 3]; c) [−1, 3]; d) [1, ∞); e) [2, ∞); f) (−3, 3).
Soluţie. Inecuaţia devine x2 − 3x ≤ 0 ⇔ x(x − 3) ≤ 0, deci x ∈ [x1 , x2 ], unde x1 < x2 sunt cele două
rădăcini distincte ale ecuaţiei asociate x(x − 3) = 0. Deci x ∈ [0, 3]. ⃝
b

9. Să se determine x ∈ R astfel ı̂ncât numerele x, 8, 3x + 2 să fie (ı̂n această ordine) ı̂n progresie aritmetică.
(6 pct.)
a) 25 ; b) 34 ; c) 52 ; d) 13 ; e) 27 ; f) 16 .
Soluţie. Metoda 1. Al doilea număr trebuie să fie media aritmetică a celorlalte două valori, deci
8 = x+(3x+2)
2 ⇔ 16 = 4x + 2 ⇔ x = 72 . Metoda 2. Raţia este diferenţa dintre doi termeni consecutivi ai
progresiei, deci egalând cele două diferenţe care dau raţia, obţinem: 8 − x = (3x + 2) − 8 ⇔ x = 72 . ⃝e
{  ( )}
 −1 −2
10. Fie M = X ∈ M2 (C)  X 2 = , unde M2 (C) reprezintă mulţimea matricelor pătratice de
4 −1
∑ ı̂n C. Pentru X ∈ M, notăm cu S(X) suma pătratelor elementelor matricei X.
ordinul doi, cu elemente
Să se calculeze S = S(X). (6 pct.)
X∈M

a) S = 3; b) S = 4; c) S = 5; d) S = 11; e) S = 7; f) S = 1.
( ) ( −2 )
Soluţie. Fie X  = ac db ∈ M . Atunci egalitatea X 2 = −1 4 −1 se rescrie ca sistem algebric cu necunos-

 a2
+ bc = −1

b(a + d) = −2
cutele a, b, c, d: . Din a doua şi a treia ecuaţie rezultă că b, c şi a + d nu pot fi nule.

 c(a + d) = 4

bc + d2 = −1
Scăzând ultima ecuaţie din prima, se obţine

d2 − a2 = 0 ⇔ (d + a)(d − a) = 0 ⇔ d = ±a.
−2
Dar d + a ̸= 0, deci d = a. Împărţind ecuaţia a doua la a treia, obţinem b
c = 4 , deci

c = −2b, (1)

iar sistemul devine {

a2 − 2b2 = −1
(2)
ab = −1.

Scăzând a doua ecuaţie din prima rezultă a2 − ab − 2b2 = 0, ecuaţie omogenă de gradul 2. Împărţind
ecuaţia omogenă la b2 ̸= 0 şi notând k = ab , rezultă
a
k 2 − k − 2 = 0 ⇔ k ∈ {−1, 2} ⇒ ∈ {−1, 2} ⇔ b ∈ {−a, 2a},
b
deci distingem cazurile
(i) b = −a, caz ı̂n care ı̂nlocuind ı̂n (2) rezultă b2 = 1 ⇔ b ∈ {−1, 1}.
( )
Pentru b = 1 rezultă a = −1 = d iar din (1), obţinem c = −2b = −2 şi avem soluţia X1 = −1 1
−2 −1 .
( )
Pentru b = −1 rezultă a = 1 = d, iar din (1), obţinem c = −2b = 2 şi avem soluţia X2 = 12 −1
1 .

(ii) a = 2b, caz ı̂n care ı̂nlocuind ı̂n (2) rezultă 2b2 = −1 ⇔ b ∈ {− √i2 , √i2 }.
( 2 1)
Pentru b = − √i2 , rezultă a = d = 2b = −2 √i2 , iar c = −2b = 2 √i2 ; avem soluţia X3 = − √i2 −2 2 .
( 2 1)
Pentru b = − √i2 , rezultă a = d = 2b = 2 √i2 , iar c = −2b = −2 √i2 ; avem soluţia X4 = √i2 −2 2 .

ı̂n concluzie, M = {X1 , X2 , X3 , X4 } şi

( )
1
S = S(X1 ) + S(X2 ) + S(X3 ) + S(X4 ) = 2 · (1 + 1 + 4 + 1) + 2 · − · (4 + 1 + 4 + 4) = 14 − 13 = 1,
2

deci S = 1. ⃝
f

Enunţuri şi soluţii U.P.B. 2017 * M2 - 2

 √
11. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei 2x + 1 = x − 1 este: (6 pct.)
a) 4; b) 0; c) 1; d) 2; e) 3; f) 5.
Soluţie. Condiţia de existenţă a radicalului conduce la 2x + 1 ≥ 0 ⇔ x ≥ − 12 . În plus, pozitivitatea
radicalului conduce la x − 1 ≥ 0 ⇔ x ≥ 1, deci ı̂n final x ∈ [1, ∞). Ridicând la pătrat ecuaţia din enunţ,
rezultă 2x+1 = (x−1)2 ⇔ x2 −4x = 0 ⇔ x ∈ {0, 4}. Dar singura soluţie care satisface condiţia x ∈ [1, ∞)
este soluţia x = 4, deci suma soluţiilor este 4. ⃝a

 ax − y + z = 0
12. Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât sistemul 2x + y − z = 0 să aibă şi soluţii nenule. (6 pct.)

x + y + 2z = 0
a) a = −5; b) a = 5; c) a = 1; d) a = −2; e) a = 4; f) a = −4.
Soluţie. Sistemul este omogen şi admite şi soluţii nebanale d.n.d. rangul matricei coeficienţilor necunos-
cutelor este mai mic decât numărul de necunoscute. În cazul nostru, această
 a −1  condiţie revine la anularea
 1 
determinantului matricei coeficienţilor necunoscutelor. Acesta este  2 1 −1  = (2a + 1 + 2) − (1 − 4 − a) =
1 1 2
3a + 6, şi se anulează pentru a = −2. ⃝ d
√
13. Considerăm funcţia f : [−1, 1] → R, f (x) = π2 − 2arctg 1−x 1+x , dacă x ∈ (−1, 1], şi f (−1) = − 2 .
π

Fie M = {m ∈ R | ecuaţia f (x) = mx are trei soluţii reale şi distincte}. Atunci: (6 pct.)
( ] ( ] [ ] [ ] [ ) ( ]
a) M = 0, π4 ; b) M = π3 , π2 ; c) M = π4 , π3 ;d) M = 0, π3 ; e) M = 1, π4 ; f) M = 1, π2 .
Soluţie. Discutăm ecuaţia f (x) = mx, pentru x ∈ [−1, 1]. Se observă că x = 0 satisface ecauţia. Pentru
x ∈ [−1, 0)∪(0, 1] căutăm m ∈ R pentru care ecuaţia are două soluţii distincte. Deoarece x ̸= 0, ı̂mpărţind
prin x, ecuaţia se rescrie h(x) = 0, unde
( √ )
f (x) 1 π 1−x
h(x) = −m= − 2 arctg − m.
x x 2 1+x

Se verifică uşor că are loc tabelul de variaţie:

x −1 0 1
h′ (x) − − − | + + +

h(x) π
2 −m ↘ 1−m | 1−m ↗ π
2 −m

Dorim ca ecuaţia h(x) = 0 să aibă soluţii ı̂n fiecare din intervalele x ∈ [−1, 0) şi x ∈ [−1, 0), ceea ce revine
la 0 ∈ (1 − m, π2 − m], adică 1 − m < 0 ≤ π2 − m, de unde obţinem m ∈ (1, π2 ]. ⃝ f
Notă. Soluţia se simplifică semnificativ, dacă observăm că f (x) = arcsin x, ∀x ∈ [−1, 1]. Pentru a
arăta acest lucru, constatăm că pentru x ∈ (−1, 1], notând α = f (x), rezultă tg (f (x)) = √1−x x
2
, deci
f (x) = arctg √1−x2 ; apoi notând sin t = x rezultă f (x) = t, deci f (x) = arcsin x pentru x ∈ (−1, 1].
x

Egalitatea are loc pe ı̂ntregul interval [−1, 1] deoarece f (x) şi arcsin x sunt continue pe [−1, 1], derivabile
1
cu aceeaşi derivată √1−x 2
pe (−1, 1) şi coincid la capetele intervalului [−1, 1].

14. Fie polinoamele f = X 3 + aX 2 + 18 şi g = X 3 + bX + 12, unde a, b ∈ R. Să se calculeze S = a + b ştiind

că polinoamele f şi g au două rădăcini comune. (6 pct.)
a) S = 0; b) S = 1; c) S = 3; d) S = −2; e) S = 4; f) S = −1.
Soluţie. Fie f = X 3 + aX 2 + 18 = (X − m)(X − n)(X − p), g = X 3 + bX + 12 = (X − m)(X − n)(X − q)
(m, n, p, q ∈ C). Se observă că f şi g au coeficienţi reali, deci p, q ∈ R iar m, n sunt fie reale, fie complexe
conjugate. Din egalităţile de mai sus rezultă prin scădere f − g = (q − p)d = aX 2 − bX + 6, unde p ̸= q
şi a ̸= 0 (altfel se contrazice ultima egalitate). Atunci, asemenea lui d, f − g divide f , deci restul r al
ı̂mpărţirii lui f la aX 2 − bX + 6 este identic nul. Prin calcul direct se obţine restul acestei ı̂mpărţiri,
x + 6(2aa2−b) , care este identic nul d.n.d. a = 1 şi b = 2. Deci S = a + b = 3. ⃝
2
2 2
−6a
r(x) = a b+b a2
c
√
Notă. Folosind valorile obţinute pentru a şi b, se obţin succesiv {m, n} = {1 ± i 5}, p = −3 şi q = −2.

Enunţuri şi soluţii U.P.B. 2017 * M2 - 3

15. Pentru a > 0, considerăm funcţia f : [0, a] → R+ , f (x) = 1+x 1
2 . Dacă V (a) este volumul corpului obţinut

prin rotirea graficului funcţiei f ı̂n jurul axei Ox, să se calculeze lim V (a). (6 pct.)
a→∞
π2 2 π2 π2 π2 π2
a) 3 ; b) π ; c) 4 ; d) 2 ; e) 6 ; f) 8 .

∫a ∫ a dx
Soluţie. Volumul este dat de formula V (a) = π 0 f 2 (x)dx = π 0 (1+x 2 )2 . Calculăm integrala nedefinită
∫ dx ∫ dx
asociată (1+x2 )2 , plecând de la arctg x = 1+x2 şi integrând prin părţi:
∫
∫ ∫
dx 1 ′ x −2x
arctg x = = (x) dx = − x· dx
1 + x2 1 + x2 1 + x2 (1 + x2 )2
∫ ∫
x x2 x (1 + x2 ) − 1
= 2
+ 2 2 2
dx = 2
+ 2 dx
1+x (1 + x ) 1+x (1 + x2 )2
(∫ ∫ )
x 1 1
= +2 dx − dx
1 + x2 1 + x2 (1 + x2 )2

deci ∫
x 1
arctg x = + 2 arctg x − 2 dx,
1 + x2 (1 + x2 )2
de unde rezultă ∫ ( )
1 1 x
dx = + arctg x .
(1 + x2 )2 2 1 + x2
Prin urmare
∫ ( )a ( )
a
1 1 x  π a
V (a) = π · dx = π · 
+ arctg x  = + arctg a ,
2
(1 + x )2 2 1 + x2 2 1 + a2
0 0

şi deci ( )
π a π( π ) π2
lim V (a) = lim + arctg a = 0+ = . ⃝
c
a→∞ a→∞ 2 1 + a2 2 2 4

Enunţuri şi soluţii U.P.B. 2017 * M2 - 4