Culegere Admitere ANMB PDF
Culegere Admitere ANMB PDF
Culegere Admitere ANMB PDF
MATEMATICĂ.
CULEGERE DE PROBLEME TIP GRILĂ PENTRU
ADMITEREA ÎN ACADEMIA NAVALĂ
„MIRCEA CEL BĂTRÂN”
Colecţia „Matematică”
DAN LASCU ANDA OLTEANU
ADRIANA-LIGIA SPORIŞ PAUL VASILIU
MATEMATICĂ.
CULEGERE DE PROBLEME TIP GRILĂ PENTRU
ADMITEREA ÎN ACADEMIA NAVALĂ
„MIRCEA CEL BĂTRÂN”
ISBN 978-606-642-180-5
CUPRINS
Prefaţă 7
Capitolul 1. Mulţimi 9
7
teste foarte utile ı̂n pregătirea candidaţilor şi care se găsesc, de asemenea, la
secţiunea Admitere de pe site-ul www.anmb.ro.
Pentru eventualele probleme legate de corectitudinea enunţurilor, a răspunsuri-
lor, a rezolvărilor, sau alte erori de tehnoredactare, cei care studiază prezenta
culegere sunt rugaţi să ne trimită observaţiile lor la adresa de email dan.lascu@
anmb.ro.
MULŢIMI
10
Mulţimi
11
Capitolul 1
c) {0, 3};
d) R;
e) (−4, 4);
f) (0, 4).
12
Mulţimi
13
Capitolul 1
22. Dacă A = {x∈R | x2 − x − 2 < 0}, B = {x∈R | x2 > 9} şi C = {x∈R | 2x + 4 > 0},
atunci:
a)A⊂C\B;
b) B⊂A\C;
c) C⊂A\B;
d) A∪B∪C = R;
e) A∩B∩C = {1};
f) C⊂B\A.
√
2x − 3 2 1 7
23. Dacă A = x∈Z ∈Z , B = {x∈Z | x < 16} şi C = − 2, 0, , 1, ∩
x+1 2 2
(−2, 2), atunci mulţimea C∪ (A∩B) este:
a) ∅;
b)
Z;
√
1
c) −2, − 2, 0, , 1 ;
2
d) C;
e) (−2, 2);
14
Mulţimi
√
1
f) −2, − 2, 0, , 1, 2, 3 .
2
3x + 2
24. Dacă A = x ∈ Z ∈ Z , B = {x ∈ Z | − 2 < 2x + 6 < 4} şi
x−3
3 1
C = −3, −2, − , , 4, 5, 7 ∩ Z, atunci:
7 2
a) A∩B∩C = ∅;
b) C = Z;
c) C⊂A∩B;
d) C⊂A∪B;
e) A\B = C;
f) A∪B∪C = Z.
x−3
25. Dacă A = {x∈R | |x − 3| ≤5} şi B = x∈R
≤0 , atunci mulţimea
x+5
A∩B∩Z este:
a) {−1, 1, 2, 3};
b) {−2, −1, 0, 1, 2, 3};
c) {−1, 0, 1, 2, 3};
d) A;
e) B;
f) ∅.
x−3
26. Dacă A = {x∈N | |x + 2| ≤6} şi B = x∈Z ≤0 , atunci cardi-
x−6
nalul mulţimii A∪B este:
a) 6;
b) 14;
c) 13;
d) 10;
e) 3;
f) 2.
x+3
27. Dacă A = {x∈R | |x + 2| ≤6} şi B = x∈R ≤0 , atunci mulţimea
x−6
A∩B∩N este:
a) {−3, −2, −1, 0, 1, 2, 3, 4};
15
Capitolul 1
b) {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6};
c) {0, 1, 2, 3, 4};
d) ∅;
e) {−1, 0, 1};
f) N.
n+5
28. Dacă A = n ∈ N ∈ N şi B = {n ∈ N | n divide 14}, atunci
n−1
cardinalul mulţimii A ∩ B este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) 6.
n+5
29. Dacă A = n ∈ Z ∈ Z şi B = {n ∈ Z | n divide 14}, atunci
n−1
A ∩ B este:
a) {−2, −1, 2, 7};
b) ∅;
c) {−5, 0, 1, 2, 7};
d) {−1, 2, 3, 7};
e) {−1, 0, 1, 7};
f) A.
30. Dacă A şi B sunt două mulţimi astfel ı̂ncât A∪B = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8},
A ∩ B = {2, 3, 4}, A \ B = {1, 5, 8} şi B \ A = {6, 7}, atunci suma
cardinalelor mulţimilor A şi B este:
a) 8;
b) 10;
c) 4;
d) 11;
e) 9;
f) 12.
16
Mulţimi
17
Capitolul 1
e) 6;
f) nicio variantă.
2x + 5
35. Dacă A = {1, 2, 3, 4}, B = {x ∈ N | x ∈ (−1, 4)}, C = x ∈ N x+1 ∈N ,
36. Care sunt elementele care se află ı̂n mulţimea A = {x ∈ R | x2 − |x| − 6 = 0},
√ √
dar care nu se află şi ı̂n mulţimea B = x ∈ [1, 3] 2 x + 1 + x − 3 ≤ 7 ?
a) {±3};
b) {−3};
c) ∅;
d) [−1, 3];
e) {−1};
f) {−1, 3}.
2 .. P 2
37. Dacă mulţimea M = n ∈ Z (n + 2) . (n + 1) , atunci S =
k are
k∈M
valoarea:
a) 24;
b) 6;
c) 14;
d) 4;
e) 9;
f) 8.
38. Dacă M este mulţimea valorilor reale ale lui m cu proprietatea că ecuaţia
x2 − |x| = mx (x + 1) are exact 3 rădăcini reale distincte, atunci M este:
a) [−1, 1);
b) [−1, 1];
18
Mulţimi
c) (−1, 1);
d) (−1, 1];
e) ∅;
f) nicio variantă.
3n
39. Care este numărul elementelor mulţimii A = x ∈ Q x = , n ∈ N,
n+2
n = 1, 100 ?
a) 95;
b) 97;
c) 98;
d) 99;
e) 100;
f) 96.
1 ∗
40. Mulţimea M = x ∈ R x = a + , a ∈ R
este:
a
a) (−∞, −2] ∪ [2, ∞);
b) (−2, 2);
c) (−∞, −2];
d) [2, ∞);
e) ∅;
f) nicio variantă.
3
x − 3x + 2
41. Suma S a elementelor mulţimii A = x ∈ Z ∈ Z este:
2x + 1
a) 0;
b) −4;
c) 2;
d) 10;
e) −3;
f) 4.
n p √ p √ o
42. Mulţimea M = x ∈ R x + 1 + 2 x + x + 1 − 2 x = 2 este:
a) {1};
b) [0, 1] ;
c) {0, 1};
19
Capitolul 1
1
d) ;
2
1
e) ,1 ;
2
1
f) 0, .
2
1
43. Dacă M = x ∈ R \ {±1} x + ∈ Z , atunci:
x
a) M ⊆ N;
b) M ⊂ Z;
c) M ⊂ Q;
d) M ⊂ R \ Q;
e) M ⊂ C \ Q;
f) M = ∅.
20
CAPITOLUL 2
f) 0.
3. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a52 = −125 şi r = −5, atunci a1
este:
a) 145;
b) 250;
c) −380;
d) 130;
e) 120;
f) 380.
e) 729;
f) 727.
8. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a2 + a15 = 23, atunci S16 este:
a) 184;
b) 186;
c) 188;
d) 182;
e) 190;
f) 180.
f) b1 = 16, q = 1.
b) 2 (219 + 1);
c) 220 ;
d) 219 ;
e) 219 − 1;
f) 2 (219 − 1).
c) 2044;
d) 2020;
e) 3080;
f) 3060.
18. Suma primilor 2019 termeni ai unei progresii aritmetice ı̂n care primul
termen este egal cu 1 şi raţia progresiei este egală cu 2 este:
a) 5056360;
b) 3886365;
c) 6076560;
d) 2276360;
e) 4076361;
f) 5676364.
d) b2019 = 52018 ;
e) b2019 = 22018 ;
f) b2019 = 42018 .
23. Valoarea reală şi nenulă a lui x, cu proprietatea că numerele 2x, x2 , 4 sunt
ı̂n progresie aritmetică, este:
a) −1;
b) −5;
c) 2;
d) 3;
e) −2;
f) −3.
24. Valoarea reală şi nenulă a lui x, cu proprietatea că numerele 2x, x2 , 4 sunt
ı̂n progresie geometrică, este:
a) {−1};
b) {2};
c) {2, 4};
d) {−1, 2};
e) {2, 3};
f) {4, 5}.
b) 2;
c) 0;
d) 3;
e) 4;
f) 6.
f) a51 = 376.
a + a + a = 27
1 3 6
29. Dacă ı̂ntr-o progresie aritmetică (an )n≥1 , avem ,
a2 + a4 + a7 = 36
atunci primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, r = 3;
b) a1 = 2, r = 2;
c) a1 = 1, r = 3;
d) a1 = 1, r = 1;
e) a1 = 0, r = 3;
f) a1 = 2, r = 1.
a + a + a = 16
1 3 4
30. Dacă ı̂ntr-o progresie aritmetică (an )n≥1 avem , atunci
a2 + a3 + a5 = 20
primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, r = 1;
b) a1 = 2, r = 2;
c) a1 = −1, r = 3;
d) a1 = 0, r = 1;
e) a1 = 2, r = 3;
f) a1 = 2, r = 4.
a + a + a = 26
1 2 3
31. Dacă ı̂ntr-o progresie geometrică (an )n≥1 avem ,
a4 + a5 + a6 = 702
atunci primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, q = 3;
b) a1 = 2, q = 1;
c) a1 = 1, q = 2;
d) a1 = 1, q = 3;
e) a1 = 2, q = 2;
f) a1 = 1, q = 4.
29
Capitolul 2
a + a − a = 7
1 3 2
32. Dacă ı̂ntr-o progresie geometrică (an )n≥1 avem , atunci
a2 + a4 − a3 = 21
primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, q = 2;
b) a1 = 1, q = 2;
c) a1 = 3, q = 2;
d) a1 = 1, q = 3;
e) a1 = 2, q = 1;
f) a1 = 1, q = 4.
35. Într-o progresie aritmetică (an )n≥1 cu termeni pozitivi suma primilor trei
termeni este 9. Dacă adunăm 1 primilor doi termeni şi 3 celui de-al treilea,
obţinem trei termeni consecutivi ai unei progresii geometrice. Atunci
suma primilor 50 de termeni ai progresiei (an )n≥1 este:
a) 2000;
30
Progresii aritmetice şi geometrice
b) 2500;
c) 10000;
d) 1500;
e) 250;
f) 1000.
36. Într-o progresie aritmetică (an )n≥1 cu termeni pozitivi suma primilor trei
termeni este 12. Dacă adunăm 2 primului termen şi micşorăm cu 1 pe
cel de-al doilea termen şi cu 4 pe al treilea, obţinem trei termeni consec-
utivi ai unei progresii geometrice. Atunci suma primilor 20 de termeni ai
progresiei (an )n≥1 este:
a) 200 ;
b) 250 ;
c) 590 ;
d) 600;
e)690 ;
f) 589.
31
Capitolul 2
2 10 50
d) x = , y = − , z = ;
9 9 9
2 10 50
e) x = 2, y = 6, z = 18 sau x = , y = − , z = ;
9 9 9
f) x = 6, y = 18, z = 2.
39. Câţi termeni ai progresiei aritmetice 5, 9, 13, 17, . . . sunt necesari pentru
ca suma acestora să fie 629?
a) 20;
b) 19;
c) 18;
d) 15;
e) 16;
f) 17.
b) 52;
c) 44;
d) 50;
e) 54;
f) nu există.
45. Termenul general al unui şir de numere reale strict pozitive este an =
√ n
2 3 , n ≥ 1. Care dintre următoarele numere aparţine şirului (an )n ?
√
a) 2 3 9;
√
b) 18 3 3;
√
c) 3 6;
d) 12;
e) 18;
33
Capitolul 2
√
f) 24 3.
49. Dacă numerele reale x, y, z strict pozitive sunt ı̂n progresie geometrică,
atunci numerele ln x, ln y, ln z sunt:
a) ı̂n progresie geometrică;
b) ı̂n progresie aritmetică;
34
Progresii aritmetice şi geometrice
35
CAPITOLUL 3
FUNCŢII. PROPRIETĂŢI
e) 7;
f) 13.
38
Funcţii. Proprietăţi
10. Dacă funcţia f : R → R este definit prin f (x) = 2019x + 2019−x pentru
orice x ∈ R, atunci graficul funcţiei este simetric faţă de dreapta de
ecuaţie:
a) x = 1;
b) y = x + 1;
c) y = 1;
d) x = 2;
e) y = −x − 1;
f) x = 0.
2019 − x
11. Dacă funcţia f : (−2019, 2019) → R este definită prin f (x) = log2
2019 + x
pentru orice x ∈ (−2019, 2019), atunci graficul funcţiei este simetric faţă
de punctul de coordonate:
a) (1, 1);
b) (0, 1);
c) (1, 0);
d) (0, 0);
e) (−1, 0);
f) (0, −1).
12. Dacă funcţia f : R → R este definită prin f (x) =x2019 +x2018 +1 pentru
orice x ∈ R, atunci:
a) funcţia este injectivă;
b) funcţia este pară;
c) funcţia este impară;
d) funcţia este periodică;
e) funcţia nu este injectivă;
f) funcţia este bijectivă.
13. Dacă funcţia f : R → R este definită prin f (x) =x3 −4x + 1 pentru orice
x ∈ R, atunci:
a) funcţia este injectivă;
b) funcţia este pară;
c) funcţia este impară;
40
Funcţii. Proprietăţi
x+2
,x<2
c) f −1 : R → R, f −1 (x) = 3 ;
x, x ≥ 2
x−2
,x<2
−1 −1
d) f : R → R, f (x) = 3 ;
2x, x ≥ 2
x
,x<3
e) f −1 : R → R, f −1 (x) = 3 ;
2x, x ≥ 3
x
,x<3
f) f −1 : R → R, f −1 (x) = 2
x + 1, x ≥ 3.
−x + 2, x ∈ (−∞, 2)
16. Dacă funcţiile f, g : R → R sunt definite prin f (x) =
x + 3, x ∈ [2, ∞)
3x − 2, x ∈ (−∞, 5)
şi g (x) = pentru orice x ∈ R, atunci funcţia
−x + 1, x ∈ [5, ∞)
h : R → R definită prin h (x) = (f ◦ g) (x) pentru orice x ∈ R are expre-
sia:
4
x + 1, x ∈ −∞,
5
a) h (x) = −x + 1, x ∈ 4 , 1 ;
5
x + 1, x ∈ [1, ∞)
42
Funcţii. Proprietăţi
−x + 2, x ∈ (−∞, 2)
b) h (x) = −2x + 1, x ∈ [2, 3) ;
x, x ∈ [3, ∞)
−x, x ∈ (−∞, 0)
c) h (x) = x + 1, x ∈ [0, 3) ;
x + 3, x ∈ [3, ∞)
−4x + 3, x ∈ (−∞, 4)
d) h (x) = x + 2, x ∈ [4, 5) ;
x − 2, x ∈ [5, ∞)
4
−3x + 4, x ∈ −∞,
3
e) h (x) = 3x + 1, x ∈ 4 , 5 ;
3
x + 1, x ∈ [5, ∞)
2
x + 4, x ∈ −∞,
3
2
f) h (x) = x, x ∈ , 6 ;
3
x + 2, x ∈ [6, ∞)
−x + 2, x ∈ (−∞, 2)
17. Dacă funcţiile f, g : R → R sunt definite prin f (x) =
x + 3, x ∈ [2, ∞)
3x − 2, x ∈ (−∞, 5)
şi g (x) = pentru orice x ∈ R, atunci funcţia
−x + 1, x ∈ [5, ∞)
h : R → R definită prin h (x) = (g ◦ f ) (x) pentru orice x ∈ R are expre-
sia:
x, x ∈ (−∞, −1]
a) h (x) = x + 4, x ∈ (−1, 2) ;
x + 1, x ∈ [2, ∞)
43
Capitolul 3
2
x − 1, x ∈ −∞,
3
b) h (x) = x, x ∈ 2 , 6 ;
3
−x, x ∈ [6, ∞)
4
x, x ∈ −∞,
3
c) h (x) = −2x + 1, x ∈ 4 , 5 ;
3
−x, x ∈ [5, ∞)
x, x ∈ (−∞, −1]
d) h (x) = x + 1, x ∈ (−1, 1) ;
−x − 2, x ∈ [1, ∞)
x + 1, x ∈ (−∞, 0]
e) h (x) = x + 2, x ∈ (0, 3) ;
x − 3, x ∈ [3, ∞)
x − 1, x ∈ (−∞, −3]
f) h (x) = −3x + 4, x ∈ (−3, 2) .
−x − 2, x ∈ [2, ∞)
44
Funcţii. Proprietăţi
45
Capitolul 3
6x + 5, x ∈ (−∞, −1)
−2 − 9x, x ∈ [−1, 2]
f) (f ◦ g)(x) =
5, x ∈ (2, 4]
7 − 2x, x ∈ (4, ∞).
x + 4, x < −3 2x + 3, x ≤ 0
21. Fie funcţiile f, g : R → R, f (x) = şi g(x) = .
2 − 3x, x ≥ −3 1 − x, x > 0
Atunci funcţia f ◦ g : R → R este:
6x + 7, x ∈ (−∞, 0)
−2 − 7x, x ∈ [−0, 3]
a) (f ◦ g)(x) =
−5 − 3x, x ∈ (3, 4]
3x − 1, x ∈ (4, ∞);
2x + 7, x ∈ (−∞, −3)
−7 − 6x, x ∈ [−3, 0]
b) (f ◦ g)(x) =
3x − 1, x ∈ (0, 4]
5 − x, x ∈ (4, ∞);
2x + 7, x ∈ (−∞, −3)
−7 − 6x, x ∈ [−3, 0]
c) (f ◦ g)(x) =
5 − x, x ∈ (0, 3]
3x − 1, x ∈ (3, ∞);
2x + 7, x ∈ (−∞, −3)
5 − x, x ∈ [−3, 0]
d) (f ◦ g)(x) =
3x − 1, x ∈ (0, 4)
−7 + 6x, x ∈ [4, ∞);
2x − 7, x ∈ (−∞, −3)
e) (f ◦ g)(x) = −7 + 6x, x ∈ [−3, 0]
1 − 3x, x ∈ (0, ∞);
46
Funcţii. Proprietăţi
x + 5, x ∈ (−∞, 0)
f) (f ◦ g)(x) =
7 − 2x, x ∈ [0, ∞).
x2 − 3x + 4
22. Mulţimea D ⊆ R pentru care funcţia f : R → D, f (x) =
x2 − x + 1
este surjectivă este
a) R;
√ # " √ !
2 5 2 5
b −∞, − ∪ ,∞ ;
3 3
" √ √ #
7−2 7 7+2 7
c) , ;
3 3
" √ √ #
−2 5 2 5
d) , ;
3 3
e) R \ {3};
√ # " √ !
7−2 7 7+2 7
f) −∞, ∪ ,∞ .
3 3
x2 − 2x + 3
23. Mulţimea D ⊆ R pentru care funcţia f : R → D, f (x) =
x2 + x + 1
este surjectivă este:
a) R \ {−2, 3};
b R;
√ # " √ !
10 − 2 19 10 + 2 19
c) −∞, ∪ ,∞ ;
3 3
" √ √ #
10 − 2 19 10 + 2 19
d) , ;
3 3
" √ √ #
7 − 2 19 7 + 2 19
e) , ;
3 3
√ # " √ !
10 − 3 7 10 + 3 7
f) −∞, ∪ ,∞ .
2 2
2x
24. Imaginea funcţiei f : R → R, f (x) = este:
x2 + 2
a) R \ {0};
47
Capitolul 3
b R;
c) [−2, 1];
d) (−∞, −1) ∪ (1, ∞);
e) [−1, 1];
f) [−1, 3].
3x
25. Imaginea funcţiei f : R → R, f (x) = este
x2+4
a) R \ {0}
3 3
b −∞, − ∪ ,∞
4 4
c) (−∞, 3) ∪ (4, ∞)
d) R
e) [0, ∞)
3 3
f) − ,
4 4
√
26. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f (x) = x2 − 3x + 2 este:
a) [1, 2];
b) (∞, −2] ∪ [1, ∞);
c) (−∞, −1] ∪ [−2, ∞);
d) [−1, 2];
e) [−2, 1];
f) (−∞, 1] ∪ [2, ∞).
√
27. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f (x) = x2 − 4x + 4 este:
a) [−2, 2];
b) R;
c) [0, 2];
d) (−∞, −2] ∪ [2, ∞);
e) (−∞, 0] ∪ [2, ∞);
f) R \ {0, 2}.
4x
28. Fie f : R → R, f (x) = . Punctul M0 (m + 1, m) ∈ Gf dacă
x2+4
parametrul real nenul m satisface relaţia:
a) m (m + 1)2 = 2;
48
Funcţii. Proprietăţi
4
b) (m + 1)2 = ;
m
c) m (m + 1)2 + 4 = 0;
4
d) (m + 1) = ;
m2
4
e) m + 1 = − 2 ;
m
2
f) m (m + 1) = 2.
√
29. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = |x − m| + x2 − 4x + 4 − 2.
Punctul A (1, 0) ∈ Gf dacă parametrul real m aparţine mulţimii:
a) {0};
b) {0, 1, 2};
c) {0, 2};
d) {1, 2};
e) {0, 1};
f) ∅.
49
Capitolul 3
51
CAPITOLUL 4
d) x = 3;
e) x = 4;
f) x = 5.
x−5 x−1
3. Soluţia ecuaţiei + = 2 este:
x−1 x−4
a) x = −11;
b) x = 11;
c) x = −12;
d) x = 12;
e) x = 13;
f) x = −13.
√ √ √
4. Dacă f : R → R, f (x) = 6 − 3x atunci f 1 ·f 2 · ... · f 2019
este:
√
a) 2019!;
b) 0;
c) 1009 · 2019;
√
d) − 2019!;
e) −1009 · 2019;
f) −20192 .
a) (1, 2);
b) (−2, −1);
c) (−1, −2);
d) (2, 1);
e) (−2, −4);
f) (2, 4).
55
Capitolul 4
b) 3;
c) 2;
d) 1;
e) 0;
f) −1.
x 1 1
11. Soluţia ecuaţiei − =1− este:
x−1 x 1−x
a) x = 1;
b) x = −2;
c) x = 2;
d) ecuaţia nu are soluţii reale;
e) x = −1;
1
f) x = − .
2
12. Fie funcţia f : R → R de gradul cu proprietatea f (x) +f (x − 1) = 3x + 2
ı̂ntâi
1
pentru orice x ∈ R şi k = 4f . Valoarea lui k este:
2
a) k = 1;
b) k = 0;
c) k = −1;
d) k = 12;
e) k = 11;
f) k = 10.
2x − 1 ≤ 3
13. Soluţia sistemului de inecuaţii: este:
x + 1 > 5
a) (−∞, 1);
b) ∅ ;
c) R;
d) (−∞, 0);
e) (0, ∞);
f) (−1, 1).
56
Funcţia de gradul I. Ecuaţia de gradul I
b) R;
c) ∅ ;
d) (−∞, 0);
e) (0, ∞);
f) (−∞, 2).
22. Fie punctele A(2, 3) şi B(4, 1). Funcţia al cărei grafic este segmentul [AB]
este:
a) f : [2, 4] → R, f (x) = 5 − x;
b) f : [1, 3] → R, f (x) = 5 − x;
c) f : [2, 4] → R, f (x) = x + 1;
d) nu există;
58
Funcţia de gradul I. Ecuaţia de gradul I
e) f : [2, 4] → R, f (x) = x + 5;
f) f : R → R, f (x) = 5 − x.
23. Dacă funcţile f, g : R → R sunt definite prin f (x) = 2x−1 şi g(x) = x+3
şi (x0 , y0 ) sunt coordonatele punctului de intersecţie al graficelor celor
două funcţii, atunci x0 + y0 este:
a) 10;
b) 11;
c) −2;
d) 9;
e) 13;
f) 15.
24. Dacă funcţiile f, g : R → R sunt definite prin f (x) = 3x−1 şi g(x) = 2x+3
şi (x0 , y0 ) sunt coordonatele punctului de intersecţie al graficelor celor
două funcţii, atunci x0 · y0 este:
a) 0;
b) −44;
c) 30;
d) 40;
e) 44;
f) 45.
59
Capitolul 4
d) [−1, 6];
e) R;
f) ∅.
2x − 1, x < 1
a − 1, x = 1 are punct de maxim ı̂n x = 1 este:
5 − 4x, x > 1
a) nu există;
b) [1, ∞);
c) [0, ∞);
d) (−∞, −1);
e) [−2, ∞);
f) [2, ∞).
60
Funcţia de gradul I. Ecuaţia de gradul I
3x − 2, x ≤ 2
30. Dacă f : R → R este definită prin f (x) = , atunci
5x − 4, x > 2
imaginea funcţie f este:
a) R;
b) (−∞, 1] ∪ (2, ∞);
c) (−∞, 4] ∪ (6, ∞);
d) [4, 6);
e) (−∞, 6] ∪ (8, ∞);
f) (−∞, −1] ∪ (3, ∞).
2x − 4, x ≤ −1
31. Dacă f : R → R este definită prin f (x) = , atunci
3x + 4, x > −1
imaginea funcţie f este:
a) R;
b) (−∞, −6] ∪ (1, ∞);
c) (−∞, −2] ∪ (1, ∞);
d) [−2, 1);
e) (−∞, −6] ∪ (−1, ∞);
f) (−∞, −6] ∪ (7, ∞).
c) a = 4;
d) a = 0;
e) a = 2;
f) a = 3.
∗
36. Fie funcţia f : R → R, f(x) = 2ax−3a,
a ∈ R, m 6=1. Se ştiecă f (a) =
m+1 m 1 3
−1. Soluţiile ecuaţiei f −f =f 2
+ ,
m−1 m+1 m −1 m−1
sunt:
√ √
a) −2, − 3, 1, 3 ;
√ √
b) 2, − 3, −1, 3 ;
√
c) ± 3 ;
d) {−2, 1};
√
e) −2, 1, 3 ;
f) nicio variantă.
63
CAPITOLUL 5
e) m ∈ [1, +∞);
f) m ∈ [9, +∞).
c) două;
d) unul;
e) niciunul;
f) o infinitate.
67
Capitolul 5
b) x = 2;
c) y = 1;
d) y = 2;
e) x = −1;
f) y = −1.
√
11. Valoarea maximă a funcţiei f : R → R, f (x) = −4x2 + x 2 + 1 este:
9
a) ;
2
9
b) − ;
8
9
c) ;
8
9
d) − ;
2
9
e) ;
4
9
f) − .
4
12. Fie funcţia f : R → R, f (x) = 2x2 − 5x + 2. Valorile parametrului real
m, pentru care punctul A (m, −1) aparţine graficului funcţiei, sunt:
3
a) m ∈ 1, ;
2
3
b) m ∈ −1, ;
2
3
c) m ∈ − , 1 ;
2
3
d) m ∈ − , −1 ;
2
2
e) m ∈ 1, ;
3
f) m ∈ ∅.
1
13. Valoarea parametrului real m, pentru care dreapta de ecuaţie x = −
4
este axă de simetrie a parabolei y = mx2 + (m − 1) x − 3 este:
a) m = −1;
b) m = 1;
68
Funcţia de gradul al II-lea. Ecuaţia de gradul al II-lea
c) m = −4;
d) m = 4;
e) m = −2;
f) m = 2.
16. Valorile parametrului real şi nenul m, pentru care graficul funcţiei f :
R → R, f (x) = mx2 + 2 (m − 1) x − m − 1 este situat sub axa Ox, sunt:
a)m ∈ (0, +∞);
b) m ∈ (1, +∞);
c) m ∈ (−∞, −2);
d) m ∈ (−∞, −1);
e) m ∈ (−∞, 0);
f) m ∈ ∅.
69
Capitolul 5
e) y = −x − 1 ;
f) y = x + 1.
71
Capitolul 5
26. Dacă funcţia de gradul al doilea f : R → R este definită prin f (x) =−x2 −x+2,
atunci mulţimea f ((−2, 2)) este:
a) (−28, 2);
b) (−40, 0);
9
c) −4, ;
4
d) (−2, 2);
7
e) ,3 ;
4
9
f) −2, ;
4
27. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei |x2 − x + 2| ≤ 1 este:
a) (−28, 2);
b) (−40, 0);
9
c) −4, ;
4
d) R;
72
Funcţia de gradul al II-lea. Ecuaţia de gradul al II-lea
e) ∅;
9
f) −∞, .
4
28. Ecuaţia de gradul al doilea care are rădăcinile x1 = −2 şi x2 = 3 este:
a) 2x2 − 3x + 5 = 0;
b) x2 − 6x + 1 = 0;
c) x2 − x − 6 = 0;
d) 6x2 + x + 1 = 0;
e) x2 + 6x − 1 = 0;
f) x2 − 3x + 3 = 0.
f) R.
38. Funcţia de gradul al doilea al cărei grafic intersectează axa Ox ı̂n punctele
de abscisă 6, respectiv 2, iar Oy ı̂n punctul de ordonată 4, are ca expresie
analitică:
1 8
a) f (x) = x2 − x + 4;
3 3
75
Capitolul 5
1 8
b) f (x) = − x2 + x + 4;
3 3
1 2 8
c) f (x) = x + x + 4;
3 3
2
d) f (x) = x − 8x + 12;
e) f (x) = x2 + 8x + 12;
f) nicio variantă.
39. Funcţia de gradul al doilea al cărui grafic este tangent axei Ox ı̂n punctul
de abscisă 3 şi trece prin punctul M0 (2, 9) are ca expresie analitică:
a) f (x) = x2 − 6x + 9;
b) f (x) = 9x2 − 54x + 81;
c) f (x) = −9x2 + 54x + 81;
d) f (x) = −x2 + 6x + 9;
e) f (x) = 9x2 + 54x + 81;
f) nici o variantă.
40. Funcţia de gradul al doilea al cărui grafic conţine punctele M1 (0, 1) şi
M2 (2, 1) şi este tangent dreptei d : y = −1, are expresia analitică:
1
a) f (x) = x2 − 2x + ;
2
1
b) f (x) = x2 + 2x + ;
2
2
c) f (x) = 2x − 4x + 1;
d) f (x) = 2x2 + 4x + 1;
e) f (x) = 2x2 + 4x − 1;
f) nici o variantă.
1
c) − ;
14
1
d) − ;
28
2
e) ;
7
1
f) − .
7
42. Fie familia de funcţii (fm )m , fm : R → R, fm (x) = mx2 + 2 (m − 1) x+
+ (m − 1), m ∈ R∗ . Vârful Vm al parabolei asociate funcţiei fm , m ∈ R∗ ,
se află situat deasupra dreptei d : y = −1 dacă parametrul real nenul m
se află ı̂n mulţimea:
a) (−∞, 0);
b) (0, ∞);
1
c) ,∞ ;
2
1
d) −∞, ;
2
e) ∅;
1
f) (−∞, 0) ∪ ,∞ .
2
43. Fie familia de funcţii (fm )m , fm : R → R, fm (x) = mx2 − (8m − 1) x+
+ (7m − 1), m ∈ R∗ . Mulţimea punctelor fixe asociate familiei (fm )m
este:
a) {(1, 0) , (7, 6)};
b) {(1, 0) , (6, 7)};
c) {(7, 0) , (1, 6)};
d) {(1, 0)};
e) {(6, 7)};
f) nicio variantă.
2
44. Fie funcţia de gradul al doilea f : R→ R, f (x) = ax + bx + c, a 6= 0,
1
b, c, ∈ R. Ştiind că f (x) = f − x pentru orice x ∈ R, a, b, c sunt ı̂n
3
progresie geometrică şi a + b + c = −0, (7), valoarea lui S = a3 + b3 + c3
este:
77
Capitolul 5
703
a) ;
729
703
b) − ;
729
728
c) − ;
729
26
d) ;
729
730
e) − ;
729
f) nicio variantă.
b) (−∞, 1);
c) (−∞, 1];
d) (−1, ∞);
e) [−1, 1);
f) (−1, 0).
52. Valoarea parametrului real m pentru care functia f : R → [m, ∞], f (x) =
x2 − 3x + 2 este surjectivă, este egală cu:
1
a) − ;
4
1
b) ;
4
1
c) − ;
2
1
d) ;
2
3
e) ;
2
3
f) − .
2
53. Valoarea maximă a parametrului real m pentru care funcţia f : (−∞, m] →
R, f (x) = 3x2 − 4x + 1 este injectivă, este:
80
Funcţia de gradul al II-lea. Ecuaţia de gradul al II-lea
1
a) ;
3
2
b) ;
3
2
c) − ;
3
1
d) − ;
3
4
e) ;
3
4
f) − .
3
2x + 3m, x < 2
54. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Valorile parametru-
x2 + mx − 2, x ≥ 2
lui real m pentru care funcţia f este inversabilă, se află ı̂n mulţimea:
a) [−4, −2];
b) [−2, ∞);
c) (−4, ∞);
d) {−2};
e) {−4, −2};
f) ∅.
2x + 4
55. Câte elemente are mulţimea Im f ∩Z, unde f : R → R, f (x) = ,
x2 + 2x + 2
m ∈ R?
a) 2;
b) 4;
c) 1;
d) 0;
e) 3;
f) 8.
x2 + 2mx − 1, x ≤ 0
56. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Parametrul real
mx − 1, x > 0
nenul m pentru care funcţia dată este injectivă, se găseşte ı̂n mulţimea:
a) (−∞, 0);
81
Capitolul 5
b) (−∞, 1);
c) (0, 1);
d) (1, ∞);
e) {0, 1};
f) nicio variantă.
√
1
57. Valoarea minimă a funcţiei f : , ∞ → R, f (x) = 3x − 1 − 2 2x − 1
2
este:
1
a) − ;
2
1
b) − ;
6
1
c) ;
6
1
d) ;
2
1
e) − ;
3
1
f)
3
58. Funcţia de gradul al doilea ce verifică relaţia xf (x) + (1 − x) f (−x) =
x + 1, pentru orice x ∈ R are expresia analitică:
a) f (x) = −2x2 + x + 1;
b) f (x) = −2x2 + x − 1;
c) f (x) = 2x2 − x + 1;
d) f (x) = 2x2 − x − 1;
e) f (x) = −2x2 − x − 1;
f) nicio variantă.
e) 2S − P = 4;
f) nicio variantă.
83
Capitolul 5
b) a 6= 1, b = 0, c = −1;
c) a 6= 1, b = 0, c = 1;
d) a = 0, b = −1, c = 0;
e) a = 1, b = 0, c = −1;
f) nicio variantă.
86
CAPITOLUL 6
NUMERE COMPLEXE
1. Valorile reale ale lui x şi y pentru care are loc egalitatea (1 + 2i) x +
(3 − 5i) y = 1 − 3i sunt:
11 5
a) x = − , y = − ;
4 11
11 5
b) x = , y = ;
4 11
11 5
c) x = , y = − ;
4 11
4 5
d) x = − , y = ;
11 11
11 11
e) x = − , y = ;
4 5
11 11
f) x = − , y = − .
4 5
2. Valoarea lui (i − 1)12 este:
a) 128;
b) 64;
c) −64;
d) −128;
87
Capitolul 6
e) −64i;
f) 64i.
8 + 6i
3. Modulul numărului complex z = este:
3 + 4i
a) 2;
8
b) ;
3
3
c) ;
2
d) −2;
e) 4;
f) −4.
b) z = ± (3 + 2i);
c) z = ± (3 − 2i);
d) z = ± (2 − 3i);
e) z = ± (3 + 4i);
f) z = ± (4 + 2i).
e) C;
f) {−1 − i, 1 + i};
1−i
21. Dacă z1 = şi z2 = (2 + i)(1 − 3i) atunci z̄1 · z2 este:
1+i
a) 5 + 5i;
b) 5 − 5i;
c) −5 − 5i;
d) 5 + i;
e) 5 − i;
f) 1 − 5i.
2 − 3i
22. Fie z = ∈ C. Atunci Re(z) + Im(z) este:
3 + 2i
a) 0;
b) −1;
c) −i;
1
d) − ;
13
12
e) − i;
13
f) 1.
x−3 y+3
23. Fie x, y ∈ R astfel ı̂ncât + = 1 − 4i. Atunci
1+i 2−i
a) x = 1, y = −1;
b) x = 9, y = −8;
c) x = −1, y = 0;
d) x = 6, y = −6;
e) x = −9, y = 5;
f) x = y = 0.
1 1 1 1
24. Calculaţi i · i3 · i5 · i7 + i + i3 + i5 + i7 + 1 + + 3+ 5+ 7
i i i i
a) 1;
b) −1;
c) −3i;
d) 2;
e) 3i;
f) 3.
(1 − 2i)(2 + 3i)(1 − i)
25. Fie z = . Atunci |z| este:
(2 + i)(1 + 3i)(2 − 3i)
93
Capitolul 6
a) 1;
b) 0;
c) −1;
√
5
d) ;
5
√
2
e) ;
107
1
f) .
5
√
1−i 2
26. Valoarea lui a ∈ R care are proprietatea că ∈ R este:
a + (a + 2)i
a) 0;
√
b) 2;
√
c) 1 + 2;
√
d) 2 − 2;
√
e) 2(1 − 2);
√
f) 1 − 2.
1 + 3i
27. Valoarea lui a ∈ R care are proprietatea că ∈ R este:
2a + 5i
1
a) ;
2
b) 0;
c) 1;
5
d) ;
6
1
e) ;
3
3
f) .
5
z+2+i
28. Dacă z = x + iy cu x, y ∈ R şi ∈ R. Atunci (x + 1)2 + (y − 1)2
iz + 3
este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
94
Numere complexe
e) 4;
f) 5.
f) nicio variantă.
−6 + 5i
32. Relaţia = 2 − 4i are loc dacă:
x + iy
1
a) x + = 2y;
5
1
b) x − = 2y;
5
1
c) x + = y;
5
1
d) +x − = y;
5
e) x = 2y;
x
f) y = − 1.
2
33. Soluţiile ecuaţiei z + |z| + 2z̄ = 14 − 4i, unde z = a + ib ∈ C, se află ı̂n
mulţimea:
a) {15 ± 4i; 3 + 4i};
15
b) ± + 4i; 3 + 4i ;
2
15 + 4i
c) ± ; 3 + 4i ;
2
15 ± 4i
d) ; 3 + 4i ;
2
e) {−15 ± 4i};
f) nicio variantă.
8
e) ;
29
f) nicio variantă.
m+i
35. Valorile reale ale lui m pentru care z = este pur imaginar, se află
1 + 2i
ı̂n mulţimea:
a) {−2; 0};
1
b) −2; ;
2
c) ∅;
d) {−2};
1
e) −2, − ;
2
f) nicio variantă.
m+1
36. Valorile reale ale lui m pentru care z = este real sunt ı̂n:
m − 1 + mi
a) {−1, 0};
b) {−1};
c) {0};
d) {−1, 1};
e) ∅;
f) nicio variantă.
a) z ∈ R;
b) Im z;
1 a+1
c) Im z = + 2 ;
2 a +1
1
d) Im z = −2 − ;
z
e) z = −z̄;
a−1
f) Im z = 2 .
a +1
Im z, unde M = {z ∈ C |z 2 = z̄ } este egală cu:
P
39. Valoarea S =
z∈M
a) S = 0;
b) S = 1;
√
3
c) S = − ;
2
1
d) S = ;
2
1
e) S = − ;
2
f) S = −1.
f) nicio variantă.
5 a
42. Se consideră numărul z = + . Valoarea reală a lui a pentru
2+i 2−i
care z ∈ Z este:
a) 10;
b) 5;
c) −5;
d) −10;
e) 0;
f) nicio variantă.
43. Dacă z = a + ib şi |z| = 3, atunci valorile ı̂ntregi ale lui a şi b sunt:
a) a = 0, b = 3;
b) a = 0, b = ±3;
c) a = ±3, b = 0;
d) a = −3, b = 0;
e) a = 0 şi b = ±3 sau a = ±3 şi b = 0;
f) nicio variantă.
10
2
44. Dacă = a + ib, atunci:
1−i
a) a = 0, b = 32;
b) a = 32, b = 0;
c) a = −32, b = 0;
d) a = 0, b = −32;
e) nu există a şi b;
f) nicio variantă.
√ √
45. Se consideră a = 3 2 + 11i + 3 2 − 11i. Atunci valoarea lui a ∈ Z este:
a) 2;
b) i;
c) 4;
d) 8;
e) 6;
f) nicio variantă.
99
Capitolul 6
( √ )
2 1 3
46. Se consideră mulţimea M = z ∈ C z = + i şi z ∈ M astfel
2 2
ı̂ncât să satisfacă condiţiile: Re (z) > 0 şi Re (z) ∈
/ Q. Atunci, avem:
a) z n ∈ R pentru orice n ≥ 1;
b) z 600 ∈ Z;
c) z 300 ∈ M ;
d) z 1000 ∈ Q;
e) z 600 ∈ M ;
f) nicio variantă.
!n
X
47. Fie mulţimea M = {z ∈ C |iz 2 − 2 (i + 1) z + 3 (2 + i) = 0} şi Sn = z .
z∈M
Atunci, este adevărată afirmaţia:
a) |S1 | = 1;
b) |S2 | ∈ R \ Q;
c) |S1 | ∈ Z;
d) |S6 | ∈ Q;
e) |S4k | = |S8k |;
f) |S2 | = 0.
1
48. Fie M = z ∈ C = |z| = |1 − z| . Suma elementelor lui M este:
z
a) 1;
b) 2;
√
c) 3;
d) 2i;
√
e) 3i;
f) 0.
100
Numere complexe
e) M = ∅;
f) nicio variantă.
101
CAPITOLUL 7
√ √ √
1. Câte soluţii reale are ecuaţia x − 1 + x − 2 + x − 3 + 1 = 0 ?
a) cinci;
b) patru;
c) trei;
d) două;
e) una;
f) niciuna.
√ √
2. Soluţia reală a ecuaţiei 1 − 2x = 3 este:
a) −2;
b) −1;
c) 0;
d) 1;
e) 2;
f) 3.
103
Capitolul 7
√
3. Soluţiile ecuaţiei 2x + 7 = x − 2 sunt:
√
a) 3 + 2 3;
√ √
b) {3 − 2 3, 3 + 2 3};
c) 6;
d) 2;
√
e) 4 3;
√
f) −4 3.
√ √
4. Suma soluţiilor ecuaţiei x + 2 − 2 − x = 2 este:
a) 2;
b) 0;
c) 4;
d) −4;
e) −2;
√
f) 2 2.
√
5. Soluţia ecuaţiei 3 x3 + x + 1 = x este:
a) x = 2;
b) x = 1;
c) x = 0;
d) x = −1;
e) x = −2;
√
f) x = 3 2.
√
6. Suma soluţiilor ecuaţiei x + 2 x − 8 = 0 este:
a) 10;
b) 6;
c) 8;
d) 16;
e) 4;
f) 20.
√ √
7. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei 1 − x + x − 2 = 3 este:
a) 1;
b) 2;
104
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
c) 9;
d) 27;
e) 3;
f) nu are soluţii reale.
√ √
8. Soluţiile reale ale ecuaţiei x + 8 − x = 2 sunt:
a) x = 8;
b) x = 4;
c) x = 0;
d) x = −1;
e) x = 1;
f) x = ±1.
√
9. Soluţia reală a ecuaţiei x2 − 3 + x = 3 este:
a) x = 1;
b) x = 0;
√
c) x = 7;
√
d) x = 3;
e) x = 4;
f) x = 2.
√ √
10. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei x − 3 + x2 − 9 = 0 este:
a) 0;
b) 3;
c) −3;
d) 6;
e) −6;
f) nu are soluţii reale.
√
11. Soluţia reală a ecuaţiei 2−x = 4 4 este:
1
a) x = − ;
2
b) x = −2;
1
c) x = ;
2
1
d) x = ;
4
105
Capitolul 7
1
e) x = − ;
4
f) x = 0.
1
12. Soluţia reală a ecuaţiei 9x = √
3
este:
81
1
a) x = − ;
3
4
b) x = − ;
3
4
c) x = ;
3
−2
d) x = ;
3
2
e) x = ;
3
f) x = 0.
c) x = 0;
d) x = 1;
e) x = 2;
4
f) x = .
3
16. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei 4x − 9 · 2x + 8 = 0 este:
a) 0;
b) 3;
c) 9;
d) −3;
e) −9;
f) nu are soluţii reale.
d) x ∈ (−2, 1);
e) x ∈ {−2, 1};
f) x = 1.
2x−1
3
20. Soluţiile reale ale inecuaţiei > 9x · 25−x sunt:
5
1
a) x ∈ 0, ;
2
b) x ∈ (0, +∞);
c) x ∈ (−∞, −2);
1
d) x ∈ , +∞ ;
2
e) x ∈ R;
f) x ∈ ∅.
1
21. Valoarea expresiei log2 este:
32
1
a) ;
5
b) −5;
1
c) ;
4
d) −4;
1
e) ;
8
f) −8.
1
22. Valoarea expresiei log 1 este:
2 16
a) 2;
b) −2;
1
c) ;
4
d) 4;
1
e) ;
8
f) −8.
b) 1;
c) 26;
d) log3 26;
e) − log3 26;
f) −10 + log3 2.
a) x = 792;
b) x = 279;
c) x = 18;
d) x = 1;
e) x = 729;
f) x ∈ ∅.
110
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
x2 − 5x
31. Soluţiile inecuaţiei log 1 log7 < 0 sunt:
5 x+4
a) x ∈ (2, +∞);
b) x ∈ (0, +∞);
c) x ∈ (−2, 14);
S
d) x ∈ (−4, −2) (14, +∞);
e) x ∈ (−4, −2);
f) x ∈ (14, +∞).
32. Fie a = log3 48 şi b = log5 90. Numărul x = log20 60 ı̂n funcţie de a şi b
este:
ab + 3b
a) x = ;
2ab + a + 2b + 5
ab − 3b
b) x = ;
2ab − a − 2b + 5
ab + 2b
c) x = ;
3ab + a − 3b + 5
ab
d) x = ;
2ab − 5
ab + b
e) x = ;
ab + a − 2b + 5
2ab − a + 2b + 5
f) x = .
2ab − a − 2b + 9
33. Fie a = log3 48. Exprimaţi numărul x = log2 12 ı̂n funcţie de a.
5a + 2
a) x = ;
a+1
2a + 3
b) x = ;
a−1
3a + 2
c) x = ;
a−1
2a + 3
d) x = ;
a+1
2a + 2
e) x = ;
a+1
2a + 2
f) x = .
a−1
34. Valoarea numărului [log3 35] este:
a) 2;
111
Capitolul 7
b) 0;
c) 3;
d) −2;
e) 1;
f) 4.
112
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
e) {3, 4};
f) {−1, 1}.
39. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei log3 (x − 2)+log5 (x2 − 4) = log4 (−x2 + 3x − 2)
este:
a) 1;
b) 0;
c) 3;
d) 2;
e) 4;
f) 6.
√
40. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei x − 2 = x + 3 este:
a) 1;
b) 2;
c) 0;
d) 3;
e) 4;
f) 5.
41. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f (x) = log3 log 2 (x − 2) este
7
intervalul:
a) (−2, 2);
b) (−1, 2);
c) (2, 5);
d) (2, 3);
e) (−3, 4);
f) (2, ∞).
√ √
42. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x2 − 3x + 2 + x2 − 4x + 5 = −2
este:
a) [1, 2];
b) ∅;
c) R;
d) [−2, −1];
113
Capitolul 7
e) [−2, 2];
f) [−1, 1].
√ √
43. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x2 − 4 + x2 − 25 = 0 este:
a) {−5, −2, 2, 5};
b) [−5, 5];
c) ∅;
d) [−2, 5];
e) [−5, 2];
f) [−2, 2].
n
P 1
47. Fie n ≥ 2 un număr natural şi S = lg 1 + . Atunci S este:
k=2 k
n
a) lg ;
2
2
b) lg ;
n
n+1
c) lg ;
2
d) lg 2(n + 1);
e) 0;
f) lg 3.
√ √
x+7+ x+3
48. Produsul soluţiilor ecuaţiei √ √ = 3 este:
x+7− x+3
a) 0;
b) 1;
c) −5;
1
d) − ;
3
e) −3;
5
f) − .
3
49. Suma soluţiilor ecuaţiei log3 (x + 1) + log3 (x + 3) = 1 este:
a) 1;
b) −4;
c) −3;
d) 0;
e) −2;
f) 3.
116
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
p √
55. Câte soluţii reale are ecuaţia 4 − x4 − x2 = −1 + x?
a) 0;
b) 1;
c) exact trei soluţii;
d) exact patru soluţii;
e) o infinitate;
f) două soluţii reale.
√
3 − 2x
56. Inecuaţia ≤ 1 admite următoarea mulţime de soluţii:
x
a) (−∞; 0);
3
b) 1; ;
2
c) [1; ∞);
3
d) 0, ;
2
3
e) 1, ;
2
3
f) (−∞, 0) ∪ 1, .
2
p
3
√ p3
√
57. Valoarea numărului real a = 7 + 5 2 − 5 2 − 7 este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
1
d) ;
2
1
e) ;
3
f) −1.
√ √
58. Suma pătratelor soluţiilor reale ale ecuaţiei 4x + 1 + 9 − 4x = 4 este:
a) 4;
b) 1;
c) 0;
d) 2;
e) 8;
117
Capitolul 7
f) 6.
√ √ √
59. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei x − 1 + x − 2 + x − 3 = 0 este:
a) 1;
b) 2;
c) 0;
d) ∞;
e) 3;
f) nicio variantă.
p √ p √
60. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei x + 1 + 4 x − 3 + x + 1 − 4 x − 3 =
x − 6 este:
a) {4, 12};
b) {4};
c) {4, 8};
d) {1};
e) {12};
f) nicio variantă.
√ √
61. În Z, ecuaţia x + 1 + 4 1 − x = 2 admite un număr de soluţii egal cu:
a) 0;
b) 2;
c) 3;
d) 1;
e) o infinitate;
f) nicio variantă.
−1
√3 3
62. Se consideră numerele a = log3 6, b = 27, c = . Atunci:
2
a) c < a < b;
b) a < c < b;
c) a < b < c;
d) c = a < b;
e) c < b < a;
f) b < c < a.
118
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
d) log3 5;
e) log5 3;
3
f) log5 3.
4
67. Soluţiile reale ale ecuaţiei 7x+2 + 4 · 7x−1 = 347 sunt:
a) x = 1;
b) x ∈ {0, 1};
c) x = 2;
d) x ∈ {1, 2};
e) x ∈ ∅;
f) nicio variantă.
2 +5
68. Soluţiile reale ale ecuaţiei exponenţiale 4x+2 = 2x sunt:
a) x = −1;
b) x = 1;
c) x ∈ {−1, 1};
d) x = 2;
e) x ∈ ∅;
f) nicio variantă.
69. Numerele reale ce verifică ecuaţia exponenţială 3x+1 +5·3x−1 −7·3x +21 = 0
sunt elemente ale mulţimii:
a) x = 1;
b) x = −1;
c) x = 2;
d) x ∈ {0, 2};
e) x ∈ {1, 2};
f) x ∈ {−1, 1}.
√ x √ 2
70. Soluţiile ecuaţiei exponenţiale 3 + 2 2 = 1 + 2 verifică relaţia:
a) x ∈ ∅;
b) x = −1;
c) x = 2;
d) x = 1;
e) x ∈ {1, 2};
120
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
f) x ∈ {0, 2}.
a + 2b
c) ;
5
d) 5 (a + 2b);
(2a + b)
e) ;
5
f) 5 (2a + b).
log3 12 log3 4
75. Dacă a = log3 2, atunci E = − este:
log36 3 log108 3
a) 2;
b) 3;
c) 4;
1
d) ;
2
e) 0;
1
f) .
3
1 1 2
76. Fie E = + − . Valoarea lui E este:
logx 2 logx 4 logx 4 logx 8 3 (logx 2)2
a) 1;
b) 0;
c) 2;
d) x;
e) (log2 x)2 ;
1
f) .
(logx 2)2
77. Soluţiile reale ale ecuaţiei logaritmice log5 (3x + 1) = 1 + log5 (x − 1) se
află ı̂n mulţimea:
a) {2};
b) (0, 3];
c) (1, 3];
d) {3};
e) {0, 3};
f) nicio variantă.
78. Soluţiile reale ale ecuaţiei log2 (x2 − x − 2) = log2 (2x − 4) + 1 verifică
relaţia:
122
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
3
a) a + = 4;
a
1
b) a + = 4;
a
1
c) 3a + = 4;
a
1
d) a + = 12;
a
3 1
e) a + = ;
a 4
a 1
f) + = 4.
3 a
79. Soluţiile reale ale ecuaţiei log3 x + logx 3 = 2 verifică relaţia:
1
a) a + = 2;
a
3
b) a + = 2;
a
a 1
c) + = 2;
3 a
3 1
d) a + = ;
a 4
a 1 1
e) + = ;
3 a 4
3
f) a + = 4.
a
√ 3
80. Valorile reale ale lui x pentru care lg x, , lg x sunt ı̂n progresie arit-
2
metică sunt:
a) 10;
1
b) ;
10
c) 102 ;
1
d) 2 ;
10
e) 3 · 102 ;
3
f) 2 .
10
123
Capitolul 7
81. Soluţiile reale ale ecuaţiei log2 (9x + 7) = log2 (3x + 1) + 2, sunt:
a) x = 1;
b) x = 2;
c) x ∈ {0, 1};
1
d) ;
2
e) −2;
3
f) .
2
124
CAPITOLUL 8
METODE DE NUMĂRARE
b) două;
c) trei;
d) patru;
e) cinci;
f) niciuna.
2
x +10
4. Pentru câte valori ale lui x există numărul C7x ?
a) una;
b) două;
c) trei;
d) patru;
e) cinci;
f) niciuna.
72
1
5. Termenul care nu ı̂l conţine pe x din dezvoltarea x + √ este:
3
x
a) T55 ;
b) T56 ;
c) T57 ;
d) T58 ;
e) T59 ;
f) T60 .
25
√
1
6. Câţi termeni raţionali are dezvoltarea 2+ √ 3
?
2
a) niciunul;
b) doi;
c) trei;
d) patru;
e) cinci;
f) şase.
2x −2x 9
7. Soluţiile ecuaţiei C4x = C12 sunt:
a) x = 2;
b) x = 3;
c) x = 4;
126
Metode de numărare
d) x = 5;
e) x = 6;
f) x ∈ [2, 6].
127
Capitolul 8
2 2017
12. Numărul C2019 −C2019 este egal cu:
a) 1;
b) 0;
c) 2;
d) −2;
e) 3;
f) −3.
2
x −x+4
13. Suma soluţiilor ecuaţiei Cx+5 = 7 este:
a) 3;
b) 0;
c) 2;
d) 5;
e) −4;
f) 4.
2 −x+4
14. Produsul soluţiilor ecuaţiei Axx+5 = 360 este:
a) 4;
b) 0;
c) 2;
d) 1;
e) −2;
f) −4.
1234
2 3
15. Cel mai mare termen al dezvoltării + este:
5 5
a) T541 =T542 ;
b) T471 =T472 ;
c) T245 =T246 ;
d) T347 = T348 ;
e) T741 = T742 ;
f) T123 = T124 .
11
1 3
16. Cel mai mare termen al dezvoltării + este:
4 4
a) T11 ;
128
Metode de numărare
b) T8 ;
c) T7 ;
d) T6 ;
e) T6 = T7 ;
f) T9 = T10 .
√ √ 2018
17. Se consideră binomul 2+ 3 3 . Numărul termenilor iraţionali din
dezvoltarea binomului este egal cu:
a) 1682;
b) 0;
c) 2;
d) 1;
e) 18;
f) 1480.
√ √ 2020
18. Se consideră binomul 5 5+ 3 3 . Numărul termenilor raţionali din
dezvoltarea binomului este egal cu:
a) 200;
b) 135;
c) 0;
d) 40;
e) 24;
f) 50.
√ √ 200
19. Se consideră binomul 3 x+ 5 y . Termenul care nu depinde de x este:
a) 2y;
b) 20y 20 ;
c) y 40 ;
d) 1;
e) 2y 20 ;
f) 40y 20 .
n
20. Fie n ∈ N∗ . Valoarea sumei Sn = k 2 Cnk este:
P
k=1
a) n (n + 1) · 2n−2 ;
b) n2 (n − 1) · 2n ;
129
Capitolul 8
c) n2 (n − 1) · 2n+2 ;
d) n (n2 − 1) · 22n ;
e) n (n2 + 2) · 2n+4 ;
f) n2 (n2 + 1) · 2n .
P4
21. Dacă x = P4 + P3 + 2019, y = P4 · P3 şi z = − 2019, atunci x + y + z
P3
este:
a) 178;
b) 200;
c) 0;
d) 187;
e) 138;
f) 234.
(n + 3)! · n!
22. Forma cea mai simplă a expresiei este:
(n − 1)! · (n + 4)!
n+3
a) ;
n+4
n
b) ;
n+4
n+1
c) ;
n−1
1
d) ;
n+4
n+1
e) ;
n+4
n+3
f) .
n−1
(n + 1)!
23. Mulţimea soluţiilor naturale ale inecuaţiei < 42 este:
(n − 1)!
a) {3, 4, 5, 6};
b) {1, 2, 3, 4, 5};
c) {0, 1, 2};
d) {−1, 0, 1, 2, 3, 4, 5};
e) ∅;
f) N.
130
Metode de numărare
An+2
46
24. Valoarea lui n ∈ N astfel ı̂ncât = 2070 este:
An+1
44
a) 1;
b) 10;
c) 44;
d) 43;
e) 40;
f) 207.
131
Capitolul 8
b) 5005x12 ;
c) 1001x15 ;
d) 505x15 ;
e) 5005x18 ;
f) 5005x15 .
12
√
4 1
29. Termenul care-l conţine pe x ı̂n dezvoltarea 3
x− √ este:
x
a) T0 ;
b) T3 ;
c) T1 ;
d) nu există;
e) T2 ;
f) T10 .
n
1 √
30. Valoarea lui n ∈ N pentru care, ı̂n dezvoltarea + x , raportul din-
x
tre coeficientul binomial al termenului al cincilea şi coeficientul binomial
5
al termenului al treilea este este:
2
a) 12;
b) 10;
c) 15;
d) 16;
e) 11;
f) 8.
5 (n − 3) n (n + 1)
31. Ecuaţia Cn+1 = admite ca soluţii:
6
a) n = 6;
b) n ∈ {0, 3, 6};
c) n ∈ {0, 3};
d) n ∈ {0, 6};
e) n ∈ {3, 6};
f) nicio variantă.
132
Metode de numărare
b) x = 5;
c) x = 2;
d) x = 6;
e) x = 8;
f) nicio variantă.
.
33. Cn3 ..Cn2 dacă n este un număr natural nenul astfel ı̂ncât:
a) n = 8;
b) n = 5;
c) n = 2;
d) n ≥ 3;
e) n = 3k + 2;
f) nicio variantă.
Cn1 + 2Cn2 + 3Cn3 + · · · + nCnn
34. Se consideră expresia E = . După simplifi-
2n−1
care, se obţine:
a) 2n;
b) 2;
c) n;
d) 2n ;
e) n − 1;
n
f) .
2
n o
x2 +10
35. Să se precizeze numărul elementelor mulţimii M = x ∈ R (∃) C7x :
a) 5;
b) 0;
c) 2;
d) 4;
e) 3;
f) 6.
x x+3
36. Numerele Cx+1 , A24 , Cx+5 sunt ı̂n progresie aritmetică (ı̂n această ordine)
dacă x se află ı̂n mulţimea:
a) {−13, 2};
133
Capitolul 8
b) [1, 2];
c) [2, ∞);
d) {2};
e) (−∞, 2];
f) nicio variantă.
2
x +2x−4 6
37. Suma pătratelor soluţiilor ecuaţiei C3x+4 = C10 este:
a) 6;
b) 4;
c) 8;
d) 10;
e) 12;
f) nicio variantă.
134
Metode de numărare
b) x = 1, y = 3;
c) x = y = 1;
d) x = y = 3;
e) x = 0, y = 3;
f) nicio variantă.
√ √3
n
41. În dezvoltarea 3 2 + 3−1 , raportul dintre al şaptelea termen şi al
şaptelea termen de la sfârşitul dezvoltării este 0, 1 (6). Atunci, valoarea
naturală a lui n este:
a) 9;
b) 8;
c) 10;
d) 7;
e) 11;
f) nicio variantă.
√ √
3
n
42. Care este cel de-al treilea termen din dezvoltarea x + x−1 , dacă
22n − 2n = 240?
√
a) 6 x;
√
b) 3 x;
√
c) 12 3 x;
√
d) 6 3 x;
√3
e) 6 x−1 ;
√3
f) 12 x−1 .
!17
x y
r r
43. În dezvoltarea binomială √3 y
+ √ , rangul termenului ı̂n care
x
exponenţii lui x şi y sunt egali, este:
a) 6;
b) 7;
c) 8;
d) 9;
e) 11;
f) 12.
135
Capitolul 8
√ √ !n
16
2x 32
44. Se ştie că ı̂n dezvoltarea √ + √
16
, n ≥ 1 ,T6 − T4 = 56 şi
8 2x
1 1
Cn0 , Cn1 , Cn2 sunt ı̂n progresie aritmetică. În acest caz, valoarea reală a
2 4
parametrului x este:
a) 1;
b) 2;
1
c) ;
2
d) −1;
e) 0;
f) nicio variantă.
20
√
1
45. Numărul termenilor iraţionali existenţi ı̂n dezvoltarea 2+ √ 3
este:
2
a) 15;
b) 17;
c) 16;
d) 21;
e) 0;
f) nicio variantă.
√ √ n
9
46. Dacă pentru dezvoltarea x−1 + 4 x suma coeficienţilor binomiali
2
este 128, termenul ce conţine x 3 are coeficientul:
a) 38;
b) 35;
c) C92 ;
d) C71 ;
e) 37;
f) 1.
n
√
1
47. Suma coeficienţilor binomiali de rang impar ai dezvoltării 3
x+ √
3
x2
este 256. Rangul termenului ce conţine x−1 este:
a) 1;
b) 8;
c) 2;
136
Metode de numărare
d) 4;
e) 5;
f) 3.
48.
Dacă suma coeficienţilor binomiali ai ultimilor trei termeni din dezvoltarea
√ √ n
x
2 + 2 1−x este 22 şi T3 + T5 = 135, atunci valoarea reală x se află
ı̂n mulţimea:
a) {1, 2};
b) {2};
c) {−1, 2};
d) {−2, −1};
e) {1};
f) {−1, 1}.
2018
49. Suma coeficienţilor din dezvoltarea (10x8 − x3 − 8x) este:
a) 0;
b) 2;
c) −1;
d) 2018;
e) 1;
f) nicio variantă.
√ √ n
50. Valoarea lui n ∈ N∗ pentru care dezvoltarea 2 + 4 3 are exact 8
termeni raţionali se află ı̂n mulţimea:
a) {28, 29, 30, 31};
b) {32};
c) {32, 34};
d) {36};
e) ∅;
f) {26, 27}.
137
CAPITOLUL 9
MATRICE
!
1 + 5m 10m
1. Valoarea parametrului real m pentru care matricea A =
−2m 1 − 4m
să nu fie inversabilă este:
a) m ∈ R \ {1};
b) m ∈ R \ {−1};
c) m = 1;
d) m = −1;
e) m = −2;
f) m ∈ R \ {2}.
3 1 1
2. Dacă A = 0 2 2 , atunci A2 − 3At este:
0 0 1
0 5 6
a) A = 3 −2 6 ;
−3 −6 −2
139
Capitolul 9
0 5 6
b) A = −3 −2 6 ;
3 −6 −2
0 5 6
c) A = −3 −3 6 ;
−3 −6 −2
0 5 6
d) A = −3 −2 6 ;
−3 −6 2
0 5 6
e) A = −3 −2 6 ;
−3 −6 −2
0 5 6
f) A = −3 −2 6 .
−3 6 −2
1 0 1
3. Dacă A = 0 1 0 , atunci valorile parametrilor reali a şi b pentru
1 0 1
care A = a · A2 + b · A sunt:
3
a) a = 3, b = −2;
b) a = 3, b = 2;
c) a = −3, b = −2;
d) a = −3, b = 2;
e) a = 3, b = −1;
f) a = 2, b = −2.
!
1 2
4. Dacă A = , atunci valoarea parametrului real a pentru care
2 4
A2 = a · A este:
a) a = −3;
b) a = −2;
c) a = 2;
140
Matrice
d) a = 3;
e) a = 4;
f) a = 5.
!
1 2
5. Dacă A = , atunci suma A + A2 + A3 + . . . + A2019 este:
2 4
52018
a) · A;
4
52018 − 1
b) · A;
4
52019 − 1
c) · A;
4
52017
d) · A;
4
52018 − 1
e) · A;
2
52017
f) · A;
2
2 x 3
6. Valorile parametrului real m, pentru care matricea A = x −1 x
1 2 m
este inversabilă pentru orice x ∈ R, sunt:
a) m ∈ (2, +∞);
1
b) m ∈ −∞, ;
2
1
c) m ∈ ,2 ;
2
1 S
d) m ∈ −∞, (2, +∞);
2
1
e) m ∈ ,2 ;
2
1 S
f) m ∈ −∞, − (2, +∞).
2
!
1 −3
7. Dacă A = , atunci A2 − 4A este:
−1 3
141
Capitolul 9
!
0 2
a) ;
0 −2
!
2 −4
b) ;
−2 4
!
3 −5
c) ;
−3 5
!
4 −6
d) ;
−4 6
!
0 0
e) ;
0 0
!
0 1
f) .
1 0
!
1 −3
8. Dacă A = , atunci valorile reale ale lui a, pentru care ma-
−1 3
tricea X (a) = I2 + aA este inversabilă, sunt:
a) a ∈ R \ {−1};
1
b) a ∈ R \ − ;
2
1
c) a ∈ R \ − ;
3
1
d) a ∈ R \ − ;
4
1
e) a ∈ R \ − ;
5
f) a ∈ R \ {−2}.
!
1 + 4x −3x
9. Dacă A (x) = , atunci A (1) · A (−1) este:
8x 1 − 6x
!
9 6
a) ;
16 −11
!
9 −6
b) ;
16 11
142
Matrice
!
9 −6
c) ;
16 −11
!
9 −6
d) ;
−16 −11
!
−9 −6
e) ;
16 11
!
9 6
f) .
−16 −11
!
1 x
10. Dacă A (x) = , atunci soluţia ecuaţiei A (3x ) · A (3x+1 ) =
0 1
A (324) este:
a) x = 1;
b) x = 2;
c) x = 3;
d) x = 4;
e) x = 5;
f) x = 6.
!
3 6
11. Fie matricea A = . Matricea A2019 este:
2 4
!
72018 2 · 72018
a) ;
2 · 72018 72018
!
2 · 72018 3 · 72018
b) ;
3 · 72018 2 · 72018
!
5 · 72018 2 · 72018
c) ;
2 · 72018 5 · 72018
!
3 · 72018 6 · 72018
d) ;
2 · 72018 4 · 72018
!
4 · 72018 6 · 72018
e) ;
72018 4 · 72018
143
Capitolul 9
!
4 · 72018 72018
f) .
72018 4 · 72018
!
3 2
12. Fie matricea A = . Matricea A2019 este:
9 6
!
3 · 72018 6 · 72018
a) ;
2 · 72018 4 · 72018
!
3 · 92018 2 · 92018
b) ;
9 · 92018 6 · 92018
!
92018 2 · 92018
c) ;
2 · 92018 92018
!
4 · 72018 72018
d) ;
72018 4 · 72018
!
2018 2018
3·9 2·9
e) 2018
;
2·9 3 · 92018
!
4 · 72018 72018
f) .
72018 4 · 72018
!
3 2
13. Fie matricea A = . Matricea A2019 este:
2 −3
!
3 · 72019 6 · 72019
a) ;
2 · 72019 4 · 72019
!
3 · 92018 2 · 92018
b) ;
9 · 92018 6 · 92018
!
1009 1009
3 · 13 2 · 13
c) 1009
;
2 · 13 −3 · 131009
!
4 · 72018 72018
d) ;
72018 4 · 72018
!
3 · 72018 72018
e) ;
72018 3 · 72018
144
Matrice
!
4 · 72019 72019
f) .
72019 4 · 72019
!
4 4
14. Fie matricea A = . Matricea A2018 este:
5 −4
!
3 · 72018 6 · 72018
a) ;
2 · 72018 4 · 72018
!
3 · 92018 2 · 92018
b) ;
9 · 92018 6 · 92018
!
3 · 131009 2 · 131009
c) ;
2 · 131009 −3 · 131009
!
361009 0
d) ;
0 361009
!
4 · 72018 72018
e) ;
72018 4 · 72018
!
4 · 72019 72019
f) .
72019 4 · 72019
1 2 3
15. Fie A = 3 1 2 . Suma valorilor coeficienţilor p, q, r ∈ R cu propri-
2 3 1
etatea că A + pA2 + qA + rI3 = O3 este:
3
a) 20;
b) −20;
c) 12;
d) 32;
e) −36;
f) 24.
3 2 1
16. Fie A = 1 3 2 . Produsul valorilor coeficienţilor p, q, r ∈ R cu
2 1 3
proprietatea că A3 + pA2 + qA + rI3 = O3 este:
145
Capitolul 9
a) 24;
b) 0;
c) 28;
d) 4124;
e) −36;
f) 3402.
! !
3 1 −2 0
17. Fie n ∈ N∗ şi matricele A = şi B = . Matricea
5 4 −4 −3
C =(A + B)n este:
!
2n 2n−1
a) ;
2n−1 2n
!
2n−1 2n
b) ;
2n 2n−1
!
3n−1 3n−1
c) ;
3n−1 3n−1
!
4n−1 2n−1
d) ;
2n−1 4n−1
!
2n 3n−1
e) ;
3n−1 2n
!
2n−1 2n−1
f) .
2n−1 2n−1
!
k 2k−1 k2
18. Fie n, k ∈ N∗ şi matricele Ak = 1
. Matricea
k(k+1)
1 k (k + 1)
B =A1 +A2 + · · · +An este:
n (n − 1) n n (n − 1) (2n + 1)
2 + 1
2 6
a) ;
n n (n − 1) (n + 2)
n+1
n+1 3
n (n + 1) n n (n + 1) (2n + 1)
2 +1
2 6
b) ;
n n (n + 1) (n + 2)
n−1
n+1 3
146
Matrice
n (n + 1) n n (n + 1) (2n + 1)
2 −1
2 6
c)
;
n n (n + 1) (n + 2)
n
n+1 3
n (n − 1) n n (n + 1) (2n − 1)
2 +1
3 12
d)
;
n n (n + 1) (n + 2)
n
n+2 5
n (n − 1) n+1 n (n − 1) (2n + 1)
2 +1
2 6
e) ;
n n (n − 1) (n + 2)
n
n+1 3
n (n + 1) n n (n − 1) (2n + 1)
2 +1
2 6
f) .
n n (n − 1) (n + 2)
n
n+1 3
!
4 6
19. Fie matricele B = şi C = 6 11 . Matricea A cu propri-
2 5
etatea că A · B = C este:
a) 1 3 4 ;
!
2 1 1
b) ;
3 1 2
c) 1 1 ;
!
2 3
d) ;
5 7
!
−2 −3
e) ;
1 1
!
1 2
f) .
2 1
√ !
1 − 3
20. Fie A = √ . Matricea A2019 este:
3 1
147
Capitolul 9
!
−22019 0
a) ;
0 −22019
!
22019 0
b) ;
0 −22019
!
−22019 0
c) ;
0 22019
!
−22019 22019
d) ;
0 −22019
!
−22019 0
e) ;
22019 −22019
!
−22019 22019
f) .
22019 −22019
!
−1 2
21. Dacă A = , atunci A2 − 3A − I2 este:
1 0
!
−1 −8
a) ;
−4 1
!
5 4
b) ;
−4 1
!
5 −8
c) ;
−4 −1
!
5 −8
d) ;
−4 1
!
5 0
e) ;
0 1
!
1 −2
f) .
−3 4
!
3 2
22. Dacă A = , atunci −2A2 + 4A − 3I2 este:
0 1
148
Matrice
!
−9 −8
a) ;
0 −1
!
−9 8
b) ;
0 −1
!
−9 −8
c) ;
0 1
!
0 8
d) ;
1 −1
!
9 8
e) ;
0 1
!
1 2
f) .
0 3
2 −1 −1 0 −1 1
23. Dacă A = −1 0 −1, B = −1 0 2 şi C = 3A − 2B, atunci
0 −1 2 0 −1 1
matricea 2AC − 3B este:
26 1 11
a) −3 4 −4;
2 −1 27
23 1 −17
b) −9 4 −4 ;
1 −1 31
26 1 −17
c) −9 4 −4 ;
2 −1 27
26 1 17
d) −9 4 4 ;
2 −1 27
149
Capitolul 9
6 1 −7
e) −9 0 −4;
2 −1 7
1 1 8
f) 0 4 0.
2 −1 0
0 −1 −1 1 −1 1
24. Dacă A = 1 0 −1, B = 0 0 1 şi C = 2A − 3B, atunci
3 −1 0 0 −1 1
matricea 3BC + CA este:
−11 0 −7
a) 3 6 11 ;
4 0 −1
3 1 −17
b) −9 4 −4 ;
1 −1 3
−11 14 −7
c) 3 6 −11;
4 0 −1
−11 0 −7
d) 3 6 −1;
4 0 −1
6 1 −7
e) −9 0 −4;
2 −1 7
1 4 −7
f) 3 6 −1.
4 0 −1
0 −1 −1
25. Dacă A = 1 0 −1, atunci T r (A2 ) este:
3 −1 0
150
Matrice
a) 12;
b) 8;
c) 1;
d) −6;
e) 2;
f) 0.
1 1 1
26. Dacă A = 1 1 1, atunci T r (A2019 ) este:
1 1 1
2017
a) 3 ;
b) 32018 ;
c) 32019 ;
d) 32020 ;
e) 0;
f) 32021 .
1 −1 2
27. Inversa matricei A = 0 1 3 este:
−1 0 1
1 1 −5
1
a) · −3 3 −3;
8
1 1 1
1 1 −5
1
b) · −3 3 −3;
6
1 1 1
1 −3 1
1
c) · 1 3 −1;
6
−5 −3 1
1 0 −1
1
d) · −6 3 −2;
6
1 1 1
151
Capitolul 9
1 −3 1
1
e) · 1 3 −1;
8
−5 −3 1
1 0 −1
1
f) · −6 3 −2.
8
1 1 1
1 1 1
28. Inversa matricei A = 1 2 3 este:
1 −1 0
3 −1 1
1
a) · 3 −1 −2;
3
−3 2 1
3 −1 1
b) 3 −1 −2;
−3 2 1
3 3 −3
1
c) · 1 −1 2 ;
3
1 −2 1
3 3 −3
d) 1 −1 2 ;
1 −2 1
3 −3 0
1
e) · 0 −1 2;
3
1 4 1
3 −3 0
f) 0 −1 2.
1 4 1
1 −1 1 2
29. Valorile parametrilor a şi b astfel ı̂ncât matricea 0 2 a 3 să aibă
3 −1 3 b
rangul 2 sunt:
152
Matrice
a) a = −1, b = 7;
b) a = 12, b = 9;
c) a = 0, b = 9;
d) a = 0, b = 7;
e) a = −1, b = 9;
f) a = 12, b = 7.
1 −2 0 3
30. Valorile parametrilor a şi b astfel ı̂ncât matricea 1 0 2 b să
−1 a 2 1
aibă rangul 2 sunt:
a) a = 4, b = 7;
b) a = 2, b = −7;
c) a = −4, b = −7;
d) a = 5, b = 0;
14
e) a = 8, b = ;
3
f) a = 4, b = 1.
4 2 4 4x −6 2
31. Se dau matricele A = 3 −2x 1 şi B = 0 −x2 −10 .
5 6 y2 + 6 4 0 2y
Dacă a33 + b33 = a21 − b12 , atunci y este egal cu:
a) y = 1;
b) y = −3;
c) y ∈ {−3, 1};
d) y ∈ R \ {1};
e) y ∈ R\ {−3};
f) nicio variantă nu este adevărată.
!
a 1
32. Se consideră matricea A = astfel ı̂ncât (A − I2 )2 = I2 . Atunci
b 0
3 3
S = a + b este:
a) 8;
b) 1;
c) 0;
153
Capitolul 9
d) −1;
e) −8;
f) nicio variantă nu este adevărată.
1 0 0 1 0 0 1 0 0
33. Dacă a 1 0 · 2 x 0 = 4 1 0 , atunci S =
2
2a + 2a 4a b 12 8 1 y z 1
x + y + z este egal cu:
a) 54;
b) 57;
c) 56;
d) 55;
e) 58;
f) nicio variantă.
!
x y
34. Numărul matricelor X ∈ M2 (R), X = ce verifică relaţia
−y x
1
X 2 + X = I2 , este egal cu:
4
a) 2;
b) 0;
c) 4;
d) 6;
e) o infinitate;
f) nicio variantă.
! ! !
0 −1 0 1 1 2
35. Fie ecuaţia matriceală X+X = . Atunci,
0 1 1 −1 1 2
urma matricei X, T r(X), este egală cu:
a) 0;
b) −3;
c) 4;
d) 2;
e) 3;
f) nicio variantă.
154
Matrice
! !
1 2 5 7
36. Soluţia ecuatiei matriceale X= are suma pătratelor
2 5 12 17
elementelor sale egal cu:
a) 15;
b) 12;
c) 16;
d) 14;
e) 10;
f) nicio variantă.
√
√ 1 log 1 52 3 5
log√3 27 3 log4
37. Se consideră matricea A = 16 .
C90 125
C32 C53
Pătratul elementului minim al matricei A este:
a) 1;
b) 4;
c) 2;
d) 6;
e) 3;
f) nicio variantă.
" ! !
2018
P 1 0 2 0
38. Se consideră matricea A ∈ M2 (R), A = k ···
k=1 0 1 0 2
!#
k 0
··· . Atunci urma matricei A este:
0 k
a) 2 (2019! − 1);
b) 22020 − 2;
2018
P
c) 2 k! ;
k=1
d) 2;
e) 2018!;
f) nicio variantă.
!
1 2
39. Se consideră matricele X ∈ M2 (N) ce comută cu matricea A = .
3 4
Atunci x12 se divide cu:
155
Capitolul 9
a) 4;
b) 6;
c) 2;
d) 3;
e) 12;
f) nicio variantă.
40. În M3 (N), considerăm ecuaţia matriceală 1 2 3 X = 3 1 2 .
Numărul soluţiilor acestei ecuaţii este:
a) 1;
b) 6;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) nicio variantă.
!
2a −a
41. Fie matricea A = , a ∈ R, ce verifică relaţia A3 −3A2 = −2A.
2a −a
Numărul valorilor nenule ale parametrului a pentru care se realizează
această relaţie este:
a) 1;
b) 0;
c) 2;
d) 3;
e) o infinitate;
f) nicio variantă.
!
a b
42. Fie A = ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât ad = bc şi a = 1 − d. Atunci
c d
numărul puterilor distincte ale matricei An , n ∈ N, este:
a) 4;
b) 6;
c) 3;
d) 1;
e) 2;
156
Matrice
f) nicio variantă.
1 0 1
43. Dacă A = 0 0 0 , atunci valoarea naturală nenulă a lui n pentru
1 0 1
24 0 24
care An + An−1 = 0 0 0 este:
24 0 24
a) 5;
b) 2;
c) 6;
d) 8;
e) 3;
f) nicio variantă.
1 0 1
44. Dacă A = 0 1 0 , atunci suma elementelor matricei A2000 este:
1 0 1
a) 22000 − 1;
b) 22001 + 1;
c) 22001 − 1;
d) 22000 + 1;
e) 22001 + 3;
f) nicio variantă.
√ !
3 1
45. Dacă A = √ , atunci valoarea naturală nenulă n pentru care
−1 3
se realizează egalitatea An = 2n I2 este:
a) 10;
b) 12;
c) 24;
d) 2;
e) 12k, k ∈ N∗ ;
f) nicio variantă.
157
Capitolul 9
1 1 1
46. Fie ε rădăcină a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0 şi matricea A = 1 ε ε2 .
1 ε2 ε
Atunci suma elementelor situate pe diagonala principală ı̂n matricea A1000 ,
Tr (A1000 ), este:
a) 3500 ;
b) 3501 ;
c) 3502 ;
d) 3499 + 1;
e) 3501 + 1;
f) nicio variantă.
1 0 1
47. Dacă A = 0 0 0 , atunci elementul aflat pe linia 1 şi coloana 3 ı̂n
1 0 0
2000
matricea A este:
a) 21999 ;
b) 21000 ;
c) 22000 ;
d) 1;
e) 21999 + 1;
f) nicio variantă.
0 1 1
48. Fie matricea A = 1 0 1 şi relaţia An = an A + bn I3 , n ≥ 1. Atunci
1 1 0
a2000 este:
22000 + 1
a) ;
3
22000 − 1
b) ;
3
21000 + 1
c) ;
3
158
Matrice
21000 − 1
d) ;
3
22000
e) ;
3
f) nicio variantă.
a 1 0
49. Se consideră matricea A (a) = 0 a 1 , a ∈ R. Elementul situat pe
0 0 a
2018
linia 2 şi coloana 2 ı̂n A este:
a) 1;
b) a2018 ;
c) 2018a2018 ;
d) 2019a2018 ;
e) a2019 ;
f) nicio variantă.
3 1
50. Fie ecuaţiile matriceale 1 2 3 X 2 = (1) şi 3 2 1 X 2 =
1 3
a 0 0
(1) şi X = 0 a 0 o soluţie comună a acestora. Atunci valoarea
0 0 a
parametrului real a este:
3
a) ;
10
2
b) ;
10
1
c) ;
10
d) 10;
10
e) ;
3
f) nicio variantă.
159
CAPITOLUL 10
DETERMINANŢI
1
2−x 2
1. Soluţiile reale ale ecuaţiei 4 − x 1 4 = 0 sunt:
2 4 1−x
√
a) x ∈ 3, 3, 7 ;
√
b) x ∈ −7, 3, 7 ;
√ √
c) x ∈ − 3, 3, 7 ;
d) x ∈ {−3, 3, 7};
e) x ∈ {−1, 3, 7};
f) x ∈ {1, 3, 7}.
2 −1 1
2. Dacă A = 3 1 m2 , m ∈ R, atunci valoarea parametrului m
1 −2 −1
pentru care det A este minim este:
a) m = 0;
b) m = 1;
c) m = 2;
d) m ∈ {−2, 2};
161
Capitolul 10
e) m = −2;
f) m = 4.
!
1 1
3. Dacă A = , atunci soluţiile ecuaţiei det (A − xI2 ) = 0 sunt:
1 −1
a) x ∈ {−2, 2};
√ √
b) x ∈ − 2, 2 ;
c) x ∈ {−1, 1};
√
d) x = 2;
√
e) x = − 2;
f) x ∈ ∅.
x −1 1
4. Valorile reale ale lui x, pentru care matricea A = 1 x −1 nu
−1 1 x
este inversabilă, sunt:
a) x ∈ {0, 3};
b) x ∈ {−3, 0};
√ √
c) x ∈ − 2, 0, 2 ;
√ √
d) x ∈ − 3, 0, 3 ;
e) x ∈ {0};
f) x ∈ ∅.
1 2 3
5. Dacă A = 1 1 −4 , atunci det (A − 2I3 ) este:
2 3 1
a) −12;
b) 14;
c) −16;
d) 16;
e) −18;
f) 18.
4−x 1 4
6. Soluţiile reale ale ecuaţiei 1 2−x 2 = 0 sunt:
3 5 2−x
162
Determinanţi
√
a) x ∈ 3, 8 ;
√ √
b) x ∈ −8, − 3, 3 ;
√ √
c) x ∈ − 3, 3, 8 ;
√
d) x ∈ − 2, 2, 8 ;
e) x ∈ {−3, 3, 8};
f) x ∈ {−2, 2, 8}.
a 1 0
7. Valorile reale ale lui a pentru care matricea A = 2 1 − a 1
−1 1 −1
este inversabilă, sunt:
a) a = 1;
b) a ∈ R \ {1};
c) a = 0;
d) a ∈ {1, 2};
e) a ∈ R;
f) a ∈ ∅.
3 −x 1
8. Valorile parametrului ı̂ntreg m pentru care matricea A = m 1 2
x −1 x
este inversabilă pentru orice x ∈ R, sunt:
a) m = 3;
b) m = 2;
c) m ∈ {2, 3};
d) m ∈ {3, 4, 5};
e) m = 4;
f) nu există m ı̂ntreg.
1 x x
9. Soluţiile reale ale ecuaţiei x 1 x = 0 sunt:
x x 1
a) x = 0;
b) x = 1;
c) x ∈ {0, 1};
163
Capitolul 10
d) x = 2;
−1;
e) x =
1
f) x ∈ − , 1 .
2
x 1 1
2
10. Soluţiile reale ale ecuaţiei 0 x 1 = 0 sunt:
x 1 x
a) x = 0;
b) x = 1;
c) x ∈ {0, 1};
d) x = 2;
e) x = −1;
f) x ∈ {−1, 1}.
2 3 4
11. Fie matricea A = 4 2 3 şi n ∈ N∗ . Valoarea det (An ) este:
3 4 2
a) 27n ;
b) 0;
c) 1;
d) 2n ;
e) 7n ;
f) 3n .
5 3 4
12. Fie matricea A = 4 5 3 şi n ∈ N∗ . Valoarea det (An ) este:
3 4 5
a) 27n ;
b) 36n ;
c) 0;
d) 1;
e) 6n ;
f) 8n .
164
Determinanţi
2 −1 −1
13. Fie matricea A = −1 2 −1 . Valoarea det (An ) este:
−1 −1 2
a) 27n ;
b) 36n ;
c) 0;
d) 1;
e) n;
f) 12n .
1 2 3
14. Suma elementelor inversei matricei A = 3 1 2 este:
2 3 1
a) 12;
b) 24;
c) 0;
1
d) ;
2
5
e) ;
2
7
f) .
2
3 2 1
15. Inversa matricei A = 1 3 2 este:
2 1 3
7 −5 1
18 18 18
1 7 −5
a) A−1 = ;
18 18 18
−5 1 7
18 18 18
165
Capitolul 10
2 5 1
18 18 18
1 2 5
b) A−1 = ;
18 18 18
5 1 2
18 18 18
7 5 1
18 18 18
1 7 5
c) A−1 = ;
18 18 18
5 1 7
18 18 18
7 11 1
8 8 8
1 7 11
d) A−1 = ;
8 8 8
7 1 11
8 8 8
3 5 1
8 8 8
1 3 5
e) A−1 = ;
8 8 8
5 1 3
8 8 8
3 11 1
8 8 8
1 3 11
f) A−1 = .
8 8 8
11 1 3
8 8 8
166
Determinanţi
x−1 1 1
16. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 1 x−1 1 =0 este:
1 1 1−x
1
a) 1, , 2 ;
2
b) {−1, 0, 1};
c) {2, 3, 6};
d) {−2, 3, 5};
( √ √ )
1−i 2 1+i 2
e) −1, , ;
2 2
( √ √ )
1−i 7 1+i 7
f) 2, , .
2 2
x−1 1 1
17. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei: 1 x−1 1 =0 este:
1 1 x−1
a) {−1, 2, 2};
b) {1, 2, 4};
c) {−1, 0, 3};
d) ∅;
e) {0, 1, 4};
f) {1, 2, 3}.
167
Capitolul 10
!
1 1 1
19. Fie matricea A = . Valoarea rang (A) este:
2 2 2
a) 2;
b) 3;
c) 1;
1
d) ;
2
e) 4;
f) 0.
!
1 2 3
20. Fie matricea A = . Valoarea rang (A) este:
4 5 6
a) 4;
b) 3;
c) 1;
d) 2;
e) 0;
f) 5.
b) −2a3 − 2b3 ;
c) 5a − 5b − a3 − b3 ;
d) 2a3 − b3 ;
e) a3 − b3 ;
f) 3a3 − 2b3 .
x x − 1
23. Valorile lui x∈R astfel ı̂ncât = 14 sunt:
4 x + 1
a) x∈ {−2, 5};
b) x∈ {−5, −2};
c) x∈ {−2, 2};
d) x∈∅;
e) x∈ {−2, 0};
f) x∈ {1, 5}.
x − 2 x − 1
24. Valorile lui x∈R astfel ı̂ncât = −2 sunt:
2 x + 1
a) x∈ {1, 2};
b) x∈ {−1, 2};
( √ √ )
3 − 17 3 + 17
c) x∈ , ;
2 2
d) x∈∅;
e) x∈ {−2, 1};
f) x∈ {1, 3}.
cos x − sin x 1
25. Valoarea determinantului sin x cos x 1 este:
0 0 1
a) 1;
b) cos 2x;
c) sin 2x;
d) 0;
e) −1;
f) sin x + cos x.
169
Capitolul 10
cos x sin x 0
26. Valoarea determinantului sin x cos x 1 este:
0 0 1
a) 1;
b) cos 2x;
c) sin 2x;
d) 0;
e) −1;
f) sin x + cos x.
27. Valorile lui x∈R pentru care punctele A (1, 1), B (−1, x) şi C (−x, 1) sunt
coliniare sunt:
a) x∈ {−1, 1};
b) x∈ {0, 1};
c) x∈∅;
d) x∈ {−1, 0};
e) x∈ {−2, 2};
f) x∈R.
28. Valorile lui x∈R pentru care punctele A (−1, 1), B (0, x) şi C (x, 1) sunt
coliniare sunt:
a) x∈ {−1, 1};
b) x∈ {0, 1};
c) x∈∅;
d) x∈ {−1, 0};
e) x∈ {−2, 2};
f) x∈R.
3 2
ecuaţiei x −3x +2x = 0, atunci valoarea
29. Dacă x1 , x2 şi x3 sunt rădăcinile
x1 x2 x3
determinantului x2 x3 x1 este:
x3 x1 x2
a) −5;
b) −9;
c) 0;
170
Determinanţi
d) 8;
e) −1;
f) −3.
3 2
ecuaţiei x −4x +4x = 0, atunci valoarea
30. Dacă x1 , x2 şi x3 sunt rădăcinile
x1 x2 x3
determinantului x2 x3 x1 este:
x3 x1 x2
a) −16;
b) −9;
c) 10;
d) −8;
e) −2;
f) 0.
2x −3 1 !
2x 1
31. Se consideră matricele A = 2x + 1 1 −2 şi B = .
16 x + 2
2x − 4 −1 −1
Valoarea reală a lui x pentru care are loc relaţia det A + 8 = det (B t ) este
ı̂n mulţimea:
a) {−4, 0};
b) {0};
c) {−4};
d) {0, 4};
e) {−4, 4};
f) nicio variantă.
a b
32. Fie a şi b rădăcinile reale ale ecuaţiei x2 −4x+1 = 0 şi D = .
2a + 1 6b − 1
Atunci D este:
a) 1;
b) a;
c) b;
d) 0;
e) a + b;
171
Capitolul 10
f) nicio variantă.
x
−1 0
4 x
33. Se consideră ecuaţia 0 2 −2 + 44 = . Atunci soluţia
0 1
x+1 1 1
reală a ecuaţiei este:
a) −6;
b) 7;
c) −7;
d) 6;
e) 0;
f) nicio variantă.
4−x 1 4
34. Ecuaţia 1 2−x 2 = 0 admite:
2 4 1−x
a) trei rădăcini raţionale distincte;
b) două rădıacini iraţionale;
c) o rădăcină dublă;
d) o singură rădăcină reală;
e) două rădăcini raţionale distincte;
f) nicio variantă.
x3 1 x
35. Se consideră ecuaţia 1 −1 x = 0. Suma pătratelor rădăcinilor
x 1 m
independente de parametrul real m este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 9;
f) nicio variantă.
172
Determinanţi
1 1 1
36. Ecuaţia m x mx2 = 0 admite rădăcini reale strict mai mici decât
1 −1 x
−2 dacă m se află ı̂n mulţimea:
5
a) −∞, − ;
9
5
b) − , ∞ ;
9
2 1
c) −∞, − ∪ − ,∞ ;
3 2
2 −1
d) − , ;
3 2
5
e) − ∞ ;
9
f) nicio variantă.
f) nicio variantă.
3 x+2 a+3
dacă parametrul real a se află ı̂n mulţimea:
1
a) ,2 ;
2
1
b) −∞, ∪ (2, ∞);
2
c) ∅;
d) [2, ∞);
174
Determinanţi
1
e) ,∞ ;
2
f) nicio variantă.
x1 x 2 x3
42. Matricea A = x2 x3 x1 ,unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei
x3 x 1 x2
3 2
x − x − x + a = 0, este inversabilă dacă parametrul real a se află ı̂n
mulţimea:
a) R \ {0, 1};
b) R \ {1};
c) R∗ ;
d) ∅;
e) R;
f) nicio variantă.
1 1 1
43. Elementul situat ı̂n A−1 pe linia 3 şi coloana 2, unde A = 1 2 1 ,
1 1 0
are valoarea absolută egală cu:
a) 2;
1
b) ;
4
c) 1;
1
d) ;
2
e) 0;
f) nicio variantă.
1 1 1
44. Dacă A = 1 1 1 , atunci (I3 + aA) este nesingulară dacă a este:
1 1 1
1
a) diferit de − ;
3
1
b) − ;
3
c) 0;
175
Capitolul 10
d) 1;
e) 0 sau 1;
f) nicio variantă.
−1 1 y 3
pentru care rangA = 1 este egal cu:
a) 1;
b) 0;
c) 3;
d) 6;
e) 9;
f) 2.
2 −1 1 −1
47. Se consideră matricea A = 1 1 α 1 , α, β ∈ C. Dacă rangA =
1 −1 1 β
2, atunci α + β este:
a) 3;
b) 2;
c) −2;
d) 1;
e) 0;
f) nicio variantă.
176
Determinanţi
2 a −2 2
48. Rangul matricei A = 4 −1 2a 5 este maxim dacă a se află ı̂n
2 10 −12 1
mulţimea:
a) R \ {3};
b) R∗ ;
c) {3};
d) R \ {4};
e) {4};
f) nicio variantă.
49. Fie mulţimea M = A ∈ M2 (Z) A inversabilă şi A−1 = AT . Atunci
M are:
a) 2;
b) 4;
c) 6;
d) 8;
e) o infinitate;
f) nicio variantă.
177
CAPITOLUL 11
SISTEME LINIARE
2x + 3y − z = 1
1. Soluţiile reale ale sistemului 4x + y − 3z = 11 . sunt :
3x − 2y + 5z = 21
d) a ∈ {−2, 1};
e) a ∈ (−2, 1);
f) a ∈ ∅.
3x + y − z = ax
3. Suma S a valorilor reale ale lui a, pentru care sistemul −x + y + z = ay .
2x + 4y + z = az
admite soluţii diferite de cea banală, este:
a) 0;
b) 3;
c) 5;
d) 7;
e) 9;
f) 10.
x + ay = 1
4. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului y + az = a , a ∈ R, atunci (x, y, z)
z + x = 1
este:
a2
1 a
a) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
a2
a 1
b) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
a2
a 1
c) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
a a a
d) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
a2
1 a
e) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
1 1 1
f) , , .
1 + a2 1 + a2 1 + a2
180
Sisteme liniare
2x + y + z = 0
5. Valorile parametrului real m, pentru care sistemul 3x − y + mz = 0
−x + 2y + z = 0
admite soluţii nenule, sunt:
a) m = 0;
b) m = 1;
c) m = 2;
d) m = 3;
e) m = 4;
f) m = 5.
x + 2y − 3z = 3
6. Valorile parametrilor reali m şi n, pentru care sistemul 2x − y + z = m
nx + y − 2z = 4
181
Capitolul 11
x − y + 2z = 4
8. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului y − 3z = −1 , atunci (x, y, z)
4x + y = 0
este:
−34 −40 −11
a) , , ;
7 7 7
10 −40 11
b) , , ;
7 7 7
10 40 −11
c) , , ;
7 7 7
−10 40 −11
d) , , ;
7 7 7
34 −40 −11
e) , , ;
7 7 7
10 −40 −11
f) , , .
7 7 7
x + y = 1
9. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului y + z = 0 , atunci x + y + z
x − 2z = 0
este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) −1;
e) −2;
f) −3.
3x − y + z = 0
10. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului −2x + y + 3z = −7 , atunci x +
x + 2y − 2z = 7
y + z este:
a) 0;
b) 1;
182
Sisteme liniare
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 5.
2x + y = 0
11. Valoarea parametrului real m, pentru care sistemul x − y = 1 este
5x + 4y = m
compatibil, este:
−2
a) 3
;
b) 13 ;
c) 0;
d) 1;
e) −1;
f) m ∈ ∅.
2x + 3y + 4z = 9
12. Suma soluţiilor sistemului de ecuaţii 4x + 2y + 3z = 9 este:
3x + 4y + 2z = 9
a) 3;
b) 4;
c) −5;
d) 2;
e) 0;
f) −7.
5x + 3y + 4z = 12
13. Produsul soluţiilor sistemului de ecuaţii 4x + 5y + 3z = 12 este:
3x + 4y + 5z = 12
a) 3;
b) 1;
c) 2;
d) 4;
183
Capitolul 11
e) 0;
f) −3.
2x − y − z = 1
14. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y − z = 2 este:
−x − y + 2z = 3
a) {−1, 2, 3};
b) {−2, 3, 11};
c) ∅;
d) {2, 12, 31};
e) {−4, −2, 1};
f) {2, 2, 3}.
2x + y + z = 4
15. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y + z = 2 este:
x + 3y + 2z = 3
a) {1, 1, 1};
b) {1, 2, 3};
c) {0, 1, 2} ;
d) ∅;
e) {−1, 1, 2};
f) {1, 2, 4}.
2x − y − z = 1
16. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y − z = 2 este:
x + y − 2z = 3
α 5
a) , , α cu α ∈ R;
2 2
4 5
b) , , α cu α ∈ R;
3 3
1 5
c) , , 2α cu α ∈ R;
5 7
d) ∅;
184
Sisteme liniare
4 + 3α 5 + 3α
e) , , α cu α ∈ R;
3 3
4 α
f) , , α cu α ∈ R.
3 3
2x + y + 2z = 5
17. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y + z = 2 este:
x + 3y + 3z = 7
α+1 5
a) , ,α cu α ∈ R;
2 2
α 5
b) , ,α cu α ∈ R;
5 7
c) {1, 1, 1};
d) ∅;
4 − 3α
e) , −2, α cu α ∈ R;
3
8 − 3α 9 − 4α
f) , , α cu α ∈ R.
5 5
2x + y + 2z = 5
18. Fie m ∈ R şi sistemul de ecuaţii: mx + 2y + z = 2 . Mulţimea valo-
x + 3y + mz = 7
rilor lui m ∈ R pentru care sistemul are soluţie unică este:
a) R \ {1, 9};
b) R;
c) {0, 1};
d) ∅;
e) {2, 5, 6};
f) {−1, 2, 3}.
2x + y + 2z = 2
19. Fie m ∈ R şi sistemul de ecuaţii: mx + 2y + z = −3 . Mulţimea
x + 3y + mz = 4
valorilor lui m ∈ R pentru care sistemul este incompatibil este:
185
Capitolul 11
a) R \ {1, 9};
b) {1, 9};
c) R;
d) ∅;
e) {2, 3, 10};
f) {−2, 2, 3}.
2x + y + 2z = 2
20. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care sistemul mx + 2y + z = −3
x + 3y + mz = 4
este compatibil nedeterminat este:
a) R \ {1, 9};
b) {1, 9};
c) ∅;
d) {−1, 7};
e) R;
f) {2, 4, 5}.
2x + y + 2z = 1
21. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care sistemul mx + 2y + z = 1
x + 3y + z = 4
3
este compatibil simplu nedeterminat este:
a) R \ {9};
b) {9};
c) ∅;
d) {1};
e) R;
f) {−1, 1}.
x + 2y + az = −1
22. Mulţimea valorilor lui a ∈ R pentru care sistemul x + ay − z = −a − 1
ax + y + z = a + 1
admite soluţie unică este:
186
Sisteme liniare
a) R \ {−1};
b) {1};
c) {−1, 1};
d) {−1};
e) R \ {−1, 1};
f) R \ {1}.
x + ay + z = −1
23. Mulţimea valorilor lui a ∈ R pentru care sistemul 2x − y + 2az = 3
2ax − y − 2z = 0
admite soluţie unică este:
√ √
a) R \ − 2, 0, 2 ;
b) R∗ ;
√ √
c) − 2, 0, 2 ;
√ √
d) − 2, 2 ;
√
e) { 2};
f) {0}.
2x + y − 2z = 2
24. Fie a, b ∈ R şi sistemul liniar ax + y − z = 0 . Sistemul este com-
2x − y − 2z = 2b
patibil simplu nedeterminat pentru:
a) a 6= 1 şi b 6= 0;
b) a 6= 1 şi b 6= 3;
c) a = 1 şi b = 3;
d) a, b ∈ R;
e) a = −1 şi b = 3;
f) a 6= 1 şi b = 3.
ax − 3y − z = 1
25. Fie a, b ∈ R şi sistemul liniar x+y+z =b . Sistemul este
2ax + y + 3z = −3
compatibil simplu nedeterminat pentru:
187
Capitolul 11
a) a 6= 4 şi b 6= −1;
b) a 6= −1 şi b 6= −4;
c) a = −1 şi b = 4;
d) a = 4 şi b = −1;
e) a, b ∈ R;
f) a 6= 4 şi b = −1.
2x − 4y + 3z = 2
26. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului x − 2y + z = 0 , atunci
y − z = 3
x2 + y 2 + +z 2 este:
a) R;
b) 90;
c) 92;
d) 93;
e) 3a2 , a ∈ R;
f) 100.
x + 2y − z = 1
27. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului 2x + y + z = −1 , atunci x2 +
x − y − 2z = 2
y 2 + z 2 este:
a) a2 , a ∈ R;
b) R;
c) 2;
d) 0;
e) 1;
f) 4a2 , a ∈ R.
x + 2y − z = −1
28. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului , atunci
−2x − 4y + 2z = 2
x + y + z este:
a) 2c − b, b, c ∈ R;
b) R;
188
Sisteme liniare
c) 0;
d) 3a − 2, a ∈ R;
e) 1 − b − c, b, c ∈ R;
f) 2c − b − 1, b, c ∈ R.
x + 3y − 2z = −1
29. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului , atunci
2x + 6y − 4z = −2
x − y + z este:
a) −1 − 3b + 2c, b, c ∈ R
b) ∅;
c) R;
d) 3b − 2c, b, c ∈ R;
e) 1 + 3a, a ∈ R;
f) 3c − 2b − 1, b, c ∈ R.
x + 2y − 2z + t = −1
30. Fie sistemul liniar . Următoarea afirmaţie
2x + 4y − 4z + 2t = −2
este adevărată:
a) Sistemul este incompatibil;
b) Sistemul este de tip Cramer;
c) Sistemul este compatibil determinat;
d) Sistemul este compatibil simplu nedeterminat;
e) Sistemul este compatibil dublu nedeterminat;
f) Sistemul este compatibil triplu nedeterminat.
x + 2y − 2z + t = −1
31. Fie sistemul liniar . Următoarea afirmaţie
2x − 4y − 4z + 2t = −2
este adevărată:
a) Sistemul este incompatibil;
b) Sistemul este de tip Cramer;
c) Sistemul este compatibil determinat;
d) Sistemul este compatibil simplu nedeterminat;
e) Sistemul este compatibil dublu nedeterminat;
f) Sistemul este compatibil triplu nedeterminat.
189
Capitolul 11
ax + y − 2z = 2
32. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare 2x + y + 3z = 1 , a, b ∈
(2a − 1) x + 2y + z = b
R. Sistemul este incompatibil dacă:
a) a + b 6= 3;
b) a + b 6= 1;
c) a + b = −1;
d) a + b 6= 0;
e) a + b 6= 6;
f) nicio variantă.
2x − y + az = 0
33. Sistemul de ecuaţii liniare x + 2y − z = 0 , a ∈ R, admite şi
3x + 4y + (a + 2) z = 0
soluţii diferite de soluţia banală dacă parametrul a se află ı̂n mulţimea:
a) {−7};
b) {7};
c) R \ {−7, 4};
d) {−7, 7};
e) R \ {−7};
f) nicio variantă.
ax − 2y + 3z = 1
34. Sistemul de ecuaţii liniare x − 2ay + 3z = a nu admite soluţii reale
x − 2y + 3az = a2
dacă:
a) a = −2;
b) a = 1;
c) a 6= −2;
d) a 6= 1;
e) a = −2 sau a = 1;
f) nicio variantă.
190
Sisteme liniare
ax + y + z = 1
35. Sistemul de ecuaţii liniare x + ay + z = 2 − a , a ∈ R admite o in-
x + y + az = 3a + 1
finitate de soluţii reale dacă:
a) a = −2;
b) a = 1;
c) a = −2 sau a = 1;
d) a 6= 2;
e) a 6= 1;
f) nicio variantă.
2x − 3y = 7
36. Sistemul de ecuaţii liniare: 3x + 2ay = 4 , a ∈ R, admite mai multe
ax − y = 3
soluţii reale dacă:
a) a = 1;
b) a = −1;
c) a = −1 sau a = 1;
d) a ∈ R \ {1};
e) a 6= −1;
f) nicio variantă.
şi M = {a ∈ R |z̄ > 0}, unde (x̄, ȳ, z̄) este soluţia sistemului, atunci M
este:
a) (0, ∞);
b) (0, 1);
c) (−∞, 0);
d) ∅;
e) (−1, 0);
f) nicio variantă.
x − 3y = −2
x + 2y = 3y
39. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare . a, b ∈ R. Dacă
3x − y = a
2x + y = b
sistemul este compatibil determinat, atunci a2 − b2 este egal cu:
a) −5;
b) −1;
c) 5;
d) 1;
e) 0;
f) nicio variantă.
3x + 2y + z − t = 2
40. Dacă sistemul de ecuaţii liniare x + ay − 2z + 3t = 9 este compatibil
x + 4y + 5z − 7t = b
dublu nedeterminat, atunci ı̂ntre parametrii reali a şi b există relaţia:
a) 4a2 + b + 12 = 0;
b) 4a2 + b + 12 = 0;
c) 4a2 − b + 12 = 0;
d) 4a2 − b − 12 = 0;
192
Sisteme liniare
e) −4a2 − b + 12 = 0;
f) nicio variantă.
x + my = 1
41. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare y + mz = m , m ∈ R. Valo-
z + x = 1
rile parametrului real m pentru care necunoscutele sistemului formează o
progresie geometrică sunt:
a) (0, ∞);
b) (1, ∞);
c) R;
d) R∗ ;
e) (−∞, 0);
f) nicio variantă.
2x − 5y + 4z = 0
42. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare 3x − y − z = 1 . Cea mai
2x − z = m
mică valoare naturală m pentru care soluţia sistemului este formată din
trei numere naturale este:
a) 0;
b) 1;
c) 10;
d) 15;
e) 5;
f) nicio variantă.
2 3
x + ay + a z = a
43. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare x + by + b2 z = b3 , unde a, b, c ∈
x + cy + c2 z = c3
R astfel ı̂ncât a 6= b 6= c. Soluţia sistemului este:
a) (abc, (ab + bc + ac) , (a + b + c));
b) (abc, − (ab + bc + ac) , (a + b + c));
193
Capitolul 11
a ∈ R ce admite soluţia (x̄, ȳ, z̄). Atunci următoarele numere sunt ı̂n
progresie aritmetică:
a) x̄, ȳ, z̄;
x̄ 1
b) , x̄ − ȳ, 1 − ;
ȳ ȳ
ȳ
c) x̄, , z̄ + 1;
z̄
1 1 1
d) , , ;
x̄ ȳ z̄
1 1
e) , ȳ, ;
x̄ z̄
f) nicio variantă.
x + y + 2z = −1
45. Fie sistemul de ecuaţii liniare 2x − y + 4z = m , m ∈ R. Sistemul
4x + y + 4z = −2
admite soluţia (x̄, ȳ, z̄) astfel ı̂ncât x̄, ȳ, z̄ să fie ı̂n progresie aritmetică
dacă m are valoarea:
4
a) − ;
3
4
b) ;
3
3
c) ;
4
3
d) − ;
4
e) 1;
f) nicio variantă.
194
Sisteme liniare
x2 x3 x4 xn
46. Considerăm sistemul de ecuaţii liniare x1 = = = = ··· = .
2 3 4 n
n n (n + 1) (2n + 1) P n
(−1)k−1 x2k = −210, atunci n este
P
Dacă kxk = şi
k=1 6 k=1
egal cu:
a) n = 10;
b) n = 14;
c) n = 20;
d) n = 24;
e) n = 12;
f) nicio variantă.
195
CAPITOLUL 12
LIMITE DE FUNCŢII
x3 − 5x2 + 3x + 9
1. Valoarea limitei lim 3 este:
x→3 x − 4x2 − 3x + 18
a) 1;
4
b) ;
5
4
c) ;
3
5
d) ;
4
3
e) ;
4
2
f) .
3
√
1 − 1 − x − x2
2. Valoarea limitei lim este:
x→0 x
1
a) ;
2
4
b) ;
5
4
c) ;
3
197
Capitolul 12
d) 0;
3
e) ;
4
2
f) .
3
sin x + cos x
3. Valoarea limitei lim este:
x→∞ x2
a) 1;
b) −1;
c) 2;
d) 0;
1
e) ;
2
f) limita nu există.
x2 + 2x + 1
4. Dacă f : R\ {1} → R, f (x) = , atunci asimptotele la graficul
x−1
funcţiei sunt:
a) x = 1;
b) y = x + 3;
c) x = 1 şi y = x − 3;
d) x = 1 şi y = 3;
e) x = 1 şi y = x + 3;
f) x = 1 şi y = x.
x2 + x + 1
5. Valorile parametrilor reali a şi b pentru care lim − ax =
x→∞ x+2
3 + b, sunt:
a) a = 1, b = −2;
b) a = 1, b = 4;
c) a = 1, b = −4;
d) a = −2, b = −4;
e) a = −2, b = 4;
f) a = 0, b = −2.
√
1 + x2 + mx
6. Valoarea parametrului real m, pentru care lim = 3, este:
x→∞ x
a) m = 1;
198
Limite de funcţii
b) m = 2;
c) m = 3;
1
d) m = ;
2
1
e) m = ;
3
2
f) m = .
3
7. Valoarea(parametrului real m pentru care funcţia f : R → R definită prin
mx2 − (m − 1) x + 5, x > −8
f (x) = √ are limită ı̂n punctul x0 = −8,
− 3 x + 1, x ≤ −8
este:
5
a) m = ;
37
5
b) m = ;
73
16
c) m = ;
3
6
d) m = ;
7
16
e) m = ;
73
1
f) m = .
12
√
8. Valorile parametrilor reali a şi b pentru care lim x2 − x + 1 − ax − b =
x→∞
0, sunt:
a) a = 1, b = −2;
1
b) a = 1, b = − ;
2
1
c) a = −1, b = − ;
2
1
d) a = −1, b = ;
2
e) a = −1, b = −2;
f) a = 0, b = −2.
√
9. Valoarea parametrului real a, pentru care lim log3 3 x + a = 2, este:
x→3
a) m = 176;
b) a = 721;
199
Capitolul 12
c) a = 21;
d) a = 726;
e) a = 762;
f) a = 26.
10. Valorile parametrilor reali şi nenuli a şi b pentru care graficul funcţiei
ax2 + 2a + bx
f : D → R, f (x) = , admite ca asimptotă dreapta de
x−1
ecuaţie y = a2 x + 2, sunt:
a) a = 1, b = 1;
b) a = 1, b = −1;
c) a = −1, b = 1;
d) a = 2, b = 1;
e) a = 1, b = 2;
f) a = −1, b = −1.
1
11. Fie m ∈ R, D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) =
x2 −mx
+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia nu
are asimptote verticale este:
a) (0, 4);
b) (−2, 2);
c) (−4, 4);
d) (0, 2);
e) {0, 1};
f) {2, 3}.
1
12. Fie m ∈ R, D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) =
x2 −mx + m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia
are o singur asimptotă verticală este:
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) {0, 1, 3};
d) {0, 1};
e) {1, 2, 3};
f) {1, 2}.
200
Limite de funcţii
1
13. Fie m ∈ R, D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) =
x2 −mx
+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia are
două asimptote verticale este:
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) (−∞, 0) ∪ (4,∞);
d) {0, 1, 2, 3};
e) {0, 1};
f) (−∞, −4) ∪ (2, ∞).
1
e− x2 , x < 0
14. Fie funcţia f : R → R definită prin: f (x) = pentru
x ,x ≥ 0
1 + x2
orice x ∈ R. Ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei sunt:
a) x = 0, x = 1;
b) x = 1;
c) x = 2;
d) y = 1, y = 0;
e) y = 2;
f) y = 0, x = 1.
( −1
e x, x < 0
15. Fie funcţia f : R → R definită prin: f (x) = x pentru
2
, x≥0
1+x
orice x ∈ R. Ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei sunt:
a) x = 1;
b) x = 0, x = 1;
c) x = 2, y = 2, x = 4;
d) y = 1;
e) y = 1, y = 0, x = 0;
f) x = −1, y = 2, y = 3.
1 − cos x · cos 2x · cos 3x
16. Valoarea limitei: L = lim este:
x→0 x2
a) 3;
b) −5;
c) 1;
201
Capitolul 12
d) 0;
e) 2;
f) 7.
1 − cos x · cos 2x · cos 3x · · · · · cos nx
17. Fie n ∈ N. Valoarea limitei L = lim
x→0 x2
este:
n (n + 1) (2n + 1)
a) ;
12
b) 0;
c) n;
d) −∞;
n (n + 1) (2n + 1)
e) ;
3
n (n + 1)
f) .
2
m2
sin x x
18. Mulţimea valorilor lui m ∈ R cu proprietatea L = lim = e−2
x→0 x
este:
a) {1, 2};
b) {12};
c) R;
d) ∅;
e) {−1, 2};
f) {1}.
√
19. Valorilor coeficienţilor a, b, c ∈ R cu proprietatea lim ax2 + bx + c−x =
x→∞
2 sunt:
a) a = −1, b = 0, c = 1;
b) a = −1, b = 0, c = −1;
c) a = 1, b = 4, c ∈ R;
d) a = 0, b = 0, c = 0;
e) a ∈ R, b = 4, c = 1;
f) a ∈ R, b ∈ R, c ∈ R.
√
3
20. Valorilor coeficienţilor a, b, c, d ∈ R cu proprietatea lim ax3 + bx2 + cx + d−
x→∞
x − 2 = 3 sunt:
202
Limite de funcţii
a) a = −1, b = 0, c = 1;
b) a =1, b = 4, c ∈ R;
c) a = 1, b = −4, c ∈ R;
d) a = 1, b = 15, c ∈ R, d ∈ R;
e) a ∈ R, b = 4, c = 1;
f) a = 3, b ∈ R, c = 1.
2
x +1
21. Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât lim − ax − b = 1 . Atunci:
x→∞ x+1
a) a = 0, b = 1;
b) a = 1, b = −2;
c) a = b = 1;
d) a = 1, b = 0;
e) a = −1, b = −2;
f) a = b = −2.
1
22. Valoarea limitei lim (1 + tgx) 2x este:
x→0
a) e;
b) 1;
c) e2 ;
√
d) e;
e) 0;
√
f) e 2 .
√ √
23. Valoarea limitei lim ( x2 − 3x + 2 − x2 − 2x + 1) este:
x→∞
1
a) − ;
2
1
b) ;
2
c) nu există;
d) ∞;
e) −∞;
f) 0.
c) −∞ ;
d) 1;
e) −1 ;
f) nu există.
ln(1 + sin 2x)
25. Valoarea limitei lim este:
x→0 ln(1 + sin 3x)
a) nu există;
b) 0 ;
c) 1 ;
d) −1 ;
2
e) ;
3
3
f) .
2
2x3 + 3x + 2
26. Funcţia f : R → R definită prin f (x) = are ca asimptotă
x2 + 1
oblică dreapta:
a) nu are asimptote oblice;
b) y = x;
c) y = 2x;
d) y = 2x + 3;
e) y = −x + 1;
f) y = 3x.
3x4 − 2x3 + 3x − 5
27. Funcţia f : R → R definită prin f (x) = are asimp-
5x4 + 5x2 − 3x + 1
totele orizontale date de dreptele:
3
a) y = ;
5
3 3
b) y = şi y = − ;
5 5
c) nu are asimptote orizontale;
3
d) y = − ;
5
e) y = 1;
f) y = 0.
a) 1 ;
b) nu există;
1
c) ;
e
d) 0;
e) ∞;
f) e.
205
Capitolul 12
√
32. Valoarea limitei: lim 3 8x3 − ax2 − bx + 2 = 1 dacă parametrii reali a
x→∞
şi b sunt:
a) 12; 2;
b) 10; 2;
c) 12; 4;
d) −10; 2;
e) 8; 6;
f) 6; 10.
x 1
2 + 3x + 4x x
33. l = lim este:
x→0 3
√
a) 24;
b) 24;
√
c) 3 24;
d) 1;
√
e) 2;
√
f) e.
2
ex − cos x
34. l = lim are valoarea:
x→0 x2
a) −1;
1
b) ;
2
c) 1;
d) 2;
3
e) ;
2
f) 3.
√ √
35. l = lim sin x + 1 − sin x este egală cu:
x→∞
a) ∞;
b) −∞;
c) 0;
d) 1;
1
e) ;
2
206
Limite de funcţii
f) 2.
1 1
36. l = lim x2 e x − e x+1 are valoarea:
x→∞
a) −∞;
b) ∞;
c) 0;
d) 1;
e) −1;
f) nu există limita.
1
37. l = lim (1 − x sin x) x2 este:
x→0
1
a) √ ;
e
√
b) e;
1
c) ;
e
d) e;
e) 0;
2
f) .
e
sin x
38. l = lim este egal cu:
x→π x3
1− 3
π
1
a) ;
3
π
b) ;
3
3
c) ;
π
d) 0;
1
e) ;
π
f) π.
1 1
−
39. l = lim x x+1 are valoarea reală egală cu:
x→∞ 1 1
arctg − arctg
x x+1
207
Capitolul 12
a) −∞;
b) ∞;
c) 0;
d) −1;
e) 1;
f) 2.
x3 − sin3 x
40. l = lim este:
x→0 x5
3
a) ;
2
b) 3;
c) 2;
1
d) ;
2
1
e) ;
3
f) 1.
π ln1x
41. l = lim − arctgx este:
x→∞ 2
a) 1;
b) 0;
c) e;
1
d) ;
e
e) e2 ;
1
f) 2 .
e
x 1
a + bx x
42. l = lim x are valoarea egală cu (a, b, c, d > 0):
x→0 c + dx
r
ab
a) ;
cd
r
ab
b) 3 ;
cd
√
c) abcd;
208
Limite de funcţii
r
a
d) ;
bcd
r
abc
e) ;
d
f) 1.
x3 x2
43. l = lim − este:
x→∞ 3x2 − 4 3x + 4
9
a) ;
4
4
b) ;
9
2
c) ;
3
3
d) ;
2
e) 1;
f) ∞.
2 √
ex − 2 + x2 + 1
44. l = lim este:
x→0 x2
1
a) ;
2
b) 1;
3
c) ;
2
d) 0;
2
e) ;
3
f) 2.
3x − 27 + ln (x − 2)
45. l = lim este egal cu:
x→3 x−3
a) 27 ln 3;
b) 0;
ln 3
c) ;
3
d) ln 3;
e) 27 ln 3 + 1;
f) 3 ln 3 + 1.
209
Capitolul 12
mx
x2 + 3x − 2
46. l = lim = e−6 dacă parametrul real m este egal cu:
x→∞ x2 + 2
a) −2;
b) 5;
c) 1;
d) 3;
e) 2;
f) −1.
210
CAPITOLUL 13
CONTINUITATEA FUNCŢIILOR
7
b) a = − , b = 2;
2
9
c) a = − , b = 4;
2
7
d) a = − , b = 4;
2
7
e) a = − , b = 8;
2
3 1
f) a = − , b = .
2 2
3. Valoareaparametrului real a pentru care funcţia f : R → R definită prin
√x2 + 2ex , x ≤ 0
f (x) = este continuă pe R, este:
3x + a, x > 0
√
a) a = 6;
√
b) a = 5;
c) a = 2;
d) a = 1;
√
e) a = 2;
√
f) a = 3.
b) a = −2, b = 1;
2
c) a = −2, b = ;
5
2
d) a = 2, b = − ;
3
e) a = −12, b = −3;
f) a = 2, b = 1.
6. Intervalul de numere reale ı̂n care ecuaţia x3 + 4x2 − 5 = 0 are cel puţin
o soluţie reală este:
a) [−1, 0];
b) [2, 3];
1
c) 0, ;
2
d) [0, 2];
1
e) −1, − ;
2
f) ecuaţia nu are soluţii reale.
3
e) x = ;
2
f) x ∈ ∅.
√
a2 x2 + ax + 1, x ≤ 1
9. Funcţia f : R → R, f (x) = √ este continuă pe
x − 1 + |a| √x, x > 1
R dacă:
a) a = −2;
b) a = 2;
c) a = 1;
d) a = −1;
e) a = −3;
f) a = 3.
(x − 2) (4 − 2x )
10. Mulţimea M = x ∈ R > 0 este:
2x − 6
a) M = (2, 3);
b) M = (−∞, 2) ∪ (2, 3);
c) M = (−∞, 2);
d) M = R \ {2, 3};
e) M = (3, +∞);
f) M = (2, 3) ∪ (3, +∞).
1
11. Fie m ∈ R, D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) =
x2 −mx
+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia nu
are puncte de discontinuitate este:
a) (0, 4);
b) (−4, 4);
c) (−1, 2);
d) R;
e) ∅;
f) (−∞, 1).
1
12. Fie m ∈ R, D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) =
x2 −mx
+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia are
un singur punct de discontinuitate este:
214
Continuitatea funcţiilor
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) {1, 2, 3};
d) {0, 1, 2};
e) {0, 2};
f) {2, 3}.
1
13. Fie m ∈ R, D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) =
x2 −mx+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia are
două puncte de discontinuitate este:
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) (−∞, 0) ∪ (4,∞);
d) (−∞, −3) ∪ (2, ∞);
e) (−∞, −2) ∪ (2, ∞);
f) (−∞, 0) ∪ (2, ∞).
e− x12 , x < 0
14. Fie funcţia f : R → R definită prin: f (x) = pentru
x , x≥0
1 + x2
orice x ∈ R. Numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este egal
cu:
a) 3;
b) 2;
c) 1;
d) 0;
e) 4;
f) 5.
1
e− x2 , x < 0
15. Fie funcţia f : R → R definită prin: f (x) = pentru
x , x≥0
1 + x2
orice x ∈ R. Numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este egal
cu:
a) 5;
b) 4;
215
Capitolul 13
c) 3;
d) 2;
e) 1;
f) 0.
216
Continuitatea funcţiilor
d) {1};
e) {e};
f) R.
1
19. Fie D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) = √ pentru
x2 −x 2+1
orice x ∈ R. Numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este egal
cu:
a) 1;
b) 2;
c) 0;
d) 3;
e) 4;
f) 5.
1
20. Fie D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) = √ pentru
x2 −x2−1
orice x ∈ R. Numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este egal
cu:
a) 0;
b) 1;
c) 5;
d) 2;
e) 4;
f) 3.
217
Capitolul 13
e) nu există a şi b;
f) a = b = 0.
2x2 − 3ax, x < −1
22. Valoarea lui a ∈ R pentru care funcţia f (x) =
3x + a, x ≥ −1
este continuă pe R este:
5
a) − ;
2
b) 0;
c) 1;
1
d) ;
2
5
e) ;
4
f) −1.
h π
23. Valoarea parametrului m ∈ R pentru care funcţia f : 0, → R definită
√ h π 2
m cos x + 3 sin x, x ∈ 0,
π
6
prin f (x) = hπ π este continuă ı̂n x =
2tgx + mctgx, x ∈ 6
,
6 2
este:
a) 0;
b) 1;
√
3
c) ;
2
1
d) − ;
3
1
e) − ;
3
1
f) .
4
24. Valoarea parametrului a ∈ R pentru care funcţia f : [0, 3] → R definită
5tg2a(x − 2) , x ∈ [0, 2)
d) 5;
9
e) ;
10
f) 2.
9
e) a = , b = 1;
2
f) a = 0, b = 1.
1
27. Valoarea parametrului a ∈ R pentru care funcţia f : − , ∞ → R
2
tg3x ln(1 + 2x) 1
+a , x ∈ − ,0
definită prin f (x) = x x 2 este con-
e2x , x ∈ [0, ∞)
tinuă ı̂n x = 0 este:
a) 0;
b) −1;
219
Capitolul 13
1
c) − ;
2
3
d) ;
2
1
e) ;
2
3
f) − .
2
28. Valorileparametrilor a, b ∈ R pentru care funcţia f : R → R definită prin
a3x − e2x , x ≤ 0
f (x) = este continuă ı̂n x = 0 sunt:
3 sin 3x − b cos 2x, x > 0
a) a ∈ R, b = 1 − a;
b) a ∈ R, b = a − 1;
c) a = b = 0;
d) a ∈ R, b = e − a;
e) a ∈ R, b = a − e;
f) a ∈ R, b = 3a.
5ax + 6, x < b
29. Valorile parametrilor a, b ∈ R pentru care funcţia f (x) = 2a, x = b
3x + 2a, x > b
este continuă pe domeniul de definiţie sunt:
a) a = 0, b = 3;
b) a = 3, b = 0;
c) a = b = 0;
2
d) a = −3, b = ;
5
e) a = 1, b = 2;
f) a = b = −1.
c) a, b ∈ R;
d) a ∈ R, b = 0;
e) a = 1, b = −3;
f) a + b = 1.
x
e , x ∈ [0, 1]
31. Se consideră funcţia f : [0, π] → R, f (x) = .
a sin (x − 1)
, x ∈ (1, π]
2
x − 3x + 2
Funcţia f este continuă pe [0, π] dacă parametrul a este egal cu:
a) e;
b) −e;
e
c) − ;
2
e
d) ;
2
e) 2e;
f) −2e.
2x − √a2 x2 + ax + 1, x < 1
5
a) ;
4
5
b) ;
2
5
c) ;
3
2
d) ;
5
3
e) ;
5
4
f) .
5
1
2tgx − arctg , x ∈ [−1, 0)
x
34. Funcţia f : [−1, ∞) → R, f (x) = a, x = 0 este
√
2 1− x1+x , x > 0
222
Continuitatea funcţiilor
ex + x + m, x ≤ 1
36. Domeniul de discontinuitate al funcţiei f : R → R, f (x) = 1
x x−1 ,x > 1
este mulţimea vidă dacă parametrul real m este egal cu:
a) 0;
b) 1;
c) e;
d) −e;
e) −1;
1
f) .
e
[ex + ln (1 + x)] x1 , x > 0
37. Continuitatea funcţiei f : [0, ∞) → R, f (x) =
m,x = 0
este asigurată dacă:
a) m = −2;
b) m = e2 ;
2
c) m = ln ;
e
1
d) m = √ ;
2
e) m = e;
f) m = 2 ln e.
|x − 1| enx + cos x
38. Dacă f : R → R, f (x) = lim , atunci mulţimea
n→∞ 1 + enx
punctelor de continuitate ale funcţiei f este:
a) R∗ ;
b) R;
c) (−∞, 0);
d) (0, ∞);
e) {0};
f) [0, 1].
x2n − x2 + 6
39. Funcţia f : R → R, f (x) = lim este continuă pe:
n→∞ x2n + x2 + 4
a) R;
b) R∗ ;
223
Capitolul 13
c) R \ {0, 1};
d) R \ {−1, 0, 1};
e) {−1, 0, 1};
f) {0, 1}.
x3 − 2x, x ∈ Q
40. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci mulţimea punctelor
x2 − 2, x ∈ R \ Q
de continuitate ale funcţiei f coincide cu:
√
a) − 2, 0 ;
√ √
b) − 2, 1, 2 ;
√
c) 0, 1, 2 ;
√ √
d) − 2, 0, 2 ;
√ √
e) 2, 0, 2 + 1 ;
f) {0, 1}.
ax + b, x ≤ 2
41. Funcţia f : R → R, f (x) = este continuă pe R
x2 + bx + a, x > 2
dacă şi numai dacă:
a) a = 1, b = −1;
b) a = 3, b = 5;
c) a = b = 0;
d) a = b + 4;
e) a = b = 1;
f) a = −1, b = 1.
224
Continuitatea funcţiilor
1
a) ,1 ;
2
3
b) ,∞ ;
2
1
c) − , 0 ;
2
1
d) −1, − ;
2
1
e) 0, ;
2
1
f) ,∞ .
2
x3 − 3x + 2
44. Inecuaţia ≥ 0 are ca soluţie mulţimea:
|x2 − 3x + 2|
a) (−2, ∞);
b) (−2, 1) ∪ (1, 2) ∪ (2, ∞);
c) (1, 2);
d) (−2, 1) ∪ (2, ∞);
e) (2, ∞);
f) (1, ∞) \ {2}.
225
CAPITOLUL 14
DERIVABILITATEA FUNCŢIILOR
1. Valorile parametrilor
reali a şi b, pentru care funcţia f : R → R definită
ax4 + b, x ≤ −1
prin f (x) = este derivabilă pe R sunt:
2 ln (x + 2) , x > −1
a) a = −1, b = 1;
b) a = 1, b = −1;
1 1
c) a = − , b = − ;
2 2
1 1
d) a = , b = ;
2 2
1 1
e) a = − , b = ;
2 2
1 1
f) a = , b = − .
4 4
2. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x2 + ax + b, a, b ∈ R. Dacă graficul
functiei trece prin punctul (1, 3) şi tangenta la graficul funcţiei ı̂n acest
punct este paralelă cu prima bisectoare, atunci valorile parametrilor reali
a şi b sunt:
a) a = 1, b = 1;
227
Capitolul 14
b) a = −1, b = 3;
c) a = −3, b = 1;
d) a = 0, b = 2;
e) a = 2, b = 0;
f) a = −2, b = 4.
ax + b, x ≤ 0
3. Fie funcţia f : R → R, f (x) = , a, b ∈ R. Dacă f este
x + 1, x > 0
derivabilă pe R, atunci S = a2 + b2 este:
a) S = 1;
b) S = 2;
c) S = 5;
d) S = 8;
e) S = 13;
f) S = 18.
(x + 1)3
4. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Ecuaţia tangentei la graficul
x2 − x + 1
funcţiei f ı̂n punctul ı̂n care graficul funcţiei intersectează axa Oy este:
a) y = 2x − 1;
b) y = 2x + 1;
c) y = −4x − 1;
d) y = −4x + 1;
e) y = 4x − 1;
f) y = 4x + 1.
229
Capitolul 14
b) {1};
n (n + 1)
, x=1
4
c) Tn (x) = ;
nxn+3 + (n + 1) xn+1 − x
, x 6= 1
(1 + x)2
n (n + 1)
, x=1
2
d) Tn (x) = ;
nxn+2 − (n + 1) xn+1 + x
, x= 6 1
(1 − x)2
n3 (n + 1)
, x=1
3
e) Tn (x) = ;
nxn+2 − (n + 1) xn+1 + x
, x 6= 1
(1 + x)3
231
Capitolul 14
n (n + 1)
, x=1
2
f) Tn (x) =
nxn+3 + (n + 1) xn+1 + x
, x 6= 1.
(1 + x)2
1 1 1 1
16. Fie n ∈ N∗ . Valoarea sumei Sn = +2 · 2 +3 · 3 + · · · +n · n este:
3 3 3 3
3n+1 + n
a) ;
4
3n+3 + n
b) ;
2
3n+1 + n
c) ;
3
3n+1 − n
d) ;
4
3n+1 − 2n − 3
e) ;
4 · 3n
3n+1 − n
f) .
5
aex , x<1
17. Fie a, b ∈ R. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) =
x2 + bx, x ≥ 1
pentru orice x ∈ R. Valorile a, b ∈ R pentru care funcţia este derivabilă
ı̂n punctul x0 = 1 este:
a) a ∈ R, b = 1;
b) a = 1, b = 1;
c) a ∈ R, b = 2;
d) a = −1, b = 3;
e) a = 0, b = 0;
f) a ∈ ∅, b ∈ ∅.
ax2 + 2x + 3, x < 1
18. Fie a, b ∈ R. Considerăm funcţia f : R → R, f (x) =
x2 + bx, x≥1
pentru orice x ∈ R. Suma valorile parametrilor a, b ∈ R pentru care
funcţia este derivabilă ı̂n punctul x0 = 1 este:
a) 12;
b) 1;
232
Derivabilitatea funcţiilor
c) 2;
d) 16;
e) 21;
f) 4.
1 1
f) 2 · n+1 + .
(x − 2) (x − 1)n+1
√
22. Fie f (x) = x2 + 3x + 5, x ∈ R. Atunci f 0 (1) este:
5
a) ;
6
1
b) ;
6
1
c) ;
3
5
d) ;
3
1
e) − ;
6
5
f) − .
6
23. Fie f (x) = xe2x , x ∈ R. Atunci f 00 (1) este:
a) e + 2;
b) 8e2 ;
c) 12e2 ;
d) 3e2 ;
e) 0;
f) 5e2 .
24. Fie f (x) = x2 + 3x + cos2 (x), x ∈ R. Atunci f (0) + f 0 (0) + f 00 (0) este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) −1.
e) 5;
f) −1.
√ √ 3
, x > 0. Atunci f 0 (1) este:
3
26. Fie f (x) = 2x3 + x2 + 3 x +
x+2
15
a) ;
2
43
b ;
6
47
c) ;
6
13
d) ;
6
45
e) ;
8
f) 1.
√ √ √ 1
, x > 0. Atunci f 0 (1) este:
5
27. Fie f (x) = x4 − x2 + 3 x − x +
2x + 1
159
a) ;
20
247
b ;
60
247
c) ;
90
232
d) ;
15
289
e) ;
90
153
f) .
40
2x2 − 3x + 1, x ≤ 0,
28. Fie f : R → R, f (x) = şi E(x) = 4x2 − 3x + 1.
2ax − 3, x > 0
Fie a0 valoarea lui a pentru care funcţia este derivabilă ı̂n x = 0. Atunci
E(a0 ) este:
10
a) ;
9
11
b ;
2
235
Capitolul 14
29
c) ;
2
23
d) − ;
2
29
e) − ;
9
f) 1.
236
Derivabilitatea funcţiilor
x4 + ax + 2, x > 0
32. Funcţia f : R → R, f (x) : este derivabilă pe R
b + ln (1 + x2 ) , x = 0
dacă:
a) a = 1, b = −1;
b) a = 2, b = 0;
c) a = 0, b = 2;
d)a = −1, b = 1;
e) a = b = 1;
f) a = b = −1.
√
33. Punctele ı̂n care funcţia f : (−∞, 1] ∪ [2, ∞), f (x) = x2 − 3x + 2 nu
este derivabilă aparţin mulţimii:
a) {0, 1};
b) {1, 2};
c) {1, 3};
d) {2, 4};
e) {−3, 5};
f) {0, 1, 2}.
1
e x2 +x , x ∈ (−1, 0)
34. Domeniul de derivabilitate al funcţiei f : R → R, f (x) =
a, x ∈ R \ (−1, 0)
este multimea R dacă:
a) a = 0;
b) a = 1;
c) a = 2;
d) a = 3;
e) a = 4;
f) a = −1.
x
e − 1, x < 0
35. Funcţia f : R → R, f (x) = x este derivabilă pe R
x2 + ax + b, x ≥ 0
dacă:
1
a) a = , b = 0;
3
237
Capitolul 14
1
b) a = , b = −2;
2
c) a = b = 1;
1
d) a = , b = 1;
2
1
e) a = 1, b = ;
2
1
f) a = 0, b = .
3
√ !
x2 + 1 − x
36. Fie funcţia f : D → R, f (x) = ln √ . Care dintre următoarele
x2 + 1 + x
afirmaţii este adevărată:
a) f nu este derivabilă ı̂n x0 = 0;
b) f 0 (0) = ln 4;
c) f 0 (0) = −2;
d) f 0 (0) = ln 2;
e) f 0 (0) = − ln 2;
f) f 0 (0) = − ln 4.
x
37. Dacă f : R → R, f (x) = √ , a ∈ R∗ , şi α (a) = f 0 (0) +
a 2 + x 2
√
f 0 (1) a2 + 1, atunci:
a2 1
a) α (a) = 2 + ;
a + 1 |a|
3
b) α (1) = ;
4
1
c) α (−1) = ;
2
4
d) α (2) = ;
5
e) α (−3) < 0;
2
f) α (−2) = .
5
38. Fie f : R → R, f (x) = x5 + x, iar g = f −1 . Atunci, g 0 (2) are valoarea:
a) 1;
1
b) ;
6
c) 0;
238
Derivabilitatea funcţiilor
d) 6;
1
e) ;
2
f) 3.
x3 + ax2 + bx + c, x < 1
39. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = .
arctg (x − 1) , x ≥ 1
Funcţia f este derivabilă de două ori pe R dacă:
a) a = 3, b = 4, c = 2;
b) a = −3, b = −4, c = 2;
c) a = −3, b = 4, c = 2;
d) a = −3, b = 4, c = −2;
e) a = 3, b = −4, c = −2;
f) nicio variantă.
ax
40. Fie f : R → R, f (x) = 2 , a ∈ R, b ∈ R∗ . Valorile parametrilor reali
x + b2
a şi b pentru care Gf admite ı̂n originea O ca tangentă prima bisectoare
sunt:
a) a = b = 1;
b) nu există;
c) a = b2 , b ∈ R∗ ;
d) a = −1, b ∈ R∗ ;
e) a = b, b ∈ R∗ ;
f) b = 1, a ∈ R.
239
Capitolul 14
2x
42. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = arcsin . Abscisele punctelor
1 + x2
unghiulare corespunzătoare funcţiei f se află ı̂n mulţimea:
a) {2, 3};
b) (0, 1);
c) {−2};
d) {5};
e) {±1};
f) (1, 0).
x2
43. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci f 0 (1) este:
x2 + 1
1
a) ;
2
b) 1;
1
c) ;
4
1
d) − ;
4
e) 0;
1
f) − .
2
44. Fie f : R → R, f (x) = e−2x+1 sin (3πx) + ln (x2 + x + 1). Valoarea reală
f 0 (0) este:
a) 3πe;
b) 1;
c) 3πe − 1;
d) 4πe;
e) 0;
f) 3πe + 1.
1 1
45. Fie f : D → R, f (x) = x ln − . Atunci lim f 0 (x) este egală cu:
e x x→∞
a) −1;
b) 1;
c) 2;
d) e;
240
Derivabilitatea funcţiilor
1
e) ;
e
f) nu există.
√
46. Fie f : (−∞, 1] → R, f (x) = x + 3 1 − x şi f (n) (0) = an (unde f (k) (x)
este derivata de ordin k a funcţiei f calculată ı̂n punctul x). Atunci:
200!
a) a100 = 3 · 100 ;
2
397!!
b) a200 = −3 · 200 ;
3
199!!
c) a100 = −3 · 100 ;
2
d) an+1 = (n + 1) an ;
1 200!
e) a100 = · 100 ;
3 2
200!
f) a200 = 200 .
3
241
CAPITOLUL 15
STUDIUL FUNCŢIILOR CU
AJUTORUL DERIVATELOR
e) (−∞, 4);
f) φ.
x2 − 4
3. Valoarea maximă relativă a funcţiei f : R \ {1} → R, f (x) =
(x − 1)2
este:
3
a) ;
2
3
b) ;
4
2
c) ;
3
4
d) ;
3
1
e) ;
2
f) 2.
f) 5.
x2 +ax + b
13. Fie a ∈ R∗ , b ∈ R şi funcţia f : R → R definită prin f (x) =
x2 +1
pentru orice x ∈ R. Numărul punctelor de extrem local ale funcţiei f
este egal cu:
a) 3;
b) 1;
c) 2;
d) 0;
e) 4;
f) 5.
∗ x2 +2ax + b
16. Fie a ∈ R , b ∈ R şi funcţia f : R → R definită prin f (x) =
x2 +1
pentru orice x ∈ R. Numărul punctelor de pe graficul funcţiei f cu
produsul absciselor egal cu −1 ı̂n care tangenta la graficul funcţiei este
paralelă cu axa Ox pentru orice valori a ∈ R∗ şi b ∈ R este egal cu:
a) 3;
247
Capitolul 15
b) 1;
c) 0;
d) 4;
e) 5;
f) 2.
18. Fie a ∈ R cu proprietatea că pentru orice x ∈ [1, ∞) are loc egalitatea:
2x
2arctgx + arcsin = a. Atunci:
1 + x2
a) a = 0;
b) a = 1;
c) a = −1;
d) a= e;
e) a =π;
f) a =e−1 .
∗ 1
19. Se consider funcţia f : R → R definită prin f (x) = arctgx + arctg
x
∗
pentru orice x ∈ R . Dacă există a ∈ R cu proprietatea că prin f (x) = a
pentru orice x ∈ R∗+ atunci valoarea lui a este:
a) e;
b) π;
π
c) ;
4
d) 1;
e) −2;
f) 2.
248
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
c) a = 3, b = 4;
d) a = b = 1;
e) a = 4, b = −3;
f) a = −4, b = 3.
x2 + ax + b
24. Fie f : R \ {−3} → R, f (x) = . Valorile parametrilor reali a
x+3
şi b pentru care graficul funcţiei trece prin punctul A(−2, 4) şi tangenta
la grafic ı̂n x = −2 este paralelă cu dreapta y = 2x + 1 sunt:
a) a = 20, b = 10;
b) a = 10, b = 20;
c) a = −10, b = 20;
d) a = b = 20;
e) a = 21, b = 0;
f) a = −2, b = 2.
3ax3 − x2 + bx + 5
25. Fie f : R \ {−1} → R, f (x) = . Ştiind că funcţia nu
(x + 1)2
admite asimptote verticale, a + b are valoarea:
a) 0;
b 8;
c) 6;
d) −8;
e) 3;
f) 5.
2ax3 + 3x2 + 2bx + 3
26. Fie f : R \ {1} → R, f (x) = . Ştiind că funcţia nu
(x − 1)2
admite asimptote verticale, a + b are valoarea:
a) 1;
b 3;
c) 0;
d) −3;
e) −1;
f) 6.
2x
27. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Funcţia f are:
x2+2
250
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
c) (−1, 1);
d) (−1, ∞);
e) (0, 1);
f) ∅.
252
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
a) 2;
b) 2 sau 12;
c) 12;
d) −12;
e) −12 sau 12;
f) −12 sau 2.
1 2 ln x − 1
39. Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = − x + 3 + . Abscisa punctului ı̂n
2 x
care tangenta la Gf este paralelă cu asimptota spre +∞ la Gf este:
√
a) e;
b) e2 ;
3
−
c) e 2 ;
√
d) e e;
1
−
e) e 2 ;
f) e−2 .
ax
40. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = 2 , a, b > 0. Funcţia
x + 2b
f admite două puncte de extrem situate la distanta 1 faţă de Oy dacă
parametrul real b este egal cu:
1
a) ;
2
1
b) ;
√4
c) 2;
1
d) √ ;
2
e) 2;
f) 4.
1
41. Fie f : D → R, f (x) = , a, b ∈ R. Funcţia f admite o valoare
x2 + ax + b
maximă ı̂n x = 2, iar dreapta x = −2 este asimptotă verticală la Gf dacă
(a, b) este:
a) (4, −12);
b) (−4; 12);
c) (0, 0);
d) (4, 12);
e) (12, 4);
f) (4; 4).
x3 2 2 5 8
a) + x + x+ ;
3 9 9 9
3
x 2 5 8
b) + x2 − x + ;
3 9 9 9
3 2
3x − 2x − 5x + 8
c) ;
9
x3 2 2 5 8
d) + x − x+ ;
9 3 9 9
3 2
x 2x 5x 8
e) + − − ;
3 9 9 9
3x3 − 2x2 − 5x − 8
f) .
9
(x + 1)3
43. Fie funcţia f : R → R, f (x) = 2 , A = {x ∈ R |x punct de inflexiune pentru Gf },
x −P x+1
d : mx + n asimptotă la Gf , α = x, β = m + n. Atunci α2 + β 2 are
x∈A
valoarea:
a) 25;
109
b) ;
4
51
c) ;
2
109
d) ;
2
e) 27;
109
f) .
8
2x
44. Dacă f : R → R, f (x) = arcsin admite puncte unghiulare a căror
1 + x2
1 Xh 0 2 0 2
i
mulţime se notează cu M , atunci z = (fs (x)) + (fd (x)) are
4 x∈M
valoarea:
a) 1;
b) 4;
π2
c) ;
2
π2
d) ;
4
255
Capitolul 15
π2
e) ;
9
f) nicio variantă.
ax2 + b
45. Se consideră funcţia f : D → R, f (x) = , a, b, c ∈ R. Dacă
x+c
Gf admite o asimptotă paralelă cu a doua bisectoare, modulul diferenţei
dintre punctele de extrem este 2, iar x = −2 este asimptotă verticală la
Gf , atunci S = ab + ac + bc este:
a) −1;
1
b) − ;
2
c) 1;
d) 2;
1
e) − ;
3
f) 3.
x2 + ax − 1
46. Fie funcţia f : R \ {−1} → R, f (x) = , a ∈ R. Atunci Gf
x+1
admite asimptota spre ∞ y = x + 1 dacă parametrul real a este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) −3;
e) −2;
f) −1.
x2 − 3bx + 2b2
47. Dacă f : (0; ∞) → R, f (x) = , a, b ∈ R, atunci Gf admite
x+a
ca asimptotă dreapta y = x + 1 dacă ı̂ntre parametrii reali a şi b există
relaţia:
a) a + 3b = 0;
b) a + 3b = −1;
c) a + 3b = 1;
d) 2a + 3b = 1;
e) 2a + 3b > 0;
f) 2a + 3b = −1.
256
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
x2 + 1
48. Funcţia f : D ⊆ R → R, f (x) = , a > 0 este astfel ı̂ncât Gf
x2 + ax + a
admite o unică asimptotă verticală atunci când parametrul real a este:
a) 4;
b) 0;
c) 2;
d) 1;
e) mai mare strict ca 4;
f) ı̂ntre 0 şi 4.
ax4
49. Pentru ca graficul funcţiei f : D ⊆ R → R, f (x) = să admită
(b + cx)3
asimptota y = x−3, ı̂ntre parametrii reali a, b, c trebuie să existe relaţiile:
a) a = c3 , b = c, c 6= 0;
b) a = 1, b = 2c;
c) a ∈ R, b + 2c = 0;
d) b + c = 0, a ∈ R;
e) 2a − c = 0, b ∈ R;
f) a = 2c, b = −2.
√
50. Fie f : R → R, f (x) = ax + bx2 + cx + 1, a, b > 0, c ∈ R. Atunci Gf
admite o asimptotă spre +∞ paralelă cu d : y = 4x − 2, iar spre −∞
asimptota y = −1 dacă coeficienţii a, b, c sunt:
a) a = b = 1, c = 2;
b) a = 2, b = 1, c = 2;
c) a = 1, b = c = 4;
d) a = 2, b = c = 4;
e) a = 1, b = 4, c = −4;
f) a = b = −1, c = −2.
257
CAPITOLUL 16
2019
c) ;
2
d) 0;
e) 2019;
f) −2019.
5. Pe R se defineşte
legea de compoziţie x ∗ y = xy − 3x − 3y + 12. Soluţiile
x ∗ y = 3
sistemului sunt:
(x − 1) ∗ (y + 1) = 1
260
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
e) 46;
f) −46.
9(x + y)
10. Pe (−3, 3) se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = . Valoarea
9 + xy
1 1
expresiei − ∗1∗ este:
2 2
9
a) ;
61
b) 1;
28
c) ;
55
d) 9;
1
e) ;
2
−1
f) .
2
11. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = xy + ax + 3y + b, a, b ∈ R.
Valorile parametrilor reali a şi b, pentru care legea de compoziţie este
asociativă, sunt:
a) a = 3, b = 3;
b) a = −3, b = 6;
c) a = 3, b = 0;
d) a = 3, b = −6;
e) a = 3, b = 6;
f) a = 3, b = −3.
20
f) − .
3
13. Simetricul numărului 5 ı̂n raport cu legea de compoziţie x ∗ y = 3xy +
21x + 21y + 140, x, y ∈ R, este:
755
a) ;
108
755
b) − ;
108
757
c) − ;
108
757
d) ;
108
756
e) − ;
108
756
f) .
108
14. Dacă pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = 3xy + 21x + 21y + 140,
atunci soluţiile ecuaţiei x ∗ x ∗ x = x sunt:
22 20
a) x ∈ − , −7, − ;
3 3
20
b) x ∈ −7, − ;
3
c) x = −7;
d) x ∈ {−6, −7, −8};
e) x ∈ {−7, −8, −9};
23 19
f) x ∈ − , −7, − .
3 3
15. Dacă pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = 3xy + 21x + 21y + 140,
atunci soluţiie inecuaţiei x ∗ (3x − 1) ≤ 47 sunt:
a) {−8, −1};
b) (−∞, −8];
c) [−1, +∞);
S
d) (−∞, −8] [−1, +∞);
e) [−8, −1];
f) (−∞, −1].
263
Capitolul 16
c) 5;
d) 6;
e) 7;
f) 8.
265
Capitolul 16
30. Valorile nenule ale lui a şi b, pentru care legea de compoziţie definită prin
x ∗ y = xy + 2ax + by, x, y ∈ R este asociativă şi comutativă, sunt:
1
a) a = 1, b = ;
2
267
Capitolul 16
1
b) a = , b = 1;
2
1 1
c) a = , b = ;
2 2
d) a = 1, b = 2;
e) a = 2, b = 4;
f) a = −1, b = −2.
c) 0;
d) 1;
e) 8;
f) 6.
!
1 2 3 4
34. Fie permutarea σ ∈ S4 definită prin: σ= şi mulţimea
2 4 1 3
G = {σ n |n ∈ N∗ }. Numărul de elemente distincte din G este egal cu:
a) 3;
b) 2;
c) 0;
d) 4;
e) {0, 1, 2, 3};
f) {0, 1, 2, 3}.
!
1 2 3 4
35. Fie permutarea σ ∈ S4 definită prin: σ= şi mulţimea
2 3 1 4
G = {σ n |n ∈ N∗ }. Numărul de elemente distincte din G este egal cu:
a) 6;
b) 2;
c) 5;
d) 4;
e) 3;
f) 8.
269
Capitolul 16
41. Fie ecuaţia x2 +8̂=0̂ cu coeficienţi ı̂n inelul (Z11 , +, ·). Suma soluţiilor din
Z11 ale ecuaţiei este egală cu:
a) 0̂;
b) 1̂;
c) 2̂;
d) 3̂;
e) 8̂;
f) 4̂.
42. Fie ecuaţia x2 +3̂=0̂ cu coeficienţi ı̂n inelul (Z5 , +, ·). Mulţimea soluţiilor
din Z5 ale ecuaţiei este egală cu:
a) 3̂ ;
b) ∅;
c) Z5 ;
d) 1̂, 2̂ ;
e) 4̂ ;
f) 2̂, 3̂ .
(
2̂x+3̂y =2̂
43. Fie inelul (Z5 , +, ·) şi sistemul de ecuaţii cu coeficienţi Z5 .
x + y =2̂
Fie k numărul soluţiilor din Z5 ale sistemului. Atunci:
a) k = 3;
b) k = 2;
c) k =0;
d) k = 1;
e) k = 4;
271
Capitolul 16
f) k = 5.
2̂x+3̂y =2̂
44. Fie inelul (Z7 , +, ·) şi sistemul de ecuaţii cu coeficienţi Z7 .
x + y =2̂
Fie s suma valorilor necunoscutelor din Z7 ale sistemului. Atunci:
a) s =3̂;
b) s=2̂;
c) s =0̂;
d) s = 4̂;
e) s = 1̂;
f) s = 6̂.
!
1̂ 2̂
45. Fie inelul (Z3 , +, ·), matricea A = şi k cel mai mic număr nat-
0̂ 1̂
!
1̂ 0̂
ural cu proprietatea Ak = . Atunci:
0̂ 1̂
a) k = 6;
b) k = 2;
c) k = 5;
d) k = 4;
e) k = 3;
f) k = 7.
272
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
49. Fie ecuaţia x3 +4̂=0̂ cu coeficienţi ı̂n inelul (Z8 , +, ·). Numărul soluţiilor
din Z8 ale ecuaţiei este egal cu:
a) 2;
b) 3;
c) 0;
d) 1;
e) 4;
f) 5.
2̂ 3̂ 4̂
50. Fie matricea A = 3̂ 4̂ 2̂ cu elemente din inelul (Z9 , +, ·). Valoarea
4̂ 2̂ 3̂
determinantului det (A) este:
a) 4̂;
273
Capitolul 16
b) 2̂;
c) 7̂;
d) 0̂;
e) 1̂;
f) 5̂.
1 a 1 a 2
51. Fie G = 0 1 a3 |a1 , a2 , a3 ∈ R . Considerăm G ı̂mpreună cu
0 0 1
1 a1 a2
ı̂nmulţirea matricelor. Atunci simetrica matricei 0 1 a3 este:
0 0 1
1 −a1 −a2
a) 0 1 −a3 ;
0 0 1
1 −a1 a1 a3 − a2
b) 0 1 −a3 ;
0 0 1
1 1
1 a1 a2
1
c) 0 1 ;
a3
0 0 1
1 −a1 a2
d) 0 1 −a3 ;
0 0 1
0 −a1 −a2
e) 0 0 −a3 ;
0 0 0
f) nu există.
1 a b
52. Fie G = 0 1 a |a, b ∈ R . Considerăm G ı̂mpreună cu ı̂nmulţirea
0 0 1
matricelor. Atunci:
274
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
275
Capitolul 16
b) 2;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) 6.
276
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
278
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
279
Capitolul 16
a) 5;
b) nu există;
c) 4;
d) 1;
e) 2;
f) 3.
280
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
80. Se consideră grupul (G, ∗), unde G = (1, ∞)\{2} şi x∗y = (x − 1)ln(y−1) +
1, x, y ∈ G. Ecuaţia x ∗ x ∗ x = e27 + 1 are ca soluţie:
a) e3 − 1;
b) 2e3 + 1;
c) e2 + 2;
d) e3 − 2;
e) e3 + 1;
f) −2e3 + 1.
282
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
b) (x − 2)2019 + 1;
c) x2019 − 2;
d) (x − 1)2019 ;
e) (x − 2)2019 + 2;
f) x2019 + 2.
!
2 2
83. Fie A = ∈ M2 (R) şi G = {X (a) |X (a) = I2 + aA, a 6= 1} .
−1 −1
Atunci X (1) X (2) · · · X (2019) este egal cu:
a) X (2020!);
b) X (2019! + 1);
c) X (2020! + 1);
d) X (22020 + 1);
e) X (2019! − 1);
f) X (2020! − 1).
283
CAPITOLUL 17
POLINOAME
c) r = (a − 12) X − 7;
d) r = (a + 12) X + 7;
e) r = (a + 11) X − 7;
f) r = (a + 11) X + 7.
287
Capitolul 17
a) m = 2;
4
b) m = − ;
3
4
c) m = ;
3
3
d) m = ;
4
e) m = 3;
f) m = −3.
c) m = −4;
d) m = 4;
e) m = −3;
f) m = 3.
289
Capitolul 17
a) {0, 1};
b) {0, 9};
c) 9;
d) 1;
e) {−7, 1};
f) {1, 9}.
292
Polinoame
33. Fie m ∈ R şi ecuaţia x4 +mx3 +m2 x2 −3x + 2019 = 0. Afirmaţia adevărată
este:
a) ecuaţia are rădăcina x1 = 1;
b) ecuaţia are toate rădăcinile reale;
c) ecuaţia nu poate avea toate rădăcinile reale;
d) ecuaţia are rădăcina x1 = 2;
e) ecuaţia are rădăcina x1 = −1;
f) ecuaţia are rădăcina x1 = −2.
38. Fie m ∈ R, n ∈ N şi polinomul f (X) =X 2n+1 +3X + m. Fie r (X) restul
ı̂mpărţirii polinomului f la polinomul r (X) =x2 −1. Valoarea r (m) este
egală cu:
a) −m;
b) 5m;
295
Capitolul 17
c) 4m;
d) 3m;
e) m;
f) 2m.
e) −32;
f) −34.
297
Capitolul 17
45. Fie f ∈ R[X] un polinom de grad n > 3. Resturile ı̂mpărţirilor lui f prin
X − 1, X + 1 şi X + 2 sunt 2, 4 şi 11. Atunci restul ı̂mpărţirii polinomului
f prin (X 2 − 1)(X + 2) este:
a) X 2 − X − 1;
b 2X 2 + X − 2;
c) 2X 2 − X + 1;
d) X 2 + X + 1;
e) X 2 − X + 2;
f) 2X 2 + X − 1.
46. Fie f ∈ R[X] un polinom de grad n > 3. Resturile ı̂mpărţirilor lui f prin
X − 1, X + 1 şi X + 3 sunt 2, 6 şi 18. Atunci restul ı̂mpărţirii polinomului
f prin (X 2 − 1)(X + 3) este:
a) X 2 + 4X + 3;
b X 2 − X − 1;
c) X 2 + 2X + 3;
d) X 2 − 2X + 3;
e) 2X 2 + 3;
f) 3X 2 − X + 1.
47. Fie polinomul f (x) = X 3 −3X 2 −4X +12 din R[X] şi x1 , x2 , x3 rădăcinile
sale. Atunci (4 − x1 )(4 − x2 )(4 − x3 ) are valoarea:
a) 6;
b 3;
c) 0;
d) −10;
e) 12;
f) 18.
48. Fie polinomul f (X) = X 3 −6X 2 +5X +12 din R[X] şi x1 , x2 , x3 rădăcinile
sale. Atunci (2 − x1 )(2 − x2 )(2 − x3 ) are valoarea:
a) 4;
b 2;
c) −2;
d) 1;
298
Polinoame
e) −6;
f) 6.
50. Fie polinomul f (X) = X 3 +6X 2 +11X +6 din R[X] şi x1 , x2 , x3 rădăcinile
sale. Ştiind că x2 x3 = 6, valorile rădăcinilor polinomului f sunt:
a) −3, 1 şi 2;
b) −3, −2 şi −1;
c) −6, −1 şi 1;
d) −6, −1 şi 0;
e) 6, 1 şi 2;
f) 1, 1 şi 3.
299
Capitolul 17
d) 3̂X 2 + 2X + 2̂;
e) 2̂X 2 + 3̂X + 2̂;
f) 2̂X 2 + X + 3̂.
54. Dacă polinomul f ∈ R [X] satisface simultan condiţiile gradul lui f este
minim, restul ı̂mpărţirii lui f prin (X + 2) este (−3) şi restul ı̂mpărţirii
lui f prin (X − 1) este 3, atunci polinomul f este:
a) X + 2;
b) 2X + 1;
c) 2X;
d) 2X + 2;
e) X + 1;
f) −2X + 1.
56. Se consideră polinomul f ∈ R [X] astfel ı̂ncât, simultan, să fie verificate
condiţiile: a) gradf ≥ 2; b) restul ı̂mpărţirii lui f prin (X − 1) este 2;
300
Polinoame
c) 10;
d) −10;
e) 6;
f) −6.
62. În Z7 [X] se consideră f = 2̂X 4 + 4̂X 3 + 2̂X 2 + X + 1̂ şi g = X + â. Atunci
.
f ..g dacă:
a) a ∈ 1̂, 2̂, 4̂ ;
b) a ∈ 4̂, 5̂, 6̂ ;
c) a ∈ 0, 4̂ ;
d) a ∈ 2̂, 5̂, 6̂ ;
e) a ∈ 0̂ ;
f) a ∈ 1̂, 2̂, 3̂ .
302
Polinoame
b) a ∈ {±1, 0};
c) a = 0;
d) a = ±1;
e) a = ±2;
f) nicio variantă.
11i − 8
e) E = ;
10
−11i − 8
f) E = .
10i
67. Fie polinomul f = 4X 3 − 12X 2 + aX + b. Atunci x1 = i este rădăcină a
lui f dacă S = a2 + b2 este:
a) 144;
b) 169;
c) 160;
d) 0;
e) 16;
f) 196.
c) 2;
√
d) 2;
e) 1;
f) i.
307
CAPITOLUL 18
PRIMITIVE
x3 + 2x + 3
1. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = , atunci mulţimea primi-
x+1
tivelor funcţiei f este:
x3 x2
a) + + C;
3 2
x3 x2
b) − + C;
3 2
c) 3x3 − 2x + 3x + C;
x3 x2
d) − + 3x + C;
3 2
x3 x2
e) + + 3x + C;
3 2
x3 x2
f) − − 3x + C.
3 2
√
2. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = 2 x + x ln x, atunci mulţimea primi-
tivelor funcţiei f este:
4 √ x2 x2
a) x x + ln x − + C;
3 2 2
4 √ x2 x2
b) x x + ln x − + C;
3 2 4
309
Capitolul 18
4√ x2 x2
c) x+ ln x − + C;
3 2 4
4√ x2 x2
d) x+ ln x − + C;
3 2 2
4 √ x2 x3
e) x x + ln x − + C;
3 2 3
4 √ x2 x3
f) x x + ln x + + C;
3 2 3
2 √
3
3. Dacă f : R → R, f (x) = x3 − 6x2 − 4x − 3 + 5 x2 , atunci mulţimea
3
primitivelor funcţiei f este:
x4 15 √ 3
a) − 2x3 − 2x2 − 3x + x · x2 + C;
6 2
x 4 √3
b) − 2x3 − 2x2 − 3x + 10x · x2 + C;
6
x4 5 √ 3
c) − 2x3 − 2x2 − 3x + x · x2 + C;
6 3
x4 √3
d) − 2x3 − 2x2 − 3x + 3x · x2 + C;
4
x4 √5
e) − 2x3 − 2x2 − 3x + 3 · x3 + C;
6
x4 √3
f) − 2x3 − 2x2 − 3x + 3x · x2 + C.
6
4. Dacă f : R → R, f (x) = 2x · 3x , atunci mulţimea primitivelor funcţiei f
este:
6x
a) + C;
ln 6
2
6x
b) + C;
ln 6
c) 6x ln 6 + C;
62x
d) + C;
ln 6
6x
e) + C;
ln 2 · ln 3
f) 62x ln 6.
ln4 x
5. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = atunci mulţimea primitivelor
x
funcţiei f este:
310
Primitive
a) 4 ln3 x + C;
b) 5 ln5 x + C;
c) ln5 x + C;
ln5 x
d) + C;
5
ln5 x
e) + C;
x
6 ln5 x
f) + C.
x
6. Primitiva F a funcţiei f : R → R, f (x) = 3x2 − 4x + 5 al cărei grafic
trece prin punctul P (1, 5) este:
a) F (x) = x3 − 2x2 + 5x + C;
b) F (x) = x3 − 2x2 + 5x + 1;
c) F (x) = x3 − 2x2 + 5x + 5;
d) F (x) = x3 − 2x2 + 5x;
e) F (x) = x3 − 4x2 + 5x + 1;
f) F (x) = x3 − 4x2 + 5x + 4.
x4 − 16
7. Dacă f : (−2, +∞) → R, f (x) = , atunci mulţimea primitivelor
x+2
funcţiei f este:
x3 x2 2x
a) + − − 8 + C;
3 2 3
x4 2x3
b) − + 2x2 − 8x + C;
3 3
x4 2x3
c) − + 2x2 − 8x + C;
4 3
x4 2x3
d) − + 2x2 + 8x + C;
4 3
x4 2x3 x2
e) − + − 8x + C;
4 3 2
x4 2x3 x2
f) − + − x + C.
4 3 2
8. Dacă F : R → R , F (x) = (ax + b) ex este primitiva funcţiei f : R → R,
f (x) = (2x + 3) ex , atunci valorile parametrilor reali a şi b sunt:
a) a = −2, b = 1;
311
Capitolul 18
b) a = −1, b = 1;
c) a = 1, b = 2;
d) a = 1, b = 1;
e) a = 2, b = 1;
f) a = 2, b = 2.
Z
x
9. Dacă f : R → R, f (x) = xe , atunci f 00 (x) dx este:
a) (x + 1) ex + C;
b) (x + 2) ex + C;
c) (x + 3) ex + C;
d) (x2 + 1) ex + C;
e) (x2 + 2) ex + C;
f) x2 ex + C.
12
e) ;
5
35
f) .
8
12. Fie a, k ∈ R şi funcţia F : R → R definită prin F (x) =xk eax . Produsul
valorilor lui a şi k astfel ı̂ncât funcţia F să fie o primitivă a funcţiei
f : R → R definită prin f (x) = (x + 1) ex este egal cu:
a) −2;
b) 1;
c) 2;
d) −1;
e) 3;
f) −3.
1
c) I =− ex (sinx−cosx) +C;
2
1 x
d) I = e (sin x − cos x) + C;
2
1 −x
e) I = e (sin x + cos x) + C;
2
1 −x
f) I = e (sin x − cos x) + C.
2
Z
15. Fie integrala nedefinită I = ex cosxdx. Atunci:
1
a) I = − ex (sinx+ cosx) +C;
2
1 x
b) I = e (sinx−cosx) +C;
2
1
c) I =− ex (sinx−cosx) +C;
2
1 −x
d) I = e (sin x + cos x) + C;
2
1 x
e) I = e (sin x + cos x) + C;
2
1 −x
f) I = e (sin x − cos x) + C.
2
Z
16. Fie integrala nedefinită I = sin3 xdx. Atunci:
3 1
a) I = cos2x+ cos7x+C;
2 13
3 1
b) I = cosx+ cos5x+C;
2 13
1 1
c) I = cosx+ cos2x+C;
3 13
3 1
d) I = − sin x + sin 3x + C;
4 3
3 1
e) I = cos 5x + cos 3x + C;
4 3
3 1
f) I = − cos x + cos 3x + C.
4 12
Z
17. Fie integrala nedefinită I = cos3 xdx. Atunci:
1 3
a) I = sin 3x + sin x + C;
12 4
314
Primitive
3 1
b) I = sinx+ cos5x+C;
2 13
1 1
c) I = cosx+ sin2x+C;
3 13
3 1
d) I = − sin x + sin 3x + C;
4 3
3 1
e) I = cos 5x + sin 3x + C;
4 3
1 3
f) I = cos 5x + sin x + C.
2 4
Z
18. Fie n ∈ N şi integralele nedefinite In = xn ex dx. Fie fn (x) =In +nIn−1 ,
n ∈ N. Atunci:
a) fn (x) =x2n e−x ;
b) fn (x) =xn ex ;
c) fn (x) =x2n ex ;
d) fn (x) = x2n e2x ;
e) fn (x) = xn e−x ;
f) fn (x) = xn e−2x .
Z
19. Fie n ∈ N şi integralele nedefinite In = xn sinxdx. Demonstraţi că pen-
tru orice n ∈ N are loc egalitatea: fn (x) =In +n (n − 1) In−2 , n ∈ N.
Atunci:
a) fn (x) =xn+1 (sin x −x sinx);
b) fn (x) =xn+1 (n sinx+x cosx);
c) fn (x) =xn−1 (nsin x −x cosx);
d) fn (x) = xn−1 (sin x − 2x cos x);
e) fn (x) = xn+1 (nsin x + x cos x);
f) fn (x) = xn+1 (sin x + x cos x).
1+x2
Z
1
20. Fie integrala nedefinită I = sin x− dx. Atunci:
x2 x
1
a) I = − cos x+ +C;
x
315
Capitolul 18
1
b) I = cos x+ +C;
x
1
c) I = − sin x− +C;
x
1
d) I = − cos x − + C;
x
1
e) I = sin x − + C;
x
1
f) I = sin x + + C.
x
√
21. Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = 5x x + 1. Fie a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât
√
funcţia F : (−1, ∞) → R, F (x) = (ax2 + bx + c) x + 1 să fie o primitivă
a funcţiei f . Atunci a + b + c este:
4
a) ;
3
2
b) ;
3
8
c) ;
3
d) 4;
e) −2;
4
f) − .
3
√
1
22. Fie f : − , ∞ → R, f (x) = 2x + 1. Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât funcţia
2
√
1
F : − , ∞ → R, F (x) = (ax + b) 2x + 1 este o primitivă a funcţiei
2
f . Atunci a2 + b2 este:
a) 0;
4
b) ;
9
c) 8;
d) 2;
e) 4;
1
f) .
9
316
Primitive
x−2
23. Dacă f : R \ {−1, 3} → R, f (x) = , atunci mulţimea primi-
x2 − 2x − 3
tivelor funcţiei f este:
p
a) ln 3
|x + 1| |x − 3| + C;
p
b) ln |x + 1| · |x − 3| + C;
p
c) ln 4 3
|x + 1| · |x − 3| + C;
s !
|x − 3|3
d) ln + C;
|x + 1|
s !
|x + 1|
e) ln + C;
|x − 3|
p
f) ln |x − 1| · |x + 3| + C.
2x + 1
24. Dacă f : R \ {1, 2} → R, f (x) = , atunci mulţimea primi-
x2 − 3x + 2
tivelor funcţiei f este:
a) 3 ln |x − 1| + 5 ln |x − 2| + C;
b) −3 ln |x − 1| + 5 ln |x − 2| + C;
c) 5 ln |x − 1| − 3 ln |x − 2| + C;
d) 5 ln |x − 1| + 3 ln |x − 2| + C;
e) −3 ln |x − 1| − 5 ln |x − 2| + C;
f) −5 ln |x + 1| − 3 ln |x − 2| + C.
1
3x2 − 5x − 7 e2x + C;
b
2
c) (3x2 − 6x + 8) ex + C;
1
6x2 − 10x + 7 e2x + C;
d)
4
1
3x2 + 4x − 10 e2x + C;
e)
2
f) 3x3 ex + C.
2x + 3
27. Fie funcţia f : R → R, f (x) = şi F : R → R o primitivă a sa
x2 +x+1
astfel ı̂ncât F (0) = 0. Atunci F (1) are valoarea:
ln 3
a) ;
π
√
ln 3 π 3
b + ;
2 18
√
3
c) π ln 3 + ;
9
√
1 π 3
d) + ;
18 3
√
2π 3
e) ln 3 + ;
9
f) ln 3.
2x − 3
28. Fie funcţia f : R → R, f (x) = şi F : R → R o primitivă a
x2 + 2x + 1
sa astfel ı̂ncât F (0) = 0. Atunci F (4) are valoarea:
a) 1;
b ln 25 − 10;
5
c) 2 ln 5 − ;
2
d) ln 10 − 4;
e) ln 5 + 4;
f) 2 ln 5 − 4.
π
29. Fie F o primitivă pe R a funcţiei f (x) = (x + 2) sin x cu F = 0.
2
Atunci lim F (x) este:
x→0
a) −1;
b) 0;
318
Primitive
c) 1;
d) 2;
e) −2;
f) −3.
1
30. Fie F o primitivă pe R \ {−1} a funcţiei f (x) = cu F (0) = 0.
(x + 1)3
Atunci lim F (x) este:
x→∞
1
a) ;
3
1
b) ;
2
c) 0;
d) ∞;
e) −1;
1
f) − .
2
x2 + x + 1, x < 0
31. Funcţia f : R → R, f (x) = satisface afirmaţia:
e−x , x ≥ 0
a) f este derivabilă pe R;
b) nu admite primitive peR; 3 2
x + x + x, x ≤ 0
c) f admite primitive şi o primitivă a sa este F (x) = 3 2 ;
−x
−e , x > 0
3 2
x + x + x, x ≤ 0
d) f admite primitive pe R şi o primitivă a sa este F (x) = 3 2 ;
−x
−e + 1, x > 0
e) f nu are proprietatea lui Darboux;
f) nicio variantă.
d) {−1, 1};
e) [−1, 1];
f) {−1, 0, 1}.
320
Primitive
x + 1, x ≤ 0
b) F2 (x) = c, x ∈ (0, 1) este primitivă pentru f ;
−x + c + 1, x ≥ 1
x + c1 , x ≤ 0
c) F3 (x) = c2 , x ∈ (0, 1) , c1 6= c2 , primitivă a lui F ;
−x + c + 1, x ≥ 1
−x + 1, x ≤ 0
d) F4 (x) = 1, x ∈ [0, 1] , primitivă pentru f ;
x + 2, x ≥ 1
e) f nu admite primitive pe R;
f) f are proprietatea lui Darboux.
2 + ln (1 − x) , x < 0
36. Fie f : R → R, f (x) = a, x = 0 . Atunci f admite
1 + e−2x , x > 0
primitive pe R dacă parametrul real a este:
a) 1;
b) 2;
c) −1;
1
d) ;
2
e) 3;
f) nicio variantă.
ln3 x, x ∈ (0, e]
37. Dacă F : (0, ∞) → R, F (x) = reprezintă o primi-
ax + b, x > 0
tivă a unei funcţii f : (0, ∞) → R, atunci ab este:
3
a) ;
e
b) 1 − e;
c) 4e;
321
Capitolul 18
6
d) − ;
e
e
e) ;
2
f) nicio variantă.
38. Dacă F (x) = e−x (a sin x + b cos x) este o primitivă a funcţiei f (x) =
e−x sin x, x ∈ R, atunci (3a + 5b) este egal cu:
a) −5;
b) −4;
c) −3;
d) −2;
e) −1;
f) nicio variantă.
f) nicio variantă.
c ln (x + 1)
41. Dacă F : (−1, ∞) → R, F (x) = +b+a este o primitivă
x x
1 ln (x + 1)
a funcţiei f : (−1, ∞) → R, f (x) = − , atunci
x (x + 1) x2
lim F (x) = 1 dacă:
x→∞
a) a = b = 1, c = 0;
b) a = 1, b = c = 0;
c) a = −1, b = c = 1;
d) a = b = c = 1;
e) a = 0, b = 1, c = −1;
f) nicio variantă.
π π
2
42. Primitiva functiei f (x) = cos x, al cărui grafic conţine punctul M0 ,
2 4
este:
x sin 2x
a) F (x) = − ;
4 2
x sin 2x
b) F (x) = − ;
2 2
x sin 2x
c) F (x) = + ;
2 4
x sin 2x
d) F (x) = + ;
4 2
x sin 2x
e) F (x) = − ;
8 4
f) nicio variantă.
x
43. Dacă F este primitiva funcţiei f (x) = 3 , x ∈ D, cu pro-
x + x2 − x − 1
1
prietatea F (2) = ln , atunci F (0) este:
√ 16
4
1 3
a) + ln ;
2 16√4
3
b) −2 + ln ;
√ 16
4
3
c) 2 + ln ;
16√
4
1 3
d) − + ln ;
2 16
323
Capitolul 18
√
4
3
e) −3 + ln ;
16
√
4
1 3
f) − + ln .
3 16
xenx + x2 + a
44. Fie f : R → R, f (x) = lim , a ∈ R. Funcţia f admite
n→∞ enx + 1
primitive pe R dacă parametrul real a este:
a) 1;
b) 0;
c) −1;
d) real;
e) ı̂n R∗ ;
f) nicio variantă.
e) F (x) ≡ 0, x ∈ R;
1
f) F (x) = √ , x ∈ R.
1 + x2
Z
sin x
46. I = dx, x ∈ R este:
1 + cos2 x
a) ln (1 + cos2 x) + C;
√
b) ln 1 + cos2 x + C;
c) arctg (cos x) + C;
d) −arctg (cos x) + C;
e) −arcctg (cos x) + C;
f) nicio variantă.
Z
x
47. I = dx, x > 0 este:
(x2 + 3) (x + 1)
324
Primitive
√
1 1 2
3 x
a) − ln (x + 1) + ln x + 3 + arctg √ + C;
4 8 4 3
1
b) − ln (x + 1) + arctgx + C;
8
√
1 3 x
c) ln (x + 1)2 + ln x2 + 3 +
arctg √ + C;
2 4 3
d) f nu admite primitive pe (0, ∞);
e) 2 ln (x)2 + arctgx + C;
f) nicio variantă.
x2
Z Z
ax + b (cx + d)
48. 2 dx = 2
+ 2
dx, x ∈ R are loc
2
(x + 2x + 2) x + 2x + 2 x + 2x + 2
dacă:
a) a = c = −1, b = d = 1;
b) a = c = 0, b = d = 1;
c) a = b = −1, c = 1, d = 0;
d) a = 0, b = c = d = 1;
e) a = b = 1, c = 0, d = −1;
f) nicio variantă.
(ln x)2
e) + C;
2
f) nicio variantă.
Z
51. I = ex sin xdx, x ∈ R este:
ex (sin x − cos x)
a) + C;
2
b) ex cos x + C;
ex
c) (sin x + cos x) + C;
2
d) ex (sin x + cos x) + C;
e) ex (− sin x + cos x) + C;
f) nicio variantă.
Z
cos 2x π π
52. I = dx, x ∈ 0, , cu I = 0 este:
sin2 x cos2 x 2 4
a) tgx + ctgx;
b) −tgx − ctgx + 2;
c) tgx + ctgx + 1;
d) sin 2x + cos 2x − 1;
e) tgx + cos 2x;
f) nicio variantă.
Z
dx π
53. I = √ , x ∈ 0, este:
cos x 1 − cos 2x 2
a) tgx + ctgx + C;
1
b) √ ln tgx + C;
2
1
c) ln tgx + C;
2
1 x
d) tgx − ln tg + C;
2 2
1 x
e) √ tgx + ln tg + C;
2 2
f) nicio variantă.
Z 2
x+2
54. I = dx, x ∈ (−1, ∞) este:
x+1
a) I = 2x ln (x + 1) + C;
326
Primitive
x
b) I = 2 ln (x + 1) − + C;
x−1
1
c) I = x + 2 ln (x + 1) − + C;
x+1
1
d) I = x − + C;
x+1
1
e) I = x + 1 + + C;
x
f) nicio variantă.
Z √
1 + x2
55. I = dx, x > 0, este egal cu:
x
√ √
a) 1 + x2 + ln x2 + 1 + C;
" √ #
√ 1 + x 2+1
b) x2 + 1 − ln + C;
x
√ !
√ 1 +1x 2
c) x2 + 1 + ln + + C;
x x
1 √ 2 √
d) ln + x + 1 + x2 + 1 + C;
x
√ √
e) ln x2 + 1 + x x2 + 1 + C;
√ x
f) x ln x2 + 1 + √ + C.
x2 + 1
327
CAPITOLUL 19
INTEGRALA DEFINITĂ
Z 1
x −x
1. Dacă f : R → R, f (x) = 3 + 3 , atunci I = f (x) dx este:
−1
16
a) ;
ln 27
16
b) ;
ln 9
16
c) ;
ln 3
d) 0;
16
e) ;
2 ln 3
f) 16 ln 27.
1
x3
Z
2. Dacă f : R → R , f (x) = 2 , atunci I = f 0 (x) · ef (x) dx este:
x +1 0
a) e;
b) e − 1;
√
c) e;
√
d) e − 1;
e3 − 1
e) ;
2
329
Capitolul 19
e2 (e − 1)
f) .
2
7 √
Z
3. Valoarea integralei I = 2x − 5dx este:
3
a) 9;
√
5+1
b)
2
√
5−1
c) ;
2
13
d) ;
3
√
7−1
e) ;
3
26
f) .
3
Z 3
1
4. Valoarea integralei I = dx este:
0 |x − 2| + 1
a) ln 2;
b) ln 3;
c) ln 6;
d) − ln 6;
3
e) ln ;
2
3
f) − ln .
2
Z e2
5. Valoarea integralei I = x3 ln xdx este:
1
7e8 + 1
a) ;
12
9e8 − 1
b) ;
16
9e8 + 1
c) ;
16
7e8
d) − 1;
16
7e8 + 1
e) ;
16
330
Integrala definită
7e8 − 1
f) .
16
1
x3 + 8
Z
6. Valoarea integralei I = dx este:
0 x+2
10
a) − ;
3
10
b) ;
3
11
c) ;
3
d) 4;
e) 3;
13
f) .
3
Z 1
x
7. Valoarea integralei I = dx este:
0 x4 +1
π
a) ;
8
π
b) + 1;
8
π
c) − 1;
8
π
d) ;
4
2π
e) ;
3
π
f) − 1.
4
Z 2+a
8. Valoarea parametrului real a pentru care 7x ln 7dx = 42 este:
1
a) a = −1;
b) a = 0;
c) a = 1;
d) a = 2;
e) a = 3;
f) a = 4.
331
Capitolul 19
Z 2
a+1 3
9. Valoarea parametrului real a pentru care x+ dx = +3 ln 2
1 x 2
este:
a) a = −1;
b) a = 0;
c) a = 1;
d) a = 2;
e) a = 3;
f) a = 4.
Z 2 √
10. Valoarea integralei definite (3x2 x − 16x)dx este:
1
√
48 2 + 174
a) ;
7
√
48 2 − 174
b) ;
7
√
48 2 − 165
c) ;
7
√
48 2 − 168
d) ;
7
√
48 2 − 164
e) ;
7
√
48 2 − 154
f) .
7
x − 1, x ≥ 1
11. Dacă f : R → R,f (x) = , atunci valoarea parametru-
−x + 1, x < 1
Z a
lui real a ∈ (0, 1), pentru care I = f (x)dx = 1, este:
−a
1
a) a = ;
2
1
b) a = ;
3
1
c) a = ;
4
1
d) a = ;
5
332
Integrala definită
2
e) a = ;
3
3
f) a = .
4
Z e
ln x
12. Valoarea integralei definite I = dx este:
1 x2
a) 1;
e−2
b) ;
2e
e−2
c) ;
e
−e − 2
d) ;
e
e+2
e) ;
e
2−e
f) ;
e
Z 1 √
13. Valoarea integralei definite I = x3 1 − x2 dx este:
0
2
a) − ;
15
2
b) ;
15
8
c) ;
15
4
d) ;
15
7
e) ;
15
1
f) .
15
1
x3
Z
14. Valoarea integralei definite I = √ dx este:
−1 x6 + 1
a) 0;
π
b) ;
8
√
c) arcsin 2;
√
d) arctg 2;
333
Capitolul 19
√
e) ln 1 + 2 ;
π
f) − 1.
4
1
x−4
Z
15. Valoarea integralei definite I = dx este:
0 x+3
a) 1;
3
b) 1 + 7 ln ;
4
4
c) 1 + 7 ln ;
3
3
d) 1 − 7 ln ;
4
4
e) 1 − 7 ln ;
3
f) 1 − 7 ln 12.
Z a+1
31
x3 + 4 dx =
16. Valoarea parametrului real a pentru care este:
a 4
a) a = −1;
b) a = 0;
c) a = 1;
d) a = 2;
e) a = 3;
f) a = 4.
1
x3
Z
17. Valoarea integralei definite I = √ dx este:
0 x4 + 1
√
2
a) ;
√2
2−1
b) ;
2
1
c) ;
2√
2+1
d) ;
√ 2
3−1
e) ;
√ 2
f) 2 − 1.
334
Integrala definită
1 + e x , x ≤ 1 Z 2
18. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci I = f (x)dx este:
x + e, x > 1 −1
4e2 + 5e + 2
a) ;
2e
4e2 + 5e − 2
b) ;
2e
4e2 − 7e + 2
c) ;
2e
4e2 + 7e − 2
d) ;
2e
4e2 + 7e + 2
e) ;
2e
4e2 − 7e − 2
f) .
2e
x2 − sin x, x ∈ (−∞, 2]
19. Se consideră funcţia f : R → R definită prin: f (x) =
x ln x, x ∈ (2, ∞).
Z x
Fie funcţia F : [−3, 7] → R definită prin F (x) = f (t) dt. Atunci:
−3
3
x
+ cos x + 9 − cos 3, x ∈ [−3, 2]
a) F (x) = 3 ;
1 x2 ln x − 1 x2 + 38 + cos 2 − cos 3 − 2 ln 2, x ∈ (2, 7]
2 4 3
3
x
+ cos x + sin 5, x ∈ [−3, 2]
b) F (x) = 3 ;
2 1 2
x ln x − x + ln 2, x ∈ (2, 7]
4
3
x
+ cos x + 9 − sin 3, x ∈ [−3, 2]
c) F (x) = 3 ;
2 2
x ln x + x + 1 − 2 ln 2, x ∈ (2, 7]
3
x
+ cos x + 9 − cos 3, x ∈ [−3, 2]
d) F (x) = 3 ;
1 x2 ln x − 1 , x ∈ (2, 7]
2 4
335
Capitolul 19
3
x
+ cos x + 9 − cos 1, x ∈ [−3, 2]
e) F (x) = 3
1 x2 ln x − 1 x2 , x ∈ (2, 7]
23 4
x
+ cos x + sin 1, x ∈ [−3, 2]
f) F (x) = 5 .
1 2 1 2
x ln x − x , x ∈ (2, 7]
3 4
x2 , x ∈ (−∞, 1]
20. Se consideră funcţia f : R → R definită prin: f (x) = .
x, x ∈ (1, ∞)
Z x
Fie funcţia F : [−1, 5] → R definită prin F (x) = f (t) dt. Atunci:
−1
3
x +1
, x ∈ [−1, 1]
3
a) F (x) = 3
;
x − 1
, x ∈ (1, 5]
33
x + 1 , x ∈ [−1, 1]
3
b) F (x) = 2
;
3x + 1
, x ∈ (1, 5]
3 6
x +1
, x ∈ [−1, 1]
2
c) F (x) = 2
;
x + 1 , x ∈ (1, 5]
33
x +1
, x ∈ [−1, 1]
5
d) F (x) = 3
;
x + 1
, x ∈ (1, 5]
34
x − x − 1 , x ∈ [−1, 1]
3
e) F (x) = 3
;
x + x + 1
, x ∈ (1, 5]
3 3
x
, x ∈ [−1, 1]
3
f) F (x) = 3
.
x + 1 x ∈ (1, 5]
3
336
Integrala definită
2019
2019x − 2019−x
Z
21. Valoarea integralei dx este:
−2019 1 + x2020
π
a) ;
2
b) e;
c) 0;
π
d) − ;
2
e) 1;
f) −1.
2019
2x − 2−x
Z
22. Valoarea integralei dx este:
−2019 1 + sin2 x
a) e;
b) e2 −3;
c) 2;
d) 0;
e) 1;
f) π.
2
1 + [x − 1]
Z
23. Valoarea integralei I = − |x − 1| dx ı̂n care [x] este
−1 1 + x2
partea ı̂ntreagă a numărului real x, este:
a) π;
b) 3π;
c) 2;
d) 0;
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) e − 1.
Z 1
24. Valoarea integralei I = ([x + 1] − |x − 1|) dx ı̂n care [x] este partea
−3
ı̂ntreagă a numărului real x, este:
a) π;
b) e;
c) 2;
d) 0;
337
Capitolul 19
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) −10.
Z π
4
(sin(tgx)) 1 + tg2 x dx este:
25. Valoarea integralei I =
0
a) 1 − cos1;
b) e+π;
c) 2;
d) 1;
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) −1.
Z π
3 tgx
1 + tg2 (x) dx:
26. Valoarea integralei este: I = 4
0 1 + tg x
a) 1−cos1;
1
b) arctg3;
2
c) 2;
d) 0;
π+5
e) arctg3 + ;
2
f) π.
π
sin x − cos x
Z
2
27. Valoarea integralei I = dx este:
0 sin x + 3cosx
a) 1 − cos1;
1
b) arctg3;
2
π 2
c) − + ln 3;
10 5
d) 0;
π+5
e) arctg5 + ;
5
f) 1 + sin 1.
Z π
2 sin x + cos x
28. Calculaţi I = dx:
0 sin x + 2cosx
a) 2 − cos2;
338
Integrala definită
1
b) arctg3;
2
π 2
c) − + ln 3;
10 5
3π 1
d) + ln 2;
10 5
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) 0.
Z 3 √
29. Valoarea integralei 9 − x2 dx este:
0
9π
a) ;
4
2π
b) ;
3
8π
c) ;
3
4π
d) ;
3
e) −2π;
f) −3.
Z 5 √
30. Valoarea integralei 25 − x2 dx este:
0
7π
a) ;
4
25π
b) ;
4
9π
c) ;
2
5π
d) ;
3
e) −5π;
3π
f) .
4
Z 3
31. Valoarea integralei e3x+6 dx este:
0
e15 − e6
a) ;
2
339
Capitolul 19
b) 3 (e15 − e6 );
e15 − e6
c) ;
3
e6 − e15
d) ;
3
e) 1;
e3
f) .
3
Z π
6
32. Valoarea integralei cos3 x sin2 xdx este:
0
1
a) ;
160
17
b) ;
480
√
3
c) 5 ;
240
√
5 3
d) ;
480
13
e) ;
320
f) 0.
Z 1
33. Valoarea integralei |x|e−|x| dx este:
−2
2e2 + 3
a) ;
e2
e2 + e + 1
b− ;
e2
2e2 − 2e − 3
c) ;
e2
e+3
d) ;
e2
2e2 + e − 3
e) ;
e2
1
f) 3 + 2 .
e
340
Integrala definită
sin 3x, x ∈ − π , 0
h i
h π i
34. Fie funcţia f : − , 1 → R, f (x) = 6 . Valoarea
6 xe3x , x ∈ (0, 1]
Z 1
integralei f (x)dx este:
− π6
a) 0;
1 3 √
b e + 3+1 ;
9
c) e3 + 1;
2 3
d) e −1 ;
9 √
e) e3 + 3 3 − 1;
√
3
f) + e3 − 1.
2
Z 1
2x + 3
35. Valoarea integralei dx este:
0 x2 + 2x + 2
5 π
a) ln − ;
2 4
3π
b ln 5 − ;
4
5 π
c) ln + arctg2 − ;
2 2
π
d) ln 5 + arctg2 − ;
4
5 π
e) ln + arctg2 − ;
2 4
5
f) ln + arctg2.
2
Z 1
3x + 1
36. Valoarea integralei 2
dx este:
0 x +x+1
√
3 π 3
a) ln 5 − ;
2 √18
5 π 3
b ln 3 − ;
2 18√
3 5π 3
c) ln 3 − ;
2 18
3
d) ln 3;
2
341
Capitolul 19
√
π 3
e) 3 ln 3 − ;
18
√
3 π 3
f) ln 3 − .
2 18
2
x−2
Z
37. Valoarea integralei dx este:
0 x2 − 2x − 3
a) − ln 3;
b) 3 ln 2;
ln 3
c) ;
4
d) 2;
e) ln 3 − ln 2;
ln 3
f) .
2
Z2
2
38. Valoarea integralei dx este:
x2 −x−6
−1
a) ln 4;
4
b) − ln 4;
5
c) 2 − 5 ln 4;
4
d) ln 4;
5
2
e) − ln 4;
5
3
f) − ln 5.
2
Z 2
2
39. I = x − 1 dx este:
−2
a) 4;
b) 0;
c) 2;
d) −4;
e) 1;
f) 6.
342
Integrala definită
Z 2
40. I = [|x − 1| + |x + 1|] dx este egală cu:
−2
a) 6;
b) 8;
c) 10;
d) 14;
e) 12;
f) 4.
Z 2
dx
41. I = √ √ este:
2 x x2 − 1
π
a) ;
4
π
b) ;
12
c) 0;
d) −1;
π
e) ;
6
π
f) .
2
Z 1
x2 + a |x| + b e|x| dx este ı̂n Q dacă:
42. Numărul α =
−1
a) a ∈ Q, b = 2;
b) a, b ∈ Q;
c) a ∈ Q, b = 1;
d) a ∈ Q, b = −1;
1
e) a = , b = 1;
2
f) nicio variantă.
1 n x−1
Z
43. lim dx este egală cu:
n→∞ n 1 x + 1
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) e;
e) ∞;
343
Capitolul 19
f) nu există.
n
√
Z
x+4
44. lim (n + n + 3) 2
dx este egală cu:
n→∞ n−1 x + 3x + 2
a) 0;
1
b) ;
e
c) 1;
√
d) e;
e) e;
f) ∞.
Z 1
x2 + |x2 − 4| enx
45. Dacă f : R → R, f (x) = lim şi I = f (x) dx, atunci
n→∞ 1 + (x2 + 1) enx −1
numărul real I este egal cu:
3π
a) ;
2
3π − 2
b) ;
4
15π − 8
c) ;
12
5π + 6
d) ;
4
e) 0;
3π + 2
f) ;
4
2 n Z 1
n + xn + 1
46. Dacă f : R → R, f (x) = lim şi I = xf (x) dx,
n→∞ n2 + 3n − 2 −1
atunci numărul real I este egal cu:
a) e−4 ;
b) 2e−4 ;
c) 2e−1 ;
d) 2e−2 ;
e) 0;
f) 2e−5 .
Z x
2
47. Dacă f : R → R este f (x) = t3 − 3t + 2 et dt şi M este mulţimea
0
punctelor de extrem ale funcţiei f , atunci mulţimea M este:
344
Integrala definită
a) {−2};
b) {−2, 1};
c) {1};
d) ∅;
e) {−1, 2};
f) nicio variantă.
Z x
2t + 1
48. Dacă f : R → R, f (x) = 2
dt, atunci abscisa unui punct de
0 t − 2t + 2
minim local al funcţiei f coincide cu:
1
a) ;
2
b) 1;
c) −1;
1
d) − ;
2
1
e) ;
2
f) 0.
Z x
et ln 1 − t + t2 dt, atunci numărul punctelor
49. Dacă f : R → R, f (x) =
0
de extrem ale funcţiei f este egal cu:
a) 2;
b) 1;
c) 0;
d) 4;
e) 3;
f) nu există.
Z x
tgtdt
0
50. Valoarea limitei l = lim este:
x→0 x2
a) 1;
1
b) ;
2
c) −1;
d) 0;
345
Capitolul 19
1
e) − ;
2
f) nicio variantă.
Z x
3
e−t dt
0
51. Valoarea limitei l = lim este:
x→0 sin3 x
a) 0;
b) 1;
2
c) ;
3
d) e;
e) ∞;
f) nu există.
Z 2
f (x)
52. Dacă f : [0, 2] → R este o funcţie continuă şi I = dx,
0 f (x) + f (2 − x)
atunci valoarea numărului real I coincide cu:
a) 2;
b) −2;
1
c) − ;
2
2
d) ;
3
e) 1;
f) 0.
∗ 1
53. Fie f : R → R, o funcţie continuă ce satisface relaţia f (x)+2f = x2
x
Z 2
pentru orice x ∈ R∗ . Atunci numărul real I = f (x) dx are valoarea:
1
4
a) − ;
9
4
b) − ;
3
5
c) − ;
9
7
d) − ;
3
2
e) ;
3
346
Integrala definită
f) nicio variantă.
(2 − x)2n−1
Z 2
54. I = 2n+1 dx are valoarea reală:
0 (2 + x)
1
a) ;
8n
1
b) ;
4n
1
c) ;
2n
3
d) ;
8n
e) 0;
1
f) .
6n
Z 3
dx
55. Fie I (a) = şi L = lim I (a). Atunci:
1 |x − a| + 1 a→3
a) L = 1;
3
b) L = ln ;
2
c) L = 0;
d) L = ln 2;
e) L = ln 3;
f) nicio variantă.
Z 1
x + [x]
56. I = dx este egală cu:
−1 |x| + [x] + 2
1
a) ln ;
9
2
b) ln ;
3
4
c) ln ;
9
4
d) ln ;
3
1
e) ln ;
3
f) nicio variantă.
347
Capitolul 19
Z 0
ex 2x2 − 3x dx. Atunci:
57. Fie I = lim I (a), unde I (a) =
a→−∞ a
a) I = 7;
b) I = ∞;
c) I = 0;
d) I < −2;
e) I = −∞;
f) nicio variantă.
n Z n 2
4n − 4 − 2xn 2x dx
58. L = lim , unde xn = 2
este:
n→∞ π 1 x +1
4
a) e π ;
4
b) e− π ;
1
c) e π ;
2
d) e π ;
2
e) e− π ;
1
f) e− π .
348
CAPITOLUL 20
x
1. Dacă f : [0, 2] → R, f (x) = , atunci aria suprafeţei plane cuprinse
x+3
ı̂ntre graficul funcţiei f şi axa Ox este:
a) 2 − ln 15;
5
b) 2 − ln ;
3
3
c) 2 − ln ;
5
d) 2 + ln 15;
e) 2 − ln 2;
f) 2 − ln 5.
d) e + 1;
e) e + 3;
f) e + 5.
2 x
x +e , x≤0
3. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci volumul corpului
√
x + 1, x > 0
obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei g : [0, 1] → R,
g (x) = f (x) este:
13π
a) ;
6
7π
b) ;
3
5π
c) ;
2
8π
d) ;
3
17π
e) ;
6
f) 3π.
b) 5π;
31π
c) ;
6
16π
d) ;
3
11π
e) ;
2
17π
f) .
3
√
6. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x, atunci aria suprafeţei plane cuprinse
f 2 (x)
ı̂ntre graficul funcţiei g : [0, 1] → R, g (x) = 2 , axa Ox şi dreptele
x +1
de ecuaţii x = 0 şi x = 1, este:
√
a) ln 2;
√
b) ln 3;
c) ln 2;
d) ln 3;
e) 1;
f) ln 4.
√
7. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x, atunci volumul corpului obţinut prin
rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei g : [0, 1] → R, g (x) =
x
e 2 · f (x), axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 0 şi x = 1, este:
a) π (2e + 1);
b) π (2e − 1);
c) 2π;
d) π;
e) 2πe;
f) π.
√
8. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x 2 − x2 , atunci aria suprafeţei plane
cuprinse ı̂ntre graficul funcţiei f şi axa Ox este:
1 √
a) (2 2 − 1);
3
π
b) ;
2
351
Capitolul 20
1 √
c) (2 2 + 1);
3
2
d) ;
3
π
e) ;
3
√
f) 2.
√
9. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x 2 − x2 , volumul corpului obţinut prin
rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei este:
5π
a) ;
11
7π
b) ;
15
π
c) ;
2
d) 5π;
5π
e) ;
2
5π
f) .
3
1
10. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = , atunci valoarea parametrului real
x
a, a > 5, pentru care aria suprafeţei plane cuprinse ı̂ntre graficul funcţiei
f , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 5 şi x = a, este egală cu ln 3, este:
a) a = 6;
b) a = 7;
c) a = 9;
d) a = 10;
e) a = 12;
f) a = 15.
12. Aria suprafeţei plane mărginită de axa Ox, dreptele x = 0, x = 1 şi grafi-
cul funcţiei f : [0, 1] → R definită prin f (x) = xex are valoarea:
√
5 3
a) − ;
24 18
b) 1;
c) 2;
e−1
d) ;
2
e+2
e) ;
2
f) e2 .
b) 1;
c) e − 2;
d) 6 − 2e;
e) e;
f) e + 2.
15. Aria suprafeţei plane mărginită de axa Ox, dreptele x = 0, x = 1 şi grafi-
cul funcţiei f : [0, 1] → R definită prin f (x) =x4 ex are valoarea:
√
5 3
a) − ;
3 15
b) 1;
c) e − 2;
d) 6 − 2e;
e) 9e − 24;
f) e + 1.
π 5
f) ln .
2 2
18. Volumul corpului obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei
f : [0, π] → R definită prin f (x) = sinx are valoarea:
π
a) ln2;
2
π2
b) ;
2
c) e − 2;
d) 6 − 2e;
e) 9e − 24;
π 5
f) ln .
2 2
19. Volumul corpului obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei
f : [0, π] → R definită prin f (x) = cosx are valoarea:
π
a) ln2;
2
π
b) ;
3
π2
c) ;
2
d) 2e;
e) 9e;
π 3
f) ln .
2 2
20. Volumul corpului de rotaţie ı̂n jurul axei Ox ale graficului funcţiei f :
[0, π] → R definită prin f (x) = sinx+ cosx are valoarea:
π
a) ln2;
2
π
b) ;
3
π
c) ;
2
d) π 2 ;
e) 9e − 21;
π π
f) ln .
2 2
355
Capitolul 20
√
21. Fie funcţiile f, g : [0, 3] → R, f (x) = 3 − x şi g(x) = 9 − x2 . Aria
suprafeţei plane cuprinsă ı̂ntre graficele celor două funcţii este:
9
a) (π − 2);
4
9
b) (2 − π);
4
9
c) (π − 2);
2
9π
d) ;
4
9π
e) ;
2
f) 1.
√
22. Fie funcţiile f, g : [0, 4] → R, f (x) = 4 − x şi g(x) = 16 − x2 . Aria
suprafeţei plane cuprinsă ı̂ntre graficele celor două funcţii este:
a) 8 + 4π;
b) 4π − 8;
c) 8π;
d) 8 − 4π;
e) 8;
f) 1.
9
b) ln ;
5
2
c) ln ;
9
9
d) ln ;
5
e) 10;
9
f) ln .
2
25. Volumul corpului de rotaţie determinat de funcţia f : [−1, 2] → R, f (x) =
sin 2x − cos 2x este:
π
a) 3π + (cos 8 + cos 4);
4
π
b (cos 8 − cos 4);
4
π
c) 3π + (cos 8 − cos 4);
4
π
d) 2π + (cos 8 − cos 2);
4
π
e) 3π + (cos 8 − cos 4);
2
f) π.
34
b ;
3
20
c) ;
3
22
d) ;
3
32
e) ;
3
f) 18.
359
Capitolul 20
f) 2e.
√
36. Fie funcţiile f : D → R, f (x) = x2 − a2 şi g : R → R, g (x) = kx, k ∈
(0, 1). Domeniul delimitat de graficele celor două funcţii este de arie:
1 + k
a) a2 ln ;
1−k
a2
1+k
b) ln ;
2 1−k
a2
1+k
c) ln ;
4 1−k
2 1−k
d) a ln ;
1+k
a2
1−k
e) ln ;
2 1+k
a2
1−k
f) ln .
4 1+k
√ 2
37. Fie f : 1, 2 → R, f (x) = emx +ln x . Aria domeniului din plan deter-
√ 1
minat de Gf , Ox, x = 1, x = 2 este egal cu dacă parametrul real m
m
este:
a) ln 2;
b) 2;
c) ln 4;
1
d) ln ;
2
1
e) ln ;
4
f) ln 8.
x
38. Fie f : R → R, f (x) = 2 şi A (t) aria domeniului generat de Gf ,
x +9
Ox, x = t, x = 3t. Atunci l = lim A (t) este:
t→∞
a) ∞;
b) 0;
c) 1;
d) 3 ln 3;
e) ln 3;
361
Capitolul 20
f) ln 9.
1
39. Se consideră porţiunea din plan generată de Gf , f (x) = 2 ,
√ x + 2x + 5
Ox, x = 1, x = 2 3 − 1. Fie d o paralelă la axa Oy ce ı̂mparte domeniul
ı̂n două părţi echivalente. Abscisa α a punctului de intersecţie al dreptei
d cu axa Ox este egală cu:
√
a) 3 − 1;
√
b) 2 3 + 2;
7π
c) 2tg − 1;
24
7π 1
d) tg − ;
4 2
√
e) 3;
f) 2.
40. Fie Sn aria domeniului determinat de graficul funcţiei f (x) = e−x sin π,
x ∈ [n, n + 1] şi axa Ox, pentru orice n ∈ N. Atunci şirul (Sn )n este:
1
a) o progresie aritmetică cu r = − ;
e
2
b) o progresie aritmetică cu r = ;
e
1
c) o progresie geometrică cu q = ;
e
1
d) o progresie geometrică cu q = − ;
e
e) un şir periodic;
f) un şir constant.
π2
e) ;
16
f) 4π 2 .
r
2x
42. Fie funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = arcsin . Gf determină, prin
(1 + x2 )
rotaţie ı̂n jurul axei Ox, un corp al cărui volum V are valoarea:
π2
a) + π ln 2;
4
π2
b) − π ln 2;
4
π2
c) − π ln 2;
2
π2
d) + π ln 2;
2
e) π 2 + π ln 2;
π
f) π 2 + ln 2.
2
43. Curbele de ecuaţie (C1 ) : y 2 = 9x, respectiv (C2 ) : y = 3x, generează ı̂n
urma rotaţiei ı̂n jurul axei Ox, un corp cu volumul egal cu:
a) 2π;
π
b) ;
3
π
c) ;
2
π
d) ;
6
3π
e) ;
2
π
f) .
4
44. Fie V (m) volumul corpului generat prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a grafi-
cului funcţiei f (x) = mx + 1, x ∈ [0, 2]. V (m) are valoarea minimă
atunci când parametrul real m este egal cu:
3
a) ;
4
1
b) ;
2
3
c) − ;
4
363
Capitolul 20
1
d) − ;
2
1
e) ;
4
1
f) − .
4
hπ π i 1
45. Graficul funcţiei f : , → R, f (x) = √ determină, ı̂n urma
4 3 1 + tgx
rotaţiei ı̂n jurul axei Ox, un corp al cărui volum V se află ı̂n intervalul:
√
a) π, π 3 ;
" √ #
3 − 1 π2 π2
b) , ;
24 24
2 2
π π
c) , ;
4 3
d) [1, 2];
e) [0, 1];
f) [2π, eπ ].
1
46. Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = √ şi numerele a, b, c > 1 astfel ı̂ncât
x
a, b, c formează progresie geometrică cu raţia q. Graficul lui f generează
prin rotaţie ı̂n jurul lui Ox, un corp. Notm̆ cu V1 volumul corpului obţinut
când x ∈ [1, a], V2 volumul când x ∈ [1, b], respectiv V3 dacă x ∈ [1, c].
Atunci:
a) V1 , V2 , V3 sunt ı̂n progresie aritmetică ( cu r = π ln q);
b) V1 , V2 , V3 sunt ı̂n progresie geometrică ( cu q 0 = πq);
1
c) V1 , V2 , V3 sunt ı̂n progresie geometrică cu r = π ln ;
q
d) V1 , V3 = 2V2 ;
e) V1 + V2 = V3 ;
√
f) V3 = V1 V2 .
r
x
47. Funcţia f : (1, ∞) → (0, ∞), f (x) = 3
generează prin rotaţia
x −1
graficului său ı̂n jurul axei Ox, x ∈ [2, 0], un corp al cărui volum este
V (a). Atunci l = lim V (a) este:
a→∞
364
Aplicaţii ale integralei definite
√
3 2 π ln 7
a) π + ;
6 6
b) 0;
√ 2 √
3π 3π
c) − ;
6 3
π π 5
d) √ − arctg √ ;
3 2 3
π π 5 ln 7π
e) √ − arctg √ − ;
3 2 3 6
2
π ln 7 1 π 5
f) +√ − πarctg √ .
6 3 2 3
48. Volumul corpului generat ca urmare a rotaţiei ı̂n jurul axei Ox a graficului
1
funcţiei f : [1, ∞) → R, f (x) = p , x ∈ [a, e2 ], este egal cu
x (1 + ln x)
3
π ln dacă parametrul real a este:
2
a) 1;
b) e;
e
c) ;
2
d) e2 ;
e
e) ;
3
e2
f) .
2
x3
49. Fie funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = . Volumul corpului obţinut rotind
x+1
ı̂n jurul axei Ox graficul funcţiei f se află ı̂n mulţimea:
hπ π i
a) , ;
h 4π 2π i
b) , ;
h 3π 2π i
c) , ;
h π π7i
28
d) , ;
h 7π 6π i
e) , ;
h π28 π4i
f) , .
7 4
365
Capitolul 20
50. Valoarea maximă a volumului corpului generat ı̂n urma r rotaţiei ı̂n jurul
ex
axei Ox de către graficul funcţiei f : [1, 2] → R, f (x) = este:
x
π
a) ;
4
e4 + e2 + 1
b) π ;
4
4
e +1
c) π ;
4
4
e − e2 + 1
d) π ;
4
2
e −1
e) π ;
4
4
e −1
f) π .
4
366
CAPITOLUL 21
INDEX
Exerciţiile au fost propuse/prelucrate/alese de către:
Capitolul Lascu D. Vasiliu P. Olteanu A. Sporiş A.L.
1. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 44
2. 1 – 16 17 – 26 27 – 36 37 – 51
3. 1–7 8 – 17 18 – 27 28 – 37
4. 1 – 11 12 – 21 22 – 31 32 – 36
5. 1 – 17 18 – 27 28 – 37 38 – 70
6. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
7. 1 – 31 32 – 41 42 – 51 52 – 81
8. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
9. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
10. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
11. 1 – 11 12 – 21 22 – 31 32 – 46
12. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 46
13. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 45
14. 1 – 11 12 – 21 22 – 31 32 – 46
15. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
16. 1 – 30 31 – 50 51 – 60 61 – 85
17. 1 – 30 31 – 40 41 – 50 51 – 80
18. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 55
19. 1 – 18 19 – 28 29 – 38 39 – 58
20. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
367
CAPITOLUL 22
RĂSPUNSURI
Capitolul 1
369
Capitolul 22
Capitolul 2
Capitolul 3
370
Răspunsuri
Capitolul 4
Capitolul 5
371
Capitolul 22
Capitolul 6
Capitolul 7
372
Răspunsuri
Capitolul 8
Capitolul 9
373
Capitolul 22
Capitolul 10
Capitolul 11
374
Răspunsuri
Capitolul 12
Capitolul 13
375
Capitolul 22
Capitolul 14
Capitolul 15
376
Răspunsuri
Capitolul 16
Capitolul 17
377
Capitolul 22
Capitolul 18
Capitolul 19
378
Răspunsuri
Capitolul 20
379
CAPITOLUL 23
INDICAŢII
Capitolul 1
4. Prin verificare obţinem raspunsul corect b).
x+4 3
5. x+1
=1+ x+1
∈ Z ⇔ x + 1 ∈ {−3, −1, 1, 3}.
x+1
6. 3−x
≥ 0, x ∈ Z ⇒ x ∈ [−1, 3) ∩ Z = {−1, 0, 1, 2}.
3−x −2x−2
7. 5+x
−1= ≥ 0, x ∈ N ⇒ x ∈ (−5, −1] ∩ N = ∅.
x+5
N ⇒ B = {1, 3, 15}.
11. Evident A = [−1, 3]. Atunci A ∩ N= {0, 1, 2, 3}.
12. A = [−5,−1] şi A ∩ Z= {−5,−4,−3,−2,−1}.
2n+3 3 3
13. n
=2+ n
∈N⇒ n
∈ Z ⇔ n ∈ {1, 3}.
17. Se pune condiţia ∆ < 0, adică m2 −4m < 0 din care rezultă m ∈ (0, 4).
21. Deoarece că A = (−∞, 2) ∪ (4, ∞), B = (−∞, −1) ∪ (3, ∞) şi C =
(−∞, −3) ∪ ∪ (4, ∞), obţinem A∩B = (−∞, −1) ∪ (4, ∞), deci C⊂A∩B.
381
Capitolul 23
25.Deoarece |x − 3| ≤5 obţinem că −5≤x − 3≤5, deci x∈ [−2, 8]. Prin urmare
A = [−2, 8]. Se observă uşor că B = (−5, 3], deci A∩B∩Z = {−2, −1, 0, 1, 2, 3}.
26. Faptul că |x + 2| ≤6 implică x∈ [−8, 4], deci A = {0, 1, 2, 3, 4}. Cum
x−3
x−6
≤0, obţinem x∈ [3, 6), deci B = {3, 4, 5}. Prin urmare A∪B = {0, 1, 2, 3, 4, 5}
şi |A∪B| = 6.
28. Se observă că A = {2, 3, 4, 7} şi B = {1, 2, 7, 14}, deci A ∩ B = {2, 7}.
30. Cum A = {1, 2, 3, 4, 5, 8} şi B = {2, 3, 4, 6, 7}, avem |A| + |B| = 6 + 5 =
11.
.
32. 5x + 3y = 150 ⇔ x = 3(50−y) 5
∈ N ⇔ y ∈ [0, 50] şi y ..5 ⇔ y ∈
{0, 5, 10, 15, ..., 45, 50}. Deci, cardC = 11.
33. În [−3, 2), inecuaţia dată este echivalentă cu: (−x + 2) − (x + 3) ≥ 1
⇔ −2x ≥ 2 ⇔ x ≤ −1. Deci, S = [−3, 2) ∩ (−∞, −1] = [−3, −1]. Astfel,
M = {−3, −2, −1} şi de aici,(−3) (−2) (−1) = −6.
34. 4n+9
n+1
= 4+ 5
n+1
∈ N, n ∈ N ⇔ n + 1 = 1 sau n + 1 = 5 ⇔ n ∈ {0, 4} ⇒
cardA = 2.
35. B = {0, 1, 2, 3}; 2x+5
x+1
3
= 2 + x+1 ∈ N, x ∈ N ⇒ C = {0, 2}. Atunci,
M = (A ∪ B) \ (B ∩ C) = {0, 1, 2, 3, 4} \ {0, 2} = {1, 3, 4} ⇒ 1 + 3 + 4 = 8.
.
37. (n2 + 2) .. (n + 1)⇔ nn+1
2 +1 3
∈ Z ⇔ (n − 1) + (n+1) ∈ Z ⇔ M = {−4, −2, 0, 2}
⇒ S = 16 + 4 + 4 = 24.
38. x ≥ 0, x2 − x = mx (x + 1) ⇒ x1 = 0, x2 = m+1
1−m
> 0. Pentru x < 0,
2
x + x = mx (x + 1) ⇒ (x + 1) (1 + m) = 0 ⇒ x3 = −1, m 6= −1.
3m 3n
39. m+2
= n+2
⇒ m = n.
40. a2 − xa + 1 = 0 admite cel putin o rădăcină reală nenulă ⇒ ∆ ≥ 0.
x3 −3x+2 2(x3 −3x+2) 27
41. ∈Z⇔
2x+1 2x+1
∈Z⇔ 2x+1
∈ Z.
√ √
42. x + 1 + | x − 1| = 2.
382
Indicaţii
n √ o
43. α = a + b |a, b ∈ Z, a2 − b = 1 ⊆ M .
44. ∆ < 0.
Capitolul 2
1. Din a3 = a1 + 2r = 7 şi a5 = a1 + 4r = 13, obţinem a1 = 1, r = 3. Deci,
a9 = a1 + 8r = 25.
5. Din a2 = a1 + r = 3 şi a5 = a1 + 4r = 5, obţinem a1 = 73 , r = 32 . Deci,
a28 = a1 + 27r = 61
3
, de unde S28 = (a1 +a228 )·28 = 952
3
.
6. Avem suma unei progresii aritmetice de raţie r = 2, cu a1 = 1, 27 de
termeni şi a27 = 53. Deci, S = (a1 +a227 )·27 = 272 .
(a1 +a16 )·16 (a1 +a1 +15r)·16
8. Avem a2 + a15 = 2a1 + 15r = 23. Deci, S16 = 2
= 2
=
184.
3
9. Din b3 = b1 q 2 = 6 şi b5 = b1 q 4 = 24, obţinem b1 = 2
, q 2 = 4. Deci,
b9 = b1 q 8 = 32 · 44 = 384.
n−1
12. Se aplică formula Sn = b1 qq−1 .
15. Din b2 + b3 = b1 (q + q 2 ) = b1 (4 + 16) = 20b1 = 10, obţinem b1 = 12 . Se
n −1
aplică formula Sn = b1 qq−1 .
17. Din S1 =a1 = 3 şi S2 =a1 +a2 = 8, obţinem a2 = 5. Raţia progresiei este
r = a2 − a1 = 5 − 3 = 2. Deci, a2019 =a1 +r · (2019−1) = 3 + 2 · 2018 = 4039.
18. S2019 =20192 = 4076361.
19. Termenii din sumă sunt ı̂n progresie aritmetică cu a1 = 1 şi r = 4. Fie
n ∈ N∗ numărul de termeni din sumă şi Sn suma lor. Evident Sn = 2 · n2 − n.
Se determină valoarea lui n din ecuaţia 2 · n2 −n= 2016. Se obţine n = 32. Are
loc egalitatea: x = a32 = 1 + 4 · (32 − 1) = 125. Soluţia ecuaţiei este x = 125.
25. Se presupune că există cel puţin o progresie aritmetică care are suma pri-
milor n termeni egală cu Sn . Fie a1 , a2 , a3 primii trei termeni ai acestei progre-
sii. S1 =a1 = 2018. S2 =a1 +a2 = 2019. De aici se obţine a2 = 1.S3 =a1 +a2 +a3 = 2022.
Se obţine a3 = 3. Deoarece numerele 2018, 1 şi 3 nu pot fi termenii consecutivi
383
Capitolul 23
31. Deoarece (an )n≥1 este o progresie geometrică, termenul general este de
a + a q + a q 2 = 26
1 1 1
forma an = a1 q n−1 . Sistemul devine şi se poate
a1 q 3 + a1 q 4 + a1 q 5 = 702
a (1 + q + q 2 ) = 26
1
rescrie sub forma . Soluţia q = 3, a1 = 2.
a1 q 3 (1 + q + q 2 ) = 702
384
Indicaţii
Capitolul 3
1. Folosim (f ◦ g) (x) = f (g (x)).
385
Capitolul 23
386
Indicaţii
că funcţia este surjectivă. Se demonstrează că ecuaţia f (x) = y ı̂n necunoscuta
x are cel puţin o soluţie ı̂n R pentru orice y ∈ R. Fie y ∈ R cu proprietatea
f (x) = y. Dacă x ∈ (−∞, 3) ecuaţia f (x) = y devine 2x − 1 = y cu soluţia
x = y+12
< 3 şi de aici se obţine y < 5. Dacă x ∈ [3, 8) ecuaţia f (x) = y
devine 5x − 10 = y cu soluţia x = y+10 5
= 3 şi de aici se obţine y = 5.
Rezultă că funcţia este surjectivă. Deoarece funcţia este injectivă şi surjectivă
rezultă că este bijectivă şi deci este
inversabilă. Inversa funcţiei f este funcţia
y+1 , y < 5
2
g : R → R definită prin g (y) = . Altfel scris, inversa funcţiei
y+10 , y = 5
5
x+1 , x < 5
2
f este funcţia f −1 : R → R definită prin f −1 (x) = , pentru
x+10 , x = 5
5
orice x ∈ R.
−g (x) + 2, g (x) ∈ (−∞, 2)
16. h (x) = (f ◦ g) (x) = f (g (x)) = . Se
g (x) + 3, g (x) ∈ [2, 8)
rezolvă inecuaţia g (x) < 2. Dacă x ∈ (−∞, 5), inecuaţia devine 3x − 2 < 2
şi de aici x ∈ (−∞, 5) ∩ −∞, 43 = −∞, 43 . Dacă x ∈ [5, 8) inecuaţia
devine −x + 1 < 2 şi de aici x ∈ [5, 8) ∩ (−1, 8) = [5, 8). Se rezolvă inecuaţia
g (x) ≥ 2. Dacă x ∈ (−∞, 5) inecuaţia devine 3x − 2 ≥ 2 şi de aici x ∈
(−∞, 5)∩ 34 , 8 = 43 , 5 . Dacă x ∈ [5, 8) inecuaţia
devine −x+1 ≥ 2 şi de aici
4
−(3x − 2) + 2, x ∈ −∞, 3
x ∈ [5, 8)∩(−∞, −1] = ∅. Se obţine h (x) = (3x − 2) + 3, x ∈ 43 , 5
.
− (−x + 1) + 2, x ∈ [5, 8)
4
−3x + 4, x ∈ −∞, 3
Funcţia h rescrisă este: h (x) = 3x + 1, x ∈ 34 , 5
.
x + 1, x ∈ [5, 8)
387
Capitolul 23
f (3x + 1), x ≤ 2
20. Se observă că (f ◦g)(x) = . Analizând separat fiecare
f (2 − x), x > 2
6x + 5, x ∈ (−∞, −1)
−2 − 9x, x ∈ [−1, 2]
caz, obţinem funcţia (f ◦ g)(x) = .
−5 + 3x, x ∈ (2, 4]
7 − 2x, x ∈ (4, ∞)
22. Fie D = Im(f ) şi y ∈ Im(f ). Prin urmare există x ∈ R astfel ı̂ncât
x2 −3x+4
x2 −x+1
= y ceea ce conduce la (y − 1)x2 + (3 − y)x + (y − 4) = 0. Dacă
y = 1 obţinem xh = 32 . Dacă yi 6= 1 ecuaţia are soluţii
h reale dacă i∆ ≥ 0 ceea ce
√ √ √ √
7−2 7 7+2 7 7−2 7 7+2 7
conduce la y ∈ 3
, 3
. Se observă că 1 ∈ 3
, 3
.
24. Fie y ∈ Im(f ). Atunci există x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y, echivalent cu
2x
x2 +2
= y. Obţinem ecuaţia yx2 − 2x + 2y = 0 care are soluţii reale dacă ∆ ≥ 0.
Obţinem y ∈ [−1, 1].
26. Punând condiţia x2 − 3x + 2 ≥ 0, obţinem x ∈ (−∞, 1] ∪ [2, ∞).
28. f (m + 1) = m
29. f (1) = 0 ⇔ |1 − m| + |1 − 2| − 2 = 0.
30. f (x) + 3f (−x) = 4 (x2 + 1) şi 3f (x) + f (−x) = 4 (x2 + 1).
31. f (0) = 0, f (k) − f (k + 1) = 2k, k = 0, 16.
32. (f ◦ f ) (x) = 5x − 4 ⇒ f (x) = f −1 (5x − 4) ⇒ x = 1: f (1) = f −1 (1).
Avem: f (f (f (x))) = 5f (x) − 4 ⇒ f (5x − 4) = 5f (x) − 4 ⇒ f (1) = 1.
33. f ↑ pe [−2, 1] şi f ↑ pe (1, 3] şi ls (1) = ld (1) = f (1) ⇒ f ↑ pe [−2, 3] ⇒
Imf = [f (−2) ; f (3)] = [−2, 10].
√ √
35. P ∈ Gf ⇔ f 2 + 3 = 15 ⇒ a = 1, b = 4 ⇒ f (x) = (2x + 8) + 3 (x − 4) ∈
Q ⇔ x = 4; f (4) = 16.
36. Pentru x = −1, avem f (7) = −11. Înlocuind ı̂n relaţia din ipoteză, avem
f (2 − 5x) = 10x − 1 ⇒ f (t) = 3 − 2t ⇒ Gf : y = 3 − 2x ⇒ md = −2.
37. (x, f (x)) ∈ A ⇔ x (−2x − 3) − x − 2 (−2x − 3) = −2 ⇔ x = ±2.
Capitolul 4
388
Indicaţii
√
4. f 4 = f (2) = 0.
5. Se rezolvă sistemul format din ecuaţiile f (1) = 0 şi f (−1) = 3.
6. Se rezolvă ecuaţia f (x) = 2x.
2x+5
8. Se rezolvă ecuaţiile 3
= ±1.
10. Se explicitează modulele şi se studiază cazurile x ∈ (−∞, −2], x ∈ (−2, 1]
şi x ∈ [1, +∞) şi se obţin soluţiile x1 = −4 şi x2 = 3.
12. Fie a, b ∈ R, a 6= 0 cu proprietatea f (x) = ax + b pentru orice x ∈ R. Se
ı̂nlocuieşte f (x) ı̂n relaţia din enunţ şi se obţine egalitatea: ax+b+a (x − 1)+
b = 3x + 2 pentru orice x ∈ R. Se obţine egalitatea 2ax + 2b − a = 3x + 2
2a = 3
pentru orice x ∈ R din care se obţine sistemul de ecuaţii: a
2b − a = 2
cărui soluţie este dată de: a = 23 şi b = 74 . Se obţine funcţia de gradul ı̂ntâi
dată prin f (x) = 32 x + 74 . Rezultă că k = 4f 21 = 10.
389
Capitolul 23
22. Deoarece A şi B aparţin graficului funcţiei şi graficul este un segment,
obţinem f : [2, 4] → R, f (x) =
ax + b. Funcţia verifică condiţiile f (2) = 3 şi
2a + b = 3
f (4) = 1. Obţinem sistemul care are soluţia a = −1, b = 5.
4a + b = 1
Deci f (x) = 5 − x.
23. Deoarece (x0 , y0 ) aparţine graficelor celor
două funcţii, obţinem că f (x0 ) =
2x − y = 1
0 0
y0 şi g(x0 ) = y0 . Prin urmare, avem sistemul care are soluţia
x0 − y0 = −3
x0 = 4, y0 = 7. Deci x0 + y0 = 11.
x − 4, x ≥ 4
25. Se observă că |x − 4| = . Dacă x < 4, inecuaţia devine
4 − x, x < 4
−3 ≤ 4 − x ≤ 5 şi obţinem x ∈ [−1, 4). Dacă x ≥ 4, inecuaţia este −3 ≤
x − 4 ≤ 5 şi obţinem x ∈ [4, 9]. Deci x ∈ [−1, 9].
27. Fie g(x) = ax + b. Atunci f (g(x)) = 2ax + 2b − 3. Cum f (g(x)) = 4x + 5,
obţinem 2a = 4 şi 2b − 3 = 5, deci a = 2, b = 4 şi g(x) = 2x + 4.
29. Deoarece g1 : (−∞, 1) → R, g1 (x) = 2x − 1 este crescătoare, funcţia are
un punct de maxim ı̂n g1 (1) = 1. Deoarece g2 : (1, ∞) → R, g2 (x) = 5 − 4x
este descrescătoare, funcţia are un punct de maxim ı̂n g2 (1) = 1. Prin urmare
a − 1 ≥ 1 echivalent cu a ≥ 2.
33. (g ◦ f ) (x) = −3 ⇔ 4 (3x + 8) − 8 = −3.
34. f f 12 = 12 ; f 21 = f 2 12 + 14 .
390
Indicaţii
3. ∆ = 0
4. ∆ > 0
5. ∆ < 0
6. Se rezolvă inecuaţia şi se iau soluţiile din Z.
7. Se folosesc relaţiile lui Viète.
8. Se ridică la puterea a 3-a prima relaţie a lui Viète.
n(n+1)(2n+1) n(n+1)
9. Se folosesc sumele 12 + 22 + · · · + n2 = 6
şi 1 + 2 + · · · + n = 2
.
−b
10. x = xV = 2a
−∆
11. fmax = yV = 4a
12. f (m) = −1
14. yV = 1
15. ∆ < 0
16. ∆ < 0 şi a < 0
17. Rezolvând ecuaţia f (x) = g (x), obţinem x1 = −2 şi x2 = 2. Deci,
y1 = f (x1 ) = 5 şi y2 = f (x2 ) = 5.
18. Funcţia de gradul al doilea f : R → R definită prin f (x) = x2 − x + 2
este strict pozitivă pe R deoarece ∆ = −7 < 0 şi coeficientul lui x2 este strict
pozitiv. Deoarece |x − 1| ≥ 0 rezultă că x2 − x + 2 + |x − 1| > 0 şi deci ecuaţia
x2 − x + 2 + |x − 1| = −1 nu are soluţii reale.
19. Fie S = y1 + y2 şi P = y1 · y2 . Ecuaţia de gradul al doilea ı̂n necunoscuta y
care are rădăcinile y1 şi y2 este y 2 − Sy + P = 0. Din relaţiile lui Viète pentru
ecuaţia de gradul al doilea rezultă: s = x1 + x2 = m şi p = x1 · x2 = 2. Se
x2 +x2 2 2
calculează S şi P ı̂n funcţie de s şi p. S = xx12 + xx12 = x11 x22 = s −2p
p
= m 2−4 ,
x1 x2 m2 −4
P = x2
· x1
= 1. Ecuaţia cerută ı̂n enunţ este: y 2 − 2
y + 1 = 0.
20. Coordonatele vârfurilor parabolelor asociate funcţiilor fm sunt: xV = m+1 2
2
şi yV = − m +2m−3
4
. Prin calcul direct se verifică egalitatea: yV = −x 2
V + 1 ceea
ce demonstrează că vârfurile acestor parabole se găsesc pe curba de ecuaţie
y = −x2 + 1.
391
Capitolul 23
−∆
22. Cu notaţiile consacrate, Im (f ) = 4a
, ∞ deoarece a = 1 > 0. Deoarece
∆ = −7, se obţine Im (f ) = 74 , ∞ .
24. Deoarece a = −1 < 0 rezultă că funcţia este strict crescătoare pe in-
b
. Cum −b = − 12 şi (−6, −1) ⊂ −∞, − 12 se obţine că
tervalul −∞, − 2a 2a
f ((−6, −1)) = (f (−6), f (−1)) = (−28, 2).
26. Deoarece a = −1 < 0 rezultă că funcţia este strict crescătoare pe intervalul
b b
, ∞ . Cum −b = − 12
−∞, − 2a şi strict descrescătoare pe intervalul − 2a 2a
rezultă inegalităţile: f (−2) < f (x) < f − 21 pentru orice x ∈ −2, − 12
393
Capitolul 23
394
Indicaţii
49. z = a + ib, a = 0, b = − 13 ⇒ M = − 13
8 8
i .
395
Capitolul 23
Capitolul 7
√
1. Deoarece a ≥ 0, rezultă că ecuaţia nu are soluţii reale.
2. Se ridică la pătrat, se rezolvă ecuaţia şi se verifică soluţiile obţinute.
5. Se ridică la puterea a 3-a.
√
6. Se scrie de forma 2 x = 8 − x şi se ridică la pătrat.
√ 1 1 1
11. Se scrie 4 4 = 4 4 = (22 ) 4 = 2 2 şi se egalează puterile.
15. Se scrie 3x · 3 + 3x = 8 ⇔ 4 · 3x = 8 ⇔ 3x = 2 ⇔ x = log3 2.
16. 2x = t, t > 0
5
17. 51−x = 5x
x
18. Împărţind ecuaţia cu 32x şi notând 23 = t, t > 0, obţinem: 4t2 −t−18 = 0
cu soluţiile t1 = −2 < 0 şi t2 = 49 . Deci, x = −2 este singura soluţie reală.
19. Se rezolvă inecuaţia x2 + x + 1 > 3.
2x−1 3 2x
20. Inecuaţia este echivalentă cu 53
> 5
⇔ 2x − 1 < 2x, deci x ∈ R.
21. log2 1
32
= log2 2−5 = −5
24. 2 (x + 1) = x + 2
x+1 2 3
25. lg (x−1) 2 = 1 ⇔ 10x − 21x + 9 = 0 cu soluţiile x1 = 5 , care nu convine, şi
32. Se trec toţi logaritmii ı̂n una dintre bazele 2, 3 sau 5. Vom folosi baza
log2 (3·24 ) log2 (2·5·32 )
2. Se obţine: a = log 2 48
log 3
= log 3
= 4+log
log 3
23
; b = log 2 90
log 5
= log 5
=
2 2 2 2 2
1+log2 5+2 log2 3
log2 5
.
Din aceste ecuaţii se determină log2 3 şi log2 5. Se obţin expre-
4 a+7
siile: log2 3 = a−1 şi log2 5 = (a−1)(b−1) . Se trece şi x ı̂n baza 2 şi se obţine:
log (2 ·3·5)
2
x = log20 60 = log 2 60
log2 20
= log2 (22 ·5) = 2+log 2 3+log2 5
2+log2 5
4
. Se ı̂nlocuiesc log2 3 = a−1 şi
2
a+7 2ab−a+2b+5
log2 5 = (a−1)(b−1) şi se obţine: x = 2ab−a−2b+9 .
34. Se determină k ∈ N cu proprietatea: 3k = 35 <3k+1 . Evident k= 3 şi de
aici se obţine că: [log3 35] = 3.
36. Deoarece 32 + 42 = 52 rezultă că x = 2 este o soluţie a ecuaţiei. Se
demonstrează că este singura soluţie a ecuaţiei. Se presupune că există o
soluţie x0 < 2. Deoarece x0 < 2 există r > 0 astfel ı̂ncât x0 = 2 − r şi
3x0 + 4x0 = 5x0 adică 32−r + 42−r = 52−r . Folosind egalitatea 32 + 42 = 52 se
obţine egalitatea: 32 · (3−r − 5−r ) + 42 · (3−r − 5−r ) = 0 ceea ce este absurd
deoarece 32 (3−r − 5−r ) > 0 şi 42 (3−r − 5−r ) > 0. Rezultă că ecuaţia nu are
soluţii mai mici decât 2. Analog se demonstrează că ecuaţia nu are soluţii mai
mari decât 2. În concluzie ecuaţia are soluţia unică x= 2.
38. Se pune condiţia de existenţă a logaritmului: x−2 > 0 din care rezultă
x ∈ (2, + ∞). Ecuaţia se rescrie: x−2 =32 şi de aici x= 11 ∈ (2, + ∞).
x−2>0
39. Condiţiile de existenţă conduc la sistemul de inecuaţii: x2 − 4 > 0 .
−x2 + 3x − 2 > 0
Din prima inecuaţie se obţine x ∈ (2, + ∞). Din a doua inecuaţie se obţine
x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, + ∞). Din ultima inecuaţie se obţine x ∈ (1, 2). Rezultă
x ∈ (2, + ∞) ∩ ((−∞, −2) ∪ (2, + ∞)) ∩ (1, 2) =∅. Ecuaţia nu are soluţii reale.
Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei este egal cu 0.
x − 2 ≥ 0
40. Condiţiile de existenţă sunt: . Din prima inecuaţie se obţine
x + 3 ≥ 0
x ∈ [2, +∞). Din a doua inecuaţie se obţine x ∈ [−3, +∞). Rezultă că ecuaţia
este definită pentru x ∈ [2, +∞) ∩ [−3, +∞) = [2, +∞). Se ridică la puterea
397
Capitolul 23
57. a3 + 3a − 14 = 0 ⇒ a1 = 2, a2,3 ∈ C.
398
Indicaţii
√ √
58. D = − 14 , 94 , a = 4x + 1, b = 9 − 4x ⇒ a + b = 4, ab = 3 ⇒
a = 1, b = 3 sau a = 3, b = 1.
√ √ √
59. x − 1 ≥ 0, x + 2 ≥ 0, x − 3 ≥ 0; x − 1 = 0, x + 2 = 0, x − 3 = 0 ⇒
x ∈ ∅.
√ √
61. x ∈ [−1, 1], a = x + 1, b = 4 1 − x ⇒ a + b = 2, a2 + b4 = 2 ⇒
b4 + b2 − 4b + 2 = 0 ⇒ b = 1 sau b3 + b2 + 2b − 2 = 0 nu are rădăcini ı̂n Z.
63. log3 2 · 33 = 3 + log3 2
2 log3 x+ 12 log3 x
66. E = log5 x+log5 x
= 45 log3 5.
67. 7x = t > 0, 49t 47 t = 347 ⇔ 347t7
= 347 ⇒ x = 1.
√ √ 2
70. 3 + 2 2 = 2 + 1 ⇒ x = 1.
73. 3x+1 > 0, log2 3x+1 > 0 = log2 1 ⇔ 3x+1
x−2 x−2 x−2
> 1.
√
74. lg 5 175 = 25 lg 5 + 51 lg 7
1 1
75. log3 12 = 1 + 2a, log36 3 = 2+2a
, log3 4 = 2a, log108 3 = 3+2a
, E =
(2a−1)
1 − 2a1 ⇒ E = 2.
2(1+a) (3+2a)
Capitolul 8
1. Se foloseşte definiţia.
4. 7x ≥ x2 + 10, x ∈ N.
5. Se foloseşte binomul lui Newton.
7. 4x ≥ x2 − 2x, x ∈ N, ⇒ x ∈ {2, 3, 4, 5, 6}, din care doar x = 3 verifică
ecuaţia.
11. Se observă că are loc egalitatea: k!·k = (k + 1)!−k! pentru orice k ∈ N. Se
Pn
obţine: Sn = ((k + 1)! − k!) = 2!−1!+3!−2!+4!−3!+· · ·+(n + 1)!−n! =
k=1
(n + 1)! − 1.
399
Capitolul 23
la soluţia: x ∈ {0, 1, 2}. Înseamnă că dacă ecuaţia are soluţii atunci acestea
se găsesc ı̂n mulţimea {0, 1, 2}. Pentru x = 0 se obţine: C54 = 7 ceea ce este
fals. Pentru x = 1 se obţine: C64 = 7 ceea ce este fals. Pentru x = 2 se obţine:
C76 = 7 ceea ce este adevărat. În concluzie ecuaţia are soluţia unică x = 2.
Suma soluţiilor ecuaţiei este egală cu 2.
14. Ecuaţia are soluţia unică x = 1. Produsul soluţiilor ecuaţiei este egal cu
1.
1234−k k
15. Termenul general al dezvoltării este Tk+1 = C1234 k
· 25 · 53 =
1 k 1234−k k
51234
· C1234 · 2 · 3 pentru k = 0, 1, 2, . . . , 1234. Se compară Tk cu Tk+1 .
Tk 5(k−741)
2
Se obţine Tk+1 = 3 · 1235−k k
. Se calculează TTk+1
k
− 1 = 3(1235−k) . Pentru orice
k < 741 se obţine Tk < Tk+1 adică: T1 < T2 < · · · < T741 . Pentru orice k > 741
se obţine Tk > Tk+1 adică: T742 > T743 > · · · > T1235 . Pentru k = 741 are loc
egalitatea Tk = Tk+1 şi deci T741 = T742 . Rezultă că există doi termeni egali
1 740
care sunt cei mai mari din dezvoltare şi anume: T741 = 51234 · C1234 · 2494 · 3740 ,
1 741
T742 = 51234 · C1234 · 2493 · 3741 şi T741 = T742 .
16. Există doi termeni egali care sunt cei mai mari din dezvoltare şi anume:
1 8 55·39 1 55·39
T9 = 411
· C11 · 38 = 411
, T10 = 411
9
· C11 · 39 =
şi T9 = T10 .
411
k
√ 2018−k √ k
17. Termenul general al dezvoltării este Tk+1 = C2018 · 2 · 33 =
2018−k k
k
C2018 ·2 2 ·3 3 pentru k = 0, 1, 2, . . . , 2018. Se determină numărul de termeni
raţionali. Se pun condiţiile: 2018−k
2
∈ N şi k3 ∈ N. Din aceste condiţii rezultă
că numărul k trebuie să fie multiplu de 6. De aici se deduce că numărul
termenilor raţionali din dezvoltare este egal cu numărul multiplilor de 6 din
mulţimea {0, 1, 2, . . . , 2018}. Acest număr este egal cu 2018
6
+1 = 337. Restul
termenilor sunt iraţionali. În final se obţine că numărul termenilor iraţionali
din dezvoltare este egal cu 2019 − 337 = 1682.
400
Indicaţii
200−k k
k
19. Termenul general al dezvoltării este Tk+1 = C200 ·x 3 ·y 5 , k = 0, 1, 2, . . . , 200.
Se pune condiţia ca exponentul lui x să fie egal cu 0 şi se obţine k = 200. Ter-
200
200
menul cerut este T200+1 = C200 · x0 · y 5 = y 40 .
k−1
20. Se foloseşte relaţia de recurenţă k · Cnk = n · Cn−1 . Se obţin egalităţile:
k−1 k−1 k−1 k−1
k 2 ·Cnk = k · k · Cnk = k ·n·Cn−1 = n· k · Cn−1 = n· (k − 1) · Cn−1 + Cn−1 .
k−1 k−2
Aplicând din nou relaţia de recurenţă rezultă: (k − 1) · Cn−1 = (n − 1) · Cn−2 .
k−2 k−1 k−2
Rezultă egalitatea: k 2 · Cnk = n · (n − 1) · Cn−2 + Cn−1 = n · (n − 1) · Cn−2 +
n n
k−1
k 2 · Cnk = Cn1 + k 2 · Cnk =
P P
n·Cn−1 . Înlocuind ı̂n sumă se obţin egalităţile:
k=1 k=2
n n n
k−2 k−1 k−2 k−1
Cn1 + + n · Cn−1 = Cn1 +n (n − 1)·
P P P
n (n − 1) · Cn−2 Cn−2 +n· Cn−1 .
k=2 k=2 k=2
n
Cnk n
P
Se foloseşte ı̂n continuare suma coeficienţilor binomiali = 2 . Suma din
k=0
enunţ devine: Sn = n + n (n − 1) 2n−2 + n (2n−1 − 1) = n (n + 1) 2n−2 .
21. Ţinând cont că Pn = n!, obţinem că x + y + z = 4! + 3! + 2019 + 4! · 3! +
4!
3!
− 2019 = 178.
23. Observăm că n − 1 ≥ 0 implică n ≥ 1. Inecuaţia se poate rescrie sub
forma n(n + 1) < 42, echivalent cu n2 + n − 42 < 0. Prin urmare, n ∈ (−7, 6).
Cum n ∈ N şi n ≥ 1, obţinem că n ∈ {1, 2, 3, 4, 5}.
24. Din condiţiile de existenţă, avem că n ∈ [−2, 44] ∩ N. Ecuaţia devine
45·46
44−n
= 2070 care are soluţia n = 43.
26. Deoarece 5 ≤ n + 1 şi 4 ≤ n, trebuie să avem n ≥ 4. Ecuaţia devine
n + 1 = 35, deci n = 34.
4
x (−x−1 ) = 1365x7 .
4 11
27. Termenul al cincilea al dezvoltării este T5 = C15
4
Cn
30. Deoarece 2
Cn
= 52 , obţinem n = 8.
31. n + 1 > 5, n ∈ N; n2 − 3n − 18 = 0.
32. x ∈ N şi x ≥ 7, x2 − 8x + 12 = 0 ⇒ x ∈ {2, 6}.
.
33. (n − 2) ..3 ⇒ n = 3k + 2, k ∈ N.
kn! k−1
34. kCnk = k!(n−k)!
= nCn−1
35. x ∈ N şi x2 − 7x + 10 ≤ 0.
401
Capitolul 23
x+3
36. x ∈ N, 2A24 = Cx+1
x
+ Cx+5 ⇒ x2 + 11x − 26 = 0.
37. 3x + 4 ≥ x2 + 2x − 4, x2 + 2x − 4 = 6.
39. x ∈ N, 3x ≥ 2y − 7, y ≥ 4, 3x − 2y = 19 şi 21x − 68y = −245.
y y+1 2
40. x ∈ N∗ , y ∈ N şi x ≥ y + 1, 2Cx−1 x
= Cx−1 + Cxy şi (Ay+1 y
x ) = Ax · Ax+1 ⇒
x − 3y = 0 c si (x − y)2 = x + 1.
T7 n−12
41. Tn−5
= 1
6
= 6−1 .
⇒6 3
√ 4−2 √
3
2
42. T3 = C42 ( x) x−1 .
34−3k 4k−17
k 34−3k 4k−17
43. Tk+1 = C17 ·x 4 y 6 , 4
= 6
.
44. Cn0 + 14 Cn2 = Cn1 ⇒ n = 8, 22x + 2x − 2 = 0.
k
45. Tk+1 = C20 · 2 60−5k
6
∈Q⇔ 60−5k
6
∈ Z, k ∈ {0, ...20}.
13k−28
46. 2n = 27 ⇒ n = 7, Tk+1 = C7k x 36 ⇒ k = 4 ⇒ C74 = 35.
47. 2n−1 = 28 ⇒ n = 9, Tk+1 = C9k · x3−k ⇒ k = 4.
48. Cnn−2 + Cnn−1 + Cnn = 22 ⇒ n = 6, T3 + T5 = 135 ⇒ 2x+1 + 2−x+2 = 9.
2018
49. P (x) = (10x8 − x3 − 8x) ⇒ P (1) = 1.
n−k k
50. Tk+1 = Cnk · 2 2 3 4 ∈ Q ⇒ k = 4m ≤ n. Dar m poate fi ce mult 7 ⇒
7 ≤ n4 < 8.
Capitolul 9
1. det A = m + 1 = 0.
5. Se arată că An = 5n−1 · A.
6. det A = (1 − m2 ) x2 + 2x + 3 − 2m 6= 0, ∀x ∈ R, adică se pun condiţiile
∆ < 0 şi m 6= 1.
8. det X (a) = 4a + 1 6= 0
11. Prin calcul direct sau aplicând teorema Cayley-Hamilton se obţine egali-
tatea A2 = 7 · A. Prin inducţie se poate demonstra că pentru orice n ∈ N∗ are
402
Indicaţii
13 10 13
72 69 75
3
A = 75 72 69 . Înlocuind ı̂n relaţia din enunţ se obţine egalitatea ma-
69 75 72
72 69 75 13 13 10 1 2 3 1 0 0
triceală: 75 72 69 +p 10 13 13 +q 3 1 2 +r 0 1 0 =
69 75 72 13 10 13 2 3 1 0 0 1
0 0 0
0 0 0 . De aici se obţin valorile: p=−3, q=−15 şi r=−18. Suma valo-
0 0 0
rilor coeficienţilor p, q, r ∈ R cu proprietatea din enunţ este egală cu −36.
16. p = −9, q = 21 şi r = −18 şi deci produsul valorilor coeficienţilor p, q, r ∈
R cu proprietatea din enunţ este egală cu 3402.
403
Capitolul 23
!
1 1
17. A + B = . Prin inducţie se demonstrează că: C = (A + B)n =
1 1
!
n−1 n−1
2 2
2n−1 (A + B) = .
2n−1 2n−1
19. Mai ı̂ntâi se determină dimensiunile lui A. Fie p numărul liniilor lui A şi q
numărul coloanelor lui A. Numărul liniilor lui A trebuie să fie egal cu numărul
liniilor lui C. Rezultă p = 1. Numărul coloanelor lui A trebuie să fie egal cu
numărul liniilor lui B. Rezultă q = 2. Rezultă că matricea A are o singură
linie şi două coloane. Fie x, y ∈ R cu proprietatea A = x y . Rezultă
!
4 6
egalitatea: x y = 6 11 . Se obţine sistemul de ecuaţii:
2 5
(
4x + 2y = 6
. Sistemul are soluţia unică x = 1 şi y = 1. Se obţine ı̂n final
6x + 5y = 11
A= 1 1 .
√ ! !
1 3 π π
− cos − sin
20. Matricea A se poate rescrie: A = 2 √23 1
2
=2 3
π π
3
.
2 2
sin 3
cos 3
π
π
!
cos 2019 − sin 2019
În aceste condiţii: A2019 = 22019 3 3 =
sin 2019 π3 cos 2019π
3
! !
cos (673π) − sin (673π) −1 0
= 22019 . Se obţine: A2019 = 22019 =
sin (673π) cos (673π) 0 −1
!
−22019 0
.
0 −22019
! ! ! !
3 −2 3 −2 −3 6 1 0
21. Deoarece A2 = obţinem − − =
−1 1 −1 2 3 0 0 1
!
5 −8
.
−4 1
404
Indicaţii
6 −1 −5 13 −1 −7
23. Observăm că C = −1 0 −7, prin urmare 2AC−3B = 2 −6 2 1 −
0 −1 4 1 −2 15
0 −1 1 26 1 −17
3 −1 0 2 = −9 4 −4 .
0 −1 1 2 −1 27
−4 1 1
25. Deoarece A2 = −3 0 −1, obţinem că Tr (A2 ) = −4 + 0 − 2 = −6.
−1 −3 −2
26. Deoarece A2 = 3A, se poate demonstra uşor prin inducţie că An = 3n−1 A,
deci A2019 = 32018 A şi Tr (A2019 ) = 32018 · 3 = 32019 .
1 0 −1
27. Deoarece det (A) = 6, matricea este inversabilă. Cum At = −1 1 0 ,
2 3 1
1 1 −5
−1 1
calculând complemenţii algebrici obţinem A = 6 −3 3 −3 .
1 1 1
1 −1
29. Deoarece rangul este 2 şi = 2, cei doi minori obţinuţi prin bordare
0 2
1 −1 1 1 −1 2
trebuie să fie 0. Deoarece 0 2 a = 0, obţinem a = 0, iar 0 2 3 = 0
3 −1 3 3 −1 b
implică b = 9.
31. (y 2 + 6) + 2y = 3 + 6 ⇔ y 2 + 2y − 3 = 0.
34. x2 + x − y 2 = 14 , (2x + 1) y = 0.
P2018 P2018
38. A = k=1 k · k! I2 = k=1 [(k + 1)! − k!] I2 .
40. În N: a + 2d + 3g = 3, b + 2e + 3h = 1, c + 27 + 3i = 2 ⇒ 6 soluţii.
41. a3 − 3a2 + 2a = 0, a ∈ R∗ ⇒ a ∈ {1, 2}.
42. A2 − A = O2 ⇒ An = A1 , n 6= 0, A0 = I2 .
43. An = 2n−1 A, (∀) n ≥ 1.
405
Capitolul 23
2n−1 0 2n−1 !
cos π6 sin π6
44. An = 0 1 0 45. A = 2 .
− sin π6 cos π6
2n−1 0 2n−1
46. A4n = 32n I3 , n ∈ N.
49. a22 = an ⇒ a2018 .
Capitolul 10
1. (x − 7) (x2 − 3) = 0
2. det A = 3 (m2 − 4) care este minim pentru m = 0.
4. det A = x (x2 + 3)
6. (8 − x) (x2 − 3) = 0
7. det A = a2 − 2a + 1 6= 0
11. Deoarece matricea A este o matrice pătratică are loc egalitatea det (An ) =
(det (A))n = 27n .
3 2 1
−5 7 1 −5 7 1
1 −5 7 . Se obţine: A−1 = det(A)1
· A∗ = 18
1
· 1 −5 7 =
7 1 −5 7 1 −5
−5 7 1
18 18 18
1 −5 7
. Suma elementelor matricei inverse este egală cu 12 .
18 18 18
7 1 −5
18 18 18
x−1 1 1
16. Se calculează determinantul şi se obţine: 1 x−1 1 = −x3 +
1 1 1−x
3x2 − 4x + 4. Ecuaţia devine: −x3 + 3x2 − 4x + 4 = 0. Se observă că x1 = 2
este o rădăcină a ecuaţiei. Se ı̂mparte −x3 + 3x2 − 4x + 4 la x − 2 şi se obţine
câtul −x2 + x − 2. Se rezolvă ecuaţia −x2 + x − 2 = 0 şi se obţin rădăcinile:
406
Indicaţii
√ √
x2 = 1−i2 7 şi x3 = 1+i2 7 . În concluzie, ecuaţia din enunţ are rădăcinile:
√ √
x1 = 2, x2 = 1−i2 7 şi x3 = 1+i2 7 .
18. Se calculează determinantul şi se obţine: D (m) = x31 + x32 + x33 − 3x1 x2 x3 .
Folosind relaţiile lui Viète se obţine D (m) = −m3 + 3m2 . Ecuaţia D (m) = 0
devine −m3 + 3m2 = 0 şi de aici se obţin valorile m1 = 0 şi m2 = 3.
19. Deoarece liniile 1 şi 2 sunt proporţionale rezultă că toţi minorii de ordinul
2 sunt nuli. Se obţine rang (A) = 1.
21. Valoarea determinantului este 3ab (a − b) − b3 − a3 − (a − b)3 . Înlocuind
ab = 1 obţinem 6a − 6b − 2a3 .
x x − 1
23. Deoarece = 14 obţinem că x2 −3x+4 = 14, deci x2 −3x−10 = 0,
4 x + 1
ecuaţie ce are rădăcinile x1 = −2 şi x2 = 5.
cos x − sin x 1
25. Observăm că sin x cos x 1 = cos2 x + sin2 x = 1.
0 0 1
1 1 1
27. Punctele A, B şi C sunt coliniare dacă −1 x 1 = 0, echivalent cu
−x 1 1
x2 − 1 = 0. Prin urmare, x = 1 sau x = −1.
29. Se observă că rădăcinile ecuaţiei sunt x1 = 0, x2 = 1 şi x3 = 2. Valoarea
determinantului este 3x1 x2 x3 − x31 − x32 − x33 = −9.
32. a + b = 4, ab = 1
34. (7 − x) (x2 − 3) = 0
35. (x + 1) [m (x2 − x + 1) + (x3 − x2 − x)] = 0 ⇒ x1 = −1 singura rădăcină
independentă de parametrul m.
m
36. S = − 2m+1 ;1
407
Capitolul 23
3 Σ1 Σ2
P3
n 2 T
37. Notăm Σ1 = x . Avem ∆ = det A · A = Σ1 Σ2 Σ3 .
k=1 k
Σ2 Σ3 Σ4
Dar Σ1 = S1 = 2, Σ2 = S12 − 2S2 = −2, Σ3 = 2Σ2 − 3Σ1 − 15 = −25,
Σ4 = 2Σ3 − 3Σ2 − 5Σ1 = −54.
38. S1 = 0 şi cum x1 + x2 = 0, avem x3 = 0. Deci, S3 = 0 ⇔ a2 + a = 0.
39. Cum ε3 = 1 si ε2 + ε + 1 = 0, ∆999 = ε999 = 1.
41. det A 6= 0, (∀) x ∈ R ⇔ 2a2 − 5a + 2 > 0.
42. det A = S1 (−S12 + 3S2 )
43. a32 = 0
44. det (I3 + aA) = 3a + 1
45. (det A)2 = 1
46. x + 1 = 0, z 2 + 2 = 0, y 3 + 2 = 0.
47. α + β = −2
48. rangA ≤ min (3; 4) = 3. Dacă a ∈ R\ {3}, există 2 minori de ordin 3
nenuli. 49. În Z: a = d, b = −c şi ad − bc = 1 sau a = −d, b = c şi
ad − bc = −1.
Capitolul 11
2. det A = (a − 1)2 (a + 2) 6= 0
3. det A = a (a − 2) (a − 3)
4. det A = 1 + a2 , ∆x = 1, ∆y = a2 , ∆z = a2
5. det A = −5m = 0
7. det A = (m − 1)2 (m + 2) 6= 0
1
11. Din primele două ecuaţii obţinem x = 3
şi y = − 23 , iar din ultima ecuaţie
obţinem m = −1.
408
Indicaţii
2 3 4
12. Fie A = 4 2 3 matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemului.
3 4 2
Deoarece ∆ = det (A) = 27 6= 0 rezultă că sistemul este compatibil determinat
şi
poate fi rezolvat cu regula
lui Cramer.
Se calculează
determinanţii:
∆x =
9 3 4 2 9 4 2 3 9
9 2 3 = 27, ∆y = 4 9 3 = 27, ∆z = 4 2 9 = 27. Valorile
9 4 2 3 9 2 3 4 9
necunoscute lor sunt: x = ∆∆x = 27
27
= 1, y = ∆∆y = 27
27
= 1, z = ∆z
∆
= 27
27
= 1.
Suma valorilor necunoscute lor este egală cu 3.
13. Sistemul este compatibil determinat şi are soluţia: x = ∆∆x = 36
36
= 1,
∆y 36 ∆z 36
y = ∆ = 36 = 1, z = ∆ = 36 = 1. Produsul valorilor necunoscutelor este
egal cu 1.
2 −1 −1
14. Fie A = −1 2 −1 matricea coeficienţilor necunoscutelor sis-
−1 −1 2
temului. Se calculează rangul acestei
matrice. Deoarece det (A) = 0 rezultă
2 −1
că rang (A) < 3. Deoarece minorul = 3 6= 0 rezultă că rang (A) =
−1 2
2 −1 −1 1
2. Fie Ā = −1 2 −1 2 matricea extinsă a sistemului. Se cal-
−1 −1 2 3
2 −1 1
culează rang Ā . Considerăm minorul −1 2 2 = 18 6= 0. Rezultă că
−1 −1 3
rang Ā = 3. Deoarece rang (A) 6= rang Ā din teorema Kronecker–Capelli
rezultă că sistemul este incompatibil.
2 −1 −1
16. Fie A = −1 2 −1 matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemu-
1 1 −2
lui. Se calculează rangul acestei matrice. Deoarece det (A) = 0 rezultă că
2 −1
rang (A) < 3. Deoarece minorul = 3 6= 0 rezultă că rang (A) = 2.
−1 2
409
Capitolul 23
2 −1 −1 1
Fie Ā = −1 2 −1 2 matricea extinsă a sistemului. Se calculează
1 1 −2 3
rang Ā . Se construiesc, folosind coloana termenilor liberi, şi se calculează
2 −1 1 2 −1 1
toţi minorii de ordinul 3: ∆1 = −1 2 2 = 0, ∆2 = −1 −1 2 = 0
1 1 3 1 −2 3
−1 −1 1
2 −1
şi ∆3 = 2 −1 2 = 0. Deoarece minorul = 3 6= 0 rezultă
−1 2
1 −2 3
că rang Ā = 2. Se obţine egalitatea rang (A) = rang Ā = 2. Din teorema
Kronecker–Capelli rezultă că sistemul este compatibil simplu nedeterminat.
Sistemul are două necunoscute principale şi două ecuaţii principale. Necunos-
cutele principale sunt x şi y. Sistemul are o singură necunoscută secundară.
Necunoscuta secundară este z = α ∈ R. Sistemul are o singură ecuaţie secun-
dară şi anume ecuaţia x + y − 2z = 3. Sistemul format cu necunoscutele şi
ecuaţiile principale este compatibil
( determinat şi poate fi rezolvat cu regula lui
2x − y = 1 + α
Cramer. Acest sistem este: . Soluţia acestui sistem este:
−x + 2y = 2 + α
x = 4+3α3
, y = 5+3α
3
. Soluţia sistemului din enunţ este: x = 4+3α 3
, y = 5+3α
3
şi
z = α, α ∈ R.
2 1 2
18. Fie A = m 2 1 matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemului.
1 3 m
Se studiază rangul matricei coeficienţilor. Se calculează det (A) = −m2 +
10m − 9. Se rezolvă ecuaţia det (A) = 0 care are soluţiile m1 =1 şi m2 = 9.
Pentru m ∈ R \ {1, 9} se obţine că rang (A) = 3. Rezultă că sistemul are
soluţie unică pentru m ∈ R \ {1, 9}. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care
sistemul are soluţie unică este R \ {1, 9}.
410
Indicaţii
2 1 2
19. Fie A = m 2 1 matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemului
1 3 m
2 1 2 2
şi Ā = m 2 1 − 3 matricea extinsă a sistemului. Se pune condiţia
1 3 m 4
rang (A) = 6 rang Ā . Se calculează det (A) = −m2 + 10m − 9. Se rezolvă
ecuaţia det (A) = 0 care are soluţiile m1 =1 şi m2 = 9. Pentru m ∈ R \ {1, 9}
se obţine că rang (A) = rang Ā = 3 caz ı̂n care sistemul este compatibil
2x + y + 2z = 2
determinat. Pentru m = 1 sistemul devine: x + 2y + z = −3 . În acest caz
x + 3y + z = 4
rang (A) = 2 şi rang Ā = 3 şi sistemul este incompatibil. Pentru m = 9 sis-
2x + y + 2z = 2
temul devine: 9x + 2y + z = −3 . În acest caz rang (A) = 2 şi rang Ā = 3
x + 3y + 9z = 4
şi sistemul este incompatibil. În concluzie, sistemul din enunţ este incompatibil
pentru m ∈ {1, 9}.
2 1 2
21. Fie A = m 2 1 matricea coeficieţilor necunoscutelor sistemu-
1 3 1
2 1 2 1
m 2 1 1 matricea extinsă a sistemului. Se pune condiţia
lui şi Ā =
4
1 3 1
3
rang (A) = rang Ā = 2. Se calculează det (A) = 5m − 5. Se rezolvă
ecuaţia det (A) = 0 care are soluţia m = 1. Pentru m ∈ R \ {1} se obţine
că rang (A) = rang Ā = 3 caz ı̂n care sistemul este compatibil determinat.
2x + y + 2z = 1
Pentru m = 1 sistemul devine: x + 2y + z = 1 . În acest caz se obţine
x + 3y + z = 34
că: rang (A) = rang Ā = 2. Rezultă că mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru
care sistemul este compatibil simplu nedeterminat este mulţimea {1}.
411
Capitolul 23
1 2 a
22. Sistemul admite soluţie unică dacă 1 a −1 6= 0, echivalent cu a3 6= −1,
a 1 1
deci a 6= −1.
24. Deoarece matricea coeficienţilor
are rangul
2, sistemul liniar
este compati-
2 1 −2 1 −2 2
bil simplu nedeterminat dacă a 1 −1 = 0 şi 1 −1 0 = 0 echivalent
2 −1 −2 −1 −2 2b
cu a = 1 şi b = 3.
2 −4 3
26. Se observă că determinantul matricei coeficienţilor este 1 −2 1 = 1,
0 1 −1
deci sistemul este de tip Cramer. Soluţia acestu sistem este x = 8, y = 5,
z = 2, deci x2 + y 2 + z 2 = 93.
28. Se observă că rangul matricei coeficienţilor este 1 şi este egal cu rangul
matricei extinse, deci sistemul este compatibil dublu nedeterminat. Dacă x
este necunoscuta principală şi y, z sunt necunoscutele secundare, y = b, z = c
cu b, c ∈ R, atunci x = −1 − 2b − c, deci x + y + z = 2c − b − 1.
32. ∆ = 0 şi ∆c 6= 0 ⇒ a = 3 şi b 6= 3.
33. ∆ = 0 ⇔ a = −7.
34. ∆ = 0 şi ∆c 6= 0 dacă a = −2.
35. ∆ = 0 şi ∆c = 0 dacă a = −2.
36. Dacă a = ±1, sistemul admite 2 soluţii.
37. Pentru a ∈ {1, 2}, sistemul este incompatibil.
ea (ea −1)
38. ∆ = −3, z̄ = −3
> 0.
39. x = y = 1 ⇒ a = 2, b = 3.
40. rangA = 2 ⇔ a = −1, ∆c = 0 ⇔ b = −16.
1 m m2 y
41. ∆ = 1 + m2 , x = m2 +1
, y= 1+m2
, z= 1+m2
⇒ x
= yz .
412
Indicaţii
9m+5 14m−10 13m−10
42. ∆ = 5, x = 5
, y= 5
, z= 5
∈ N ⇒ m = 5.
Capitolul 12
1. Se poate aplica regula lui l’Hospital.
4. lim f (x) = +∞, lim f (x) = −∞, deci x = 1 este ecuaţia asimptotei
x→1,x>1 x→1,x<1
f (x)
verticale la Gf ; lim = 1, lim [f (x) − x] = 3, deci y = x + 3 este
x x→±∞ x→±∞
ecuaţia oblice spre ±∞ la Gf .
(1−a)x2 +(1−2a)x+1
5. lim x+2
= 3 + b ⇔ 1 − a = 0 şi 1 − 2a = 3 + b.
x→∞
q
1
x 2 +1+m
x
6. lim x
= 1 + m = 3.
x→∞
1+22 +32
16. Se poate aplica regula lui L’Hospital şi se obţine L = 2
= 7.
1+22 +32 +···+n2 n(n+1)(2n+1)
17. L = 2
= 12
.
18. Este nedeterminarea 1∞ . Se prelucrează convenabil şi se obţine:
x !m x12 sin xx−x
sin x − x sin x−x
L = lim 1+ . Aplicând de două ori regula lui
x→0 x
sin x − x m
L’Hospital se obţine: lim 3
= − 61 . Rezultă că L = e− 6 . Condiţia din
x→0 xm
enunţ conduce la ecuaţia: e− 6 = e−2 din care rezultă m = 12.
2 2 2 −bx−ax−b
21. Observăm că lim xx+1 +1
− ax − b = lim x +1−axx+1 =
2 x→∞ x→∞
= lim x (1−a)−x(b+a)−b+1
x+1
= 1, prin urmare 1 − a = 0 şi b + a = −1, ceea ce
x→∞
implică a = 1 şi b = −2.
1
h 1
i tgx
2x
22. Deoarece lim tgx = 0, avem că lim (1 + tgx) 2x = lim (1 + tgx) tgx =
x→0 x→0 x→0
1 √
= e2 = e .
√ √ 2 −3x+2−x2 +2x−1
23. lim ( x2 − 3x + 2 − x2 − 2x + 1) = lim √xx2 −3x+2+ √
x2 −2x+1
= − 12
x→∞ x→∞
414
Indicaţii
32. 8 − b3 = 0, −a + 24 = 12 ⇒ a = 12, b = 2.
h x x x
i x1 1 x x x
lim ( 2 −1 + 3 x−1 + 4 x−1 )
33. l = lim 1 + (2 −1)+(3 3−1)+(4 −1) = e 3 x→0 x .
x→0
x2
e −1 2 sin2 x2
34. l = lim x2
+ x2 = 32 .
x→0
√ √ √ √ √ √
x+1− x x+1+ x x+1+ x
35. l = lim 2 sin cos = 2 lim sin √ 1 √ cos =
x→∞ 2 2 x→∞ 2 x+1+ x 2
0.
1 1− 1
x2 e x+1 e x x+1 −1
36. lim 1
x(x+1)
=1
x→∞ x(x+1)
37. l = e−1
38. y = x − π, l = (−π) lim sin y = π3 .
3 y→0 −y
h i
1
39. l = lim 1 + x(x+1) = 1
x→∞
x−sin x 1
40. l = 3 lim x3
=3· 6
= 12 .
x→0
ln( π
2 −arctgx)
lim
41. l = ex→∞ ln x
= 1e .
h x x
i1
x −dx ) x
√ ab q
42. l = 1 + (a −ccx)+(b+dx
= e ln cd =
ab
cd
.
x2 √
2
44. l = lim e x2−1 + x x+1−1 2 = 32 .
x→0
h x−3 i
3 −1 3 ln[1+(x−3)]
45. l = lim x−3 · 3 + (x−3) = 27 ln 3 + 1.
x→0
mx
46. l = lim 1 + 3x−4x2 +2
= e3m ⇒ m = −2.
x→∞
Capitolul 13
1. Din condiţia de continuitate ı̂n punctul x = 1, adică lim f (x) = lim f (x) =
x%1 x&1
a+2
f (1), obţinem 2 = 3
.
2. Din condiţia de continuitate ı̂n punctul x = 0, obţinem 4 = b, iar din
condiţia de continuitate ı̂n punctul x = 1, obţinem a + b = 12 .
6. Funcţia f : [a, b] → R, f (x) = x3 + 4x2 − 5, este continuă pe [a, b], oricare
ar fi a, b ∈ R. Dacă f (a) · f (b) < 0, atunci există cel puţin un c ∈ R astfel
415
Capitolul 23
ı̂ncât f (c) = 0. Observăm că f (0) = −5 şi f (2) = 19 > 0. Deci, ecuaţia are
cel puţin o soluţie ı̂n intervalul [0, 2].
11. Se pune condiţia ca x2 − mx + m 6= 0 pentru orice x ∈ R. Rezultă că
discriminantul trinomului de gradul al doilea x2 − mx + m trebuie să fie strict
negativ şi deci: ∆ = m2 − 4m < 0. Se obţine m ∈ (0, 4).
12. Din condiţia ∆ = m2 − 4m = 0, se obţine m ∈ {0, 4}.
13. Din condiţia ∆ = m2 − 4m > 0, se obţine m ∈ (−∞, 0) ∪ (4, +∞).
1
14. Deoarece lim f (x) = lim e− x2 = 0, lim f (x) = lim x
2 = 0 şi f (0) = 0
x%0 x%0 x&0 x&0 1+x
rezultă că funcţia f este continuă ı̂n punctul x = 0. Funcţia este continuă pe
fiecare din intervalele (−∞, 0) şi (0, ∞) deoarece este obţinută prin operaţii
elementare cu funcţii continue pe fiecare din cele două intervale. Rezultă că
funcţia este continuă pe R şi deci numărul punctelor de discontinuitate ale
funcţiei este egal cu 0.
1
15. Deoarece lim f (x) = lim e− x = ∞, lim f (x) = lim x
1+x 2 = 0 rezultă că
x%0 x%0 x&0 x&0
punctul x = 0 este punct de discontinuitate al funcţiei. Deoarece funcţia este
continuă pe fiecare din intervalele (−∞, 0) şi (0, ∞) (este obţinută prin operaţii
elementare cu funcţii continue pe fiecare din cele două intervale) rezultă că
numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei este egal cu 1.
1
16. Deoarece lim f (x) = lim e− x2 = e−1 , lim f (x) = lim ax
2 = − a2 şi
x%−1 x%−1 x&−1 x&−1 1+x
f (−1) = − a2 rezultă că funcţia f este continuă ı̂n punctul x = −1 dacă şi
numai dacă − a2 = e−1 din care rezultă că a = −2e−1 .
1
17. Deoarece lim e− x2 = 0 rezultă că funcţia poate fi prelungită prin continu-
x→0
itate ı̂n punctul x = 0. Cum f (0) = a rezultă că valoarea lui a este egală cu
0.
1
18. Deoarece lim f (x) = lim e− x = ∞ rezultă că funcţia nu poate fi prelungită
x%0 x%0
prin continuitate ı̂n punctul x = 0. Deci a ∈ ∅.
19. Discriminantul funcţiei de gradul al doilea de la numitorul fracţiei este
egal cu −2. Rezultă că D = R, funcţia este continuă pe R şi astfel numărul
punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este egal cu 0.
416
Indicaţii
417
Capitolul 23
44. x3 − 3x + 2 ≥ 0 şi x2 − 3x + 2 6= 0
Capitolul 14
1. Din condiţia de continuitate ı̂n punctul x = −1, adică ls (−1) = ld (−1) =
f (−1), obţinem a+b = 0, iar din condiţia de derivabilitate ı̂n punctul x = −1,
adică fs0 (−1) = fd0 (−1) ∈ R, obţinem −4a = 2.
2. Se pun condiţiile f (1) = 3 şi f 0 (1) = 1.
4. Gf ∩ Oy = A (0, 1), y − 1 = f 0 (0) (x − 0).
5. Se pun condiţiile f (x0 ) = 0 şi f 0 (x0 ) = 0.
7. Se pun condiţiile f (−2) = 0, f 0 (−2) = 0 şi f 00 (−2) 6= 0.
8. Se calculează f 0 (1).
12. f 0 (x) = 3x2 + 2 > 0 pentru orice x ∈ R. Rezultă că f este strict
crescătoare pe R ceea ce demonstrează injectivitatea funcţiei f . Deoarece
lim f (x) = −∞, lim f (x) = ∞ şi f este strict crescătoare pe R rezultă
x→−∞ x→∞
că Im (f ) = R şi de aici se obţine surjectivitatea funcţiei f . Rezultă că funcţia
0
f este bijectivă şi deci este inversabilă. (f −1 ) (8) = f 0 (x
1
0)
unde x0 este soluţia
unică a ecuaţiei f (x) = 8. Se observă că soluţia unică a acestei ecuaţii este
0
x0 = 1 şi de aici se obţine (f −1 ) (8) = f 01(1) = 15 .
√
14. f 0 (x) = √1+xx x
2 = 1+x2 1 + x2 = 1+x x
2 f (x) din care se obţine egalitatea:
418
Indicaţii
2ax−3−f (0)
28. Deoarece f este derivabilă ı̂n x = 0, trebuie să avem că lim x
=
x&0
2x2 −3x+1−f (0)
prin urmare 2a = −3, deci a = − 23 . Atunci E − 2 = 3 29
lim x
, 2
.
x&0
419
Capitolul 23
38. g 0 (2) = 1
f 0 (x0 )
, unde f (x0 ) = 2 ⇒ g 0 (2) = 1
f 0 (1)
= 16 .
39. ls (1) = ld (1) = f (1), fs0 (1) = fd0 (1), fs00 (1) = fd00 ⇒ a + b + c = −1,
2a + b = −2, a + 3 = 0.
40. f 0 (0) = 1 ⇒ a = b2 , b ∈ R∗ .
41. f 0 (1) = g 0 (1) ⇒ 2a + b = 1, f (1) = g (1) ⇒ a + b = −1.
(
2
0 − 1+x 2 , x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
42. f (x) = 2
1+x2
, x ∈ (−1, 1)
43. f 0 (1) = 1
2
Capitolul 15
2. f 0 (x) = ex (x2 + 6x + m + 4), ∆ = 20 − 4m > 0
4. f (0) = 1, f 0 (0) = 0
8. f 0 (1) = 0
11. Se foloseşte şirul lui Rolle. Se calculează f 0 (x) = 3x2 − 3. Se rezolvă
ecuaţia f 0 (x) = 0 care are rădăcinile x1 = −1 şi x2 = 1. Se calculează:
f (x1 ) = f (−1) = 7 > 0, f (x2 ) = f (1) = 3 > 0 şi limitele funcţiei f la
extremităţile domeniului de definiţie: lim f (x) = −∞ şi lim f (x) = ∞.
x→−∞ x→∞
Se construieşte tabelul asociat şirului lui Rolle:
x −∞ -1 1 ∞
f (x) −∞ 7 3 ∞
Numărul alternanţelor de semn ı̂n şirul lui Rolle este egal cu 1. Rezultă că
ecuaţia f (x) = 0 are o singură rădăcină reală ı̂n intervalul (−∞, −1).
2
13. Se calculează derivata de ordinul ı̂ntâi a funcţiei: f 0 (x) = −ax (x
+2x(1−b)+a
2 +1)2 .
Rezolvarea ecuaţiei f 0 (x) = 0 revine la studiul ecuaţiei de gradul al doilea:
−ax2 + 2x (1 − b) + a = 0. Discriminantul acestei ecuaţii este egal cu ∆ =
4(1 − b)2 + 4a2 > 0 pentru orice a ∈ R∗ şi b ∈ R. Rezultă că ecuaţia f 0 (x) = 0
420
Indicaţii
are două rădăcini reale şi distincte. Deoarece derivata schimbă semnul la
stânga şi la dreapta fiecăruia din cele două puncte rezultă existenţa a două
puncte de extrem local.
14. Se studiază monotonia funcţiei f . Se calculează f 0 (x) = (x2 + 2x) ex . Se
rezolvă ecuaţia f 0 (x) = 0 care are rădăcinile x1 = −2 şi x2 = 0. Se calculează:
f (x1 ) = f (−2) = 4e−2 , f (x2 ) = f (0) = 0 şi limitele funcţiei f la extremităţile
domeniului de definiţie: lim f (x) = 0 şi lim f (x) = ∞. Din tabelul de
x→−∞ x→∞
variaţie se deduce că Im (f ) = (0, ∞).
16. Vom demonstra că există două puncte pe graficul funcţiei f ı̂n care tan-
genta la graficul funcţiei este paralelă cu axa Ox pentru orice valori a ∈ R∗ şi
b ∈ R. Se demonstrează că funcţia f are două puncte de extrem local pentru
2 −x(1−b)−a
orice valori a ∈ R∗ şi b ∈ R. Se calculeazăf 0 (x) = −2 · ax (x 2 +1)2 . Rădăcinile
2
derivatei sunt rădăcinile ecuaţiei de gradul al doilea: ax − x (1 − b) − a = 0.
Discriminantul acestei ecuaţii este egal cu ∆ = (1 − b)2 + 4a2 > 0 pentru orice
a ∈ R∗ şi b ∈ R. Rezultă că ecuaţia ax2 − x (1 − b) − a = 0 are două rădăcini
reale x1 şi x2 pentru orice a ∈ R∗ şi b ∈ R. Rezultă că ecuaţia f 0 (x) = 0 are
două rădăcini reale şi deci funcţia f are două puncte de extrem local. În plus
x1 x2 = −a a
= −1 ceea ce demonstrează că produsul absciselor punctelor de
tangenţă ı̂n care tangenta este paralelă cu axa Ox este egal cu -1.
17. Se calculează f 0 (x) = −2 · 1−x x
2 . Deoarece derivata de ordinul ı̂ntâi se an-
ulează ı̂n punctul x = 0 şi are semne contrare la stânga şi la dreapta punctului
x = 0 rezultă că funcţia are un singur punct de extrem local ı̂n punctul x = 0.
1+x2
Se calculează f 00 (x) = −2 · (1−x 2 )2 < 0 pentru orice x ∈ (−1, 1). Rezultă că f
421
Capitolul 23
21. Deoarece f 0 (x) = 3x2 − 12x, observăm că x = 0 şi x = 4 sunt puncte
critice care sunt puncte de extrem. Atunci 0f 00 (0) + 4f 00 (4) = 48.
23. Deoarece f (1) = −8, obţinem ecuaţia a + b = 7. Tangenta la grafic ı̂n
x = 1 este paralelă cu dreapta y = −13x + 1, prin urmare f 0 (1) = −13. Deci a
doua ecuaţie este 2a + b = 10. Rezolvând sistemul format din cele două ecuaţii
obţinem a = 3 şi b = 4.
25. Deoarece f nu are asimptote verticale, avem că x = −1 este rădăcină dublă
a polinomului g(x) = 3ax3 − x2 + bx + 5. Prin urmare, g(−1) = g 0 (−1) = 0.
Obţinem a = −1 şi b = 7, deci a + b = 6.
√ √
27. Funcţia are două puncte de extrem: x = 2 punct de maxim şi x = − 2
punct de minim.
31. f 0 (x) < 0, (∀) x ∈ R ⇒ m ∈ (−∞, 0) ∩ [(−∞, −1) ∪ (1, ∞)].
(
0 − x24+4 , x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, ∞)
32. f (x) = 4
⇒ 2 puncte de extrem.
x2 +4
, x ∈ (−2, 2)
33. f 0 (x) = 0 ⇔ x3 + 2x2 + (−m + 2) x = 0 are 3 rădăcini reale ⇔ m ∈ (1, ∞).
34. f 0 (x) > 0, (∀) x ∈ R ⇒ me2x + 2 (m + 1) ex + (m + 1) > 0, (∀) x ∈ R ⇔
m > 0.
35. f 0 (±2) = 0 ⇔ a = ±12
(x+m)2 −1 xM
36. f 0 (x) = (x+m)2
, xm = 2
⇒ m = 3.
37. f 0 (−1) = 0 şi f 0 (5) = 0 ⇒ a = 2, b = 0.
38. f 0 (x) = 0 ⇔ x1,2 = ± − a3 ⇒ m + M = f (x1 ) + f (x2 ) = 2b.
p
3
39. d : y = − 12 x + 3, asimptotă; f 0 (x) = − 12 ⇒ x = e 2 .
40. f 0 (±1) = 0 ⇒ a = 0, a > 0 sau b = 12 .
41. 4 − 2a + b = 0 şi f 0 (2) = 0 ⇔ b = 2a − 4 şi a = 4 ⇒ a = b = 4.
42. f 0 (−1) = 0, f 0 59 = 0 şi f (−1) = 1 · 13 .
48. s = 0 ⇔ a2 − 4a = 0, a > 0 ⇒ a = 4.
h 3 4 i
c x
49. m = 1 ⇔ ca3 = 1, n = −3 ⇔ lim (b+cx) 3 − x = −3 ⇔ cb = 1, c 6= 0.
x→∞
√
2 √ √
50. lim ax+ bxx +cx+1 = 4, lim ax + bx2 + cx + 1 = −1 ⇒ a + b = 4,
√
x→∞ √ x→∞
a = b, c = 2 b ⇒ a = 2, b = c = 4.
Capitolul 16
1. x ∗ x ∗ x = ln (3ex ) = x + ln 3 = 0
2. |x ∗ x ∗{z. . . ∗ x} = nx + (n − 1) x
de n ori
6. x ∗ x ∗ y = (x − 3)2 · (y − 3) = 12 · 8
7. x ∗ 3 = 3 ∗ x = 3
4
9. x ∗ (x + 2) = 13
⇔ x2 − 24x − 22 = 0
13. 5 ∗ x0 = − 20
3
14. x ∗ x ∗ x = 9 (x + 7)3 − 7 = x
15. x ∗ (3x − 1) = 9 (x + 7) (x + 2) − 7 ≤ 47
17. x2 − 8x + 15 = 0
18. Se rezolvă sistemul x + y = 6, −x + y = −2.
19. e1 = 3, e2 = 4
20. Se rezolvă sistemul x2 + y 2 = 5, x2 y 2 = 4.
21. x ◦ (x + 1) = 2x + 4, x ∗ (x + 1) = x2 − 5x + 9
22. Se ajunge la sistemul x + y = −2, −x + y = 0.
23. D18 = {1, 2, 3, 6, 9, 18}, x ∗ 2 = 2 ∗ x = 2
423
Capitolul 23
! ! !
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
σ 3 =σ 2 ◦ σ= ◦ = ;
4 3 2 1 2 4 1 3 3 1 4 2
! ! !
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
σ4 = σ3 ◦ σ = ◦ = = e.
3 1 4 2 2 4 1 3 1 2 3 4
!
1 2 3 4
Cel mai mic număr natural k cu proprietatea σ k = e = este
1 2
3 4
egal cu 4 şi deci numărul de elemente distincte din G este egal cu 4. În plus,
G = {e, σ, σ 2 , σ 3 }.
424
Indicaţii
425
Capitolul 23
39. Fie e1 elementul neutru din grupul (R, +). Evident e1 = 0. Fie e2 elementul
neutru din grupul (R, ∗). Evident e2 = 1. Se pune condiţia f (e1 ) = e2 care se
scrie f (0) = 1 şi de aici se obţine m = 1.
40. Se pune condiţia ca legea de compozii̧e “∗” să fie comutativă: x ∗ y=y ∗ x
pentru orice x, y ∈ R. Rezultă egalitatea: xy+ax+by=yx+ay+bx pentru orice
x, y ∈ R. De aici rezultă că a=b. Se pune condiţia ca legea de compoziţie “∗”
să fie asociativă: (x ∗ y) ∗z=x∗ (y ∗ z) pentru orice x, y, z ∈ R. Această egali-
tate se rescrie: xyz+axz+byz+axy+a2 x+aby+bz=xyz+axy+bxz+ax+byz+aby+b2 z
pentru orice x, y, z ∈ R. De aici se obţine egalitatea: a2 x+ bz= ax+b2 z pen-
tru orice x, y, z ∈ R. Se obi̧n ecuaţiile: a2 =a şi b2 =b. Din prima ecuaţie se
obţin valorile: a1 = 0 şi a2 = 1. Din a doua ecuaţie se obţin valorile: b1 = 0 şi
b2 = 1. Deoarece a, b ∈ R∗ rezultă că perechea (R, ∗) este monoid comutativ
pentru a=b= 1.
41. Prin calcul direct se demonstrează că ecuaţia are soluţiile: x1 =b
5 şi x2 =b
6.
Suma lor este egală cu 0̂.
42. Prin calcul direct se demonstrează că ecuaţia nu are soluţii ı̂n mulţimea
Z5 . Mulţimea soluţiilor din Z5 ale ecuaţiei este egală cu mulţimea vidă.
2 b 3 b
b
43. Fie ∆= =4 determinantul sistemului. Evident ∆=b 4 este inversabil
b 1 b1
ı̂n inelul (Z5 , +,·) şi ∆−1 =b
4. Rezultă că sistemul este compatibil determinat
şi are soluţie unică care poate fi obţinută cu regula lui Cramer. Numărul k al
soluţiilor sistemului este egal cu 1.
2 b3 b
b
44. Fie ∆= =6 determinantul sistemului. Evident ∆=b 6 este inversabil
b1 b1
ı̂n inelul (Z7 , +,·) şi ∆−1 =b
6. Rezultă că sistemul este compatibil determinat
şi are soluţie unică care
poate fi obţinută cu regula
lui Cramer. Se calculează
2 3 b 2 2 b
b b b b
determinanţii: ∆x = =3 şi ∆y = =2. Valorile necunoscutelor
b 2 b1 b 1 b2
sunt: x=∆x · ∆−1 =b 4 şi y=∆y · ∆−1 =b 5. Suma valorilor necunoscutelor din Z7
ale sistemului este egală cu s=b 4+b5=b 2.
426
Indicaţii
!
1 0̂
b
45. Prin calcul direct se obţine că A3 = şi deci k= 3.
0̂ b
1
46. Se determină elementele zero şi unitate ı̂n corpul (R, ∗, ◦) , e1 = 2 şi re-
spectiv u1 = 25 . Elementele zero şi unitate ı̂n corpul numerelor reale (R, +,·)
sunt e2 = 0 şi respectiv u2 = 1. Se pun condiţiile: f (e1 ) =e2 şi f (u1 ) =u2 . Se
obţin valorile m= 2 şi n=−4.
47. Singurele elemente simetrizabile ı̂n inelul (Z, ∗, ◦) sunt x= 1 şi x= 3.
48. Se observă că x ◦ y= (x−2) (y−2) +2, x ◦ 2 = 2, 2 ◦ y= 2 pentru orice
x, y ∈ Z. Folosind asociativitatea operaţiei “◦” şi luând x= (−2018)◦(−2017)◦
· · · (−1) ◦ 0 ◦ 1 şi y= 3 ◦ · · · ◦ 2017 ◦ 2018 rezultă că E= (x ◦ 2) ◦ y= 2 ◦ y= 2.
50. Se adună elementele de pe liniile
doi şi trei la elementele de pe prima linie
0 0 0
b b b
şi se obţine: det (A) = b
3 b
4 b2 =0̂.
b4 b
2 b3
55. În Z8 , soluţiile ecuaţiei sunt 3̂ şi 7̂.
ˆ
56. În Z12 , soluţiile ecuaţiei sunt 1̂, 3̂, 5̂, 7̂, 9̂ şi 11.
57. Din tabla operaţiei se observă că (G, ∗) nu este grup.
58. Se verifică uşor că (G, ∗) este grup abelian cu elementul neutru 1. Simet-
ricul lui 3 este 7.
59. Se observă că elementul neutru este e = 3. Deoarece x coincide cu simet-
ricul său, avem x ◦ x = e echivalent cu x2 − 4x + 3 = 0. Ecuaţia are două
soluţii: x1 = 1 şi x2 = 3, prin urmare S = 4.
62. x ◦ y = 2 (x − 3) (y − 3) + 3, (∀) x, y ∈ (3, ∞) ⇒ 2 (x − 3)2 + 3 = 35.
63. x◦y = (x − 3) (y − 3)+3, (∀) x, y ∈ R ⇒ x◦x◦y = (x − 3)2 (y − 3)+3 = 30
⇒ (x − 3)2 ∈ {1, 9} si (y − 3) ∈ {27, 3}.
64. x ◦ y = (x + 2) (y + 2) − 2, (∀) x, y ∈ R ⇒ (−2) ◦ y = x ◦ (−2) = −2,
(∀) x, y.
65. e = − 21 ⇒ x0 = −1 + 1
4(x+1)
, (∀) x > −1.
66. x ◦ e = x ⇔ 6 − xe = 5x − x2 − xe, (∀) x.
427
Capitolul 23
Capitolul 17
2. Prin ı̂mpărţire obţinem: r = (4 − a) X + b − 4, deci 4 − a = 3 şi b − 4 = −1.
428
Indicaţii
429
Capitolul 23
28. r = aX + b, f = (X − 1) (X + 1) · q + aX + b, f (1) = a + b = 3,
f (−1) = −a + b = 9.
29. f = (X − x1 ) (X − x2 ) (X − x3 ) (X − x4 )
30. ln x = t, t3 − 6t2 + 11t − 6 = (t − 1) (t − 2) (t − 3) = 0.
31. Fie n ∈ N cu proprietatea grad (P ) =n. Rezultă că: grad (P (X+2)) =n,
grad (X−2)2 P (X+2) =n+2 şi grad (P 2 (X−1)) = 2n. Pentru ca egalitatea
din enunţ să poată avea loc este necesară egalitatea gradelor polinoamelor din
cei doi membri ai egalităţii. Se obţine ecuaţia 2n=n+2 şi de aici n= 2.
32. Pentru ı̂nceput se determină gradul polinoamelor din enunţ. Fie n ∈ N cu
proprietatea grad (P ) =n. Rezultă că: grad (P (X+2)) =n, grad ((X−2) P (X+2)) =n+1
şi grad (P 2 (X−1)) = 2n. Pentru ca egalitatea din enunţ să poată avea loc
este necesară egalitatea gradelor polinoamelor din cei doi membri ai egalităţii.
Se obţine ecuaţia 2n=n+1 şi de aici n= 1. Rezultă că dacă există un poli-
nom cu proprietatea din enunţ, atunci gradul lui este egal cu 1. Există
a, b ∈ R, a 6= 0 astfel ı̂ncât P (X) =aX+b. Egalitatea din enunt devine:
(X−2) (a (X+2) +b) =(a (X−1) +b)2 . Egalând coeficienţii lui X se obţine sis-
2
a =a
temul de ecuaţii cu necunoscutele a şi b: 2ab−2a2 =b . Deoarece
2
(b − a) =−4a−2b
430
Indicaţii
1
34. Fie x1 , x2 , x3 , x4 rădăcinile ecuaţiei. Se demonstrează că: x21
+ x12 + x12 + x12 =− 13 < 0.
2 3 4
Ecuaţia nu poate avea toate rădăcinile reale.
35. Fie x1 = 1 + i. Deoarece ecuaţia are toţi coeficienţii numere reale, rezultă
că ecuaţia admite şi rădăcina x2 = 1−i. Rezultă că polinomul asociat ecuaţiei
este divizibil cu: (X−x1 ) (X−x2 ) = (X−1−i) (X−1+i) =X 2 −2X+2. Se ı̂mparte
polinomul asociat ecuaţiei la X 2 −2X+2 şi se pune condiţia ca restul ı̂mpărţirii
să fie egal cu 0 pentru orice valoare a lui X. Restul ı̂mpărţirii este egal cu
(2m−1) X+1−2m. Din condiţia ca restul să fie nul pentru orice valoare a lui
X se obţine ecuaţia: 2m−1 = 0 din care rezultă m= 21 . Câtul ı̂mpărţirii este
egal cu X+m+2. Rezultă x3 =−m−2 =− 12 −2 =− 52 .
36. Fie x1 = 1 − i. Înlocuind pe x1 ı̂n ecuaţie, se obţine ecuaţia i (2m−1) = 0
din care se deduce m= 12 ∈ R.
37. Vom determina pentru ı̂nceput restul ı̂mpărţirii polinomului f la polino-
mul g. Se aplică teorema ı̂mpărţirii cu rest. Există şi sunt unic determinate
polinoamele q (X) şi r (X) cu grad (r) <grad (g) astfel ı̂ncât f (X) = g (X) ·
q (X) +r (X) pentru orice X. Deoarece grad (r) <grad (g) = 2, rezultă că grad (r) ≤
1. Există a, b ∈ R astfel ı̂ncât r (X) =aX+b. Egalitatea din teorema ı̂mpărţirii
cu rest devine: f (X) = (X−1)2 · q (X) +aX+b pentru orice X. Pentru X= 1
se obţine: f (1) =a+b şi de aici a+b= 1. Derivând funcţiile polinomiale asoci-
ate polinoamelor din ambii membri ai egalităţii f (X) = (X−1)2 ·q (X) +aX+b
şi apoi ı̂nlocuind pe X cu 1, se obţine ecuaţia n−1 =a. Rezultă b= 2−n şi deci
restul ı̂mpărţirii polinomului f la polinomul g este egal cu r (X) = (n−1) X+2−n.
Evident r (1) =n−1 + 2−n= 1.
39. Ecuaţia este o ecuaţie reciprocă de gradul 4. Se observă că ecuaţia nu are
rădăcini nule. Se ı̂mparte ecuaţia cu x2 şi se obţine ecuaţia: x2 + x12 +
431
Capitolul 23
41. Împărţind f (X) la g(X) obţinem q(X) = 3X 2 −5X −4 şi r(X) = 22X +14.
Deci q(1) + r(1) = 30.
44. Împărţind f (X) la g(X) obţinem q(X) = X 2 + X + 5̂ şi r(X) = 4̂X + 3̂.
Deci q(1̂) + r(1̂) = 0̂.
45. Deoarece resturile ı̂mpărţirilor lui f prin X −1, X +1 şi X +2 sunt 2, 4 şi 11
obţinem că f (1) = 2, f (−1) = 4 şi f (−2) = 11. Restul ı̂mpărţirii polinomului
f prin (X 2 − 1)(X + 2) este un polinom de forma r(X) = aX 2 + bX + c cu
proprietatea
că f (1) = r(1), f (−1) = r(−1) şi f (−2) = r(−2). Obţinem
a + b + c = 2
sistemul a − b + c = 4 cu soluţia a = 2, b = −1 şi c = 1.
4a − 2b + c = 11
x 1 + x 2 + x 3 = 3
47. Din relaţiile lui Viète, avem că x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = −4 . Deoarece
x1 x2 x3 = −12
(4−x1 )(4−x2 )(4−x3 ) = 64−16(x1 +x2 +x3 )+4(x1 x2 +x1 x3 +x2 x3 )−x1 x2 x3 ,
obţinem (4 − x1 )(4 − x2 )(4 − x3 ) = 12.
x 1 + x 2 + x 3 = 2
49. Din relaţiile lui Viète avem că x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = −5 . Deoarece
x1 x2 x3 = −6
x + x = −1
1 2
x1 + x2 = −1, obţinem x3 = 3 şi sistemul care are soluţia
x1 x2 = −2
x1 = 1, x2 = −2 sau x1 = −2, x1 = 1. Prin urmare, rădăcinile polinomului
sunt −2, 1 şi 3.
54. gradf = 1, f (−2) = 3 şi f (1) = 3.
55. gradf = 2, f (1) = 0, f (0) = 1, f (2) = 5.
56. f (1) = 2, X → 1: 0 = 2 − f (−2).
57. a + c = −2, b + d = 1, 8a + 3b + c = −19, 3a + b − d = −9.
58. f (1) = 0, f 0 (1) = 0
432
Indicaţii
59. m − n = 7, 3m + 8n = −1
60. (∀) a ∈ Z6 , a3 = a. Ecuaţia 2̂a =1̂ nu are soluţii ı̂n Z6 deoarece 2̂ ∈
/ U (Z6 ).
61. f (1) = f (2) = 1
62. f 4̂ = f 5̂ = f 6̂ = 0̂.
63. f (a) = −5
64. xnk − 4xn−1
k − 5xn−2
k + 14xkn−3 = 0, k = 1, 2, 3.
65. f (ε) = f 0 (ε) = 0, unde ε2 + ε + 1 = 0.
66. f (4) = 0 şi S12 − 2S2 = 22 ⇒ x21 + x22 = 6, x1 x2 = 5.
67. f (i) = 0
68. ÷x1 , x2 , x3 ⇒ x1 = α − r, x2 = α, x3 = α + r, S1 = 3 ⇒ α = 1 ⇒ f (1) = 0
/a
2
⇒ a + b = 8. Din S12 − 2S2 = 11 ⇒ 9 − = 11 ⇒ a = −4, b = 12.
/2
4
79. P = 24 f 21
Capitolul 18
R R
1. f (x) dx = (x2 − x + 3) dx
433
Capitolul 23
R R
4. f (x) dx = 6x dx
dx
5. ln x = t, x
= dt
R
6. F (x) = f (x) dx + C, F (1) = 5
R R
7. f (x) dx = (x − 2) (x2 + 4) dx
8. F 0 (x) = f (x) , ∀x ∈ R
9. f 00 (x) dx = f 0 (x) + C
R
dt
10. 2 + 3x2 = t, xdx = 6
11. Se pune condiţia ca pentru orice x ∈ R să aibă loc egalitatea: F 0 (x) =
k−3
f (x). Evident F 0 (x) = 2ax k3 (1 + x2 ) 3 . Din egalitatea F 0 (x) = f (x) se
obţin ecuaţiile: 2a k3 = 1 şi k − 3 = 1 din care rezultă valorile căutate: k = 4 şi
apoi a = 83 . Suma valorilor lui a şi k este egală cu 358
.
12. a = 1 şi k = 1.
13. Se impune continuitatea funcţiei f ı̂n punctul x = 2. De aici se obţine
a = −2. Pentru a = −2 mulţimea primitivelor ( funcţiei f este mulţimea
x2
3 2 − 4x + C1 , x≤2
funcţiilor F : R → R definite prin: F (x) = x2
−2 2 + 6x + C2 , x>2
cu C1 , C2 ∈ R. Din continuitatea funcţiei F ı̂n punctul x = 2, se obţine
relaţia: −2 + C1(= 8 + C2 . Fie C1 = C ∈ R şi de aici C2 = C − 10. Se
2
3 x2 − 4x + C, x≤2
obţine: F (x) = . Primitiva funcţiei f care
−x2 + 6x − 10 + C, x>2
are proprietatea F (3) = 4 se obţine din condiţia F (3) = 4 din care rezultă
C = 5. În concluzie,
( primitiva cerută ı̂n enunţ este funcţia F : R → R definită
x2 n
3 2 − 4x + 5, x≤2 X
prin: F (x) = . Suma cerută este: S = F (k) =
−x2 + 6x − 5, x>2 k=3
n 3 2
X −2n + 15n − 13n − 18
−k 2 + 6k − 5 =
.
k=3
6
14. Alegând părţile f 0 (x) = ex , g (x) = sin x şi integrând prin părţi, se obţine:
I = ex sin x − ex cos xdx. Alegând acum părţile f 0 (x) = ex , g (x) = cos x şi
R
R
integrând din nou prin părţi, se obţine: I = ex sin x − ex cos x − ex sin xdx =
x
ex (sin x − cos x) − I. Rezultă că 2I = ex (sin x − cos x), de unde: I = 21 e ·
(sin x − cos x) + C, C ∈ R.
434
Indicaţii
16. Din egalitatea sin 3x = 3 sin x−4sin3 x se determină: sin3 x = 14 (3 sin x − sin 3x).
Integrând, se obţine: I = − 34 cos x + 12
1
cos 3x + C, C ∈ R.
1
17. Se foloseşte egalitatea cos 3x = 4cos3 x − 3 cos x şi se obţine I = 12
sin 3x +
3
4
sin x + C, C ∈ R.
18. Alegând părţile f 0 (x) = ex , g (x) = xn şi integrând prin părţi, se obţine:
R R
In = xn ex − n xn−1 ex . Cum xn−1 ex = In−1 are loc egalitatea: In = xn ex −
nIn−1 şi de aici se obţine egalitatea din enunţ: In + nIn−1 = xn ex .
19. Se integrează de două ori prin părţi. Se obţine recurenţa: In +n (n − 1) In−2 =
xn−1 (n sin x − x cos x).
0 2
20. Se observă că are loc egalitatea: x − x1 = 1 + x12 = 1+x x 2 . Cu această
0
x − x1 · sin x − x1 dx. Se
R
observaţie integrala poate fi rescrisă astfel: I =
face schimbarea de variabilă x − x1 = t şi se obţine: I = sin tdt = − cos t.
R
435
Capitolul 23
R
29. Se observă că F (x) = (x + 2) sin xdx = −(x + 2) cos x + sin x + C.
Deoarece F π2 = 0, obţinem C = −1. Prin urmare, lim F (x) = −3.
x→0
436
Indicaţii
√
1+x2 q1 √ x
55. x
= 1
+ 1+x2
.
x2 +1
x2
Capitolul 19
2. f (x) = t, f 0 (x) dx = dt, x = 0 ⇒ t = f (0) = 0, x = 1 ⇒ t = f (1) = 12 ,
R1
I = 02 et dt
R9√
3. 2x − 5 = t, dx = dt2 , x = 3 ⇒ t = 1, x = 7 ⇒ t = 9, I = 21 1 tdt
R2 1 R3 1
4. I = 0 3−x dx + 2 x−1 dx
5. Se aplică formula de integrare prin părţi.
6. x3 + 8 = (x + 2) (x2 − 2x + 4)
R1
7. I = 12 0 (x22x dx = 21 arctgt|10 = 1 π
)2 +1 2 4
−0
Ra
11. I = −a (−x + 1) dx
12. Se aplică formula de integrare prin părţi.
13. 1 − x2 = t, xdx = − dt2 , x2 = 1 − t, x = 0 ⇒ t = 1, x = 1 ⇒ t = 0,
R1 √
I = 12 0 (1 − t) tdt
3 R1
14. f (x) = √xx6 +1 este funcţie impară, deci I = −1 f (x) dx = 0.
R1 7
15. I = 0 1 − x+3 dx
R2
17. x4 + 1 = t, x3 dx = dt4 , x = 0 ⇒ t = 1, x = 1 ⇒ t = 2, I = 41 1 √1t dt =
1 2 − 12
R
4 1
t dt.
R1 R2
18. I = −1 (1 + ex ) dx + 1 (x + e) dx
Rx Rx
19. Pentru x ∈ [−3, 2], expresia funcţiei F este: F (x) = −3 f (t) dt= −3 (t2 −sin t) dt.
3
Calculând integrala, se obţine pentru x ∈ [−3, 2] că: F (x) = x3 +cos x+9− cos 3.
R2 Rx R2
Pentru x ∈ (2, 7], expresia funcţiei F este: F (x) = −3 f (t)dt+ 2 f (t) dt= −3 (t2 − sin t) +
Rx 1 2 1 2
2 x ∈ (2, 7] că: F (x) = 2 x ln x− 4 x +
t ln tdt. Calculând integrala, se obţine pentru
3
x3 + cos x + sin 5, x ∈ [−3, 2]
38
3
+cos 2−cos 3−2 ln 2. În concluzie, F (x) = .
x2 ln x − 1 x2 + ln 2, x ∈ (2, 7]
4
21. Funcţia de sub integrală este impară şi, deci, integrala este egală cu 0.
22. Funcţia de sub integrală este impară şi, deci, integrala este egală cu 0.
437
Capitolul 23
−2,
x ∈ [−1, 0)
23. Pe intervalul de integrare au loc egalităţile: [x−1] = −1, x ∈ [0, 1)
0, x ∈ [1, 2)
(
1−x, x ∈ [−1, 1) R 0 −1
şi |x− 1| = . Se obţine: I = −1 1+x 2 − 1 + x dx +
x−1, x ∈ [1, 2]
R1 R2 1 R 0 −1
0
(x − 1)dx + 1 1+x2 + 1 − x dx. Fie I1 = −1 1+x 2 −1+x dx. Evident
2 1
I1 = −arctgx|0−1 − x|0−1 + x2 |0−1 = − π+6 . Fie I2 = 0 (x − 1) dx = − 21 . Fie
R
R2 1 4
2
I3 = 1 1+x2 + 1 − x dx = arctgx|21 + x|21 − x2 |21 = arctg2 − π+2
4
. Se obţine
π+5
I=I1 +I2 +I3 =arctg2− 2 .
0
25. Evident (tgx) = 1+tg2 x. Se face schimbarea de variabilă tgx = t. Rezultă
că: (tgx)0 dx= (1+tg2 x) dx=dt. Limitele de integrare se modifică astfel: pentru
R1
x= 0 rezultă t= 0 şi pentru x= π4 rezultă t= 1. Se obţine: I= 0 sin tdt=−cos t|10 = 1−cos1.
27. Se caută constantele reale A şi B care satisfac egalitatea: sin x − cos x =
A (sin x + 3 cos x)+B (sin x + 3 cos x)0 pentru orice x ∈ [0, π2 ]. Se obţin valorile:
A=− 15 şi =− 25 . Înlocuind ı̂n egalitatea de mai sus şi apoi ı̂n integrală, se
Rπ Rπ x+3cos x)0
obţine: I=− 51 02 dx− 25 02 (sin sin x+3cos x
dx=− 10π
+ 25 ln3.
Rπ
29. Făcând substituţia x = 3 sin t, integrala devine 02 cos2 tdt = 9π 4
.
R 3
31. Integrala se rescrie sub forma e6 0 e3x dx. Făcând substituţia t = 3x,
6 R9 15 6
integrala devine e3 0 et dt = e 3−e .
−xex , x ∈ [−2, 0]
−|x|
33. Se observă că funcţia f (x) = |x|e = . Prin ur-
xe−x , x ∈ (0, 1)
R1 R0 R1 2
mare, −2 |x|e−|x| dx = −2 −xex dx + 0 xe−x dx = 2e −2e−3 e2
.
R 1 2x+3 R 1 2x+2 R1 1
35. Se observă că 0 x2 +2x+2 dx = 0 x2 +2x+2 dx + 0 x2 +2x+2 dx = ln |x2 + 2x +
2| |10 + arctg(x + 1) |10 = ln 25 + arctg2 − π4 .
R2 x−2
R2 1
37. Descompunând ı̂n fracţii simple, obţinem 0 (x−3)(x+1) dx = 41 0 x−3 dx +
3 2 1
dx = ln23 .
R
4 0 x+1
R2 R 1 dt
41. x1 = t, I = √2 2 qdx 1 = − √21 √1−t π
2 = 12 .
x 1− 2
x2
438
Indicaţii
n−1 2 n+1
43. l = lim n
− n
ln 2
= 1.
n→∞
√ (n+√n+3)
n+1 n+ n+3 n+2
44. l = lim 3 ln 6
− 2 ln n+1
= 1.
n→∞
2
|x −4|
2 ,x > 0
x +1 R0 R1 x2 −4 15π−8
45. f (x) = 2, x = 0 ⇒ I = −1 x2 dx − 0 x2 +1
dx = 12
.
x2 , x < 0
R1
46. f (x) = ex−3 ⇒ I = −1 xf (x) dx = 2e−4 .
47. f 0 (x) = 0 ⇔ (x − 1)2 (x + 2) ex ⇒ x1 = 1, x2 = −2 ⇒ M = {−2}.
2
lim ( 4arctgn−2π )n 4
π
= e− π .
58. xn = 2 n − 1 − arctgn + 4
⇒ L = en→∞ π
Capitolul 20
R2 x R2 3
1. A = 0 x+3 dx = 0 1 − x+3 dx
R1 √ 2
3. V = π 0 ( x + 1) dx
R1 1
6. A = 0 x2x+1 dx = 21 ln (x2 + 1)|0 = 21 (ln 2 − ln 1)
R1 R1
7. V = π 0 f 2 (x) dx = π 0 xex dx
439
Capitolul 23
Ra
10. A = 1
5 x
dx = ln x|a5 = ln a − ln 5 = ln 3
R1
11. Aria cerută este egală cu A = 0 |f (x)|dx. Explicitând modulul, se
1
2 −x ,
2
x ∈ [0, 14 ]
1
R1
−x2 , x ∈ ( 41 , √13 ] . Se obţine: A = 04 12 − x2 dx +
obţine: |f (x)| = 3
2 1
x −3, x ∈ ( √13 , 1]
R √13 1 2 R1
−x dx + √1 x2 − 13 dx. Calculând cele trei integrale, se obţine aria
1 3
4 √ 3
1
A= 24 + 4273 .
R2 R2 x 2
dx= π2 ln (1+x2 )|1 = π2 ln 5
16. V = π 1
f 2 (x) dx=π 1 1+x2 2
.
21. Pentru a obţine punctele de intersecţie ale graficelor celor două funcţii,
rezolvăm ecuaţia f (x) = g(x) ceea ce implică x = 0 sau x = 3. Atunci aria
R3 √
suprafeţei este 0 |x − 3 − 9 − x2 |dx = 49 (π − 2).
R4 3 4
|x−1|
23. Aria suprafeţei plane căutate este 2 x2 +x−2 dx = 3 ln |x+2| = ln 2.
2
R2
25. Volumul corpului de rotaţie este π −1 (sin 2x − cos 2x) dx = 3π + π4 (cos 8 −
2
cos 4).
27. Punctele de intersecţie dintre parabolă şi dreaptă sunt soluţiile ecuaţiei
x2 = 2x + 3. Rezolvând ecuaţia, obţinem x = −1 şi x = 3. Prin urmare aria
R3 R3
căutată este −1 |x2 − 2x − 3|dx = −1 (−x2 + 2x + 3)dx = 32 4
.
29.
Punctele de intersecţie dintre parabolă şi cerc sunt soluţia sistemului
x 2 + y 2 = 4 √ √
. Cum x ≥ 0, obţinem punctele A(1, − 3) şi B(1, 3). Con-
y 2 = 3x
√
3x. x ∈ [0, 1]
siderând funcţia f : [0, 2] → R, f (x) = √ , obţinem că
4 − x2 , x ∈ (1, 2]
R2 R1 R2
volumul corpului căutat este π 0 f 2 (x)dx = π 0 3xdx + π 1 (4 − x2 )dx = 19π 6
.
(
y2 = x √ √ R√3
4 √
x2
x − 2 dx = 23 .
3 3
31. ⇒ O (0, 0), A 4, 2 ⇒ A = 0
x = 2y
(
x2 + y 2 − x = 0 √
3
R 3 √ √
32. √ ⇒ O (0, 0) , A 3
, ⇒ A = 4
x − x 2 − 3 x dx =
4 4 0 3
y = 33 x
√
3 3+8π
96
.
440
Indicaţii
R1 R1
33. A = 0
|f (x) − g (x)| dx = 0
[xarctgx − ln (1 + x2 )] dx = 6−π−44
ln 2
.
h i
R1 R1 3 y=−x R 1 y 3 −3y
34. A = −1 |f (x)| dx = −1 arccos x −3x 2
dx ⇔ −1
π − arccos 2
dx ⇒
R1
2A = −1 πdy = 2π ⇒ A = π.
35. d : y − ln x0 = x10 (x − x0 ) tangentă ı̂n (x0 , f (x0 )) la Gf . O ∈ d ⇔
Re Re
ln x0 − 1 = 0 ⇔ x0 = e ⇒ A = 0 1e xdx − 1 ln xdx = 2e − 1.
R √2 R √2 2 2m −em
37. A = 1 f (x) dx = 1 xemx dx = e 2m = m1 ⇔ e2m − em − 2 = 0 ⇒
m = ln 2.
R 3t 2
3t
38. A (t) = t x2x+9 dx = 21 ln (x2 + 9)|t = 21 ln 9tt2 +9
+9
→ ln29 = ln 3.
R 2√3−1 √
y=x+1 R 2 3 dx R a+1
39. A = 1
dx
2 = 2 y2 +4 =2 2
dx
y 2 +4
⇔ π
24
arctg (a+1)
2
− π
4
⇔
7π a+1
(x+1) +4
24
= arctg 2
.
R n+1 R1 πe−n (e−1 +1)
40. t = x − n, Sn = n
|f (x)| dx = 0
e−t−n sin πtdt = (π 2 +1)
⇒
Sn+1 1
Sn
= e
.
R1 R1p q R∞ 2t2
41. V = π 0
f (x) dx = π 0 x (1 − x)dx, 1−x
2
x
= t, V = π 0 (1+t2 )3
dt =
π2
8
.
" #
R1 1 1
2x 2x
2
42. V = π 0 arcsin 1+x2 dx = π x arcsin 1+x2 = − ln (1 + x )
0 0
π π2 − ln 2 .
(
y 2 = 9x R1
43. ⇒ O (0, 0) , A (, 3) ⇒ V = π 0 (9x − 9x2 ) dx = 3π
2
.
y = 3x
R2
44. V (m) = π 0 (mx + 1)2 dx = π 83 m2 + 4m + 2 este minim dacă m = − 43 .
R π3 1 R π3 cos x √ √
π2
45. V = π π 1+tgx dx = π π sin x+cos x dx = 24 + 2 ln 2+4 6 ⇒ V ∈
π
√ 4 4
( 3−1)π2 π2
24
, 24 .
Ra
46. V1 = π 1 x1 dx = π ln a, V2 = π ln b, V3 = π ln c. Cum b2 = ac, avem
2 ln b = ln a + ln c adică V1 +V
2
3
= V2 , adică ÷V1 , V2 , V3 . r = V2 − V1 = π ln ab =
π ln.
441
Capitolul 23
Ra 2
a
47. V (a) = π 2 x3x−1 dx = π 61 ln x(x−1) + √13 arctg 2x+1
√ ⇒ l = lim V (a) =
2 +x+1
3
2 a→∞
π √13 · π2 − 16 ln 71 − √13 arctg √53 .
R e2 e2
1
48. V = π dx = x ln (1 + ln x) = π ln 32 ⇒ a = e.
a x(1+ln x)
a
R1 1 1
x6 x6 x6 πx7 πx7
49. V = π dx, 1 ≤ (x + 1)2 ≤ 4 ⇒ ≤ ≤ x6 ⇒ ≤V ≤ .
0 (x+1) 2 4 2 28 7
(x+1)
0 0
R2 R2
ex 12 dx ≤ π 1 π
50. V = π 1 2 1
e2x + x2
dx = 4
(e4 − e2 + 1).
442