Culegere Admitere ANMB PDF

DAN LASCU ANDA OLTEANU
ADRIANA-LIGIA SPORIŞ PAUL VASILIU
MATEMATICĂ.
CULEGERE DE PROBLEME TIP GRILĂ PENTRU
ADMITEREA ÎN ACADEMIA NAVALĂ
„MIRCEA CEL BĂTRÂN”
Colecţia „Matematică”
DAN LASCU ANDA OLTEANU
ADRIANA-LIGIA SPORIŞ PAUL VASILIU
MATEMATICĂ.
CULEGERE DE PROBLEME TIP GRILĂ PENTRU
ADMITEREA ÎN ACADEMIA NAVALĂ
„MIRCEA CEL BĂTRÂN”
Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Constanţa, 2019
Copyright © 2019 Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”
Toate drepturile rezervate
Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Str. Fulgerului nr. 1, 900218, Constanţa
Tel. 0241/626200/171, fax 0241/643096
Email: [email protected]
ISBN 978-606-642-180-5
CUPRINS
Prefaţă 7
Capitolul 1. Mulţimi 9
Capitolul 2. Progresii aritmetice şi geometrice 21
Capitolul 3. Funcţii. Proprietăţi 37
Capitolul 4. Funcţia de gradul I. Ecuaţia de gradul I 53
Capitolul 5. Funcţia de gradul al II-lea. Ecuaţia de gradul al II-lea 65
Capitolul 6. Numere complexe 87
Capitolul 7. Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi) 103
Capitolul 8. Metode de numărare 125
Capitolul 9. Matrice 139
Capitolul 10. Determinanţi 161
Capitolul 11. Sisteme liniare 179
Capitolul 12. Limite de funcţii 197
Capitolul 13. Continuitatea funcţiilor 211

5
Capitolul 14. Derivabilitatea funcţiilor 227
Capitolul 15. Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor 243
Capitolul 16. Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri 259
Capitolul 17. Polinoame 285
Capitolul 18. Primitive 309
Capitolul 19. Integrala definită 329
Capitolul 20. Aplicaţii ale integralei definite 349
Capitolul 21. Index 367
Capitolul 22. Răspunsuri 369
Capitolul 23. Indicaţii 381

PREFAŢĂ
Prezenta culegere se adresează elevilor de liceu care doresc să se pregătească

pentru examenul de Bacalaureat şi pentru examenul de Admitere ı̂n diverse
universităţi, ı̂n special ı̂n Academia Navală “Mircea cel Bătrân”.
Culegerea a fost elaborată de un colectiv de cadre didactice din ANMB şi se
doreşte a fi un material util pregătirii viitorilor studenţi ai ANMB ţinând cont
şi de faptul că această culegere va fi folosită şi la ı̂ntocmirea subiectelor pentru
concursul de Admitere la ANMB. Culegerea conţine exerciţii de Algebră şi
Elemente de Analiză Matematică tip grilă şi acoperă programa analitică de
Bacalaureat şi Admitere ı̂n ANMB
Exerciţiile din prezenta culegere acoperă toate gradele de dificultate, de la
exerciţii foarte simple care necesită un nivel minim de cunoştinţe, până la
exerciţii a căror rezolvare presupune cunoştinţe temeinice.
Fiecare exerciţiu este urmat de 5 variante de răspuns dintre care doar unul este
corect. La sfârşitul culegerii se dau răspunsurile corecte şi idei de rezolvare sau
chiar rezolvări complete.
Deoarece culegerea este postată pe pagina web a ANMB, nu au mai fost in-
cluse ı̂n carte şi testele grilă date ı̂n anii anteriori la examenul de Admitere,
7
teste foarte utile ı̂n pregătirea candidaţilor şi care se găsesc, de asemenea, la
secţiunea Admitere de pe site-ul www.anmb.ro.
Pentru eventualele probleme legate de corectitudinea enunţurilor, a răspunsuri-
lor, a rezolvărilor, sau alte erori de tehnoredactare, cei care studiază prezenta
culegere sunt rugaţi să ne trimită observaţiile lor la adresa de email dan.lascu@
anmb.ro.
Constanţa, Martie 2019 Autorii

CAPITOLUL 1
MULŢIMI
1. Fie mulţimile A = {1, 2, 5, 6} şi B = {2, 3, 7}. Să se precizeze mulţimile

A ∪ B şi A \ B.
a) A ∪ B = {1, 2, 3, 5, 6, 7}, A \ B = {1, 5, 6};
b) A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7}, A \ B = {3, 7};
c) A ∪ B = {1, 2, 3, 5, 6, 7}, A \ B = {3, 7};
d) A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7}, A \ B = {1, 5, 6};
e) A ∪ B = {2}, A \ B = {1, 2, 3, 5, 6, 7};
f) A ∪ B = {1, 2, 3, 5, 6, 7}, A \ B = ∅.
2. Dacă A = {x ∈ N | x este cifră impară}, B = {x ∈ N | 2x − 1 ≤ 5} şi C =

{x ∈ N∗ | 3x + 1 < 5}, atunci:
a) A = {0, 1, 3, 5, 7, 9}, B = {0, 1, 2, 3} şi C = {0, 1, 2};
b) A = {1, 3, 5, 7, 9}, B = {0, 1, 2}, C = {1, 2, 3};
c) A = {1, 3, 5, 7, 9}, B = {0, 1, 2, 3}, C = {1};
d) A = {1, 3, 5, 7, 9}, B = {1, 2, 3}, C = {1, 2};
e) A = {1, 3, 5, 7, 9}, B = {0, 1, 2, 3}, C = {0, 1, 2};
f) A = {1, 3, 5, 7, 9}, B = {1, 2, 3}, C = {1, 2, 3}.
3. Câte elemente are mulţimea A = {x ∈ N | 1 < x ≤ 6}?

9
Capitolul 1
a) niciunul;
b) două;
c) trei;
d) patru;
e) cinci;
f) o infinitate.
4. Dacă A = {x ∈ Z | |x − 1| + |x − 2| = 3}, atunci:

a) A = {1, 3};
b) A = {0, 3};
c) A = {2, 3};
d) A = {0, 1};
e) A = {0, 2};
f) A = {1, 2}.

x+4
5. Dacă A = x ∈ Z ∈ Z , atunci:
x+1
a) A = {−4, −1, 0, 2};
b) A = {−4, −2, 0, 3};
c) A = {−2, 0, 2};
d) A = {−2, 0, 1, 2};
e) A = {−4, −2, 0};
f) A = {−4, −2, 0, 2}.

x+1
6. Dacă A = x ∈ Z | ≥ 0 , atunci:
3−x
a) A = [−1, 3);
b) A = {−1, 0, 1, 2};
c) A = {−1, 0, 1, 2, 3};
d) A = [−1, 3];
e) A = {0, 1, 2};
f) A = ∅.

3−x
7. Dacă A = x ∈ N| ≥ 1 , atunci:
5+x
a) A = {0};
b) A = {−5, −4, −3, −2, −1};
10
Mulţimi
c) A = {−4, −3, −2, −1};

d) A = [−5, 1];
e) A = [−5, −1];
f) A = ∅.
8. Dacă A = {x ∈ N | 3 < x < 5} şi B = {x ∈ N | 1 < x ≤ 3}, atunci mulţimile

A ∪ B şi A ∩ B sunt:
a) A ∪ B = {2, 3, 4}, A ∩ B = ∅;
b) A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 5}, A ∩ B = {3};
c) A ∪ B = {2, 3, 4}, A ∩ B = {3};
d) A ∪ B = {1, 2, 3, 4}, A ∩ B = {2, 3, 4};
e) A ∪ B = {1, 2, 3, 4, 5}, A ∩ B = ∅;
f) A ∪ B = {2, 3, 4, 5}, A ∩ B = ∅.
9. Dacă A = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} şi B = {x ∈ N | x este divizor al lui 6},

atunci mulţimea A ∩ B este:
a) A ∩ B = {1, 3, 6, 9};
b) A ∩ B = {2, 3};
c) A ∩ B = {1, 2, 3, 6, 9};
d) A ∩ B = {2, 3, 6};
e) A ∩ B = {1, 2, 3, 6};
f) A ∩ B = {0, 1, 2, 3, 6}.

15
10. Dacă A = {x ∈ R| |3x − 2| ≤ 2} şi B = x ∈ N | ∈ Z , atunci
x+2
mulţimea A ∩ B este:
a) A ∩ B = {1};
b) A ∩ B = ∅;
c) A ∩ B = {0, 1, 15};
d) A ∩ B = {0, 1};
e) A ∩ B = {3};
f) A ∩ B = {1, 3}.
11. Dacă A = {x ∈ R| |x − 1| ≤ 2}, atunci A ∩ N este:

a) ∅;
b) {0, 1, 2, 3};
11
Capitolul 1
c) {0, 3};
d) R;
e) (−4, 4);
f) (0, 4).
12. Dacă A = {x ∈ R | |x + 3| ≤ 2}, atunci A ∩ Z este:

a) (−9, 9);
b) {−5, −4, −3, −2 , −1};
c) {0, 1, 2, 3};
d) ∅;
e) R;
f) {0, 3}.

2n + 3
13. Dacă A = n ∈ N ∈ N , atunci:
n
a) A = ∅;
b) A = {−5, −4, −3, −2, −1};
c) A = {1, 3};
d) A = {1, 2, 3};
e) A = {2, 3};
f) A = {3}.

2n + 3
14. Dacă A = n ∈ Z ∈ N , atunci:
n
a) A = {4, 6};
b) A = {−5, −4, −3, −2, −1};
c) A = {1, 3};
d) A = {−3, 1, 3};
e) A = ∅;
f) A = Z.

2n + 3
15. Dacă A = n ∈ Z ∈ Z , atunci:
n
a) A = ∅;
b) A = R;
c) A = {1, 3};
d) A = {−3, 1, 3};
12
Mulţimi
e) A = {−3, −1, 1, 3};

f) A = {0, 1, 2, 3}.

2n + 3
16. Dacă A = n ∈ N ∈ Z , atunci:
n
a) A = {0, 1, 2, 3};
b) A = R;
c) A = ∅;
d) A = {−3, 1, 3};
e) A = {−3, −1, 1, 3};
f) A = {1, 3}.
17. Dacă A = {m ∈ R | x2 − mx + m > 0, ∀x ∈ R}, atunci:

a) A = (0, 4);
b) A = ∅;
c) A = {1, 3};
d) A = {−3, 1, 3};
e) A = R;
f) A = [−3, 3].
18. Dacă A = {m ∈ R | x2 − mx + m ≥ 0, ∀x ∈ R}, atunci:

a) A = (0, 4);
b) A = [0, 4];
c) A = {1, 3};
d) A = {−3, 1, 3};
e) A = {−3, −1, 1, 3};
f) A = {1, 4}.
19. Dacă A = {m ∈ N | x2 − mx + m ≥ 0, ∀x ∈ R}, atunci:

a) A = (0, 4);
b) A = [0, 4];
c) A = {0, 1, 2, 3, 4};
d) A = {−3, 1, 3};
e) A = N;
f) A = ∅.
13
Capitolul 1
20. Dacă A = {m ∈ Z | x2 − mx + m ≥ 0, ∀x ∈ R}, atunci:

a) (−3, 4);
b) [−3, 4];
c) ∅;
d) {0, 1, 2, 3, 4};
e) Z;
f) N.
21. Dacă A = {x∈R | x2 − 6x + 8 > 0}, B = {x∈R | x2 − 2x − 3 > 0} şi C =

{x∈R | x2 − x − 12 > 0}, atunci:
a) A⊂B∩C;
b) B⊂A∩C;
c) C⊂A∩B;
d) A∪B∪C = R;
e) A∩B∩C = ∅;
f) B⊂A.
22. Dacă A = {x∈R | x2 − x − 2 < 0}, B = {x∈R | x2 > 9} şi C = {x∈R | 2x + 4 > 0},
atunci:
a)A⊂C\B;
b) B⊂A\C;
c) C⊂A\B;
d) A∪B∪C = R;
e) A∩B∩C = {1};
f) C⊂B\A.
√

2x − 3 2 1 7
23. Dacă A = x∈Z ∈Z , B = {x∈Z | x < 16} şi C = − 2, 0, , 1, ∩
x+1 2 2
(−2, 2), atunci mulţimea C∪ (A∩B) este:
a) ∅;
b)
Z;
√

1
c) −2, − 2, 0, , 1 ;
2
d) C;
e) (−2, 2);
14
Mulţimi
√

1
f) −2, − 2, 0, , 1, 2, 3 .
2

3x + 2
24. Dacă A = x ∈ Z ∈ Z , B = {x ∈ Z | − 2 < 2x + 6 < 4} şi
x−3
3 1
C = −3, −2, − , , 4, 5, 7 ∩ Z, atunci:
7 2
a) A∩B∩C = ∅;
b) C = Z;
c) C⊂A∩B;
d) C⊂A∪B;
e) A\B = C;
f) A∪B∪C = Z.

x−3
25. Dacă A = {x∈R | |x − 3| ≤5} şi B = x∈R
≤0 , atunci mulţimea
x+5
A∩B∩Z este:
a) {−1, 1, 2, 3};
b) {−2, −1, 0, 1, 2, 3};
c) {−1, 0, 1, 2, 3};
d) A;
e) B;
f) ∅.

x−3
26. Dacă A = {x∈N | |x + 2| ≤6} şi B = x∈Z ≤0 , atunci cardi-
x−6
nalul mulţimii A∪B este:
a) 6;
b) 14;
c) 13;
d) 10;
e) 3;
f) 2.

x+3
27. Dacă A = {x∈R | |x + 2| ≤6} şi B = x∈R ≤0 , atunci mulţimea
x−6
A∩B∩N este:
a) {−3, −2, −1, 0, 1, 2, 3, 4};
15
Capitolul 1
b) {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6};
c) {0, 1, 2, 3, 4};
d) ∅;
e) {−1, 0, 1};
f) N.

n+5
28. Dacă A = n ∈ N ∈ N şi B = {n ∈ N | n divide 14}, atunci
n−1
cardinalul mulţimii A ∩ B este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) 6.

n+5
29. Dacă A = n ∈ Z ∈ Z şi B = {n ∈ Z | n divide 14}, atunci
n−1
A ∩ B este:
a) {−2, −1, 2, 7};
b) ∅;
c) {−5, 0, 1, 2, 7};
d) {−1, 2, 3, 7};
e) {−1, 0, 1, 7};
f) A.
30. Dacă A şi B sunt două mulţimi astfel ı̂ncât A∪B = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8},
A ∩ B = {2, 3, 4}, A \ B = {1, 5, 8} şi B \ A = {6, 7}, atunci suma
cardinalelor mulţimilor A şi B este:
a) 8;
b) 10;
c) 4;
d) 11;
e) 9;
f) 12.
16
Mulţimi
31. Se consideră mulţimile A, B ⊆ E astfel ı̂ncât CE A = {1, 2, 3, 4, 5, 6} , CE B =

{1, 5, 6, 7}, A ∪ B = {2, 3, 4, 7, 8, 9, 10} , A ∩ B = {8, 9, 10} . Atunci
mulţimea B \ A este:
a) {2, 3};
b) {2, 3, 4};
c) ∅;
d) {2, 3, 5, 6};
e) {3, 4, 7};
f) {2, 3, 4, 7} .
32. Dacă C = {(x, y) ∈ N | 5x + 3y = 150}, atunci numărul elementelor mulţimii

C este:
a) 8;
b) 9;
c) 10;
d) 11;
e) 12;
f) nicio variantă.
33. Dacă M = {x ∈ [−3, 2) ∩ Z | |x − 2| − |x + 3| ≥ 1}, atunci produsul ele-

mentelor din această mulţime este egal cu:
a) −2;
b) −3;
c) 3;
d) 2;
e) 6;
f) −6.

4n + 9
34. Dacă A = n ∈ N ∈ N , atunci numărul elementelor distincte
n+1
ale mulţimii este:
a) 2;
b) 3;
c) 4;
d) 5;
17
Capitolul 1
e) 6;

2x + 5
35. Dacă A = {1, 2, 3, 4}, B = {x ∈ N | x ∈ (−1, 4)}, C = x ∈ N x+1 ∈N ,

iar M = (A ∪ B) \ (B ∩ C), atunci suma elementelor mulţimii M este:

a) 3;
b) 6;
c) 8;
d) 4;
e) 5;
f) 10.
36. Care sunt elementele care se află ı̂n mulţimea A = {x ∈ R | x2 − |x| − 6 = 0},
√ √
dar care nu se află şi ı̂n mulţimea B = x ∈ [1, 3] 2 x + 1 + x − 3 ≤ 7 ?
a) {±3};
b) {−3};
c) ∅;
d) [−1, 3];
e) {−1};
f) {−1, 3}.

2 .. P 2
37. Dacă mulţimea M = n ∈ Z (n + 2) . (n + 1) , atunci S =
k are
k∈M
valoarea:
a) 24;
b) 6;
c) 14;
d) 4;
e) 9;
f) 8.
38. Dacă M este mulţimea valorilor reale ale lui m cu proprietatea că ecuaţia
x2 − |x| = mx (x + 1) are exact 3 rădăcini reale distincte, atunci M este:
a) [−1, 1);
b) [−1, 1];
18
Mulţimi
c) (−1, 1);
d) (−1, 1];
e) ∅;

3n
39. Care este numărul elementelor mulţimii A = x ∈ Q x = , n ∈ N,
n+2
n = 1, 100 ?
a) 95;
b) 97;
c) 98;
d) 99;
e) 100;
f) 96.

1 ∗
40. Mulţimea M = x ∈ R x = a + , a ∈ R
este:
a
a) (−∞, −2] ∪ [2, ∞);
b) (−2, 2);
c) (−∞, −2];
d) [2, ∞);
e) ∅;
3
x − 3x + 2
41. Suma S a elementelor mulţimii A = x ∈ Z ∈ Z este:
2x + 1
a) 0;
b) −4;
c) 2;
d) 10;
e) −3;
f) 4.
n p √ p √ o
42. Mulţimea M = x ∈ R x + 1 + 2 x + x + 1 − 2 x = 2 este:

a) {1};
b) [0, 1] ;
c) {0, 1};
19
Capitolul 1

1
d) ;
2
1
e) ,1 ;
2
1
f) 0, .
2

1
43. Dacă M = x ∈ R \ {±1} x + ∈ Z , atunci:
x
a) M ⊆ N;
b) M ⊂ Z;
c) M ⊂ Q;
d) M ⊂ R \ Q;
e) M ⊂ C \ Q;
f) M = ∅.
44. Dacă M = {m ∈ R |x2 − 4x + m > 0, pentru orice x ∈ R }, atunci:

a) M = (−∞, 2];
b) M = (4, ∞);
c) M = [4, ∞);
d) M = (−∞, 4];
e) M = {4};
f) (2, ∞).
20
CAPITOLUL 2
PROGRESII ARITMETICE ŞI

GEOMETRICE
1. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a3 = 7 şi a5 = 13, atunci a9 este:

a) 27;
b) 25;
c) 23;
d) 21;
e) 19;
f) 15.
2. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a8 = 40 şi a20 = −20, atunci a7

este:
a) 45;
b) 25;
c) −35;
d) 15;
e) −10;
21
Capitolul 2
f) 0.
3. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a52 = −125 şi r = −5, atunci a1
este:
a) 145;
b) 250;
c) −380;
d) 130;
e) 120;
f) 380.
4. Dacă 4x − 1, 2x + 3 şi x − 6 sunt termeni consecutivi ai unei progresii

aritmetice, atunci valoarea lui x este:
a) 0;
b) 6;
c) −13;
13
d) ;
4
e) 10;
f) 13.
5. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a2 = 3 şi a5 = 5, atunci S28 este:

952
a) ;
3
2642
b) ;
3
c) 2842;
d) 2642;
406
e) ;
9
406
f) .
6
6. Valoarea sumei 1 + 3 + 5 + . . . + 53 este:
a) 721;
b) 725;
c) 733;
d) 731;
22
Progresii aritmetice şi geometrice
e) 729;
f) 727.
7. Valoarea sumei 5 + 9 + 13 + . . . + 117 este:

a) 1759;
b) 1761;
c) 1763;
d) 1769;
e) 1767;
f) 1765.
8. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a2 + a15 = 23, atunci S16 este:
a) 184;
b) 186;
c) 188;
d) 182;
e) 190;
f) 180.
9. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu b3 = 6 şi b5 = 24, atunci b9 este:

a) −384;
b) 364;
c) 384;
d) 284;
e) −284;
f) 394.
10. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu termeni pozitivi cu b1 − b2 = 8

şi b2 + b3 = 12, atunci b1 şi q sunt:
1
a) b1 = 4, q = ;
2
b) b1 = 8, q = 2;
c) b1 = 16, q = 2;
1
d) b1 = 8, q = ;
2
1
e) b1 = 16, q = ;
2
23
Capitolul 2
f) b1 = 16, q = 1.
11. Dacă x − 1, x + 1 şi 2x + 5 sunt termeni consecutivi ai unei progresii

geometrice, atunci valorile lui x sunt:
a) x ∈ {−3, 2};
b) x = 2;
c) x ∈ {−2, 3};
d) x = 3;
e) x ∈ φ;
f) x ∈ {2, 3}.
12. Valoarea sumei 1 + 2 + 22 + 23 + . . . + 219 este:

219 − 1
a) ;
2
220 − 1
b) ;
2
c) 219 + 1;
d) 220 + 1;
e) 219 − 1;
f) 220 − 1.
1 1 1 1
13. Valoarea sumei + 2 + 3 + . . . + 15 este:
2 2 2 2
1
a) 2 1 − 15 ;
2
1
b) 1 − 15 ;
2
1 1
c) 1 − 15 ;
2 2

1
d) 2 15 − 1 ;
2
1 1
e) −1 ;
2 215
1
f) 15 − 1.
2
14. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu b1 = 2 şi b2 = 4, atunci S19 este:
1
a) 19 ;
2 −1
24
b) 2 (219 + 1);
c) 220 ;
d) 219 ;
e) 219 − 1;
f) 2 (219 − 1).
15. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu b2 + b3 = 10 şi q = 4, atunci S49

este:
449 − 1
a) ;
6
449 + 1
b) ;
6
449 − 1
c) ;
3
449 + 1
d) ;
3
298 − 1
e) ;
3
298 + 1
f) .
3
1
16. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu b6 = 20 şi q = − , atunci S8
2
este:
5 · 27
a) ;
3
5 (1 − 28 )
b) ;
3
1 − 28
c) ;
3
28 − 1
d) ;
3
e) −128;
f) −105.
17. Dacă n ∈ N∗ , a1 , a2 , . . . , an , . . . este o progresie aritmetică şi Sn =n2 +2n

este suma primilor n termeni ai progresiei, atunci termenul a2019 este:
a) 4039;
b) 4044;
25
Capitolul 2
c) 2044;
d) 2020;
e) 3080;
f) 3060.
18. Suma primilor 2019 termeni ai unei progresii aritmetice ı̂n care primul
termen este egal cu 1 şi raţia progresiei este egală cu 2 este:
a) 5056360;
b) 3886365;
c) 6076560;
d) 2276360;
e) 4076361;
f) 5676364.
19. Soluţia ecuaţiei 1 + 5 + 9+ . . . +x= 2016 este:

a) x= 128;
b) x= 124;
c) x= 125;
d) x = 223;
e) x = 213;
f) x = 273.
20. Soluţia ecuaţiei 1 + 6 + 11+ . . . +x= 55 este:

a) x= 32;
b) x= 213;
c) x= 254;
d) x = 21;
e) x = 28;
f) x = 121.
21. Dacă ı̂ntr-o progresie geometrică se cunosc termenii b3 = 4 şi b7 = 64,

atunci valoarea termenului b2019 este:
a) b2019 =32018 ;
b) b2019 =72018 ;
c) b2019 =62018 ;
26
d) b2019 = 52018 ;
e) b2019 = 22018 ;
f) b2019 = 42018 .
22. Dacă ı̂ntr-o progresie geometrică cu termeni pozitivi se cunosc termenii

b3 = 4, b7 = 64, atunci suma primilor 2019 termeni este:
a) S2019 =62019 −1;
b) S2019 =52019 −1;
c) S2019 =82019 −1;
d) S2019 = 42019 − 1;
e) S2019 = 32019 − 1;
f) S2019 = 22019 − 1.
23. Valoarea reală şi nenulă a lui x, cu proprietatea că numerele 2x, x2 , 4 sunt
ı̂n progresie aritmetică, este:
a) −1;
b) −5;
c) 2;
d) 3;
e) −2;
f) −3.
24. Valoarea reală şi nenulă a lui x, cu proprietatea că numerele 2x, x2 , 4 sunt
ı̂n progresie geometrică, este:
a) {−1};
b) {2};
c) {2, 4};
d) {−1, 2};
e) {2, 3};
f) {4, 5}.
25. Fie n ∈ N∗ şi Sn =n2 −2n+2019. Numărul progresiilor aritmetice care au

suma primilor n termeni egală cu Sn este egal cu:
a) 1;
27
Capitolul 2
b) 2;
c) 0;
d) 3;
e) 4;
f) 6.
26. Fie n ∈ N∗ , a1 , a2 , . . . , an , . . . o progresie aritmetică şi Sn =n2 +2n suma

Pn
primilor n termeni ai progresiei. Valoarea sumei ak · Sk este:
k=1
n (n+1)
a) ;
2
n (n+1)
b) ;
6
c) 0;
n (n + 1) (3n2 + 13n + 11)
d) ;
6
n (n + 1) (3n2 + 13n + 11)
e) + 2;
2
n (n + 1) (3n2 + 13n + 11)
f) − 1.
3
27. Într-o progresie aritmetică cu primul termen a1 = 20 şi raţia r = 5,

termenul 50 are valoarea:
a) a50 = 265;
b) a50 = 270;
c) a50 = 260;
d) a50 = 365;
e) a50 = 165;
f) a50 = 160.
28. Într-o progresie aritmetică cu primul termen a1 = 10 şi raţia r = 7,

termenul 51 are valoarea:
a) a51 = 367;
b) a51 = 270;
c) a51 = 260;
d) a51 = 360;
e) a51 = 267;
28
f) a51 = 376.

a + a + a = 27
1 3 6
29. Dacă ı̂ntr-o progresie aritmetică (an )n≥1 , avem ,
a2 + a4 + a7 = 36
atunci primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, r = 3;
b) a1 = 2, r = 2;
c) a1 = 1, r = 3;
d) a1 = 1, r = 1;
e) a1 = 0, r = 3;
f) a1 = 2, r = 1.

a + a + a = 16
1 3 4
30. Dacă ı̂ntr-o progresie aritmetică (an )n≥1 avem , atunci
a2 + a3 + a5 = 20
primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, r = 1;
b) a1 = 2, r = 2;
c) a1 = −1, r = 3;
d) a1 = 0, r = 1;
e) a1 = 2, r = 3;
f) a1 = 2, r = 4.

a + a + a = 26
1 2 3
31. Dacă ı̂ntr-o progresie geometrică (an )n≥1 avem ,
a4 + a5 + a6 = 702
atunci primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, q = 3;
b) a1 = 2, q = 1;
c) a1 = 1, q = 2;
d) a1 = 1, q = 3;
e) a1 = 2, q = 2;
f) a1 = 1, q = 4.
29
Capitolul 2

a + a − a = 7
1 3 2
32. Dacă ı̂ntr-o progresie geometrică (an )n≥1 avem , atunci
a2 + a4 − a3 = 21
primul termen şi raţia sunt:
a) a1 = 2, q = 2;
b) a1 = 1, q = 2;
c) a1 = 3, q = 2;
d) a1 = 1, q = 3;
e) a1 = 2, q = 1;
f) a1 = 1, q = 4.
33. Valorile lui x pentru care x − 1, 2, x + 2 sunt termeni consecutivi ai unei

progresii geometrice sunt:
a) x1 = 1, x2 = 2;
b) x1 = −3, x2 = 2;
3
c) x1 = x2 = ;
2
d) x1 = 1, x2 = −2;
e) ∅;
f) x1 = −3, x2 = −2.
34. Valorile lui x pentru care x + 5, x2 , 3x + 1 sunt termeni consecutivi ai

unei progresii aritmetice sunt:
a) x1 = 1, x2 = −2;
b) x1 = −2, x2 = 3;
1
c) x1 = 0, x2 = ;
2
d) x1 = −1, x2 = 3;
e) ∅;
f) x1 = −3, x2 = 2.
35. Într-o progresie aritmetică (an )n≥1 cu termeni pozitivi suma primilor trei
termeni este 9. Dacă adunăm 1 primilor doi termeni şi 3 celui de-al treilea,
obţinem trei termeni consecutivi ai unei progresii geometrice. Atunci
suma primilor 50 de termeni ai progresiei (an )n≥1 este:
a) 2000;
30
b) 2500;
c) 10000;
d) 1500;
e) 250;
f) 1000.
36. Într-o progresie aritmetică (an )n≥1 cu termeni pozitivi suma primilor trei
termeni este 12. Dacă adunăm 2 primului termen şi micşorăm cu 1 pe
cel de-al doilea termen şi cu 4 pe al treilea, obţinem trei termeni consec-
utivi ai unei progresii geometrice. Atunci suma primilor 20 de termeni ai
progresiei (an )n≥1 este:
a) 200 ;
b) 250 ;
c) 590 ;
d) 600;
e)690 ;
f) 589.
37. Dacă a1 , a2 , . . . , an , . . . este o progresie aritmetică astfel ı̂ncât suma prim-

ilor patru termeni este 40, suma ultimilor patru termeni este 104 şi suma
tuturor termenilor este 216, atunci termenul a10 este:
a) 25;
b) −25;
c) 23;
d) 24;
e) −20;
f) 67.
38. Se consideră numerele reale x, y, z astfel ı̂ncât x, (y + 4) , z sunt ı̂n progre-

sie aritmetică, x, y, z sunt ı̂n progresie geometrică şi x, (y + 4) , (z + 32)
sunt ı̂n progresie geometrică. Atunci valorile acestor numere sunt:
a) x = 6, y = 2, z = 18;
b) x = 18, y = 6, z = 2;
c) x = 2, y = 6, z = 18;
31
Capitolul 2
2 10 50
d) x = , y = − , z = ;
9 9 9
2 10 50
e) x = 2, y = 6, z = 18 sau x = , y = − , z = ;
9 9 9
f) x = 6, y = 18, z = 2.
39. Câţi termeni ai progresiei aritmetice 5, 9, 13, 17, . . . sunt necesari pentru
ca suma acestora să fie 629?
a) 20;
b) 19;
c) 18;
d) 15;
e) 16;
f) 17.
40. Se ştie că ı̂ntr-o progresie aritmetică a1 , a2 , . . . , an , ..., avem a2 = 5 şi

a1 , a3 , a11 sunt ı̂n progresie geometrică. Atunci S10 = a1 + a2 + · · · + a10
este:
a) 160;
b) −155;
c) 158;
d) 200;
e) 154;
f) 155.
41. Fie a1 , a2 , . . . an , . . . o progresie aritmetică astfel ı̂ncât: a10 = 35 şi a35 =

10. Atunci S45 = a1 + · · · + a45 este:
a) 990;
b) 900;
c) 890;
d) −890;
e) −990;
f) 1000.
x−2 x−4 x−6 2
42. Soluţia reală a ecuaţiei: + + + · · · + = 12 este:
x x x x
a) 48;
32
b) 52;
c) 44;
d) 50;
e) 54;
f) nu există.
43. Fie a1 , a2 , . . . , an , . . ., o progresie aritmetică cu raţia r ∈ R∗ . Dacă suma

primilor cinci termeni este jumătate din suma următorilor cinci termeni,
S15
atunci k = , unde Sm este suma primilor m termeni, este:
S5
a) 0;
b) 2;
c) 4;
d) 8;
e) 6;
1
f) .
3
44. Dacă ı̂ntr-o progresie aritmetică (an )n≥1 , an ∈ N, suma primilor patru
25
termeni este egală cu 10, iar suma inverselor acestora este , atunci
12
termenul a10 este:
a) 8;
b) 6;
c) 10;
d) 4;
e) 20;
45. Termenul general al unui şir de numere reale strict pozitive este an =
√ n
2 3 , n ≥ 1. Care dintre următoarele numere aparţine şirului (an )n ?
√
a) 2 3 9;
√
b) 18 3 3;
√
c) 3 6;
d) 12;
e) 18;
33
Capitolul 2
√
f) 24 3.
46. Se ştie că a, b, c ∈ N sunt ı̂n progresie aritmetică cu raţia r, iar (a − 1) , (b − 1) , (c + 3)

sunt ı̂n progresie geometrică cu raţia q = r − 2. Atunci suma S = a + b + c
este:
a) 30;
b) 24;
c) 28;
d) 25;
e) 26;
f) 27.
47. Fie a, b, c, d ı̂n progresie geometrică, care satisfac relaţiile a + d = 18,

b + c = 12. Atunci S2 = a2 + b2 + c2 + d2 are valoarea:
a) 340;
b) 320;
c) 310;
d) 350;
e) 360;
f) nicio valoare.
48. Să se determine produsul a patru numere ı̂n progresie aritmetică a, b, c, d

27
dacă suma lor este 48, iar produsul termenilor extremi reprezintă din
35
produsul celorlalţi doi termeni:
a) 23 · 33 · 5 · 7;
b) 24 · 33 · 5 · 7;
c) 24 · 32 · 5;
d) 24 · 33 · 7;
e) 24 · 33 ;
f) 24 · 33 · 5.
49. Dacă numerele reale x, y, z strict pozitive sunt ı̂n progresie geometrică,
atunci numerele ln x, ln y, ln z sunt:
a) ı̂n progresie geometrică;
b) ı̂n progresie aritmetică;
34
c) nu există nicio relaţie ı̂ntre ele;

d) numere raţionale;
e) numere iraţionale;
√
50. Dacă numerele x−2, 5x + 10, x+4 sunt ı̂n progresie geometrică, atunci
x este:
a) 6;
b) 9;
c) 3;
d) −3;
e) −3 sau 6;
51. Dacă numerele strict pozitive a, b, c reprezintă termenul de rang p, re-

spectiv rang q şi respectiv de rang r al unei progresii geometrice, atunci
expresia E = aq−r b−p cp−q este egală cu:
a) abc;
b) 1;
√
c) abc;
√
d) 3 abc;
e) 0;
35
CAPITOLUL 3
FUNCŢII. PROPRIETĂŢI
1. Fie funcţiile f, g : R → R, f (x) = x2 + 2x + 2 şi g (x) = −x2 + 2x. Atunci

valoarea lui (f ◦ g) (−1) este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 5.

2x − 3, x ≤ 0
2. Considerăm funcţiile f, g : R → R definite prin f (x) =
7x, x > 0

x2 , x ≤ −2
şi g (x) = . Atunci valoarea lui (g ◦ f ) (1) este:
2x − 1, x > −2
a) −13;
b) 1;
c) −7;
d) −3;
37
Capitolul 3
e) 7;
f) 13.
3. Fie funcţiile f, g : R → R, f (x) = 2x + 1 şi g (x) = x + 2. Soluţia ecuaţiei

(f ◦ f ) (x) = (g ◦ g) (x) este:
a) x = 0;
b) x = 1;
1
c) x = ;
2
1
d) x = − ;
2
1
e) x = ;
3
1
f) x = .
4
x
4. Dacă f : R → R, f (x) = − 4, atunci (f ◦ f ) (2) este:
2
7
a) − ;
2
11
b) − ;
2
9
c) − ;
2
5
d) − ;
2
1
e) − ;
2
3
f) − .
2
5. Dacă f : R → R, f (x) = 2x − 1, atunci f (1) + f (2) + · · · + f (2019) este:
a) 2018 · 2019;
b) 1010 · 2020;
c) 1010 · 2019;
d) 2019 · 2020 − 1;
e) 2019 · 2020;
f) 20192 .
38
Funcţii. Proprietăţi
6. Dacă f : R → R,f (x) = x2 − 7x + 12, atunci f (1) · f (2) · · · · · f (2019)

este:
a) 2019!;
b) 0;
c) 1010 · 2019;
d) 2018 · 2020;
e) 2019 · 2020;
f) 20192 .
7. Dacă f : R → R, f (x) = x + 2, atunci soluţiile ecuaţiei (f ◦ f ) (x) =

f 2 (x) sunt:
a) x = −2;
b) x ∈ {−1, 1};
c) x = 0;
d) x ∈ {−2, 0};
e) x ∈ {−3, 0};
f) x ∈ {−1, 0, 1}.
8. Dacă p este numărul de funcţii f : R → R cu proprietatea: f (x) + f (1 −

x) = 3x + 2 pentru orice x ∈ R, atunci valoarea lui p este:
a) p = 8;
b) p = 1;
c) p = 5;
d) p = 0;
e) p = 4;
f) p = 3.
9. Dacă p este numărul de funcţii f : R → R cu proprietatea că f (2019x ) +

f (2019−x ) = x + 1 pentru orice x ∈ R, atunci:
a) p = 3;
b) p = 0;
c) p = 2;
d) p = 4;
e) p = 1;
f) p = 6.
39
Capitolul 3
10. Dacă funcţia f : R → R este definit prin f (x) = 2019x + 2019−x pentru
orice x ∈ R, atunci graficul funcţiei este simetric faţă de dreapta de
ecuaţie:
a) x = 1;
b) y = x + 1;
c) y = 1;
d) x = 2;
e) y = −x − 1;
f) x = 0.

2019 − x
11. Dacă funcţia f : (−2019, 2019) → R este definită prin f (x) = log2
2019 + x
pentru orice x ∈ (−2019, 2019), atunci graficul funcţiei este simetric faţă
de punctul de coordonate:
a) (1, 1);
b) (0, 1);
c) (1, 0);
d) (0, 0);
e) (−1, 0);
f) (0, −1).
12. Dacă funcţia f : R → R este definită prin f (x) =x2019 +x2018 +1 pentru
orice x ∈ R, atunci:
a) funcţia este injectivă;
b) funcţia este pară;
c) funcţia este impară;
d) funcţia este periodică;
e) funcţia nu este injectivă;
f) funcţia este bijectivă.
13. Dacă funcţia f : R → R este definită prin f (x) =x3 −4x + 1 pentru orice
x ∈ R, atunci:
a) funcţia este injectivă;
b) funcţia este pară;
c) funcţia este impară;
40
d) funcţia este periodică;

e) funcţia este bijectivă;
f) funcţia nu este injectivă.

2x − 1, x ∈ (−∞, 3)
14. Dacă funcţia f : R → R este definită prin f (x) = ,
5x − 10, x ∈ [3, ∞)
atunci inversa funcţiei f este funcţia:
x + 2
 ,x<6
2

−1 −1
a) f : R → R, f (x) = ;
x + 1, x ≥ 6

4
x − 1
 ,x<3
2

−1 −1
b) f : R → R, f (x) = ;
 x − 10 , x ≥ 3

5
 x + 10
 ,x<4
2

−1 −1
c) f : R → R, f (x) = ;
x + 1, x ≥ 4

5
x + 1
 ,x<5
2

−1 −1
d) f : R → R, f (x) = ;
 x + 10 , x ≥ 5

5
 x + 12
 ,x<0
4

−1 −1
e) f : R → R, f (x) = ;
 x + 16 , x ≥ 0

2
x+1


 ,x<1
−1 −1
f) f : R → R, f (x) = 3
 x , x ≥ 1.

3

3x + 2, x ∈ (−∞, 1)
15. Dacă funcţia f : R → R este definită prin f (x) = ,
x + 4, x ∈ [1, ∞)
atunci inversa funcţiei f este funcţia:
41
Capitolul 3
x + 1
 ,x<1
2

−1 −1
a) f : R → R, f (x) = ;
x + 1, x ≥ 1

3
x−2


 ,x<5
b) f −1 : R → R, f −1 (x) = 3 ;

x − 4, x ≥ 5
x+2


 ,x<2
c) f −1 : R → R, f −1 (x) = 3 ;

x, x ≥ 2
x−2


 ,x<2
−1 −1
d) f : R → R, f (x) = 3 ;

2x, x ≥ 2
x

 ,x<3

e) f −1 : R → R, f −1 (x) = 3 ;
2x, x ≥ 3

x

 ,x<3

f) f −1 : R → R, f −1 (x) = 2
x + 1, x ≥ 3.


−x + 2, x ∈ (−∞, 2)
16. Dacă funcţiile f, g : R → R sunt definite prin f (x) =
x + 3, x ∈ [2, ∞)

3x − 2, x ∈ (−∞, 5)
şi g (x) = pentru orice x ∈ R, atunci funcţia
−x + 1, x ∈ [5, ∞)
h : R → R definită prin h (x) = (f ◦ g) (x) pentru orice x ∈ R are expre-
sia:

4
x + 1, x ∈ −∞,





 5

a) h (x) = −x + 1, x ∈ 4 , 1 ;


 5


x + 1, x ∈ [1, ∞)

42



 −x + 2, x ∈ (−∞, 2)



b) h (x) = −2x + 1, x ∈ [2, 3) ;





x, x ∈ [3, ∞)

−x, x ∈ (−∞, 0)



c) h (x) = x + 1, x ∈ [0, 3) ;


x + 3, x ∈ [3, ∞)




 −4x + 3, x ∈ (−∞, 4)

d) h (x) = x + 2, x ∈ [4, 5) ;


x − 2, x ∈ [5, ∞)


4


 −3x + 4, x ∈ −∞,
3




e) h (x) = 3x + 1, x ∈ 4 , 5 ;
3





x + 1, x ∈ [5, ∞)


2


 x + 4, x ∈ −∞,
3



2

f) h (x) = x, x ∈ , 6 ;


 3


x + 2, x ∈ [6, ∞)


−x + 2, x ∈ (−∞, 2)
17. Dacă funcţiile f, g : R → R sunt definite prin f (x) =
x + 3, x ∈ [2, ∞)

3x − 2, x ∈ (−∞, 5)
şi g (x) = pentru orice x ∈ R, atunci funcţia
−x + 1, x ∈ [5, ∞)
h : R → R definită prin h (x) = (g ◦ f ) (x) pentru orice x ∈ R are expre-
sia: 
x, x ∈ (−∞, −1]



a) h (x) = x + 4, x ∈ (−1, 2) ;


x + 1, x ∈ [2, ∞)

43
Capitolul 3

2


 x − 1, x ∈ −∞,
3




b) h (x) = x, x ∈ 2 , 6 ;
3





−x, x ∈ [6, ∞)


4


 x, x ∈ −∞,
3




c) h (x) = −2x + 1, x ∈ 4 , 5 ;
3





−x, x ∈ [5, ∞)


x, x ∈ (−∞, −1]



d) h (x) = x + 1, x ∈ (−1, 1) ;


−x − 2, x ∈ [1, ∞)


x + 1, x ∈ (−∞, 0]



e) h (x) = x + 2, x ∈ (0, 3) ;


x − 3, x ∈ [3, ∞)


x − 1, x ∈ (−∞, −3]



f) h (x) = −3x + 4, x ∈ (−3, 2) .


−x − 2, x ∈ [2, ∞)

18. Valoareaparametrului real m pentru care funcţia f : R → R definită prin

(2 − m)x + 3, x ≤ 1
f (x) = este strict monotonă este:
−x + 2, x > 1
a) R;
b) (2, 5];
c) (1, 4];
d) (3, 5];
e) (2, 4];
f) ∅.
44

(2 + m)x + 4, x ≤ 1
f (x) = este strict monotonă este:
x + 5, x > 1
a) (−2, 0];
b) (−3, 1];
c) (1, 3];
d) (−3, 5];
e) R;
f) ∅.
 
2x + 3, x < −2 3x + 1, x ≤ 2
20. Fie funcţiile f, g : R → R, f (x) = şi g(x) = .
1 − 3x, x ≥ −2 2 − x, x > 2
Atunci funcţia f ◦ g : R → R este:



 6x + 5, x ∈ (−∞, −1)

a) (f ◦ g)(x) = −2 − 9x, x ∈ [−1, 4]


7 − 2x, x ∈ (4, ∞);


6x + 5, x ∈ (−∞, −1)



b) (f ◦ g)(x) = 3x − 5, x ∈ [−1, 4]


7 − 2x, x ∈ (4, ∞);




 6x + 5, x ∈ (−∞, −1)

−2 − 9x, x ∈ [−1, 2]

c) (f ◦ g)(x) =


 −5 + 3x, x ∈ (2, 4]


7 − 2x, x ∈ (4, ∞);


6x + 5, x ∈ (−∞, −4)
d) (f ◦ g)(x) =
7 − 2x, x ∈ (4, ∞);



 6x + 5, x ∈ (−∞, −1)

−2 − 9x, x ∈ [−1, 2],

e) (f ◦ g)(x) =


 3x + 5, x ∈ (2, 4]


7 − 2x, x ∈ (4, ∞);

45
Capitolul 3



 6x + 5, x ∈ (−∞, −1)

−2 − 9x, x ∈ [−1, 2]

f) (f ◦ g)(x) =


 5, x ∈ (2, 4]


7 − 2x, x ∈ (4, ∞).

 
x + 4, x < −3 2x + 3, x ≤ 0
21. Fie funcţiile f, g : R → R, f (x) = şi g(x) = .
2 − 3x, x ≥ −3 1 − x, x > 0
Atunci funcţia f ◦ g : R → R este:



 6x + 7, x ∈ (−∞, 0)

−2 − 7x, x ∈ [−0, 3]

a) (f ◦ g)(x) =


 −5 − 3x, x ∈ (3, 4]


3x − 1, x ∈ (4, ∞);




 2x + 7, x ∈ (−∞, −3)

−7 − 6x, x ∈ [−3, 0]

b) (f ◦ g)(x) =


 3x − 1, x ∈ (0, 4]


5 − x, x ∈ (4, ∞);




 2x + 7, x ∈ (−∞, −3)

−7 − 6x, x ∈ [−3, 0]

c) (f ◦ g)(x) =


 5 − x, x ∈ (0, 3]


3x − 1, x ∈ (3, ∞);




 2x + 7, x ∈ (−∞, −3)

5 − x, x ∈ [−3, 0]

d) (f ◦ g)(x) =


 3x − 1, x ∈ (0, 4)


−7 + 6x, x ∈ [4, ∞);




 2x − 7, x ∈ (−∞, −3)

e) (f ◦ g)(x) = −7 + 6x, x ∈ [−3, 0]


1 − 3x, x ∈ (0, ∞);

46

x + 5, x ∈ (−∞, 0)
f) (f ◦ g)(x) =
7 − 2x, x ∈ [0, ∞).
x2 − 3x + 4
22. Mulţimea D ⊆ R pentru care funcţia f : R → D, f (x) =
x2 − x + 1
este surjectivă este
a) R;
√ # " √ !
2 5 2 5
b −∞, − ∪ ,∞ ;
3 3
" √ √ #
7−2 7 7+2 7
c) , ;
3 3
" √ √ #
−2 5 2 5
d) , ;
3 3
e) R \ {3};
√ # " √ !
7−2 7 7+2 7
f) −∞, ∪ ,∞ .
3 3
x2 − 2x + 3
23. Mulţimea D ⊆ R pentru care funcţia f : R → D, f (x) =
x2 + x + 1
este surjectivă este:
a) R \ {−2, 3};
b R;
√ # " √ !
10 − 2 19 10 + 2 19
c) −∞, ∪ ,∞ ;
3 3
" √ √ #
10 − 2 19 10 + 2 19
d) , ;
3 3
" √ √ #
7 − 2 19 7 + 2 19
e) , ;
3 3
√ # " √ !
10 − 3 7 10 + 3 7
f) −∞, ∪ ,∞ .
2 2
2x
24. Imaginea funcţiei f : R → R, f (x) = este:
x2 + 2
a) R \ {0};
47
Capitolul 3
b R;
c) [−2, 1];
d) (−∞, −1) ∪ (1, ∞);
e) [−1, 1];
f) [−1, 3].
3x
25. Imaginea funcţiei f : R → R, f (x) = este
x2+4
a) R \ {0}

3 3
b −∞, − ∪ ,∞
4 4
c) (−∞, 3) ∪ (4, ∞)
d) R
e) [0, ∞)

3 3
f) − ,
4 4
√
26. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f (x) = x2 − 3x + 2 este:
a) [1, 2];
b) (∞, −2] ∪ [1, ∞);
c) (−∞, −1] ∪ [−2, ∞);
d) [−1, 2];
e) [−2, 1];
f) (−∞, 1] ∪ [2, ∞).
√
27. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f (x) = x2 − 4x + 4 este:
a) [−2, 2];
b) R;
c) [0, 2];
d) (−∞, −2] ∪ [2, ∞);
e) (−∞, 0] ∪ [2, ∞);
f) R \ {0, 2}.
4x
28. Fie f : R → R, f (x) = . Punctul M0 (m + 1, m) ∈ Gf dacă
x2+4
parametrul real nenul m satisface relaţia:
a) m (m + 1)2 = 2;
48
4
b) (m + 1)2 = ;
m
c) m (m + 1)2 + 4 = 0;
4
d) (m + 1) = ;
m2
4
e) m + 1 = − 2 ;
m
2
f) m (m + 1) = 2.
√
29. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = |x − m| + x2 − 4x + 4 − 2.
Punctul A (1, 0) ∈ Gf dacă parametrul real m aparţine mulţimii:
a) {0};
b) {0, 1, 2};
c) {0, 2};
d) {1, 2};
e) {0, 1};
f) ∅.
30. Considerăm că funcţia f : R → R satisface relaţia f (x) + 3f (−x) =

4 (x2 + 1), pentru orice x ∈ R. Expresia analitică a funcţiei f este:
a) f (x) = x2 + 1 pentru orice x ∈ R;
b) f (x) = x + 1, pentru orice x ∈ R;
c) f (x) = x2 , pentru orice x ∈ R;
d) f (x) = −x2 + 1, pentru orice x ∈ R;
e) f (x) = −x + 1, pentru orice x ∈ R;
f) f (x) = −x2 , pentru orice x ∈ R.
31. Dacă funcţia f : R → R satisface următoarele afirmaţii: f (0) = 0 şi

f (x) − f (x + 1) = 2x, pentru orice x ∈ R, atunci valoarea lui f (17) este:
a) −289;
b) −256;
c) −136;
d) 136;
e) 272;
f) −272.
49
Capitolul 3
32. Fie funcţia f : R → R, bijectivă, ce verifică relaţia (f ◦ f ) (x) = 5x − 4.

Atunci, numărul real a = f (1)+f −1 (1), unde f −1 este inversa lui f , este:
a) −1;
b) 1;
1
c) ;
2
d) 2;
e) −2;
1
f) − .
2

2x + 2, x ∈ [−2, 1]
33. Imaginea funcţiei f : [2, 3] → R, f (x) = este
3x + 1, x ∈ (1, 3]
mulţimea:
a) [−4, 2] ∪ [4, 10];
b) [−2, 4];
c) [2, 10];
d) [−2, 10];
e) [−4, 10]
f) [4, 10].

(m − 2) x + 2, x < 0
34. Funcţia f : R → R, f (x) = este strict crescătoare
(−m + 4) x + 3, x ≥ 0
pe R dacă parametrul real m se află ı̂n mulţimea:
a) {2, 4};
b) ∅;
c) (2, 4);
d) [2, 4];
e) [2, 4);
f) (2, 4].
a b
35. Fie funcţia f : R → R, f (x) = √ x+ √ , a, b ∈ Z. Dacă se ştie
√ 2− 3 2+ 3
că P 2 + 3, 15 ∈ Gf , atunci punctele de pe graficul funcţiei f ce au
coordonatele numere raţionale aparţin mulţimii:
a) {(4; 16)};
50
b) {(16; 4) ; (−4; −16)};

c) ∅;
d) {(2; 4) ; (4; 2)};
e) {(0; 16)};
f) {(16; 4)}.
36. Fie funcţia f : R → R, ce verifică relaţia f (2 − 5x) = 10x − f (7) − 12,

pentru orice x ∈ R. Tangenta unghiului pe care Gf ı̂l face cu axa Ox este
egal cu:
√
a) − 2;
√
b) 2;
1
c) − ;
2
d) −2;
e) 2;
1
f) .
2
37. Punctele de pe graficul funcţiei f : R → R, f (x) = −2x − 3, ce aparţin
mulţimii A = {(x, y) |x, y ∈ Z , xy − x − 2y = −2} sunt:
a) ∅;
b) (−2; 1);
c) (−2; 1) şi (2; −7);
d) (2; −7);
e) (2; 1) şi (−2; −7);
f) (1; −7) şi (2; −2).]
51
CAPITOLUL 4
FUNCŢIA DE GRADUL I. ECUAŢIA

DE GRADUL I
1. Soluţia ecuaţiei (x − 1)2 − x (x + 5) = 3x + 9 este:

a) x = −1;
2
b) x = − ;
5
4
c) x = − ;
3
4
d) x = − ;
5
4
e) x = ;
3
2
f) x = .
5
2x − 3 3x − 2 4x + 3 5
2. Soluţia ecuaţiei + = − este:
3 2 4 12
a) x = 0;
b) x = 1;
c) x = 2;
53
Capitolul 4
d) x = 3;
e) x = 4;
f) x = 5.
x−5 x−1
3. Soluţia ecuaţiei + = 2 este:
x−1 x−4
a) x = −11;
b) x = 11;
c) x = −12;
d) x = 12;
e) x = 13;
f) x = −13.
√ √ √
4. Dacă f : R → R, f (x) = 6 − 3x atunci f 1 ·f 2 · ... · f 2019
este:
√
a) 2019!;
b) 0;
c) 1009 · 2019;
√
d) − 2019!;
e) −1009 · 2019;
f) −20192 .
5. Fie funcţia f : R → R, f (x) = 2mx − 3 + n, m, n ∈ R. Valorile

parametrilor reali m şi n ştiind că A (1, 0) ∈ Gf şi B (−1, 3) ∈ Gf sunt:
3 9
a) m = − , n = ;
4 2
3 9
b) m = , n = ;
4 2
3 9
c) m = − , n = − ;
4 2
3 9
d) m = − , n = ;
2 2
3 9
e) m = − , n = ;
4 4
3 9
f) m = − , n = − .
2 4
6. Fie funcţia f : R → R, f (x) = 5x + 3. Punctul de pe graficul funcţiei f
ı̂n care ordonata este egală cu dublul abscisei este:
54
Funcţia de gradul I. Ecuaţia de gradul I
a) (1, 2);
b) (−2, −1);
c) (−1, −2);
d) (2, 1);
e) (−2, −4);
f) (2, 4).
7. Fie funcţiile f, g : R → R, f (x) = −3x − 6 şi g (x) = −2x − 2. Co-

ordonatele punctului ı̂n care graficele celor două funcţii se intersectează
sunt:
a) (−4, −18);
b) (−4, 9);
c) (4, −6);
d) (−4, −6);
e) (4, 6);
f) (−4, 6).

2x + 5
8. Soluţiile ecuaţiei
= 1 sunt:
3
a) x ∈ {−4, −1};
b) x ∈ {1, 4};
c) x ∈ {−4, 1};
d) x ∈ (−4, 1);
e) x ∈ [−4, 1];
f) x ∈ {−1, 1}.
9. Soluţiile ecuaţiei ||x − 1| − 5| = 4 sunt:

a) x ∈ {−8, −2 , 2, 8};
b) x ∈ {−10, −8, 8, 10};
c) x ∈ {−8, 0, 2, 10};
d) x ∈ {−2, 0, 2};
e) x ∈ {0, 2, 8, 10};
f) x ∈ ∅.
10. Suma soluţiilor ecuaţiei |x + 2| + |x − 1| = 7 este:

a) 4;
55
Capitolul 4
b) 3;
c) 2;
d) 1;
e) 0;
f) −1.
x 1 1
11. Soluţia ecuaţiei − =1− este:
x−1 x 1−x
a) x = 1;
b) x = −2;
c) x = 2;
d) ecuaţia nu are soluţii reale;
e) x = −1;
1
f) x = − .
2
12. Fie funcţia f : R → R de gradul cu proprietatea f (x) +f (x − 1) = 3x + 2
ı̂ntâi
1
pentru orice x ∈ R şi k = 4f . Valoarea lui k este:
2
a) k = 1;
b) k = 0;
c) k = −1;
d) k = 12;
e) k = 11;
f) k = 10.

2x − 1 ≤ 3
13. Soluţia sistemului de inecuaţii: este:
x + 1 > 5
a) (−∞, 1);
b) ∅ ;
c) R;
d) (−∞, 0);
e) (0, ∞);
f) (−1, 1).
14. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei |x − 1| − |x| = 2 este:

a) (−∞, 1)
56
b) R;
c) ∅ ;
d) (−∞, 0);
e) (0, ∞);
f) (−∞, 2).
15. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei |x − 1| + |x| = 2 este:

a) {−1, 1};
b) R;
c) ∅ ;

1 3
d) − , ;
2 2
e) {2, 3};
f) {1, 2}.
16. Soluţia inecuaţiei |x − 2| > 3 este:

a) (−∞, 2);
b) R;
c) ∅ ;
d) (−∞, 0);
e) (−∞, −1) ∪ (5, ∞);
f) (−∞, 2) ∪ (3,∞).
17. Soluţia inecuaţiei |x + 2| > 5 este:

a) (−∞, −1) ∪ (3,∞);
b) (−∞, 1) ∪ (2,∞);
c) ∅ ;
d) (−∞, −7) ∪ (3, ∞);
e) (−∞, −1) ∪ (5, ∞);
f) R.
18. Soluţia inecuaţiei |x + 3| ≤ 11 este:

a) [−14, 8];
b) ∅ ;
c) R;
d) (−∞, −7) ∪ (3, ∞);
57
Capitolul 4
e) (−∞, −1) ∪ (5, ∞);

f) (−∞, −1) ∪ (2,∞).
19. Soluţia inecuaţiei |2x + 3| ≤ 7 este:

a) (−14, 8);
b) [−5, 2] ;
c) ∅ ;
d) R;
e) (−∞, −1) ∪ (5, ∞) ;
f) (−∞, −7) ∪ (3,∞).

|2x − 3| ≤ 5
20. Soluţia sistemului de inecuaţii este:
|x + 1| > 7
a) (−14, 8);
b) [−5, 2];
c) ∅;
d) R;
e) (−∞, 2) ∪ (3, ∞);
f) (−∞, −1) ∪ (1,∞).

|x − 3| ≥ 1
21. Soluţia sistemului de inecuaţii este:
|x + 1| > 2
a) (1, 2] ∪ [4, ∞);
b) [−5, 2] ;
c) ∅ ;
d) (−1, 2] ∪ [4, ∞);
e) (−∞, −1) ∪ (5, ∞);
f) R.
22. Fie punctele A(2, 3) şi B(4, 1). Funcţia al cărei grafic este segmentul [AB]
este:
a) f : [2, 4] → R, f (x) = 5 − x;
b) f : [1, 3] → R, f (x) = 5 − x;
c) f : [2, 4] → R, f (x) = x + 1;
d) nu există;
58
e) f : [2, 4] → R, f (x) = x + 5;
f) f : R → R, f (x) = 5 − x.
23. Dacă funcţile f, g : R → R sunt definite prin f (x) = 2x−1 şi g(x) = x+3
şi (x0 , y0 ) sunt coordonatele punctului de intersecţie al graficelor celor
două funcţii, atunci x0 + y0 este:
a) 10;
b) 11;
c) −2;
d) 9;
e) 13;
f) 15.
24. Dacă funcţiile f, g : R → R sunt definite prin f (x) = 3x−1 şi g(x) = 2x+3
şi (x0 , y0 ) sunt coordonatele punctului de intersecţie al graficelor celor
două funcţii, atunci x0 · y0 este:
a) 0;
b) −44;
c) 30;
d) 40;
e) 44;
f) 45.
25. Valorile lui x ∈ R pentru care −3 ≤ |x − 4| ≤ 5 sunt:

a) [−1, 4];
b) (−∞, −1] ∪ [4, ∞);
c) (−∞, −1] ∪ [9, ∞);
d) [−1, 9];
e) R;
f) ∅.
26. Valorile lui x ∈ R pentru care −5 ≤ |2x − 3| ≤ 3 sunt:

a) [0, 3];
b) (−∞, 0] ∪ [3, ∞);
c) (−∞, −3] ∪ [4, ∞);
59
Capitolul 4
d) [−1, 6];
e) R;
f) ∅.
27. Funcţia de gradul ı̂ntâi g : R → R pentru care (f ◦ g)(x) = 4x + 5, iar

f : R → R, f (x) = 2x − 3 este:
a) g(x) = x − 1;
b) g(x) = 2x + 5;
c) g(x) = x + 3;
d) g(x) = 2x − 4;
e) g(x) = 2x + 4;
f) g(x) = 4 − 2x.
28. Funcţia de gradul ı̂ntâi g : R → R pentru care (f ◦ g)(x) = 2x − 5, iar

f : R → R, f (x) = 2x + 3 este:
a) g(x) = x − 2;
b) g(x) = 4 − x;
c) g(x) = x − 3;
d) g(x) = x − 4;
e) g(x) = 3x + 4;
f) g(x) = 5 − 2x.
Mulţimea valorilor lui a ∈ R pentru care funcţia f : R → R, f (x) =

29. 
2x − 1, x < 1



a − 1, x = 1 are punct de maxim ı̂n x = 1 este:


5 − 4x, x > 1

a) nu există;
b) [1, ∞);
c) [0, ∞);
d) (−∞, −1);
e) [−2, ∞);
f) [2, ∞).
60

3x − 2, x ≤ 2
30. Dacă f : R → R este definită prin f (x) = , atunci
5x − 4, x > 2
imaginea funcţie f este:
a) R;
b) (−∞, 1] ∪ (2, ∞);
c) (−∞, 4] ∪ (6, ∞);
d) [4, 6);
e) (−∞, 6] ∪ (8, ∞);
f) (−∞, −1] ∪ (3, ∞).

2x − 4, x ≤ −1
31. Dacă f : R → R este definită prin f (x) = , atunci
3x + 4, x > −1
imaginea funcţie f este:
a) R;
b) (−∞, −6] ∪ (1, ∞);
c) (−∞, −2] ∪ (1, ∞);
d) [−2, 1);
e) (−∞, −6] ∪ (−1, ∞);
f) (−∞, −6] ∪ (7, ∞).
32. Fie ecuaţia 2f (x + 4)+ 3f (5 − x) = 8, unde funcţia f : R → R este

2x − 1, x ≤ 1
definită prin f (x) = Soluţiile reale ale acestei ecuaţii
3 − x, x > 1
aparţin mulţimii:

17
a) ;
8

8
b) ;
7

8 17
c) , ;
7 8
d) ∅;

17
e) − ;
8
61
Capitolul 4

8
f) − .
7
33. Ecuaţia (g ◦ f ) (x) = −3, unde f, g : R → R, f (x) = 3x + 8, g (x) =
4x − 8, admite ca soluţie:
1
a) x = − ;
4
1
b) x = − ;
2
3
c) x = − ;
4
9
d) x = ;
4
9
e) x = − ;
4
3
f) x = .
4
1
34. Dacă funcţia f : R → R verifică relaţia (f ◦ f ) (x) = x2 + pentru orice
4
1
x ∈ R, atunci valoarea reală f este:
2
1
a) ;
16
3
b) ;
4
1
c) ;
8
1
d) ;
4
3
e) ;
2
1
f) .
2
35. Determinaţi parametrul a ∈ R astfel ı̂ncât să aibă loc egalitatea f (a − 2) +
+f (f (a2 + 1))−f
 (a2 )+f (a3 + 3) = 4−a2 , unde f : R → R, este definită
x + 1, x < a, a ≥ 1
prin f (x) = .
x − 1, x ≥ a
a) a = 1;
b) nu există;
62
c) a = 4;
d) a = 0;
e) a = 2;
f) a = 3.
∗
36. Fie funcţia f : R → R, f(x) = 2ax−3a,
a ∈ R, m 6=1. Se ştiecă f (a) =
m+1 m 1 3
−1. Soluţiile ecuaţiei f −f =f 2
+ ,
m−1 m+1 m −1 m−1
sunt:
√ √
a) −2, − 3, 1, 3 ;
√ √
b) 2, − 3, −1, 3 ;
√
c) ± 3 ;
d) {−2, 1};
√
e) −2, 1, 3 ;
63
CAPITOLUL 5
FUNCŢIA DE GRADUL AL II-LEA.

ECUAŢIA DE GRADUL AL II-LEA
1. Valorile parametrului real m pentru care (m − 2) x2 +2 (2m − 3) x+5m−

6 ≥ 0, pentru orice x ∈ R, sunt:
a) m ∈ (−∞, 1] ∪ [3, +∞);
b) m ∈ [1, 3];
c) m ∈ (−∞, 1];
d) m ∈ [3, +∞);
e)m ∈ (−∞, 3];
f) m ∈ {1, 3}.
2. Pentru ce valori ale parametrului real m, suma pătratelor rădăcinilor

ecuaţiei x2 + (2 − m) x − (m + 3) = 0 este minimă?
a) m = −9;
b) m = 1;
c) m = −1;
d) m = −9;
65
Capitolul 5
e) m ∈ [1, +∞);
f) m ∈ [9, +∞).
3. Valoarea parametrului real m, pentru care mulţimea {x ∈ R| x2 − mx+

+m − 1 = 0} are un singur element, este:
a) m = 2;
b) m = −2;
c) m = 1;
d) m = −1;
e) m = 0;
f) m = 4.
4. Valorile parametrului real m, pentru care ecuaţia (m − 2) x2 −x+m−2 =

0 are două rădăcini reale şi distincte, sunt:
a) m ∈ (6, 10);
b) m ∈ (−∞, 6) ∪ (10, +∞);

3 5
c) m ∈ −∞, ∪ , +∞ ;
2 2

3 5
d) m ∈ , ;
2 2
e) m ∈ {6, 10} ;

3 5
f) m ∈ , .
2 2
5. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x2 − mx + 3. Valorile parametrului real
m, pentru care graficul funcţiei se află deasupra axei Ox, sunt:
√ √
a) m ∈ −∞, −2 3 ∪ 2 3, +∞ ;
√ √
b) m ∈ −2 3, 2 3 ;
√ √
c) m ∈ −2 3, 2 3 ;
d) m ∈ ∅;
√ √
e) m ∈ −2 3, 2 3 ;
√ √
f)m ∈ −2 3, 2 3 .
6. Câte elemente are mulţimea {x ∈ Z| (x2 − 1) (6 − x2 ) ≥ 0}?

a) Patru;
b) trei;
66
Funcţia de gradul al II-lea. Ecuaţia de gradul al II-lea
c) două;
d) unul;
e) niciunul;
f) o infinitate.
7. Fie x1 şi x2 soluţiile ecuaţiei x2 − mx + m + 2 = 0. Valoarea parametrului

real m, pentru care are loc relaţia 2x1 x2 = 3 (x1 + x2 ), este:
a) m = −1;
b) m = 0;
c) m = 1;
d) m = 2;
e) m = 3;
f) m = 4.
8. Dacă x1 şi x2 soluţiile ecuaţiei x2 + x + 12 = 0, atunci valoarea lui x31 + x32

este:
a) 35;
b) 30;
c) 40;
d) 45;
e) 27;
f) 64.
9. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x2 + x + 1. Valoarea sumei f (1) + f (2) +

f (3) + · · · + f (20) este:
a) 21!;
b) 4100;
c) 20!;
d) 3100;
e) 6200;
f) 3000.
10. Ecuaţia axei de simetrie a parabolei asociate graficului funcţiei f : R → R,

f (x) = −5x2 + 10x − 3 este:
a) x = 1;
67
Capitolul 5
b) x = 2;
c) y = 1;
d) y = 2;
e) x = −1;
f) y = −1.
√
11. Valoarea maximă a funcţiei f : R → R, f (x) = −4x2 + x 2 + 1 este:
9
a) ;
2
9
b) − ;
8
9
c) ;
8
9
d) − ;
2
9
e) ;
4
9
f) − .
4
12. Fie funcţia f : R → R, f (x) = 2x2 − 5x + 2. Valorile parametrului real
m, pentru care punctul A (m, −1) aparţine graficului funcţiei, sunt:

3
a) m ∈ 1, ;
2

3
b) m ∈ −1, ;
2

3
c) m ∈ − , 1 ;
2

3
d) m ∈ − , −1 ;
2

2
e) m ∈ 1, ;
3
f) m ∈ ∅.
1
13. Valoarea parametrului real m, pentru care dreapta de ecuaţie x = −
4
este axă de simetrie a parabolei y = mx2 + (m − 1) x − 3 este:
a) m = −1;
b) m = 1;
68
c) m = −4;
d) m = 4;
e) m = −2;
f) m = 2.
14. Ştiind că distanţa de la vârful parabolei de ecuaţie y = x2 + 2x + m, m ∈

R, la axa Ox este egală cu 1, atunci valoarea lui m este:
a) m = −1;
b) m = 1;
c) m = −4;
d) m = 4;
e) m = −2;
f) m = 2.
15. Valorile ı̂ntregi ale parametrului m, pentru care graficul funcţiei f : R →

R, f (x) = x2 + mx + 1 nu intersectează axa Ox, sunt:
a) m ∈ {−2, −1, 0, 1, 2};
b) m ∈ {−1, 0, 1};
c) m ∈ (−1, 1);
d) m ∈ (−2, 2);
e) m ∈ {0, 1, 2};
f)m ∈ {−2, −1, 0}.
16. Valorile parametrului real şi nenul m, pentru care graficul funcţiei f :
R → R, f (x) = mx2 + 2 (m − 1) x − m − 1 este situat sub axa Ox, sunt:
a)m ∈ (0, +∞);
b) m ∈ (1, +∞);
c) m ∈ (−∞, −2);
d) m ∈ (−∞, −1);
e) m ∈ (−∞, 0);
f) m ∈ ∅.
17. Punctele de intersecţie ale graficelor funcţiilor f, g : R → R, f (x) = x2 +1

şi g (x) = 2x2 − 3 sunt:
a) A (−2, 5), b (2, 5)
69
Capitolul 5
b) A (−2, −3), B (2, 5)

c) A (−2, 5), B (2, −5)
d) A (−2, 3), B (2, 5)
e) A (−2, 5), B (−2, −5)
f) A (−2, 5), B (2, 3).
18. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x2 − x + 2 + |x − 1| = −1 este:

a) R;
b) (1,2] ∪ [4, ∞);
c) (−∞, −1);
d) (−∞, 2);
e) ∅;
f) (−1, 3] ∪ [5, ∞).
19. Dacă m ∈ R şi ecuaţia x2 − mx + 2 = 0 are rădăcinile x1 şi x2 , atunci

x1
ecuaţia de gradul al doilea ı̂n necunoscuta y care are rădăcinile: y1 =
x2
x2
şi y2 = este:
x1
m2 − 1
a) y 2 − y + 1 = 0;
3
b) y 2 − y + 2 = 0;
c) y 2 + y − 1 = 0;
m3 − 1
d) y 2 + y + m = 0;
3
m2 + 1
e) y 2 + y − m − 1 = 0;
4
m2 − 4
f) y 2 − y + 1 = 0.
2
20. Dacă m ∈ R şi funcţiile fm : R → R sunt definite prin fm (x) = x2 −
(m + 1) x + 1, atunci vârfurile parabolelor asociate funcţiilor fm se găsesc
pe curba de ecuaţie:
a) y = x2 ;
b) y 2 − y + 1 = 0;
c) y = −x2 + 1;
d) y + x2 + 1 = 0;
70
e) y = −x − 1 ;
f) y = x + 1.
21. Dacă m ∈ R şi funcţiile fm : R → R sunt definite prin fm (x) x2 +mx+m+

1, atunci curba pe care se găsesc vârfurile parabolelor asociate funcţiilor
fm are ecuaţia:
a) y + x2 = 0;
b) y 2 − y + 1 = 0;
c) y = x2 + 1;
d) y = −x2 − 2x + 1;
e) y + x + 1 = 0;
f) y + x2 + 1 = 0.
22. Dacă funcţia de gradul al doilea f : R → R este definită prin f (x) =

x2 − x + 2, atunci mulţimea Im (f ) este:
a) Im (f ) = ∅;

7
b) Im (f ) = , ∞ ;
4
c) Im (f ) = R;
d) Im (f ) = [1, ∞);
e) Im (f ) = [2, ∞);

3
f) Im (f ) = −∞, .
4
−x2 − x + 2, atunci mulţimea Im (f ) este:
a) Im (f ) = R;
b) Im (f ) = ∅;

3
c) Im (f ) = −∞, ;
4
d) Im (f ) = [1, ∞);

7
e) Im (f ) = , ∞ ;
2

9
f) Im (f ) = −∞, .
4
71
Capitolul 5

−x2 − x + 2, atunci mulţimea f ((−6, −1)) este:
a) (−2, 2);
b) (−2, 4);
c) (8, 12);
d) (−24, 24);
e) (−28, 2);
f) (−28, 28).

−x2 − x + 2, atunci mulţimea f ((1, 6)) este:
a) (−2, 2);
b) (−40, 0);
c) (−24, 24);
d) (−20, 20);
e) (−1, 1);
f) (−3, 1).
26. Dacă funcţia de gradul al doilea f : R → R este definită prin f (x) =−x2 −x+2,
atunci mulţimea f ((−2, 2)) este:
a) (−28, 2);
b) (−40, 0);

9
c) −4, ;
4
d) (−2, 2);

7
e) ,3 ;
4

9
f) −2, ;
4
27. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei |x2 − x + 2| ≤ 1 este:
a) (−28, 2);
b) (−40, 0);

9
c) −4, ;
4
d) R;
72
e) ∅;

9
f) −∞, .
4
28. Ecuaţia de gradul al doilea care are rădăcinile x1 = −2 şi x2 = 3 este:
a) 2x2 − 3x + 5 = 0;
b) x2 − 6x + 1 = 0;
c) x2 − x − 6 = 0;
d) 6x2 + x + 1 = 0;
e) x2 + 6x − 1 = 0;
f) x2 − 3x + 3 = 0.
29. Ecuaţia de gradul al doilea care are rădăcinile x1 = −4 şi x2 = 1 este:

a) −3x2 − 4x + 1 = 0;
b) x2 + 3x − 4 = 0;
c) 2x2 − x + 1 = 0;
d) 6x2 + x + 1 = 0;
e) x2 + x − 4 = 0;
f) x2 − 3x + 4 = 0.
30. Mulţimea valorilor parametrului m∈R pentru care ecuaţia x2 −(m + 2) x+

27 = 0 are o rădăcină triplă celeilalte este:
a) {−14, 10};
b) {−10, 14};
c) {10, 14};
d) {−14, −10};
e) {−1, 1};
f) {−4, 0}.
31. Mulţimea valorilor parametrului m∈R pentru care ecuaţia x2 −(2m + 3) x+

32 = 0 are o rădăcină dublă celeilalte este:

15 9
a) − , ;
2 2

9
b) −5, ;
2
73
Capitolul 5

15 7
c) − , ;
2 2

9 15
d) , ;
2 2

9 15
e) − , ;
2 2

15 9
f) − , − .
2 2
32. Mulţimea valorilor parametrului a ∈ R pentru care ax2 + (a + 2)x + 1 > 0
pentru orice x ∈ R este:
a) (−2, 0);
b) (−2, 2);
c) ∅;
d) (0, 2);
e) R;
f) (−1, 1).
33. Mulţimea valorilor parametrului a ∈ R pentru care x2 +(a+1)x+2a+1 >

0 pentru orice x ∈ R este:
√
a) (3 − 2 3, 0);
√
b) (0, 3 + 2 3);
c) R;
√ √
d) (3 − 2 3, 3 + 2 3);
e) ∅;
f) (−2, 1).
34. Dacă m ∈ R şi funcţiile fm : R → R sunt definite prin fm (x) = x2 −

(2m − 1)x + m2 − m, atunci valoarea lui m pentru care vârful parabolei
1
se află pe dreapta de ecuaţie y = x + este:
2
a) −2;
1
b) − ;
2
c) ∅;
d) 0;
e) 1;
74
f) R.
35. Dacă m ∈ R şi funcţiile fm : R → R sunt definite prin fm (x) = x2 − (m −

1)x + m2 + 2m, atunci valoarea lui m pentru care vârful parabolei se află
pe parabola de ecuaţie y = 3x2 − 1 este:
a) 0;
b) −1;
c) 1;
d) 2;
e) −2;
f) ∅.
36. Suma absciselor punctelor de intersecţie dintre graficul funcţiei f : R →

R, f (x) = x2 − 3x + 2 şi axa Ox este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) −1;
f) −2.
37. Suma absciselor punctelor de intersecţie dintre graficul funcţiei f : R →

R, f (x) = x2 − 5x + 6 şi axa Ox este:
a) 5;
b) −1;
c) −2;
d) 2;
e) 1;
f) −5.
38. Funcţia de gradul al doilea al cărei grafic intersectează axa Ox ı̂n punctele
de abscisă 6, respectiv 2, iar Oy ı̂n punctul de ordonată 4, are ca expresie
analitică:
1 8
a) f (x) = x2 − x + 4;
3 3
75
Capitolul 5
1 8
b) f (x) = − x2 + x + 4;
3 3
1 2 8
c) f (x) = x + x + 4;
3 3
2
d) f (x) = x − 8x + 12;
e) f (x) = x2 + 8x + 12;
39. Funcţia de gradul al doilea al cărui grafic este tangent axei Ox ı̂n punctul
de abscisă 3 şi trece prin punctul M0 (2, 9) are ca expresie analitică:
a) f (x) = x2 − 6x + 9;
b) f (x) = 9x2 − 54x + 81;
c) f (x) = −9x2 + 54x + 81;
d) f (x) = −x2 + 6x + 9;
e) f (x) = 9x2 + 54x + 81;
f) nici o variantă.
40. Funcţia de gradul al doilea al cărui grafic conţine punctele M1 (0, 1) şi
M2 (2, 1) şi este tangent dreptei d : y = −1, are expresia analitică:
1
a) f (x) = x2 − 2x + ;
2
1
b) f (x) = x2 + 2x + ;
2
2
c) f (x) = 2x − 4x + 1;
d) f (x) = 2x2 + 4x + 1;
e) f (x) = 2x2 + 4x − 1;
f) nici o variantă.
41. Se consideră fm : R → R, fm (x) = mx2 − (2m + 1) x + (m + 1), m ∈

R∗ . Valoarea parametrului real m pentru care vârful parabolei asociate
funcţiei fm , m ∈ R∗ , se află pe dreapta d : 2x + 3y + 5 = 0 este:
1
a) ;
14
1
b) ;
28
76
1
c) − ;
14
1
d) − ;
28
2
e) ;
7
1
f) − .
7
42. Fie familia de funcţii (fm )m , fm : R → R, fm (x) = mx2 + 2 (m − 1) x+
+ (m − 1), m ∈ R∗ . Vârful Vm al parabolei asociate funcţiei fm , m ∈ R∗ ,
se află situat deasupra dreptei d : y = −1 dacă parametrul real nenul m
se află ı̂n mulţimea:
a) (−∞, 0);
b) (0, ∞);

1
c) ,∞ ;
2

1
d) −∞, ;
2
e) ∅;

1
f) (−∞, 0) ∪ ,∞ .
2
43. Fie familia de funcţii (fm )m , fm : R → R, fm (x) = mx2 − (8m − 1) x+
+ (7m − 1), m ∈ R∗ . Mulţimea punctelor fixe asociate familiei (fm )m
este:
a) {(1, 0) , (7, 6)};
b) {(1, 0) , (6, 7)};
c) {(7, 0) , (1, 6)};
d) {(1, 0)};
e) {(6, 7)};
2
44. Fie funcţia de gradul al doilea f : R→ R, f (x) = ax + bx + c, a 6= 0,
1
b, c, ∈ R. Ştiind că f (x) = f − x pentru orice x ∈ R, a, b, c sunt ı̂n
3
progresie geometrică şi a + b + c = −0, (7), valoarea lui S = a3 + b3 + c3
este:
77
Capitolul 5
703
a) ;
729
703
b) − ;
729
728
c) − ;
729
26
d) ;
729
730
e) − ;
729
45. Se consideră funcţia de gradul al doilea, f : R → R, f (x) = ax2 −

2 (a − b) x + a, a ∈ R∗ , b ∈ R. Dacă b = −2, vârful parabolei asociate
funcţiei f are coordonate ı̂ntregi dacă a este ı̂n mulţimea:
a) {±1};
b) {1, 2};
c) {±1; ±2};
d) {−2, −1, 1};
e) {−1, 1, 2};
f) {±2}.
46. Se consideră funcţia de gradul al doilea, f : R → R, f (x) = ax2 −

2 (a − b) x + a, a ∈ R∗ , b ∈ R. Dacă a = 1, punctul de intersecţie
al graficului functiei f cu axa Ox are coordonate ı̂ntregi dacă valoarea
ı̂ntreagă a lui b este egală cu:
a) 0;
b) 2;
c) −2;
d) −2 sau 0;
e) 0 sau 2;
f) −2 sau 2.
47. Fie familia de funcţii (fm )m , fm : R → R, fm (x) = mx2 + 2 (m − 1) x +

(m − 1), m ∈ R∗ . Funcţia fm admite un maxim pozitiv dacă m se află ı̂n
mulţimea:
a) (−∞, 0);
78
b) (−∞, 1);
c) (−∞, 1];
d) (−1, ∞);
e) [−1, 1);
f) (−1, 0).
48. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = mx2 + (5 − 3m) x + c, m ∈ R∗ .

Dacă ı̂n punctul x = 4, f admite o valoare maximă egală cu 16, atunci
suma S = f (0) + f (1) + · · · + f (100) este egală cu:
a) −502 · 101;
b) −592 · 101;
c) −50 · 59 · 101;
d) 50 · 59 · 101;
e) −50 · 1012 ;
f) −59 · 1002 .
49. Imaginea funcţiei f : R → R, f (x) = 5x (x − 1) + (1 − x) este mulţimea:

4
a) ,∞ ;
5

4
b) − , ∞ ;
5

4
c) − , ∞ ;
5

4
d) −∞, − ;
5

4
e) −∞, − ;
5

4
f) − , 0 .
5
x2 + (m + 1) x + (m + 2)
50. Dacă f : D ⊆ R → R, f (x) = , m ∈ R, atunci
x2 + x + m
valorile reale ale parametrului m pentru care D ≡ R şi Im f ⊆ (0, ∞)
aparţin mulţimii:
√ √
a) 1 − 2 2, 1 + 2 2 ;
79
Capitolul 5

1
b) ,∞ ;
4
√ 1

c) 1 − 2 2, ;
4
√

1
d) ,1 + 2 2 ;
4

1
e) ,∞ ;
4
√

1
f) ,1 + 2 2 .
4
x2 + mx + 1
51. Im f ⊆ [−3, 2], unde f : R → R, f (x) = , dacă parametrul
x2 − x + 1
real m ia valori aparţinând mulţimii:
a) [−5, 11];
b) [−5, −4];
c) [0, 11];
d) [−4, 11];
e) [−4, 0];
f) [0, 11].
52. Valoarea parametrului real m pentru care functia f : R → [m, ∞], f (x) =
x2 − 3x + 2 este surjectivă, este egală cu:
1
a) − ;
4
1
b) ;
4
1
c) − ;
2
1
d) ;
2
3
e) ;
2
3
f) − .
2
53. Valoarea maximă a parametrului real m pentru care funcţia f : (−∞, m] →
R, f (x) = 3x2 − 4x + 1 este injectivă, este:
80
1
a) ;
3
2
b) ;
3
2
c) − ;
3
1
d) − ;
3
4
e) ;
3
4
f) − .
3

2x + 3m, x < 2
54. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Valorile parametru-
x2 + mx − 2, x ≥ 2
lui real m pentru care funcţia f este inversabilă, se află ı̂n mulţimea:
a) [−4, −2];
b) [−2, ∞);
c) (−4, ∞);
d) {−2};
e) {−4, −2};
f) ∅.
2x + 4
55. Câte elemente are mulţimea Im f ∩Z, unde f : R → R, f (x) = ,
x2 + 2x + 2
m ∈ R?
a) 2;
b) 4;
c) 1;
d) 0;
e) 3;
f) 8.

x2 + 2mx − 1, x ≤ 0
56. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Parametrul real
mx − 1, x > 0
nenul m pentru care funcţia dată este injectivă, se găseşte ı̂n mulţimea:
a) (−∞, 0);
81
Capitolul 5
b) (−∞, 1);
c) (0, 1);
d) (1, ∞);
e) {0, 1};
√

1
57. Valoarea minimă a funcţiei f : , ∞ → R, f (x) = 3x − 1 − 2 2x − 1
2
este:
1
a) − ;
2
1
b) − ;
6
1
c) ;
6
1
d) ;
2
1
e) − ;
3
1
f)
3
58. Funcţia de gradul al doilea ce verifică relaţia xf (x) + (1 − x) f (−x) =
x + 1, pentru orice x ∈ R are expresia analitică:
a) f (x) = −2x2 + x + 1;
b) f (x) = −2x2 + x − 1;
c) f (x) = 2x2 − x + 1;
d) f (x) = 2x2 − x − 1;
e) f (x) = −2x2 − x − 1;
59. Fie ecuaţia (m − 2) x2 − 2 (m − 1) x + m − 3 = 0, m 6= 2, ce admite

rădăcinile x1 şi x2 . Între rădăcinile ecuaţiei date, există legătura inde-
pendentă:
a) S + P = 1;
b) S + 2P = 4;
c) S − 2P = 4;
d) 2S + P = 4;
82
e) 2S − P = 4;
60. Valorile reale ale parametrului m pentru care x1 , x2 , rădăcinile ecuaţiei

1 1
x2 − (m + 1) x + (m − 1) = 0 satisfac inegalitatea + ≤ −1,
x 1 + 3 x2 + 3
se află ı̂n mulţimea:

11
a) −∞, ;
4

18
b) − , ∞ ;
5

11 18
c) − , − ;
4 5

11 18
d) − , − ;
4 5

11 18
e) − , − ;
4 5
61. Fie ecuaţia x2 + (3 − m) x − (m + 5) = 0, m ∈ R, x1 , x2 rădăcini. Valorile

lui m ∈ R pentru care x21 + x22 este minim, se află ı̂n:
a) {4};
b) {±2};
c) {0, 2};
d) R∗ ;
e) R \ {2};
62. Numărul elementelor mulţimii M = {x ∈ R |x2 − 2 (m − 1) x − m = 0} ∩

∩ {x ∈ R |x2 − 2mx + m − 1 = 0 } este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
83
Capitolul 5
63. Dacă x1 , x2 sunt rădăcini ale ecuaţiei x2 + 3x − 10 = 0, atunci E =

x21 − 5x1 + 6 x22 − 5x2 + 6
++ 2 are valoarea:
x21 + 4x1 + 7 x2 + 4x2 + 7
57
a) ;
266
19
b) ;
42
266
c) ;
57
114
d) ;
133
133
e) ;
114
64. Valoarea parametrului real m pentru care ı̂ntre rădăcinile ecuaţiei x2 −

3x + m = 0, x1 , x2 există relaţia: x1 − x2 = 11, este:
a) 28;
b) −28;
c) R \ {−28};
d) R \ {28};
e) m ∈ {±28};
65. Se consideră ecuaţiile x2 + p1 x + q1 = 0, x2 + p2 x + q2 = 0. Atunci, cel

puţin una dintre ecuaţii admite rădăcini reale dacă ı̂ntre parametrii reali
p1 . p2 , q1 , q2 există relaţia:
a) p1 p2 = 2 (q1 + q2 );
b) p1 p2 = q1 + q2 ;
c) p1 p2 = 4 (q1 + q2 );
d) p1 p2 = −2 (q1 + q2 );
e) p1 p2 = −4 (q1 + q2 );
f) p1 p2 = − (q1 + q2 ).
66. Valorile reale a, b, c pentru care {x ∈ R |x2 − ax + b = 0} ∪ {x ∈ R |x2 −

−bx + c = 0} = {1, a, b, c} sunt:
a) a = 0, b = 1, c = −1;
84
b) a 6= 1, b = 0, c = −1;
c) a 6= 1, b = 0, c = 1;
d) a = 0, b = −1, c = 0;
e) a = 1, b = 0, c = −1;
67. Ecuatiile x2 − ax + b = 0 şi x2 + 2bx + a = 0 au rădăcini reale şi distincte

dacă ı̂ntre parametrii reali a şi b există următoarea legătură:
a) 4a + 4b = 2;
b) 4a + 4b + 1 = 0;
c) 4a + 4b + 2 = 0;
d) 4a + 4b = 1;
e) 4a + b = 0;
f) a + 4b = 0.
68. Parametrul real m pentru care ecuaţiile 2x2 − (3m + 2) x + 12 = 0 şi

4x2 − (9m − 2) x + 36 = 0 să aibă exact o singură rădăcină comună, se
află ı̂n mulţimea:
a) {3};
b) {±3};
c) {0, 3};
d) R \ {3};
e) R \ {−3};
69. Ecuaţia x2 − ax + b = 0 admite x1 , x2 ca rădăcini. Cele două rădăcini

sunt reale şi una este dublul celeilalte dacă parametrii reali a şi b verifică:
a) a2 = 9b;
9b
b) a2 = ;
2
1
c) a2 = ;
2
d) a = 9, b = 2;
1 1
e) a = , b = ;
9 2
85
Capitolul 5
70. Fie x1 , x2 rădăcini ale ecuaţiei x2 + (a + 2) x + 2a + 1 = 0, a ∈ R. Valorile

absolute ale celor două rădăcini sunt egale dacă:
a) a = −2;
b) a = 0;
c) a = 4;
d) a ∈ {−2, 0, 4};
e) a ∈ {−2, 4};
86
CAPITOLUL 6
NUMERE COMPLEXE
1. Valorile reale ale lui x şi y pentru care are loc egalitatea (1 + 2i) x +
(3 − 5i) y = 1 − 3i sunt:
11 5
a) x = − , y = − ;
4 11
11 5
b) x = , y = ;
4 11
11 5
c) x = , y = − ;
4 11
4 5
d) x = − , y = ;
11 11
11 11
e) x = − , y = ;
4 5
11 11
f) x = − , y = − .
4 5
2. Valoarea lui (i − 1)12 este:
a) 128;
b) 64;
c) −64;
d) −128;
87
Capitolul 6
e) −64i;
f) 64i.
8 + 6i
3. Modulul numărului complex z = este:
3 + 4i
a) 2;
8
b) ;
3
3
c) ;
2
d) −2;
e) 4;
f) −4.
4. Valoarea reală a lui m, pentru care numărul complex (1 − m) i3 −2 (1 + m) i2 +

3mi + 1 să fie real, este:
1
a) m = − ;
2
1
b) m = ;
2
1
c) m = − ;
3
1
d) m = ;
3
1
e) m = − ;
4
1
f) m = .
4
5. Valorile parametrului real m, pentru care ecuaţia z 2 + 2mz + 5m − 6 = 0
are rădăcini complexe, sunt:
a) m ∈ (−2, 3);
S
b) m ∈ (−∞, 2) (3, +∞);
c) m ∈ (3, +∞);
d) m ∈ (−∞, 2);
e) m ∈ (2, 3);
f) m ∈ (−∞, 3).
6. Soluţiile ecuaţiei z 2 = 5 + 12i sunt:

a) z = ± (2 + 3i)
88
Numere complexe
b) z = ± (3 + 2i);
c) z = ± (3 − 2i);
d) z = ± (2 − 3i);
e) z = ± (3 + 4i);
f) z = ± (4 + 2i).
7. Dacă z ∈ C, să se precizeze câte soluţii are ecuaţia z + z 2 = 0:

a) patru;
b) trei;
c) două;
d) una;
e) niciuna;
f) o infinitate.
cos x + i sin x
8. Dacă x + y = π, atunci este:
cos y − i sin y
a) −2;
b) −1;
c) 0;
d) 1;
e) 2;
f) i.
9. Dacă z1 = 2 − 5i şi z2 = 1 − 6i, atunci z1 · z2 este:

a) 28 + 17i;
b) 28 − 17i;
c) −28 + 17i;
d) −28 − 17i;
e) −17 − 28i;
f) −17 + 28i.
4 − 2i 2 + 5i
10. Modulul numărului complex z = + este:
1+i 1−i
√
2
a) ;
2
1
b) ;
2
89
Capitolul 6
√
c) 2;
d) 2;
√
r
29
e) 10 + ;
2
7
f) √ .
2
11. Valoarea produsului P = i · i2 · · · · · i2019 este:
a) −1;
b) 0;
c) 1;
d) – 2;
e) 2;
f) i.
12. Valoarea sumei S = 1 + i+i2 + · · · +i2019 este:

a) −1;
b) 0;
c) 1;
d) 2 − i;
e) 2 + i;
f) i.
1 + i+i2 + · · · +i2019
13. Valoarea expresiei: E = este:
i · i2 · · · · · i2019
a) −1;
b) 2;
c) 0;
d) i;
e) 1 − i;
f) 1 + i.
14. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei z 2 +2z + 2 = 0 este:

a) {−1 − i, −1 + i};
b) {2 − i, 2 + i};
c) ∅;
d) {−3 − i, −3 + i};
90
Numere complexe
e) C;
f) {−1 − i, 1 + i};
15. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei z 2 + z · z + i = 0 este:

a) −1;
b) C;
c) R;
d) {−2 − i, −2 + i};
e) ∅;
f) ) {−1 − i, −2 + i}.
16. Suma soluţiilor ecuaţiei z 2 + z · z + i − 2 = 0 este:

a) −1;
b) i;
c) 2i;
d) − − i;
e) 3i;
f) 0.
√
17. Mulţimea valorilor numărului complex 1 + i este:
(r √ r√ r √ r√ )
1+ 2 2−1 1+ 2 2−1
a) −i , +i ;
2 2 2 2
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 2 2−1 1+ 2 2−1
b) − +i , −i ;
2 2 2 2
(r √ r√ r √ r√ )
2−1 2−1 1+ 2 2−1
c) −i , − −i ;
2 2 2 2
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 2 2+1 1+ 2 2+1
d) − +i , +i ;
2 2 2 2
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 3 3−1 1+ 3 3−1
e) − −i , −i ;
3 3 3 3
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 2 2−1 1+ 2 2−1
f) − −i , +i .
2 2 2 2
√
18. Mulţimea valorilor numărului complex 1 − i este:
91
Capitolul 6
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 3 3−1 1+ 3 3−1
a) − +i , −i ;
3 3 3 3
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 2 2−1 1+ 2 2−1
b) − −i , −i ;
2 2 2 2
(r √ r√ r √ r√ )
1+ 3 3−1 1+ 3 3−1
c) +i , +i ;
3 3 3 3
(r √ r√ r √ r√ )
1+ 2 2−1 1+ 2 2−1
d) −i , +i ;
2 2 2 2
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 3 3−1 1+ 3 3−1
e) − +i , +i ;
3 3 3 3
( r √ r√ r √ r√ )
1+ 2 2−1 1+ 2 2−1
f) − +i , −i .
2 2 2 2
r √ r√ r √
1+ 2 2−1 1+ 2
19. Fie numerele complexe z1 = +i şi z2 = − −
r√ 2 2 2
2−1 z12 + z22
i . Numărul este egal cu:
2 2
a) −1 − i;
b)−1 − 2i;
c) 1 + i;
d) −2 − i;
e) 3i;
f) −1 − 3i.
r √ r√ r √
1+ 2 2−1 1+ 2
20. Fie numerele complexe z1 = −i şi z2 = − +
r√ 2 2 2
2−1 z 2 + z22
i . Numărul 1 este egal cu:
2 2
a) −1;
b) −1 − 3i;
c) 1 − 3i;
d) 1;
e) 1 + 3i;
f) −1 − 2i.
92
Numere complexe
1−i
21. Dacă z1 = şi z2 = (2 + i)(1 − 3i) atunci z̄1 · z2 este:
1+i
a) 5 + 5i;
b) 5 − 5i;
c) −5 − 5i;
d) 5 + i;
e) 5 − i;
f) 1 − 5i.
2 − 3i
22. Fie z = ∈ C. Atunci Re(z) + Im(z) este:
3 + 2i
a) 0;
b) −1;
c) −i;
1
d) − ;
13
12
e) − i;
13
f) 1.
x−3 y+3
23. Fie x, y ∈ R astfel ı̂ncât + = 1 − 4i. Atunci
1+i 2−i
a) x = 1, y = −1;
b) x = 9, y = −8;
c) x = −1, y = 0;
d) x = 6, y = −6;
e) x = −9, y = 5;
f) x = y = 0.
1 1 1 1
24. Calculaţi i · i3 · i5 · i7 + i + i3 + i5 + i7 + 1 + + 3+ 5+ 7
i i i i
a) 1;
b) −1;
c) −3i;
d) 2;
e) 3i;
f) 3.
(1 − 2i)(2 + 3i)(1 − i)
25. Fie z = . Atunci |z| este:
(2 + i)(1 + 3i)(2 − 3i)
93
Capitolul 6
a) 1;
b) 0;
c) −1;
√
5
d) ;
5
√
2
e) ;
107
1
f) .
5
√
1−i 2
26. Valoarea lui a ∈ R care are proprietatea că ∈ R este:
a + (a + 2)i
a) 0;
√
b) 2;
√
c) 1 + 2;
√
d) 2 − 2;
√
e) 2(1 − 2);
√
f) 1 − 2.
1 + 3i
27. Valoarea lui a ∈ R care are proprietatea că ∈ R este:
2a + 5i
1
a) ;
2
b) 0;
c) 1;
5
d) ;
6
1
e) ;
3
3
f) .
5
z+2+i
28. Dacă z = x + iy cu x, y ∈ R şi ∈ R. Atunci (x + 1)2 + (y − 1)2
iz + 3
este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
94
Numere complexe
e) 4;
f) 5.
29. Rădăcinile ecuaţiei x2 − 3x + 3 = 0 sunt:

2±i
a) ;
2
√
2±i 3
b) ;
2
√
3±i 3
c) ;
2
√
3 ± 3i
d) ;
2
√
3
e) 1 ± i;
2
f) 1 ± i.
30. Rădăcinile ecuaţiei x2 − 2x + 4 = 0 sunt:

1±i
a) ;
2
√
1±i 3
b) ;
2
√
1±i 2
c) ;
2
√
2 ± 3i
d) ;
2
√
3
e) 2 ± i;
2
√
f) 1 ± i 3.
(1 + i)2018
31. Dacă z = 2019 , atunci |z| este:
√ (1 − i)
a) 2;
1
b) √ ;
2
1
c) ;
2
d) 2;
e) 1;
95
Capitolul 6
−6 + 5i
32. Relaţia = 2 − 4i are loc dacă:
x + iy
1
a) x + = 2y;
5
1
b) x − = 2y;
5
1
c) x + = y;
5
1
d) +x − = y;
5
e) x = 2y;
x
f) y = − 1.
2
33. Soluţiile ecuaţiei z + |z| + 2z̄ = 14 − 4i, unde z = a + ib ∈ C, se află ı̂n
mulţimea:
a) {15 ± 4i; 3 + 4i};

15
b) ± + 4i; 3 + 4i ;
2

15 + 4i
c) ± ; 3 + 4i ;
2

15 ± 4i
d) ; 3 + 4i ;
2
e) {−15 ± 4i};
34. Dacă z este o soluţie a ecuaţiei (2 + i) z + (3 − 5i) z̄ = 8 + 8i, atunci |z|

este egal cu:
√
8 53
a) ;
29
√
8 2
b) ;
29
√
8 106
c) ;
29
√
106
d) ;
29
96
Numere complexe
8
e) ;
29
m+i
35. Valorile reale ale lui m pentru care z = este pur imaginar, se află
1 + 2i
ı̂n mulţimea:
a) {−2; 0};

1
b) −2; ;
2
c) ∅;
d) {−2};

1
e) −2, − ;
2
m+1
36. Valorile reale ale lui m pentru care z = este real sunt ı̂n:
m − 1 + mi
a) {−1, 0};
b) {−1};
c) {0};
d) {−1, 1};
e) ∅;
37. Se consideră o ecuaţie de gradul al doilea cu coeficienţi reali ce admite

3−i
z1 = ca rădăcină. Atunci produsul rădăcinilor acestei ecuaţii este
1 − 3i
egal cu:
a) 4;
b) 1;
c) 2;
d) 10;
e) −2;
f) −4.
1 1 1
38. Dacă z = + + , a ∈ R, atunci este adevărată următoarea
1 − i a − i 1 − ai
afirmaţie:
97
Capitolul 6
a) z ∈ R;
b) Im z;
1 a+1
c) Im z = + 2 ;
2 a +1
1
d) Im z = −2 − ;
z
e) z = −z̄;
a−1
f) Im z = 2 .
a +1
Im z, unde M = {z ∈ C |z 2 = z̄ } este egală cu:
P
39. Valoarea S =
z∈M
a) S = 0;
b) S = 1;
√
3
c) S = − ;
2
1
d) S = ;
2
1
e) S = − ;
2
f) S = −1.
40. Se consideră mulţimea M = {z ∈ C |(1 − z) (1 − iz) ∈ R }. Imaginile ele-

mentelor lui M se află pe:
a) o dreaptă;
b) două drepte concurente;
c) două drepte paralele;
d) un cerc;
e) două puncte;
f) o dreaptă şi un cerc.
1
41. Dacă z este o rădăcină a ecuaţiei z 2 + z + 1 = 0, atunci α = z 17 + 17 are
z
valoarea:
a) 1;
b) z;
c) z̄;
d) −1;
e) z 2 ;
98
Numere complexe
5 a
42. Se consideră numărul z = + . Valoarea reală a lui a pentru
2+i 2−i
care z ∈ Z este:
a) 10;
b) 5;
c) −5;
d) −10;
e) 0;
43. Dacă z = a + ib şi |z| = 3, atunci valorile ı̂ntregi ale lui a şi b sunt:
a) a = 0, b = 3;
b) a = 0, b = ±3;
c) a = ±3, b = 0;
d) a = −3, b = 0;
e) a = 0 şi b = ±3 sau a = ±3 şi b = 0;
10
2
44. Dacă = a + ib, atunci:
1−i
a) a = 0, b = 32;
b) a = 32, b = 0;
c) a = −32, b = 0;
d) a = 0, b = −32;
e) nu există a şi b;
√ √
45. Se consideră a = 3 2 + 11i + 3 2 − 11i. Atunci valoarea lui a ∈ Z este:
a) 2;
b) i;
c) 4;
d) 8;
e) 6;
99
Capitolul 6
( √ )
2 1 3

46. Se consideră mulţimea M = z ∈ C z = + i şi z ∈ M astfel
2 2
ı̂ncât să satisfacă condiţiile: Re (z) > 0 şi Re (z) ∈
/ Q. Atunci, avem:
a) z n ∈ R pentru orice n ≥ 1;
b) z 600 ∈ Z;
c) z 300 ∈ M ;
d) z 1000 ∈ Q;
e) z 600 ∈ M ;
!n
X
47. Fie mulţimea M = {z ∈ C |iz 2 − 2 (i + 1) z + 3 (2 + i) = 0} şi Sn = z .
z∈M
Atunci, este adevărată afirmaţia:
a) |S1 | = 1;
b) |S2 | ∈ R \ Q;
c) |S1 | ∈ Z;
d) |S6 | ∈ Q;
e) |S4k | = |S8k |;
f) |S2 | = 0.

1
48. Fie M = z ∈ C = |z| = |1 − z| . Suma elementelor lui M este:

z
a) 1;
b) 2;
√
c) 3;
d) 2i;
√
e) 3i;
f) 0.
49. Fie M = {z ∈ C ||z + 2| = |z − 2| = |z + 1 + 4i|}. Următoarea afirmaţie

este adevărată:
a) există z1,2 ∈ M astfel ı̂ncât |z1 | = z2 ;
b) există z1,2 ∈ M astfel ı̂ncât |z1 | = |z2 |;
c) există z ∈ M astfel ı̂ncât |z1 | ∈ Q;
d) card M = 3;
100
Numere complexe
e) M = ∅;
50. Fie a ∈ R∗ şi z = (1 + ai) (1 + ai2 ) (1 + ai3 ) · · · (1 + ain ). Atunci z ∈ R

dacă n este:
a) n ∈ {4k, 4k + 3}, k ∈ N;
b) n ∈ {3k, 3k + 1}, k ∈ N;
c) n = 3k, k ∈ N;
d) n ∈ N;
e) n ∈ {4k + 1, 4k + 2}, k ∈ N;
f) n = 4k + 1, k ∈ N.
101
CAPITOLUL 7
FUNCŢII ŞI ECUAŢII (RADICALI,

EXPONENŢIALE, LOGARITMI)
√ √ √
1. Câte soluţii reale are ecuaţia x − 1 + x − 2 + x − 3 + 1 = 0 ?
a) cinci;
b) patru;
c) trei;
d) două;
e) una;
f) niciuna.
√ √
2. Soluţia reală a ecuaţiei 1 − 2x = 3 este:
a) −2;
b) −1;
c) 0;
d) 1;
e) 2;
f) 3.
103
Capitolul 7
√
3. Soluţiile ecuaţiei 2x + 7 = x − 2 sunt:
√
a) 3 + 2 3;
√ √
b) {3 − 2 3, 3 + 2 3};
c) 6;
d) 2;
√
e) 4 3;
√
f) −4 3.
√ √
4. Suma soluţiilor ecuaţiei x + 2 − 2 − x = 2 este:
a) 2;
b) 0;
c) 4;
d) −4;
e) −2;
√
f) 2 2.
√
5. Soluţia ecuaţiei 3 x3 + x + 1 = x este:
a) x = 2;
b) x = 1;
c) x = 0;
d) x = −1;
e) x = −2;
√
f) x = 3 2.
√
6. Suma soluţiilor ecuaţiei x + 2 x − 8 = 0 este:
a) 10;
b) 6;
c) 8;
d) 16;
e) 4;
f) 20.
√ √
7. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei 1 − x + x − 2 = 3 este:
a) 1;
b) 2;
104
Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi)
c) 9;
d) 27;
e) 3;
f) nu are soluţii reale.
√ √
8. Soluţiile reale ale ecuaţiei x + 8 − x = 2 sunt:
a) x = 8;
b) x = 4;
c) x = 0;
d) x = −1;
e) x = 1;
f) x = ±1.
√
9. Soluţia reală a ecuaţiei x2 − 3 + x = 3 este:
a) x = 1;
b) x = 0;
√
c) x = 7;
√
d) x = 3;
e) x = 4;
f) x = 2.
√ √
10. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei x − 3 + x2 − 9 = 0 este:
a) 0;
b) 3;
c) −3;
d) 6;
e) −6;
√
11. Soluţia reală a ecuaţiei 2−x = 4 4 este:
1
a) x = − ;
2
b) x = −2;
1
c) x = ;
2
1
d) x = ;
4
105
Capitolul 7
1
e) x = − ;
4
f) x = 0.
1
12. Soluţia reală a ecuaţiei 9x = √
3
este:
81
1
a) x = − ;
3
4
b) x = − ;
3
4
c) x = ;
3
−2
d) x = ;
3
2
e) x = ;
3
f) x = 0.
13. Soluţia reală a ecuaţiei 4x = 32 este:

1
a) x = ;
3
b) x = −8;
c) x = 8;
3
d) x = ;
4
5
e) x = ;
2
f) x = 3.
14. Soluţia reală a ecuaţiei 52−x = 25−1 este:

a) x = −4;
b) x = 4;
c) x = −2;
d) x = 2;
e) x = −5;
f) x = 5.
15. Soluţia reală a ecuaţiei 3x+1 = 8 − 3x este:

a) x = log3 2;
b) x = log2 3;
106
c) x = 0;
d) x = 1;
e) x = 2;
4
f) x = .
3
16. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei 4x − 9 · 2x + 8 = 0 este:
a) 0;
b) 3;
c) 9;
d) −3;
e) −9;
17. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei 5x + 51−x − 6 = 0 este:

a) 0;
b) −6;
c) −1;
d) 6;
e) 1;
18. Suma soluţiilor reale ale ecuaţiei 4x+1 − 6x = 18 · 9x este:

a) −2;
b) 2;
5
c) ;
4
9
d) ;
4
13
e) ;
4
2 +x+1
19. Soluţiile reale ale inecuaţiei 2x > 8 sunt:
a) x ∈ ∅;
b) x = −2;
S
c) x ∈ (−∞, −2) (1, +∞);
107
Capitolul 7
d) x ∈ (−2, 1);
e) x ∈ {−2, 1};
f) x = 1.
2x−1
3
20. Soluţiile reale ale inecuaţiei > 9x · 25−x sunt:
5

1
a) x ∈ 0, ;
2
b) x ∈ (0, +∞);
c) x ∈ (−∞, −2);

1
d) x ∈ , +∞ ;
2
e) x ∈ R;
f) x ∈ ∅.
1
21. Valoarea expresiei log2 este:
32
1
a) ;
5
b) −5;
1
c) ;
4
d) −4;
1
e) ;
8
f) −8.
1
22. Valoarea expresiei log 1 este:
2 16
a) 2;
b) −2;
1
c) ;
4
d) 4;
1
e) ;
8
f) −8.
23. Valoarea expresiei log3 6 + log3 2 − log3 36 este:

a) −1;
108
b) 1;
c) 26;
d) log3 26;
e) − log3 26;
f) −10 + log3 2.
24. Soluţia reală a ecuaţiei 1 + log2 (x + 1) = log2 (x + 2) este:

a) x = 2;
b) x = 1;
c) x = 0;
d) x = 4;
e) x = 6;
f) x ∈ ∅.
25. Produsul soluţiilor reale ale ecuaţiei lg (x + 1) − 2 lg (x − 1) = 1 este:

9
a) − ;
10
6
b) ;
7
9
c) ;
10
3
d) ;
2
13
e) ;
4
26. Soluţia reală a ecuaţiei lg (3 + lg (x + 1)) = 0 este:

99
a) x = − ;
100
99
b) x = ;
100
c) x = 0;
d) x = 101;
e) x = −99;
f) x ∈ ∅.
27. Soluţia reală a ecuaţiei log3 x + log9 x + log27 x = 11 este:

109
Capitolul 7
a) x = 792;
b) x = 279;
c) x = 18;
d) x = 1;
e) x = 729;
f) x ∈ ∅.
28. Soluţiile ecuaţiei 3 log23 x − 10 log3 x + 3 = 0 sunt:

√
a) x ∈ 3 3, 9 ;
√
b) x ∈ 3 3, 27 ;
c) x ∈ {1, 27};
√
d) x ∈ 3 9, 27 ;
√
e) x ∈ 3 9, 3 ;
√
f) x ∈ 3 9, 9 .
log 1 (x2 −3x+1)
1 9
29. Soluţiile reale ale inecuaţiei > 1 sunt:
2
a) x ∈ ∅;
b) x ∈ (−3, 0);
c) x ∈ {0, 3};
d) x = 3;
S
e) x ∈ (−∞, 0) (3, +∞);
f) x ∈ (0, 3).
log2 (2x − 5) 1
30. Soluţiile reale ale ecuaţiei 2
= sunt:
log2 (x − 8) 2

11
a) x ∈ ;
3
b) x ∈ {9, 11};

11
c) x ∈ 3, ;
3

11
d) x ∈ − , 3 ;
3
e) x ∈ {−9, 11};
f) x ∈ ∅.
110
x2 − 5x

31. Soluţiile inecuaţiei log 1 log7 < 0 sunt:
5 x+4
a) x ∈ (2, +∞);
b) x ∈ (0, +∞);
c) x ∈ (−2, 14);
S
d) x ∈ (−4, −2) (14, +∞);
e) x ∈ (−4, −2);
f) x ∈ (14, +∞).
32. Fie a = log3 48 şi b = log5 90. Numărul x = log20 60 ı̂n funcţie de a şi b
este:
ab + 3b
a) x = ;
2ab + a + 2b + 5
ab − 3b
b) x = ;
2ab − a − 2b + 5
ab + 2b
c) x = ;
3ab + a − 3b + 5
ab
d) x = ;
2ab − 5
ab + b
e) x = ;
ab + a − 2b + 5
2ab − a + 2b + 5
f) x = .
2ab − a − 2b + 9
33. Fie a = log3 48. Exprimaţi numărul x = log2 12 ı̂n funcţie de a.
5a + 2
a) x = ;
a+1
2a + 3
b) x = ;
a−1
3a + 2
c) x = ;
a−1
2a + 3
d) x = ;
a+1
2a + 2
e) x = ;
a+1
2a + 2
f) x = .
a−1
34. Valoarea numărului [log3 35] este:
a) 2;
111
Capitolul 7
b) 0;
c) 3;
d) −2;
e) 1;
f) 4.
35. Valoarea numărului [log11 234] este:

a) 0;
b) 1;
c) 3;
d) 2;
e) −2;
f) −4.
36. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 3x +4x =5x este:

a) {1};
b) {−2};
c) ∅;
d) R;
e) {2};
f) {1, 2}.
2 −x+2 2 −x+2 2 −x+2
37. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 3x +4x =5x este:
a) {−1, 1};
b) {1, 2};
c) {0, 1};
d) ∅;
e) {2};
f) {0, 1}.
38. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei log3 (x − 2) = 2 este:

a) {11};
b) {0, 1};
c) {2};
d) {2};
112
e) {3, 4};
f) {−1, 1}.
39. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei log3 (x − 2)+log5 (x2 − 4) = log4 (−x2 + 3x − 2)
este:
a) 1;
b) 0;
c) 3;
d) 2;
e) 4;
f) 6.
√
40. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei x − 2 = x + 3 este:
a) 1;
b) 2;
c) 0;
d) 3;
e) 4;
f) 5.

41. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f (x) = log3 log 2 (x − 2) este
7
intervalul:
a) (−2, 2);
b) (−1, 2);
c) (2, 5);
d) (2, 3);
e) (−3, 4);
f) (2, ∞).
√ √
42. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x2 − 3x + 2 + x2 − 4x + 5 = −2
este:
a) [1, 2];
b) ∅;
c) R;
d) [−2, −1];
113
Capitolul 7
e) [−2, 2];
f) [−1, 1].
√ √
43. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x2 − 4 + x2 − 25 = 0 este:
a) {−5, −2, 2, 5};
b) [−5, 5];
c) ∅;
d) [−2, 5];
e) [−5, 2];
f) [−2, 2].
44. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 4x − 9 · 2x + 8 = 0 este:

a) {0, 3};
b) {1, 8};
c) ∅;
d) R;
e) {1, 4};
f) {0, 2}.
45. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 9x − 10 · 3x + 9 = 0 este:

a) {1, 3};
b) {1, 9};
c) {0, 3};
d) R;
e) ∅;
f) {0, 2}.
n

P 1
46. Fie n ≥ 2 un număr natural şi S = lg 1 − . Atunci S este:
k=2 k
1
a) lg ;
n
b) 0;
c) lg n;
d) −2;
e) 2 lg n;
f) nu se poate calcula.
114
n

P 1
47. Fie n ≥ 2 un număr natural şi S = lg 1 + . Atunci S este:
k=2 k
n
a) lg ;
2
2
b) lg ;
n
n+1
c) lg ;
2
d) lg 2(n + 1);
e) 0;
f) lg 3.
√ √
x+7+ x+3
48. Produsul soluţiilor ecuaţiei √ √ = 3 este:
x+7− x+3
a) 0;
b) 1;
c) −5;
1
d) − ;
3
e) −3;
5
f) − .
3
49. Suma soluţiilor ecuaţiei log3 (x + 1) + log3 (x + 3) = 1 este:
a) 1;
b) −4;
c) −3;
d) 0;
e) −2;
f) 3.
50. Suma soluţiilor ecuaţiei log3 (8 − 2x) − 2 log3 (4 − x) = 0 este:

a) 2;
b) 6;
c) 0;
d) 1;
e) −3;
f) −2.
115
Capitolul 7
51. Dacă 4x + 4−x = 14, atunci 2x + 2−x este:

√
a) 14;
b) 1;
c) 4;
√
d) 12;
e) 0;
f) 8.
1 1 1
52. Fie Sn = √ √ + √ √ +· · ·+ √ √ . Precizaţi
2+2 1 2 3+3 2 n n + 1 + (n + 1) n
care este afirmaţia corectă:
a) Sn ∈ Q pentru orice n ≥ 1;
b) S99 ∈ Q;
c) S1001 ∈ Q;
d) (Sn − Sn+1 ) ∈ Z, pentru orice n;
e) Există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât (Sn − Sn+1 ) ∈ Z;
f) S1000 ∈ Q.
√ √
3+x+ 3−x √
53. Fie expresia E (x) = √ √ şi mulţimea M = x ∈ R E (x) > 5 .
3+x− 3−x
Atunci avem:
a) M = (−3, 0);
b) M = (−3, 3) \ {0};
c) M ∩ Z = {1, 2, 3};
d) M ∩ N = {1, 2};
e) M = {−3, 0, 3};
√
54. Ecuaţia x2 − 6x + 9 = 4 x2 − 6x + 6 are produsul rădăcinilor egal cu:
a) 1;
b) −15;
√
c) 4 3;
d) 15;
e) −1;
f) 0.
116
p √
55. Câte soluţii reale are ecuaţia 4 − x4 − x2 = −1 + x?
a) 0;
b) 1;
c) exact trei soluţii;
d) exact patru soluţii;
e) o infinitate;
f) două soluţii reale.
√
3 − 2x
56. Inecuaţia ≤ 1 admite următoarea mulţime de soluţii:
x
a) (−∞; 0);

3
b) 1; ;
2
c) [1; ∞);

3
d) 0, ;
2

3
e) 1, ;
2

3
f) (−∞, 0) ∪ 1, .
2
p
3
√ p3
√
57. Valoarea numărului real a = 7 + 5 2 − 5 2 − 7 este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
1
d) ;
2
1
e) ;
3
f) −1.
√ √
58. Suma pătratelor soluţiilor reale ale ecuaţiei 4x + 1 + 9 − 4x = 4 este:
a) 4;
b) 1;
c) 0;
d) 2;
e) 8;
117
Capitolul 7
f) 6.
√ √ √
59. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei x − 1 + x − 2 + x − 3 = 0 este:
a) 1;
b) 2;
c) 0;
d) ∞;
e) 3;
p √ p √
60. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei x + 1 + 4 x − 3 + x + 1 − 4 x − 3 =
x − 6 este:
a) {4, 12};
b) {4};
c) {4, 8};
d) {1};
e) {12};
√ √
61. În Z, ecuaţia x + 1 + 4 1 − x = 2 admite un număr de soluţii egal cu:
a) 0;
b) 2;
c) 3;
d) 1;
e) o infinitate;
−1
√3 3
62. Se consideră numerele a = log3 6, b = 27, c = . Atunci:
2
a) c < a < b;
b) a < c < b;
c) a < b < c;
d) c = a < b;
e) c < b < a;
f) b < c < a.
118
63. Dacă notăm cu a = log3 2, atunci exprimarea ı̂n funcţie de a, a numărului

log3 54 este:
a) 3 − a;
b) 3a;
c) a − 3;
d) 3 + a;
3
e) ;
a
f) 2 + a.
1 2 3 99
64. Valoarea expresiei E = log + lg + lg + · · · + lg este:
2 3 4 100
a) −2;
b) 2;
c) 2−1 ;
1
d) ;
2
e) 1;
f) 10.
65. Numărul real x pentru care se realizează egalitatea log2 x = log2 3 +

log4 5+ + log 1 7 + 2 log8 3 + 3 − log 1 5 este:
2 4
a) 1;
2 5 5
b) · 3 3 · 5 2 ;
7
2 5 5
c) · 3 2 · 5 3 ;
7
2
d) · 35 · 55 ;
7
2 1 1
e) · 3 3 · 5 2 ;
7
log3 x2 + log9 x
66. Fie expresia E = . Atunci E este:
log125 x3 − log0,2 x
a) 3 log3 5;
1
b) log3 5;
4
5
c) log3 5;
4
119
Capitolul 7
d) log3 5;
e) log5 3;
3
f) log5 3.
4
67. Soluţiile reale ale ecuaţiei 7x+2 + 4 · 7x−1 = 347 sunt:
a) x = 1;
b) x ∈ {0, 1};
c) x = 2;
d) x ∈ {1, 2};
e) x ∈ ∅;
2 +5
68. Soluţiile reale ale ecuaţiei exponenţiale 4x+2 = 2x sunt:
a) x = −1;
b) x = 1;
c) x ∈ {−1, 1};
d) x = 2;
e) x ∈ ∅;
69. Numerele reale ce verifică ecuaţia exponenţială 3x+1 +5·3x−1 −7·3x +21 = 0
sunt elemente ale mulţimii:
a) x = 1;
b) x = −1;
c) x = 2;
d) x ∈ {0, 2};
e) x ∈ {1, 2};
f) x ∈ {−1, 1}.
√ x √ 2
70. Soluţiile ecuaţiei exponenţiale 3 + 2 2 = 1 + 2 verifică relaţia:
a) x ∈ ∅;
b) x = −1;
c) x = 2;
d) x = 1;
e) x ∈ {1, 2};
120
f) x ∈ {0, 2}.
71. Soluţiile ecuaţiei exponenţiale 2x − 14 · 2−x = −5 se află ı̂n mulţimea:

1
a) x = ;
2
b) x = −1;
c) x = 0;
3
d) x = ;
2
e) x = 1;
f) x ∈ ∅.
72. Expresia E = log4 (log2 (2x − 1)) are sens dacă:

a) x ∈ (1, ∞);
b) x ∈ [1, ∞);
c) x ∈ (−∞, 1);
d) x ∈ (0, 1);
e) x ∈ [0, 1);
f) x ∈ [0, 1].

3x + 1
73. Expresia E = log 1 log2 are sens dacă:
2 x−2
a) x ∈ (2, ∞);

3
b) x ∈ −∞, − ∪ (2,∞);
2

3
c) x ∈ −∞, − ;
2

3
d) − , 2 ;
2

3
e) ,2 ;
2

3
f) −∞, ∪ (2, ∞).
2
√
5
74. Dacă a = lg 7 şi b = lg 5, atunci valoarea numărului lg 175 este:
a) a + 2b;
a+b
b) ;
5
121
Capitolul 7
a + 2b
c) ;
5
d) 5 (a + 2b);
(2a + b)
e) ;
5
f) 5 (2a + b).
log3 12 log3 4
75. Dacă a = log3 2, atunci E = − este:
log36 3 log108 3
a) 2;
b) 3;
c) 4;
1
d) ;
2
e) 0;
1
f) .
3
1 1 2
76. Fie E = + − . Valoarea lui E este:
logx 2 logx 4 logx 4 logx 8 3 (logx 2)2
a) 1;
b) 0;
c) 2;
d) x;
e) (log2 x)2 ;
1
f) .
(logx 2)2
77. Soluţiile reale ale ecuaţiei logaritmice log5 (3x + 1) = 1 + log5 (x − 1) se
află ı̂n mulţimea:
a) {2};
b) (0, 3];
c) (1, 3];
d) {3};
e) {0, 3};
78. Soluţiile reale ale ecuaţiei log2 (x2 − x − 2) = log2 (2x − 4) + 1 verifică
relaţia:
122
3
a) a + = 4;
a
1
b) a + = 4;
a
1
c) 3a + = 4;
a
1
d) a + = 12;
a
3 1
e) a + = ;
a 4
a 1
f) + = 4.
3 a
79. Soluţiile reale ale ecuaţiei log3 x + logx 3 = 2 verifică relaţia:
1
a) a + = 2;
a
3
b) a + = 2;
a
a 1
c) + = 2;
3 a
3 1
d) a + = ;
a 4
a 1 1
e) + = ;
3 a 4
3
f) a + = 4.
a
√ 3
80. Valorile reale ale lui x pentru care lg x, , lg x sunt ı̂n progresie arit-
2
metică sunt:
a) 10;
1
b) ;
10
c) 102 ;
1
d) 2 ;
10
e) 3 · 102 ;
3
f) 2 .
10
123
Capitolul 7
81. Soluţiile reale ale ecuaţiei log2 (9x + 7) = log2 (3x + 1) + 2, sunt:
a) x = 1;
b) x = 2;
c) x ∈ {0, 1};
1
d) ;
2
e) −2;
3
f) .
2
124
CAPITOLUL 8
METODE DE NUMĂRARE
1. Soluţia ecuaţiei A5n = 12 · A3n este:

a) n = 4;
b) n = 5;
c) n = 6;
d) n = 7;
e) n = 8;
f) n = 9.
2. Soluţia ecuaţiei Cn3 + Cn2 = 15 (n − 1) este:

a) n = 4;
b) n = 5;
c) n = 6;
d) n = 7;
e) n = 8;
f) n = 9.
x−1 x
3. Câte soluţii are inecuaţia C10 > 2C10 ?
a) una;
125
Capitolul 8
b) două;
c) trei;
d) patru;
e) cinci;
f) niciuna.
2
x +10
4. Pentru câte valori ale lui x există numărul C7x ?
a) una;
b) două;
c) trei;
d) patru;
e) cinci;
f) niciuna.
72
1
5. Termenul care nu ı̂l conţine pe x din dezvoltarea x + √ este:
3
x
a) T55 ;
b) T56 ;
c) T57 ;
d) T58 ;
e) T59 ;
f) T60 .
25
√

1
6. Câţi termeni raţionali are dezvoltarea 2+ √ 3
?
2
a) niciunul;
b) doi;
c) trei;
d) patru;
e) cinci;
f) şase.
2x −2x 9
7. Soluţiile ecuaţiei C4x = C12 sunt:
a) x = 2;
b) x = 3;
c) x = 4;
126
Metode de numărare
d) x = 5;
e) x = 6;
f) x ∈ [2, 6].
8. Cea mai mică soluţie naturală a inecuaţiei Ax−1

x+2 ≥ 12 este:
a) x = 2;
b) x = 5;
c) x = 4;
d) x = 3;
e) x = 6;
f)x = 7.
2
9. Soluţia ecuaţiei Cn−2 = 21 este:
a) n = 9;
b) n = 8;
c) n = 7;
d) n = 6;
e) n = 5;
f) n = 4.
10. Soluţia ecuaţiei 4Cn1 + 2Cn2 = 10 este:

a) n = 2;
b) n = 3;
c) n = 4;
d) n = 5;
e) n = 6;
f) n = 7.
11. Fie n ∈ N∗ . Valoarea sumei Sn = 1! · 1 + 2! · 2+ · · · +n! · n este:

a) (n − 1) ! + 1;
b) (n + 1) ! − n!;
c) (n − 1) !− (n−2) !;
d) (n − 2)! + 2;
e) (n + 1)! − 1;
f) (n + 1)! + n!.
127
Capitolul 8
2 2017
12. Numărul C2019 −C2019 este egal cu:
a) 1;
b) 0;
c) 2;
d) −2;
e) 3;
f) −3.
2
x −x+4
13. Suma soluţiilor ecuaţiei Cx+5 = 7 este:
a) 3;
b) 0;
c) 2;
d) 5;
e) −4;
f) 4.
2 −x+4
14. Produsul soluţiilor ecuaţiei Axx+5 = 360 este:
a) 4;
b) 0;
c) 2;
d) 1;
e) −2;
f) −4.
1234
2 3
15. Cel mai mare termen al dezvoltării + este:
5 5
a) T541 =T542 ;
b) T471 =T472 ;
c) T245 =T246 ;
d) T347 = T348 ;
e) T741 = T742 ;
f) T123 = T124 .
11
1 3
16. Cel mai mare termen al dezvoltării + este:
4 4
a) T11 ;
128
b) T8 ;
c) T7 ;
d) T6 ;
e) T6 = T7 ;
f) T9 = T10 .
√ √ 2018
17. Se consideră binomul 2+ 3 3 . Numărul termenilor iraţionali din
dezvoltarea binomului este egal cu:
a) 1682;
b) 0;
c) 2;
d) 1;
e) 18;
f) 1480.
√ √ 2020
18. Se consideră binomul 5 5+ 3 3 . Numărul termenilor raţionali din
dezvoltarea binomului este egal cu:
a) 200;
b) 135;
c) 0;
d) 40;
e) 24;
f) 50.
√ √ 200
19. Se consideră binomul 3 x+ 5 y . Termenul care nu depinde de x este:
a) 2y;
b) 20y 20 ;
c) y 40 ;
d) 1;
e) 2y 20 ;
f) 40y 20 .
n
20. Fie n ∈ N∗ . Valoarea sumei Sn = k 2 Cnk este:
P
k=1
a) n (n + 1) · 2n−2 ;
b) n2 (n − 1) · 2n ;
129
Capitolul 8
c) n2 (n − 1) · 2n+2 ;
d) n (n2 − 1) · 22n ;
e) n (n2 + 2) · 2n+4 ;
f) n2 (n2 + 1) · 2n .
P4
21. Dacă x = P4 + P3 + 2019, y = P4 · P3 şi z = − 2019, atunci x + y + z
P3
este:
a) 178;
b) 200;
c) 0;
d) 187;
e) 138;
f) 234.
(n + 3)! · n!
22. Forma cea mai simplă a expresiei este:
(n − 1)! · (n + 4)!
n+3
a) ;
n+4
n
b) ;
n+4
n+1
c) ;
n−1
1
d) ;
n+4
n+1
e) ;
n+4
n+3
f) .
n−1
(n + 1)!
23. Mulţimea soluţiilor naturale ale inecuaţiei < 42 este:
(n − 1)!
a) {3, 4, 5, 6};
b) {1, 2, 3, 4, 5};
c) {0, 1, 2};
d) {−1, 0, 1, 2, 3, 4, 5};
e) ∅;
f) N.
130
An+2
46
24. Valoarea lui n ∈ N astfel ı̂ncât = 2070 este:
An+1
44
a) 1;
b) 10;
c) 44;
d) 43;
e) 40;
f) 207.
25. Rezultatul calculului 2C53 − C62 − A14 + P5 este:

a) 111;
b) 120;
c) 131;
d) 121;
e) 0;
f) 1.
5
26. Valoarea lui n ∈ N pentru care Cn+1 = 7Cn4 este:
a) ∅;
b) 35;
c) 31;
d) 27;
e) 34;
f) 30.
15
1
27. Termenul al cincilea al dezvoltării x − este:
x
a) −1365x7 ;
b) 91x5 ;
c) −1365x8 ;
d) 1365x7 ;
e) 195x6 ;
f) 1365x8 .
√ 15
28. Termenul al zecelea al dezvoltării (x2 + 3 x) este:
a) 455x12 ;
131
Capitolul 8
b) 5005x12 ;
c) 1001x15 ;
d) 505x15 ;
e) 5005x18 ;
f) 5005x15 .
12
√

4 1
29. Termenul care-l conţine pe x ı̂n dezvoltarea 3
x− √ este:
x
a) T0 ;
b) T3 ;
c) T1 ;
d) nu există;
e) T2 ;
f) T10 .
n
1 √

30. Valoarea lui n ∈ N pentru care, ı̂n dezvoltarea + x , raportul din-
x
tre coeficientul binomial al termenului al cincilea şi coeficientul binomial
5
al termenului al treilea este este:
2
a) 12;
b) 10;
c) 15;
d) 16;
e) 11;
f) 8.
5 (n − 3) n (n + 1)
31. Ecuaţia Cn+1 = admite ca soluţii:
6
a) n = 6;
b) n ∈ {0, 3, 6};
c) n ∈ {0, 3};
d) n ∈ {0, 6};
e) n ∈ {3, 6};
32. Se consideră ecuaţia A7x + 3A6x+1 = 21A5x . Soluţia ecuaţiei este:

a) x = 7;
132
b) x = 5;
c) x = 2;
d) x = 6;
e) x = 8;
.
33. Cn3 ..Cn2 dacă n este un număr natural nenul astfel ı̂ncât:
a) n = 8;
b) n = 5;
c) n = 2;
d) n ≥ 3;
e) n = 3k + 2;
Cn1 + 2Cn2 + 3Cn3 + · · · + nCnn
34. Se consideră expresia E = . După simplifi-
2n−1
care, se obţine:
a) 2n;
b) 2;
c) n;
d) 2n ;
e) n − 1;
n
f) .
2
n o
x2 +10
35. Să se precizeze numărul elementelor mulţimii M = x ∈ R (∃) C7x :

a) 5;
b) 0;
c) 2;
d) 4;
e) 3;
f) 6.
x x+3
36. Numerele Cx+1 , A24 , Cx+5 sunt ı̂n progresie aritmetică (ı̂n această ordine)
dacă x se află ı̂n mulţimea:
a) {−13, 2};
133
Capitolul 8
b) [1, 2];
c) [2, ∞);
d) {2};
e) (−∞, 2];
2
x +2x−4 6
37. Suma pătratelor soluţiilor ecuaţiei C3x+4 = C10 este:
a) 6;
b) 4;
c) 8;
d) 10;
e) 12;
38. Dacă o mulţime cu n elemente are şase submulţimi cu două elemente,

atunci n este egal cu:
a) 4;
b) 3;
c) 5;
d) 6;
e) 7;

A2y−7 = 27A2y−8
3x 3x
39. Soluţia sistemului este:
2y−7
7C
3x = 27C 2y−8
3x
a) x = 12, y = 6;
b) x = 10, y = 8;
c) x = 11, y = 7;
d) x = 13, y = 5;
e) x = 14, y = 4;
y−1 y y+1
40. Dacă Cx−1 , Cx−1 , Cxy sunt ı̂n progresie aritmetică şi Ayx , Ay+1
x , Ax+1 sunt
ı̂n progresie geometrică atunci:
a) x = 3, y = 1;
134
b) x = 1, y = 3;
c) x = y = 1;
d) x = y = 3;
e) x = 0, y = 3;
√ √3
n
41. În dezvoltarea 3 2 + 3−1 , raportul dintre al şaptelea termen şi al
şaptelea termen de la sfârşitul dezvoltării este 0, 1 (6). Atunci, valoarea
naturală a lui n este:
a) 9;
b) 8;
c) 10;
d) 7;
e) 11;
√ √
3
n
42. Care este cel de-al treilea termen din dezvoltarea x + x−1 , dacă
22n − 2n = 240?
√
a) 6 x;
√
b) 3 x;
√
c) 12 3 x;
√
d) 6 3 x;
√3
e) 6 x−1 ;
√3
f) 12 x−1 .
!17
x y
r r
43. În dezvoltarea binomială √3 y
+ √ , rangul termenului ı̂n care
x
exponenţii lui x şi y sunt egali, este:
a) 6;
b) 7;
c) 8;
d) 9;
e) 11;
f) 12.
135
Capitolul 8
√ √ !n
16
2x 32
44. Se ştie că ı̂n dezvoltarea √ + √
16
, n ≥ 1 ,T6 − T4 = 56 şi
8 2x
1 1
Cn0 , Cn1 , Cn2 sunt ı̂n progresie aritmetică. În acest caz, valoarea reală a
2 4
parametrului x este:
a) 1;
b) 2;
1
c) ;
2
d) −1;
e) 0;
20
√

1
45. Numărul termenilor iraţionali existenţi ı̂n dezvoltarea 2+ √ 3
este:
2
a) 15;
b) 17;
c) 16;
d) 21;
e) 0;
√ √ n
9
46. Dacă pentru dezvoltarea x−1 + 4 x suma coeficienţilor binomiali
2
este 128, termenul ce conţine x 3 are coeficientul:
a) 38;
b) 35;
c) C92 ;
d) C71 ;
e) 37;
f) 1.
n
√

1
47. Suma coeficienţilor binomiali de rang impar ai dezvoltării 3
x+ √
3
x2
este 256. Rangul termenului ce conţine x−1 este:
a) 1;
b) 8;
c) 2;
136
d) 4;
e) 5;
f) 3.
48.
Dacă suma coeficienţilor binomiali ai ultimilor trei termeni din dezvoltarea
√ √ n
x
2 + 2 1−x este 22 şi T3 + T5 = 135, atunci valoarea reală x se află
ı̂n mulţimea:
a) {1, 2};
b) {2};
c) {−1, 2};
d) {−2, −1};
e) {1};
f) {−1, 1}.
2018
49. Suma coeficienţilor din dezvoltarea (10x8 − x3 − 8x) este:
a) 0;
b) 2;
c) −1;
d) 2018;
e) 1;
√ √ n
50. Valoarea lui n ∈ N∗ pentru care dezvoltarea 2 + 4 3 are exact 8
termeni raţionali se află ı̂n mulţimea:
a) {28, 29, 30, 31};
b) {32};
c) {32, 34};
d) {36};
e) ∅;
f) {26, 27}.
137
CAPITOLUL 9
MATRICE
!
1 + 5m 10m
1. Valoarea parametrului real m pentru care matricea A =
−2m 1 − 4m
să nu fie inversabilă este:
a) m ∈ R \ {1};
b) m ∈ R \ {−1};
c) m = 1;
d) m = −1;
e) m = −2;
f) m ∈ R \ {2}.
 
3 1 1
2. Dacă A =  0 2 2 , atunci A2 − 3At este:
 
0 0 1
 
0 5 6
a) A =  3 −2 6  ;
 
−3 −6 −2
139
Capitolul 9
 
0 5 6
b) A =  −3 −2 6  ;
 
3 −6 −2
 
0 5 6
c) A =  −3 −3 6  ;
 
−3 −6 −2
 
0 5 6
d) A =  −3 −2 6  ;
 
−3 −6 2
 
0 5 6
e) A =  −3 −2 6  ;
 
−3 −6 −2
 
0 5 6
f) A =  −3 −2 6  .
 
−3 6 −2
 
1 0 1
3. Dacă A =  0 1 0 , atunci valorile parametrilor reali a şi b pentru
 
1 0 1
care A = a · A2 + b · A sunt:
3
a) a = 3, b = −2;
b) a = 3, b = 2;
c) a = −3, b = −2;
d) a = −3, b = 2;
e) a = 3, b = −1;
f) a = 2, b = −2.
!
1 2
4. Dacă A = , atunci valoarea parametrului real a pentru care
2 4
A2 = a · A este:
a) a = −3;
b) a = −2;
c) a = 2;
140
Matrice
d) a = 3;
e) a = 4;
f) a = 5.
!
1 2
5. Dacă A = , atunci suma A + A2 + A3 + . . . + A2019 este:
2 4
52018
a) · A;
4
52018 − 1
b) · A;
4
52019 − 1
c) · A;
4
52017
d) · A;
4
52018 − 1
e) · A;
2
52017
f) · A;
2

2 x 3
6. Valorile parametrului real m, pentru care matricea A =  x −1 x 
 
1 2 m
este inversabilă pentru orice x ∈ R, sunt:
a) m ∈ (2, +∞);

1
b) m ∈ −∞, ;
2

1
c) m ∈ ,2 ;
2

1 S
d) m ∈ −∞, (2, +∞);
2

1
e) m ∈ ,2 ;
2

1 S
f) m ∈ −∞, − (2, +∞).
2
!
1 −3
7. Dacă A = , atunci A2 − 4A este:
−1 3
141
Capitolul 9
!
0 2
a) ;
0 −2
!
2 −4
b) ;
−2 4
!
3 −5
c) ;
−3 5
!
4 −6
d) ;
−4 6
!
0 0
e) ;
0 0
!
0 1
f) .
1 0
!
1 −3
8. Dacă A = , atunci valorile reale ale lui a, pentru care ma-
−1 3
tricea X (a) = I2 + aA este inversabilă, sunt:
a) a ∈ R \ {−1};

1
b) a ∈ R \ − ;
2

1
c) a ∈ R \ − ;
3

1
d) a ∈ R \ − ;
4

1
e) a ∈ R \ − ;
5
f) a ∈ R \ {−2}.
!
1 + 4x −3x
9. Dacă A (x) = , atunci A (1) · A (−1) este:
8x 1 − 6x
!
9 6
a) ;
16 −11
!
9 −6
b) ;
16 11
142
Matrice
!
9 −6
c) ;
16 −11
!
9 −6
d) ;
−16 −11
!
−9 −6
e) ;
16 11
!
9 6
f) .
−16 −11
!
1 x
10. Dacă A (x) = , atunci soluţia ecuaţiei A (3x ) · A (3x+1 ) =
0 1
A (324) este:
a) x = 1;
b) x = 2;
c) x = 3;
d) x = 4;
e) x = 5;
f) x = 6.
!
3 6
11. Fie matricea A = . Matricea A2019 este:
2 4
!
72018 2 · 72018
a) ;
2 · 72018 72018
!
2 · 72018 3 · 72018
b) ;
3 · 72018 2 · 72018
!
5 · 72018 2 · 72018
c) ;
2 · 72018 5 · 72018
!
3 · 72018 6 · 72018
d) ;
2 · 72018 4 · 72018
!
4 · 72018 6 · 72018
e) ;
72018 4 · 72018
143
Capitolul 9
!
4 · 72018 72018
f) .
72018 4 · 72018
!
3 2
9 6
!
3 · 72018 6 · 72018
a) ;
2 · 72018 4 · 72018
!
3 · 92018 2 · 92018
b) ;
9 · 92018 6 · 92018
!
92018 2 · 92018
c) ;
2 · 92018 92018
!
4 · 72018 72018
d) ;
72018 4 · 72018
!
2018 2018
3·9 2·9
e) 2018
;
2·9 3 · 92018
!
4 · 72018 72018
f) .
72018 4 · 72018
!
3 2
2 −3
!
3 · 72019 6 · 72019
a) ;
2 · 72019 4 · 72019
!
3 · 92018 2 · 92018
b) ;
9 · 92018 6 · 92018
!
1009 1009
3 · 13 2 · 13
c) 1009
;
2 · 13 −3 · 131009
!
4 · 72018 72018
d) ;
72018 4 · 72018
!
3 · 72018 72018
e) ;
72018 3 · 72018
144
Matrice
!
4 · 72019 72019
f) .
72019 4 · 72019
!
4 4
5 −4
!
3 · 72018 6 · 72018
a) ;
2 · 72018 4 · 72018
!
3 · 92018 2 · 92018
b) ;
9 · 92018 6 · 92018
!
3 · 131009 2 · 131009
c) ;
2 · 131009 −3 · 131009
!
361009 0
d) ;
0 361009
!
4 · 72018 72018
e) ;
72018 4 · 72018
!
4 · 72019 72019
f) .
72019 4 · 72019
 
1 2 3
15. Fie A =  3 1 2 . Suma valorilor coeficienţilor p, q, r ∈ R cu propri-
 
2 3 1
etatea că A + pA2 + qA + rI3 = O3 este:
3
a) 20;
b) −20;
c) 12;
d) 32;
e) −36;
f) 24.
 
3 2 1
16. Fie A =  1 3 2 . Produsul valorilor coeficienţilor p, q, r ∈ R cu
 
2 1 3
proprietatea că A3 + pA2 + qA + rI3 = O3 este:
145
Capitolul 9
a) 24;
b) 0;
c) 28;
d) 4124;
e) −36;
f) 3402.
! !
3 1 −2 0
17. Fie n ∈ N∗ şi matricele A = şi B = . Matricea
5 4 −4 −3
C =(A + B)n este:
!
2n 2n−1
a) ;
2n−1 2n
!
2n−1 2n
b) ;
2n 2n−1
!
3n−1 3n−1
c) ;
3n−1 3n−1
!
4n−1 2n−1
d) ;
2n−1 4n−1
!
2n 3n−1
e) ;
3n−1 2n
!
2n−1 2n−1
f) .
2n−1 2n−1
!
k 2k−1 k2
18. Fie n, k ∈ N∗ şi matricele Ak = 1
. Matricea
k(k+1)
1 k (k + 1)
B =A1 +A2 + · · · +An este:
 
n (n − 1) n n (n − 1) (2n + 1)
2 + 1
 2 6 
a)  ;
 n n (n − 1) (n + 2) 
n+1
n+1 3
 
n (n + 1) n n (n + 1) (2n + 1)
2 +1
 2 6 
b)  ;
 n n (n + 1) (n + 2) 
n−1
n+1 3
146
Matrice
 
n (n + 1) n n (n + 1) (2n + 1)
2 −1
 2 6 
c) 
 ;
n n (n + 1) (n + 2) 
n
n+1 3
 
n (n − 1) n n (n + 1) (2n − 1)
2 +1
 3 12 
d) 
 ;
n n (n + 1) (n + 2) 
n
n+2 5
 
n (n − 1) n+1 n (n − 1) (2n + 1)
2 +1
 2 6 
e)  ;
 n n (n − 1) (n + 2) 
n
n+1 3
 
n (n + 1) n n (n − 1) (2n + 1)
2 +1
 2 6 
f)  .
 n n (n − 1) (n + 2) 
n
n+1 3
!
4 6
19. Fie matricele B = şi C = 6 11 . Matricea A cu propri-
2 5
etatea că A · B = C este:

a) 1 3 4 ;
!
2 1 1
b) ;
3 1 2

c) 1 1 ;
!
2 3
d) ;
5 7
!
−2 −3
e) ;
1 1
!
1 2
f) .
2 1
√ !
1 − 3
20. Fie A = √ . Matricea A2019 este:
3 1
147
Capitolul 9
!
−22019 0
a) ;
0 −22019
!
22019 0
b) ;
0 −22019
!
−22019 0
c) ;
0 22019
!
−22019 22019
d) ;
0 −22019
!
−22019 0
e) ;
22019 −22019
!
−22019 22019
f) .
22019 −22019
!
−1 2
21. Dacă A = , atunci A2 − 3A − I2 este:
1 0
!
−1 −8
a) ;
−4 1
!
5 4
b) ;
−4 1
!
5 −8
c) ;
−4 −1
!
5 −8
d) ;
−4 1
!
5 0
e) ;
0 1
!
1 −2
f) .
−3 4
!
3 2
22. Dacă A = , atunci −2A2 + 4A − 3I2 este:
0 1
148
Matrice
!
−9 −8
a) ;
0 −1
!
−9 8
b) ;
0 −1
!
−9 −8
c) ;
0 1
!
0 8
d) ;
1 −1
!
9 8
e) ;
0 1
!
1 2
f) .
0 3
   
2 −1 −1 0 −1 1
23. Dacă A = −1 0 −1, B = −1 0 2 şi C = 3A − 2B, atunci
   
0 −1 2 0 −1 1
matricea 2AC − 3B este:
 
26 1 11
a) −3 4 −4;
 
2 −1 27
 
23 1 −17
b) −9 4 −4  ;
 
1 −1 31
 
26 1 −17
c) −9 4 −4 ;
 
2 −1 27
 
26 1 17
d) −9 4 4 ;
 
2 −1 27
149
Capitolul 9
 
6 1 −7
e) −9 0 −4;
 
2 −1 7
 
1 1 8
f) 0 4 0.
 
2 −1 0
   
0 −1 −1 1 −1 1
24. Dacă A = 1 0 −1, B = 0 0 1 şi C = 2A − 3B, atunci
   
3 −1 0 0 −1 1
matricea 3BC + CA este:
 
−11 0 −7
a)  3 6 11 ;
 
4 0 −1
 
3 1 −17
b) −9 4 −4 ;
 
1 −1 3
 
−11 14 −7
c)  3 6 −11;
 
4 0 −1
 
−11 0 −7
d)  3 6 −1;
 
4 0 −1
 
6 1 −7
e) −9 0 −4;
 
2 −1 7
 
1 4 −7
f) 3 6 −1.
 
4 0 −1
 
0 −1 −1
25. Dacă A = 1 0 −1, atunci T r (A2 ) este:
 
3 −1 0
150
Matrice
a) 12;
b) 8;
c) 1;
d) −6;
e) 2;
f) 0.
 
1 1 1
26. Dacă A = 1 1 1, atunci T r (A2019 ) este:
 
1 1 1
2017
a) 3 ;
b) 32018 ;
c) 32019 ;
d) 32020 ;
e) 0;
f) 32021 .
 
1 −1 2
27. Inversa matricei A =  0 1 3 este:
 
−1 0 1
 
1 1 −5
1 
a) · −3 3 −3;

8
1 1 1
 
1 1 −5
1
b) · −3 3 −3;

6
1 1 1
 
1 −3 1
1 
c) ·  1 3 −1;

6
−5 −3 1
 
1 0 −1
1 
d) · −6 3 −2;

6
1 1 1
151
Capitolul 9
 
1 −3 1
1 
e) ·  1 3 −1;

8
−5 −3 1
 
1 0 −1
1 
f) · −6 3 −2.

8
1 1 1
 
1 1 1
28. Inversa matricei A = 1 2 3 este:
 
1 −1 0
 
3 −1 1
1 
a) ·  3 −1 −2;

3
−3 2 1
 
3 −1 1
b)  3 −1 −2;
 
−3 2 1
 
3 3 −3
1 
c) · 1 −1 2 ;

3
1 −2 1
 
3 3 −3
d) 1 −1 2 ;
 
1 −2 1
 
3 −3 0
1 
e) · 0 −1 2;

3
1 4 1
 
3 −3 0
f) 0 −1 2.
 
1 4 1
 
1 −1 1 2
29. Valorile parametrilor a şi b astfel ı̂ncât matricea 0 2 a 3 să aibă
 
3 −1 3 b
rangul 2 sunt:
152
Matrice
a) a = −1, b = 7;
b) a = 12, b = 9;
c) a = 0, b = 9;
d) a = 0, b = 7;
e) a = −1, b = 9;
f) a = 12, b = 7.
 
1 −2 0 3
30. Valorile parametrilor a şi b astfel ı̂ncât matricea  1 0 2 b  să
 
−1 a 2 1
aibă rangul 2 sunt:
a) a = 4, b = 7;
b) a = 2, b = −7;
c) a = −4, b = −7;
d) a = 5, b = 0;
14
e) a = 8, b = ;
3
f) a = 4, b = 1.
   
4 2 4 4x −6 2
31. Se dau matricele A =  3 −2x 1  şi B =  0 −x2 −10 .
   
5 6 y2 + 6 4 0 2y
Dacă a33 + b33 = a21 − b12 , atunci y este egal cu:
a) y = 1;
b) y = −3;
c) y ∈ {−3, 1};
d) y ∈ R \ {1};
e) y ∈ R\ {−3};
f) nicio variantă nu este adevărată.
!
a 1
32. Se consideră matricea A = astfel ı̂ncât (A − I2 )2 = I2 . Atunci
b 0
3 3
S = a + b este:
a) 8;
b) 1;
c) 0;
153
Capitolul 9
d) −1;
e) −8;
     
1 0 0 1 0 0 1 0 0
33. Dacă  a 1 0 · 2 x 0  =  4 1 0 , atunci S =
     
2
2a + 2a 4a b 12 8 1 y z 1
x + y + z este egal cu:
a) 54;
b) 57;
c) 56;
d) 55;
e) 58;
!
x y
34. Numărul matricelor X ∈ M2 (R), X = ce verifică relaţia
−y x
1
X 2 + X = I2 , este egal cu:
4
a) 2;
b) 0;
c) 4;
d) 6;
e) o infinitate;
! ! !
0 −1 0 1 1 2
35. Fie ecuaţia matriceală X+X = . Atunci,
0 1 1 −1 1 2
urma matricei X, T r(X), este egală cu:
a) 0;
b) −3;
c) 4;
d) 2;
e) 3;
154
Matrice
! !
1 2 5 7
36. Soluţia ecuatiei matriceale X= are suma pătratelor
2 5 12 17
elementelor sale egal cu:
a) 15;
b) 12;
c) 16;
d) 14;
e) 10;
 √ 
√ 1 log 1 52 3 5
 log√3 27 3 log4
37. Se consideră matricea A =  16 .

C90 125
C32 C53
Pătratul elementului minim al matricei A este:
a) 1;
b) 4;
c) 2;
d) 6;
e) 3;
" ! !
2018
P 1 0 2 0
38. Se consideră matricea A ∈ M2 (R), A = k ···
k=1 0 1 0 2
!#
k 0
··· . Atunci urma matricei A este:
0 k
a) 2 (2019! − 1);
b) 22020 − 2;
2018
P
c) 2 k! ;
k=1
d) 2;
e) 2018!;
!
1 2
39. Se consideră matricele X ∈ M2 (N) ce comută cu matricea A = .
3 4
Atunci x12 se divide cu:
155
Capitolul 9
a) 4;
b) 6;
c) 2;
d) 3;
e) 12;

40. În M3 (N), considerăm ecuaţia matriceală 1 2 3 X = 3 1 2 .
Numărul soluţiilor acestei ecuaţii este:
a) 1;
b) 6;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
!
2a −a
41. Fie matricea A = , a ∈ R, ce verifică relaţia A3 −3A2 = −2A.
2a −a
Numărul valorilor nenule ale parametrului a pentru care se realizează
această relaţie este:
a) 1;
b) 0;
c) 2;
d) 3;
e) o infinitate;
!
a b
42. Fie A = ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât ad = bc şi a = 1 − d. Atunci
c d
numărul puterilor distincte ale matricei An , n ∈ N, este:
a) 4;
b) 6;
c) 3;
d) 1;
e) 2;
156
Matrice
 
1 0 1
43. Dacă A =  0 0 0 , atunci valoarea naturală nenulă a lui n pentru
 
1 0 1
 
24 0 24
care An + An−1 =  0 0 0  este:
 
24 0 24
a) 5;
b) 2;
c) 6;
d) 8;
e) 3;
 
1 0 1
44. Dacă A =  0 1 0 , atunci suma elementelor matricei A2000 este:
 
1 0 1
a) 22000 − 1;
b) 22001 + 1;
c) 22001 − 1;
d) 22000 + 1;
e) 22001 + 3;
√ !
3 1
45. Dacă A = √ , atunci valoarea naturală nenulă n pentru care
−1 3
se realizează egalitatea An = 2n I2 este:
a) 10;
b) 12;
c) 24;
d) 2;
e) 12k, k ∈ N∗ ;
157
Capitolul 9
 
1 1 1
46. Fie ε rădăcină a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0 şi matricea A =  1 ε ε2 .
 
1 ε2 ε
Atunci suma elementelor situate pe diagonala principală ı̂n matricea A1000 ,
Tr (A1000 ), este:
a) 3500 ;
b) 3501 ;
c) 3502 ;
d) 3499 + 1;
e) 3501 + 1;
 
1 0 1
47. Dacă A =  0 0 0 , atunci elementul aflat pe linia 1 şi coloana 3 ı̂n
 
1 0 0
2000
matricea A este:
a) 21999 ;
b) 21000 ;
c) 22000 ;
d) 1;
e) 21999 + 1;
 
0 1 1
48. Fie matricea A =  1 0 1  şi relaţia An = an A + bn I3 , n ≥ 1. Atunci
 
1 1 0
a2000 este:
22000 + 1
a) ;
3
22000 − 1
b) ;
3
21000 + 1
c) ;
3
158
Matrice
21000 − 1
d) ;
3
22000
e) ;
3
 
a 1 0
49. Se consideră matricea A (a) =  0 a 1 , a ∈ R. Elementul situat pe
 
0 0 a
2018
linia 2 şi coloana 2 ı̂n A este:
a) 1;
b) a2018 ;
c) 2018a2018 ;
d) 2019a2018 ;
e) a2019 ;
   
3 1
50. Fie ecuaţiile matriceale 1 2 3 X  2  = (1) şi 3 2 1 X  2  =
   
1 3
 
a 0 0
(1) şi X =  0 a 0  o soluţie comună a acestora. Atunci valoarea
 
0 0 a
parametrului real a este:
3
a) ;
10
2
b) ;
10
1
c) ;
10
d) 10;
10
e) ;
3
159
CAPITOLUL 10
DETERMINANŢI

1
2−x 2
1. Soluţiile reale ale ecuaţiei 4 − x 1 4 = 0 sunt:

2 4 1−x
√
a) x ∈ 3, 3, 7 ;
√
b) x ∈ −7, 3, 7 ;
√ √
c) x ∈ − 3, 3, 7 ;
d) x ∈ {−3, 3, 7};
e) x ∈ {−1, 3, 7};
f) x ∈ {1, 3, 7}.
 
2 −1 1
2. Dacă A =  3 1 m2 , m ∈ R, atunci valoarea parametrului m
 
1 −2 −1
pentru care det A este minim este:
a) m = 0;
b) m = 1;
c) m = 2;
d) m ∈ {−2, 2};
161
Capitolul 10
e) m = −2;
f) m = 4.
!
1 1
3. Dacă A = , atunci soluţiile ecuaţiei det (A − xI2 ) = 0 sunt:
1 −1
a) x ∈ {−2, 2};
√ √
b) x ∈ − 2, 2 ;
c) x ∈ {−1, 1};
√
d) x = 2;
√
e) x = − 2;
f) x ∈ ∅.
 
x −1 1
4. Valorile reale ale lui x, pentru care matricea A =  1 x −1  nu
 
−1 1 x
este inversabilă, sunt:
a) x ∈ {0, 3};
b) x ∈ {−3, 0};
√ √
c) x ∈ − 2, 0, 2 ;
√ √
d) x ∈ − 3, 0, 3 ;
e) x ∈ {0};
f) x ∈ ∅.
 
1 2 3
5. Dacă A =  1 1 −4 , atunci det (A − 2I3 ) este:
 
2 3 1
a) −12;
b) 14;
c) −16;
d) 16;
e) −18;
f) 18.

4−x 1 4

6. Soluţiile reale ale ecuaţiei 1 2−x 2 = 0 sunt:

3 5 2−x
162
Determinanţi
√
a) x ∈ 3, 8 ;
√ √
b) x ∈ −8, − 3, 3 ;
√ √
c) x ∈ − 3, 3, 8 ;
√
d) x ∈ − 2, 2, 8 ;
e) x ∈ {−3, 3, 8};
f) x ∈ {−2, 2, 8}.
 
a 1 0
7. Valorile reale ale lui a pentru care matricea A =  2 1 − a 1 
 
−1 1 −1
este inversabilă, sunt:
a) a = 1;
b) a ∈ R \ {1};
c) a = 0;
d) a ∈ {1, 2};
e) a ∈ R;
f) a ∈ ∅.
 
3 −x 1
8. Valorile parametrului ı̂ntreg m pentru care matricea A =  m 1 2 
 
x −1 x
este inversabilă pentru orice x ∈ R, sunt:
a) m = 3;
b) m = 2;
c) m ∈ {2, 3};
d) m ∈ {3, 4, 5};
e) m = 4;
f) nu există m ı̂ntreg.

1 x x

9. Soluţiile reale ale ecuaţiei x 1 x = 0 sunt:

x x 1
a) x = 0;
b) x = 1;
c) x ∈ {0, 1};
163
Capitolul 10
d) x = 2;
−1;
e) x =
1
f) x ∈ − , 1 .
2

x 1 1

2
10. Soluţiile reale ale ecuaţiei 0 x 1 = 0 sunt:

x 1 x
a) x = 0;
b) x = 1;
c) x ∈ {0, 1};
d) x = 2;
e) x = −1;
f) x ∈ {−1, 1}.
 
2 3 4
11. Fie matricea A =  4 2 3  şi n ∈ N∗ . Valoarea det (An ) este:
 
3 4 2
a) 27n ;
b) 0;
c) 1;
d) 2n ;
e) 7n ;
f) 3n .
 
5 3 4
12. Fie matricea A =  4 5 3  şi n ∈ N∗ . Valoarea det (An ) este:
 
3 4 5
a) 27n ;
b) 36n ;
c) 0;
d) 1;
e) 6n ;
f) 8n .
164
Determinanţi
 
2 −1 −1
13. Fie matricea A =  −1 2 −1 . Valoarea det (An ) este:
 
−1 −1 2
a) 27n ;
b) 36n ;
c) 0;
d) 1;
e) n;
f) 12n .
 
1 2 3
14. Suma elementelor inversei matricei A =  3 1 2  este:
 
2 3 1
a) 12;
b) 24;
c) 0;
1
d) ;
2
5
e) ;
2
7
f) .
2
 
3 2 1
15. Inversa matricei A =  1 3 2  este:
 
2 1 3
7 −5 1
 
 18 18 18 
 
 
 1 7 −5 
 
a) A−1 = ;
 18 18 18 
 
 
 −5 1 7 
18 18 18
165
Capitolul 10
2 5 1
 
 18 18 18 
 
 
1 2 5
 
b) A−1 =  ;
 18 18 18 
 
 
5 1 2
18 18 18
7 5 1
 
 18 18 18 
 
 
1 7 5
 
c) A−1 =  ;
 18 18 18 
 
 
5 1 7
18 18 18
7 11 1
 
8 8 8
 
 
1 7 11 
 
d) A−1 =  ;
8 8 8
 
 
7 1 11 
8 8 8
3 5 1
 
8 8 8
 
 
1 3 5
 
e) A−1 =  ;
8 8 8
 
 
5 1 3
8 8 8
3 11 1
 
8 8 8
 
 
1 3 11 
 
f) A−1 =  .
8 8 8
 
 
 11 1 3
8 8 8
166
Determinanţi

x−1 1 1

16. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei 1 x−1 1 =0 este:

1 1 1−x

1
a) 1, , 2 ;
2
b) {−1, 0, 1};
c) {2, 3, 6};
d) {−2, 3, 5};
( √ √ )
1−i 2 1+i 2
e) −1, , ;
2 2
( √ √ )
1−i 7 1+i 7
f) 2, , .
2 2

x−1 1 1

17. Mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei: 1 x−1 1 =0 este:

1 1 x−1
a) {−1, 2, 2};
b) {1, 2, 4};
c) {−1, 0, 3};
d) ∅;
e) {0, 1, 4};
f) {1, 2, 3}.
18. Fie m ∈ R şi ecuaţia x3 + mx

2
+ mx + 4 = 0 cu rădăcinile x1 , x2 şi x3 .
x1 x2 x3

Fie determinantul D (m) = x3 x1 x2 . Mulţimea valorilor lui m ∈ R

x2 x3 x1
cu proprietatea: D (m) = 0 este:
a) {−1, 2, 4};
b) {0, 3};
c) {−1, 3};
d) {−1, 2};
e) R;
f) ∅.
167
Capitolul 10
!
1 1 1
19. Fie matricea A = . Valoarea rang (A) este:
2 2 2
a) 2;
b) 3;
c) 1;
1
d) ;
2
e) 4;
f) 0.
!
1 2 3
20. Fie matricea A = . Valoarea rang (A) este:
4 5 6
a) 4;
b) 3;
c) 1;
d) 2;
e) 0;
f) 5.
21. Dacă a şi b sunt numere reale astfel

ı̂ncât ab = 1, atunci valoarea deter-
a − b a b

minantului a b a − b este:

b a−b a
a) 0;
b) 4a − 6b − 2a3 − 2b3 ;
c) 5a − 5b − a3 − b3 ;
d) 6a − 6b − 2a3 ;
e) a3 − b3 ;
f) 3a3 − 2b3 .
ı̂ncât ab = −1, atunci valoarea

22. Dacă a şi b sunt numere reale astfel
a a+b b

determinantului a + b b a este:

b a a + b
a) −a2 − b2 ;
168
Determinanţi
b) −2a3 − 2b3 ;
c) 5a − 5b − a3 − b3 ;
d) 2a3 − b3 ;
e) a3 − b3 ;
f) 3a3 − 2b3 .

x x − 1
23. Valorile lui x∈R astfel ı̂ncât = 14 sunt:

4 x + 1
a) x∈ {−2, 5};
b) x∈ {−5, −2};
c) x∈ {−2, 2};
d) x∈∅;
e) x∈ {−2, 0};
f) x∈ {1, 5}.

x − 2 x − 1
24. Valorile lui x∈R astfel ı̂ncât = −2 sunt:

2 x + 1
a) x∈ {1, 2};
b) x∈ {−1, 2};
( √ √ )
3 − 17 3 + 17
c) x∈ , ;
2 2
d) x∈∅;
e) x∈ {−2, 1};
f) x∈ {1, 3}.

cos x − sin x 1

25. Valoarea determinantului sin x cos x 1 este:

0 0 1
a) 1;
b) cos 2x;
c) sin 2x;
d) 0;
e) −1;
f) sin x + cos x.
169
Capitolul 10

cos x sin x 0

26. Valoarea determinantului sin x cos x 1 este:

0 0 1
a) 1;
b) cos 2x;
c) sin 2x;
d) 0;
e) −1;
f) sin x + cos x.
27. Valorile lui x∈R pentru care punctele A (1, 1), B (−1, x) şi C (−x, 1) sunt
coliniare sunt:
a) x∈ {−1, 1};
b) x∈ {0, 1};
c) x∈∅;
d) x∈ {−1, 0};
e) x∈ {−2, 2};
f) x∈R.
28. Valorile lui x∈R pentru care punctele A (−1, 1), B (0, x) şi C (x, 1) sunt
coliniare sunt:
a) x∈ {−1, 1};
b) x∈ {0, 1};
c) x∈∅;
d) x∈ {−1, 0};
e) x∈ {−2, 2};
f) x∈R.
3 2
ecuaţiei x −3x +2x = 0, atunci valoarea
29. Dacă x1 , x2 şi x3 sunt rădăcinile
x1 x2 x3

determinantului x2 x3 x1 este:

x3 x1 x2
a) −5;
b) −9;
c) 0;
170
Determinanţi
d) 8;
e) −1;
f) −3.
3 2
ecuaţiei x −4x +4x = 0, atunci valoarea
30. Dacă x1 , x2 şi x3 sunt rădăcinile
x1 x2 x3

determinantului x2 x3 x1 este:

x3 x1 x2
a) −16;
b) −9;
c) 10;
d) −8;
e) −2;
f) 0.
 
2x −3 1 !
2x 1
31. Se consideră matricele A =  2x + 1 1 −2  şi B = .
 
16 x + 2
2x − 4 −1 −1
Valoarea reală a lui x pentru care are loc relaţia det A + 8 = det (B t ) este
ı̂n mulţimea:
a) {−4, 0};
b) {0};
c) {−4};
d) {0, 4};
e) {−4, 4};

a b
32. Fie a şi b rădăcinile reale ale ecuaţiei x2 −4x+1 = 0 şi D = .

2a + 1 6b − 1
Atunci D este:
a) 1;
b) a;
c) b;
d) 0;
e) a + b;
171
Capitolul 10

x
−1 0
4 x
33. Se consideră ecuaţia 0 2 −2 + 44 = . Atunci soluţia

0 1
x+1 1 1
reală a ecuaţiei este:
a) −6;
b) 7;
c) −7;
d) 6;
e) 0;

4−x 1 4

34. Ecuaţia 1 2−x 2 = 0 admite:

2 4 1−x
a) trei rădăcini raţionale distincte;
b) două rădıacini iraţionale;
c) o rădăcină dublă;
d) o singură rădăcină reală;
e) două rădăcini raţionale distincte;

x3 1 x

35. Se consideră ecuaţia 1 −1 x = 0. Suma pătratelor rădăcinilor

x 1 m
independente de parametrul real m este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 9;
172
Determinanţi

1 1 1

36. Ecuaţia m x mx2 = 0 admite rădăcini reale strict mai mici decât

1 −1 x
−2 dacă m se află ı̂n mulţimea:

5
a) −∞, − ;
9

5
b) − , ∞ ;
9

2 1
c) −∞, − ∪ − ,∞ ;
3 2

2 −1
d) − , ;
3 2

5
e) − ∞ ;
9
37. Dacă xi , i= 1, 2,3, sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 3x + 5 = 0, iar

1 1 1
∆= x1 x2 x3 , atunci ∆2 este:

x21 x22 x23
a) 0;
b) −55;
c) 55;
d) 1127;
e) −2254;
38. Suma valorilor

absolute ale parametrului a ∈ R pentru care ecuaţia
x 2 3

2 x 3 = 0 admite două rădăcini reale opuse este egală cu:

a a2 x
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) −1;
173
Capitolul 10
39. Dacă ε este rădăcină

complexă a ecuaţiei
x2 + x + 1 = 0 şi considerăm
ε −ε 0

determinantul ∆ = 0 ε2 −1 , atunci ∆999 este:

1 ε ε+1
a) ε;
b) ε2 ;
c) 1;
d) 0;
e) −ε − 1;

3x −x 1 −1

2
1 −2x 2 1
40. Coeficientul lui x din dezvoltarea determinantului ∆ =
3 2 x 4

1 1 1 x
este:
a) −18;
b) −10;
c) −20;
d) 1;
e) 0;
 
2 x 3
41. Matricea A =  x −1 x  este inversabilă, pentru orice x ∈ R,
 
3 x+2 a+3
dacă parametrul real a se află ı̂n mulţimea:

1
a) ,2 ;
2

1
b) −∞, ∪ (2, ∞);
2
c) ∅;
d) [2, ∞);
174
Determinanţi

1
e) ,∞ ;
2
 
x1 x 2 x3
42. Matricea A =  x2 x3 x1 ,unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei
 
x3 x 1 x2
3 2
x − x − x + a = 0, este inversabilă dacă parametrul real a se află ı̂n
mulţimea:
a) R \ {0, 1};
b) R \ {1};
c) R∗ ;
d) ∅;
e) R;
 
1 1 1
43. Elementul situat ı̂n A−1 pe linia 3 şi coloana 2, unde A =  1 2 1 ,
 
1 1 0
are valoarea absolută egală cu:
a) 2;
1
b) ;
4
c) 1;
1
d) ;
2
e) 0;
 
1 1 1
44. Dacă A =  1 1 1 , atunci (I3 + aA) este nesingulară dacă a este:
 
1 1 1

1
a) diferit de − ;
3
1
b) − ;
3
c) 0;
175
Capitolul 10
d) 1;
e) 0 sau 1;
45. Dacă A ∈ M2 (C) astfel ı̂ncât A = A−1 , atunci valoarea determinantului

este:
a) −1;
b) 1;
c) ±1;
d) diferit de 0;
e) 0;
 
x3 1 z 2
46. Dacă A =  1 x 2 , x, y, z ∈ C, atunci numărul tripletelor (x, y, z)
 
−1 1 y 3
pentru care rangA = 1 este egal cu:
a) 1;
b) 0;
c) 3;
d) 6;
e) 9;
f) 2.
 
2 −1 1 −1
47. Se consideră matricea A = 1 1 α 1 , α, β ∈ C. Dacă rangA =
 
1 −1 1 β
2, atunci α + β este:
a) 3;
b) 2;
c) −2;
d) 1;
e) 0;
176
Determinanţi
 
2 a −2 2
48. Rangul matricei A =  4 −1 2a 5  este maxim dacă a se află ı̂n
 
2 10 −12 1
mulţimea:
a) R \ {3};
b) R∗ ;
c) {3};
d) R \ {4};
e) {4};

49. Fie mulţimea M = A ∈ M2 (Z) A inversabilă şi A−1 = AT . Atunci

M are:
a) 2;
b) 4;
c) 6;
d) 8;
e) o infinitate;
50. Dacă A ∈ M3 (C) inversabilă astfel ı̂ncât A + A−1 = 2I3 , atunci:

a) A = 3I3 ;
b) A3 + A−3 = 2I3 ;
c) A = −A;
d) A2 + A−2 = 4I3 ;
e) A = A2 + 3I3 ;
177
CAPITOLUL 11
SISTEME LINIARE

2x + 3y − z = 1



1. Soluţiile reale ale sistemului 4x + y − 3z = 11 . sunt :


3x − 2y + 5z = 21

a) (−4, −2, −1);

b) (−4, 2, − 1);
c) (4, 2, 1);
d) (−4, −2, 1);
e) (4, −2, 1);
f) (4, −2, −1).



 ax + y + z = 1

2. Valorile lui parametrului a ∈ R, pentru care sistemul x + ay + z = 1


x + y + az = a

are soluţie unică, sunt:
a) a = −2;
b) a ∈ R \ {−2, 1};
c) a = 1;
179
Capitolul 11
d) a ∈ {−2, 1};
e) a ∈ (−2, 1);
f) a ∈ ∅. 
3x + y − z = ax



3. Suma S a valorilor reale ale lui a, pentru care sistemul −x + y + z = ay .


2x + 4y + z = az

admite soluţii diferite de cea banală, este:
a) 0;
b) 3;
c) 5;
d) 7;
e) 9;
f) 10.



 x + ay = 1

4. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului y + az = a , a ∈ R, atunci (x, y, z)


z + x = 1

este:
a2

1 a
a) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
a2

a 1
b) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
a2

a 1
c) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2

a a a
d) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2
a2

1 a
e) , , ;
1 + a2 1 + a2 1 + a2

1 1 1
f) , , .
1 + a2 1 + a2 1 + a2
180
Sisteme liniare

2x + y + z = 0



5. Valorile parametrului real m, pentru care sistemul 3x − y + mz = 0


−x + 2y + z = 0

admite soluţii nenule, sunt:
a) m = 0;
b) m = 1;
c) m = 2;
d) m = 3;
e) m = 4;
f) m = 5.



x + 2y − 3z = 3

6. Valorile parametrilor reali m şi n, pentru care sistemul 2x − y + z = m


nx + y − 2z = 4

admite soluţia (2, 2, 1), sunt:

a) m = 3, n = 3;
b) m = −3, n = 2;
c) m = 3, n = −2;
d) m = −3, n = −2;
e) m = 3, n = 2;
f) m = 2, n = 3.



 x + y + mz = −m

7. Valorile lui parametrului m ∈ R, pentru care sistemul x + my + z = m + 1


mx + y + z = m + 1

are soluţie unică, sunt:
a) m = −2;
b) m ∈ R \ {−2, 1};
c) m = 1;
d) m ∈ {−2, 1};
e) m ∈ (−2, 1);
f) m ∈ ∅.
181
Capitolul 11

x − y + 2z = 4



8. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului y − 3z = −1 , atunci (x, y, z)


4x + y = 0

este:

−34 −40 −11
a) , , ;
7 7 7

10 −40 11
b) , , ;
7 7 7

10 40 −11
c) , , ;
7 7 7

−10 40 −11
d) , , ;
7 7 7

34 −40 −11
e) , , ;
7 7 7

10 −40 −11
f) , , .
7 7 7

x + y = 1



9. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului y + z = 0 , atunci x + y + z


x − 2z = 0

este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) −1;
e) −2;
f) −3.

3x − y + z = 0



10. Dacă (x, y, z) este soluţia sistemului −2x + y + 3z = −7 , atunci x +


x + 2y − 2z = 7

y + z este:
a) 0;
b) 1;
182
Sisteme liniare
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 5.



2x + y = 0

11. Valoarea parametrului real m, pentru care sistemul x − y = 1 este


5x + 4y = m

compatibil, este:
−2
a) 3
;
b) 13 ;
c) 0;
d) 1;
e) −1;
f) m ∈ ∅.

2x + 3y + 4z = 9



12. Suma soluţiilor sistemului de ecuaţii 4x + 2y + 3z = 9 este:


3x + 4y + 2z = 9

a) 3;
b) 4;
c) −5;
d) 2;
e) 0;
f) −7.

5x + 3y + 4z = 12



13. Produsul soluţiilor sistemului de ecuaţii 4x + 5y + 3z = 12 este:


3x + 4y + 5z = 12

a) 3;
b) 1;
c) 2;
d) 4;
183
Capitolul 11
e) 0;
f) −3.

2x − y − z = 1



14. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y − z = 2 este:


−x − y + 2z = 3

a) {−1, 2, 3};
b) {−2, 3, 11};
c) ∅;
d) {2, 12, 31};
e) {−4, −2, 1};
f) {2, 2, 3}.



2x + y + z = 4

15. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y + z = 2 este:


x + 3y + 2z = 3

a) {1, 1, 1};
b) {1, 2, 3};
c) {0, 1, 2} ;
d) ∅;
e) {−1, 1, 2};
f) {1, 2, 4}.

2x − y − z = 1



16. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y − z = 2 este:


x + y − 2z = 3


α 5
a) , , α cu α ∈ R;
2 2

4 5
b) , , α cu α ∈ R;
3 3

1 5
c) , , 2α cu α ∈ R;
5 7
d) ∅;
184
Sisteme liniare

4 + 3α 5 + 3α
e) , , α cu α ∈ R;
3 3

4 α
f) , , α cu α ∈ R.
3 3

2x + y + 2z = 5



17. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii −x + 2y + z = 2 este:


x + 3y + 3z = 7


α+1 5
a) , ,α cu α ∈ R;
2 2

α 5
b) , ,α cu α ∈ R;
5 7
c) {1, 1, 1};
d) ∅;

4 − 3α
e) , −2, α cu α ∈ R;
3

8 − 3α 9 − 4α
f) , , α cu α ∈ R.
5 5

2x + y + 2z = 5



18. Fie m ∈ R şi sistemul de ecuaţii: mx + 2y + z = 2 . Mulţimea valo-


x + 3y + mz = 7

rilor lui m ∈ R pentru care sistemul are soluţie unică este:
a) R \ {1, 9};
b) R;
c) {0, 1};
d) ∅;
e) {2, 5, 6};
f) {−1, 2, 3}.

2x + y + 2z = 2



19. Fie m ∈ R şi sistemul de ecuaţii: mx + 2y + z = −3 . Mulţimea


x + 3y + mz = 4

valorilor lui m ∈ R pentru care sistemul este incompatibil este:
185
Capitolul 11
a) R \ {1, 9};
b) {1, 9};
c) R;
d) ∅;
e) {2, 3, 10};
f) {−2, 2, 3}.



 2x + y + 2z = 2

20. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care sistemul mx + 2y + z = −3


x + 3y + mz = 4

este compatibil nedeterminat este:
a) R \ {1, 9};
b) {1, 9};
c) ∅;
d) {−1, 7};
e) R;
f) {2, 4, 5}.



 2x + y + 2z = 1

21. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care sistemul mx + 2y + z = 1
x + 3y + z = 4



3
este compatibil simplu nedeterminat este:
a) R \ {9};
b) {9};
c) ∅;
d) {1};
e) R;
f) {−1, 1}.

x + 2y + az = −1



22. Mulţimea valorilor lui a ∈ R pentru care sistemul x + ay − z = −a − 1


ax + y + z = a + 1

admite soluţie unică este:
186
Sisteme liniare
a) R \ {−1};
b) {1};
c) {−1, 1};
d) {−1};
e) R \ {−1, 1};
f) R \ {1}.



 x + ay + z = −1

23. Mulţimea valorilor lui a ∈ R pentru care sistemul 2x − y + 2az = 3


2ax − y − 2z = 0

admite soluţie unică este:
√ √
a) R \ − 2, 0, 2 ;
b) R∗ ;
√ √
c) − 2, 0, 2 ;
√ √
d) − 2, 2 ;
√
e) { 2};
f) {0}.



 2x + y − 2z = 2

24. Fie a, b ∈ R şi sistemul liniar ax + y − z = 0 . Sistemul este com-


2x − y − 2z = 2b

patibil simplu nedeterminat pentru:
a) a 6= 1 şi b 6= 0;
b) a 6= 1 şi b 6= 3;
c) a = 1 şi b = 3;
d) a, b ∈ R;
e) a = −1 şi b = 3;
f) a 6= 1 şi b = 3.

ax − 3y − z = 1



25. Fie a, b ∈ R şi sistemul liniar x+y+z =b . Sistemul este


2ax + y + 3z = −3

compatibil simplu nedeterminat pentru:
187
Capitolul 11
a) a 6= 4 şi b 6= −1;
b) a 6= −1 şi b 6= −4;
c) a = −1 şi b = 4;
d) a = 4 şi b = −1;
e) a, b ∈ R;
f) a 6= 4 şi b = −1.



 2x − 4y + 3z = 2

26. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului x − 2y + z = 0 , atunci


y − z = 3

x2 + y 2 + +z 2 este:
a) R;
b) 90;
c) 92;
d) 93;
e) 3a2 , a ∈ R;
f) 100.

x + 2y − z = 1



27. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului 2x + y + z = −1 , atunci x2 +


x − y − 2z = 2

y 2 + z 2 este:
a) a2 , a ∈ R;
b) R;
c) 2;
d) 0;
e) 1;
f) 4a2 , a ∈ R.

x + 2y − z = −1
28. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului , atunci
−2x − 4y + 2z = 2
x + y + z este:
a) 2c − b, b, c ∈ R;
b) R;
188
Sisteme liniare
c) 0;
d) 3a − 2, a ∈ R;
e) 1 − b − c, b, c ∈ R;
f) 2c − b − 1, b, c ∈ R.

x + 3y − 2z = −1
29. Dacă (x, y, z) este o soluţie a sistemului , atunci
2x + 6y − 4z = −2
x − y + z este:
a) −1 − 3b + 2c, b, c ∈ R
b) ∅;
c) R;
d) 3b − 2c, b, c ∈ R;
e) 1 + 3a, a ∈ R;
f) 3c − 2b − 1, b, c ∈ R.

x + 2y − 2z + t = −1
30. Fie sistemul liniar . Următoarea afirmaţie
2x + 4y − 4z + 2t = −2
este adevărată:
a) Sistemul este incompatibil;
b) Sistemul este de tip Cramer;
c) Sistemul este compatibil determinat;
d) Sistemul este compatibil simplu nedeterminat;
e) Sistemul este compatibil dublu nedeterminat;
f) Sistemul este compatibil triplu nedeterminat.

x + 2y − 2z + t = −1
31. Fie sistemul liniar . Următoarea afirmaţie
2x − 4y − 4z + 2t = −2
este adevărată:
a) Sistemul este incompatibil;
b) Sistemul este de tip Cramer;
c) Sistemul este compatibil determinat;
d) Sistemul este compatibil simplu nedeterminat;
e) Sistemul este compatibil dublu nedeterminat;
f) Sistemul este compatibil triplu nedeterminat.
189
Capitolul 11

ax + y − 2z = 2



32. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare 2x + y + 3z = 1 , a, b ∈


(2a − 1) x + 2y + z = b

R. Sistemul este incompatibil dacă:
a) a + b 6= 3;
b) a + b 6= 1;
c) a + b = −1;
d) a + b 6= 0;
e) a + b 6= 6;



 2x − y + az = 0

33. Sistemul de ecuaţii liniare x + 2y − z = 0 , a ∈ R, admite şi


3x + 4y + (a + 2) z = 0

soluţii diferite de soluţia banală dacă parametrul a se află ı̂n mulţimea:
a) {−7};
b) {7};
c) R \ {−7, 4};
d) {−7, 7};
e) R \ {−7};



 ax − 2y + 3z = 1

34. Sistemul de ecuaţii liniare x − 2ay + 3z = a nu admite soluţii reale


x − 2y + 3az = a2

dacă:
a) a = −2;
b) a = 1;
c) a 6= −2;
d) a 6= 1;
e) a = −2 sau a = 1;
190
Sisteme liniare

ax + y + z = 1



35. Sistemul de ecuaţii liniare x + ay + z = 2 − a , a ∈ R admite o in-


x + y + az = 3a + 1

finitate de soluţii reale dacă:
a) a = −2;
b) a = 1;
c) a = −2 sau a = 1;
d) a 6= 2;
e) a 6= 1;



 2x − 3y = 7

36. Sistemul de ecuaţii liniare: 3x + 2ay = 4 , a ∈ R, admite mai multe


ax − y = 3

soluţii reale dacă:
a) a = 1;
b) a = −1;
c) a = −1 sau a = 1;
d) a ∈ R \ {1};
e) a 6= −1;
37. Suma valorilor

 reale ale parametrului a pentru care sistemul de ecuaţii


 (2a − 1) x − ay + (a + 1) z = a − 1

liniare (a − 2) x + (a − 1) y + (a − 2) z = a nu admite nicio soluţie


(2a − 1) x + (a − 1) y + (2a − 1) z = a

reală este egală cu:
a) 0;
b) −1;
c) 2;
d) 1;
e) 3;
191
Capitolul 11

2x + y + z = 1



38. Dacă se consideră sistemul de ecuaţii liniare x + y + z = ea ,a∈R


x + y − 2z = e2a

şi M = {a ∈ R |z̄ > 0}, unde (x̄, ȳ, z̄) este soluţia sistemului, atunci M
este:
a) (0, ∞);
b) (0, 1);
c) (−∞, 0);
d) ∅;
e) (−1, 0);



 x − 3y = −2


x + 2y = 3y
39. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare . a, b ∈ R. Dacă


 3x − y = a


2x + y = b

sistemul este compatibil determinat, atunci a2 − b2 este egal cu:
a) −5;
b) −1;
c) 5;
d) 1;
e) 0;

3x + 2y + z − t = 2



40. Dacă sistemul de ecuaţii liniare x + ay − 2z + 3t = 9 este compatibil


x + 4y + 5z − 7t = b

dublu nedeterminat, atunci ı̂ntre parametrii reali a şi b există relaţia:
a) 4a2 + b + 12 = 0;
b) 4a2 + b + 12 = 0;
c) 4a2 − b + 12 = 0;
d) 4a2 − b − 12 = 0;
192
Sisteme liniare
e) −4a2 − b + 12 = 0;

x + my = 1



41. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare y + mz = m , m ∈ R. Valo-


z + x = 1

rile parametrului real m pentru care necunoscutele sistemului formează o
progresie geometrică sunt:
a) (0, ∞);
b) (1, ∞);
c) R;
d) R∗ ;
e) (−∞, 0);

2x − 5y + 4z = 0



42. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare 3x − y − z = 1 . Cea mai


2x − z = m

mică valoare naturală m pentru care soluţia sistemului este formată din
trei numere naturale este:
a) 0;
b) 1;
c) 10;
d) 15;
e) 5;

2 3
x + ay + a z = a



43. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare x + by + b2 z = b3 , unde a, b, c ∈


x + cy + c2 z = c3

R astfel ı̂ncât a 6= b 6= c. Soluţia sistemului este:
a) (abc, (ab + bc + ac) , (a + b + c));
b) (abc, − (ab + bc + ac) , (a + b + c));
193
Capitolul 11
c) (−abc, (ab + bc + ac) , (a + b + c));

d) (abc, (ab + bc + a) , − (a + b + c));
e) (abc, − (ab + bc + ac) , − (a + b + c));



 x−y+z =1

44. Fie sistemul de ecuaţii liniare x + (a2 − a − 1) y + (a + 1) z = 2 ,


2x + (a2 − a − 2) y + 2 (a + 1) z = 3

a ∈ R ce admite soluţia (x̄, ȳ, z̄). Atunci următoarele numere sunt ı̂n
progresie aritmetică:
a) x̄, ȳ, z̄;
x̄ 1
b) , x̄ − ȳ, 1 − ;
ȳ ȳ
ȳ
c) x̄, , z̄ + 1;
z̄
1 1 1
d) , , ;
x̄ ȳ z̄
1 1
e) , ȳ, ;
x̄ z̄

x + y + 2z = −1



45. Fie sistemul de ecuaţii liniare 2x − y + 4z = m , m ∈ R. Sistemul


4x + y + 4z = −2

admite soluţia (x̄, ȳ, z̄) astfel ı̂ncât x̄, ȳ, z̄ să fie ı̂n progresie aritmetică
dacă m are valoarea:
4
a) − ;
3
4
b) ;
3
3
c) ;
4
3
d) − ;
4
e) 1;
194
Sisteme liniare
x2 x3 x4 xn
46. Considerăm sistemul de ecuaţii liniare x1 = = = = ··· = .
2 3 4 n
n n (n + 1) (2n + 1) P n
(−1)k−1 x2k = −210, atunci n este
P
Dacă kxk = şi
k=1 6 k=1
egal cu:
a) n = 10;
b) n = 14;
c) n = 20;
d) n = 24;
e) n = 12;
195
CAPITOLUL 12
LIMITE DE FUNCŢII
x3 − 5x2 + 3x + 9
1. Valoarea limitei lim 3 este:
x→3 x − 4x2 − 3x + 18
a) 1;
4
b) ;
5
4
c) ;
3
5
d) ;
4
3
e) ;
4
2
f) .
3
√
1 − 1 − x − x2
2. Valoarea limitei lim este:
x→0 x
1
a) ;
2
4
b) ;
5
4
c) ;
3
197
Capitolul 12
d) 0;
3
e) ;
4
2
f) .
3
sin x + cos x
x→∞ x2
a) 1;
b) −1;
c) 2;
d) 0;
1
e) ;
2
f) limita nu există.
x2 + 2x + 1
4. Dacă f : R\ {1} → R, f (x) = , atunci asimptotele la graficul
x−1
funcţiei sunt:
a) x = 1;
b) y = x + 3;
c) x = 1 şi y = x − 3;
d) x = 1 şi y = 3;
e) x = 1 şi y = x + 3;
f) x = 1 şi y = x.
x2 + x + 1

5. Valorile parametrilor reali a şi b pentru care lim − ax =
x→∞ x+2
3 + b, sunt:
a) a = 1, b = −2;
b) a = 1, b = 4;
c) a = 1, b = −4;
d) a = −2, b = −4;
e) a = −2, b = 4;
f) a = 0, b = −2.
√
1 + x2 + mx
6. Valoarea parametrului real m, pentru care lim = 3, este:
x→∞ x
a) m = 1;
198
Limite de funcţii
b) m = 2;
c) m = 3;
1
d) m = ;
2
1
e) m = ;
3
2
f) m = .
3
7. Valoarea(parametrului real m pentru care funcţia f : R → R definită prin
mx2 − (m − 1) x + 5, x > −8
f (x) = √ are limită ı̂n punctul x0 = −8,
− 3 x + 1, x ≤ −8
este:
5
a) m = ;
37
5
b) m = ;
73
16
c) m = ;
3
6
d) m = ;
7
16
e) m = ;
73
1
f) m = .
12
√
8. Valorile parametrilor reali a şi b pentru care lim x2 − x + 1 − ax − b =
x→∞
0, sunt:
a) a = 1, b = −2;
1
b) a = 1, b = − ;
2
1
c) a = −1, b = − ;
2
1
d) a = −1, b = ;
2
e) a = −1, b = −2;
f) a = 0, b = −2.
√
9. Valoarea parametrului real a, pentru care lim log3 3 x + a = 2, este:
x→3
a) m = 176;
b) a = 721;
199
Capitolul 12
c) a = 21;
d) a = 726;
e) a = 762;
f) a = 26.
10. Valorile parametrilor reali şi nenuli a şi b pentru care graficul funcţiei
ax2 + 2a + bx
f : D → R, f (x) = , admite ca asimptotă dreapta de
x−1
ecuaţie y = a2 x + 2, sunt:
a) a = 1, b = 1;
b) a = 1, b = −1;
c) a = −1, b = 1;
d) a = 2, b = 1;
e) a = 1, b = 2;
f) a = −1, b = −1.
1
11. Fie m ∈ R, D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) =
x2 −mx
+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia nu
are asimptote verticale este:
a) (0, 4);
b) (−2, 2);
c) (−4, 4);
d) (0, 2);
e) {0, 1};
f) {2, 3}.
1
x2 −mx + m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia
are o singur asimptotă verticală este:
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) {0, 1, 3};
d) {0, 1};
e) {1, 2, 3};
f) {1, 2}.
200
Limite de funcţii
1
x2 −mx
+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia are
două asimptote verticale este:
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) (−∞, 0) ∪ (4,∞);
d) {0, 1, 2, 3};
e) {0, 1};
f) (−∞, −4) ∪ (2, ∞).
 1
e− x2 , x < 0
14. Fie funcţia f : R → R definită prin: f (x) = pentru
 x ,x ≥ 0
1 + x2
orice x ∈ R. Ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei sunt:
a) x = 0, x = 1;
b) x = 1;
c) x = 2;
d) y = 1, y = 0;
e) y = 2;
f) y = 0, x = 1.
( −1
e x, x < 0
15. Fie funcţia f : R → R definită prin: f (x) = x pentru
2
, x≥0
1+x
orice x ∈ R. Ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei sunt:
a) x = 1;
b) x = 0, x = 1;
c) x = 2, y = 2, x = 4;
d) y = 1;
e) y = 1, y = 0, x = 0;
f) x = −1, y = 2, y = 3.
1 − cos x · cos 2x · cos 3x
16. Valoarea limitei: L = lim este:
x→0 x2
a) 3;
b) −5;
c) 1;
201
Capitolul 12
d) 0;
e) 2;
f) 7.
1 − cos x · cos 2x · cos 3x · · · · · cos nx
17. Fie n ∈ N. Valoarea limitei L = lim
x→0 x2
este:
n (n + 1) (2n + 1)
a) ;
12
b) 0;
c) n;
d) −∞;
n (n + 1) (2n + 1)
e) ;
3
n (n + 1)
f) .
2
m2
sin x x
18. Mulţimea valorilor lui m ∈ R cu proprietatea L = lim = e−2
x→0 x
este:
a) {1, 2};
b) {12};
c) R;
d) ∅;
e) {−1, 2};
f) {1}.
√
19. Valorilor coeficienţilor a, b, c ∈ R cu proprietatea lim ax2 + bx + c−x =
x→∞
2 sunt:
a) a = −1, b = 0, c = 1;
b) a = −1, b = 0, c = −1;
c) a = 1, b = 4, c ∈ R;
d) a = 0, b = 0, c = 0;
e) a ∈ R, b = 4, c = 1;
f) a ∈ R, b ∈ R, c ∈ R.
√
3
20. Valorilor coeficienţilor a, b, c, d ∈ R cu proprietatea lim ax3 + bx2 + cx + d−
x→∞
x − 2 = 3 sunt:
202
Limite de funcţii
a) a = −1, b = 0, c = 1;
b) a =1, b = 4, c ∈ R;
c) a = 1, b = −4, c ∈ R;
d) a = 1, b = 15, c ∈ R, d ∈ R;
e) a ∈ R, b = 4, c = 1;
f) a = 3, b ∈ R, c = 1.
2
x +1
21. Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât lim − ax − b = 1 . Atunci:
x→∞ x+1
a) a = 0, b = 1;
b) a = 1, b = −2;
c) a = b = 1;
d) a = 1, b = 0;
e) a = −1, b = −2;
f) a = b = −2.
1
22. Valoarea limitei lim (1 + tgx) 2x este:
x→0
a) e;
b) 1;
c) e2 ;
√
d) e;
e) 0;
√
f) e 2 .
√ √
23. Valoarea limitei lim ( x2 − 3x + 2 − x2 − 2x + 1) este:
x→∞
1
a) − ;
2
1
b) ;
2
c) nu există;
d) ∞;
e) −∞;
f) 0.
24. Valoarea limitei lim cos x este:

x→∞
a) 0 ;
b) ∞ ;
203
Capitolul 12
c) −∞ ;
d) 1;
e) −1 ;
f) nu există.
ln(1 + sin 2x)
x→0 ln(1 + sin 3x)
a) nu există;
b) 0 ;
c) 1 ;
d) −1 ;
2
e) ;
3
3
f) .
2
2x3 + 3x + 2
26. Funcţia f : R → R definită prin f (x) = are ca asimptotă
x2 + 1
oblică dreapta:
a) nu are asimptote oblice;
b) y = x;
c) y = 2x;
d) y = 2x + 3;
e) y = −x + 1;
f) y = 3x.
3x4 − 2x3 + 3x − 5
27. Funcţia f : R → R definită prin f (x) = are asimp-
5x4 + 5x2 − 3x + 1
totele orizontale date de dreptele:
3
a) y = ;
5
3 3
b) y = şi y = − ;
5 5
c) nu are asimptote orizontale;
3
d) y = − ;
5
e) y = 1;
f) y = 0.
28. Valoarea limitei lim (2 + sin 2x)e−x este:

x→∞
204
Limite de funcţii
a) 1 ;
b) nu există;
1
c) ;
e
d) 0;
e) ∞;
f) e.
29. Valoarea limitei lim (3 − sin 2x)5x este:

x→∞
a) nu există;
b) ∞ ;
c) −∞ ;
d) 0 ;
e) 3 ;
f) 5.
2x
30. Valoarea limitei lim sin2 (3x) este:
x→∞ x5 −3
a) 0;
b) nu există;
c) ∞ ;
d) 2 ;
2
e) ;
3
3
f) .
2
√
x2 + 3x + a − b 5
31. lim = dacă valorile parametrilor reali a şi b sunt
x→1 x2 + x − 2 18
egale cu:
a) −3; −5;
b) 3; −5;
c) 5; 3;
d) −5; −3;
e) 2; 1;
f) −2; −1.
205
Capitolul 12
√
32. Valoarea limitei: lim 3 8x3 − ax2 − bx + 2 = 1 dacă parametrii reali a
x→∞
şi b sunt:
a) 12; 2;
b) 10; 2;
c) 12; 4;
d) −10; 2;
e) 8; 6;
f) 6; 10.
x 1
2 + 3x + 4x x
33. l = lim este:
x→0 3
√
a) 24;
b) 24;
√
c) 3 24;
d) 1;
√
e) 2;
√
f) e.
2
ex − cos x
34. l = lim are valoarea:
x→0 x2
a) −1;
1
b) ;
2
c) 1;
d) 2;
3
e) ;
2
f) 3.
√ √
35. l = lim sin x + 1 − sin x este egală cu:
x→∞
a) ∞;
b) −∞;
c) 0;
d) 1;
1
e) ;
2
206
Limite de funcţii
f) 2.
1 1

36. l = lim x2 e x − e x+1 are valoarea:
x→∞
a) −∞;
b) ∞;
c) 0;
d) 1;
e) −1;
f) nu există limita.
1
37. l = lim (1 − x sin x) x2 este:
x→0
1
a) √ ;
e
√
b) e;
1
c) ;
e
d) e;
e) 0;
2
f) .
e
sin x
38. l = lim este egal cu:
x→π x3
1− 3
π
1
a) ;
3
π
b) ;
3
3
c) ;
π
d) 0;
1
e) ;
π
f) π.
1 1
−
39. l = lim x x+1 are valoarea reală egală cu:
x→∞ 1 1
arctg − arctg
x x+1
207
Capitolul 12
a) −∞;
b) ∞;
c) 0;
d) −1;
e) 1;
f) 2.
x3 − sin3 x
40. l = lim este:
x→0 x5
3
a) ;
2
b) 3;
c) 2;
1
d) ;
2
1
e) ;
3
f) 1.
π ln1x
41. l = lim − arctgx este:
x→∞ 2
a) 1;
b) 0;
c) e;
1
d) ;
e
e) e2 ;
1
f) 2 .
e
x 1
a + bx x
42. l = lim x are valoarea egală cu (a, b, c, d > 0):
x→0 c + dx
r
ab
a) ;
cd
r
ab
b) 3 ;
cd
√
c) abcd;
208
Limite de funcţii
r
a
d) ;
bcd
r
abc
e) ;
d
f) 1.
x3 x2

43. l = lim − este:
x→∞ 3x2 − 4 3x + 4
9
a) ;
4
4
b) ;
9
2
c) ;
3
3
d) ;
2
e) 1;
f) ∞.
2 √
ex − 2 + x2 + 1
44. l = lim este:
x→0 x2
1
a) ;
2
b) 1;
3
c) ;
2
d) 0;
2
e) ;
3
f) 2.
3x − 27 + ln (x − 2)
45. l = lim este egal cu:
x→3 x−3
a) 27 ln 3;
b) 0;
ln 3
c) ;
3
d) ln 3;
e) 27 ln 3 + 1;
f) 3 ln 3 + 1.
209
Capitolul 12
mx
x2 + 3x − 2

46. l = lim = e−6 dacă parametrul real m este egal cu:
x→∞ x2 + 2
a) −2;
b) 5;
c) 1;
d) 3;
e) 2;
f) −1.
210
CAPITOLUL 13
CONTINUITATEA FUNCŢIILOR
1. Valoareaparametrului real a pentru care funcţia f : R → R definită prin

x2 + 3
,x≤1


 2
f (x) = x + 1 este continuă pe R, este:
 2x + a

 ,x>1
x2 + 2
a) a = 4;
b) a = 3;
c) a = 2;
d) a = 1;
e) a = 0;
f) a = −1.
 2 reali a şi b, pentru care funcţia f : R → R definită

2. Valorile parametrilor
sin 2x
,x<0


 x2


prin f (x) = ax + b, x ∈ [0, 1] este continuă pe R, sunt:

 sin (x − 1) , x > 1



x2 − 1
5
a) a = − , b = 4;
2
211
Capitolul 13
7
b) a = − , b = 2;
2
9
c) a = − , b = 4;
2
7
d) a = − , b = 4;
2
7
e) a = − , b = 8;
2
3 1
f) a = − , b = .
2 2
3. Valoareaparametrului real a pentru care funcţia f : R → R definită prin
√x2 + 2ex , x ≤ 0
f (x) = este continuă pe R, este:
3x + a, x > 0
√
a) a = 6;
√
b) a = 5;
c) a = 2;
d) a = 1;
√
e) a = 2;
√
f) a = 3.

2x + m, x ≤ 1
f (x) = este continuă pe R, este:
m2 x + 2, x > 1
√
a) m = 2;
√ √
b) m ∈ − 2, 2 ;
c) m ∈ {−1, 1};
d) m = 1;
e) m = 0;
f) m ∈ {0, 1}.
sin (x2 − 1)

 x + 1 , x < −1



5. Funcţia f : R → R, f (x) = a, x = −1 este
 √ 2



b · x + 8 − 3x2 + 5x + 4, x > −1
continuă pe R dacă:
2
a) a = −2, b = ;
3
212
Continuitatea funcţiilor
b) a = −2, b = 1;
2
c) a = −2, b = ;
5
2
d) a = 2, b = − ;
3
e) a = −12, b = −3;
f) a = 2, b = 1.
6. Intervalul de numere reale ı̂n care ecuaţia x3 + 4x2 − 5 = 0 are cel puţin
o soluţie reală este:
a) [−1, 0];
b) [2, 3];

1
c) 0, ;
2
d) [0, 2];
1
e) −1, − ;
2
f) ecuaţia nu are soluţii reale.
7. Intervalul de numere reale ı̂n care ecuaţia x + 2x − 2 = 0 are cel puţin o

soluţie reală este:
a) [0, 1];
b) [−1, 0];
−1];
c) [−2,
1
d) 0, ;
2

1
e) − , 0 ;
2
f) ecuaţia nu are soluţii reale.
x−2
8. Soluţia inecuaţiei √ ≤ 4 este:
2x − 3 − 1
a) x ∈ (−∞, 2);
b) x ∈ (2, +∞);

3
c) x ∈ −∞, ;
2

3
d) x ∈ , 26 \ {2};
2
213
Capitolul 13
3
e) x = ;
2
f) x ∈ ∅.
√
 a2 x2 + ax + 1, x ≤ 1
9. Funcţia f : R → R, f (x) = √ este continuă pe
 x − 1 + |a| √x, x > 1
R dacă:
a) a = −2;
b) a = 2;
c) a = 1;
d) a = −1;
e) a = −3;
f) a = 3.
(x − 2) (4 − 2x )

10. Mulţimea M = x ∈ R > 0 este:
2x − 6
a) M = (2, 3);
b) M = (−∞, 2) ∪ (2, 3);
c) M = (−∞, 2);
d) M = R \ {2, 3};
e) M = (3, +∞);
f) M = (2, 3) ∪ (3, +∞).
1
x2 −mx
+m
pentru orice x ∈ R. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia nu
are puncte de discontinuitate este:
a) (0, 4);
b) (−4, 4);
c) (−1, 2);
d) R;
e) ∅;
f) (−∞, 1).
1
x2 −mx
+m
un singur punct de discontinuitate este:
214
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) {1, 2, 3};
d) {0, 1, 2};
e) {0, 2};
f) {2, 3}.
1
x2 −mx+m
două puncte de discontinuitate este:
a) (0, 4);
b) {0, 4};
c) (−∞, 0) ∪ (4,∞);
d) (−∞, −3) ∪ (2, ∞);
e) (−∞, −2) ∪ (2, ∞);
f) (−∞, 0) ∪ (2, ∞).

e− x12 , x < 0
 x , x≥0
1 + x2
orice x ∈ R. Numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este egal
cu:
a) 3;
b) 2;
c) 1;
d) 0;
e) 4;
f) 5.
 1
e− x2 , x < 0
 x , x≥0
1 + x2
cu:
a) 5;
b) 4;
215
Capitolul 13
c) 3;
d) 2;
e) 1;
f) 0.
16. Mulţimea valorilor lui a ∈ R pentru care funcţia f : R → R definită prin:

1
−
e x2 , x < −1
f (x) = pentru orice x ∈ R este continuă ı̂n punctul
 ax , x ≥ −1
1 + x2
x = −1 este:
a) {2e−1 };
b) {−2, e−1 };
c) {2, e−2 };
d) {2, e−1 };
e) {2e2 };
f) {−2e−1 }.
17. Mulţimea valorilor

 lui a ∈ R pentru care funcţia f : R → R definită
e− x12 , x 6= 0
prin f (x) = pentru orice x ∈ R poate fi prelungită prin
a, x = 0
continuitate ı̂n punctul x = 0 este:
a) {0};
b) {0, 4};
c) {4};
d) {1, 4};
e) {1};
f) {0, 1}.
18. Mulţimea valorilor

 lui a ∈ R pentru care funcţia f : R → R definită
1
e− x2 , x 6= 0
prin f (x) = pentru orice x ∈ R poate fi prelungită prin
a, x = 0
continuitate ı̂n punctul x = 0 este:
a) {0, 1};
b) ∅;
c) {0};
216
d) {1};
e) {e};
f) R.
1
19. Fie D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) = √ pentru
x2 −x 2+1
cu:
a) 1;
b) 2;
c) 0;
d) 3;
e) 4;
f) 5.
1
20. Fie D ⊆ R şi funcţia f : D → R definită prin f (x) = √ pentru
x2 −x2−1
cu:
a) 0;
b) 1;
c) 5;
d) 2;
e) 4;
f) 3.
a, b ∈ R pentru care funcţia Fie şi f : R → R

21. Valorile parametrilor 


 2x3 − 3x + 2a, x < 0

definită prin f (x) = 3b, x = 0 este continuă ı̂n x = 0
sin(3x)


, x>0


x
sunt:
a) a = 0, b = 1;
3
b) a = , b = 1;
2
c) a = b = 1;
1
d) a = −1, b = ;
3
217
Capitolul 13
e) nu există a şi b;
f) a = b = 0.

2x2 − 3ax, x < −1
22. Valoarea lui a ∈ R pentru care funcţia f (x) =
3x + a, x ≥ −1
este continuă pe R este:
5
a) − ;
2
b) 0;
c) 1;
1
d) ;
2
5
e) ;
4
f) −1.
h π
23. Valoarea parametrului m ∈ R pentru care funcţia f : 0, → R definită
 √ h π 2
m cos x + 3 sin x, x ∈ 0,

π
6
prin f (x) = hπ π este continuă ı̂n x =
2tgx + mctgx, x ∈ 6
,

6 2
este:
a) 0;
b) 1;
√
3
c) ;
2
1
d) − ;
3
1
e) − ;
3
1
f) .
4
24. Valoarea parametrului a ∈ R pentru care funcţia f : [0, 3] → R definită
 5tg2a(x − 2) , x ∈ [0, 2)

prin f (x) = x−2 este continuă ı̂n x = 2 este:

 2
3x − 2x + 2, x ∈ [2, 3]
a) 0;
b) −1;
c) 1;
218
d) 5;
9
e) ;
10
f) 2.
25. Valorilelui m ∈ R pentru care funcţia funcţia f : R → R definită prin

m2 x3 − 2mx + 1, x < −1
f (x) = este continuă ı̂n x = −1 sunt:
x2 + mx + 3, x ≥ −1
a) m ∈ {1, 2};
b) nu există;
c) m = 0;
d) m = 1;
e) m ∈ {−2, −1};
f) m = −1.
26. Valorileparametrilor a, b ∈ R pentru care funcţia f : R → R definită prin

2

 sin x + 3a, x < 0
3


f (x) = 3, x = 0 este continuă ı̂n x = 0 sunt:


 b ln(1 + x)

 , x>0
3x
a) a, b ∈ ∅;
b) a = 1, b = 9;
c) a = 1, b = 3;
d) a = b = 0;
9
e) a = , b = 1;
2
f) a = 0, b = 1.

1
27. Valoarea parametrului a ∈ R pentru care funcţia f : − , ∞ → R
 2
tg3x ln(1 + 2x) 1
+a , x ∈ − ,0


definită prin f (x) = x x 2 este con-
e2x , x ∈ [0, ∞)

tinuă ı̂n x = 0 este:
a) 0;
b) −1;
219
Capitolul 13
1
c) − ;
2
3
d) ;
2
1
e) ;
2
3
f) − .
2
a3x − e2x , x ≤ 0
f (x) = este continuă ı̂n x = 0 sunt:
3 sin 3x − b cos 2x, x > 0
a) a ∈ R, b = 1 − a;
b) a ∈ R, b = a − 1;
c) a = b = 0;
d) a ∈ R, b = e − a;
e) a ∈ R, b = a − e;
f) a ∈ R, b = 3a.

5ax + 6, x < b



29. Valorile parametrilor a, b ∈ R pentru care funcţia f (x) = 2a, x = b


3x + 2a, x > b

este continuă pe domeniul de definiţie sunt:
a) a = 0, b = 3;
b) a = 3, b = 0;
c) a = b = 0;
2
d) a = −3, b = ;
5
e) a = 1, b = 2;
f) a = b = −1.

2atgx − 3e2x , x < 0
f (x) = este continuă ı̂n x = 0 sunt:
b sin 3x − 3 cos 2x, x ≥ 0
a) a, b ∈ ∅;
b) a = b = 0;
220
c) a, b ∈ R;
d) a ∈ R, b = 0;
e) a = 1, b = −3;
f) a + b = 1.

x
e , x ∈ [0, 1]


31. Se consideră funcţia f : [0, π] → R, f (x) = .
a sin (x − 1)
, x ∈ (1, π]


 2
x − 3x + 2
Funcţia f este continuă pe [0, π] dacă parametrul a este egal cu:
a) e;
b) −e;
e
c) − ;
2
e
d) ;
2
e) 2e;
f) −2e.
2x − √a2 x2 + ax + 1, x < 1

32. Fie f : R → R, f (x) = √ . Atunci suma

 x − 1 + |a| √x, x ≥ 1
valorilor reale a pentru care funcţia f este continuă pe R este:
a) −1;
3
b) ;
5
2
c) − ;
5
d) 2;
2
e) ;
5
3
f) − .
5

x + a, x ≤ 0


33. Se dă funcţia f : R → R, f (x) = √ şi mulţimea
 x + 1 − b2

 ,x > 0
x
(a2 + b2 )
P
A = {(a, b) ∈ R × R |f este continuă pe R }. Atunci α =
(a,b)∈A
este:
221
Capitolul 13
5
a) ;
4
5
b) ;
2
5
c) ;
3
2
d) ;
5
3
e) ;
5
4
f) .
5
1


 2tgx − arctg , x ∈ [−1, 0)


 x
34. Funcţia f : [−1, ∞) → R, f (x) = a, x = 0 este


 √
2 1− x1+x , x > 0

continuă ı̂n x = 0 dacă:

a) a = 0;
1
b) a = √ ;
2
c) a = 1;
√
d) a = 2;
e) a ∈ ∅;
f) a = −1.
35. Suma punctelor de discontinuitate ale funcţiei f : [0, 2] → R, f (x) =

x − [x]
este:
2x − [x] + 1
1
a) ;
2
b) 1;
c) 2;
d) 3;
3
e) ;
2
1
f) .
3
222

ex + x + m, x ≤ 1
36. Domeniul de discontinuitate al funcţiei f : R → R, f (x) = 1
x x−1 ,x > 1
este mulţimea vidă dacă parametrul real m este egal cu:
a) 0;
b) 1;
c) e;
d) −e;
e) −1;
1
f) .
e

[ex + ln (1 + x)] x1 , x > 0
37. Continuitatea funcţiei f : [0, ∞) → R, f (x) =
m,x = 0
este asigurată dacă:
a) m = −2;
b) m = e2 ;
2
c) m = ln ;
e
1
d) m = √ ;
2
e) m = e;
f) m = 2 ln e.
|x − 1| enx + cos x
38. Dacă f : R → R, f (x) = lim , atunci mulţimea
n→∞ 1 + enx
punctelor de continuitate ale funcţiei f este:
a) R∗ ;
b) R;
c) (−∞, 0);
d) (0, ∞);
e) {0};
f) [0, 1].
x2n − x2 + 6
39. Funcţia f : R → R, f (x) = lim este continuă pe:
n→∞ x2n + x2 + 4
a) R;
b) R∗ ;
223
Capitolul 13
c) R \ {0, 1};
d) R \ {−1, 0, 1};
e) {−1, 0, 1};
f) {0, 1}.

x3 − 2x, x ∈ Q
40. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci mulţimea punctelor
x2 − 2, x ∈ R \ Q
de continuitate ale funcţiei f coincide cu:
√
a) − 2, 0 ;
√ √
b) − 2, 1, 2 ;
√
c) 0, 1, 2 ;
√ √
d) − 2, 0, 2 ;
√ √
e) 2, 0, 2 + 1 ;
f) {0, 1}.

ax + b, x ≤ 2
41. Funcţia f : R → R, f (x) = este continuă pe R
x2 + bx + a, x > 2
dacă şi numai dacă:
a) a = 1, b = −1;
b) a = 3, b = 5;
c) a = b = 0;
d) a = b + 4;
e) a = b = 1;
f) a = −1, b = 1.
42. Ecuaţia 2x (x2 + 1) − 3 = 0 are o unică soluţie ı̂n intervalul

a) (−1, 0);
b) (−1, 1);
c) (0, 1);
d) ∅;
e) (1, ∞);
f) (−∞, −1).
43. Ecuaţia x2 − 2 · 3−x + 1 = 0 are o unică soluţie reală dacă ea aparţine

intervalului:
224

1
a) ,1 ;
2

3
b) ,∞ ;
2

1
c) − , 0 ;
2

1
d) −1, − ;
2

1
e) 0, ;
2

1
f) ,∞ .
2
x3 − 3x + 2
44. Inecuaţia ≥ 0 are ca soluţie mulţimea:
|x2 − 3x + 2|
a) (−2, ∞);
b) (−2, 1) ∪ (1, 2) ∪ (2, ∞);
c) (1, 2);
d) (−2, 1) ∪ (2, ∞);
e) (2, ∞);
f) (1, ∞) \ {2}.
45. Soluţia inecuaţiei (ln x − 2) (4x2 − 1) ≤ 0 este:

1
a) ,∞ ;
2
b) (e2 , ∞);

1 2
c) ,e ;
2

1
d) ,1 ;
2
e) (1, e2 );
225
CAPITOLUL 14
DERIVABILITATEA FUNCŢIILOR
1. Valorile parametrilor
 reali a şi b, pentru care funcţia f : R → R definită
ax4 + b, x ≤ −1
prin f (x) = este derivabilă pe R sunt:
2 ln (x + 2) , x > −1
a) a = −1, b = 1;
b) a = 1, b = −1;
1 1
c) a = − , b = − ;
2 2
1 1
d) a = , b = ;
2 2
1 1
e) a = − , b = ;
2 2
1 1
f) a = , b = − .
4 4
2. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x2 + ax + b, a, b ∈ R. Dacă graficul
functiei trece prin punctul (1, 3) şi tangenta la graficul funcţiei ı̂n acest
punct este paralelă cu prima bisectoare, atunci valorile parametrilor reali
a şi b sunt:
a) a = 1, b = 1;
227
Capitolul 14
b) a = −1, b = 3;
c) a = −3, b = 1;
d) a = 0, b = 2;
e) a = 2, b = 0;
f) a = −2, b = 4.

ax + b, x ≤ 0
3. Fie funcţia f : R → R, f (x) = , a, b ∈ R. Dacă f este
x + 1, x > 0
derivabilă pe R, atunci S = a2 + b2 este:
a) S = 1;
b) S = 2;
c) S = 5;
d) S = 8;
e) S = 13;
f) S = 18.
(x + 1)3
4. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Ecuaţia tangentei la graficul
x2 − x + 1
funcţiei f ı̂n punctul ı̂n care graficul funcţiei intersectează axa Oy este:
a) y = 2x − 1;
b) y = 2x + 1;
c) y = −4x − 1;
d) y = −4x + 1;
e) y = 4x − 1;
f) y = 4x + 1.
5. Fie funcţia f : (0, +∞) → R, f (x) = x ln x + ax2 , a ∈ R. Valoarea

parametrului real a pentru care graficul funcţiei este tangent axei Ox
este:
a) a = −e;
1
b) a = − ;
e
c) a = −e2 ;
d) a = −1;
e) a = 1;
f) a = e.
228
Derivabilitatea funcţiilor
6. Dacă f : R → R, f (x) = e2x (x + 1)2 , atunci f 0 (0) este:

a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 5.
7. Valorile parametrilor reali a şi b, pentru care ecuaţia x3 +ax2 +bx−12 = 0

are rădăcina dublă x = −2, sunt:
a) a = 1, b = −8;
b) a = −1, b = 8;
c) a = 2, b = −6;
d) a = −2, b = 6;
e) a = 1, b = 8;
f) a = −8, b = 1.
r
x2 + 1 f (x) − f (1)
8. Dacă f : R → R, f (x) = ln 2
, atunci valoarea limitei lim
x +3 x→1 x−1
este:
a) 0;
b) 1;
1
c) ;
4
1
d) − ;
4
e) −1;
−1
9. Valoarea limitei lim e ln x este:
x
x→0, x>0
a) 0;
b) +∞;
c) −∞;
d) 1;
e) −1;
229
Capitolul 14
10. Valoarea limitei lim (x − ln x) este:

x→+∞
a) 0;
b) +∞;
c) −∞;
d) 1;
e) −1;
11. Valorile parametrului real m pentru care funcţia f : R → R, f (x) =

√3
x2 + mx + 1 este derivabilă pe R, sunt:
a) m ∈ (−∞, 2) ∪ (2, +∞);
b) m ∈ (−∞, 2);
c) m ∈ [−2, 2];
d) m ∈ (−2, 2);
e) m ∈ (2, +∞);
f) m ∈ {−2, 2}.
12. Se consideră funcţia f : R → R definită prin f (x) =x3 +2x + 5 pentru

orice x ∈ R. Valoarea (f −1 ) 0 (8) este:
1
a) ;
5
b) 1;
c) −1;
2
d) ;
3
2
e) ;
7
7
f) .
2
13. Se consideră funcţia f : (0, ∞) → R definită prin f (x) = x + ln x pentru
0
orice x ∈ (0,∞). Valoarea (f −1 ) (e + 1) este:
1
a) ;
5
e
b) ;
e+1
e
c) ;
e−1
230
e
d) ;
3
e
e) ;
e+2
2e
f) .
e+1
√
14. Fie funcţia f : R → R definită prin f (x) = 1+x2 . Mulţimea valorilor
parametrului m ∈ R astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ R să aibă loc egalitatea:
2 00 0
(1 +
x) f (x) + xf (x) = mf (x) este:
1
a) ;
5
b) {1, 2};
c) {1};
d) {2, 3};
e) {0, 1};
f) ∅.
15. Fie x ∈ R şi n ∈ N∗ . Suma Tn (x) = x + 2x2 +3x3 + · · · +nxn este:

n (n − 1)


 , x=1
 3
a) Tn (x) = ;
nxn+2 + (n + 1) xn+1 + x
, x 6= 1


(1 + x)2

b) {1};
n (n + 1)


 , x=1
 4
c) Tn (x) = ;
nxn+3 + (n + 1) xn+1 − x
, x 6= 1


(1 + x)2

n (n + 1)


 , x=1
 2
d) Tn (x) = ;
nxn+2 − (n + 1) xn+1 + x
, x= 6 1


(1 − x)2


n3 (n + 1)
, x=1



 3
e) Tn (x) = ;
nxn+2 − (n + 1) xn+1 + x
, x 6= 1


(1 + x)3


231
Capitolul 14
n (n + 1)


 , x=1
 2
f) Tn (x) =
nxn+3 + (n + 1) xn+1 + x
, x 6= 1.


(1 + x)2

1 1 1 1
16. Fie n ∈ N∗ . Valoarea sumei Sn = +2 · 2 +3 · 3 + · · · +n · n este:
3 3 3 3
3n+1 + n
a) ;
4
3n+3 + n
b) ;
2
3n+1 + n
c) ;
3
3n+1 − n
d) ;
4
3n+1 − 2n − 3
e) ;
4 · 3n
3n+1 − n
f) .
5

aex , x<1
17. Fie a, b ∈ R. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) =
x2 + bx, x ≥ 1
pentru orice x ∈ R. Valorile a, b ∈ R pentru care funcţia este derivabilă
ı̂n punctul x0 = 1 este:
a) a ∈ R, b = 1;
b) a = 1, b = 1;
c) a ∈ R, b = 2;
d) a = −1, b = 3;
e) a = 0, b = 0;
f) a ∈ ∅, b ∈ ∅.

ax2 + 2x + 3, x < 1
18. Fie a, b ∈ R. Considerăm funcţia f : R → R, f (x) =
x2 + bx, x≥1
pentru orice x ∈ R. Suma valorile parametrilor a, b ∈ R pentru care
funcţia este derivabilă ı̂n punctul x0 = 1 este:
a) 12;
b) 1;
232
c) 2;
d) 16;
e) 21;
f) 4.
19. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia f : R → R definit prin

√
f (x) = 3 x2 −mx + 1 pentru orice x ∈ R este derivabilă pe R este:
a) (−3, 2);
b) (−2, 2);
c) {2, 3};
d) R;
e) ∅;
f) (−2, 2).
20. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia f : R → R definită prin

p
f (x) = 5 x2 − (m + 1) x + m pentru orice x ∈ R este derivabilă pe R este:
a) (−3, 2);
b) (−2, 2);
c) ∅;
d) R;
e) (−2, 2);
f) {1, 2}.
21. Derivata de ordinul n ∈ N∗ a funcţiei f : R \ {1, 2} → R definită prin

x
f (x) = 2 este:
x − 3x + 2
(−1)n n! (−1)n n!
a) 2 · + ;
(x + 2)n+1 (x + 1)n+1
(−1)n n! (−1)n n!
b) 2 · − ;
(x + 2)n+1 (x − 1)n+1
(−1)n n! (−1)n n!
c) 2 · + ;
(x − 2)n+1 (x + 1)n+1
(−1)n n! (−1)n n!
d) 2 · − ;
(x − 2)n+1 (x − 1)n+1
n! n!
e) 2 · n+1 + ;
(x + 2) (x − 1)n+1
233
Capitolul 14
1 1
f) 2 · n+1 + .
(x − 2) (x − 1)n+1
√
22. Fie f (x) = x2 + 3x + 5, x ∈ R. Atunci f 0 (1) este:
5
a) ;
6
1
b) ;
6
1
c) ;
3
5
d) ;
3
1
e) − ;
6
5
f) − .
6
23. Fie f (x) = xe2x , x ∈ R. Atunci f 00 (1) este:
a) e + 2;
b) 8e2 ;
c) 12e2 ;
d) 3e2 ;
e) 0;
f) 5e2 .
24. Fie f (x) = x2 + 3x + cos2 (x), x ∈ R. Atunci f (0) + f 0 (0) + f 00 (0) este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) −1.
25. Fie f (x) = x2 + 3x + cos(2x), x ∈ R. Atunci f (0) + f 0 (0) + f 00 (0) este:

a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
234
e) 5;
f) −1.
√ √ 3
, x > 0. Atunci f 0 (1) este:
3
26. Fie f (x) = 2x3 + x2 + 3 x +
x+2
15
a) ;
2
43
b ;
6
47
c) ;
6
13
d) ;
6
45
e) ;
8
f) 1.
√ √ √ 1
, x > 0. Atunci f 0 (1) este:
5
27. Fie f (x) = x4 − x2 + 3 x − x +
2x + 1
159
a) ;
20
247
b ;
60
247
c) ;
90
232
d) ;
15
289
e) ;
90
153
f) .
40

2x2 − 3x + 1, x ≤ 0,
28. Fie f : R → R, f (x) = şi E(x) = 4x2 − 3x + 1.
2ax − 3, x > 0
Fie a0 valoarea lui a pentru care funcţia este derivabilă ı̂n x = 0. Atunci
E(a0 ) este:
10
a) ;
9
11
b ;
2
235
Capitolul 14
29
c) ;
2
23
d) − ;
2
29
e) − ;
9
f) 1.
29. Funcţia f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c, a 6= 0 care are proprietatea că

f 00 (x) = 8, f 0 (1) = 2 şi f (2) = −1 este:
a) f (x) = 4x2 − 6x − 5;
b) f (x) = 4x2 − 10x + 21;
c) f (x) = 8x2 + 2x − 1;
d) f (x) = 16x2 − 14x − 23;
e) nu există o astfel de funcţie;
f) f (x) = 4x2 − x + 3.
30. Parametrii reali a şi b pentru care ecuaţia f (x) = x3 + ax2 + bx − 12 = 0

are rădăcina dublă x = 2 sunt:
a) a = −1, b = 3;
b) a = 10, b = 8;
c) a = 7, b = −16;
d) a = −7, b = 10;
e) a = b = 1;
f) a = −7, b = 16.
31. Parametrii reali a şi b pentru care ecuaţia f (x) = x3 + ax2 + bx − 4 = 0

are rădăcina dublă x = 1 sunt:
a) a = 3, b = −3;
b) a = −6, b = 9;
c) a = 6, b = −9;
d) a = −4, b = 8;
e) a = −2, b = 10;
f) a = −7, b = −9.
236

x4 + ax + 2, x > 0
32. Funcţia f : R → R, f (x) : este derivabilă pe R
b + ln (1 + x2 ) , x = 0
dacă:
a) a = 1, b = −1;
b) a = 2, b = 0;
c) a = 0, b = 2;
d)a = −1, b = 1;
e) a = b = 1;
f) a = b = −1.
√
33. Punctele ı̂n care funcţia f : (−∞, 1] ∪ [2, ∞), f (x) = x2 − 3x + 2 nu
este derivabilă aparţin mulţimii:
a) {0, 1};
b) {1, 2};
c) {1, 3};
d) {2, 4};
e) {−3, 5};
f) {0, 1, 2}.
 1
e x2 +x , x ∈ (−1, 0)
34. Domeniul de derivabilitate al funcţiei f : R → R, f (x) =
a, x ∈ R \ (−1, 0)
este multimea R dacă:
a) a = 0;
b) a = 1;
c) a = 2;
d) a = 3;
e) a = 4;
f) a = −1.
 x
e − 1, x < 0
35. Funcţia f : R → R, f (x) = x este derivabilă pe R
x2 + ax + b, x ≥ 0
dacă:
1
a) a = , b = 0;
3
237
Capitolul 14
1
b) a = , b = −2;
2
c) a = b = 1;
1
d) a = , b = 1;
2
1
e) a = 1, b = ;
2
1
f) a = 0, b = .
3
√ !
x2 + 1 − x
36. Fie funcţia f : D → R, f (x) = ln √ . Care dintre următoarele
x2 + 1 + x
afirmaţii este adevărată:
a) f nu este derivabilă ı̂n x0 = 0;
b) f 0 (0) = ln 4;
c) f 0 (0) = −2;
d) f 0 (0) = ln 2;
e) f 0 (0) = − ln 2;
f) f 0 (0) = − ln 4.
x
37. Dacă f : R → R, f (x) = √ , a ∈ R∗ , şi α (a) = f 0 (0) +
a 2 + x 2
√
f 0 (1) a2 + 1, atunci:
a2 1
a) α (a) = 2 + ;
a + 1 |a|
3
b) α (1) = ;
4
1
c) α (−1) = ;
2
4
d) α (2) = ;
5
e) α (−3) < 0;
2
f) α (−2) = .
5
38. Fie f : R → R, f (x) = x5 + x, iar g = f −1 . Atunci, g 0 (2) are valoarea:
a) 1;
1
b) ;
6
c) 0;
238
d) 6;
1
e) ;
2
f) 3.

x3 + ax2 + bx + c, x < 1
39. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = .
arctg (x − 1) , x ≥ 1
Funcţia f este derivabilă de două ori pe R dacă:
a) a = 3, b = 4, c = 2;
b) a = −3, b = −4, c = 2;
c) a = −3, b = 4, c = 2;
d) a = −3, b = 4, c = −2;
e) a = 3, b = −4, c = −2;
ax
40. Fie f : R → R, f (x) = 2 , a ∈ R, b ∈ R∗ . Valorile parametrilor reali
x + b2
a şi b pentru care Gf admite ı̂n originea O ca tangentă prima bisectoare
sunt:
a) a = b = 1;
b) nu există;
c) a = b2 , b ∈ R∗ ;
d) a = −1, b ∈ R∗ ;
e) a = b, b ∈ R∗ ;
f) b = 1, a ∈ R.
41. Fie funcţiile f (x) = ax2 + bx + 1, a ∈ R∗ , b ∈ R, f : R → R şi

x−1
g (x) = , g ∈ R∗ → R. Graficele funcţiilor f şi g admit o tangentă
x
comună ı̂n punctul de abscisă x0 = 1, dacă:
a) a + b + 1 = 0;
b) a = −1, b = 2;
c) a = 2, b = −3;
d) a = 0, b = 1;
e) Gf şi Gg nu pot avea o tangentă comună;
f) a = 1, b = 0.
239
Capitolul 14
2x
42. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = arcsin . Abscisele punctelor
1 + x2
unghiulare corespunzătoare funcţiei f se află ı̂n mulţimea:
a) {2, 3};
b) (0, 1);
c) {−2};
d) {5};
e) {±1};
f) (1, 0).
x2
43. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci f 0 (1) este:
x2 + 1
1
a) ;
2
b) 1;
1
c) ;
4
1
d) − ;
4
e) 0;
1
f) − .
2
44. Fie f : R → R, f (x) = e−2x+1 sin (3πx) + ln (x2 + x + 1). Valoarea reală
f 0 (0) este:
a) 3πe;
b) 1;
c) 3πe − 1;
d) 4πe;
e) 0;
f) 3πe + 1.

1 1
45. Fie f : D → R, f (x) = x ln − . Atunci lim f 0 (x) este egală cu:
e x x→∞
a) −1;
b) 1;
c) 2;
d) e;
240
1
e) ;
e
f) nu există.
√
46. Fie f : (−∞, 1] → R, f (x) = x + 3 1 − x şi f (n) (0) = an (unde f (k) (x)
este derivata de ordin k a funcţiei f calculată ı̂n punctul x). Atunci:
200!
a) a100 = 3 · 100 ;
2
397!!
b) a200 = −3 · 200 ;
3
199!!
c) a100 = −3 · 100 ;
2
d) an+1 = (n + 1) an ;
1 200!
e) a100 = · 100 ;
3 2
200!
f) a200 = 200 .
3
241
CAPITOLUL 15
STUDIUL FUNCŢIILOR CU
AJUTORUL DERIVATELOR
1. Numărul punctelor de extrem local ale funcţiei f : R → R, f (x) =

4 2
ex + ex −1 este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 5.
2. Valoarea parametrului real m, pentru care funcţia f : R → R, f (x) =

ex (x2 + 4x + m) are puncte de extrem, este:
a) {5};
b) (−5, 5);
c) (5, +∞);
d) (−∞, 5);
243
Capitolul 15
e) (−∞, 4);
f) φ.
x2 − 4
3. Valoarea maximă relativă a funcţiei f : R \ {1} → R, f (x) =
(x − 1)2
este:
3
a) ;
2
3
b) ;
4
2
c) ;
3
4
d) ;
3
1
e) ;
2
f) 2.
4. Valorile parametrilor reali a şi b, pentru care funcţia f : R \ {1} → R,

x2 + ax + b
definită prin f (x) = admite un punct de extrem ı̂n punctul
x−1
P (0, 1), sunt:
a) a = 1, b = −1;
b) a = −1, b = −1;
c) a = 2, b = −1;
d) a = −2, b = −1;
e) a = −1, b = 1;
f) a = 2, b = 1.
x2 + 3x + 1
5. Mulţimea valorilor funcţiei f : R → R, f (x) = 2 este:
x −x+1

1
a) − , 4 ;
3

1 15
b) − , ;
3 2
c) [1, +∞);

1 5
d) − , ;
3 2
e) [1, 5];
244
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor

1
f) − , 5 .
3
6. Valorile parametrului real m, pentru care funcţia f : R \ {1, 2} → R
mx2 − 1
definită prin f (x) = admite puncte de extrem, sunt:
(x − 1) (x − 2)

1
a) m ∈ , +∞ ;
4
b) m ∈ (−∞, 1);

1 S
c) m ∈ −∞, − (1, +∞);
2
d) m ∈ (1, +∞);

1 S
e) m ∈ −∞, (1, +∞);
4

1
f) m ∈ ,1 .
4
7. Suma absciselor punctelor de extrem ale funcţiei f : R → R, f (x) =
x2 e−x este:
a) 2;
b) 3;
c) 4;
d) 0;
e) 1;
f) −1.
8. Valoarea parametrului real m pentru care funcţia f : R → R definită prin

x2 − mx + 4
f (x) = √ admite un extrem ı̂n punctul x = 1 este:
x2 + 1
a) 3;
b) −2;
c) 2;
d) 1;
e) 0;
f) −1.
3 −6x2 +9x+3
9. Dacă f : R → R, f (x) = ex , atunci care din afirmaţiile următoare
este corectă?
245
Capitolul 15
a) x = 1 este abscisa punctului de minim local al lui f ;

b) f nu are puncte de extrem;
c) f este strict crescătoare pe R;
d) f este descrescătoare pe [3, +∞);
e) suma absciselor punctelor de extrem este egală cu 4;
f) x = −3 este abscisa punctului de maxim local al lui f ;
10. Valoarea parametrului real m, pentru care funcţia f : R\{0} → R definită

mex − (1 + m) e−x S
prin f (x) = x
este descrescătoare pe (−∞, 0) (0, +∞),
e −1
este:
a) m ∈ (0, 4);
b) m ∈ (4, +∞);
c) m ∈ (−∞, 0);
d) m ∈ (0, +∞);

1
e) m ∈ , +∞ ;
4

1
f) m ∈ −∞, .
4
11. Se consideră funcţia f : R → R definită prin f (x) =x3 −3x + 5 pentru
orice x ∈ R. Numărul de rădăcini reale ale ecuaţiei f (x) = 0 este:
a) 1;
b) 3;
c) 2;
d) 4;
e) 6;
f) 0.
12. Se consider funcţia f : (0, ∞) → R definită prin f (x) = x + ln x pentru

orice x ∈ (0, ∞). Numărul de rădăcini reale ale ecuaţiei f (x) = 0 este:
a) 3;
b) 1;
c) 2;
d) 0;
e) 4;
246
f) 5.
x2 +ax + b
13. Fie a ∈ R∗ , b ∈ R şi funcţia f : R → R definită prin f (x) =
x2 +1
pentru orice x ∈ R. Numărul punctelor de extrem local ale funcţiei f
este egal cu:
a) 3;
b) 1;
c) 2;
d) 0;
e) 4;
f) 5.
14. Se consider funcţia f : R → R definită prin f (x) =x2 ex . Mulţimea Im (f )

este:
a) (1,∞);
b) (−∞, 1);
c) (2,∞);
d) (−∞, 2);
e) (−3, ∞);
f) (0, ∞).
15. Se consideră funcţia f : R → R definită prin f (x) =x2 ex . Mulţimea

f ((−3, 3)) este:
a) (−3,∞);
b) (−∞, 3);
c) (−∞, 1);
d) (e, ∞);
e) (0, 9e3 );
f) (−∞, e)
∗ x2 +2ax + b
16. Fie a ∈ R , b ∈ R şi funcţia f : R → R definită prin f (x) =
x2 +1
pentru orice x ∈ R. Numărul punctelor de pe graficul funcţiei f cu
produsul absciselor egal cu −1 ı̂n care tangenta la graficul funcţiei este
paralelă cu axa Ox pentru orice valori a ∈ R∗ şi b ∈ R este egal cu:
a) 3;
247
Capitolul 15
b) 1;
c) 0;
d) 4;
e) 5;
f) 2.
17. Fie funcţia f : (−1, 1) → R definite prin f (x) = ln (1 − x2 ) pentru orice

x ∈ (−1, 1). Afirmaţia adevărată este:
a) funcţia f este convexă pe (−1, 1);
b) funcţia f are două puncte de inflexiune;
c) funcţia f are un singur punct de inflexiune;
d) funcţia f nu are puncte de extrem local;
e) funcţia f are două puncte de extrem local;
f) funcţia f este concavă pe (−1, 1).
18. Fie a ∈ R cu proprietatea că pentru orice x ∈ [1, ∞) are loc egalitatea:
2x
2arctgx + arcsin = a. Atunci:
1 + x2
a) a = 0;
b) a = 1;
c) a = −1;
d) a= e;
e) a =π;
f) a =e−1 .

∗ 1
19. Se consider funcţia f : R → R definită prin f (x) = arctgx + arctg
x
∗
pentru orice x ∈ R . Dacă există a ∈ R cu proprietatea că prin f (x) = a
pentru orice x ∈ R∗+ atunci valoarea lui a este:
a) e;
b) π;
π
c) ;
4
d) 1;
e) −2;
f) 2.
248
20. Se consider funcţia f : [−1, 1] → R definită prin f (x) = arcsin x+arccos x

pentru orice x ∈ [−1, 1]. Dacă funcţia este constantă pe [−1, 1] atunci
valoarea constantei este:
a) 0;
b) 1;
π
c) ;
4
π
d) ;
2
π
e) ;
3
f)−1.
21. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x3 − 6x2 + 2 şi x1 , x2 abscisele punctelor

de extrem. Atunci x1 f 00 (x1 ) + x2 f 00 (x2 ) are valoarea:
a) 48;
b) 36;
c) 50;
d) −50;
e) 0;
f) −48.
22. Fie funcţia f : R → R, f (x) = x4 −6x2 +8x şi x1 , x2 , x3 abscisele punctelor

de extrem. Atunci x1 f (x1 ) + x2 f (x2 ) + x3 f (x3 ) are valoarea:
a) −6;
b) 6;
c) 16;
d) 12;
e) 21;
f) 15.
x2 + ax + b
23. Fie f : R \ {2} → R, f (x) = . Valorile parametrilor reali a şi
x−2
b pentru care graficul funcţiei trece prin punctul A(1, −8) şi tangenta la
grafic ı̂n x = 1 este paralelă cu dreapta y = −13x + 1 sunt:
a) a = −3, b = 2;
b) a = 3, b = 2;
249
Capitolul 15
c) a = 3, b = 4;
d) a = b = 1;
e) a = 4, b = −3;
f) a = −4, b = 3.
x2 + ax + b
24. Fie f : R \ {−3} → R, f (x) = . Valorile parametrilor reali a
x+3
şi b pentru care graficul funcţiei trece prin punctul A(−2, 4) şi tangenta
la grafic ı̂n x = −2 este paralelă cu dreapta y = 2x + 1 sunt:
a) a = 20, b = 10;
b) a = 10, b = 20;
c) a = −10, b = 20;
d) a = b = 20;
e) a = 21, b = 0;
f) a = −2, b = 2.
3ax3 − x2 + bx + 5
25. Fie f : R \ {−1} → R, f (x) = . Ştiind că funcţia nu
(x + 1)2
admite asimptote verticale, a + b are valoarea:
a) 0;
b 8;
c) 6;
d) −8;
e) 3;
f) 5.
2ax3 + 3x2 + 2bx + 3
26. Fie f : R \ {1} → R, f (x) = . Ştiind că funcţia nu
(x − 1)2
admite asimptote verticale, a + b are valoarea:
a) 1;
b 3;
c) 0;
d) −3;
e) −1;
f) 6.
2x
27. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Funcţia f are:
x2+2
250
a) un punct de inflexiune şi două puncte de extrem;

b) două puncte de inflexiune şi un punct de extrem;
c) două puncte de maxim;
d) două puncte de inflexiune;
e) un punct de maxim şi un punct de minim;
f) niciuna dintre afirmaţiile anterioare nu este adevărată.
4x
28. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Funcţia f are:
x2 +9
a) un punct de inflexiune şi două puncte de extrem;
b) două puncte de inflexiune şi un punct de extrem;
c) două puncte de maxim;
d) două puncte de inflexiune;
e) un punct de maxim şi un punct de minim;
f) niciuna dintre afirmaţiile anterioare nu este adevărată.
4
29. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Funcţia f :
x2 −9
a) are o asimptotă oblică şi una verticală;
b) nu are asimptote verticale;
d) are o asimptotă oblică;
e) are o asimptotă orizontală şi o asimptotă oblică;
f) are două asimptote verticale şi o asimptotă orizontală.
4x3 − 16x + 3
30. Fie funcţia f : R → R, f (x) = . Funcţia f :
x2 − 4
a) are o asimptotă oblică şi una verticală;
b) nu are asimptote verticale;
d) are o asimptotă oblică;
e) are o asimptotă orizontală şi o asimptotă oblică;
f) are două asimptote verticale şi o asimptotă oblică.
31. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = mx − ln (1 + x2 ). Funcţia f este

strict descrescătoare pe R dacă parametrul real m este ı̂n:
a) (0, 1);
b) (−∞, −1);
251
Capitolul 15
c) (−1, 1);
d) (−1, ∞);
e) (0, 1);
f) ∅.
32. Numărul de puncte de extrem corespunzătoare funcţiei f : R → R,

4x
f (x) = arcsin 2 este egal cu:
x +4
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) ∞;
x2 − m x
33. Funcţia f : R \ {−1} → R, f (x) = · e admite trei puncte de
x+1
extrem dacă parametrul real m aparţine mulţimii:
a) (1, ∞);
b) [1, ∞);
c) (0, 1);
d) (−∞, 1) \ {−1};
e) (0, ∞);
f) (0, 1].
mex + (−m − 1) e−x
34. Funcţia f : R → R, f (x) = , m ∈ R, este strict
1 + ex
crescătoare pe R dacă:
a) m > 1;
b) m > 0;
c) m < 1;
d) m < −1;
e) m ∈ (0, 1);
f) m ∈ (−1, 0).
x2 − ax
35. Funcţia f : R → R, f (x) = √ admite un punct de extrem situat
x2 + 1
la o distantă faţă de Oy egală cu 2 dacă a este:
252
a) 2;
b) 2 sau 12;
c) 12;
d) −12;
e) −12 sau 12;
f) −12 sau 2.
36. Abscisa punctului de minim corespunzător funcţiei f : D → R, f (x) =

1
x+ este jumătate din abscisa punctului de maxim dacă m ia
x+m
valoarea:
a) 3;
b) −3;
c) 1;
d) ±3;
e) 1 sau 3;
f) −1 sau 3.
37. Abscisele punctelor de extrem corespunzătoare funcţiei f : R \ {a} → R,

x2 + 2bx + 5
f (x) = aparţin mulţimii {−1, 5} atunci când:
x−a
a) a = 2, b = −4;
b) a = 2, b = 0;
c) a = 0, b = 4;
d) a = −2, b = 0;
e) a = 4, b = 0;
f) a = −4, b = 0.
38. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = x3 + ax + b, a, b ∈ R, a < 0.

Suma valorilor extreme m + M corespunzătoare este egală cu:
a) 0;
b) b;
c) 2b;
3b
d) ;
2
e) −b;
b
f) .
2
253
Capitolul 15
1 2 ln x − 1
39. Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = − x + 3 + . Abscisa punctului ı̂n
2 x
care tangenta la Gf este paralelă cu asimptota spre +∞ la Gf este:
√
a) e;
b) e2 ;
3
−
c) e 2 ;
√
d) e e;
1
−
e) e 2 ;
f) e−2 .
ax
40. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = 2 , a, b > 0. Funcţia
x + 2b
f admite două puncte de extrem situate la distanta 1 faţă de Oy dacă
parametrul real b este egal cu:
1
a) ;
2
1
b) ;
√4
c) 2;
1
d) √ ;
2
e) 2;
f) 4.
1
41. Fie f : D → R, f (x) = , a, b ∈ R. Funcţia f admite o valoare
x2 + ax + b
maximă ı̂n x = 2, iar dreapta x = −2 este asimptotă verticală la Gf dacă
(a, b) este:
a) (4, −12);
b) (−4; 12);
c) (0, 0);
d) (4, 12);
e) (12, 4);
f) (4; 4).
42. Funcţia polinomială reală f : R → R ce admite: x = −1 punct de maxim

5
local, x = punct de minim local, iar valoarea maximă a funcţiei este
9
1, (3) are expresia analitică f (x) de forma:
254
x3 2 2 5 8
a) + x + x+ ;
3 9 9 9
3
x 2 5 8
b) + x2 − x + ;
3 9 9 9
3 2
3x − 2x − 5x + 8
c) ;
9
x3 2 2 5 8
d) + x − x+ ;
9 3 9 9
3 2
x 2x 5x 8
e) + − − ;
3 9 9 9
3x3 − 2x2 − 5x − 8
f) .
9
(x + 1)3
43. Fie funcţia f : R → R, f (x) = 2 , A = {x ∈ R |x punct de inflexiune pentru Gf },
x −P x+1
d : mx + n asimptotă la Gf , α = x, β = m + n. Atunci α2 + β 2 are
x∈A
valoarea:
a) 25;
109
b) ;
4
51
c) ;
2
109
d) ;
2
e) 27;
109
f) .
8
2x
44. Dacă f : R → R, f (x) = arcsin admite puncte unghiulare a căror
1 + x2
1 Xh 0 2 0 2
i
mulţime se notează cu M , atunci z = (fs (x)) + (fd (x)) are
4 x∈M
valoarea:
a) 1;
b) 4;
π2
c) ;
2
π2
d) ;
4
255
Capitolul 15
π2
e) ;
9
ax2 + b
45. Se consideră funcţia f : D → R, f (x) = , a, b, c ∈ R. Dacă
x+c
Gf admite o asimptotă paralelă cu a doua bisectoare, modulul diferenţei
dintre punctele de extrem este 2, iar x = −2 este asimptotă verticală la
Gf , atunci S = ab + ac + bc este:
a) −1;
1
b) − ;
2
c) 1;
d) 2;
1
e) − ;
3
f) 3.
x2 + ax − 1
46. Fie funcţia f : R \ {−1} → R, f (x) = , a ∈ R. Atunci Gf
x+1
admite asimptota spre ∞ y = x + 1 dacă parametrul real a este:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) −3;
e) −2;
f) −1.
x2 − 3bx + 2b2
47. Dacă f : (0; ∞) → R, f (x) = , a, b ∈ R, atunci Gf admite
x+a
ca asimptotă dreapta y = x + 1 dacă ı̂ntre parametrii reali a şi b există
relaţia:
a) a + 3b = 0;
b) a + 3b = −1;
c) a + 3b = 1;
d) 2a + 3b = 1;
e) 2a + 3b > 0;
f) 2a + 3b = −1.
256
x2 + 1
48. Funcţia f : D ⊆ R → R, f (x) = , a > 0 este astfel ı̂ncât Gf
x2 + ax + a
admite o unică asimptotă verticală atunci când parametrul real a este:
a) 4;
b) 0;
c) 2;
d) 1;
e) mai mare strict ca 4;
f) ı̂ntre 0 şi 4.
ax4
49. Pentru ca graficul funcţiei f : D ⊆ R → R, f (x) = să admită
(b + cx)3
asimptota y = x−3, ı̂ntre parametrii reali a, b, c trebuie să existe relaţiile:
a) a = c3 , b = c, c 6= 0;
b) a = 1, b = 2c;
c) a ∈ R, b + 2c = 0;
d) b + c = 0, a ∈ R;
e) 2a − c = 0, b ∈ R;
f) a = 2c, b = −2.
√
50. Fie f : R → R, f (x) = ax + bx2 + cx + 1, a, b > 0, c ∈ R. Atunci Gf
admite o asimptotă spre +∞ paralelă cu d : y = 4x − 2, iar spre −∞
asimptota y = −1 dacă coeficienţii a, b, c sunt:
a) a = b = 1, c = 2;
b) a = 2, b = 1, c = 2;
c) a = 1, b = c = 4;
d) a = 2, b = c = 4;
e) a = 1, b = 4, c = −4;
f) a = b = −1, c = −2.
257
CAPITOLUL 16
LEGI DE COMPOZIŢIE. GRUPURI.

INELE ŞI CORPURI
1. Dacă pentru orice x, y ∈ R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y =

ln (ex + ey ), atunci mulţimea soluţiilor ecuaţiei x ∗ x ∗ x = 0 este:
a) − ln 3;
1
b) ± ln ;
3
1
c) − ln ;
√3
d) ln 3;
√
e) − ln 3;
1
f) ± ln √ .
3
2. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = x + y + a, a ∈ R. Valoarea
parametrului real a pentru care |1 ∗ 1 ∗{z. . . ∗ 1} = 2019 este:
de 2019 ori
a) 4038;
2019
b) − ;
2
259
Capitolul 16
2019
c) ;
2
d) 0;
e) 2019;
f) −2019.
3. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = xy + 3x + 3y + 6. Valorile

lui n ∈ N, pentru care Cn2 ∗ Cn2 = 13, sunt:
a) 2;
b) 4;
c) {2, 4};
d) {4, 6};
e) {6, 8};
f) nu există.
4. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = xy − 3x− 3y +12. Valorile

b c
parametrilor reali a, b, c pentru care x ∗ y = (x − a) y − + , sunt:
2 3
a) a = 3, b = 6, c = 12;
b) a = 3, b = −6, c = 9;
c) a = 3, b = 3, c = 6;
d) a = 3, b = 3, c = 9;
e) a = 3, b = 3, c = 3;
f) a = 3, b = 6, c = 9.
5. Pe R se defineşte
 legea de compoziţie x ∗ y = xy − 3x − 3y + 12. Soluţiile
x ∗ y = 3
sistemului sunt:
(x − 1) ∗ (y + 1) = 1
a) (x, y) = (2, 3);

b) (x, y) ∈ {(2, 3) , (3, 4)};
c) (x, y) = (3, 4);
d) (x, y) ∈ {(−2, 3) , (3, 4)};
e) (x, y) ∈ {(2, 3) , (3, −4)};
f) (x, y) = (−3, 4).
260
Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri
6. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = xy − 3x − 3y + 12. Valorile

ı̂ntregi ale lui x şi y, pentru care x ∗ x ∗ y = 11, sunt:
a) (x, y) ∈ {(2, 11) , (5, 5)};
b) (x, y) ∈ {(2, 11) , (4, 11) , (1, −5) , (5, −5)};
c) (x, y) ∈ {(−2, 11) , (−4, 11) , (1, 5) , (5, 5)};
d) (x, y) ∈ {(1, 5) , (5, 5)};
e) (x, y) ∈ {(2, 11) , (4, 11) , (1, 5) , (5, 5)};
f) (x, y) ∈ {(2, 11) , (4, 11)}.
7. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = 2xy − 6x − 6y + 21. Valoarea

√ √ √
expresiei 1 ∗ 2 ∗ · · · ∗ 2019 este:
a) 0;
b) 1;
√
c) 2;
d) 3;
√
e) 3;
√
f) 2019.
8. Elementul neutru al legii de compoziţie x∗y = 3xy −3x−3y +4, x, y ∈ R,

este:
a) 2;
4
b) ;
3
c) 1;
d) 3;
e) −1;
1
f) .
3
4(x + y)
9. Pe (−2, 2) se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = . Suma
4 + xy
4
soluţiilor reale ale ecuaţiei x ∗ (x + 2) = este:
13
a) 24;
b) −24;
c) 22;
d) −22;
261
Capitolul 16
e) 46;
f) −46.
9(x + y)
10. Pe (−3, 3) se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = . Valoarea
9 + xy
1 1
expresiei − ∗1∗ este:
2 2
9
a) ;
61
b) 1;
28
c) ;
55
d) 9;
1
e) ;
2
−1
f) .
2
11. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = xy + ax + 3y + b, a, b ∈ R.
Valorile parametrilor reali a şi b, pentru care legea de compoziţie este
asociativă, sunt:
a) a = 3, b = 3;
b) a = −3, b = 6;
c) a = 3, b = 0;
d) a = 3, b = −6;
e) a = 3, b = 6;
f) a = 3, b = −3.
12. Elementul neutru al legii de compoziţie x ∗ y = 3xy + 21x + 21y + 140,

x, y ∈ R, este:
1
a) − ;
7
b) 7;
22
c) − ;
3
22
d) ;
3
e) −7;
262
20
f) − .
3
13. Simetricul numărului 5 ı̂n raport cu legea de compoziţie x ∗ y = 3xy +
21x + 21y + 140, x, y ∈ R, este:
755
a) ;
108
755
b) − ;
108
757
c) − ;
108
757
d) ;
108
756
e) − ;
108
756
f) .
108
14. Dacă pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = 3xy + 21x + 21y + 140,
atunci soluţiile ecuaţiei x ∗ x ∗ x = x sunt:

22 20
a) x ∈ − , −7, − ;
3 3

20
b) x ∈ −7, − ;
3
c) x = −7;
d) x ∈ {−6, −7, −8};
e) x ∈ {−7, −8, −9};
23 19
f) x ∈ − , −7, − .
3 3
15. Dacă pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = 3xy + 21x + 21y + 140,
atunci soluţiie inecuaţiei x ∗ (3x − 1) ≤ 47 sunt:
a) {−8, −1};
b) (−∞, −8];
c) [−1, +∞);
S
d) (−∞, −8] [−1, +∞);
e) [−8, −1];
f) (−∞, −1].
263
Capitolul 16
16. Dacă pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = log3 (3x + 3y + 1),

atunci soluţia ecuaţiei x ∗ x ∗ x = 1 este:
a) x = 0;
b) x = 1;
c) x = −1;
d) x = −3;
e) x = 3;
1
f) x = .
3
17. Dacă pe Z se definesc legile de compoziţie x ∗ y = x + y − 3 şi x ◦ y =
xy − 3x − 3y + 12, atunci soluţiile ı̂ntregi ale ecuaţiei x ◦ x = x ∗ x sunt:
a) {2, 4};
b) {3, 5};
c) {4, 6};
d) {1, 3};
e) {−3, −5};
f) {−3, 5}.
18. Dacă pe Z se definesc legile de compoziţie x ∗ y = x+ y − 3 şi x ◦ y =

x ∗ (y + 1) = 4
xy−3x−3y+12, atunci soluţiile ı̂ntregi ale sistemului
(x − y) ◦ 1 = 5
sunt:
a) x = 3, y = 3;
b) x = 1, y = 5;
c) x = 5, y = 1;
d) x = 2, y = 4;
e) x = 4, y = 2;
f) x = 6, y = 0.
19. Pe R se definesc legile de compoziţie x ∗ y = xy − 2x − 2y + 6 şi x ◦ y =

xy − 3(x + y) + 12. Dacă e1 este elementul neutru ı̂n raport cu legea de
compoziţie “∗” şi e2 este elementul neutru ı̂n raport cu legea de compoziţie
“◦”, atunci e1 ∗ e2 + e1 ◦ e2 este:
a) 3;
b) 4;
264
c) 5;
d) 6;
e) 7;
f) 8.
20. Pe Z se definesc legile de compoziţie x ∗ y =x + y + 2 şi x ◦ y = xy +

x 2 ∗ y 2 = 7
2x + 2y + 2. Câte soluţii ı̂ntregi are sistemul ?
x2 ◦ y 2 = 16
a) două;
b) patru;
c) şase;
d) opt;
e) zece;
f) nu are soluţii ı̂ntregi.
21. Pe R se definesc legile de compoziţie x ◦ y = x + y + 3 şi x ∗ y = xy −

3 (x + y) + 12. Soluţiile ecuaţiei (x ◦ (x + 1)) + (x ∗ (x + 1)) = 11 sunt:
a) x = 1;
b) x = 2;
c) x ∈ {1, 2};
d) x ∈ {−1, −2};
e) x ∈ {−1, 2};
f) x ∈ {−2, 1}.
22. Pe R se definesc legile de compoziţie x ◦ y =  x + y + 3 şi x ∗ y = xy −

x ◦ (y − 1) = 0
3 (x + y) + 12. Soluţiile sistemul de ecuaţii
(x + 1) ∗ y = x ∗ (y + 1)
sunt:
a) x = −1, y = 1;
b) x = −1, y = −1;
c) x = 1, y = −1;
d) x = 1, y = 1;
e) x = −1, y = −2;
f) x = 2, y = −1.
265
Capitolul 16
23. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ◦ y = −xy + 2x + 2y − 2. Dacă

d1 , d2 , . . . , d6 sunt divizorii naturali ai lui 18, atunci d1 ◦ d2 ◦ · · · ◦ d6 este:
a) 0;
b) 2;
c) 6;
d) −2;
e) 3;
f) −3.
24. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ◦ y = −xy + 2x + 2y − 2. Câte

soluţii naturale are ecuaţia a ◦ b ◦ b = 14 ?
a) una;
b) două;
c) patru;
d) şase;
e) opt;
f) nu are soluţii naturale.
25. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ◦ y = −xy + 4x + 4y − 12. Dacă

d1 , d2 , . . . , d6 sunt divizorii naturali ai lui 12, atunci d1 ◦ d2 ◦ · · · ◦ d6 este:
a) 0;
b) 2;
c) 4;
d) −2;
e) −4;
f) 12.
26. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ◦ y = −xy + 4x + 4y − 12. Câte

soluţii naturale are ecuaţia a ◦ b ◦ b = 12 ?
a) una;
b) două;
c) patru;
d) şase;
e) opt;
f) nu are soluţii naturale.
266
√ √
27. Simetricul numărului 2 5 ı̂n raport cu legea de compoziţie x ∗ y = 5+
√ √
+ x − 5 y − 5 , x, y ∈ R, este:
√
a) −6 5;
√
−6 5
b) ;
5
√
c) −2 5;
6
d) ;
5
√
6 5
e) ;
5
√
f) 6 5.
28. Pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = xy + ax + y, a ∈ R. Valorile

parametrului real a, pentru care legea de compoziţie este comutativă,
este:
a) a = 0;
b) a = 1;
c) a = 2;
d) a = −1;
e) a = −2;
f) a = 3.
29. Dacă pe R se defineşte legea de compoziţie x ∗ y = xy − 7x − 7y + 56,

atunci soluţiile reale ale inecuaţiei x ∗ (x − 1) ∗ (x − 2) < 7 sunt:
a) x ∈ {7, 8, 9};
b) x ∈ (8, +∞);
c) x ∈ (7, 8) ∪ (9, +∞);
d) x ∈ (8, 9);
e) x ∈ (−∞, 7);
f) x ∈ (−∞, 7) ∪ (8, 9).
30. Valorile nenule ale lui a şi b, pentru care legea de compoziţie definită prin
x ∗ y = xy + 2ax + by, x, y ∈ R este asociativă şi comutativă, sunt:
1
a) a = 1, b = ;
2
267
Capitolul 16
1
b) a = , b = 1;
2
1 1
c) a = , b = ;
2 2
d) a = 1, b = 2;
e) a = 2, b = 4;
f) a = −1, b = −2.
31. Fie mulţimea M = (−1, 1) ⊂ R. Pentru orice x, y ∈ M se defineşte

x+y
operaţia “∗” prin: x ∗ y= . Numărul soluţiilor din mulţimea M ale
xy + 1
ecuaţiei |x ∗ x∗{z. . . ∗x} = 2019 este egal cu:
de 2019 ori
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 6.
32. Fie mulţimea M = (1, 4) ⊂ R. Pentru orice x, y ∈ M se defineşte operaţia

5xy − 8x − 8y + 20
“∗” prin: x ∗ y= . Numărul soluţiilor din mulţimea M
2xy − 5x − 5y + 17
ale ecuaţiei |x ∗ x∗{z· · · ∗x} = 2019 este egal cu:
de 2019 ori
a) 3;
b) 0;
c) 1;
d) 2;
e) 4;
f) 6.
33. Fie mulţimea M = (3, 4) ⊂ R. Pentru orice x, y ∈ M se defineşte operaţia

7xy−24x−24y+84
“∗” prin: x ∗ y= . Numărul soluţiilor din mulţimea M
2xy−7x−7y+25
ale ecuaţiei |x ∗ x∗{z· · · ∗x} = 2019.
de 2019 ori
a) 3;
b) 2;
268
c) 0;
d) 1;
e) 8;
f) 6.
!
1 2 3 4
34. Fie permutarea σ ∈ S4 definită prin: σ= şi mulţimea
2 4 1 3
G = {σ n |n ∈ N∗ }. Numărul de elemente distincte din G este egal cu:
a) 3;
b) 2;
c) 0;
d) 4;
e) {0, 1, 2, 3};
f) {0, 1, 2, 3}.
!
1 2 3 4
35. Fie permutarea σ ∈ S4 definită prin: σ= şi mulţimea
2 3 1 4
G = {σ n |n ∈ N∗ }. Numărul de elemente distincte din G este egal cu:
a) 6;
b) 2;
c) 5;
d) 4;
e) 3;
f) 8.
36. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie “∗” prin:

x ∗ y = xy − 2x − 2y + 6 pentru orice x, y ∈ R. Produsul elementelor din
R care sunt egale cu inversele lor ı̂n raport cu legea de compoziţie “∗”
este egal cu:
a) 6;
b) −2;
c) 2;
d) 4;
e) −3;
f) 3.
269
Capitolul 16
37. Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi se defineşte legea de compoziţie “∗” prin:

x ∗ y=xy−2x−2y+6 pentru orice x, y ∈ Z. Numărul elementelor din Z
care sunt simetrizabile ı̂n raport cu legea de compoziţie “∗” este egal cu:
a) 2;
b) 1;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) 6.
38. Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi se defineşte legea de compoziţie “∗” prin:

x ∗ y=xy−4x−4y+20 pentru orice x, y ∈ Z. Numărul elementelor din Z
care sunt simetrizabile ı̂n raport cu legea de compoziţie “∗” este egal cu:
a) 6;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) 1.
39. Pe mulţimea numerelor reale R se defineşte legea de compoziţie “∗” prin:

x ∗ y = x + y − 1 pentru orice x, y ∈ R. Fie (R, +) grupul aditiv al
numerelor reale. Ştiind că perechea (R, ∗) este grup comutativ şi M este
mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care funcţia f : R → R definită prin
f (x) =x+m pentru orice x ∈ R este un izomorfism de la grupul (R, +) la
grupul (R, ∗) atunci:
a) M = {−2, 3};
b) M = {1, 4};
c) M = {1};
d) M = {1, 2};
e) M = {−1, 1};
f) M = {4}.
40. Fie a, b ∈ R∗ . Pe mulţimea numerelor reale R se defineşte legea de

compoziţie “∗” prin: x ∗ y=xy+ax+by pentru orice x, y ∈ R. Determinaţi
270
toate valorile parametrilor a, b ∈ R∗ pentru care perechea (R, ∗) este

monoid comutativ.
a) a=−1, b= 1;
b) a= 2, b= 1;
c) a= 2, b= 2;
d) a = 1, b = 1;
e) a = 2, b = 3;
f) a= 3, b= 2.
41. Fie ecuaţia x2 +8̂=0̂ cu coeficienţi ı̂n inelul (Z11 , +, ·). Suma soluţiilor din
Z11 ale ecuaţiei este egală cu:
a) 0̂;
b) 1̂;
c) 2̂;
d) 3̂;
e) 8̂;
f) 4̂.
42. Fie ecuaţia x2 +3̂=0̂ cu coeficienţi ı̂n inelul (Z5 , +, ·). Mulţimea soluţiilor
din Z5 ale ecuaţiei este egală cu:

a) 3̂ ;
b) ∅;
c) Z5 ;

d) 1̂, 2̂ ;

e) 4̂ ;

f) 2̂, 3̂ .
(
2̂x+3̂y =2̂
43. Fie inelul (Z5 , +, ·) şi sistemul de ecuaţii cu coeficienţi Z5 .
x + y =2̂
Fie k numărul soluţiilor din Z5 ale sistemului. Atunci:
a) k = 3;
b) k = 2;
c) k =0;
d) k = 1;
e) k = 4;
271
Capitolul 16
f) k = 5.

2̂x+3̂y =2̂
44. Fie inelul (Z7 , +, ·) şi sistemul de ecuaţii cu coeficienţi Z7 .
x + y =2̂
Fie s suma valorilor necunoscutelor din Z7 ale sistemului. Atunci:
a) s =3̂;
b) s=2̂;
c) s =0̂;
d) s = 4̂;
e) s = 1̂;
f) s = 6̂.
!
1̂ 2̂
45. Fie inelul (Z3 , +, ·), matricea A = şi k cel mai mic număr nat-
0̂ 1̂
!
1̂ 0̂
ural cu proprietatea Ak = . Atunci:
0̂ 1̂
a) k = 6;
b) k = 2;
c) k = 5;
d) k = 4;
e) k = 3;
f) k = 7.
46. Fie m, n ∈ R şi funcţia f : R → R definită prin f (x) = mx + n. Pe

mulţimea numerelor reale se definesc operaţiile “ ∗ ” şi “◦” prin x ∗ y = x + y − 2,
x ◦ y = 2xy − 4x − 4y + 10, pentru orice x, y ∈ R. Ştiind că tripletul
(R, ∗, ◦) este corp comutativ şi funcţia f este un izomorfism ı̂ntre cor-
purile (R, ∗, ◦) şi (R, +, ·) atunci:
a) m = 1, n = 1;
b) m = 2, n = −4;
c) m = −1, n = −1;
d) m = −2, n = −3;
e) m = 1, n = 4;
f) m = 2, n = 5.
272
47. Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi se definesc legile de compoziţie “ ∗ ” şi “◦”

prin x ∗ y = x + y − 2, x ◦ y = xy − 2x − 2y + 6, pentru orice x, y ∈ Z.
Numărul elementelor simetrizabile ı̂n inelul (Z, ∗, ◦) este egal cu:
a) 2;
b) 1;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) 6.
48. Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi se definesc legile de compoziţie “ ∗ ” şi “◦”

prin x ∗ y = x + y − 2, x◦y = xy − 2x − 2y + 6, pentru orice x, y ∈ Z. În
inelul (Z, ∗, ◦) se consideră elementul E = (−2018) ◦ (−2017) ◦ · · · (−1) ◦
0 ◦ 1 ◦ · · · ◦ 2017 ◦ 2018. Atunci:
a) E = 6;
b) E = 2;
c) E = 3;
d) E = 4;
e) E = 2018;
f) E = 2019.
49. Fie ecuaţia x3 +4̂=0̂ cu coeficienţi ı̂n inelul (Z8 , +, ·). Numărul soluţiilor
din Z8 ale ecuaţiei este egal cu:
a) 2;
b) 3;
c) 0;
d) 1;
e) 4;
f) 5.
 
2̂ 3̂ 4̂
50. Fie matricea A =  3̂ 4̂ 2̂  cu elemente din inelul (Z9 , +, ·). Valoarea
 
4̂ 2̂ 3̂
determinantului det (A) este:
a) 4̂;
273
Capitolul 16
b) 2̂;
c) 7̂;
d) 0̂;
e) 1̂;
f) 5̂.
  

 1 a 1 a 2 

51. Fie G = 0 1 a3  |a1 , a2 , a3 ∈ R . Considerăm G ı̂mpreună cu
 
 
0 0 1
 
 
1 a1 a2
ı̂nmulţirea matricelor. Atunci simetrica matricei 0 1 a3  este:
 
0 0 1
 
1 −a1 −a2
a) 0 1 −a3 ;
 
0 0 1
 
1 −a1 a1 a3 − a2
b) 0 1 −a3 ;
 
0 0 1
 1 1

1 a1 a2
1 
c) 0 1 ;

a3 
0 0 1
 
1 −a1 a2
d) 0 1 −a3 ;
 
0 0 1
 
0 −a1 −a2
e) 0 0 −a3 ;
 
0 0 0
f) nu există.
  

 1 a b 

52. Fie G = 0 1 a |a, b ∈ R . Considerăm G ı̂mpreună cu ı̂nmulţirea
 
 
0 0 1
 
matricelor. Atunci:
274
a) (G, ·) este grup abelian;

b) (G, ·) este grup neabelian;
c) (G, ·) este parte stabilă, fără element neutru;
d) (G, ·) este inel;
e) (G, ·) nu este parte stabilă;
f) Există elemente ı̂n G care nu sunt inversabile.
53. Pe G = R \ {3} definim legea de compoziţie x ◦ y = xy − 3x − 3y + 12.

Atunci:
a) (G, ◦) este grup abelian cu elementul neutru e = 4;
b) (G, ◦) este grup neabelian cu elementul neutru e = 4;
c) (G, ◦) este grup abelian cu elementul neutru e = 0;
d) (G, ◦) este grup neabelian cu elementul neutru e = 0;
e) (G, ◦) nu este grup;
f) (G, ◦) nu este parte stabilă.
54. Pe R definim legea de compoziţie x ◦ y = xy − 3x − 3y + 12. Atunci

x ◦ x ◦ x este:
a) x3 + 9x2 + 27x;
b) x3 − 9x2 + 27x + 12;
c) x3 − 9x2 + 27x − 12;
d) x3 + 3x2 + 3x + 12;
e) x3 − 3x2 − 3x + 12;
f) 4.
55. Numărul de soluţii ale ecuaţiei 2̂x = 6̂ ı̂n Z8 este:

a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 5.
56. Numărul de soluţii ale ecuaţiei 6̂x = 6̂ ı̂n Z12 este:

a) 1;
275
Capitolul 16
b) 2;
c) 3;
d) 4;
e) 5;
f) 6.
57. Pe mulţimea G = {1, 2, 3, 4} definim legea de compoziţie “∗” prin a∗b ⇔

c este restul ı̂mpărţirii lui ab la 5. Atunci
a) (G, ∗) este grup abelian;
b) (G, ∗) este grup necomutativ;
c) (G, ∗, ·) este inel comutativ;
d) (G, ∗, ·) este inel necomutativ;
e) (G, ∗) nu este grup;
f) (G, ∗, ·) corp.
58. Pe mulţimea G = {1, 3, 7, 9} definim legea de compoziţie “∗” prin a ∗

b =ultima cifră a produsului numerelor x şi y. Atunci simetricul lui 3
este
a) 7;
b) 3;
c) 1;
d) 9;
e) nu există;
f) ∗ nu are element neutru.
59. Pe R definim legea de compoziţie x ◦ y = xy − 2x − 2y + 6. Fie S suma

elementelor din R care coincid cu inversele lor. Atunci S este:
a) 1;
b) −2;
c) 10;
d) 4;
e) −3;
f) 0.
276
60. Pe R definim legea de compoziţie x ◦ y = xy − 5x − 5y + 30. Fie S suma

elementelor din R care coincid cu inversele lor. Atunci S este:
a) 4;
b) 10;
c) −2;
d) 5;
e) 25;
f) 11.
61. Pe mulţimea Ω = {0, 1, 2, 3, 4, 5} ⊆ R se defineşte legea ◦ prin x ◦ y =

|y − x|. Soluţia ecuaţiei 2x ◦ 3 = 5 este:
a) 4;
b) 0;
c) 1;
d) nu există;
e) 3;
f) 2.
62. Pe G = (3, ∞) se consideră legea de compoziţie ◦ definită prin x ◦ y =

2xy − 6 (x + y) + 21. Ecuaţia x ◦ x = 35 are ca soluţii:
a) −1 sau 7;
b) 7;
c) −1;
d) {4, 7};
e) {−7, 1};
63. Fie (R, ◦), unde ◦ este legea de compoziţie x ◦ y = xy − 3x − 3y + 12.

Valorile din Z pentru care x ◦ x ◦ y = 30 sunt:
a) x = 6, y = 6;
b) x = 0, y = 6;
c) x ∈ {0, 6}, y ∈ {6} sau x ∈ {2, 4}, y = 30;
d) x = 6, y = 0 sau x = 4, y = 30;
e) x ∈ {2, 4}, y ∈ {0, 3};
f) x = 4, y = 30.
277
Capitolul 16
64. Dacă pe R se consideră legea de compoziţie ◦ definită prin x ◦ y = xy +

2x + 2y + 2, numărul real m = (−2018) ◦ (−2017) ◦ · · · ◦ (−3) ◦ (−2) ◦
(−1) ◦ 0 ◦ · · · ◦ (2018) este egal cu:
a) −1;
b) 0;
c) 1;
d) −2;
e) −2018;
f) 2018.
65. Mulţimea elementelor simetrizabile din (−1, ∞) ı̂n raport cu legea de

x ◦ y = 2xy + 2x + 2y + 1 este:
compoziţie
1
a) − ;
2
(0, ∞);
b)
1
c) ;
2
d) (1, ∞);
e) (−1, ∞);
f) ∅.

5 6 − xy
66. Pe , ∞ , considerăm legea ◦ definită prin x ◦ y = . Atunci,
2 5−x−y
simetricul lui 5 faţă de ◦ este:
a) ◦ nu admite element neutru;
b) 5;
c) 10;
d) 15;
e) 25;
f) 30.
67. Pe R considerăm ◦ o lege decompoziţie definită prin x ◦ y = xy − 3x −

x ◦ y = 3
3y + 12. Soluţia sistemului este perechea:
(x − 1) ◦ (y + 1) = 1
a) (3, 4);
b) (2, 3);
278
c) (3, 4) sau (2, 3);

d) (3, 3);
e) (2, 4);
68. Pe R se consideră legea ◦ definită prin x ◦ y = 4xy + 4x + 4y + 3. Precizaţi

ce submulţime a lui R este parte stabilă ı̂n raport cu ◦:
a) (−1, 0);
b) (−1, ∞);
c) (0, ∞);
d) (−2, ∞);
e) (−∞, −1);
f) (−∞, 0).
69. Pe R se consideră legea ◦ definită prin x ◦ y = xy − 2x − ay + b. Perechea

(a, b) de numere reale pentru care ◦ este asociativă şi comutativă este:
a) (6, 2);
b) (6, 6);
c) (2, 6);
d) (2, 2);
e) (−2, 6);
f) (6, −2).
70. Pe R considerăm legea de compoziţie ◦ definită prin x◦y = xy−5 (x + y)+

30 ce este asociativă. Ecuaţia x ◦ x ◦ x = x are ca soluţii reale:
a) 1, 5, 6;
b) 1, 4, 5;
c) 4, 5, 6;
d) 4, 6;
e) 1, 5;
f) 4, 5.
p
71. Fie ◦ legea de compoziţie definită prin x ◦ y = x2 + y 2 pe mulţimea
numerelor reale. Dacă x0 ∈ Q şi considerăm xn = x0 ◦ xn−1 , următorul
termen din acest şir de numere reale care este număr raţional are rangul:
279
Capitolul 16
a) 5;
b) nu există;
c) 4;
d) 1;
e) 2;
f) 3.
72. Pe R × R se defineşte aplicaţia x ◦ y = axy − b (x + y) + c, a, b, c ∈ R.

Atunci ◦ este asociativă dacă ı̂ntre parametrii reali a, b, c există relaţia:
a) c = a + b;
b) c2 = a2 + b2 ;
c) b2 + b = ac;
d) a2 + a = bc;
e) c2 + c = ab;
73. Se consideră aplicaţia x ◦ y = xy + 2ax + by, a, b ∈ R, x, y ∈ R. Atunci ◦

este asociativă şi comutativă dacă:
a) a = b = 1;
b) a = b = 2;
1 2
c) a = , b = sau a = 2, b = 3;
3 3
1
d) a = b = 0 sau a = , b = 1;
2
e) a = −1, b = 1;
74. Aplicaţia x ◦ y = xy − 3x − 3y + a definită pe (3, ∞) admite element

neutru e = 4 dacă parametrul real a este egal cu:
a) a = 14;
b) a = 13;
c) a = 8;
d) a = 9;
e) a = 10;
f) a = 12.
280
75. Perechea (R, ◦), unde x ◦ y = xy − ax + by, a, b ∈ R, este monoid dacă

parametrii ı̂ntregi nenuli a şi b sunt egali cu:
a) a = 2, b = 3;
b) a = 7, b = 1;
c) a = −3, b = 2;
d) a = −1, b = 1;
e) a = 7, b = 3;
76. Se defineşte pe Z × Z aplicaţia x ◦ y = xy + x + y, x, y ∈ Z. Atunci

mulţimea elementelor simetrizabile, U (Z), este:
a) {±1, 0};
b) {−2};
c) {−2, 0};
d) {−2, 0, 2};
e) {−2, −1};
f) {−2, −1, 0, 1, 2}.
77. Pe R se consideră legile de compoziţie ∗, ◦ definite prin x ∗ y = xy − 2x −

2y + 6 şi x ◦ y = xy − 3 (x + y) + 12. Atunci α = (x ∗ 2) − (3 ◦ x) este
egal cu:
a) 1 pentru orice x ∈ R;
b) −1, pentru orice x ∈ R;
c) 1, x ∈ R∗ ; d) −1, x ∈ {±1; ±2};
e) 2, pentru orice x ∈ R;
f) 3, pentru orice x ∈ R\ {±1}.
78. Dacă se consideră pe R ca lege de compoziţie operaţia de ı̂nmultire, atunci

√
simetricul numărului 3 + 2 2 ı̂n raport cu · este:
√
a) 3 + 2 2;
√
b) −3 − 2 2;
√
c) 3 − 2 2;
√
d) 2 + 3 2;
√
e) 2 − 3 2;
281
Capitolul 16

3
79. Pe mulţimea G = − , ∞ se consideră legea ◦ definită prin x ◦ y =
2
axy + bx + by
−1 + c. Dacă e = −1 este elementul neutru pe G ı̂n raport cu
1 11
◦, iar = − , atunci S = a2 + b2 + c2 este:
2 8
a) 4;
b) 9;
c) 20;
d) 22;
e) 18;
f) 14.
80. Se consideră grupul (G, ∗), unde G = (1, ∞)\{2} şi x∗y = (x − 1)ln(y−1) +
1, x, y ∈ G. Ecuaţia x ∗ x ∗ x = e27 + 1 are ca soluţie:
a) e3 − 1;
b) 2e3 + 1;
c) e2 + 2;
d) e3 − 2;
e) e3 + 1;
f) −2e3 + 1.
81. Pe G = (a, ∞), se consideră x ∗ y = xy − ax − ay + a2 + a, x, y ∈ G. Dacă

x ∈ G, atunci x0 , simetricul lui x este:
x
a) x0 = ;
a+1
ax − a2
b) x0 = ;
x−a
ax + a2 + 1
c) x0 = ;
x−a
d) x0 ∗ x = a + 2;
ax + a2
e) x0 = ;
x−a
1
f) x0 = a + .
x−a
82. Pe G = (2, ∞) se consideră legea ∗ definită prin x ∗ y = xy − 2x − 2y + 6.
Atunci α = |x ∗ ·{z
· · ∗ x} este:
2019
a) (x − 2)2019 ;
282
b) (x − 2)2019 + 1;
c) x2019 − 2;
d) (x − 1)2019 ;
e) (x − 2)2019 + 2;
f) x2019 + 2.
!
2 2
83. Fie A = ∈ M2 (R) şi G = {X (a) |X (a) = I2 + aA, a 6= 1} .
−1 −1
Atunci X (1) X (2) · · · X (2019) este egal cu:
a) X (2020!);
b) X (2019! + 1);
c) X (2020! + 1);
d) X (22020 + 1);
e) X (2019! − 1);
f) X (2020! − 1).
84. Fie G1 = ((4, ∞) , ∗), x ∗ y = xy − 4x − 4y + 20 şi G2 = ((5, ∞) , ◦),

x ◦ y = xy − 5x − 5y + 30 două grupuri. Atunci f : G1 → G2 este un
izomorfism de grupuri dacă f (x) este egal cu:
a) x + 1;
b) −x + 1;
c) x − 1;
d) 2x + 2;
e) −2x − 2;
f) −x − 1.
( ! )
ax 0
85. Fie Ma = Aa = |x ∈ R . Care dintre următoarele afirmaţii
0 ax
este adevărată?
a) (Ma , ·) nu este grup, pentru orice a ∈ R∗+ \ {1};
b) (Ma , ·) este grup abedian, pentru orice a ∈ (0, ∞), izomorf cu (R, +);
c) (Ma , ·) (Mb , ·), pentru orice a, b > 0, a, b 6= 1, a 6= b;
d) (Ma , ·) ' (Mb , ·), pentru orice a, b ∈ (0, ∞) \ {1}, a 6= b;
e) {(a, b) |a, b > 0; a 6= b şi (Ma , ·) ' (Mb , ·)} este finită;
283
CAPITOLUL 17
POLINOAME
1. Câtul şi restul ı̂mpărţirii polinomului f = X 3 + 4X + 16 la polinomul

g = X + 2 sunt:
a) q = X 2 − 2X + 4, r = 8;
b) q = X 2 − 2X − 8, r = −16;
c) q = X 2 − 2X − 8, r = 16;
d) q = X 2 − 2X + 8, r = 0;
e) q = X 2 − 2X + 4, r = 4;
f) q = X 2 + 2X + 8, r = 0.
2. Valorile parametrilor reali a şi b pentru care restul ı̂mpărţirii polinomului

f = X 4 − 4X 3 + 5X 2 − aX + b la polinomul g = (X − 2)2 este r = 3X − 1,
sunt:
a) a = 1, b = 3;
b) a = 1, b = −3;
c) a = −1, b = 3;
d) a = −1, b = −3;
e) a = 1, b = 3;
f) a = 1, b = 3.
285
Capitolul 17
3. Valorile parametrilor reali a şi b pentru care restul ı̂mpărţirii polinomului

f = X 4 + aX 3 + X 2 − X + b la polinomul g = (X − 1)2 este r = 2X − 1,
sunt:
a) a = 3, b = 5;
b) a = 1, b = 3;
c) a = −1, b = −5;
d) a = −1, b = 5;
e) a = −1, b = 1;
f) a = 1, b = −5.
4. Valoarea parametrului real m, pentru care polinomul f = mX 6 − mX 4 +

+ (m2 + 3m − 4) X 2 − 2 ı̂mpărţit la polinomul g = X − 1 dă restul 12,
este:
a) m ∈ {−6, −3};
b) m ∈ {−6, 3};
c) m ∈ { 3, 6};
d) m ∈ {−3, 6};
e) m ∈ {−3, 3};
f) m ∈ {−6, 6}.
5. Dacă polinomul f = 3X 4 − 2X 3 + X 2 + 2X − 1 ∈ R [X] are rădăcinile

1 1 1 1
x1 , x2 , x3 , x4 , atunci + + + este:
x1 x2 x 3 x4
1
a) ;
3
1
b) ;
2
c) −2;
d) −2;
e) 2;
f) 3.
6. Dacă a ∈ R şi polinomul f = 3X 4 − 2X 3 + X 2 + aX − 1 ∈ R [X], atunci

restul ı̂mpărţirii polinomului f la (X − 1)2 :
a) r = (a + 8) X − 7;
b) r = (a + 12) X + 5;
286
Polinoame
c) r = (a − 12) X − 7;
d) r = (a + 12) X + 7;
e) r = (a + 11) X − 7;
f) r = (a + 11) X + 7.
7. Valoarea lui m ∈ Z pentru care ecuaţia 4x3 + 4x2 − 7x + m = 0 admite o

rădăcină dublă este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) −3
f) −2.
8. Dacă ecuaţia x3 − 9x2 + 23x + a = 0 are rădăcinile ı̂n progresie aritmetică,

atunci valoarea lui a ∈ R este:
a) a = −5;
b) a = −10;
c) a = 10;
d) a = −15;
e) a = 15;
f) a = 5.
9. Dacă polinomul f = X 3 + X 2 + mX + m ∈ R [X] are rădăcinile x1 , x2 , x3

cu proprietatea că x21 + x22 + x23 = 11, atunci valoarea parametrului real
m este:
a) a = −5;
b) a = −10;
c) a = 10;
d) a = 15;
e) a = −15;
f) a = 5.
10. Dacă polinomul f = X 3 + (2m − 1)X 2 − (m + 1)X + 3m + 1 ∈ R [X] este

divizibil cu polinomul X + 3, atunci valoarea parametrului real m este:
287
Capitolul 17
a) m = 2;
4
b) m = − ;
3
4
c) m = ;
3
3
d) m = ;
4
e) m = 3;
f) m = −3.
11. Dacă polinomul f = X 4 + (2m + n)X 3 + (m − n)X + 1 ı̂mpărţit la X − 2

dă restul 1 şi ı̂mpărţit la X − 1 dă restul 2, atunci valorile parametrilor
reali m şi n sunt:
1 8
a) m = − , n = − ;
3 3
1 8
b) m = , n = − ;
3 3
8
c) m = 1, n = − ;
3
8
d) m = 0, n = ;
3
8
e) m = 0, n = − ;
3
8 8
f) m = , n = − .
3 3
12. Dacă polinomul f = X 3 + aX 2 + X + b are o rădăcină dublă egală cu 1,
atunci valorile parametrilor reali a şi b sunt:
a) a = −3, b = 1;
b) a = −1, b = −1;
c) a = 4, b = −2;
d) a = 0, b = −2;
e) a = −2, b = 4;
f) a = −2, b = 0.
13. Dacă polinomul f = X 4 − 4X + m ∈ R [X] este divizibil cu X + 1, atunci

valoarea parametrului real m este:
a) m = 5;
b) m = −5;
288
Polinoame
c) m = −4;
d) m = 4;
e) m = −3;
f) m = 3.
14. Dacă polinomul f = X 4 − 4X + m ∈ R [X] are o rădăcină reală dublă,

atunci valoarea parametrului real m este:
a) m = 5;
b) m = −5;
c) m = −4;
d) m = 4;
e) m = −3;
f) m = 3.
15. Dacă polinomul f = X 30 − 3X 20 + aX 10 + 3X 5 + aX + b ∈ R [X] este

divizibil cu (X − 1)2 , atunci valorile parametrilor reali a şi b sunt:
14 41
a) a = , b = − ;
11 11
15 41
b) a = , b = − ;
11 11
15 51
c) a = , b = − ;
11 11
15 41
d) a = − , b = − ;
11 11
15 41
e) a = , b = ;
11 11
15 14
f) a = , b = − .
11 11
16. Ordinul de multiplicitate al rădăcinii 1 a polinomului f = X 4 − 5X 3 +
9X 2 − 7X + 2 ∈ R [X] este:
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) 3;
e) 4;
f) 1 nu este rădăcină a lui f .
289
Capitolul 17
17. Soluţiile reale ale ecuaţiei 16x + 2 · 8x − 28 · 4x − 8 · 2x + 96 = 0 sunt:

a) x ∈ {0, 2};
b) x ∈ {1, 2};
c) x ∈ {0, 1};
d) x ∈ {2, 4};
e) x ∈ {−1, −2, 1, 2};
f) x = 1.
18. Soluţiile reale ale ecuaţiei 33x − 32x+1 + 3x − 5 + 6 · 3−x = 0 sunt:

a) x ∈ {0, 2};
b) x ∈ {1, 2};
c) x ∈ {0, 1};
d) x ∈ {2, 4};
e) x ∈ {−1, −2, 1, 2};
f) x = 1.
19. Dacă rădăcinile x1 , x2 , x3 , x4 ale polinomului f = X 4 + mX 2 + n ∈ R [X]

verifică relaţia x21 + x22 + x23 + x24 = 2, atunci valoarea reală a parametrului
real m este:
a) m = −1;
b) m = −5;
c) m = −4;
d) m = 4;
e) m = −3;
f) m = 1.
20. Dacă polinomul f = X 3 − 2X 2 + aX + b ∈ R [X] cu rădăcinile x1 , x2 , x3 ,

se mai poate scrie sub forma f = (X − x21 ) (X − x22 ) (X − x23 ), atunci
valorile parametrilor reali a şi b sunt:
a) a = −1, b = −1;
b) a = 0, b = 1;
c) a = 1, b = −1;
d) a = 1, b = 0;
e) a = 1, b = 1;
f) a = −1, b = 0.
290
Polinoame
21. Dacă polinomul f = X 3 − X − 5 ∈ R [X]

are rădăcinile x1 , x2 , x3 , atunci
x1 x2 x3

valoarea determinantului x2 x3 x1 este:

x3 x1 x2
a) 0;
b) 4;
c) 10;
d) 15;
e) −5;
f) −10.
22. Dacă restul ı̂mpărţirii polinomului f = X 4 − 4X 3 + 5X 2 − aX + b ∈ R [X]

la g = (X − 2)2 ∈ R [X] este r = 3X − 1, atunci valorile parametrilor
reali a şi b sunt:
a) a = −1, b = −3;
b) a = −1, b = 3;
c) a = 1, b = −3;
d) a = 1, b = 3;
e) a = 1, b = −1;
f) a = −3, b = 3.
23. Probabilitatea ca un element x ∈ {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6} să fie rădăcină a

polinomului f = X 3 − 13X 2 + 39X − 27 este:
1
a) P = ;
7
2
b) P = ;
7
3
c) P = ;
7
4
d) P = ;
7
5
e) P = ;
7
f) P = 1.
24. Dacă ecuaţia x3 − 9x2 + 18x + a − 1 = 0 are rădăcinile ı̂n progresie

geometrică, atunci valoarea parametrului real a este:
291
Capitolul 17
a) {0, 1};
b) {0, 9};
c) 9;
d) 1;
e) {−7, 1};
f) {1, 9}.
25. Dacă rădăcinile x1 , x2 , x3 ale polinomului f = X 3 −3X 2 +aX −15 verifică

relaţia x31 + x32 + x33 = −21 atunci valoarea parametrului real a este:
a) 31;
31
b) ;
3
c) 3;
30
d) ;
4
32
e) ;
5
3
f) .
31
26. Dacă f = X 4 + X 3 + X 2 + X − 4, atunci f (1) · f (2) · · · · · f (2014) este:
a) 0;
b) 2014;
c) 1;
d) 1012 · 2015;
e) 20142 ;
f) 1012.
27. Dacă f = X 3 − 13X 2 + 39X − 27, atunci soluţiile ecuaţiei f (log2 x) = 0

sunt:
a) x ∈ {2, 8, 216};
b) x ∈ {−9, −3, −1};
c) x ∈ {1, 3, 9};
d) x ∈ {2, 8, 512};
e) x ∈ {2, 16, 1024};
f) x ∈ {2, 8, 1024}.
292
Polinoame
28. Restul ı̂mpărţirii polinomului f = X 100 − 3X 99 + 5 ∈ R [X] la polinomul

g = (X − 1) (X + 1) ∈ R [X] este:
a) r = −3X 2 + 6;
b) r = 3X + 6;
c) r = −3X + 6;
d) r = −3X + 9;
e) r = 3X − 6;
f) r = −3X 2 + 6X.
29. Dacă x1 , x2 , x3 , x4 sunt rădăcinile polinomului f = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1,

atunci (1 − x1 ) (1 − x2 ) (1 − x3 ) (1 − x4 ) este:
a) 125;
b) 25;
c) 20;
d) 15;
e) 10;
f) 5.
30. Soluţiile reale ale ecuaţiei ln3 x − 6 ln2 x + 11 ln x − 6 = 0, x > 0, sunt:

a) ecuaţia nu are soluţii reale;
b) x ∈ {e, 2e, 3e};
c) x ∈ {−3, −2, −1};

1 1 1
d) x ∈ , , ;
e e2 e3
e) x ∈ {e, e2 , e3 };
f) x ∈ {1, 2, 3}.
31. Gradul polinomului f ∈ R [X] cu proprietatea: (X − 2)2 ·f (X + 2) =f 2 (X − 1)

este:
a) 2;
b) 1;
c) 0;
d) 3;
e) 6;
f) 8.
293
Capitolul 17
32. Numărul polinoamelor f ∈ R [X] cu proprietatea: (X − 2)·f (X + 2) =f 2 (X − 1)

este egal cu:
a) 2;
b) 0;
c) 4;
d) 3;
e) 1;
f) 5.
33. Fie m ∈ R şi ecuaţia x4 +mx3 +m2 x2 −3x + 2019 = 0. Afirmaţia adevărată
este:
a) ecuaţia are rădăcina x1 = 1;
b) ecuaţia are toate rădăcinile reale;
c) ecuaţia nu poate avea toate rădăcinile reale;
d) ecuaţia are rădăcina x1 = 2;
e) ecuaţia are rădăcina x1 = −1;
f) ecuaţia are rădăcina x1 = −2.
34. Fie m ∈ R şi ecuaţia x4 + mx3 + 4x2 − 6x + 18 = 0. Afirmaţia adevărată

este:
a) ecuaţia are rădăcina x1 = i;
b) ecuaţia are toate rădăcinile reale;
c) ecuaţia are rădăcina x1 = 2i;
d) ecuaţia nu poate avea toate rădăcinile reale;
e) ecuaţia are rădăcina x1 = −i;
f) ecuaţia are rădăcina x1 = −2i.
35. Fie m ∈ R şi ecuaţia x3 +mx2 −3x + 5 = 0. Mulţimea valorilor lui m ∈ R

pentru care ecuaţia are o rădăcină egală cu 1 + i este:

1 1
a) − , ;
2 2

3
b) ;
2

5
c) ;
2
294
Polinoame

1
d) − ;
2

1
e) ;
2

7
f) .
2
36. Fie ecuaţia x3 +mx2 −3x + 5 = 0. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru
care ecuaţia are o rădăcină egală cu 1 − i este:

1
a) −3, ;
2

3
b) ;
2

5
c) ;
3

1
d) − ;
2

1
e) ;
3

1
f) .
2
37. Fie n ∈ N şi polinomul f (X) =X n+1 −X + 1. Fie r (X) restul ı̂mpărţirii
polinomului f la polinomul g (X) =(X − 1)2 . Valoarea r (1) este:
a) 1;
b) 0;
c) 4;
d) 3;
e) 1;
f) 5.
38. Fie m ∈ R, n ∈ N şi polinomul f (X) =X 2n+1 +3X + m. Fie r (X) restul
ı̂mpărţirii polinomului f la polinomul r (X) =x2 −1. Valoarea r (m) este
egală cu:
a) −m;
b) 5m;
295
Capitolul 17
c) 4m;
d) 3m;
e) m;
f) 2m.
39. Rădăcinile ecuaţiei x4 +3x3 −2x2 +3x + 1 = 0 sunt

√ √
−3− 5 −3+ 5
a) x1 =1, x2 = 1, x3 = , x4 = ;
2 2
√ √
1−i 3 1+i 3
b) x1 = −1, x2 = −1, x3 = , x4 = ;
2 2
√ √
1−i 3 1+i 3
c) x1 = 1, x2 = −1, x3 = , x4 = ;
2 2
√ √
3− 5 3+ 5
d) x1 = 1, x2 = 1, x3 = , x4 = ;
2 2
√ √
−1 − i 3 1+i 3
e) x1 = −1, x2 = −1, x3 = , x4 = ;
2 2
√ √
−3 − 5 −3 + 5
f) x1 = −1, x2 = −1, x3 = , x4 = .
2 2
40. Rădăcinile ecuaţiei x4 +x√
3
−4x2 +x +√ 1 = 0 sunt:
3− 5 3+ 5
a) x1 = 1, x2 = 1, x3 = , x4 = ;
2 √ 2 √
1−i 3 1+i 3
b) x1 = 1, x2 = −1, x3 = , x4 = ;
2 2
√ √
−3 − 5 −3+ 5
c) x1 = 2, x2 = −2, x3 = , x4 = ;
2 2
√ √
−3− 5 −3+ 5
d) x1 = 1, x2 = 1, x3 = , x4 = ;
2 √ 2 √
−1 − i 3 −1 + i 3
e) x1 = −1, x2 = −1, x3 = , x4 = .
2 2
41. Considerăm polinoamele f (X) = 3X 4 −2X 3 +3X +2 şi g(X) = X 2 +X +3
ı̂n R[X]. Fie q(X) şi r(X) câtul şi restul ı̂mpărţirii polinomului f (X) la
g(X). Atunci q(1) + r(1) are valoarea:
a) 30;
b) 36;
c) 34;
d) 32;
296
Polinoame
e) −32;
f) −34.
42. Considerăm polinoamele f (X) = 5X 4 −7X 3 +2X 2 +X −2 şi g(X) = X 3 +

3X − 1 ı̂n R[X]. Fie q(X) şi r(X) câtul şi restul ı̂mpărţirii polinomului
f (X) la g(X). Atunci q(−1) + r(1) are valoarea:
a) 3;
b) −7;
c) 7;
d) −3;
e) 8;
f) 5.
43. Considerăm polinoamele f (X) = X 4 + 3̂X 2 + 3̂X + 1̂ şi g(X) = X 2 + 2̂

ı̂n Z5 [X]. Fie q(X) şi r(X) câtul şi restul ı̂mpărţirii polinomului f (X) la
g(X). Atunci q(1̂) + r(1̂) are valoarea:
a) 1̂;
b) 0̂;
c) 4̂;
d) 2̂;
e) 3̂;
f) −10.
44. Considerăm polinoamele f (X) = X 4 + 2̂X 3 + 3̂X + 1̂ şi g(X) = X 2 +X + 1̂

ı̂n Z7 [X]. Fie q(X) şi r(X) câtul şi restul ı̂mpărţirii polinomului f (X) la
g(X). Atunci q(1̂) + r(1̂) are valoarea:
a) 5̂;
b) 4̂;
c) 3̂;
d) 2̂;
e) 1̂;
f) 0̂.
297
Capitolul 17
45. Fie f ∈ R[X] un polinom de grad n > 3. Resturile ı̂mpărţirilor lui f prin
X − 1, X + 1 şi X + 2 sunt 2, 4 şi 11. Atunci restul ı̂mpărţirii polinomului
f prin (X 2 − 1)(X + 2) este:
a) X 2 − X − 1;
b 2X 2 + X − 2;
c) 2X 2 − X + 1;
d) X 2 + X + 1;
e) X 2 − X + 2;
f) 2X 2 + X − 1.
46. Fie f ∈ R[X] un polinom de grad n > 3. Resturile ı̂mpărţirilor lui f prin
X − 1, X + 1 şi X + 3 sunt 2, 6 şi 18. Atunci restul ı̂mpărţirii polinomului
f prin (X 2 − 1)(X + 3) este:
a) X 2 + 4X + 3;
b X 2 − X − 1;
c) X 2 + 2X + 3;
d) X 2 − 2X + 3;
e) 2X 2 + 3;
f) 3X 2 − X + 1.
47. Fie polinomul f (x) = X 3 −3X 2 −4X +12 din R[X] şi x1 , x2 , x3 rădăcinile
sale. Atunci (4 − x1 )(4 − x2 )(4 − x3 ) are valoarea:
a) 6;
b 3;
c) 0;
d) −10;
e) 12;
f) 18.
48. Fie polinomul f (X) = X 3 −6X 2 +5X +12 din R[X] şi x1 , x2 , x3 rădăcinile
sale. Atunci (2 − x1 )(2 − x2 )(2 − x3 ) are valoarea:
a) 4;
b 2;
c) −2;
d) 1;
298
Polinoame
e) −6;
f) 6.
49. Fie polinomul f (X) = X 3 − 2X 2 − 5X + 6 din R[X] şi x1 , x2 , x3 rădăcinile

sale. Ştiind că x1 + x2 = −1, valorile rădăcinilor polinomului f sunt:
a) −2, 1 şi 3;
b) −3, 2 şi 3;
c) −4, 3 şi −3;
d) −3, 2 şi 4;
e) 1, −2 şi 3;
f) 0, −1 şi 3.
50. Fie polinomul f (X) = X 3 +6X 2 +11X +6 din R[X] şi x1 , x2 , x3 rădăcinile
sale. Ştiind că x2 x3 = 6, valorile rădăcinilor polinomului f sunt:
a) −3, 1 şi 2;
b) −3, −2 şi −1;
c) −6, −1 şi 1;
d) −6, −1 şi 0;
e) 6, 1 şi 2;
f) 1, 1 şi 3.
51. Fie polinoamele f, g ∈ R [X], f = (4a + b) X 3 + (a − b) X 2 + X + 3,

g = 5X 3 + X + (a − c) . Atunci f = g dacă (a, b, c) este:
a) (1; 1; −2);
b) (1; 1; 2);
c) (1; 2; 1);
d) (2; 2; 1);
e) (−2; −2; 1);
f) (−2; 2; 1).
2
52. Forma algebrică a polinomului f ∈ Z5 [X], f = 4̂X + 1̂ + X + 3̂ 2̂X + 2̂
este:
a) X 2 + 3̂X + 2̂;
b) 3̂X 2 + X + 2̂;
c) X 2 + X + 3̂;
299
Capitolul 17
d) 3̂X 2 + 2X + 2̂;
e) 2̂X 2 + 3̂X + 2̂;
f) 2̂X 2 + X + 3̂.
53. Se consideră polinomul f ∈ Z6 [X], f = X 3 + 2̂X 2 + X + 3̂. Produsul

π = f 0̂ f 1̂ f 2̂ f 3̂ f 4̂ este egal cu:
a) 0̂;
b) 1̂;
c) 2̂;
d) 3̂;
e) 4̂;
54. Dacă polinomul f ∈ R [X] satisface simultan condiţiile gradul lui f este
minim, restul ı̂mpărţirii lui f prin (X + 2) este (−3) şi restul ı̂mpărţirii
lui f prin (X − 1) este 3, atunci polinomul f este:
a) X + 2;
b) 2X + 1;
c) 2X;
d) 2X + 2;
e) X + 1;
f) −2X + 1.
55. Polinomul f ∈ R [X] ce satisface condiţiile: a) grad f minim: b) x1 = 1

este rădăcină simplă a lui f ; c) termenul liber este 1; d)restul ı̂mpărţirii
prin (X − 2) este egal cu 5, are următoarea formă algebrică:
a) 4X 2 + 3X + 1;
b) X 2 − 4X + 3;
c) 3X 2 − 4X + 1;
d) −3X 2 + 4X + 1;
e) 3X 2 + 4X + 1;
f) −4X 2 + X + 1.
56. Se consideră polinomul f ∈ R [X] astfel ı̂ncât, simultan, să fie verificate
condiţiile: a) gradf ≥ 2; b) restul ı̂mpărţirii lui f prin (X − 1) este 2;
300
Polinoame
c) (X − 1) f (X) = 2 − Xf (X − 3). Atunci restul ı̂mpărţirii lui f prin

(X 2 + X − 2) este:
a) X − 2;
b) X + 2;
c) 2;
d) 2;
e) −2;
57. Fie polinomul f = X 4 + aX 3 + bX 2 + cX + d, f ∈ R [X]. Dacă f ı̂mpărţit

prin (X 2 − 3X + 1) dă restul (2X + 1), iar ı̂mpărţit prin (X 2 − 1) dă
restul (−2X + 2), atunci S = a2 + b2 + c2 + d2 este:
113
a) ;
9
b) 1;
68
c) ;
9
77
d) ;
9
116
e) ;
9
f) 13.
.
58. Fie polinomul f ∈ R [X], f = mX 4 + nX 3 − 3. Dacă f (X) .. (X − 1)2 ,
atunci (m − n) este egal cu una din următoarele valori:
a) −1;
b) 1;
c) 21;
d) −21;
e) 0;
59. Dacă f, g ∈ R [X], f = X 4 + (m + n) X 3 + (m − 1) X 2 + X + 2n + 1,

.
g = X 2 + 2X + 3 şi f ..g, atunci (2m + 3n) este:
a) −4;
b) 4;
301
Capitolul 17
c) 10;
d) −10;
e) 6;
f) −6.
60. Fie f ∈ Z6 [X] a cărui formă este f = an X n + an−1 X n−1 + · · · + a1 X + a0 ,

iar an = 2a3 + 5̂, a ∈ Z6 . Atunci gradf este:
a) n, pentru orice a ∈ Z6 ;
b) n − 1, dacă a = 1̂;
c) n, dacă a 6= 0;

d) n − 1, dacă a ∈ Z6 \ 0̂, 1̂ ;
e) n − 2, dacă a ∈ Z6 ;
f) n, dacă a 6= 5̂.
61. Restul ı̂mpărţirii polinomului f = (x − 1)10 + (x − 2)10 prin polinomul

g = X 2 − 3X + 2 este:
a) X + 1
b) X;
c) 1;
d) X − 1;
e) 2X − 1;
f) −X.
62. În Z7 [X] se consideră f = 2̂X 4 + 4̂X 3 + 2̂X 2 + X + 1̂ şi g = X + â. Atunci
.
f ..g dacă:

a) a ∈ 1̂, 2̂, 4̂ ;

b) a ∈ 4̂, 5̂, 6̂ ;

c) a ∈ 0, 4̂ ;

d) a ∈ 2̂, 5̂, 6̂ ;

e) a ∈ 0̂ ;

f) a ∈ 1̂, 2̂, 3̂ .
63. Se consideră polinomul f = X 3 − X − 5, f ∈ R [X]. Restul ı̂mpărţirii

polinomului f prin (X − a) este −5 dacă:
a) a = 1;
302
Polinoame
b) a ∈ {±1, 0};
c) a = 0;
d) a = ±1;
e) a = ±2;
64. Fie f ∈ R [X], f = X 3 − 4X 2 − 5X + 14 şi τn = xn1 + xn2 + xn3 , n ∈ N.

Atunci τ5 = aτ4 + bτ3 + cτ2 pentru (a, b, c) egal cu:
a) (4; 5; 14);
b) (−4; −5; 14);
c) (4; 5; −14);
d) (4; −5; −14);
e) (5; 4; 14);
f) (5; 4; −14) .
2
65. Fie f ∈ Z [X], f = (X + 1)6n+1 −X 6n+1 −1 şi g = (X 2 + X + 1) . Atunci
.
f ..g dacă:
a) n ∈ {4, 5, 6, . . .};
b) n ∈ N;
c) n ∈ 2N;
d) n ∈ (2N + 1);
e) n ∈ 6N;
f) n ∈ (3N + 1).
66. Se consideră polinomul f ∈ C [X], f = X 3 − 8X 2 + aX + b. Dacă

.
f .. (X − 4) şi x21 + x22 + x23 = 22, unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile lui f ,
x2 + x22 − i
atunci expresia E = 31 (unde x1,2 sunt rădăcinile complexe ale
x1 + x32 + 2i
lui f , are valoarea:
8 + 11i
a) E = ;
10i
11 + 8i
b) E = ;
10
8i − 11
c) E = ;
10
d) E = 1 + i;
303
Capitolul 17
11i − 8
e) E = ;
10
−11i − 8
f) E = .
10i
67. Fie polinomul f = 4X 3 − 12X 2 + aX + b. Atunci x1 = i este rădăcină a
lui f dacă S = a2 + b2 este:
a) 144;
b) 169;
c) 160;
d) 0;
e) 16;
f) 196.
68. Fie polinomul f = 4X 3 − 12X 2 + aX + b şi x1 , x2 , x3 rădăcinile sale.

Atunci x1 , x2 , x3 sunt ı̂n progresie aritmetică şi x21 + x22 + x23 = 11 dacă
P = ab este egal cu:
a) −48;
b) 48;
c) 12;
d) −12;
e) 4;
f) −4.
69. Rădăcinile polinomului f (X) = X 3 − 6X 2 + mX − 6 sunt ı̂n progresie

aritmetică dacă parametrul m ∈ R este egal cu:
a) 10;
b) 13;
c) 11;
d) 15;
e) 12;
f) 3.
70. Ecuaţia f (x) = 0, unde f ∈ R [X], f = (a + 1) X 4 + (a + b − 1) X 3 +

(a − b + 2) X 2 + (a + b − 1) X + (1 − b), admite şi rădăcini independente
de parametrii a şi b dacă (a; b) este:
304
Polinoame

2 5
a) , ;
3 3

5 2
b) , ;
3 3

2 5
c) − , ;
3 3

2 5
d) ,− ;
3 3

2 5
e) − , − ;
3 3

5 2
f) − , − .
3 3
71. Fie polinomul f (X) = X 3 − 3aX + 2ab (a > 0). Ecuaţia f (x) = 0 admite
o rădăcină reală dublă dacă:
a) 3a = 2b;
b2
b) a = √ ;
2
2
c) a = b ;
d) a3 = 5b;
e) a = 2b;
f) a = b.
72. Se consideră polinomul f = X 4 −mX 3 +(m + n) X 2 +(p + 1) X+(n − 2p),

f ∈ R [X] . Atunci f admite 1 ca rădăcină triplă dacă m, n, p sunt astfel
ı̂ncât:

17 8 2
a) − ; ; ;
7 7 7

17 8 2
b) ;− ;− ;
7 7 7

17 8 2
c) − ; − ; ;
7 7 7

8 17 2
d) − ; ; − ;
7 7 7

8 17 2
e) − ; − ; ;
7 7 7
305
Capitolul 17

2 8 17
f) − ; − ; .
7 7 7
73. Fie polinomul f ∈ R [X], f = X 3 − 28X + m şi x1 , x2 , x3 rădăcinile
acestuia. Atunci x1 = 2x2 dacă parametrul real m este egal cu:
a) ±48;
b) −48;
c) 12;
d) −12;
e) 24;
f) −24.
74. Ecuaţia f (x) = 0, unde f ∈ R [X], f = X 3 + (m + 1) X 2 + nX − 1 admite

√
ca rădăcină pe 1 − 2 dacă S = m3 + n3 are valoarea:
a) 35;
b) −35;
c) −27;
d) 27;
e) −8;
f) 8.
75. Fie ecuaţia f (x) = 0, f ∈ R [X], f = X 3 + (2m − 5) X 2 + (9 − 5m) X +

2 (m − 3). Precizati care afirmaţie este corectă:
a) ecuaţia nu admite rădăcini independente de parametrul m;
b) ecuaţia admite cel puţin o rădăcină reală, pentru orice m ∈ R;
c) ecuaţia admite numai rădăcini reale, pentru orice m ∈ R;
d) dacă m > 0 atunci ecuaţia admite două rădăcini reale negative;
e) ecuaţia admite o rădăcină reală şi două rădăcini complexe, pentru orice
m ∈ R;
76. Considerăm polinomul f ∈ R [X], f = X 3 − X + 1 cu rădăcinile x1 , x2 ,

x1 (1 − x21 + x3 )
x3 . Fie z = . Atunci, z este egal cu:
x22
a) x1 ;
1
b) ;
x2
306
Polinoame
c) 2;
√
d) 2;
e) 1;
f) i.
77. Fie polinomul f ∈ R [X], f = nX n+1 − (n + 1) X n , R1 restul ı̂mpărţirii

lui f prin X − 1, R2 restul ı̂mpărţirii lui f prin (X − 1)2 . Fie r1 = R1 (2),
r2 = R2 (3) şi r3 = r1 + r2 . Atunci:
a) r3 = −2;
b) r3 = 0;
c) r3 = 6;
d) r3 = −5;
e) r3 = 2;
f) r3 = 4.
78. Fie f (x) = 0 ecuaţia asociată polinomului f = X n − X − 1 cu rădăcinile

1 1 1
x1 , x2 , . . ., xn şi S = + + ··· + . Atunci:
1 + x1 1 + x2 1 + xn
a) Sn = n + (−1)n−1 , n ∈ N∗ ;
b) Sn = n + (−1)n ;
c) S100 = −99;
d) S200 = −200;
e) S3 = 4;
f) S2018 = 1.
79. Fie f ∈ R [X], f = X 4 + aX 3 + aX + 1 un polinom ale cărui rădăcini

4
Q
sunt x1 , x2 , x3 , x4 . Atunci P = (1 − 2xk ) este egal cu:
k=1
a) −17 + a;
b) −17 − a;
c) 17 + 10a;
d) 17 − 10a;
e) 10 + 17a;
f) 10 − 17a.
307
CAPITOLUL 18
PRIMITIVE
x3 + 2x + 3
1. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = , atunci mulţimea primi-
x+1
tivelor funcţiei f este:
x3 x2
a) + + C;
3 2
x3 x2
b) − + C;
3 2
c) 3x3 − 2x + 3x + C;
x3 x2
d) − + 3x + C;
3 2
x3 x2
e) + + 3x + C;
3 2
x3 x2
f) − − 3x + C.
3 2
√
2. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = 2 x + x ln x, atunci mulţimea primi-
4 √ x2 x2
a) x x + ln x − + C;
3 2 2
4 √ x2 x2
b) x x + ln x − + C;
3 2 4
309
Capitolul 18
4√ x2 x2
c) x+ ln x − + C;
3 2 4
4√ x2 x2
d) x+ ln x − + C;
3 2 2
4 √ x2 x3
e) x x + ln x − + C;
3 2 3
4 √ x2 x3
f) x x + ln x + + C;
3 2 3
2 √
3
3. Dacă f : R → R, f (x) = x3 − 6x2 − 4x − 3 + 5 x2 , atunci mulţimea
3
primitivelor funcţiei f este:
x4 15 √ 3
a) − 2x3 − 2x2 − 3x + x · x2 + C;
6 2
x 4 √3
b) − 2x3 − 2x2 − 3x + 10x · x2 + C;
6
x4 5 √ 3
c) − 2x3 − 2x2 − 3x + x · x2 + C;
6 3
x4 √3
d) − 2x3 − 2x2 − 3x + 3x · x2 + C;
4
x4 √5
e) − 2x3 − 2x2 − 3x + 3 · x3 + C;
6
x4 √3
f) − 2x3 − 2x2 − 3x + 3x · x2 + C.
6
4. Dacă f : R → R, f (x) = 2x · 3x , atunci mulţimea primitivelor funcţiei f
este:
6x
a) + C;
ln 6
2
6x
b) + C;
ln 6
c) 6x ln 6 + C;
62x
d) + C;
ln 6
6x
e) + C;
ln 2 · ln 3
f) 62x ln 6.
ln4 x
5. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = atunci mulţimea primitivelor
x
funcţiei f este:
310
Primitive
a) 4 ln3 x + C;
b) 5 ln5 x + C;
c) ln5 x + C;
ln5 x
d) + C;
5
ln5 x
e) + C;
x
6 ln5 x
f) + C.
x
6. Primitiva F a funcţiei f : R → R, f (x) = 3x2 − 4x + 5 al cărei grafic
trece prin punctul P (1, 5) este:
a) F (x) = x3 − 2x2 + 5x + C;
b) F (x) = x3 − 2x2 + 5x + 1;
c) F (x) = x3 − 2x2 + 5x + 5;
d) F (x) = x3 − 2x2 + 5x;
e) F (x) = x3 − 4x2 + 5x + 1;
f) F (x) = x3 − 4x2 + 5x + 4.
x4 − 16
7. Dacă f : (−2, +∞) → R, f (x) = , atunci mulţimea primitivelor
x+2
funcţiei f este:
x3 x2 2x
a) + − − 8 + C;
3 2 3
x4 2x3
b) − + 2x2 − 8x + C;
3 3
x4 2x3
c) − + 2x2 − 8x + C;
4 3
x4 2x3
d) − + 2x2 + 8x + C;
4 3
x4 2x3 x2
e) − + − 8x + C;
4 3 2
x4 2x3 x2
f) − + − x + C.
4 3 2
8. Dacă F : R → R , F (x) = (ax + b) ex este primitiva funcţiei f : R → R,
f (x) = (2x + 3) ex , atunci valorile parametrilor reali a şi b sunt:
a) a = −2, b = 1;
311
Capitolul 18
b) a = −1, b = 1;
c) a = 1, b = 2;
d) a = 1, b = 1;
e) a = 2, b = 1;
f) a = 2, b = 2.
Z
x
9. Dacă f : R → R, f (x) = xe , atunci f 00 (x) dx este:
a) (x + 1) ex + C;
b) (x + 2) ex + C;
c) (x + 3) ex + C;
d) (x2 + 1) ex + C;
e) (x2 + 2) ex + C;
f) x2 ex + C.
10. Dacă f : R → R,f (x) = x sin (2 + 3x2 ), atunci mulţimea primitivelor

funcţiei f este:
cos (2 + 3x2 )
a) + C;
6
− cos (2 + 3x2 )
b) + C;
6
x2
cos 2 + 3x2 + C;

c)
2
x2
cos 2x + x3 + C;

d)
2
e) 6 cos (2 + 3x2 ) + C;
f) −6 cos (2 + 3x2 ) + C.
q
11. Fie a, k ∈ R şi funcţia F : R → R definită prin F (x) = a · 3 (1+x2 )k .
Suma valorilor lui a şi k astfel ı̂ncât funcţia F să fie o primitivă a funcţiei
√
f : R → R definită prin f (x) = x · 3 1+x2 este egală cu:
5
a) ;
7
b) 0;
c) 1;
3
d) ;
4
312
Primitive
12
e) ;
5
35
f) .
8
12. Fie a, k ∈ R şi funcţia F : R → R definită prin F (x) =xk eax . Produsul
valorilor lui a şi k astfel ı̂ncât funcţia F să fie o primitivă a funcţiei
f : R → R definită prin f (x) = (x + 1) ex este egal cu:
a) −2;
b) 1;
c) 2;
d) −1;
e) 3;
f) −3.
Fie n ∈ N, n ≥ 3, a ∈ R şi funcţia f : R → R definită prin: f (x) =

13. (
3x − 4, x ≤ 2
Fie F : R → R primitiva funcţiei f care are propri-
ax + 6, x > 2.
Xn
etatea F (3) = 4 şi suma S = F (k). Valoarea sumei este:
k=3
3 2
n +15n −13n − 18
a) ;
2
n3 −15n2 +13n − 18
b) ;
3
−2n3 +15n2 −13n − 18
c) ;
6
n3 + 15n2 − 13n + 18
d) ;
4
−n3 − 15n2 + 13n − 18
e) ;
5
−n3 − 15n2 − 13n − 18
f) .
7
Z
14. Fie integrala nedefinită I = ex sin xdx. Atunci:
1
a) I = − ex (sinx+ cosx) +C;
2
1 x
b) I = e (sinx+ cosx) +C;
2
313
Capitolul 18
1
c) I =− ex (sinx−cosx) +C;
2
1 x
d) I = e (sin x − cos x) + C;
2
1 −x
e) I = e (sin x + cos x) + C;
2
1 −x
f) I = e (sin x − cos x) + C.
2
Z
15. Fie integrala nedefinită I = ex cosxdx. Atunci:
1
a) I = − ex (sinx+ cosx) +C;
2
1 x
b) I = e (sinx−cosx) +C;
2
1
c) I =− ex (sinx−cosx) +C;
2
1 −x
d) I = e (sin x + cos x) + C;
2
1 x
e) I = e (sin x + cos x) + C;
2
1 −x
f) I = e (sin x − cos x) + C.
2
Z
16. Fie integrala nedefinită I = sin3 xdx. Atunci:
3 1
a) I = cos2x+ cos7x+C;
2 13
3 1
b) I = cosx+ cos5x+C;
2 13
1 1
c) I = cosx+ cos2x+C;
3 13
3 1
d) I = − sin x + sin 3x + C;
4 3
3 1
e) I = cos 5x + cos 3x + C;
4 3
3 1
f) I = − cos x + cos 3x + C.
4 12
Z
17. Fie integrala nedefinită I = cos3 xdx. Atunci:
1 3
a) I = sin 3x + sin x + C;
12 4
314
Primitive
3 1
b) I = sinx+ cos5x+C;
2 13
1 1
c) I = cosx+ sin2x+C;
3 13
3 1
d) I = − sin x + sin 3x + C;
4 3
3 1
e) I = cos 5x + sin 3x + C;
4 3
1 3
f) I = cos 5x + sin x + C.
2 4
Z
18. Fie n ∈ N şi integralele nedefinite In = xn ex dx. Fie fn (x) =In +nIn−1 ,
n ∈ N. Atunci:
a) fn (x) =x2n e−x ;
b) fn (x) =xn ex ;
c) fn (x) =x2n ex ;
d) fn (x) = x2n e2x ;
e) fn (x) = xn e−x ;
f) fn (x) = xn e−2x .
Z
19. Fie n ∈ N şi integralele nedefinite In = xn sinxdx. Demonstraţi că pen-
tru orice n ∈ N are loc egalitatea: fn (x) =In +n (n − 1) In−2 , n ∈ N.
Atunci:
a) fn (x) =xn+1 (sin x −x sinx);
b) fn (x) =xn+1 (n sinx+x cosx);
c) fn (x) =xn−1 (nsin x −x cosx);
d) fn (x) = xn−1 (sin x − 2x cos x);
e) fn (x) = xn+1 (nsin x + x cos x);
f) fn (x) = xn+1 (sin x + x cos x).
1+x2
Z
1
20. Fie integrala nedefinită I = sin x− dx. Atunci:
x2 x

1
a) I = − cos x+ +C;
x
315
Capitolul 18

1
b) I = cos x+ +C;
x

1
c) I = − sin x− +C;
x

1
d) I = − cos x − + C;
x

1
e) I = sin x − + C;
x

1
f) I = sin x + + C.
x
√
21. Fie f : (−1, ∞) → R, f (x) = 5x x + 1. Fie a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât
√
funcţia F : (−1, ∞) → R, F (x) = (ax2 + bx + c) x + 1 să fie o primitivă
a funcţiei f . Atunci a + b + c este:
4
a) ;
3
2
b) ;
3
8
c) ;
3
d) 4;
e) −2;
4
f) − .
3
√

1
22. Fie f : − , ∞ → R, f (x) = 2x + 1. Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât funcţia
2
√

1
F : − , ∞ → R, F (x) = (ax + b) 2x + 1 este o primitivă a funcţiei
2
f . Atunci a2 + b2 este:
a) 0;
4
b) ;
9
c) 8;
d) 2;
e) 4;
1
f) .
9
316
Primitive
x−2
23. Dacă f : R \ {−1, 3} → R, f (x) = , atunci mulţimea primi-
x2 − 2x − 3
p
a) ln 3
|x + 1| |x − 3| + C;
p
b) ln |x + 1| · |x − 3| + C;
p
c) ln 4 3
|x + 1| · |x − 3| + C;
s !
|x − 3|3
d) ln + C;
|x + 1|
s !
|x + 1|
e) ln + C;
|x − 3|
p
f) ln |x − 1| · |x + 3| + C.
2x + 1
24. Dacă f : R \ {1, 2} → R, f (x) = , atunci mulţimea primi-
x2 − 3x + 2
a) 3 ln |x − 1| + 5 ln |x − 2| + C;
b) −3 ln |x − 1| + 5 ln |x − 2| + C;
c) 5 ln |x − 1| − 3 ln |x − 2| + C;
d) 5 ln |x − 1| + 3 ln |x − 2| + C;
e) −3 ln |x − 1| − 5 ln |x − 2| + C;
f) −5 ln |x + 1| − 3 ln |x − 2| + C.
25. Dacă f : R\{1, 2} → R, f (x) = (3x2 −2x)ex , atunci mulţimea primitivelor

funcţiei f este:
a) (3x2 − 4x − 6) ex + C;
b (3x3 − 4x − 4) ex + C;
c) (3x2 − 8x + 8) ex + C;
d) (3x2 − 4x − 8) ex + C;
e) (3x2 + 4x) ex + C;
f) 3x2 ex + C.
26. Dacă f : R \ {1, 2} → R, f (x) = (3x2 − 2x + 1)e2x , atunci mulţimea

primitivelor funcţiei f este:
a) (3x2 − 5x + 7) e2x + C;
317
Capitolul 18
1
3x2 − 5x − 7 e2x + C;

b
2
c) (3x2 − 6x + 8) ex + C;
1
6x2 − 10x + 7 e2x + C;

d)
4
1
3x2 + 4x − 10 e2x + C;

e)
2
f) 3x3 ex + C.
2x + 3
27. Fie funcţia f : R → R, f (x) = şi F : R → R o primitivă a sa
x2 +x+1
astfel ı̂ncât F (0) = 0. Atunci F (1) are valoarea:
ln 3
a) ;
π
√
ln 3 π 3
b + ;
2 18
√
3
c) π ln 3 + ;
9
√
1 π 3
d) + ;
18 3
√
2π 3
e) ln 3 + ;
9
f) ln 3.
2x − 3
28. Fie funcţia f : R → R, f (x) = şi F : R → R o primitivă a
x2 + 2x + 1
sa astfel ı̂ncât F (0) = 0. Atunci F (4) are valoarea:
a) 1;
b ln 25 − 10;
5
c) 2 ln 5 − ;
2
d) ln 10 − 4;
e) ln 5 + 4;
f) 2 ln 5 − 4.
π
29. Fie F o primitivă pe R a funcţiei f (x) = (x + 2) sin x cu F = 0.
2
Atunci lim F (x) este:
x→0
a) −1;
b) 0;
318
Primitive
c) 1;
d) 2;
e) −2;
f) −3.
1
30. Fie F o primitivă pe R \ {−1} a funcţiei f (x) = cu F (0) = 0.
(x + 1)3
Atunci lim F (x) este:
x→∞
1
a) ;
3
1
b) ;
2
c) 0;
d) ∞;
e) −1;
1
f) − .
2

x2 + x + 1, x < 0
31. Funcţia f : R → R, f (x) = satisface afirmaţia:
e−x , x ≥ 0
a) f este derivabilă pe R;
b) nu admite primitive peR;  3 2
 x + x + x, x ≤ 0
c) f admite primitive şi o primitivă a sa este F (x) = 3 2 ;
 −x
−e , x > 0
 3 2
 x + x + x, x ≤ 0
d) f admite primitive pe R şi o primitivă a sa este F (x) = 3 2 ;
 −x
−e + 1, x > 0
e) f nu are proprietatea lui Darboux;
Valorile parametrului real a pentru care funcţia f : R → R, f (x) =

32. 
sin x, x ≤ 0
admite primitive pe R se află ı̂n:
x + a, x > 0
a) ∅;
b) {1};
c) {0};
319
Capitolul 18
d) {−1, 1};
e) [−1, 1];
f) {−1, 0, 1}.
33. Funcţia F : R → R, F (x) = e−x (a cos 4x + b sin 4x) este o primitivă a

funcţiei f (x) = e−x cos 4x dacă:
1 4
a) a = , b = − ;
17 17
1 1
b) a = − , b = ;
4 4
c) a = 1, b = 0;
1 4
d) a = − , b = ;
17 17
3 5
e) a = − , b = ;
16 16



 2x − 1, x < 1

34. Fie F : R → R primitiva funcţiei f : R → R, f (x) = 1,x = 1


x2 ,x > 1

ce satisface conditia F (4) = 8. Atunci, F (1) este:

a) −13;
b) 13;
c) 0;
d) > 0;
e) 20;

1, x ≤ 0



35. Fie f : R → R, f (x) = 0, x ∈ (0, 1) . Precizaţi care este afirmaţia


−1, x ≥ 1

corectă: 


 x + 1, x ≤ 0

a) F1 (x) = 1, x ∈ (0, 1) , primitivă pentru f ;


−x + 2, x ≥ 1

320
Primitive

x + 1, x ≤ 0



b) F2 (x) = c, x ∈ (0, 1) este primitivă pentru f ;


−x + c + 1, x ≥ 1




 x + c1 , x ≤ 0

c) F3 (x) = c2 , x ∈ (0, 1) , c1 6= c2 , primitivă a lui F ;


−x + c + 1, x ≥ 1


−x + 1, x ≤ 0



d) F4 (x) = 1, x ∈ [0, 1] , primitivă pentru f ;


x + 2, x ≥ 1

e) f nu admite primitive pe R;
f) f are proprietatea lui Darboux.



 2 + ln (1 − x) , x < 0

36. Fie f : R → R, f (x) = a, x = 0 . Atunci f admite


1 + e−2x , x > 0

primitive pe R dacă parametrul real a este:
a) 1;
b) 2;
c) −1;
1
d) ;
2
e) 3;

ln3 x, x ∈ (0, e]
37. Dacă F : (0, ∞) → R, F (x) = reprezintă o primi-
ax + b, x > 0
tivă a unei funcţii f : (0, ∞) → R, atunci ab este:
3
a) ;
e
b) 1 − e;
c) 4e;
321
Capitolul 18
6
d) − ;
e
e
e) ;
2
38. Dacă F (x) = e−x (a sin x + b cos x) este o primitivă a funcţiei f (x) =
e−x sin x, x ∈ R, atunci (3a + 5b) este egal cu:
a) −5;
b) −4;
c) −3;
d) −2;
e) −1;
39. Dacă F este o primitivă a funcţiei f (x) = x − 2 + |x − 1| + |x − 3| cu

proprietatea F (2) = 0, atunci F (4) este egal cu:
a) 8;
b) 7;
c) 6;
d) 5;
e) 4;
40. Se consideră primitiva F a funcţiei f (x) = x + 2, x ∈ R, cu proprietatea

că graficul lui F este tangent curbei de ecuaţie y = x2 . Atunci, expresia
analitică a lui F este:
x2
a) F (x) = + 2x − 2;
2
x2
b) F (x) = + 2x − 1;
2
x2
c) F (x) = + 3x − 1;
2
x2
d) F (x) = + 2x + 1;
2
x2
e) F (x) = + 2x;
2
322
Primitive
c ln (x + 1)
41. Dacă F : (−1, ∞) → R, F (x) = +b+a este o primitivă
x x
1 ln (x + 1)
a funcţiei f : (−1, ∞) → R, f (x) = − , atunci
x (x + 1) x2
lim F (x) = 1 dacă:
x→∞
a) a = b = 1, c = 0;
b) a = 1, b = c = 0;
c) a = −1, b = c = 1;
d) a = b = c = 1;
e) a = 0, b = 1, c = −1;
π π
2
42. Primitiva functiei f (x) = cos x, al cărui grafic conţine punctul M0 ,
2 4
este:
x sin 2x
a) F (x) = − ;
4 2
x sin 2x
b) F (x) = − ;
2 2
x sin 2x
c) F (x) = + ;
2 4
x sin 2x
d) F (x) = + ;
4 2
x sin 2x
e) F (x) = − ;
8 4
x
43. Dacă F este primitiva funcţiei f (x) = 3 , x ∈ D, cu pro-
x + x2 − x − 1
1
prietatea F (2) = ln , atunci F (0) este:
√ 16
4
1 3
a) + ln ;
2 16√4
3
b) −2 + ln ;
√ 16
4
3
c) 2 + ln ;
16√
4
1 3
d) − + ln ;
2 16
323
Capitolul 18
√
4
3
e) −3 + ln ;
16
√
4
1 3
f) − + ln .
3 16
xenx + x2 + a
44. Fie f : R → R, f (x) = lim , a ∈ R. Funcţia f admite
n→∞ enx + 1
primitive pe R dacă parametrul real a este:
a) 1;
b) 0;
c) −1;
d) real;
e) ı̂n R∗ ;
45. Dacă F : R → R este o primitivă a unei funcţii continue f : R → R astfel

ı̂ncât F (x) f (x) = x, pentru orice x ∈ R şi F (0) = 1, atunci:
a) F (x) ≡ 1, pentru orice x ∈ R;
x
b) F (x) = √ , pentru orice x ∈ R;
1 + x2
c) F (x) = x, pentru orice x ∈ R;
√
d) F (x) = 1 + x2 , pentru orice x ∈ R;
e) F (x) ≡ 0, x ∈ R;
1
f) F (x) = √ , x ∈ R.
1 + x2
Z
sin x
46. I = dx, x ∈ R este:
1 + cos2 x
a) ln (1 + cos2 x) + C;
√
b) ln 1 + cos2 x + C;
c) arctg (cos x) + C;
d) −arctg (cos x) + C;
e) −arcctg (cos x) + C;
Z
x
47. I = dx, x > 0 este:
(x2 + 3) (x + 1)
324
Primitive
√
1 1 2
3 x
a) − ln (x + 1) + ln x + 3 + arctg √ + C;
4 8 4 3
1
b) − ln (x + 1) + arctgx + C;
8
√
1 3 x
c) ln (x + 1)2 + ln x2 + 3 +

arctg √ + C;
2 4 3
d) f nu admite primitive pe (0, ∞);
e) 2 ln (x)2 + arctgx + C;
x2
Z Z
ax + b (cx + d)
48. 2 dx = 2
+ 2
dx, x ∈ R are loc
2
(x + 2x + 2) x + 2x + 2 x + 2x + 2
dacă:
a) a = c = −1, b = d = 1;
b) a = c = 0, b = d = 1;
c) a = b = −1, c = 1, d = 0;
d) a = 0, b = c = d = 1;
e) a = b = 1, c = 0, d = −1;
49. Dacă f : R → R este o funcţie derivabilă, atunci integrala nedefinită a

funcţiei g (x) = [1 + xf 0 (x)] ef (x) este:
a) ef (x) + C;
b) −ef (x) + C;
c) xef (x) + C;
d) −xef (x) + C;
e) 2xef (x) + C;
Z
dx
50. I = , x > 0 este:
x ln x
a) (ln x)2 + C;
b) ln |ln x| + C;
c) − ln |ln x| + C;
d) 2 ln |ln x| + C;
325
Capitolul 18
(ln x)2
e) + C;
2
Z
51. I = ex sin xdx, x ∈ R este:
ex (sin x − cos x)
a) + C;
2
b) ex cos x + C;
ex
c) (sin x + cos x) + C;
2
d) ex (sin x + cos x) + C;
e) ex (− sin x + cos x) + C;
Z
cos 2x π π
52. I = dx, x ∈ 0, , cu I = 0 este:
sin2 x cos2 x 2 4
a) tgx + ctgx;
b) −tgx − ctgx + 2;
c) tgx + ctgx + 1;
d) sin 2x + cos 2x − 1;
e) tgx + cos 2x;
Z
dx π
53. I = √ , x ∈ 0, este:
cos x 1 − cos 2x 2
a) tgx + ctgx + C;
1
b) √ ln tgx + C;
2
1
c) ln tgx + C;
2
1 x
d) tgx − ln tg + C;
2 2
1 x
e) √ tgx + ln tg + C;
2 2
Z 2
x+2
54. I = dx, x ∈ (−1, ∞) este:
x+1
a) I = 2x ln (x + 1) + C;
326
Primitive
x
b) I = 2 ln (x + 1) − + C;
x−1
1
c) I = x + 2 ln (x + 1) − + C;
x+1
1
d) I = x − + C;
x+1
1
e) I = x + 1 + + C;
x
Z √
1 + x2
55. I = dx, x > 0, este egal cu:
x
√ √
a) 1 + x2 + ln x2 + 1 + C;
" √ #
√ 1 + x 2+1
b) x2 + 1 − ln + C;
x
√ !
√ 1 +1x 2
c) x2 + 1 + ln + + C;
x x
1 √ 2 √

d) ln + x + 1 + x2 + 1 + C;
x
√ √
e) ln x2 + 1 + x x2 + 1 + C;
√ x
f) x ln x2 + 1 + √ + C.
x2 + 1
327
CAPITOLUL 19
INTEGRALA DEFINITĂ
Z 1
x −x
1. Dacă f : R → R, f (x) = 3 + 3 , atunci I = f (x) dx este:
−1
16
a) ;
ln 27
16
b) ;
ln 9
16
c) ;
ln 3
d) 0;
16
e) ;
2 ln 3
f) 16 ln 27.
1
x3
Z
2. Dacă f : R → R , f (x) = 2 , atunci I = f 0 (x) · ef (x) dx este:
x +1 0
a) e;
b) e − 1;
√
c) e;
√
d) e − 1;
e3 − 1
e) ;
2
329
Capitolul 19
e2 (e − 1)
f) .
2
7 √
Z
3. Valoarea integralei I = 2x − 5dx este:
3
a) 9;
√
5+1
b)
2
√
5−1
c) ;
2
13
d) ;
3
√
7−1
e) ;
3
26
f) .
3
Z 3
1
4. Valoarea integralei I = dx este:
0 |x − 2| + 1
a) ln 2;
b) ln 3;
c) ln 6;
d) − ln 6;
3
e) ln ;
2
3
f) − ln .
2
Z e2
5. Valoarea integralei I = x3 ln xdx este:
1
7e8 + 1
a) ;
12
9e8 − 1
b) ;
16
9e8 + 1
c) ;
16
7e8
d) − 1;
16
7e8 + 1
e) ;
16
330
Integrala definită
7e8 − 1
f) .
16
1
x3 + 8
Z
0 x+2
10
a) − ;
3
10
b) ;
3
11
c) ;
3
d) 4;
e) 3;
13
f) .
3
Z 1
x
0 x4 +1
π
a) ;
8
π
b) + 1;
8
π
c) − 1;
8
π
d) ;
4
2π
e) ;
3
π
f) − 1.
4
Z 2+a
8. Valoarea parametrului real a pentru care 7x ln 7dx = 42 este:
1
a) a = −1;
b) a = 0;
c) a = 1;
d) a = 2;
e) a = 3;
f) a = 4.
331
Capitolul 19
Z 2
a+1 3
9. Valoarea parametrului real a pentru care x+ dx = +3 ln 2
1 x 2
este:
a) a = −1;
b) a = 0;
c) a = 1;
d) a = 2;
e) a = 3;
f) a = 4.
Z 2 √
10. Valoarea integralei definite (3x2 x − 16x)dx este:
1
√
48 2 + 174
a) ;
7
√
48 2 − 174
b) ;
7
√
48 2 − 165
c) ;
7
√
48 2 − 168
d) ;
7
√
48 2 − 164
e) ;
7
√
48 2 − 154
f) .
7

x − 1, x ≥ 1
11. Dacă f : R → R,f (x) = , atunci valoarea parametru-
−x + 1, x < 1
Z a
lui real a ∈ (0, 1), pentru care I = f (x)dx = 1, este:
−a
1
a) a = ;
2
1
b) a = ;
3
1
c) a = ;
4
1
d) a = ;
5
332
2
e) a = ;
3
3
f) a = .
4
Z e
ln x
12. Valoarea integralei definite I = dx este:
1 x2
a) 1;
e−2
b) ;
2e
e−2
c) ;
e
−e − 2
d) ;
e
e+2
e) ;
e
2−e
f) ;
e
Z 1 √
13. Valoarea integralei definite I = x3 1 − x2 dx este:
0
2
a) − ;
15
2
b) ;
15
8
c) ;
15
4
d) ;
15
7
e) ;
15
1
f) .
15
1
x3
Z
14. Valoarea integralei definite I = √ dx este:
−1 x6 + 1
a) 0;
π
b) ;
8
√
c) arcsin 2;
√
d) arctg 2;
333
Capitolul 19
√
e) ln 1 + 2 ;
π
f) − 1.
4
1
x−4
Z
15. Valoarea integralei definite I = dx este:
0 x+3
a) 1;
3
b) 1 + 7 ln ;
4
4
c) 1 + 7 ln ;
3
3
d) 1 − 7 ln ;
4
4
e) 1 − 7 ln ;
3
f) 1 − 7 ln 12.
Z a+1
31
x3 + 4 dx =

16. Valoarea parametrului real a pentru care este:
a 4
a) a = −1;
b) a = 0;
c) a = 1;
d) a = 2;
e) a = 3;
f) a = 4.
1
x3
Z
17. Valoarea integralei definite I = √ dx este:
0 x4 + 1
√
2
a) ;
√2
2−1
b) ;
2
1
c) ;
2√
2+1
d) ;
√ 2
3−1
e) ;
√ 2
f) 2 − 1.
334

1 + e x , x ≤ 1 Z 2
18. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci I = f (x)dx este:
x + e, x > 1 −1
4e2 + 5e + 2
a) ;
2e
4e2 + 5e − 2
b) ;
2e
4e2 − 7e + 2
c) ;
2e
4e2 + 7e − 2
d) ;
2e
4e2 + 7e + 2
e) ;
2e
4e2 − 7e − 2
f) .
2e

x2 − sin x, x ∈ (−∞, 2]
19. Se consideră funcţia f : R → R definită prin: f (x) =
x ln x, x ∈ (2, ∞).
Z x
Fie funcţia F : [−3, 7] → R definită prin F (x) = f (t) dt. Atunci:
−3
 3
x
 + cos x + 9 − cos 3, x ∈ [−3, 2]


a) F (x) = 3 ;
 1 x2 ln x − 1 x2 + 38 + cos 2 − cos 3 − 2 ln 2, x ∈ (2, 7]


2 4 3
 3
x
 + cos x + sin 5, x ∈ [−3, 2]


b) F (x) = 3 ;
 2 1 2
x ln x − x + ln 2, x ∈ (2, 7]

4
 3
x
 + cos x + 9 − sin 3, x ∈ [−3, 2]

c) F (x) = 3 ;

 2 2
x ln x + x + 1 − 2 ln 2, x ∈ (2, 7]
 3
x
 + cos x + 9 − cos 3, x ∈ [−3, 2]


d) F (x) = 3 ;
 1 x2 ln x − 1 , x ∈ (2, 7]


2 4
335
Capitolul 19
 3
x
 + cos x + 9 − cos 1, x ∈ [−3, 2]


e) F (x) = 3
 1 x2 ln x − 1 x2 , x ∈ (2, 7]


 23 4
x
 + cos x + sin 1, x ∈ [−3, 2]


f) F (x) = 5 .
 1 2 1 2
 x ln x − x , x ∈ (2, 7]

3 4

x2 , x ∈ (−∞, 1]

20. Se consideră funcţia f : R → R definită prin: f (x) = .
x, x ∈ (1, ∞)

Z x
Fie funcţia F : [−1, 5] → R definită prin F (x) = f (t) dt. Atunci:
−1
 3
x +1
, x ∈ [−1, 1]


3

a) F (x) = 3
;
 x − 1
, x ∈ (1, 5]


 33
 x + 1 , x ∈ [−1, 1]

3

b) F (x) = 2
;
 3x + 1
, x ∈ (1, 5]


 3 6
x +1
, x ∈ [−1, 1]


2

c) F (x) = 2
;
 x + 1 , x ∈ (1, 5]


 33
x +1
, x ∈ [−1, 1]


5

d) F (x) = 3
;
 x + 1
, x ∈ (1, 5]


 34
 x − x − 1 , x ∈ [−1, 1]

3

e) F (x) = 3
;
 x + x + 1
, x ∈ (1, 5]


 3 3
x
 , x ∈ [−1, 1]


3
f) F (x) = 3
.
 x + 1 x ∈ (1, 5]


3
336
2019
2019x − 2019−x
Z
21. Valoarea integralei dx este:
−2019 1 + x2020
π
a) ;
2
b) e;
c) 0;
π
d) − ;
2
e) 1;
f) −1.
2019
2x − 2−x
Z
−2019 1 + sin2 x
a) e;
b) e2 −3;
c) 2;
d) 0;
e) 1;
f) π.
2
1 + [x − 1]
Z
23. Valoarea integralei I = − |x − 1| dx ı̂n care [x] este
−1 1 + x2
partea ı̂ntreagă a numărului real x, este:
a) π;
b) 3π;
c) 2;
d) 0;
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) e − 1.
Z 1
24. Valoarea integralei I = ([x + 1] − |x − 1|) dx ı̂n care [x] este partea
−3
ı̂ntreagă a numărului real x, este:
a) π;
b) e;
c) 2;
d) 0;
337
Capitolul 19
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) −10.
Z π
4
(sin(tgx)) 1 + tg2 x dx este:

25. Valoarea integralei I =
0
a) 1 − cos1;
b) e+π;
c) 2;
d) 1;
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) −1.
Z π
3 tgx
1 + tg2 (x) dx:

26. Valoarea integralei este: I = 4
0 1 + tg x
a) 1−cos1;
1
b) arctg3;
2
c) 2;
d) 0;
π+5
e) arctg3 + ;
2
f) π.
π
sin x − cos x
Z
2
0 sin x + 3cosx
a) 1 − cos1;
1
b) arctg3;
2
π 2
c) − + ln 3;
10 5
d) 0;
π+5
e) arctg5 + ;
5
f) 1 + sin 1.
Z π
2 sin x + cos x
28. Calculaţi I = dx:
0 sin x + 2cosx
a) 2 − cos2;
338
1
b) arctg3;
2
π 2
c) − + ln 3;
10 5
3π 1
d) + ln 2;
10 5
π+5
e) arctg2 − ;
2
f) 0.
Z 3 √
29. Valoarea integralei 9 − x2 dx este:
0
9π
a) ;
4
2π
b) ;
3
8π
c) ;
3
4π
d) ;
3
e) −2π;
f) −3.
Z 5 √
30. Valoarea integralei 25 − x2 dx este:
0
7π
a) ;
4
25π
b) ;
4
9π
c) ;
2
5π
d) ;
3
e) −5π;
3π
f) .
4
Z 3
31. Valoarea integralei e3x+6 dx este:
0
e15 − e6
a) ;
2
339
Capitolul 19
b) 3 (e15 − e6 );
e15 − e6
c) ;
3
e6 − e15
d) ;
3
e) 1;
e3
f) .
3
Z π
6
32. Valoarea integralei cos3 x sin2 xdx este:
0
1
a) ;
160
17
b) ;
480
√
3
c) 5 ;
240
√
5 3
d) ;
480
13
e) ;
320
f) 0.
Z 1
33. Valoarea integralei |x|e−|x| dx este:
−2
2e2 + 3
a) ;
e2
e2 + e + 1
b− ;
e2
2e2 − 2e − 3
c) ;
e2
e+3
d) ;
e2
2e2 + e − 3
e) ;
e2
1
f) 3 + 2 .
e
340
sin 3x, x ∈ − π , 0
 h i
h π i
34. Fie funcţia f : − , 1 → R, f (x) = 6 . Valoarea
6 xe3x , x ∈ (0, 1]
Z 1
integralei f (x)dx este:
− π6
a) 0;
1 3 √
b e + 3+1 ;
9
c) e3 + 1;
2 3
d) e −1 ;
9 √
e) e3 + 3 3 − 1;
√
3
f) + e3 − 1.
2
Z 1
2x + 3
0 x2 + 2x + 2
5 π
a) ln − ;
2 4
3π
b ln 5 − ;
4
5 π
c) ln + arctg2 − ;
2 2
π
d) ln 5 + arctg2 − ;
4
5 π
e) ln + arctg2 − ;
2 4
5
f) ln + arctg2.
2
Z 1
3x + 1
36. Valoarea integralei 2
dx este:
0 x +x+1
√
3 π 3
a) ln 5 − ;
2 √18
5 π 3
b ln 3 − ;
2 18√
3 5π 3
c) ln 3 − ;
2 18
3
d) ln 3;
2
341
Capitolul 19
√
π 3
e) 3 ln 3 − ;
18
√
3 π 3
f) ln 3 − .
2 18
2
x−2
Z
0 x2 − 2x − 3
a) − ln 3;
b) 3 ln 2;
ln 3
c) ;
4
d) 2;
e) ln 3 − ln 2;
ln 3
f) .
2
Z2
2
x2 −x−6
−1
a) ln 4;
4
b) − ln 4;
5
c) 2 − 5 ln 4;
4
d) ln 4;
5
2
e) − ln 4;
5
3
f) − ln 5.
2
Z 2
2
39. I = x − 1 dx este:
−2
a) 4;
b) 0;
c) 2;
d) −4;
e) 1;
f) 6.
342
Z 2
40. I = [|x − 1| + |x + 1|] dx este egală cu:
−2
a) 6;
b) 8;
c) 10;
d) 14;
e) 12;
f) 4.
Z 2
dx
41. I = √ √ este:
2 x x2 − 1
π
a) ;
4
π
b) ;
12
c) 0;
d) −1;
π
e) ;
6
π
f) .
2
Z 1
x2 + a |x| + b e|x| dx este ı̂n Q dacă:

42. Numărul α =
−1
a) a ∈ Q, b = 2;
b) a, b ∈ Q;
c) a ∈ Q, b = 1;
d) a ∈ Q, b = −1;
1
e) a = , b = 1;
2
1 n x−1
Z
43. lim dx este egală cu:
n→∞ n 1 x + 1
a) 0;
b) 1;
c) 2;
d) e;
e) ∞;
343
Capitolul 19
f) nu există.
n
√
Z
x+4
44. lim (n + n + 3) 2
dx este egală cu:
n→∞ n−1 x + 3x + 2
a) 0;
1
b) ;
e
c) 1;
√
d) e;
e) e;
f) ∞.
Z 1
x2 + |x2 − 4| enx
45. Dacă f : R → R, f (x) = lim şi I = f (x) dx, atunci
n→∞ 1 + (x2 + 1) enx −1
numărul real I este egal cu:
3π
a) ;
2
3π − 2
b) ;
4
15π − 8
c) ;
12
5π + 6
d) ;
4
e) 0;
3π + 2
f) ;
4
2 n Z 1
n + xn + 1
46. Dacă f : R → R, f (x) = lim şi I = xf (x) dx,
n→∞ n2 + 3n − 2 −1
atunci numărul real I este egal cu:
a) e−4 ;
b) 2e−4 ;
c) 2e−1 ;
d) 2e−2 ;
e) 0;
f) 2e−5 .
Z x
2
47. Dacă f : R → R este f (x) = t3 − 3t + 2 et dt şi M este mulţimea
0
punctelor de extrem ale funcţiei f , atunci mulţimea M este:
344
a) {−2};
b) {−2, 1};
c) {1};
d) ∅;
e) {−1, 2};
Z x
2t + 1
48. Dacă f : R → R, f (x) = 2
dt, atunci abscisa unui punct de
0 t − 2t + 2
minim local al funcţiei f coincide cu:
1
a) ;
2
b) 1;
c) −1;
1
d) − ;
2
1
e) ;
2
f) 0.
Z x
et ln 1 − t + t2 dt, atunci numărul punctelor

49. Dacă f : R → R, f (x) =
0
de extrem ale funcţiei f este egal cu:
a) 2;
b) 1;
c) 0;
d) 4;
e) 3;
f) nu există.
Z x
tgtdt
0
50. Valoarea limitei l = lim este:
x→0 x2
a) 1;
1
b) ;
2
c) −1;
d) 0;
345
Capitolul 19
1
e) − ;
2
Z x
3
e−t dt
0
51. Valoarea limitei l = lim este:
x→0 sin3 x
a) 0;
b) 1;
2
c) ;
3
d) e;
e) ∞;
f) nu există.
Z 2
f (x)
52. Dacă f : [0, 2] → R este o funcţie continuă şi I = dx,
0 f (x) + f (2 − x)
atunci valoarea numărului real I coincide cu:
a) 2;
b) −2;
1
c) − ;
2
2
d) ;
3
e) 1;
f) 0.

∗ 1
53. Fie f : R → R, o funcţie continuă ce satisface relaţia f (x)+2f = x2
x
Z 2
pentru orice x ∈ R∗ . Atunci numărul real I = f (x) dx are valoarea:
1
4
a) − ;
9
4
b) − ;
3
5
c) − ;
9
7
d) − ;
3
2
e) ;
3
346
(2 − x)2n−1
Z 2
54. I = 2n+1 dx are valoarea reală:
0 (2 + x)
1
a) ;
8n
1
b) ;
4n
1
c) ;
2n
3
d) ;
8n
e) 0;
1
f) .
6n
Z 3
dx
55. Fie I (a) = şi L = lim I (a). Atunci:
1 |x − a| + 1 a→3
a) L = 1;
3
b) L = ln ;
2
c) L = 0;
d) L = ln 2;
e) L = ln 3;
Z 1
x + [x]
56. I = dx este egală cu:
−1 |x| + [x] + 2
1
a) ln ;
9
2
b) ln ;
3
4
c) ln ;
9
4
d) ln ;
3
1
e) ln ;
3
347
Capitolul 19
Z 0
ex 2x2 − 3x dx. Atunci:

57. Fie I = lim I (a), unde I (a) =
a→−∞ a
a) I = 7;
b) I = ∞;
c) I = 0;
d) I < −2;
e) I = −∞;
n Z n 2
4n − 4 − 2xn 2x dx
58. L = lim , unde xn = 2
este:
n→∞ π 1 x +1
4
a) e π ;
4
b) e− π ;
1
c) e π ;
2
d) e π ;
2
e) e− π ;
1
f) e− π .
348
CAPITOLUL 20
APLICAŢII ALE INTEGRALEI

DEFINITE
x
1. Dacă f : [0, 2] → R, f (x) = , atunci aria suprafeţei plane cuprinse
x+3
ı̂ntre graficul funcţiei f şi axa Ox este:
a) 2 − ln 15;
5
b) 2 − ln ;
3
3
c) 2 − ln ;
5
d) 2 + ln 15;
e) 2 − ln 2;
f) 2 − ln 5.
2. Dacă f : R → R, f (x) = ex +3x2 +2, atunci aria suprafeţei plane cuprinse

ı̂ntre graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 0 şi x = 1 este:
a) e + 2;
b) e − 2;
c) e − 1;
349
Capitolul 20
d) e + 1;
e) e + 3;
f) e + 5.

2 x
 x +e , x≤0

3. Dacă f : R → R, f (x) = , atunci volumul corpului
 √

x + 1, x > 0
obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei g : [0, 1] → R,
g (x) = f (x) este:
13π
a) ;
6
7π
b) ;
3
5π
c) ;
2
8π
d) ;
3
17π
e) ;
6
f) 3π.
4. Dacă f : R → R, f (x) = x + e−x , atunci aria suprafeţei plane cuprinse

ı̂ntre graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 0 şi x = 1 este:
3 (e + 1)
a) ;
2e
3e + 1
b) ;
2e
3e + 2
c) ;
2e
3
d) ;
2
3e − 1
e) ;
2e
3e − 2
f) .
2e
1
5. Dacă f : [1, 2] → R, f (x) = x + , atunci volumul corpului de rotaţie
x
determinat de graficul functiei f este:
29π
a) ;
6
350
Aplicaţii ale integralei definite
b) 5π;
31π
c) ;
6
16π
d) ;
3
11π
e) ;
2
17π
f) .
3
√
6. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x, atunci aria suprafeţei plane cuprinse
f 2 (x)
ı̂ntre graficul funcţiei g : [0, 1] → R, g (x) = 2 , axa Ox şi dreptele
x +1
de ecuaţii x = 0 şi x = 1, este:
√
a) ln 2;
√
b) ln 3;
c) ln 2;
d) ln 3;
e) 1;
f) ln 4.
√
7. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x, atunci volumul corpului obţinut prin
rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei g : [0, 1] → R, g (x) =
x
e 2 · f (x), axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 0 şi x = 1, este:
a) π (2e + 1);
b) π (2e − 1);
c) 2π;
d) π;
e) 2πe;
f) π.
√
8. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x 2 − x2 , atunci aria suprafeţei plane
cuprinse ı̂ntre graficul funcţiei f şi axa Ox este:
1 √
a) (2 2 − 1);
3
π
b) ;
2
351
Capitolul 20
1 √
c) (2 2 + 1);
3
2
d) ;
3
π
e) ;
3
√
f) 2.
√
9. Dacă f : [0, 1] → R, f (x) = x 2 − x2 , volumul corpului obţinut prin
rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei este:
5π
a) ;
11
7π
b) ;
15
π
c) ;
2
d) 5π;
5π
e) ;
2
5π
f) .
3
1
10. Dacă f : (0, +∞) → R, f (x) = , atunci valoarea parametrului real
x
a, a > 5, pentru care aria suprafeţei plane cuprinse ı̂ntre graficul funcţiei
f , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 5 şi x = a, este egală cu ln 3, este:
a) a = 6;
b) a = 7;
c) a = 9;
d) a = 10;
e) a = 12;
f) a = 15.
11. Aria suprafeţei plane mărginită de axa Ox, dreptele

 x = 0, x = 1 şi grafi-
2 1 1


 x − , x ∈ 0, 4
 2
cul funcţiei f : [0, 1] → R definită prin f (x) =
1 2 1
 −x , x∈ ,1


3 4
are valoarea:
352
√
1 4 3
a) + ;
24 27
π
b) ;
3
e+1
c) ;
3
d) 1;
e) 2;
√
f) 1 − 3 + e.
12. Aria suprafeţei plane mărginită de axa Ox, dreptele x = 0, x = 1 şi grafi-
cul funcţiei f : [0, 1] → R definită prin f (x) = xex are valoarea:
√
5 3
a) − ;
24 18
b) 1;
c) 2;
e−1
d) ;
2
e+2
e) ;
2
f) e2 .
13. Aria suprafeţei plane mărginită de axa Ox dreptele x = 0, x = 1 şi graficul

funcţiei f : [0, 1] → R definită prin f (x) =x2 ex are valoarea:
√
5 3
a) + ;
2 3
b) 1;
c) e − 2;
e+2
d) ;
2
e−2
e) ;
2
2
e+2
f) .
2
cul funcţiei f : [0, 1] → R definită prin f (x) =x3 ex are valoarea:
√
5 3
a) − ;
24 18
353
Capitolul 20
b) 1;
c) e − 2;
d) 6 − 2e;
e) e;
f) e + 2.
cul funcţiei f : [0, 1] → R definită prin f (x) =x4 ex are valoarea:
√
5 3
a) − ;
3 15
b) 1;
c) e − 2;
d) 6 − 2e;
e) 9e − 24;
f) e + 1.
16. Volumul corpului obţinut prin rotaţia

r ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei
x
f : [1, 2] → R definită prin f (x) = are valoarea:
1+x2
√
5 3
a) − ;
24 18
b) 1;
c) ln (e − 2);
d) 6 − 2e;
e) 9e − 24;
π 5
f) ln .
2 2
17. Volumul corpului obţinut prin rotaţia
r ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei
x
f : [0, 1] → R definită prin f (x) = are valoarea:
1+x2
π
a) ln2;
2
b) 1;
c) e − 2;
d) 6 − 2e;
e) 9e − 24;
354
π 5
f) ln .
2 2
18. Volumul corpului obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei
f : [0, π] → R definită prin f (x) = sinx are valoarea:
π
a) ln2;
2
π2
b) ;
2
c) e − 2;
d) 6 − 2e;
e) 9e − 24;
π 5
f) ln .
2 2
19. Volumul corpului obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a graficului funcţiei
f : [0, π] → R definită prin f (x) = cosx are valoarea:
π
a) ln2;
2
π
b) ;
3
π2
c) ;
2
d) 2e;
e) 9e;
π 3
f) ln .
2 2
20. Volumul corpului de rotaţie ı̂n jurul axei Ox ale graficului funcţiei f :
[0, π] → R definită prin f (x) = sinx+ cosx are valoarea:
π
a) ln2;
2
π
b) ;
3
π
c) ;
2
d) π 2 ;
e) 9e − 21;
π π
f) ln .
2 2
355
Capitolul 20
√
21. Fie funcţiile f, g : [0, 3] → R, f (x) = 3 − x şi g(x) = 9 − x2 . Aria
suprafeţei plane cuprinsă ı̂ntre graficele celor două funcţii este:
9
a) (π − 2);
4
9
b) (2 − π);
4
9
c) (π − 2);
2
9π
d) ;
4
9π
e) ;
2
f) 1.
√
22. Fie funcţiile f, g : [0, 4] → R, f (x) = 4 − x şi g(x) = 16 − x2 . Aria
suprafeţei plane cuprinsă ı̂ntre graficele celor două funcţii este:
a) 8 + 4π;
b) 4π − 8;
c) 8π;
d) 8 − 4π;
e) 8;
f) 1.
23. Aria suprafeţei plane cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f : R \ {−2, 1} → R,

3
f (x) = 2 , axa Ox şi dreptele x = 2 şi x = 4 este:
x +x−2
1
a) ln ;
2
b) ln 4;
c) ln 2;
d) ln 3;
e) ln 5;
f) 4.
24. Aria suprafeţei plane cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f : R \ {1, 2} → R,

x
f (x) = 2 , axa Ox şi dreptele x = 3 şi x = 5 este:
x − 3x + 2
a) ln 9;
356
9
b) ln ;
5
2
c) ln ;
9
9
d) ln ;
5
e) 10;
9
f) ln .
2
25. Volumul corpului de rotaţie determinat de funcţia f : [−1, 2] → R, f (x) =
sin 2x − cos 2x este:
π
a) 3π + (cos 8 + cos 4);
4
π
b (cos 8 − cos 4);
4
π
c) 3π + (cos 8 − cos 4);
4
π
d) 2π + (cos 8 − cos 2);
4
π
e) 3π + (cos 8 − cos 4);
2
f) π.
26. Volumul corpului de rotaţie determinat de funcţia f : [3, 4] → R, f (x) =

x
2
este:
x − 3x + 2
3
a) π ln ;
4
3
b) 4π ln ;
2
11π
c) ;
6
8
d) π ln ;
3
3π
e) 4 ln ;
4
11π
f) + 4π ln 3.
6
27. Aria suprafeţei plane delimitată de parabola y = x2 şi de dreapta 2x −
y + 3 = 0 este:
a) 9;
357
Capitolul 20
34
b ;
3
20
c) ;
3
22
d) ;
3
32
e) ;
3
f) 18.
28. Aria suprafeţei plane delimitată de parabola y = x2 şi de dreapta 3x −

y − 2 = 0 este:
11
a) ;
2
11
b ;
3
19
c) ;
6
1
d) ;
2
1
e) ;
3
1
f) .
6
29. Volumul corpului obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a mulţimii mărginite
de cercul x2 + y 2 = 4 şi parabola y 2 = 3x este:
19π
a) ;
6
π
b) ;
6
3π
c) ;
2
2π
d) ;
3
e) π;
5π
f) .
3
30. Volumul corpului obţinut prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a mulţimii mărginite
de cercul x2 + y 2 = 2 şi parabola y 2 = x este:
√
a) 7π 2;
358
√
8 2−7
b) π;
√6
8π 2
c) ;
3
7π
d) ;
6√
e) 7π6 2 ;
√
8 2+7
f) π.
6
31. Curbele de ecuaţie (C1 ) : y 2 = x, respectiv (C2 ) : x2 = 2y delimitează
un domeniu plan al cărui arie este egală cu:
a) 1;
2
b) ;
3
3
c) ;
2
1
d) ;
3
4
e) ;
3
3
f) .
4
determinate de curbele (C1 ) : x2 + y 2 − x = 0,
32. Aria porţiunii plane √
3
respectiv (C2 ) : y = x este:
√ 3
3 3 + 8π
a) ;
96 √
8π − 3 3
b) ;
96√
8π + 3
c) ;
√96
2 3 + 8π
d) ;
√ 96
3 3 + 4π
e) ;
96 √
4π − 3 3
f) .
96
359
Capitolul 20
33. Se consideră funcţiile f, g : [0, 1] → R, f (x) = xarctgx şi g (x) =

ln (1 + x2 ). Fie S aria domeniului delimitat de graficele celor două funcţii.
Atunci, valoarea lui S este:
6 + π + 4 ln 2
a) ;
4
6 − π + ln 16
b) ;
4
6 − π − ln 16
c) ;
4
6 + π + 2 ln 2
d) ;
4
6 − π + 2 ln 2
e) ;
4
6 − π − 2 ln 2
f) .
4
x3 − 3x
34. Dacă se consideră funcţia f : [−1, 1] → R, f (x) = arccos , atunci
2
Gf , Ox şi dreptele x = −1, x = 1 delimitează o porţiune ı̂n plan ce are
aria egală cu:
a) π;
π
b) ;
2
π
c) ;
3
2π
d) ;
3
3π
e) ;
2
π
f) .
4
35. Aria domeniului generat de Ox, Gf (unde f (x) = ln x, x > 0) şi tangenta
la Gf ce trece prin O, are ca valoare:
a) e;
e
b) − 1;
2
e
c) ;
2
e
d) + 1;
2
e) e − 1;
360
f) 2e.
√
36. Fie funcţiile f : D → R, f (x) = x2 − a2 şi g : R → R, g (x) = kx, k ∈
(0, 1). Domeniul delimitat de graficele celor două funcţii este de arie:

1 + k
a) a2 ln ;
1−k
a2

1+k
b) ln ;
2 1−k
a2

1+k
c) ln ;
4 1−k

2 1−k
d) a ln ;
1+k
a2

1−k
e) ln ;
2 1+k
a2

1−k
f) ln .
4 1+k
√ 2
37. Fie f : 1, 2 → R, f (x) = emx +ln x . Aria domeniului din plan deter-
√ 1
minat de Gf , Ox, x = 1, x = 2 este egal cu dacă parametrul real m
m
este:
a) ln 2;
b) 2;
c) ln 4;
1
d) ln ;
2
1
e) ln ;
4
f) ln 8.
x
38. Fie f : R → R, f (x) = 2 şi A (t) aria domeniului generat de Gf ,
x +9
Ox, x = t, x = 3t. Atunci l = lim A (t) este:
t→∞
a) ∞;
b) 0;
c) 1;
d) 3 ln 3;
e) ln 3;
361
Capitolul 20
f) ln 9.
1
39. Se consideră porţiunea din plan generată de Gf , f (x) = 2 ,
√ x + 2x + 5
Ox, x = 1, x = 2 3 − 1. Fie d o paralelă la axa Oy ce ı̂mparte domeniul
ı̂n două părţi echivalente. Abscisa α a punctului de intersecţie al dreptei
d cu axa Ox este egală cu:
√
a) 3 − 1;
√
b) 2 3 + 2;
7π
c) 2tg − 1;
24
7π 1
d) tg − ;
4 2
√
e) 3;
f) 2.
40. Fie Sn aria domeniului determinat de graficul funcţiei f (x) = e−x sin π,
x ∈ [n, n + 1] şi axa Ox, pentru orice n ∈ N. Atunci şirul (Sn )n este:
1
a) o progresie aritmetică cu r = − ;
e
2
b) o progresie aritmetică cu r = ;
e
1
c) o progresie geometrică cu q = ;
e
1
d) o progresie geometrică cu q = − ;
e
e) un şir periodic;
f) un şir constant.
41. Volumul corpului obţinut prin rotaţia subgraficului, unde f : [0, 1] → R,

p
f (x) = 4 x (1 − x), ı̂n jurul axei Ox este egal cu:
π2
a) ;
2
π2
b) ;
4
π2
c) ;
8
d) π 2 ;
362
π2
e) ;
16
f) 4π 2 .
r
2x
42. Fie funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = arcsin . Gf determină, prin
(1 + x2 )
rotaţie ı̂n jurul axei Ox, un corp al cărui volum V are valoarea:
π2
a) + π ln 2;
4
π2
b) − π ln 2;
4
π2
c) − π ln 2;
2
π2
d) + π ln 2;
2
e) π 2 + π ln 2;
π
f) π 2 + ln 2.
2
43. Curbele de ecuaţie (C1 ) : y 2 = 9x, respectiv (C2 ) : y = 3x, generează ı̂n
urma rotaţiei ı̂n jurul axei Ox, un corp cu volumul egal cu:
a) 2π;
π
b) ;
3
π
c) ;
2
π
d) ;
6
3π
e) ;
2
π
f) .
4
44. Fie V (m) volumul corpului generat prin rotaţia ı̂n jurul axei Ox a grafi-
cului funcţiei f (x) = mx + 1, x ∈ [0, 2]. V (m) are valoarea minimă
atunci când parametrul real m este egal cu:
3
a) ;
4
1
b) ;
2
3
c) − ;
4
363
Capitolul 20
1
d) − ;
2
1
e) ;
4
1
f) − .
4
hπ π i 1
45. Graficul funcţiei f : , → R, f (x) = √ determină, ı̂n urma
4 3 1 + tgx
rotaţiei ı̂n jurul axei Ox, un corp al cărui volum V se află ı̂n intervalul:
√
a) π, π 3 ;
" √ #
3 − 1 π2 π2
b) , ;
24 24
2 2
π π
c) , ;
4 3
d) [1, 2];
e) [0, 1];
f) [2π, eπ ].
1
46. Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = √ şi numerele a, b, c > 1 astfel ı̂ncât
x
a, b, c formează progresie geometrică cu raţia q. Graficul lui f generează
prin rotaţie ı̂n jurul lui Ox, un corp. Notm̆ cu V1 volumul corpului obţinut
când x ∈ [1, a], V2 volumul când x ∈ [1, b], respectiv V3 dacă x ∈ [1, c].
Atunci:
a) V1 , V2 , V3 sunt ı̂n progresie aritmetică ( cu r = π ln q);
b) V1 , V2 , V3 sunt ı̂n progresie geometrică ( cu q 0 = πq);
1
c) V1 , V2 , V3 sunt ı̂n progresie geometrică cu r = π ln ;
q
d) V1 , V3 = 2V2 ;
e) V1 + V2 = V3 ;
√
f) V3 = V1 V2 .
r
x
47. Funcţia f : (1, ∞) → (0, ∞), f (x) = 3
generează prin rotaţia
x −1
graficului său ı̂n jurul axei Ox, x ∈ [2, 0], un corp al cărui volum este
V (a). Atunci l = lim V (a) este:
a→∞
364
√
3 2 π ln 7
a) π + ;
6 6
b) 0;
√ 2 √
3π 3π
c) − ;
6 3
π π 5
d) √ − arctg √ ;
3 2 3

π π 5 ln 7π
e) √ − arctg √ − ;
3 2 3 6
2
π ln 7 1 π 5
f) +√ − πarctg √ .
6 3 2 3
48. Volumul corpului generat ca urmare a rotaţiei ı̂n jurul axei Ox a graficului
1
funcţiei f : [1, ∞) → R, f (x) = p , x ∈ [a, e2 ], este egal cu
x (1 + ln x)
3
π ln dacă parametrul real a este:
2
a) 1;
b) e;
e
c) ;
2
d) e2 ;
e
e) ;
3
e2
f) .
2
x3
49. Fie funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = . Volumul corpului obţinut rotind
x+1
ı̂n jurul axei Ox graficul funcţiei f se află ı̂n mulţimea:
hπ π i
a) , ;
h 4π 2π i
b) , ;
h 3π 2π i
c) , ;
h π π7i
28
d) , ;
h 7π 6π i
e) , ;
h π28 π4i
f) , .
7 4
365
Capitolul 20
50. Valoarea maximă a volumului corpului generat ı̂n urma r rotaţiei ı̂n jurul
ex
axei Ox de către graficul funcţiei f : [1, 2] → R, f (x) = este:
x
π
a) ;
4
e4 + e2 + 1

b) π ;
4
4
e +1
c) π ;
4
4
e − e2 + 1

d) π ;
4
2
e −1
e) π ;
4
4
e −1
f) π .
4
366
CAPITOLUL 21
INDEX
Exerciţiile au fost propuse/prelucrate/alese de către:
Capitolul Lascu D. Vasiliu P. Olteanu A. Sporiş A.L.
1. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 44
2. 1 – 16 17 – 26 27 – 36 37 – 51
3. 1–7 8 – 17 18 – 27 28 – 37
4. 1 – 11 12 – 21 22 – 31 32 – 36
5. 1 – 17 18 – 27 28 – 37 38 – 70
6. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
7. 1 – 31 32 – 41 42 – 51 52 – 81
8. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
9. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
10. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
11. 1 – 11 12 – 21 22 – 31 32 – 46
12. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 46
13. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 45
14. 1 – 11 12 – 21 22 – 31 32 – 46
15. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
16. 1 – 30 31 – 50 51 – 60 61 – 85
17. 1 – 30 31 – 40 41 – 50 51 – 80
18. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 55
19. 1 – 18 19 – 28 29 – 38 39 – 58
20. 1 – 10 11 – 20 21 – 30 31 – 50
367
CAPITOLUL 22
RĂSPUNSURI
Capitolul 1
1. a 11. b 21. c 31. b 41. b

2. c 12. b 22. a 32. d 42. b
3. e 13. c 23. c 33. f 43. d
4. b 14. d 24. a 34. a 44. b
5. f 15. e 25. b 35. c
6. b 16. f 26. a 36. b
7. f 17. a 27. c 37. a
8 a 18. b 28. b 38. c
9. e 19. c 29. a 39. e
10. a 20. d 30. d 40. a
369
Capitolul 22
Capitolul 2
1. b 11. a 21. e 31. a 41. a 51. b

2. a 12. f 22. f 32. d 42. d
3. d 13. b 23. a 33. b 43. e
4. f 14. f 24. b 34. d 44. c
5. a 15. a 25. c 35. b 45. e
6. e 16. f 26. d 36. c 46. f
7. d 17. a 27. a 37. a 47. a
8 a 18. e 28. d 38. e 48. b
9. c 19. c 29. a 39. f 49. b
10. e 20. d 30. b 40. f 50. a
Capitolul 3
1. f 11. d 21. b 31. f

2. f 12. e 22. c 32. d
3. e 13. f 23. d 33. d
4. b 14. d 24. e 34. c
5. f 15. b 25. f 35. a
6. b 16. e 26. f 36. d
7. e 17. f 27. b 37. c
8 d 18. e 28. b
9. b 19. a 29. c
10. f 20. c 30. a
370
Răspunsuri
Capitolul 4
1. d 11. d 21. a 31. b

2. c 12. f 22. a 32. d
3. e 13. b 23. b 33. e
4. b 14. c 24. e 34. f
5. a 15. d 25. d 35. a
6. c 16. e 26. a 36. a
7. f 17. d 27. e
8 a 18. a 28. d
9. c 19. b 29. f
10. f 20. c 30. c
Capitolul 5
1. d 11. c 21. d 31. a 41. d 51. e 61 a

2. b 12. a 22. b 32. c 42. f 52. a 62 e
3. a 13. f 23. f 33. d 43. a 53. b 63 c
4. f 14. f 24. e 34. e 44. b 54. d 64 b
5. b 15. b 25. b 35. a 45. c 55. e 65 a
6. a 16. f 26. c 36. d 46. e 56. a 66 b
7. f 17. a 27. e 37. a 47. a 57. b 67 b
8 a 18. e 28. c 38. a 48. c 58. c 68 a
9. d 19. f 29. b 39. b 49. b 59 b 69 b
10. a 20. c 30. a 40. c 50. d 60 c 70 d
371
Capitolul 22
Capitolul 6
1. d 11. a 21. a 31. b 41. d

2. c 12. b 22. b 32. a 42. b
3. a 13. c 23. b 33. b 43. e
4. f 14. a 24. d 34. c 44. a
5. e 15. e 25. d 35. d 45. c
6. b 16. f 26. e 36. a 46. b
7. a 17. f 27. d 37. b 47. d
8 b 18. f 28. f 38. c 48. a
9. d 19. c 29. c 39. a 49. c
10. a 20. d 30. f 40. b 50. a
Capitolul 7
1. f 11. a 21. b 31. d 41. d 51. c 61. d 71. e 81. c

2. b 12. d 22. d 32. f 42. b 52. b 62. a 72. a
3. a 13. e 23. a 33. f 43. c 53. d 63. d 73. b
4. b 14. b 24. c 34. c 44. a 54. b 64. a 74. c
5. d 15. a 25. d 35. d 45. f 55. f 65. f 75. a
6. e 16. b 26. a 36. e 46. a 56. f 66. c 76. b
7. f 17. e 27. e 37. f 47. c 57. b 67. a 77. d
8 e 18. a 28. b 38. a 48. f 58. a 68. b 78. a
9. f 19. c 29. e 39. b 49. d 59. c 69. c 79. f
10. b 20. e 30. a 40. c 50. a 60. e 70. d 80. c
372
Răspunsuri
Capitolul 8
1. d 11. e 21. a 31. a 41. a

2. f 12. b 22. b 32. f 42. d
3. c 13. c 23. b 33. e 43. d
4. d 14. d 24. d 34. c 44. e
5. a 15. e 25. d 35. d 45. b
6. d 16. f 26. e 36. d 46. b
7. b 17. a 27. d 37. b 47. d
8 d 18. b 28. f 38. a 48. c
9. a 19. c 29. c 39. c 49. e
10. a 20. a 30. f 40. a 50. a
Capitolul 9
1. d 11. d 21. d 31. c 41. c

2. e 12. b 22. a 32. a 42. e
3. a 13. c 23. c 33. b 43. a
4. f 14. d 24. c 34. a 44. b
5. c 15. e 25. d 35. e 45. e
6. d 16. f 26. c 36. a 46. b
7. e 17. f 27. b 37. b 47. f
8 d 18. c 28. a 38. a 48. b
9. c 19. c 29. c 39. c 49. b
10. d 20. a 30. a 40. b 50. c
373
Capitolul 22
Capitolul 10
1. c 11. a 21. d 31. a 41. b

2. a 12. b 22. b 32. d 42. e
3. a 13. c 23. a 33. c 43. e
4. b 14. d 24. a 34. b 44. a
5. a 15. a 25. a 35. c 45. c
6. c 16. f 26. b 36. d 46. d
7. b 17. a 27. a 37. e 47. c
8 d 18. b 28. a 38. b 48. a
9. f 19. c 29. b 39. c 49. d
10. c 20. d 30. a 40. f 50. b
Capitolul 11
1. e 11. e 21. d 31. e 41. d

2. b 12. a 22. a 32. e 42. e
3. c 13. b 23. b 33. a 43. b
4. e 14. c 24. c 34. a 44. b
5. a 15. d 25. d 35. a 45. a
6. e 16. e 26. d 36. c 46. c
7. b 17. f 27. e 37. e
8 f 18. a 28. f 38. c
9. b 19. b 29. a 39. a
10. a 20. c 30. f 40. b
374
Răspunsuri
Capitolul 12
1. b 11. a 21. b 31. c 41. d

2. a 12. b 22. d 32. a 42. a
3. d 13. c 23. a 33. c 43. b
4. e 14. d 24. f 34. e 44. c
5. c 15. e 25. e 35. c 45. e
6. b 16. f 26. c 36. d 46. a
7. f 17. a 27. a 37. c
8 b 18. b 28. d 38. b
9. d 19. c 29. b 39. e
10. a 20. d 30. a 40. d
Capitolul 13
1. a 11. a 21. b 31. b 41. d

2. d 12. b 22. a 32. c 42. c
3. e 13. c 23. e 33. a 43. e
4. f 14. d 24. c 34. e 44. b
5. a 15. e 25. a 35. d 45. c
6. d 16. f 26. b 36. e
7. a 17. a 27. b 37. b
8 d 18. b 28. a 38. b
9. d 19. c 29. b 39. a
10. b 20. d 30. f 40. b
375
Capitolul 22
Capitolul 14
1. e 11. d 21. d 31. b 41. c

2. b 12. a 22. a 32. c 42. e
3. b 13. b 23. b 33. b 43. a
4. f 14. c 24. d 34. a 44. e
5. b 15. d 25. b 35. d 45. a
6. e 16. e 26. c 36. c 46. c
7. a 17. f 27. e 37. a
8 c 18. a 28. c 38. b
9. a 19. b 29. a 39. d
10. b 20. c 30. f 40. c
Capitolul 15
1. b 11. a 21. a 31. b 41. f

2. d 12. b 22. b 32. c 42. b
3. d 13. c 23. c 33. a 43. b
4. a 14. f 24. b 34. b 44. a
5. f 15. e 25. c 35. e 45. c
6. e 16. f 26. d 36. a 46. b
7. a 17. f 27. e 37. b 47. b
8 f 18. e 28. e 38. c 48. a
9. e 19. c 29. f 39. d 49. a
10. d 20. d 30. f 40. a 50. d
376
Răspunsuri
Capitolul 16
1. a 11. e 21. c 31. a 41. a 51. b 61. a 71. f 81. f

2. d 12. f 22. b 32. b 42. b 52. a 62. b 72. c 82. e
3. a 13. b 23. b 33. c 43. d 53. a 63. c 73. d 83. f
4. f 14. a 24. c 34. d 44. b 54. b 64. d 74. f 84. a
5. b 15. e 25. c 35. e 45. e 55. c 65. e 75. d 85. d
6. e 16. c 26. c 36. f 46. b 56. f 66. a 76. c
7. d 17. b 27. e 37. a 47. a 57. e 67. c 77. b
8 b 18. e 28. b 38. b 48. b 58. a 68. b 78. c
9. a 19. e 29. f 39. c 49. c 59. d 69. c 79. d
10. b 20. d 30. b 40. d 50. d 60. b 70. c 80. e
Capitolul 17
1. d 11. e 21. a 31. a 41. a 51. a 61. c 71. c

2. a 12. f 22. d 32. b 42. b 52. b 62. f 72. b
3. e 13. b 23. b 33. c 43. c 53. d 63. b 73. a
4. b 14. f 24. e 34. d 44. f 54. b 64. c 74. b
5. e 15. b 25. b 35. e 45. c 55. c 65. b 75. b
6. a 16. d 26. a 36. f 46. d 56. d 66. a 76. e
7. c 17. b 27. d 37. a 47. e 57. a 67. c 77. a
8 d 18. c 28. c 38. b 48. f 58. d 68. a 78. b
9. a 19. a 29. f 39. c 49. a 59. b 69. c 79. c
10. c 20. d 30. e 40. d 50. b 60. a 70. c
377
Capitolul 22
Capitolul 18
1. d 11. f 21. a 31. d 41. a 51. a

2. b 12. b 22. b 32. c 42. c 52. b
3. f 13. c 23. c 33. d 43. f 53. b
4. a 14. d 24. b 34. a 44. b 54. c
5. d 15. e 25. c 35. e 45. b 55. b
6. b 16. f 26. d 36. b 46. d
7. c 17. a 27. e 37. d 47. a
8 e 18. b 28. f 38. b 48. b
9. a 19. c 29. f 39. b 49. c
10. b 20. d 30. b 40. a 50. b
Capitolul 19
1. a 11. a 21. c 31. c 41. b 51. e

2. d 12. c 22. d 32. b 42. d 52. e
3. f 13. b 23. e 33. c 43. b 53. a
4. c 14. a 24. f 34. d 44. c 54. a
5. e 15. e 25. a 35. e 45. c 55. e
6. b 16. c 26. b 36. f 46. b 56. c
7. a 17. b 27. c 37. f 47. a 57. a
8 b 18. d 28. d 38. b 48. d 58. b
9. d 19. a 29. a 39. a 49. a
10. b 20. b 30. b 40. c 50. b
378
Răspunsuri
Capitolul 20
1. b 11. a 21. a 31. b 41. c

2. a 12. b 22. b 32. a 42. c
3. e 13. c 23. c 33. c 43. e
4. f 14. d 24. f 34. a 44. c
5. c 15. e 25. c 35. b 45. b
6. a 16. f 26. d 36. a 46. a
7. d 17. a 27. e 37. a 47. f
8 a 18. b 28. f 38. e 48. b
9. b 19. c 29. a 39. b 49. c
10. f 20. d 30. b 40. c 50. d
379
CAPITOLUL 23
INDICAŢII
Capitolul 1
4. Prin verificare obţinem raspunsul corect b).
x+4 3
5. x+1
=1+ x+1
∈ Z ⇔ x + 1 ∈ {−3, −1, 1, 3}.
x+1
6. 3−x
≥ 0, x ∈ Z ⇒ x ∈ [−1, 3) ∩ Z = {−1, 0, 1, 2}.
3−x −2x−2
7. 5+x
−1= ≥ 0, x ∈ N ⇒ x ∈ (−5, −1] ∩ N = ∅.
x+5
10. −2 ≤ 3x−2 ≤ 2 ⇒A = 0, 34 ; x+2 ∈ {−15, −5, −3, −1, 1, 3, 5, 15} , x ∈

N ⇒ B = {1, 3, 15}.
11. Evident A = [−1, 3]. Atunci A ∩ N= {0, 1, 2, 3}.
12. A = [−5,−1] şi A ∩ Z= {−5,−4,−3,−2,−1}.
2n+3 3 3
13. n
=2+ n
∈N⇒ n
∈ Z ⇔ n ∈ {1, 3}.
17. Se pune condiţia ∆ < 0, adică m2 −4m < 0 din care rezultă m ∈ (0, 4).
21. Deoarece că A = (−∞, 2) ∪ (4, ∞), B = (−∞, −1) ∪ (3, ∞) şi C =
(−∞, −3) ∪ ∪ (4, ∞), obţinem A∩B = (−∞, −1) ∪ (4, ∞), deci C⊂A∩B.
381
Capitolul 23
23. Deoarece 2x+3 5

= 2 − x+1 ∈Z, obţinem că A = {−6, −2, 0, 4}. Se observă
x+1 √
uşor că B = (−4, 4) ∩Z = {−3, −2, −1, 0, 1, 2, 3} şi C = − 2, 0, 21 , 1 .

√
Prin urmare A∩B = {−2, 0}, deci C∪ (A∩B) = −2, − 2, 0, 12 , 1 .

25.Deoarece |x − 3| ≤5 obţinem că −5≤x − 3≤5, deci x∈ [−2, 8]. Prin urmare
A = [−2, 8]. Se observă uşor că B = (−5, 3], deci A∩B∩Z = {−2, −1, 0, 1, 2, 3}.
26. Faptul că |x + 2| ≤6 implică x∈ [−8, 4], deci A = {0, 1, 2, 3, 4}. Cum
x−3
x−6
≤0, obţinem x∈ [3, 6), deci B = {3, 4, 5}. Prin urmare A∪B = {0, 1, 2, 3, 4, 5}
şi |A∪B| = 6.
28. Se observă că A = {2, 3, 4, 7} şi B = {1, 2, 7, 14}, deci A ∩ B = {2, 7}.
30. Cum A = {1, 2, 3, 4, 5, 8} şi B = {2, 3, 4, 6, 7}, avem |A| + |B| = 6 + 5 =
11.
.
32. 5x + 3y = 150 ⇔ x = 3(50−y) 5
∈ N ⇔ y ∈ [0, 50] şi y ..5 ⇔ y ∈
{0, 5, 10, 15, ..., 45, 50}. Deci, cardC = 11.
33. În [−3, 2), inecuaţia dată este echivalentă cu: (−x + 2) − (x + 3) ≥ 1
⇔ −2x ≥ 2 ⇔ x ≤ −1. Deci, S = [−3, 2) ∩ (−∞, −1] = [−3, −1]. Astfel,
M = {−3, −2, −1} şi de aici,(−3) (−2) (−1) = −6.
34. 4n+9
n+1
= 4+ 5
n+1
∈ N, n ∈ N ⇔ n + 1 = 1 sau n + 1 = 5 ⇔ n ∈ {0, 4} ⇒
cardA = 2.
35. B = {0, 1, 2, 3}; 2x+5
x+1
3
= 2 + x+1 ∈ N, x ∈ N ⇒ C = {0, 2}. Atunci,
M = (A ∪ B) \ (B ∩ C) = {0, 1, 2, 3, 4} \ {0, 2} = {1, 3, 4} ⇒ 1 + 3 + 4 = 8.
.
37. (n2 + 2) .. (n + 1)⇔ nn+1
2 +1 3
∈ Z ⇔ (n − 1) + (n+1) ∈ Z ⇔ M = {−4, −2, 0, 2}
⇒ S = 16 + 4 + 4 = 24.
38. x ≥ 0, x2 − x = mx (x + 1) ⇒ x1 = 0, x2 = m+1
1−m
> 0. Pentru x < 0,
2
x + x = mx (x + 1) ⇒ (x + 1) (1 + m) = 0 ⇒ x3 = −1, m 6= −1.
3m 3n
39. m+2
= n+2
⇒ m = n.
40. a2 − xa + 1 = 0 admite cel putin o rădăcină reală nenulă ⇒ ∆ ≥ 0.
x3 −3x+2 2(x3 −3x+2) 27
41. ∈Z⇔
2x+1 2x+1
∈Z⇔ 2x+1
∈ Z.
√ √
42. x + 1 + | x − 1| = 2.
382
Indicaţii
n √ o
43. α = a + b |a, b ∈ Z, a2 − b = 1 ⊆ M .
44. ∆ < 0.
Capitolul 2
1. Din a3 = a1 + 2r = 7 şi a5 = a1 + 4r = 13, obţinem a1 = 1, r = 3. Deci,
a9 = a1 + 8r = 25.
5. Din a2 = a1 + r = 3 şi a5 = a1 + 4r = 5, obţinem a1 = 73 , r = 32 . Deci,
a28 = a1 + 27r = 61
3
, de unde S28 = (a1 +a228 )·28 = 952
3
.
6. Avem suma unei progresii aritmetice de raţie r = 2, cu a1 = 1, 27 de
termeni şi a27 = 53. Deci, S = (a1 +a227 )·27 = 272 .
(a1 +a16 )·16 (a1 +a1 +15r)·16
8. Avem a2 + a15 = 2a1 + 15r = 23. Deci, S16 = 2
= 2
=
184.
3
9. Din b3 = b1 q 2 = 6 şi b5 = b1 q 4 = 24, obţinem b1 = 2
, q 2 = 4. Deci,
b9 = b1 q 8 = 32 · 44 = 384.
n−1
12. Se aplică formula Sn = b1 qq−1 .
15. Din b2 + b3 = b1 (q + q 2 ) = b1 (4 + 16) = 20b1 = 10, obţinem b1 = 12 . Se
n −1
aplică formula Sn = b1 qq−1 .
17. Din S1 =a1 = 3 şi S2 =a1 +a2 = 8, obţinem a2 = 5. Raţia progresiei este
r = a2 − a1 = 5 − 3 = 2. Deci, a2019 =a1 +r · (2019−1) = 3 + 2 · 2018 = 4039.
18. S2019 =20192 = 4076361.
19. Termenii din sumă sunt ı̂n progresie aritmetică cu a1 = 1 şi r = 4. Fie
n ∈ N∗ numărul de termeni din sumă şi Sn suma lor. Evident Sn = 2 · n2 − n.
Se determină valoarea lui n din ecuaţia 2 · n2 −n= 2016. Se obţine n = 32. Are
loc egalitatea: x = a32 = 1 + 4 · (32 − 1) = 125. Soluţia ecuaţiei este x = 125.
25. Se presupune că există cel puţin o progresie aritmetică care are suma pri-
milor n termeni egală cu Sn . Fie a1 , a2 , a3 primii trei termeni ai acestei progre-
sii. S1 =a1 = 2018. S2 =a1 +a2 = 2019. De aici se obţine a2 = 1.S3 =a1 +a2 +a3 = 2022.
Se obţine a3 = 3. Deoarece numerele 2018, 1 şi 3 nu pot fi termenii consecutivi
383
Capitolul 23
ai unei progresii aritmetice rezultă că nu există progresii aritmetice care au

suma primilor n termeni egală cu Sn =n2 −2 · n+2019.
26. Se determină ak = Sk − Sk−1 = k 2 + 2k − (k − 1)2 − 2 (k − 1) = 2k + 1.
n
Atunci ak · Sk = (2k + 1) (k 2 + 2k) = 2k 3 + 5k 2 + 2k. Rezultă că:
P
ak · Sk =
k=1
n n n n n
(2k 3 + 5k 2 + 2k) = 2 k3 + 5 · k2 + 2 · k = n(n+1)
P P P P P
k. Ḑeoarece 2
,
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
n n 2
k2 = n(n+1)(2n+1)
k 3 = n(n+1) se obţine suma din enunţ: nk=1 ak ·
P P P
6
şi 2
k=1 k=1
n(n+1)(3n2 +13n+11)
Sk = = 6
.
27. Avem an = a1 + (n − 1) ·r, deci a50 = 20 + 49·5 = 265.
29.Deoarece (an )n≥1 este o progresie aritmetică,
 termenul general este de forma
a + a + 2r + a + 5r = 27
1 1 1
an = a1 + (n − 1) r. Sistemul devine ,
a1 + r + a1 + 3r + a1 + 6r = 36

3a + 7r = 27
1
echivalent cu şi are soluţia r = 3 şi a1 = 2.
3a1 + 10r = 36
31. Deoarece (an )n≥1 este o progresie  geometrică, termenul general este de
a + a q + a q 2 = 26
1 1 1
forma an = a1 q n−1 . Sistemul devine şi se poate
a1 q 3 + a1 q 4 + a1 q 5 = 702

a (1 + q + q 2 ) = 26
1
rescrie sub forma . Soluţia q = 3, a1 = 2.
a1 q 3 (1 + q + q 2 ) = 702
33. Deoarece x − 1, 2, x + 2 sunt termeni consecutivi ai unei progresii geo-

metrice, avem că (x − 1) (x + 2) = 4 echivalent cu x2 − x − 6 = 0 care are
rădăcinile x1 = −3 şi x2 = 2.
35. Deoarece a1 , a2 , a3 sunt termeni ai unei progresii aritmetice de raţie r,
obţinem că a2 = a1 + r şi a3 = a1 + 2r. Cum a1 + a2 + a3 = 9, avem că
a1 + r = 3. Deoarece a1 + 1, a2 + 1 şi a3 + 3 sunt termeni consecutivi ai
unei progresii geometrice, avem că (a2 + 1)2 = (a1 + 1) (a3 + 3) echivalent cu
16 = (a1 + 1) (r + 6). Ţinând cont că r = 3−a1 obţinem ecuaţia r2 +2r−8 = 0
care are rădăcinile r1 = −4 şi r2 = 2. Cum progresia are termeni pozitivi,
384
Indicaţii
(a1 +a50 )50

r = 2, deci a1 = 1. Suma primilor 50 de termeni este S50 = 2
=
(1+99)50
2
= 2500.
37. a1 + a2 + a3 + a4 = 40 ⇔ 2a1 + 3r = 20; an−3 + an−2 + an−1 + an = 104 ⇔
2a1 + (2n − 5) r = 52; (a1 + an )n) = 432 ⇔ [2a1 + (n − 1) r] n = 432. Deci,
a1 = 7, r = 2 şi n = 12. Deci, a10 = 25.
38. 2 (y + 4) = x + z, y 2 = xz, (y + 4)2 = x (z + 32). Deci, x1 = 2, y1 = 6,
z1 = 18 sau x2 = 92 , y2 = − 10
9
, z2 = 50
9
.
39. a1 = 5, r = 4 = 9 − 5, Sn = 629, 2n2 + 3n − 629 = 0 ⇒ n1 = 17, n2 = − 37
2
.
40. a1 + r = 5; (a1 + 2r)2 = a1 (a1 + 10r) ⇒ a1 = 2 şi r = 3 ⇒ S10 = 155.
41. a1 + 9r = 35, a1 + 34r = 10 ⇒ a1 = 44 şi r = −1. Deci, S45 = 990.
42. (x−2)+(x−4)+...+(x−2n)
x
= 12, x − 2n = 2 ⇒ n2 − 23n − 24 = 0 ⇒ n1 = 24 şi
n2 = −1. Deci, x = 50.
1
43. a1 + a2 + a3 + a4 + a5 = 2
(a6 + a7 + a8 + a9 + a10 ) ⇒ a1 = 3r ⇒ k =
S15
S5
= 10·r·15
5·r·5
= 6.
n
45. an = 2 · 3 2 ⇒ a4 = 2 · 32 = 18.
46. b = a + r, c = a + 2r; (b − 1) = (a − 1) (r − 2) , (c + 3) = (a − 1) (r − 2)2
⇔ a = 2r−3
r−3
, r2 − 3r − 4 = 0 ⇒ r1 = 4 şi r2 = −1, deci, a1 = 5 şi a2 = 54 ∈
/ N.
Deci, S = a + b + c = 27.
48. 2a + 3r = 24, 4a2 + 12ar − 27r2 = 0 ⇒ a1 = 6, r1 = 4 ⇒ 6, 10, 14, 18;
a2 = 18, r2 = −4 ⇒ 18, 14, 10, 6. Atunci, abcd = 24 · 33 · 5 · 7 = 15120.
49. y 2 = xz ⇒ 2 ln y = ln x + ln z ⇒ ÷ ln x, ln y, ln z.
√ 2
50. 5x + 10 = (x − 2) (x + 4) ⇒ x1 = 6 sau x2 = −3.
51. a = ap , b = aq , c = ar ⇒ a = u · v p−1 , b = u · v q−1 , c = u · v r−1 ⇒
E = uq−r+r−p+p−q · v (p−1)(q−r)+(q−1)(r−p)+(r−1)(p−q) = 1.
Capitolul 3
1. Folosim (f ◦ g) (x) = f (g (x)).
385
Capitolul 23
5. f (1)+f (2)+. . .+f (2019) = 2 (1 + 2 + · · · + 2019)−2019 = 20192 . Folosim

faptul că f (3) = 0.
8. Presupunem că există cel puţin o funcţie cu proprietatea din enunţ. Înlocuind
x= 0 ı̂n relaţia din enunţ se obţine egalitatea: f (0) +f (1) = 2. Înlocuind x= 1
ı̂n relaţia din enunţ se obţine egalitatea: f (1) +f (0) = 5. Egalităţile obţinute
sunt contradictorii. Rezultă că nu există funcţii f :R → R cu proprietatea
f (x) + f (1 − x) = 3x + 2 pentru orice x ∈ R.
9. Presupunem că există cel puţin o funcţie cu proprietatea din enunţ. Înlocuind
1

x= 1 ı̂n relaţia din enunţ se obţine egalitatea: f (2019) +f 2019 = 2. Înlocuind
1

x=−1 ı̂n relaţia din enunţ se obţine egalitatea: f 2019 +f (2019) = 0. Egalităţile
obţinute sunt contradictorii. Rezultă că nu există funcţii f : R → R cu pro-
prietatea f (2019x ) +f (2019−x ) =x+1 pentru orice x ∈ R.
10. Se demonstrează că funcţia din enunţ este o funcţie pară: f (−x) =
2019−x + 2019x = f (x) pentru orice x ∈ R. Deoarece funcţia este pară graficul
funcţiei este simetric faţă de axa Oy şi deci simetric faţă de dreapta de ecuaţie
x= 0.
11. Se arată că funcţia din enunţ este o funcţie impară: f (−x) = log2 2019+x

2019−x
=
2019−x −1 2019−x

log2 2019+x = − log2 2019+x = −f (x) pentru orice x ∈ (−2019, 2019).
Cum funcţia este impară, graficul funcţiei este simetric faţă de originea axelor
de coordonate.
12. Funcţia din enunţ se poate rescrie astfel: f (x) =x2018 (x+1) +1 ceea ce
sugerează calculul valorilor: f (0) = 1 şi : f (−1) = 1. Deoarece f (0) =f (−1)
şi 0 6= −1 rezultă că funcţia nu este injectivă.
13. Se rescrie f (x) =x (x2 −4) +1 şi se demonstrează, de exemplu, că f (0) =f (2).
Deci, funcţia nu este injectivă.
14. Se demonstrează că funcţia este injectivă. Fie x1 , x2 ∈ (−∞, 3) cu pro-
prietatea f (x1 ) = f (x2 ) adică 2x1 − 1 = 2x2 − 1 de unde rezultă x1 = x2 .
Fie x1 , x2 ∈ [3, 8) cu proprietatea f (x1 ) = f (x2 ), adică 5x1 − 10 = 5x2 − 10,
de unde rezultă x1 = x2 . Presupunem prin absurd că există x1 ∈ (−∞, 3) şi
x2 ∈ [3, 8) cu proprietatea f (x1 ) = f (x2 ). Deoarece 2x1 −1 < 5 şi 5x2 −10 = 5,
presupunerea făcută este falsă şi, deci, funcţia este injectivă. Se demonstrează
386
Indicaţii
că funcţia este surjectivă. Se demonstrează că ecuaţia f (x) = y ı̂n necunoscuta
x are cel puţin o soluţie ı̂n R pentru orice y ∈ R. Fie y ∈ R cu proprietatea
f (x) = y. Dacă x ∈ (−∞, 3) ecuaţia f (x) = y devine 2x − 1 = y cu soluţia
x = y+12
< 3 şi de aici se obţine y < 5. Dacă x ∈ [3, 8) ecuaţia f (x) = y
devine 5x − 10 = y cu soluţia x = y+10 5
= 3 şi de aici se obţine y = 5.
Rezultă că funcţia este surjectivă. Deoarece funcţia este injectivă şi surjectivă
rezultă că este bijectivă şi deci este
 inversabilă. Inversa funcţiei f este funcţia
 y+1 , y < 5
2
g : R → R definită prin g (y) = . Altfel scris, inversa funcţiei
 y+10 , y = 5
5 
 x+1 , x < 5
2
f este funcţia f −1 : R → R definită prin f −1 (x) = , pentru
 x+10 , x = 5
5
orice x ∈ R.

−g (x) + 2, g (x) ∈ (−∞, 2)
16. h (x) = (f ◦ g) (x) = f (g (x)) = . Se
g (x) + 3, g (x) ∈ [2, 8)
rezolvă inecuaţia g (x) < 2. Dacă x ∈ (−∞, 5), inecuaţia devine 3x − 2 < 2
şi de aici x ∈ (−∞, 5) ∩ −∞, 43 = −∞, 43 . Dacă x ∈ [5, 8) inecuaţia

devine −x + 1 < 2 şi de aici x ∈ [5, 8) ∩ (−1, 8) = [5, 8). Se rezolvă inecuaţia
g (x) ≥ 2. Dacă x ∈ (−∞, 5) inecuaţia devine 3x − 2 ≥ 2 şi de aici x ∈
(−∞, 5)∩ 34 , 8 = 43 , 5 . Dacă x ∈ [5, 8) inecuaţia

 devine −x+1 ≥ 2 şi de aici
4




 −(3x − 2) + 2, x ∈ −∞, 3
x ∈ [5, 8)∩(−∞, −1] = ∅. Se obţine h (x) = (3x − 2) + 3, x ∈ 43 , 5

.


− (−x + 1) + 2, x ∈ [5, 8)


4




 −3x + 4, x ∈ −∞, 3
Funcţia h rescrisă este: h (x) = 3x + 1, x ∈ 34 , 5

.


x + 1, x ∈ [5, 8)

18. Deoarece funcţia g : (1, ∞) → R, g(x) = −x + 2 este strict descrescătoare

şi funcţia f este strict monotonă, este necesar ca funcţia h(x) : (−∞, 1] → R
să fie strict descrescătoare ceea ce implică m > 2. De asemenea, h(1) ≤ g(1),
deci m ≤ 4. Prin urmare, m ∈ (2, 4].
387
Capitolul 23

f (3x + 1), x ≤ 2
20. Se observă că (f ◦g)(x) = . Analizând separat fiecare
f (2 − x), x > 2



 6x + 5, x ∈ (−∞, −1)

−2 − 9x, x ∈ [−1, 2]

caz, obţinem funcţia (f ◦ g)(x) = .


 −5 + 3x, x ∈ (2, 4]


7 − 2x, x ∈ (4, ∞)

22. Fie D = Im(f ) şi y ∈ Im(f ). Prin urmare există x ∈ R astfel ı̂ncât
x2 −3x+4
x2 −x+1
= y ceea ce conduce la (y − 1)x2 + (3 − y)x + (y − 4) = 0. Dacă
y = 1 obţinem xh = 32 . Dacă yi 6= 1 ecuaţia are soluţii
h reale dacă i∆ ≥ 0 ceea ce
√ √ √ √
7−2 7 7+2 7 7−2 7 7+2 7
conduce la y ∈ 3
, 3
. Se observă că 1 ∈ 3
, 3
.
24. Fie y ∈ Im(f ). Atunci există x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y, echivalent cu
2x
x2 +2
= y. Obţinem ecuaţia yx2 − 2x + 2y = 0 care are soluţii reale dacă ∆ ≥ 0.
Obţinem y ∈ [−1, 1].
26. Punând condiţia x2 − 3x + 2 ≥ 0, obţinem x ∈ (−∞, 1] ∪ [2, ∞).
28. f (m + 1) = m
29. f (1) = 0 ⇔ |1 − m| + |1 − 2| − 2 = 0.
30. f (x) + 3f (−x) = 4 (x2 + 1) şi 3f (x) + f (−x) = 4 (x2 + 1).
31. f (0) = 0, f (k) − f (k + 1) = 2k, k = 0, 16.
32. (f ◦ f ) (x) = 5x − 4 ⇒ f (x) = f −1 (5x − 4) ⇒ x = 1: f (1) = f −1 (1).
Avem: f (f (f (x))) = 5f (x) − 4 ⇒ f (5x − 4) = 5f (x) − 4 ⇒ f (1) = 1.
33. f ↑ pe [−2, 1] şi f ↑ pe (1, 3] şi ls (1) = ld (1) = f (1) ⇒ f ↑ pe [−2, 3] ⇒
Imf = [f (−2) ; f (3)] = [−2, 10].
√ √
35. P ∈ Gf ⇔ f 2 + 3 = 15 ⇒ a = 1, b = 4 ⇒ f (x) = (2x + 8) + 3 (x − 4) ∈
Q ⇔ x = 4; f (4) = 16.
36. Pentru x = −1, avem f (7) = −11. Înlocuind ı̂n relaţia din ipoteză, avem
f (2 − 5x) = 10x − 1 ⇒ f (t) = 3 − 2t ⇒ Gf : y = 3 − 2x ⇒ md = −2.
37. (x, f (x)) ∈ A ⇔ x (−2x − 3) − x − 2 (−2x − 3) = −2 ⇔ x = ±2.
Capitolul 4
388
Indicaţii
√
4. f 4 = f (2) = 0.
5. Se rezolvă sistemul format din ecuaţiile f (1) = 0 şi f (−1) = 3.
6. Se rezolvă ecuaţia f (x) = 2x.
2x+5
8. Se rezolvă ecuaţiile 3
= ±1.
10. Se explicitează modulele şi se studiază cazurile x ∈ (−∞, −2], x ∈ (−2, 1]
şi x ∈ [1, +∞) şi se obţin soluţiile x1 = −4 şi x2 = 3.
12. Fie a, b ∈ R, a 6= 0 cu proprietatea f (x) = ax + b pentru orice x ∈ R. Se
ı̂nlocuieşte f (x) ı̂n relaţia din enunţ şi se obţine egalitatea: ax+b+a (x − 1)+
b = 3x + 2 pentru orice x ∈ R. Se obţine egalitatea 2ax + 2b − a = 3x + 2
2a = 3
pentru orice x ∈ R din care se obţine sistemul de ecuaţii: a
2b − a = 2
cărui soluţie este dată de: a = 23 şi b = 74 . Se obţine funcţia de gradul ı̂ntâi
dată prin f (x) = 32 x + 74 . Rezultă că k = 4f 21 = 10.

13. Din inecuaţia 2x − 1 ≤ 3 se obţine: x ∈ (−∞, 2]. Din inecuaţia x + 1 > 5,

se obţine x ∈ (4, ∞). Soluţia sistemului este x ∈ (−∞, 2] ∩ (4, ∞) = ∅.

1 − x, x ∈ (−∞, 1)
14. Se explicitează cele două module: |x − 1| = şi
x − 1, x ∈ [1, ∞)

−x, x ∈ (−∞, 0)
|x| = . Pentru x ∈ (−∞, 0), ecuaţia devine 1 − x + x = 2
x, x ∈ [0, ∞)
şi de aici x ∈ ∅. Pentru x ∈ [0, 1), ecuaţia devine 1 − x − x = 2 şi de aici
x = − 21 ∈ / [0, 1). Pentru x ∈ [1, ∞), ecuaţia devine: x − 1 − x = 2 şi de aici
x ∈ ∅. Rezultă că x ∈ ∅. Ecuaţia nu are soluţii reale.
16. Folosind proprietăţile funcţiei modul, inecuaţia este echivalentă cu:x − 2 ∈
(−∞, −3)∪(3, ∞) şi de aici se obţine soluţia inecuaţiei: x ∈ (−∞, −1)∪(5, ∞).
18. Folosind proprietăţile funcţiei modul, inecuaţia este echivalentă cu −11 <
x + 3 < 11 şi de aici se obţine soluţia inecuaţiei: x ∈ [−14, 8].
20. Soluţia inecuaţiei |2x − 3| = 5 este x ∈ [−1, 4]. Soluţia inecuaţiei |x + 1| >
7 este x ∈ (−∞, −8)∪(6, ∞). Soluţia sistemului este x ∈ [−1, 4]∩[(−∞, −8)∪
(6, ∞)] = ∅. Sistemul de inecuaţii nu are soluţii reale.
389
Capitolul 23
22. Deoarece A şi B aparţin graficului funcţiei şi graficul este un segment,
obţinem f : [2, 4] → R, f (x) =
 ax + b. Funcţia verifică condiţiile f (2) = 3 şi
2a + b = 3
f (4) = 1. Obţinem sistemul care are soluţia a = −1, b = 5.
4a + b = 1
Deci f (x) = 5 − x.
23. Deoarece (x0 , y0 ) aparţine graficelor celor
două funcţii, obţinem că f (x0 ) =
2x − y = 1
0 0
y0 şi g(x0 ) = y0 . Prin urmare, avem sistemul care are soluţia
x0 − y0 = −3
x0 = 4, y0 = 7. Deci x0 + y0 = 11.

x − 4, x ≥ 4
25. Se observă că |x − 4| = . Dacă x < 4, inecuaţia devine
4 − x, x < 4
−3 ≤ 4 − x ≤ 5 şi obţinem x ∈ [−1, 4). Dacă x ≥ 4, inecuaţia este −3 ≤
x − 4 ≤ 5 şi obţinem x ∈ [4, 9]. Deci x ∈ [−1, 9].
27. Fie g(x) = ax + b. Atunci f (g(x)) = 2ax + 2b − 3. Cum f (g(x)) = 4x + 5,
obţinem 2a = 4 şi 2b − 3 = 5, deci a = 2, b = 4 şi g(x) = 2x + 4.
29. Deoarece g1 : (−∞, 1) → R, g1 (x) = 2x − 1 este crescătoare, funcţia are
un punct de maxim ı̂n g1 (1) = 1. Deoarece g2 : (1, ∞) → R, g2 (x) = 5 − 4x
este descrescătoare, funcţia are un punct de maxim ı̂n g2 (1) = 1. Prin urmare
a − 1 ≥ 1 echivalent cu a ≥ 2.
33. (g ◦ f ) (x) = −3 ⇔ 4 (3x + 8) − 8 = −3.
34. f f 12 = 12 ; f 21 = f 2 12 + 14 .

35. a ≥ 1 ⇒ a − 2 < a, a2 + 1 ≥ a, a2 ≥ a, a3 + 3 ≥ a ⇒ (a − 2 + 1) + f (a2 ) −

f (a2 ) + a3 + 2 − 4 + a2 = 0.
36. f (a) = −1 ⇒ a ∈ 21 , 1 . a = 1: f (x) = 2x − 3 ⇒ SI = {−2, 1}; a = 12 :

√
f (x) = x − 23 ⇒ SII = ± 3 .
Capitolul 5
1. Se pun condiţiile ∆ ≤ 0 şi a = m − 2 > 0.
2. Din relaţiile lui Viète obţinem x21 + x22 = m2 − 2m + 10 = (m − 1)2 + 9 a
cărei valoare minimă se atinge pentru m = 1.
390
Indicaţii
3. ∆ = 0
4. ∆ > 0
5. ∆ < 0
6. Se rezolvă inecuaţia şi se iau soluţiile din Z.
7. Se folosesc relaţiile lui Viète.
8. Se ridică la puterea a 3-a prima relaţie a lui Viète.
n(n+1)(2n+1) n(n+1)
9. Se folosesc sumele 12 + 22 + · · · + n2 = 6
şi 1 + 2 + · · · + n = 2
.
−b
10. x = xV = 2a
−∆
11. fmax = yV = 4a
12. f (m) = −1
14. yV = 1
15. ∆ < 0
16. ∆ < 0 şi a < 0
17. Rezolvând ecuaţia f (x) = g (x), obţinem x1 = −2 şi x2 = 2. Deci,
y1 = f (x1 ) = 5 şi y2 = f (x2 ) = 5.
18. Funcţia de gradul al doilea f : R → R definită prin f (x) = x2 − x + 2
este strict pozitivă pe R deoarece ∆ = −7 < 0 şi coeficientul lui x2 este strict
pozitiv. Deoarece |x − 1| ≥ 0 rezultă că x2 − x + 2 + |x − 1| > 0 şi deci ecuaţia
x2 − x + 2 + |x − 1| = −1 nu are soluţii reale.
19. Fie S = y1 + y2 şi P = y1 · y2 . Ecuaţia de gradul al doilea ı̂n necunoscuta y
care are rădăcinile y1 şi y2 este y 2 − Sy + P = 0. Din relaţiile lui Viète pentru
ecuaţia de gradul al doilea rezultă: s = x1 + x2 = m şi p = x1 · x2 = 2. Se
x2 +x2 2 2
calculează S şi P ı̂n funcţie de s şi p. S = xx12 + xx12 = x11 x22 = s −2p
p
= m 2−4 ,
x1 x2 m2 −4
P = x2
· x1
= 1. Ecuaţia cerută ı̂n enunţ este: y 2 − 2
y + 1 = 0.
20. Coordonatele vârfurilor parabolelor asociate funcţiilor fm sunt: xV = m+1 2
2
şi yV = − m +2m−3
4
. Prin calcul direct se verifică egalitatea: yV = −x 2
V + 1 ceea
ce demonstrează că vârfurile acestor parabole se găsesc pe curba de ecuaţie
y = −x2 + 1.
391
Capitolul 23
−∆
22. Cu notaţiile consacrate, Im (f ) = 4a
, ∞ deoarece a = 1 > 0. Deoarece
∆ = −7, se obţine Im (f ) = 74 , ∞ .

24. Deoarece a = −1 < 0 rezultă că funcţia este strict crescătoare pe in-
b
. Cum −b = − 12 şi (−6, −1) ⊂ −∞, − 12 se obţine că

tervalul −∞, − 2a 2a
f ((−6, −1)) = (f (−6), f (−1)) = (−28, 2).
26. Deoarece a = −1 < 0 rezultă că funcţia este strict crescătoare pe intervalul
b b
, ∞ . Cum −b = − 12

−∞, − 2a şi strict descrescătoare pe intervalul − 2a 2a
rezultă inegalităţile: f (−2) < f (x) < f − 21 pentru orice x ∈ −2, − 12

şi f (2) < f (x) < f − 21 pentru orice x ∈ − 21 , 2 . Deoarece f (−2) = 0,

f (2) = −4 şi f − 21 = 49 se obţine că f ((−2, 2)) = −4, 94 .

27. Folosind  proprietăţile funcţiei modul, inecuaţia se transformă ı̂n sistemul

x 2 − x + 2 ≤ 1
de inecuaţii: . Deoarece mulţimea soluţiilor primei inecuaţii
−1 ≤ x2 − x + 2
este mulţimea vidă, rezultă că mulţimea soluţiilor inecuaţiei din enunţ este tot
mulţimea vidă.
28. Notăm S = x1 + x2 şi P = x1 x2 . Atunci ecuaţia care are rădăcinile x1 şi
x2 este x2 − Sx + P = 0. În cazul nostru, S = 1 şi P = −6, deci ecuaţia este
x2 − x − 6 = 0.
30. Fie x1 şi x2 rădăcinile ecuaţiei şi presupunem că x2 = 3x1 . Ştim că
x1 + x2 = m + 2 şi x1 x2 = 27. Din ultima ecuaţie obţinem că 3x21 = 27, deci
x1 = 3 sau x1 = −3. Dacă x1 = 3 avem că x2 = 9 şi cum m + 2 = 12 obţinem
m = 10. Dacă x1 = −3 atunci x2 = −9 şi obţinem m = −14.
32. Punem condiţiile a > 0 şi ∆ < 0 şi obţinem a2 + 4 < 0, deci a ∈ ∅.
b ∆
34. Vârful parabolei are coordonatele (xV , yV ) unde xV = − 2a şi yV = − 4a .
ı̂n cazul nostru, xV = m − 21 şi yV = 1. Cum yv = xV + 12 , obţinem m = 1.
36. Punctele de intersecţie dintre graficul funcţiei f (x) şi axa Ox se determină
din condiţia f (x) = 0. Rezolvând ecuaţia x2 − 3x + 2 = 0, obţinem x1 = 1 şi
x2 = 2, deci suma absciselor este 3.
38. f (6) = f (2) = 0, f (0) = 4.
39. f (2) = 9, f (3) = f 0 (3) = 0.
392
Indicaţii
40. f (0) = 1, f (2) = 1, f (x) = −1 are o unică rădăcină reală.

2m+1 1
41. xv = yv = − 4m
2m
, ; V ∈ d ⇔ 2xv + 3yv + 5 = 0.
42. yv > −1 ⇔ m−1

m
> −1.
43. fm (a) = b, (∀) m ∈ R∗ ⇔ m (a2 − 8a + 7) + (a − 1 − b) = 0, (∀) m ∈ R∗ .
47. m < 0, yv > 0
P100
48. m < 0, 4 = − (5−3m)
2m
, f (4) = 16 ⇒ m = −1, c = 0 ⇒ S = − k=1 k2 +
P100
8 k=1 k.
49. Imf = [ymin , ∞)
50. ∆numărător < 0 şi ∆numitor < 0.
2
51. −3 ≤ xx2+mx+1
−x+1
≤ 2 ⇔ x2 − (m + 2) x + 1 ≥ 0 şi 4x2 + (m − 3) x + 4 ≥ 0,
(∀) x ∈ R.
Capitolul 6
1. Rezolvând sistemul format din ecuaţiile x+3y = 1 şi 2x−5y = −3, obţinem
4 5
x = − 11 , y = 11 .
6 3
2. (1 − i)2 = (−2i)6 = (−2)6 (i2 ) = −26 = −64
|8+6i| 10
3. |z| = |3+4i|
= 5
=2
4. Se scrie numărul ı̂n forma algebrică şi se egalează partea imaginară cu 0.
5. ∆ < 0
6. z 2 = (x + iy)2 = x2 − y 2 + 2ixy = 5 + 12i şi se rezolvă sistemul care se
obţine de aici.
8. Din y = π − x, rezultă cos (π − x) = − cos x şi sin (π − x) = sin x.
2019·2020 2019
11. P = i1+2+...+2019 = i 2 = i1010·2019 = (i1010 ) . Deoarece i4k+2 = −1
pentru orice k ∈ N, se obţine i1010 = −1 şi P = −1.
1−i2020
12. Evident S = 1−i
. Deoarece i4k = 1 pentru orice k ∈ N se obţine
i2020 = 1 şi S = 0.
13. E = 0.
393
Capitolul 23
14. Discriminantul ecuaţiei este: ∆ = 4 − 8 = −4 ∈ R. Rădăcinile sunt:

z1,2 = −2±2i
2
= −1 ± i. Se obţin rădăcinile z1 = −1 − i şi z2 = −1 + i.
15. Fie z = x + iy cu x, y ∈ R. Înlocuind ı̂n ecuaţie seobţine ecuaţia:
2x2 = 0
x2 − y 2 + 2xyi + x2 + y 2 + i = 0 şi de aici sistemul de ecuaţii .
2xy + 1 = 0
Din prima ecuaţie se obţine x = 0 şi apoi ı̂nlocuind ı̂n a doua ecuaţie se obţine
1 = 0 ceea ce arată că mulţimea soluţiilor ecuaţiei este vidă.
16. Ecuaţia are rădăcinile: z1 = 1 − 21 i şi z2 = −1 + 12 i. Suma lor este egală
cu 0.
√
17. Fie z = x + iy cu x, y ∈ R cu proprietatea 1 + i= x + iy. Ridicând la
puterea 2 ı̂n ambii membri ai ecuaţiei
 se obţine ecuaţia: 1 + i = x2 − y 2 + 2xyi
x 2 − y 2 = 1
şi de aici sistemul de ecuaţii: . Sistemul are două soluţii:
2xy = 1
q √ q√ q √ q√
1+ 2 2−1 1+ 2 2−1
x1 = şi y1 = de unde se obţine z1 = +i şi
q2√ q2√ q2 √ q2√
x2 = − 1+2 2 şi y2 = − 2−1
2
de unde se obţine z2 = − 1+2 2 − i 2−1
.
√ q √ q√ q √ q√ 2
Astfel, 1 + i = {z1 , z2 } cu z1 = 1+2 2 +i 2−1
2
şi z2 = − 1+2 2 −i 2−1
2
.
z12 +z22
20. Prin calcul direct se obţine egalitatea 2
= 1.
23. Amplificăm fiecare fracţie cu conjugatul numitorului şi obţinem: x−3−xi+3i
2
+
y+3+2y+3i
5 
= 1 − 4i. Aducând la acelaşi numitor, obţinem sistemul de ecuaţii
5x + 4y − 3 = 10
liniare care are soluţia x = 9 şi y = −8.
−5x + 2y + 21 = −40
24. Se observă uşor că i · i3 · i5 · i7 + i + i3 + i5 + i7 + 1 + 1i + 1

i3
+ 1
i5
+ 1
i7
=2
dacă ţinem cont că i3 = −i, i5 = i şi i7 = −i.

25. Folosind proprietăţile modulului unui număr complex, obţinem: (1−2i)(2+3i)(1−i) =

(2+i)(1+3i)(2−3i)
√
|1−2i||2+3i||1−i| 5
|2+i||1+3i||2−3i| 5
.
√ √
1−i 2 1 − 2
26. Deoarece a+(a+2)i ∈ R, avem că a
= a+2
. Soluţia acestei ecuaţii este
√
a = 2(1 − 2).
394
Indicaţii
28. Înlocuind z = x + iy ı̂n expresia dată, obţinem x+2+i(y+1)

3−y+ix
∈ R. Prin
x+2 y+1 2 2
urmare 3−y = x şi, prelucrând, obţinem x + 2x = −y + 2y + 3, deci
(x + 1)2 − 1 = −(y − 1)2 + 4. Obţinem (x + 1)2 + (y − 1)2 = 5.
√ 2018
2 √1
31. |z| = √ 2019 = 2
2
32. x + 2y = −3 şi −4x + 2y = 5 ⇒ x + 51 = 2y

√
33. 3x + x2 + 16 = 14 şi y = 4 ⇒ x1 = 152
, x2 = 3, y = 4
√
34. 5a − 6b = 8, −4a − b = 8 ⇒ z = − 40
29
− 72
29
i ⇒ |z| = 8
29
106.
35. z ∈ C\R ⇔ Rez = 0 ⇔ m = −2.
36. z ∈ R ⇔ Imz = 0 ⇔ m ∈ {−1, 0}.
37. z1 · z1 = |z1 |2 = 1
a2 +2a+3 1 a+1
38. Imz = 2(a2 +1)
= 2
+ a2 +1
.
39. z 2 = z̄ ⇒ a2 − b2 = a, b (2a + 1) = 0 ⇒ b = 0, a ∈ {0, 1} şi a = − 21 ,
√ √ √
b = ± 23 . Deci, S = 0 + 23 − 23 = 0.
40. z = a + ib, (1 − z) (1 − iz) ∈ R ⇒ (a + b) (a − b − 1) = 0 ⇔ a + b = 0 sau
a − b − 1 = 0. Punctul M (a, b) se află fie pe dreapta d1 : x + y = 0, fie pe
d2 : x − y − 1 = 0, care sunt drepte concurente.
41. z 3 = 1 ⇒ α = z 17 + z117 = z 2 + z12 = z+1
z2
= −1.
h i
42. z = (10−2a)
5
+ (a−5)i
5
∈ Z ⇔ a = 5.
43. a2 + b2 = 9, a, b ∈ Z ⇒ a = 0, b = ±3 sau a = ±3, b = 0.

h i10
2 10 2(1+i)
= (2i)5 = +32i ⇒ a = 0, b = 32.

44. 1−i = 2
45. a3 − 15a − 4 = 0 = 4 sau a2 + 4a + 1 = 0, a ∈ Z ⇒ a = 4.

46. z 2 = ω, ω rădăcină a ecuaţiei: x2 − x + 1 = 0 ⇒ ω 3 = −1 ⇒ z 600 = 1.
47. M = {−3i, (2 + i)} ⇒ Sn = [2 (1 − i)]n ⇒ |S6 | = 29 ∈ Q.
n √ o
48. M = 21 ± 23 i ⇒ S = 1.
49. z = a + ib, a = 0, b = − 13 ⇒ M = − 13

8 8
i .
395
Capitolul 23
50. (1 + ai) (1 + ai2 ) (1 + ai3 ) (1 + ai4 ) = 1−a4 ∈ R, (1 + ai) (1 + ai2 ) (1 + ai3 ) =

(1 + a2 ) (1 − a) ∈ R ⇒ n ∈ {4k, 4k + 3}.
Capitolul 7
√
1. Deoarece a ≥ 0, rezultă că ecuaţia nu are soluţii reale.
2. Se ridică la pătrat, se rezolvă ecuaţia şi se verifică soluţiile obţinute.
5. Se ridică la puterea a 3-a.
√
6. Se scrie de forma 2 x = 8 − x şi se ridică la pătrat.
√ 1 1 1
11. Se scrie 4 4 = 4 4 = (22 ) 4 = 2 2 şi se egalează puterile.
15. Se scrie 3x · 3 + 3x = 8 ⇔ 4 · 3x = 8 ⇔ 3x = 2 ⇔ x = log3 2.
16. 2x = t, t > 0
5
17. 51−x = 5x
x
18. Împărţind ecuaţia cu 32x şi notând 23 = t, t > 0, obţinem: 4t2 −t−18 = 0
cu soluţiile t1 = −2 < 0 şi t2 = 49 . Deci, x = −2 este singura soluţie reală.
19. Se rezolvă inecuaţia x2 + x + 1 > 3.
2x−1 3 2x
20. Inecuaţia este echivalentă cu 53

> 5
⇔ 2x − 1 < 2x, deci x ∈ R.
21. log2 1
32
= log2 2−5 = −5
24. 2 (x + 1) = x + 2
x+1 2 3
25. lg (x−1) 2 = 1 ⇔ 10x − 21x + 9 = 0 cu soluţiile x1 = 5 , care nu convine, şi
x2 = 32 . Deci, singura soluţie reală este x = 23 .

26. Ecuaţia este echivalentă cu 3 + lg (x + 1) = 1, adică x + 1 = 10−2 .
27. Trecând ı̂n baza 3, obţinem ecuaţia 1 + 12 + 13 log3 x = 11.

28. Se notează log3 x = t şi se rezolvă ecuaţia 3t2 − 10t + 3 = 0.

29. Ţinând cont că bazele sunt subunitare, obţinem succesiv: log 1 (x2 − 3x + 1) <
9
0 ⇔ x2 − 3x + 1 > 1 şi se rezolvă inecuaţia.
30. (2x − 5)2 = x2 − 8 cu soluţiile x1 = 11
3
şi x2 = 3 care nu convine.
x2 −5x x2 −5x
31. Inecuaţia este echivalentă cu log7 x+4
>1⇔ x+4
> 7.
396
Indicaţii
32. Se trec toţi logaritmii ı̂n una dintre bazele 2, 3 sau 5. Vom folosi baza
log2 (3·24 ) log2 (2·5·32 )
2. Se obţine: a = log 2 48
log 3
= log 3
= 4+log
log 3
23
; b = log 2 90
log 5
= log 5
=
2 2 2 2 2
1+log2 5+2 log2 3
log2 5
.
Din aceste ecuaţii se determină log2 3 şi log2 5. Se obţin expre-
4 a+7
siile: log2 3 = a−1 şi log2 5 = (a−1)(b−1) . Se trece şi x ı̂n baza 2 şi se obţine:
log (2 ·3·5)
2
x = log20 60 = log 2 60
log2 20
= log2 (22 ·5) = 2+log 2 3+log2 5
2+log2 5
4
. Se ı̂nlocuiesc log2 3 = a−1 şi
2
a+7 2ab−a+2b+5
log2 5 = (a−1)(b−1) şi se obţine: x = 2ab−a−2b+9 .
34. Se determină k ∈ N cu proprietatea: 3k = 35 <3k+1 . Evident k= 3 şi de
aici se obţine că: [log3 35] = 3.
36. Deoarece 32 + 42 = 52 rezultă că x = 2 este o soluţie a ecuaţiei. Se
demonstrează că este singura soluţie a ecuaţiei. Se presupune că există o
soluţie x0 < 2. Deoarece x0 < 2 există r > 0 astfel ı̂ncât x0 = 2 − r şi
3x0 + 4x0 = 5x0 adică 32−r + 42−r = 52−r . Folosind egalitatea 32 + 42 = 52 se
obţine egalitatea: 32 · (3−r − 5−r ) + 42 · (3−r − 5−r ) = 0 ceea ce este absurd
deoarece 32 (3−r − 5−r ) > 0 şi 42 (3−r − 5−r ) > 0. Rezultă că ecuaţia nu are
soluţii mai mici decât 2. Analog se demonstrează că ecuaţia nu are soluţii mai
mari decât 2. În concluzie ecuaţia are soluţia unică x= 2.
38. Se pune condiţia de existenţă a logaritmului: x−2 > 0 din care rezultă
x ∈ (2, + ∞). Ecuaţia se rescrie: x−2 =32 şi de aici x= 11 ∈ (2, + ∞).



 x−2>0

39. Condiţiile de existenţă conduc la sistemul de inecuaţii: x2 − 4 > 0 .


−x2 + 3x − 2 > 0

Din prima inecuaţie se obţine x ∈ (2, + ∞). Din a doua inecuaţie se obţine
x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, + ∞). Din ultima inecuaţie se obţine x ∈ (1, 2). Rezultă
x ∈ (2, + ∞) ∩ ((−∞, −2) ∪ (2, + ∞)) ∩ (1, 2) =∅. Ecuaţia nu are soluţii reale.
Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei este egal cu 0.

x − 2 ≥ 0
40. Condiţiile de existenţă sunt: . Din prima inecuaţie se obţine
x + 3 ≥ 0
x ∈ [2, +∞). Din a doua inecuaţie se obţine x ∈ [−3, +∞). Rezultă că ecuaţia
este definită pentru x ∈ [2, +∞) ∩ [−3, +∞) = [2, +∞). Se ridică la puterea
397
Capitolul 23
2 ambii membri ai ecuaţiei şi se obţine ecuaţia: x2 + 5x + 11 = 0 care nu are

soluţii reale. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei este egal cu 0.

log 2 (x − 2) > 0
41. Condiţiile de existenţă sunt: 7
. Prima inecuaţie con-
x − 2 > 0
duce la inecuaţia x−2 < 1 şi de aici x ∈ (−∞, 3). Din a doua inecuaţie se
obţine x ∈ (2, + ∞). Domeniul de definiţie al funcţiei este: D= (−∞, 3) ∩
(2, + ∞) = (2, 3).
√ √ √
42. Deoarece x2 − 3x + 2≥0 şi x2 − 4x + 5≥0, obţinem că x2 − 3x + 2 +
√
x2 − 4x + 5≥0 prin urmare ecuaţia nu are soluţii reale.
44. Notăm t = 2x . Ecuaţia devine t2 − 9t + 8 = 0 care are rădăcinile 1 şi 8.
Prin urmare, x ∈ {0, 3}.
48. Din condiţiile de existenţă, obţinem că x ≥ −3. Amplificând fracţia cu
√ √ √
2 √
x + 7+ x + 3 obţinem 2x+10+2 4x +10x+21 = 3 ceea ce conduce la x2 + 10x + 21 =
1 − x. Observăm că 1 − x ≥ 0, prin urmare x ∈ [−3, 1]. Ridicând la pătrat
şi prelucrând se obţine x = − 53 . Ecuaţia are o singură soluţie, deci produsul
este − 53 .
49. Din condiţiile de existenţă obţinem x ≥ −1. Folosind proprietăţile logar-
itmilor, obţinem log3 (x + 1)(x + 3) = 1, deci (x + 1)(x + 3) = 3 cu soluţiile 0
şi −4, din care doar x = 0 convine.
2
51. Deoarece (2x + 2−x ) = 4x + 4−x + 2 = 16 şi 2x + 2−x > 0, obţinem că
2x + 2−x = 4.
√ √
(k+1) k−k k+1
52. √1 √ = 1
⇒ Sn = 1 − √n+1 .
(k+1) k+k k+1 (k+1)k
√ √
53. x ∈ [−3, 0) ∪ (0, 3], E (x) > 5 ⇒ x ∈ 0, 5 .
√
54. Notăm: y = x2 − 6x + 6 ≥ 0. Ecuaţia devine: y 2 − 4y + 3 = 0, y ≥ 0 ⇒
y ∈ {1, 3} ⇒ x2 − 6x + 5 = 0 sau x2 − 6x − 3 = 0.
√
55. x ≥ 1; 4 ≥ x4 − x2 .
√
56. 3 − 2x ≥ 0, x 6= 0 ⇔ x ≤ 23 , x 6= 0. Dacă x < 0: 3−2x x
< 0 ⇒
S1 = (−∞, 0). Dacă x ∈ 0, 2 : 3 − 2x < x ⇔ x + 2x − 3 > 0 ⇒ S2 = 1, 32 .
3
2 2

57. a3 + 3a − 14 = 0 ⇒ a1 = 2, a2,3 ∈ C.
398
Indicaţii
√ √
58. D = − 14 , 94 , a = 4x + 1, b = 9 − 4x ⇒ a + b = 4, ab = 3 ⇒

a = 1, b = 3 sau a = 3, b = 1.
√ √ √
59. x − 1 ≥ 0, x + 2 ≥ 0, x − 3 ≥ 0; x − 1 = 0, x + 2 = 0, x − 3 = 0 ⇒
x ∈ ∅.
√ √
61. x ∈ [−1, 1], a = x + 1, b = 4 1 − x ⇒ a + b = 2, a2 + b4 = 2 ⇒
b4 + b2 − 4b + 2 = 0 ⇒ b = 1 sau b3 + b2 + 2b − 2 = 0 nu are rădăcini ı̂n Z.
63. log3 2 · 33 = 3 + log3 2
2 log3 x+ 12 log3 x
66. E = log5 x+log5 x
= 45 log3 5.
67. 7x = t > 0, 49t 47 t = 347 ⇔ 347t7
= 347 ⇒ x = 1.
√ √ 2
70. 3 + 2 2 = 2 + 1 ⇒ x = 1.
73. 3x+1 > 0, log2 3x+1 > 0 = log2 1 ⇔ 3x+1

x−2 x−2 x−2
> 1.
√
74. lg 5 175 = 25 lg 5 + 51 lg 7
1 1
75. log3 12 = 1 + 2a, log36 3 = 2+2a
, log3 4 = 2a, log108 3 = 3+2a
, E =
(2a−1)
1 − 2a1 ⇒ E = 2.
2(1+a) (3+2a)
76. E = (log2 x) · 12 (log2 x) + 12 (log2 x) 31 (log2 x) − 32 (log2 x)2 = 0
Capitolul 8
1. Se foloseşte definiţia.
4. 7x ≥ x2 + 10, x ∈ N.
5. Se foloseşte binomul lui Newton.
7. 4x ≥ x2 − 2x, x ∈ N, ⇒ x ∈ {2, 3, 4, 5, 6}, din care doar x = 3 verifică
ecuaţia.
11. Se observă că are loc egalitatea: k!·k = (k + 1)!−k! pentru orice k ∈ N. Se
Pn
obţine: Sn = ((k + 1)! − k!) = 2!−1!+3!−2!+4!−3!+· · ·+(n + 1)!−n! =
k=1
(n + 1)! − 1.
399
Capitolul 23
13. Evident x ∈ N.Din condiţiile de existenţă a combinărilor se obţine sis-

 x+5≥0

temul de inecuaţii: x2 − x + 4 ≥ 0 . Rezolvarea acestui sistem conduce

x + 5 ≥ x2 − x + 4

la soluţia: x ∈ {0, 1, 2}. Înseamnă că dacă ecuaţia are soluţii atunci acestea
se găsesc ı̂n mulţimea {0, 1, 2}. Pentru x = 0 se obţine: C54 = 7 ceea ce este
fals. Pentru x = 1 se obţine: C64 = 7 ceea ce este fals. Pentru x = 2 se obţine:
C76 = 7 ceea ce este adevărat. În concluzie ecuaţia are soluţia unică x = 2.
Suma soluţiilor ecuaţiei este egală cu 2.
14. Ecuaţia are soluţia unică x = 1. Produsul soluţiilor ecuaţiei este egal cu
1.
1234−k k
15. Termenul general al dezvoltării este Tk+1 = C1234 k
· 25 · 53 =
1 k 1234−k k
51234
· C1234 · 2 · 3 pentru k = 0, 1, 2, . . . , 1234. Se compară Tk cu Tk+1 .
Tk 5(k−741)
2
Se obţine Tk+1 = 3 · 1235−k k
. Se calculează TTk+1
k
− 1 = 3(1235−k) . Pentru orice
k < 741 se obţine Tk < Tk+1 adică: T1 < T2 < · · · < T741 . Pentru orice k > 741
se obţine Tk > Tk+1 adică: T742 > T743 > · · · > T1235 . Pentru k = 741 are loc
egalitatea Tk = Tk+1 şi deci T741 = T742 . Rezultă că există doi termeni egali
1 740
care sunt cei mai mari din dezvoltare şi anume: T741 = 51234 · C1234 · 2494 · 3740 ,
1 741
T742 = 51234 · C1234 · 2493 · 3741 şi T741 = T742 .
16. Există doi termeni egali care sunt cei mai mari din dezvoltare şi anume:
1 8 55·39 1 55·39
T9 = 411
· C11 · 38 = 411
, T10 = 411
9
· C11 · 39 =
şi T9 = T10 .
411
k
√ 2018−k √ k
17. Termenul general al dezvoltării este Tk+1 = C2018 · 2 · 33 =
2018−k k
k
C2018 ·2 2 ·3 3 pentru k = 0, 1, 2, . . . , 2018. Se determină numărul de termeni
raţionali. Se pun condiţiile: 2018−k
2
∈ N şi k3 ∈ N. Din aceste condiţii rezultă
că numărul k trebuie să fie multiplu de 6. De aici se deduce că numărul
termenilor raţionali din dezvoltare este egal cu numărul multiplilor de 6 din
mulţimea {0, 1, 2, . . . , 2018}. Acest număr este egal cu 2018

6
+1 = 337. Restul
termenilor sunt iraţionali. În final se obţine că numărul termenilor iraţionali
din dezvoltare este egal cu 2019 − 337 = 1682.
400
Indicaţii
200−k k
k
19. Termenul general al dezvoltării este Tk+1 = C200 ·x 3 ·y 5 , k = 0, 1, 2, . . . , 200.
Se pune condiţia ca exponentul lui x să fie egal cu 0 şi se obţine k = 200. Ter-
200
200
menul cerut este T200+1 = C200 · x0 · y 5 = y 40 .
k−1
20. Se foloseşte relaţia de recurenţă k · Cnk = n · Cn−1 . Se obţin egalităţile:
k−1 k−1 k−1 k−1

k 2 ·Cnk = k · k · Cnk = k ·n·Cn−1 = n· k · Cn−1 = n· (k − 1) · Cn−1 + Cn−1 .
k−1 k−2
Aplicând din nou relaţia de recurenţă rezultă: (k − 1) · Cn−1 = (n − 1) · Cn−2 .
k−2 k−1 k−2

Rezultă egalitatea: k 2 · Cnk = n · (n − 1) · Cn−2 + Cn−1 = n · (n − 1) · Cn−2 +
n n
k−1
k 2 · Cnk = Cn1 + k 2 · Cnk =
P P
n·Cn−1 . Înlocuind ı̂n sumă se obţin egalităţile:
k=1 k=2
n n n
k−2 k−1 k−2 k−1

Cn1 + + n · Cn−1 = Cn1 +n (n − 1)·
P P P
n (n − 1) · Cn−2 Cn−2 +n· Cn−1 .
k=2 k=2 k=2
n
Cnk n
P
Se foloseşte ı̂n continuare suma coeficienţilor binomiali = 2 . Suma din
k=0
enunţ devine: Sn = n + n (n − 1) 2n−2 + n (2n−1 − 1) = n (n + 1) 2n−2 .
21. Ţinând cont că Pn = n!, obţinem că x + y + z = 4! + 3! + 2019 + 4! · 3! +
4!
3!
− 2019 = 178.
23. Observăm că n − 1 ≥ 0 implică n ≥ 1. Inecuaţia se poate rescrie sub
forma n(n + 1) < 42, echivalent cu n2 + n − 42 < 0. Prin urmare, n ∈ (−7, 6).
Cum n ∈ N şi n ≥ 1, obţinem că n ∈ {1, 2, 3, 4, 5}.
24. Din condiţiile de existenţă, avem că n ∈ [−2, 44] ∩ N. Ecuaţia devine
45·46
44−n
= 2070 care are soluţia n = 43.
26. Deoarece 5 ≤ n + 1 şi 4 ≤ n, trebuie să avem n ≥ 4. Ecuaţia devine
n + 1 = 35, deci n = 34.
4
x (−x−1 ) = 1365x7 .
4 11
27. Termenul al cincilea al dezvoltării este T5 = C15
4
Cn
30. Deoarece 2
Cn
= 52 , obţinem n = 8.
31. n + 1 > 5, n ∈ N; n2 − 3n − 18 = 0.
32. x ∈ N şi x ≥ 7, x2 − 8x + 12 = 0 ⇒ x ∈ {2, 6}.
.
33. (n − 2) ..3 ⇒ n = 3k + 2, k ∈ N.
kn! k−1
34. kCnk = k!(n−k)!
= nCn−1
35. x ∈ N şi x2 − 7x + 10 ≤ 0.
401
Capitolul 23
x+3
36. x ∈ N, 2A24 = Cx+1
x
+ Cx+5 ⇒ x2 + 11x − 26 = 0.
37. 3x + 4 ≥ x2 + 2x − 4, x2 + 2x − 4 = 6.
39. x ∈ N, 3x ≥ 2y − 7, y ≥ 4, 3x − 2y = 19 şi 21x − 68y = −245.
y y+1 2
40. x ∈ N∗ , y ∈ N şi x ≥ y + 1, 2Cx−1 x
= Cx−1 + Cxy şi (Ay+1 y
x ) = Ax · Ax+1 ⇒
x − 3y = 0 c si (x − y)2 = x + 1.
T7 n−12
41. Tn−5
= 1
6
= 6−1 .
⇒6 3
√ 4−2 √
3
2
42. T3 = C42 ( x) x−1 .
34−3k 4k−17
k 34−3k 4k−17
43. Tk+1 = C17 ·x 4 y 6 , 4
= 6
.
44. Cn0 + 14 Cn2 = Cn1 ⇒ n = 8, 22x + 2x − 2 = 0.
k
45. Tk+1 = C20 · 2 60−5k
6
∈Q⇔ 60−5k
6
∈ Z, k ∈ {0, ...20}.
13k−28
46. 2n = 27 ⇒ n = 7, Tk+1 = C7k x 36 ⇒ k = 4 ⇒ C74 = 35.
47. 2n−1 = 28 ⇒ n = 9, Tk+1 = C9k · x3−k ⇒ k = 4.
48. Cnn−2 + Cnn−1 + Cnn = 22 ⇒ n = 6, T3 + T5 = 135 ⇒ 2x+1 + 2−x+2 = 9.
2018
49. P (x) = (10x8 − x3 − 8x) ⇒ P (1) = 1.
n−k k
50. Tk+1 = Cnk · 2 2 3 4 ∈ Q ⇒ k = 4m ≤ n. Dar m poate fi ce mult 7 ⇒
7 ≤ n4 < 8.
Capitolul 9
1. det A = m + 1 = 0.
5. Se arată că An = 5n−1 · A.
6. det A = (1 − m2 ) x2 + 2x + 3 − 2m 6= 0, ∀x ∈ R, adică se pun condiţiile
∆ < 0 şi m 6= 1.
8. det X (a) = 4a + 1 6= 0
11. Prin calcul direct sau aplicând teorema Cayley-Hamilton se obţine egali-
tatea A2 = 7 · A. Prin inducţie se poate demonstra că pentru orice n ∈ N∗ are
402
Indicaţii
loc egalitatea An = 7! n−1

· A. Pentru n = 2019 se obţine că A2019 = 72018 · A =
3 · 72018 6 · 72018
.
2 · 72018 4 · 72018
!
2018 2018
3 · 9 2 · 9
12. A2019 = 92018 · A = .
9 · 92018 6 · 92018
13. Prin calcul direct sau aplicând teorema Cayley-Hamilton se obţine egal-
itatea: A2 = 13 · I2 . Prin inducţie se poate demonstra că pentru orice
n ∈ N∗ au loc egalităţile: A2n = 13n · I2 şi A2n+1 = 13n · A. Deoarece
numărul 2019 = 2 · 1009 ! + 1 este impar rezultă că: A
2019
= 131009 · A =
3 · 131009 2 · 131009
.
2 · 131009 −3 · 131009
!
1009
36 0
14. A2018 = 361009 · I2 = .
0 361009
 
13 13 10
15. Prin calcul direct se obţin puterile lui A: A2 =  10 13 13  şi
 
13 10 13
 
72 69 75
3
A =  75 72 69 . Înlocuind ı̂n relaţia din enunţ se obţine egalitatea ma-
 
69 75 72
       
72 69 75 13 13 10 1 2 3 1 0 0
triceală:  75 72 69 +p  10 13 13 +q  3 1 2 +r  0 1 0  =
       
69 75 72 13 10 13 2 3 1 0 0 1
 
0 0 0
 0 0 0 . De aici se obţin valorile: p=−3, q=−15 şi r=−18. Suma valo-
 
0 0 0
rilor coeficienţilor p, q, r ∈ R cu proprietatea din enunţ este egală cu −36.
16. p = −9, q = 21 şi r = −18 şi deci produsul valorilor coeficienţilor p, q, r ∈
R cu proprietatea din enunţ este egală cu 3402.
403
Capitolul 23
!
1 1
17. A + B = . Prin inducţie se demonstrează că: C = (A + B)n =
1 1
!
n−1 n−1
2 2
2n−1 (A + B) = .
2n−1 2n−1
18. Fie S1 = nk=1 k = n(n+1)

P Pn k−1 n
Pn 2
2
, S 2 = k=1 2 = 2 − 1, S 3 = k=1 k =
n(n+1)(2n+1)
S4 = nk=1 k(k+1) 1 1 n
, S5 = nk=1 1 = n şi S6 =
P P
6
= 1 − n+1 = n+1
!
n(n+1) n n(n+1)(2n+1)
Pn n(n+1)(n+2) 2
2 − 1 6
k=1 k (k + 1) = 3
. Se obţine: B = n n(n+1)(n+2) .
n+1
n 3
19. Mai ı̂ntâi se determină dimensiunile lui A. Fie p numărul liniilor lui A şi q
numărul coloanelor lui A. Numărul liniilor lui A trebuie să fie egal cu numărul
liniilor lui C. Rezultă p = 1. Numărul coloanelor lui A trebuie să fie egal cu
numărul liniilor lui B. Rezultă q = 2. Rezultă că matricea A are o singură
linie şi două coloane. Fie x, y ∈ R cu proprietatea A = x y . Rezultă
!
4 6
egalitatea: x y = 6 11 . Se obţine sistemul de ecuaţii:
2 5
(
4x + 2y = 6
. Sistemul are soluţia unică x = 1 şi y = 1. Se obţine ı̂n final
6x + 5y = 11

A= 1 1 .
√ ! !
1 3 π π

− cos − sin
20. Matricea A se poate rescrie: A = 2 √23 1
2
=2 3
π π
3
.
2 2
sin 3
cos 3
π
π
!
cos 2019 − sin 2019
În aceste condiţii: A2019 = 22019 3 3 =
sin 2019 π3 cos 2019π
3
! !
cos (673π) − sin (673π) −1 0
= 22019 . Se obţine: A2019 = 22019 =
sin (673π) cos (673π) 0 −1
!
−22019 0
.
0 −22019
! ! ! !
3 −2 3 −2 −3 6 1 0
21. Deoarece A2 = obţinem − − =
−1 1 −1 2 3 0 0 1
!
5 −8
.
−4 1
404
Indicaţii
   
6 −1 −5 13 −1 −7
23. Observăm că C = −1 0 −7, prin urmare 2AC−3B = 2 −6 2 1 −
   
0 −1 4 1 −2 15
   
0 −1 1 26 1 −17
3 −1 0 2 = −9 4 −4  .
   
0 −1 1 2 −1 27
 
−4 1 1
25. Deoarece A2 = −3 0 −1, obţinem că Tr (A2 ) = −4 + 0 − 2 = −6.
 
−1 −3 −2
26. Deoarece A2 = 3A, se poate demonstra uşor prin inducţie că An = 3n−1 A,
deci A2019 = 32018 A şi Tr (A2019 ) = 32018 · 3 = 32019 .
 
1 0 −1
27. Deoarece det (A) = 6, matricea este inversabilă. Cum At = −1 1 0 ,
 
2 3 1
 
1 1 −5
−1 1
calculând complemenţii algebrici obţinem A = 6 −3 3 −3 .

1 1 1

1 −1
29. Deoarece rangul este 2 şi = 2, cei doi minori obţinuţi prin bordare

0 2

1 −1 1 1 −1 2

trebuie să fie 0. Deoarece 0 2 a = 0, obţinem a = 0, iar 0 2 3 = 0

3 −1 3 3 −1 b
implică b = 9.
31. (y 2 + 6) + 2y = 3 + 6 ⇔ y 2 + 2y − 3 = 0.
34. x2 + x − y 2 = 14 , (2x + 1) y = 0.
P2018 P2018
38. A = k=1 k · k! I2 = k=1 [(k + 1)! − k!] I2 .
40. În N: a + 2d + 3g = 3, b + 2e + 3h = 1, c + 27 + 3i = 2 ⇒ 6 soluţii.
41. a3 − 3a2 + 2a = 0, a ∈ R∗ ⇒ a ∈ {1, 2}.
42. A2 − A = O2 ⇒ An = A1 , n 6= 0, A0 = I2 .
43. An = 2n−1 A, (∀) n ≥ 1.
405
Capitolul 23
 
2n−1 0 2n−1 !
cos π6 sin π6
44. An =  0 1 0  45. A = 2 .
 
− sin π6 cos π6
2n−1 0 2n−1
46. A4n = 32n I3 , n ∈ N.
49. a22 = an ⇒ a2018 .
Capitolul 10
1. (x − 7) (x2 − 3) = 0
2. det A = 3 (m2 − 4) care este minim pentru m = 0.
4. det A = x (x2 + 3)
6. (8 − x) (x2 − 3) = 0
7. det A = a2 − 2a + 1 6= 0
11. Deoarece matricea A este o matrice pătratică are loc egalitatea det (An ) =
(det (A))n = 27n .
 det (A) = 18 6= 0 rezultă că matricea este inversabilă. Se

14. Deoarece
1 3 2
scrie A = 2 1 3 . Se calculează matricea adjunctă şi se obţine A∗ =
t  
3 2 1
   
−5 7 1 −5 7 1
 1 −5 7 . Se obţine: A−1 = det(A)1
· A∗ = 18
1
·  1 −5 7  =
   
7 1 −5 7 1 −5
 −5 7 1

18 18 18
1 −5 7
. Suma elementelor matricei inverse este egală cu 12 .
 
 18 18 18
7 1 −5
18 18 18

x−1 1 1

16. Se calculează determinantul şi se obţine: 1 x−1 1 = −x3 +

1 1 1−x
3x2 − 4x + 4. Ecuaţia devine: −x3 + 3x2 − 4x + 4 = 0. Se observă că x1 = 2
este o rădăcină a ecuaţiei. Se ı̂mparte −x3 + 3x2 − 4x + 4 la x − 2 şi se obţine
câtul −x2 + x − 2. Se rezolvă ecuaţia −x2 + x − 2 = 0 şi se obţin rădăcinile:
406
Indicaţii
√ √
x2 = 1−i2 7 şi x3 = 1+i2 7 . În concluzie, ecuaţia din enunţ are rădăcinile:
√ √
x1 = 2, x2 = 1−i2 7 şi x3 = 1+i2 7 .
18. Se calculează determinantul şi se obţine: D (m) = x31 + x32 + x33 − 3x1 x2 x3 .
Folosind relaţiile lui Viète se obţine D (m) = −m3 + 3m2 . Ecuaţia D (m) = 0
devine −m3 + 3m2 = 0 şi de aici se obţin valorile m1 = 0 şi m2 = 3.
19. Deoarece liniile 1 şi 2 sunt proporţionale rezultă că toţi minorii de ordinul
2 sunt nuli. Se obţine rang (A) = 1.
21. Valoarea determinantului este 3ab (a − b) − b3 − a3 − (a − b)3 . Înlocuind
ab = 1 obţinem 6a − 6b − 2a3 .

x x − 1
23. Deoarece = 14 obţinem că x2 −3x+4 = 14, deci x2 −3x−10 = 0,

4 x + 1
ecuaţie ce are rădăcinile x1 = −2 şi x2 = 5.

cos x − sin x 1

25. Observăm că sin x cos x 1 = cos2 x + sin2 x = 1.

0 0 1

1 1 1

27. Punctele A, B şi C sunt coliniare dacă −1 x 1 = 0, echivalent cu

−x 1 1
x2 − 1 = 0. Prin urmare, x = 1 sau x = −1.
29. Se observă că rădăcinile ecuaţiei sunt x1 = 0, x2 = 1 şi x3 = 2. Valoarea
determinantului este 3x1 x2 x3 − x31 − x32 − x33 = −9.
32. a + b = 4, ab = 1
34. (7 − x) (x2 − 3) = 0
35. (x + 1) [m (x2 − x + 1) + (x3 − x2 − x)] = 0 ⇒ x1 = −1 singura rădăcină
independentă de parametrul m.
m

36. S = − 2m+1 ;1
407
Capitolul 23

3 Σ1 Σ2
P3
n 2 T
37. Notăm Σ1 = x . Avem ∆ = det A · A = Σ1 Σ2 Σ3 .

k=1 k

Σ2 Σ3 Σ4
Dar Σ1 = S1 = 2, Σ2 = S12 − 2S2 = −2, Σ3 = 2Σ2 − 3Σ1 − 15 = −25,
Σ4 = 2Σ3 − 3Σ2 − 5Σ1 = −54.
38. S1 = 0 şi cum x1 + x2 = 0, avem x3 = 0. Deci, S3 = 0 ⇔ a2 + a = 0.
39. Cum ε3 = 1 si ε2 + ε + 1 = 0, ∆999 = ε999 = 1.
41. det A 6= 0, (∀) x ∈ R ⇔ 2a2 − 5a + 2 > 0.
42. det A = S1 (−S12 + 3S2 )
43. a32 = 0
44. det (I3 + aA) = 3a + 1
45. (det A)2 = 1
46. x + 1 = 0, z 2 + 2 = 0, y 3 + 2 = 0.
47. α + β = −2
48. rangA ≤ min (3; 4) = 3. Dacă a ∈ R\ {3}, există 2 minori de ordin 3
nenuli. 49. În Z: a = d, b = −c şi ad − bc = 1 sau a = −d, b = c şi
ad − bc = −1.
Capitolul 11
2. det A = (a − 1)2 (a + 2) 6= 0
3. det A = a (a − 2) (a − 3)
4. det A = 1 + a2 , ∆x = 1, ∆y = a2 , ∆z = a2
5. det A = −5m = 0
7. det A = (m − 1)2 (m + 2) 6= 0
1
11. Din primele două ecuaţii obţinem x = 3
şi y = − 23 , iar din ultima ecuaţie
obţinem m = −1.
408
Indicaţii
 
2 3 4
12. Fie A =  4 2 3  matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemului.
 
3 4 2
Deoarece ∆ = det (A) = 27 6= 0 rezultă că sistemul este compatibil determinat
şi
poate fi rezolvat cu regula
lui Cramer.
Se calculează
determinanţii:
∆x =
9 3 4 2 9 4 2 3 9

9 2 3 = 27, ∆y = 4 9 3 = 27, ∆z = 4 2 9 = 27. Valorile

9 4 2 3 9 2 3 4 9
necunoscute lor sunt: x = ∆∆x = 27
27
= 1, y = ∆∆y = 27
27
= 1, z = ∆z
∆
= 27
27
= 1.
Suma valorilor necunoscute lor este egală cu 3.
13. Sistemul este compatibil determinat şi are soluţia: x = ∆∆x = 36
36
= 1,
∆y 36 ∆z 36
y = ∆ = 36 = 1, z = ∆ = 36 = 1. Produsul valorilor necunoscutelor este
egal cu 1.
 
2 −1 −1
14. Fie A =  −1 2 −1  matricea coeficienţilor necunoscutelor sis-
 
−1 −1 2
temului. Se calculează rangul acestei
matrice. Deoarece det (A) = 0 rezultă
2 −1
că rang (A) < 3. Deoarece minorul = 3 6= 0 rezultă că rang (A) =

−1 2
 
2 −1 −1 1
2. Fie Ā =  −1 2 −1 2  matricea extinsă a sistemului. Se cal-
 
−1 −1 2 3

2 −1 1

culează rang Ā . Considerăm minorul −1 2 2 = 18 6= 0. Rezultă că

−1 −1 3

rang Ā = 3. Deoarece rang (A) 6= rang Ā din teorema Kronecker–Capelli
rezultă că sistemul este incompatibil.
 
2 −1 −1
16. Fie A =  −1 2 −1  matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemu-
 
1 1 −2
lui. Se calculează rangul acestei matrice. Deoarece det (A) = 0 rezultă că
2 −1
rang (A) < 3. Deoarece minorul = 3 6= 0 rezultă că rang (A) = 2.

−1 2
409
Capitolul 23
 
2 −1 −1 1
Fie Ā =  −1 2 −1 2  matricea extinsă a sistemului. Se calculează
 
1 1 −2 3

rang Ā . Se construiesc, folosind coloana termenilor liberi, şi se calculează

2 −1 1 2 −1 1

toţi minorii de ordinul 3: ∆1 = −1 2 2 = 0, ∆2 = −1 −1 2 = 0

1 1 3 1 −2 3

−1 −1 1
2 −1
şi ∆3 = 2 −1 2 = 0. Deoarece minorul = 3 6= 0 rezultă

−1 2
1 −2 3

că rang Ā = 2. Se obţine egalitatea rang (A) = rang Ā = 2. Din teorema
Kronecker–Capelli rezultă că sistemul este compatibil simplu nedeterminat.
Sistemul are două necunoscute principale şi două ecuaţii principale. Necunos-
cutele principale sunt x şi y. Sistemul are o singură necunoscută secundară.
Necunoscuta secundară este z = α ∈ R. Sistemul are o singură ecuaţie secun-
dară şi anume ecuaţia x + y − 2z = 3. Sistemul format cu necunoscutele şi
ecuaţiile principale este compatibil
( determinat şi poate fi rezolvat cu regula lui
2x − y = 1 + α
Cramer. Acest sistem este: . Soluţia acestui sistem este:
−x + 2y = 2 + α
x = 4+3α3
, y = 5+3α
3
. Soluţia sistemului din enunţ este: x = 4+3α 3
, y = 5+3α
3
şi
z = α, α ∈ R.
 
2 1 2
18. Fie A =  m 2 1  matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemului.
 
1 3 m
Se studiază rangul matricei coeficienţilor. Se calculează det (A) = −m2 +
10m − 9. Se rezolvă ecuaţia det (A) = 0 care are soluţiile m1 =1 şi m2 = 9.
Pentru m ∈ R \ {1, 9} se obţine că rang (A) = 3. Rezultă că sistemul are
soluţie unică pentru m ∈ R \ {1, 9}. Mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru care
sistemul are soluţie unică este R \ {1, 9}.
410
Indicaţii
 
2 1 2
19. Fie A =  m 2 1  matricea coeficienţilor necunoscutelor sistemului
 
1 3 m
 
2 1 2 2
şi Ā =  m 2 1 − 3  matricea extinsă a sistemului. Se pune condiţia
 
1 3 m 4

rang (A) = 6 rang Ā . Se calculează det (A) = −m2 + 10m − 9. Se rezolvă
ecuaţia det (A) = 0 care are soluţiile m1 =1 şi m2 = 9. Pentru m ∈ R \ {1, 9}

se obţine că rang (A) = rang Ā = 3 caz ı̂n care sistemul este compatibil

 2x + y + 2z = 2

determinat. Pentru m = 1 sistemul devine: x + 2y + z = −3 . În acest caz

x + 3y + z = 4


rang (A) = 2 şi rang Ā = 3 şi sistemul este incompatibil. Pentru m = 9 sis-

 2x + y + 2z = 2


temul devine: 9x + 2y + z = −3 . În acest caz rang (A) = 2 şi rang Ā = 3

x + 3y + 9z = 4

şi sistemul este incompatibil. În concluzie, sistemul din enunţ este incompatibil
pentru m ∈ {1, 9}.
 
2 1 2
21. Fie A =  m 2 1  matricea coeficieţilor necunoscutelor sistemu-
 
1 3 1
 
2 1 2 1
m 2 1 1  matricea extinsă a sistemului. Se pune condiţia
 
lui şi Ā = 
 4
1 3 1
3
rang (A) = rang Ā = 2. Se calculează det (A) = 5m − 5. Se rezolvă
ecuaţia det (A) = 0 care are soluţia m = 1. Pentru m ∈ R \ {1} se obţine

că rang (A) = rang Ā = 3 caz ı̂n care sistemul este compatibil determinat.

 2x + y + 2z = 1

Pentru m = 1 sistemul devine: x + 2y + z = 1 . În acest caz se obţine

x + 3y + z = 34


că: rang (A) = rang Ā = 2. Rezultă că mulţimea valorilor lui m ∈ R pentru
care sistemul este compatibil simplu nedeterminat este mulţimea {1}.
411
Capitolul 23

1 2 a

22. Sistemul admite soluţie unică dacă 1 a −1 6= 0, echivalent cu a3 6= −1,

a 1 1
deci a 6= −1.
24. Deoarece matricea coeficienţilor
are rangul
2, sistemul liniar
este compati-
2 1 −2 1 −2 2

bil simplu nedeterminat dacă a 1 −1 = 0 şi 1 −1 0 = 0 echivalent

2 −1 −2 −1 −2 2b
cu a = 1 şi b = 3.

2 −4 3

26. Se observă că determinantul matricei coeficienţilor este 1 −2 1 = 1,

0 1 −1
deci sistemul este de tip Cramer. Soluţia acestu sistem este x = 8, y = 5,
z = 2, deci x2 + y 2 + z 2 = 93.
28. Se observă că rangul matricei coeficienţilor este 1 şi este egal cu rangul
matricei extinse, deci sistemul este compatibil dublu nedeterminat. Dacă x
este necunoscuta principală şi y, z sunt necunoscutele secundare, y = b, z = c
cu b, c ∈ R, atunci x = −1 − 2b − c, deci x + y + z = 2c − b − 1.
32. ∆ = 0 şi ∆c 6= 0 ⇒ a = 3 şi b 6= 3.
33. ∆ = 0 ⇔ a = −7.
34. ∆ = 0 şi ∆c 6= 0 dacă a = −2.
35. ∆ = 0 şi ∆c = 0 dacă a = −2.
36. Dacă a = ±1, sistemul admite 2 soluţii.
37. Pentru a ∈ {1, 2}, sistemul este incompatibil.
ea (ea −1)
38. ∆ = −3, z̄ = −3
> 0.
39. x = y = 1 ⇒ a = 2, b = 3.
40. rangA = 2 ⇔ a = −1, ∆c = 0 ⇔ b = −16.
1 m m2 y
41. ∆ = 1 + m2 , x = m2 +1
, y= 1+m2
, z= 1+m2
⇒ x
= yz .
412
Indicaţii
9m+5 14m−10 13m−10
42. ∆ = 5, x = 5
, y= 5
, z= 5
∈ N ⇒ m = 5.
Capitolul 12
1. Se poate aplica regula lui l’Hospital.
4. lim f (x) = +∞, lim f (x) = −∞, deci x = 1 este ecuaţia asimptotei
x→1,x>1 x→1,x<1
f (x)
verticale la Gf ; lim = 1, lim [f (x) − x] = 3, deci y = x + 3 este
x x→±∞ x→±∞
ecuaţia oblice spre ±∞ la Gf .
(1−a)x2 +(1−2a)x+1
5. lim x+2
= 3 + b ⇔ 1 − a = 0 şi 1 − 2a = 3 + b.
x→∞
q
1
x 2 +1+m
x
6. lim x
= 1 + m = 3.
x→∞
7. lim f (x) = lim f (x)

x→−8,x<−8 x→−8,x>−8
f (x)
10. lim x
= a, lim [f (x) − ax] = a + b
x→+∞ x→+∞
11. Se pune condiţia ca x2 − mx + m 6= 0 pentru orice x ∈ R. Rezultă că

discriminantul trinomului de gradul al doilea x2 − mx + m trebuie să fie strict
negativ şi deci: ∆ = m2 − 4m < 0. Se obţine m ∈ (0, 4).
12. Din condiţia ∆ = m2 − 4m = 0. Se obţine m ∈ {0, 4}.
13. Din condiţia ∆ = m2 − 4m > 0. Se obţine m ∈ (−∞, 0) ∪ (4, +∞).
1
14. lim f (x) = lim e− x2 = 1. Rezultă că dreapta de ecuaţie y = 1 este
x→−∞ x→−∞
1
asimptotă orizontală la −∞. Deoarece lim f (x) = lim e− x2 = 0, lim f (x) =
x%0 x%0 x&0
x
lim = 0 rezultă că funcţia f nu are puncte de discontinuitate de speţa a
x&0 1 + x2
x
doua şi deci nu are asimptote verticale. Deoarece lim f (x) = lim = 0,
x→∞ x→∞ 1 + x2
rezultă că dreapta de ecuaţie y = 0 este asimptotă orizontală spre +∞.
1
15. Deoarece lim f (x) = lim e− x = 1 rezultă că dreapta de ecuaţie
x→−∞ x→−∞
1
y = 1 este asimptotă orizontală la −∞. Deoarece lim f (x) = lim e− x = ∞,
x%0 x%0
x
lim f (x) = lim = 0, rezultă că dreapta de ecuaţie x = 0 este asimptotă
x&0 x&0 1 + x2
x
verticală la graficul funcţiei. Deoarece lim f (x) = lim = 0 rezultă că
x→∞ x→∞ 1 + x2
dreapta de ecuaţie y = 0 este asimptotă orizontală la +∞.
413
Capitolul 23
1+22 +32
16. Se poate aplica regula lui L’Hospital şi se obţine L = 2
= 7.
1+22 +32 +···+n2 n(n+1)(2n+1)
17. L = 2
= 12
.
18. Este nedeterminarea 1∞ . Se prelucrează convenabil şi se obţine:
x !m x12 sin xx−x
sin x − x sin x−x
L = lim 1+ . Aplicând de două ori regula lui
x→0 x
sin x − x m
L’Hospital se obţine: lim 3
= − 61 . Rezultă că L = e− 6 . Condiţia din
x→0 xm
enunţ conduce la ecuaţia: e− 6 = e−2 din care rezultă m = 12.
2 2 2 −bx−ax−b

21. Observăm că lim xx+1 +1
− ax − b = lim x +1−axx+1 =
2 x→∞ x→∞
= lim x (1−a)−x(b+a)−b+1
x+1
= 1, prin urmare 1 − a = 0 şi b + a = −1, ceea ce
x→∞
implică a = 1 şi b = −2.
1
h 1
i tgx
2x
22. Deoarece lim tgx = 0, avem că lim (1 + tgx) 2x = lim (1 + tgx) tgx =
x→0 x→0 x→0
1 √
= e2 = e .
√ √ 2 −3x+2−x2 +2x−1
23. lim ( x2 − 3x + 2 − x2 − 2x + 1) = lim √xx2 −3x+2+ √
x2 −2x+1
= − 12
x→∞ x→∞
24. Considerăm şirurile xn = (2n+1)π

2
şi yn = 2nπ. Observăm că lim xn =
n→∞
lim yn = ∞. Deoarece lim cos xn = 0 şi lim cos yn = 1 obţinem că limita nu
n→∞ n→∞ n→∞
există.
ln(1+x) sin x
25. Se utilizează faptul că lim x
= 1 şi lim x
= 1 şi se obţine valoarea
x→0 x→0
2
3
.
2x3 +3x+2
26. Deoarece x2 +1
= 2x+ xx+2
2 +1 , obţinem că lim f (x)−2x = 0 şi lim f (x)−
x→∞ x→−∞
2x = 0, deci dreapta y = 2x este asimptotă oblică.
3 3
27. Deoarece lim f (x) = 5
şi lim f (x) = 5
obţinem că funcţia are ca
x→∞ x→−∞
asimptotă orizontală dreapta y = 35 .
28. Deoarece −1 ≤ sin 2x ≤ 1, obţinem că e−x ≤ (2 + sin 2x)e−x ≤ 3e−x .
Conform criteriului “cleştelui”, valoarea limitei este 0.
30. Deoarece lim x52x−3 = 0 şi funcţia sin2 (3x) este mărginită, obţinem că
x→∞
valoarea limitei este 0.
√ √
31. b = 4 + a, 4 + a = 3 ⇒ a = 5, b = 3.
414
Indicaţii
32. 8 − b3 = 0, −a + 24 = 12 ⇒ a = 12, b = 2.
h x x x
i x1 1 x x x
lim ( 2 −1 + 3 x−1 + 4 x−1 )
33. l = lim 1 + (2 −1)+(3 3−1)+(4 −1) = e 3 x→0 x .
x→0
x2
e −1 2 sin2 x2
34. l = lim x2
+ x2 = 32 .
x→0
√ √ √ √ √ √
x+1− x x+1+ x x+1+ x
35. l = lim 2 sin cos = 2 lim sin √ 1 √ cos =
x→∞ 2 2 x→∞ 2 x+1+ x 2
0.

1 1− 1
x2 e x+1 e x x+1 −1
36. lim 1
x(x+1)
=1
x→∞ x(x+1)
37. l = e−1
38. y = x − π, l = (−π) lim sin y = π3 .
3 y→0 −y
h i
1
39. l = lim 1 + x(x+1) = 1
x→∞
x−sin x 1
40. l = 3 lim x3
=3· 6
= 12 .
x→0
ln( π
2 −arctgx)
lim
41. l = ex→∞ ln x
= 1e .
h x x
i1
x −dx ) x
√ ab q
42. l = 1 + (a −ccx)+(b+dx
= e ln cd =
ab
cd
.
x2 √
2
44. l = lim e x2−1 + x x+1−1 2 = 32 .
x→0
h x−3 i
3 −1 3 ln[1+(x−3)]
45. l = lim x−3 · 3 + (x−3) = 27 ln 3 + 1.
x→0
mx
46. l = lim 1 + 3x−4x2 +2
= e3m ⇒ m = −2.
x→∞
Capitolul 13
1. Din condiţia de continuitate ı̂n punctul x = 1, adică lim f (x) = lim f (x) =
x%1 x&1
a+2
f (1), obţinem 2 = 3
.
2. Din condiţia de continuitate ı̂n punctul x = 0, obţinem 4 = b, iar din
condiţia de continuitate ı̂n punctul x = 1, obţinem a + b = 12 .
6. Funcţia f : [a, b] → R, f (x) = x3 + 4x2 − 5, este continuă pe [a, b], oricare
ar fi a, b ∈ R. Dacă f (a) · f (b) < 0, atunci există cel puţin un c ∈ R astfel
415
Capitolul 23
ı̂ncât f (c) = 0. Observăm că f (0) = −5 şi f (2) = 19 > 0. Deci, ecuaţia are
cel puţin o soluţie ı̂n intervalul [0, 2].
11. Se pune condiţia ca x2 − mx + m 6= 0 pentru orice x ∈ R. Rezultă că
discriminantul trinomului de gradul al doilea x2 − mx + m trebuie să fie strict
negativ şi deci: ∆ = m2 − 4m < 0. Se obţine m ∈ (0, 4).
12. Din condiţia ∆ = m2 − 4m = 0, se obţine m ∈ {0, 4}.
13. Din condiţia ∆ = m2 − 4m > 0, se obţine m ∈ (−∞, 0) ∪ (4, +∞).
1
14. Deoarece lim f (x) = lim e− x2 = 0, lim f (x) = lim x
2 = 0 şi f (0) = 0
x%0 x%0 x&0 x&0 1+x
rezultă că funcţia f este continuă ı̂n punctul x = 0. Funcţia este continuă pe
fiecare din intervalele (−∞, 0) şi (0, ∞) deoarece este obţinută prin operaţii
elementare cu funcţii continue pe fiecare din cele două intervale. Rezultă că
funcţia este continuă pe R şi deci numărul punctelor de discontinuitate ale
funcţiei este egal cu 0.
1
15. Deoarece lim f (x) = lim e− x = ∞, lim f (x) = lim x
1+x 2 = 0 rezultă că
x%0 x%0 x&0 x&0
punctul x = 0 este punct de discontinuitate al funcţiei. Deoarece funcţia este
continuă pe fiecare din intervalele (−∞, 0) şi (0, ∞) (este obţinută prin operaţii
elementare cu funcţii continue pe fiecare din cele două intervale) rezultă că
numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei este egal cu 1.
1
16. Deoarece lim f (x) = lim e− x2 = e−1 , lim f (x) = lim ax
2 = − a2 şi
x%−1 x%−1 x&−1 x&−1 1+x
f (−1) = − a2 rezultă că funcţia f este continuă ı̂n punctul x = −1 dacă şi
numai dacă − a2 = e−1 din care rezultă că a = −2e−1 .
1
17. Deoarece lim e− x2 = 0 rezultă că funcţia poate fi prelungită prin continu-
x→0
itate ı̂n punctul x = 0. Cum f (0) = a rezultă că valoarea lui a este egală cu
0.
1
18. Deoarece lim f (x) = lim e− x = ∞ rezultă că funcţia nu poate fi prelungită
x%0 x%0
prin continuitate ı̂n punctul x = 0. Deci a ∈ ∅.
19. Discriminantul funcţiei de gradul al doilea de la numitorul fracţiei este
egal cu −2. Rezultă că D = R, funcţia este continuă pe R şi astfel numărul
punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este egal cu 0.
416
Indicaţii
20. Discriminantul funcţiei de gradul al doilea de la numitorul fracţiei este

egal cu 6. Rezultă că numărul punctelor de discontinuitate ale funcţiei f este
egal cu 2.
sin 3x
21. Funcţia f este continuă ı̂n 0 prin urmare lim 2x3 − 3x + 2a = lim x
=
x%0 x&0
3
f (0). Obţinem că 2a = 3 = 3b, deci a = 2
şi b = 1.
π
√
3
√
3
√
3
√
23. Deoarece f este continuă ı̂n 6
, obţinem că m 2
+ 2
=2 3
+ m 3 de
unde obţinem că m = − 31 .
b ln(1+x)
26. Deoarece f este continuă ı̂n 0 şi lim 32 sin x + 3a = 3a = 3 şi lim 3x
=
x%0 x&0
b
3
= 3, obţinem că a = 1 şi b = 9.
29. Deoarece f este continuă pe R, avem că f este continuă şi ı̂n x = b.
Prin urmare lim(5ax + 6) = lim(3x + 2a) = 2a. Obţinem că 5ab + 6 = 2a şi
x%b x&b
3b + 2a = 2a, deci b = 0 şi a = 3.
31. ls (1) = ld (1) = f (1) ⇔ e = −a ⇔ a = −e.
√
32. ls (1) = ld (1) = f (1) ⇔ 2 − a2 + a + 1 = |a|.
1 1 1

33. ls (0) = ld (0) = f (0) ⇔ a = 2
şi b2 = 1 ⇒ 2
,1 , 2
, −1 ∈ A.
34. ls (0) = ld (0) = f (0) ⇔ a ∈ ∅

x
 2x+1 , x ∈ [0, 1)

x−1
35. f (x) = 2x
, x ∈ [1, 2) ⇒ S = 1 + 2 = 3.

0 , x=2

36. ls (1) = ld (1) = f (1) ⇔ e + 1 + m = e ⇔ m = −1.

37. ld (0) = f (0) ⇔ e2 = m

 |x − 1| , x > 0

38. f (x) = 1 , x=0 ⇒ Dc = R.

cos x, x < 0



 1, |x| > 1
1
39. f (x) = 2
, |x| = 1 ⇒ ls (±1) = ld (±1) = f (±) ⇒ Dc = R.
 −x2 +6

x2 +4
, |x| < 1
√
40. x0 ∈ Dc ⇔ x30 − 2x0 = x20 − 2 ⇔ x0 ∈ ± 2, 1 .
417
Capitolul 23
41. ls (2) = ld (2) = f (2) ⇔ 2a + b = 4 + 2b + a ⇔ a = 4 + b.

42. f (x) = 2x (x2 + 1) − 3 continuă pe R şi f (0) f (1) < 0
43. f (x) = x2 − 2 · 3−x + 1, continuă pe R, f (0) f 21 < 0.

44. x3 − 3x + 2 ≥ 0 şi x2 − 3x + 2 6= 0
Capitolul 14
1. Din condiţia de continuitate ı̂n punctul x = −1, adică ls (−1) = ld (−1) =
f (−1), obţinem a+b = 0, iar din condiţia de derivabilitate ı̂n punctul x = −1,
adică fs0 (−1) = fd0 (−1) ∈ R, obţinem −4a = 2.
2. Se pun condiţiile f (1) = 3 şi f 0 (1) = 1.
4. Gf ∩ Oy = A (0, 1), y − 1 = f 0 (0) (x − 0).
5. Se pun condiţiile f (x0 ) = 0 şi f 0 (x0 ) = 0.
7. Se pun condiţiile f (−2) = 0, f 0 (−2) = 0 şi f 00 (−2) 6= 0.
8. Se calculează f 0 (1).
12. f 0 (x) = 3x2 + 2 > 0 pentru orice x ∈ R. Rezultă că f este strict
crescătoare pe R ceea ce demonstrează injectivitatea funcţiei f . Deoarece
lim f (x) = −∞, lim f (x) = ∞ şi f este strict crescătoare pe R rezultă
x→−∞ x→∞
că Im (f ) = R şi de aici se obţine surjectivitatea funcţiei f . Rezultă că funcţia
0
f este bijectivă şi deci este inversabilă. (f −1 ) (8) = f 0 (x
1
0)
unde x0 este soluţia
unică a ecuaţiei f (x) = 8. Se observă că soluţia unică a acestei ecuaţii este
0
x0 = 1 şi de aici se obţine (f −1 ) (8) = f 01(1) = 15 .
√
14. f 0 (x) = √1+xx x
2 = 1+x2 1 + x2 = 1+x x
2 f (x) din care se obţine egalitatea:
(1 + x ) f (x) = x f (x) . Derivând ambii membri ai egalităţii (1 + x2 ) f 0 (x) =

2 0
x f (x) se obţine egalitatea: (1 + x2 ) f 00 (x)+2xf 0 (x) = xf 0 (x)+f (x) din care

se deduce: (1 + x2 ) f 00 (x) + xf 0 (x) = f (x). Rezultă m = 1.
15. Se presupune pentru ı̂nceput că x = 1. Se obţine că Tn (1) = 1 + 2 + 3 +
· · · + n = n(n+1)
2
. Fie ı̂n continuare x 6= 1. Se pleacă de la egalitatea: Sn (x) =
n+1
1+x+x2 +x3 +. . .+xn = 1−x 1−x
. Derivând pe Sn (x) şi amplificând cu rezultatul
n+1 0 n+2 n+1 +x
derivării cu x se obţine: Tn (x) = xSn0 (x) = x 1−x 1−x
= nx −(n+1)x
(1−x)2
.
418
Indicaţii
17. Din continuitatea funcţiei ı̂n punctul x0 = 1 se obţine ecuaţia a · e = 1 + b.

Din condiţia de derivabilitate a funcţiei ı̂n punctul x0 = 1 se obţine ecuaţia
a · e = 2 + b. Se obţine astfel un sistem de ecuaţii din care rezultă ecuaţia
1 + b = 2 + b care nu are soluţii reale.
19. Se pune condiţia x2 − mx + 1 6= 0 pentru orice x ∈ R. De aici se obţine
condiţia: ∆ = m2 − 4 < 0 din care rezultă m ∈ (−2, 2).
21. Se foloseşte derivata de ordinul n a funcţiei g : R\ {−a} → R definită prin
1 (−1)n n! 1 1
g (x) = x+a cu a constant: g (n) (x) = (x+a) n+1 . Se scrie f (x) = 2 x−2 − x−1 .
n
(−1) n! (−1)n n!
Rezultă că: f (n) (x) = 2 (x−2)n+1 −
(x−1)n+1
.
22. Deoarece f 0 (x) = √ 2x+3
2 x2 +3x+5
, obţinem că f 0 (1) = 56 .
24. Deoarece f 0 (x) = 2x + 3 − 2 cos x sin x = 2x + 3 − sin(2x) şi f 00 (x) =
2 − 2 cos(2x), obţinem că f (0) + f 0 (0) + f 00 (0) = 4.
2 1
26. Se observă că f (x) = 2x3 + x 3 + 3x 2 + 3(x + 2)−1 , deci f 0 (x) = 6x2 +
2 0
√
33x
+ 2√3 x − (x+2)
3 47
2 , deci f (1) = 6 .
2ax−3−f (0)
28. Deoarece f este derivabilă ı̂n x = 0, trebuie să avem că lim x
=
x&0
2x2 −3x+1−f (0)
prin urmare 2a = −3, deci a = − 23 . Atunci E − 2 = 3 29

lim x
, 2
.
x&0
29. Deoarece f 00 (x) = 2a, obţinem a = 4. Cum f 0 (1) = 2a + b, vom avea b =

−6, iar faptul că f (2) = −1 implică c = −5. Prin urmare, f (x) = 4x2 − 6x − 5.
30. Ecuaţia admite rădăcina dublă x = 2 dacă f (2) = f 0 (2) = 0. Obţinem
a = −7 şi b = 16.
32. ls (0) = ld (0) = f (0) şi fs0 (0) = fd0 (0) ⇒ a = 0, b = 2.
33. (∃) f 0 (x) ⇔ x2 − 3x + 2 6= 0 ⇔ x ∈
/ {1, 2}
34. ls (−1) = ld (−1) = f (0 − 1) şi ls (0) = ld (0) = f (0), fs0 (0) = fd0 (0),
fs0 (−1) = fd0 (−1) ⇒ a = 0.
35. ls (0) = ld (0) = f (0) şifs0 (0) = fd0 (0) ⇒ 1 = b şi a = 21 .
36. f 0 (0) = −2
a2 a2
37. f 0 (x) = √ ⇒ α (a) = a2 +1
+ 1
|a|
.
(a2 +x2 )3
419
Capitolul 23
38. g 0 (2) = 1
f 0 (x0 )
, unde f (x0 ) = 2 ⇒ g 0 (2) = 1
f 0 (1)
= 16 .
39. ls (1) = ld (1) = f (1), fs0 (1) = fd0 (1), fs00 (1) = fd00 ⇒ a + b + c = −1,
2a + b = −2, a + 3 = 0.
40. f 0 (0) = 1 ⇒ a = b2 , b ∈ R∗ .
41. f 0 (1) = g 0 (1) ⇒ 2a + b = 1, f (1) = g (1) ⇒ a + b = −1.
(
2
0 − 1+x 2 , x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
42. f (x) = 2
1+x2
, x ∈ (−1, 1)
43. f 0 (1) = 1
2
44. f 0 (0) = 1 + 3πe

45. f 0 (x) = ln 1 1 e

e
− x
+ x−e
199!!
46. f (100) (0) = −3 · 2100
Capitolul 15
2. f 0 (x) = ex (x2 + 6x + m + 4), ∆ = 20 − 4m > 0
4. f (0) = 1, f 0 (0) = 0
8. f 0 (1) = 0
11. Se foloseşte şirul lui Rolle. Se calculează f 0 (x) = 3x2 − 3. Se rezolvă
ecuaţia f 0 (x) = 0 care are rădăcinile x1 = −1 şi x2 = 1. Se calculează:
f (x1 ) = f (−1) = 7 > 0, f (x2 ) = f (1) = 3 > 0 şi limitele funcţiei f la
extremităţile domeniului de definiţie: lim f (x) = −∞ şi lim f (x) = ∞.
x→−∞ x→∞
Se construieşte tabelul asociat şirului lui Rolle:
x −∞ -1 1 ∞
f (x) −∞ 7 3 ∞
Numărul alternanţelor de semn ı̂n şirul lui Rolle este egal cu 1. Rezultă că
ecuaţia f (x) = 0 are o singură rădăcină reală ı̂n intervalul (−∞, −1).
2
13. Se calculează derivata de ordinul ı̂ntâi a funcţiei: f 0 (x) = −ax (x
+2x(1−b)+a
2 +1)2 .
Rezolvarea ecuaţiei f 0 (x) = 0 revine la studiul ecuaţiei de gradul al doilea:
−ax2 + 2x (1 − b) + a = 0. Discriminantul acestei ecuaţii este egal cu ∆ =
4(1 − b)2 + 4a2 > 0 pentru orice a ∈ R∗ şi b ∈ R. Rezultă că ecuaţia f 0 (x) = 0
420
Indicaţii
are două rădăcini reale şi distincte. Deoarece derivata schimbă semnul la
stânga şi la dreapta fiecăruia din cele două puncte rezultă existenţa a două
puncte de extrem local.
14. Se studiază monotonia funcţiei f . Se calculează f 0 (x) = (x2 + 2x) ex . Se
rezolvă ecuaţia f 0 (x) = 0 care are rădăcinile x1 = −2 şi x2 = 0. Se calculează:
f (x1 ) = f (−2) = 4e−2 , f (x2 ) = f (0) = 0 şi limitele funcţiei f la extremităţile
domeniului de definiţie: lim f (x) = 0 şi lim f (x) = ∞. Din tabelul de
x→−∞ x→∞
variaţie se deduce că Im (f ) = (0, ∞).
16. Vom demonstra că există două puncte pe graficul funcţiei f ı̂n care tan-
genta la graficul funcţiei este paralelă cu axa Ox pentru orice valori a ∈ R∗ şi
b ∈ R. Se demonstrează că funcţia f are două puncte de extrem local pentru
2 −x(1−b)−a
orice valori a ∈ R∗ şi b ∈ R. Se calculeazăf 0 (x) = −2 · ax (x 2 +1)2 . Rădăcinile
2
derivatei sunt rădăcinile ecuaţiei de gradul al doilea: ax − x (1 − b) − a = 0.
Discriminantul acestei ecuaţii este egal cu ∆ = (1 − b)2 + 4a2 > 0 pentru orice
a ∈ R∗ şi b ∈ R. Rezultă că ecuaţia ax2 − x (1 − b) − a = 0 are două rădăcini
reale x1 şi x2 pentru orice a ∈ R∗ şi b ∈ R. Rezultă că ecuaţia f 0 (x) = 0 are
două rădăcini reale şi deci funcţia f are două puncte de extrem local. În plus
x1 x2 = −a a
= −1 ceea ce demonstrează că produsul absciselor punctelor de
tangenţă ı̂n care tangenta este paralelă cu axa Ox este egal cu -1.
17. Se calculează f 0 (x) = −2 · 1−x x
2 . Deoarece derivata de ordinul ı̂ntâi se an-
ulează ı̂n punctul x = 0 şi are semne contrare la stânga şi la dreapta punctului
x = 0 rezultă că funcţia are un singur punct de extrem local ı̂n punctul x = 0.
1+x2
Se calculează f 00 (x) = −2 · (1−x 2 )2 < 0 pentru orice x ∈ (−1, 1). Rezultă că f
este concavă pe (−1, 1).

2x

18. Fie f : [1, ∞) → R definită prin: f (x) = 2arctg (x)+arcsin 1+x 2 pentru
0
orice x ∈ [1, ∞). Se calculează f (x) = 0. Rezultă că există o constantă c ∈ R
astfel ı̂ncât f (x) = c pentru orice x ∈ [1, ∞). În particular, pentru x = 1 se
obţine f (1) = c. Dar f (1) = 2arctg (1) + arcsin (1) = 2 · π4 + π2 = π. Rezultă
că c = π şi de aici rezultă a = π.
(
− π4 , x<0
19. f (x) = π
pentru orice x ∈ R∗ .
4
, x > 0
421
Capitolul 23
21. Deoarece f 0 (x) = 3x2 − 12x, observăm că x = 0 şi x = 4 sunt puncte
critice care sunt puncte de extrem. Atunci 0f 00 (0) + 4f 00 (4) = 48.
23. Deoarece f (1) = −8, obţinem ecuaţia a + b = 7. Tangenta la grafic ı̂n
x = 1 este paralelă cu dreapta y = −13x + 1, prin urmare f 0 (1) = −13. Deci a
doua ecuaţie este 2a + b = 10. Rezolvând sistemul format din cele două ecuaţii
obţinem a = 3 şi b = 4.
25. Deoarece f nu are asimptote verticale, avem că x = −1 este rădăcină dublă
a polinomului g(x) = 3ax3 − x2 + bx + 5. Prin urmare, g(−1) = g 0 (−1) = 0.
Obţinem a = −1 şi b = 7, deci a + b = 6.
√ √
27. Funcţia are două puncte de extrem: x = 2 punct de maxim şi x = − 2
punct de minim.
31. f 0 (x) < 0, (∀) x ∈ R ⇒ m ∈ (−∞, 0) ∩ [(−∞, −1) ∪ (1, ∞)].
(
0 − x24+4 , x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, ∞)
32. f (x) = 4
⇒ 2 puncte de extrem.
x2 +4
, x ∈ (−2, 2)
33. f 0 (x) = 0 ⇔ x3 + 2x2 + (−m + 2) x = 0 are 3 rădăcini reale ⇔ m ∈ (1, ∞).
34. f 0 (x) > 0, (∀) x ∈ R ⇒ me2x + 2 (m + 1) ex + (m + 1) > 0, (∀) x ∈ R ⇔
m > 0.
35. f 0 (±2) = 0 ⇔ a = ±12
(x+m)2 −1 xM
36. f 0 (x) = (x+m)2
, xm = 2
⇒ m = 3.
37. f 0 (−1) = 0 şi f 0 (5) = 0 ⇒ a = 2, b = 0.
38. f 0 (x) = 0 ⇔ x1,2 = ± − a3 ⇒ m + M = f (x1 ) + f (x2 ) = 2b.
p
3
39. d : y = − 12 x + 3, asimptotă; f 0 (x) = − 12 ⇒ x = e 2 .
40. f 0 (±1) = 0 ⇒ a = 0, a > 0 sau b = 12 .
41. 4 − 2a + b = 0 şi f 0 (2) = 0 ⇔ b = 2a − 4 şi a = 4 ⇒ a = b = 4.
42. f 0 (−1) = 0, f 0 59 = 0 şi f (−1) = 1 · 13 .

43. f 00 (x) = 0 ⇒ x ∈ −1, 12 , 2 ; m = 1, n = 4 ⇒ α = 23 , β = 5.

(
2
− 1+x 2 , x < −1 sau x > 1
44. f 0 (x) = 2
⇒ z = 1.
1+x 2 , x ∈ (−1, 1)
422
Indicaţii
45. a = −1, |x1 − x2 | = 2 cu f 0 (x1,2 ) = 0, −2 + c = 0 ⇒ a = −1, b = 3, c = 2.

2
46. n = lim x +ax−1
x+1
− x = 1 ⇒ a = 2.
x→∞
2
x −3bx+2b2
47. n = lim x+a
− x = 1 ⇒ a + 3b = −1.
x→∞
48. s = 0 ⇔ a2 − 4a = 0, a > 0 ⇒ a = 4.
h 3 4 i
c x
49. m = 1 ⇔ ca3 = 1, n = −3 ⇔ lim (b+cx) 3 − x = −3 ⇔ cb = 1, c 6= 0.
x→∞
√
2 √ √
50. lim ax+ bxx +cx+1 = 4, lim ax + bx2 + cx + 1 = −1 ⇒ a + b = 4,

√
x→∞ √ x→∞
a = b, c = 2 b ⇒ a = 2, b = c = 4.
Capitolul 16
1. x ∗ x ∗ x = ln (3ex ) = x + ln 3 = 0
2. |x ∗ x ∗{z. . . ∗ x} = nx + (n − 1) x
de n ori
6. x ∗ x ∗ y = (x − 3)2 · (y − 3) = 12 · 8
7. x ∗ 3 = 3 ∗ x = 3
4
9. x ∗ (x + 2) = 13
⇔ x2 − 24x − 22 = 0
13. 5 ∗ x0 = − 20
3
14. x ∗ x ∗ x = 9 (x + 7)3 − 7 = x
15. x ∗ (3x − 1) = 9 (x + 7) (x + 2) − 7 ≤ 47
17. x2 − 8x + 15 = 0
18. Se rezolvă sistemul x + y = 6, −x + y = −2.
19. e1 = 3, e2 = 4
20. Se rezolvă sistemul x2 + y 2 = 5, x2 y 2 = 4.
21. x ◦ (x + 1) = 2x + 4, x ∗ (x + 1) = x2 − 5x + 9
22. Se ajunge la sistemul x + y = −2, −x + y = 0.
23. D18 = {1, 2, 3, 6, 9, 18}, x ∗ 2 = 2 ∗ x = 2
423
Capitolul 23
24. a ◦ b ◦ b = 2 + (a − 2) (b − 2)2 = 14, deci (a − 2) (b − 2)2 = 12 · 12 sau

(a − 2) (b − 2)2 = 3 · 22 .
√ √
27. 2 5 ◦ x0 = 1 + 5
29. x ◦ (x − 1) ◦ (x − 2) = (x − 7) (x − 8) (x − 9) + 7
31. Se demonstrează că mulţimea M este stabilă ı̂n raport cu operaţia “∗”. Fie
x, y ∈ M . Rezultă că: |x| < 1 şi |y| < 1, iar de aici se obţine că: |x| · |y| < 1
şi |xy| < 1. Ultima inegalitate este echivalentă cu xy ∈ (−1, 1) şi de aici
x+y x+y
se obţine că xy + 1 > 0. Se demonstrează apoi că xy+1 > −1 şi xy+1 <
x+y
1. Inegalitatea xy+1 > −1 este echivalentă cu inegalitatea (x+1)(y+1)
xy+1
> 0
x+y
ceea ce este adevărat. Inegalitatea xy+1 < 1 este echivalentă cu inegalitatea
(x−1)(1−y)
xy+1
< 0 ceea ce este adevărat. Din cele de mai sus rezultă că mulţimea
M este stabilă ı̂n raport cu operaţia “∗”. Se demonstrează că operaţia “∗”
este asociativă. Din asociativitatea operaţiei “∗” şi din faptul că mulţimea M
| ∗ x∗{z. . . ∗x} ∈ M = (−1, 1)
este stabilă ı̂n raport cu operaţia “∗”, rezultă că x
de 2019 ori
şi deci ecuaţia |x ∗ x∗{z. . . ∗x} = 2019 nu are soluţii ı̂n mulţimea M .
de 2019 ori
34. Numărul de elemente distincte din G este egal

! cu cel mai mic număr
1 2 3 4
natural k cu proprietatea σ k = e = . Se calculează succesiv:
1 2 3 4
! ! !
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
σ 2 =σ ◦ σ= ◦ = ;
2 4 1 3 2 4 1 3 4 3 2 1
! ! !
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
σ 3 =σ 2 ◦ σ= ◦ = ;
4 3 2 1 2 4 1 3 3 1 4 2
! ! !
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
σ4 = σ3 ◦ σ = ◦ = = e.
3 1 4 2 2 4 1 3 1 2 3 4
!
1 2 3 4
Cel mai mic număr natural k cu proprietatea σ k = e = este
1 2
3 4
egal cu 4 şi deci numărul de elemente distincte din G este egal cu 4. În plus,
G = {e, σ, σ 2 , σ 3 }.
424
Indicaţii
36. Se demonstrează că legea de compoziţie “∗” este comutativă: x ∗ y =

xy − 2x − 2y + 6 = yx − 2y − 2x + 6 = y ∗ x pentru orice x, y ∈ R. Se
studiază existenţa elementului neutru al legii de compozii̧e “∗”. Fie e ∈ R
cu proprietatea x ∗ e = e ∗ x = x pentru orice x ∈ R. Din comutativitatea
legii de compoziţie “∗” egalitatea x ∗ e = e ∗ x este adevărată pentru orice
x ∈ R. Din ecuaţia x ∗ e = x se determină e. Ecuaţia x ∗ e = x devine:
xe − 2x − 2e + 6 = x din care se obţine e = 3 ∈ R. Se determină elementele
inversabile din R ı̂n raport cu legea de compoziţie “∗”. Pentru orice x ∈ R,
se caută x0 ∈ R astfel ı̂ncât x ∗ x0 = x0 ∗ x = e. Egalitatea x ∗ x0 = x0 ∗ x
are loc datorită comutativităţii legii de compoziţie “∗”. Din ecuaţia x0 ∗ x = e
se determină x0 . Ecuaţia x0 ∗ x = e devine: xx0 − 2x − 2x0 + 6 = 3, din care
rezultă pentru orice x 6= 2 că:x0 = 2x−3
x−2
∈ R. Elementele din R care sunt egale
cu inversele lor sunt soluţiile ecuaţiei 2x−3
x−2
= x. Se obţine ecuaţia de gradul al
2
doilea: x −4x+3 = 0 care are soluţiile x1 = 1 şi x2 = 3. Rezultă că elementele
din R care sunt egale cu inversele lor ı̂n raport cu legea de compoziţie “∗” sunt:
x1 = 1 şi x2 = 3. Produsul lor este egal cu 3.
37. Se demonstrează că legea de compoziţie “∗” este comutativă: x ∗ y =
xy − 2x − 2y + 6 = yx − 2y − 2x + 6 = y ∗ x pentru orice x, y ∈ Z. Se
studiază existenţa elementului neutru al legii de compoziţie “∗”. Fie e ∈ Z
cu proprietatea x ∗ e = e ∗ x = x pentru orice x ∈ Z. Din comutativitatea
legii de compoziţie “∗” egalitatea x ∗ e = e ∗ x este adevărată pentru orice
x ∈ Z. Din ecuaţia x ∗ e = x se determină e. Ecuaţia x ∗ e = x devine:
xe − 2x − 2e + 6 = x din care se obţine e = 3 ∈ Z. Se determină elementele
simetrizabile din Z ı̂n raport cu legea de compoziţie “∗”. Pentru orice x ∈ Z
se caută x0 ∈ Z astfel ı̂ncât x ∗ x0 = x0 ∗ x = e. Egalitatea x ∗ x0 = x0 ∗ x
are loc datorită comutativităţii legii de compoziţie x ∗ x0 = x0 ∗ x. Din ecuaţia
x0 ∗ x = e se determină x0 . Ecuaţia x0 ∗ x = e devine: xx0 − 2x − 2x0 + 6 = 3 din
care rezultă pentru orice x 6= 2 că: x0 = 2x−3
x−2
. Se pune condiţia ca 2x−3
x−2
∈Z
pentru x ∈ Z. Au loc egalităţile: 2x−3
x−2
= 2x−4+1
x−2
1
= 2 + x−2 . Condiţia 2x−3
x−2
∈Z
1
pentru x ∈ Z se reduce la condiţia x−2 ∈ Z pentru x ∈ Z, x 6= 2. Rezultă
că x − 2 trebuie să fie divizor al lui 1. Se obţin ecuaţiile: x − 2 = −1 din
care rezultă x = 1 şi x − 2 = 1 din care rezultă x = 3. Singurele elemente
simetrizabile din Z ı̂n raport cu legea de compoziţie “∗” sunt x = 1 şi x = 3.
425
Capitolul 23
39. Fie e1 elementul neutru din grupul (R, +). Evident e1 = 0. Fie e2 elementul
neutru din grupul (R, ∗). Evident e2 = 1. Se pune condiţia f (e1 ) = e2 care se
scrie f (0) = 1 şi de aici se obţine m = 1.
40. Se pune condiţia ca legea de compozii̧e “∗” să fie comutativă: x ∗ y=y ∗ x
pentru orice x, y ∈ R. Rezultă egalitatea: xy+ax+by=yx+ay+bx pentru orice
x, y ∈ R. De aici rezultă că a=b. Se pune condiţia ca legea de compoziţie “∗”
să fie asociativă: (x ∗ y) ∗z=x∗ (y ∗ z) pentru orice x, y, z ∈ R. Această egali-
tate se rescrie: xyz+axz+byz+axy+a2 x+aby+bz=xyz+axy+bxz+ax+byz+aby+b2 z
pentru orice x, y, z ∈ R. De aici se obţine egalitatea: a2 x+ bz= ax+b2 z pen-
tru orice x, y, z ∈ R. Se obi̧n ecuaţiile: a2 =a şi b2 =b. Din prima ecuaţie se
obţin valorile: a1 = 0 şi a2 = 1. Din a doua ecuaţie se obţin valorile: b1 = 0 şi
b2 = 1. Deoarece a, b ∈ R∗ rezultă că perechea (R, ∗) este monoid comutativ
pentru a=b= 1.
41. Prin calcul direct se demonstrează că ecuaţia are soluţiile: x1 =b
5 şi x2 =b
6.
Suma lor este egală cu 0̂.
42. Prin calcul direct se demonstrează că ecuaţia nu are soluţii ı̂n mulţimea
Z5 . Mulţimea soluţiilor din Z5 ale ecuaţiei este egală cu mulţimea vidă.

2 b 3 b
b
43. Fie ∆= =4 determinantul sistemului. Evident ∆=b 4 este inversabil
b 1 b1
ı̂n inelul (Z5 , +,·) şi ∆−1 =b
4. Rezultă că sistemul este compatibil determinat
şi are soluţie unică care poate fi obţinută cu regula lui Cramer. Numărul k al
soluţiilor sistemului este egal cu 1.

2 b3 b
b
44. Fie ∆= =6 determinantul sistemului. Evident ∆=b 6 este inversabil
b1 b1
ı̂n inelul (Z7 , +,·) şi ∆−1 =b
6. Rezultă că sistemul este compatibil determinat
şi are soluţie unică care
poate fi obţinută cu regula
lui Cramer. Se calculează
2 3 b 2 2 b
b b b b
determinanţii: ∆x = =3 şi ∆y = =2. Valorile necunoscutelor
b 2 b1 b 1 b2
sunt: x=∆x · ∆−1 =b 4 şi y=∆y · ∆−1 =b 5. Suma valorilor necunoscutelor din Z7
ale sistemului este egală cu s=b 4+b5=b 2.
426
Indicaţii
!
1 0̂
b
45. Prin calcul direct se obţine că A3 = şi deci k= 3.
0̂ b
1
46. Se determină elementele zero şi unitate ı̂n corpul (R, ∗, ◦) , e1 = 2 şi re-
spectiv u1 = 25 . Elementele zero şi unitate ı̂n corpul numerelor reale (R, +,·)
sunt e2 = 0 şi respectiv u2 = 1. Se pun condiţiile: f (e1 ) =e2 şi f (u1 ) =u2 . Se
obţin valorile m= 2 şi n=−4.
47. Singurele elemente simetrizabile ı̂n inelul (Z, ∗, ◦) sunt x= 1 şi x= 3.
48. Se observă că x ◦ y= (x−2) (y−2) +2, x ◦ 2 = 2, 2 ◦ y= 2 pentru orice
x, y ∈ Z. Folosind asociativitatea operaţiei “◦” şi luând x= (−2018)◦(−2017)◦
· · · (−1) ◦ 0 ◦ 1 şi y= 3 ◦ · · · ◦ 2017 ◦ 2018 rezultă că E= (x ◦ 2) ◦ y= 2 ◦ y= 2.
50. Se adună elementele de pe liniile
doi şi trei la elementele de pe prima linie
0 0 0
b b b
şi se obţine: det (A) = b
3 b
4 b2 =0̂.

b4 b
2 b3
55. În Z8 , soluţiile ecuaţiei sunt 3̂ şi 7̂.
ˆ
56. În Z12 , soluţiile ecuaţiei sunt 1̂, 3̂, 5̂, 7̂, 9̂ şi 11.
57. Din tabla operaţiei se observă că (G, ∗) nu este grup.
58. Se verifică uşor că (G, ∗) este grup abelian cu elementul neutru 1. Simet-
ricul lui 3 este 7.
59. Se observă că elementul neutru este e = 3. Deoarece x coincide cu simet-
ricul său, avem x ◦ x = e echivalent cu x2 − 4x + 3 = 0. Ecuaţia are două
soluţii: x1 = 1 şi x2 = 3, prin urmare S = 4.
62. x ◦ y = 2 (x − 3) (y − 3) + 3, (∀) x, y ∈ (3, ∞) ⇒ 2 (x − 3)2 + 3 = 35.
63. x◦y = (x − 3) (y − 3)+3, (∀) x, y ∈ R ⇒ x◦x◦y = (x − 3)2 (y − 3)+3 = 30
⇒ (x − 3)2 ∈ {1, 9} si (y − 3) ∈ {27, 3}.
64. x ◦ y = (x + 2) (y + 2) − 2, (∀) x, y ∈ R ⇒ (−2) ◦ y = x ◦ (−2) = −2,
(∀) x, y.
65. e = − 21 ⇒ x0 = −1 + 1
4(x+1)
, (∀) x > −1.
66. x ◦ e = x ⇔ 6 − xe = 5x − x2 − xe, (∀) x.
427
Capitolul 23
67. x◦y = (x − 3) (y − 3)+3, (∀) x, y ⇒ (x − 3) (y − 3) = 0, (x − 4) (y − 2) =

−2.
68. x ◦ y = 4 (x + 1) (y + 1) − 1, (∀) x, y.
69. x ◦ y = y ◦ x, (∀) x, y ⇒ a = 2 ⇒ x ◦ y = (x − 2) (y − 2) + (b − 4); ◦
asociativă ⇔ b = 6.
70. x ◦ y = (x − 5) (y − 5) + 5, (∀) x, y ∈ R ⇒ (x − 5)3 + 5 = x. Notăm cu
t = x − 5, t3 − t = 0 ⇒ t ∈ {−1, 0, 1}.
71. xn = x0 ◦ xn−1 , n ≥ 1 ⇒ x3 = 2 |x0 |.
72. (x ◦ y) ◦ z = x ◦ (y ◦ z), (∀) x, y, z ⇔ (ac − b − b2 ) (x − z) = 0), (∀) x, z.
73. x ◦ y = y ◦ x, (∀) x, y ⇒ b = 2a, (x ◦ y) ◦ z = x ◦ (y ◦ z), (∀) x, y, z ⇒
4a2 = 2a.
74. x ◦ e = x = e ◦ x şi e = 4.
75. (x ◦ y) ◦ z = x ◦ (y ◦ z), (∀) x, y, z ⇒ a = −1, b = 1 ⇒ ◦ - admite e = 0
element neutru.
76. ◦ admite e = 0 element neutru; x0 = −1 + 1
x+1
∈ Z.
79. x ◦ (−1) = (−1) ◦ x = x, (∀) x ⇒ b = c = 1 + a, 12 ◦ − 11

8
= −1 ⇒ a = +2,
b = c = 3.
80. x ∗ x ∗ x = e27 + 1 ⇒ ln (x − 1) = 3.
81. x ∗ e = e ∗ x = x, (∀) x ⇒ e = a + 1 ⇒ x ∗ x0 = a + 1.
82. x ∗ y = (x − 2) (y − 2) + 2, (∀) x, y ⇒ α = (x − 2)2019 + 2.
83. A2 = A ⇒ X (a) X (b) = I2 +[(a + 1) (b + 1) − 1] A = X ((a + 1) (b + 1) − 1).
84. x∗y = (x − 4) (y − 4)+4, x◦y = (x − 5) (y − 5)+5, (∀) x, y, f (x) = ax+b,
f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y), (∀) x, y.
85. Definim fα : R → Mα , fα (x) = Aα (x), (∀) x ∈ R, izomorfism de grupuri.
Atunci, g = fb ◦ fa−1 izomorfism de grupuri.
Capitolul 17
2. Prin ı̂mpărţire obţinem: r = (4 − a) X + b − 4, deci 4 − a = 3 şi b − 4 = −1.
428
Indicaţii
3. Prin ı̂mpărţire obţinem: r = (3a + 5) X + b − 2a − 4, deci 3a + 5 = 2 şi

b − 2a − 4 = −1.
4. f (1) = 12
2
1 x1 x2 +x1 x3 +x1 x4 +x2 x3 +x2 x4 +x3 x4
5. x1
+ x12 + x13 + x14 = x1 x2 x3 x4
= 3
1 = 27. Dacă x = α este
3
0 00
rădăcina dublă, atunci f (α) = 0, f (α) = 0, f (α) 6= 0. Obţinem α = − 76 şi
α = 12 . Din f 12 = −2 + m = 0, obţinem m = 2.

8. Din x1 + x3 = 2x2 şi x1 + x2 + x3 = 9, obţinem x2 = 3, iar din f (3) = 0,

rezultă 15 + a = 0.
9. x21 + x22 + x23 = (x1 + x2 + x3 )2 − 2 (x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 )
10. f (−3) = 0
11. f (2) = 1, f (1) = 2
12. f (1) = 0, f 0 (1) = 0, f 00 (1) 6= 0
13. f (−1) = 0
15. x = 1 rădăcină dublă
17. Din 2x = t > 0, obţinem t4 + 2t3 − 28t2 − 8t + 96 = 0 cu soluţiile t1 = 2,
t2 = 4, t3 = −2 şi t4 = −6.
20. Din f = (X − x1 ) (X − x2 ) (X − x3 ) = (X − x21 ) (X − x22 ) (X − x23 ), obţinem
x1 = x21 , x2 = x22 , x3 = x23 . Deci, x1 = 0 sau x1 = 1, x2 = 0 sau x2 = 1, x3 = 0
sau x3 = 1. Cum x1 + x2 + x3 = 2, rezultă că una din rădăcini este egală cu 0,
iar celelalte două sunt egale cu 1. Se determină a şi b din sistemul f (0) = 0 şi
f (1) = 0.
√
24. Din x1 x2 x3 = 1 − a şi x1 x3 = x22 , rezultă că x2 = 3 1 − a. Înlocuind ı̂n
√ √
ecuaţia iniţială, obţinem 3 1 − a = 0 şi 3 1 − a = 2.
25. Se foloseşte relaţia x31 +x32 +x33 −3 (x21 + x22 + x23 )+a (x1 + x2 + x3 )−3·15 =
0.
26. f (1) = 0
27. f = (X − 1) (X − 3) (X − 9)
429
Capitolul 23
28. r = aX + b, f = (X − 1) (X + 1) · q + aX + b, f (1) = a + b = 3,
f (−1) = −a + b = 9.
29. f = (X − x1 ) (X − x2 ) (X − x3 ) (X − x4 )
30. ln x = t, t3 − 6t2 + 11t − 6 = (t − 1) (t − 2) (t − 3) = 0.
31. Fie n ∈ N cu proprietatea grad (P ) =n. Rezultă că: grad (P (X+2)) =n,
grad (X−2)2 P (X+2) =n+2 şi grad (P 2 (X−1)) = 2n. Pentru ca egalitatea

din enunţ să poată avea loc este necesară egalitatea gradelor polinoamelor din
cei doi membri ai egalităţii. Se obţine ecuaţia 2n=n+2 şi de aici n= 2.
32. Pentru ı̂nceput se determină gradul polinoamelor din enunţ. Fie n ∈ N cu
proprietatea grad (P ) =n. Rezultă că: grad (P (X+2)) =n, grad ((X−2) P (X+2)) =n+1
şi grad (P 2 (X−1)) = 2n. Pentru ca egalitatea din enunţ să poată avea loc
este necesară egalitatea gradelor polinoamelor din cei doi membri ai egalităţii.
Se obţine ecuaţia 2n=n+1 şi de aici n= 1. Rezultă că dacă există un poli-
nom cu proprietatea din enunţ, atunci gradul lui este egal cu 1. Există
a, b ∈ R, a 6= 0 astfel ı̂ncât P (X) =aX+b. Egalitatea din enunt devine:
(X−2) (a (X+2) +b) =(a (X−1) +b)2 . Egalând  coeficienţii lui X se obţine sis-
2
 a =a

temul de ecuaţii cu necunoscutele a şi b: 2ab−2a2 =b . Deoarece
2

(b − a) =−4a−2b

a 6= 0 , din prima ecuaţie rezultă a= 1. Înlocuind a= 1 ı̂n a doua ecuaţie,

se obţine: 2b−2 =b din care se obţine b= 2. Înlocuind a= 1 şi b= 2 ı̂n ul-
tima ecuaţie, se obţine că 1 =−8 ceea ce arată că nu există niciun polinom cu
proprietatea din enunţ.
33. Fie x1 , x2 , x3 , x4 rădăcinile ecuaţiei. Se observă că 0 nu este rădăcină a
ecuaţiei. Rezultă că toate rădăcinile ecuaţiei sunt nenule. Presupunem că toate
rădăcinile sunt reale şi deci: x21 +x22 +x23 +x24 > 0. Evident: x21 + x22 + x23 + x24 =
(x1 + x2 + x3 + x4 )2 − 2 (x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 ). Folosind
relaţiile lui Viète se obţine: x21 +x22 +x23 +x24 =m2 −2m2 =−m2 < 0 ceea ce este ı̂n
contradicţie cu presupunerea făcută. Rezultă că ecuaţia nu poate avea toate
rădăcinile reale.
430
Indicaţii
1
34. Fie x1 , x2 , x3 , x4 rădăcinile ecuaţiei. Se demonstrează că: x21
+ x12 + x12 + x12 =− 13 < 0.
2 3 4
Ecuaţia nu poate avea toate rădăcinile reale.
35. Fie x1 = 1 + i. Deoarece ecuaţia are toţi coeficienţii numere reale, rezultă
că ecuaţia admite şi rădăcina x2 = 1−i. Rezultă că polinomul asociat ecuaţiei
este divizibil cu: (X−x1 ) (X−x2 ) = (X−1−i) (X−1+i) =X 2 −2X+2. Se ı̂mparte
polinomul asociat ecuaţiei la X 2 −2X+2 şi se pune condiţia ca restul ı̂mpărţirii
să fie egal cu 0 pentru orice valoare a lui X. Restul ı̂mpărţirii este egal cu
(2m−1) X+1−2m. Din condiţia ca restul să fie nul pentru orice valoare a lui
X se obţine ecuaţia: 2m−1 = 0 din care rezultă m= 21 . Câtul ı̂mpărţirii este
egal cu X+m+2. Rezultă x3 =−m−2 =− 12 −2 =− 52 .
36. Fie x1 = 1 − i. Înlocuind pe x1 ı̂n ecuaţie, se obţine ecuaţia i (2m−1) = 0
din care se deduce m= 12 ∈ R.
37. Vom determina pentru ı̂nceput restul ı̂mpărţirii polinomului f la polino-
mul g. Se aplică teorema ı̂mpărţirii cu rest. Există şi sunt unic determinate
polinoamele q (X) şi r (X) cu grad (r) <grad (g) astfel ı̂ncât f (X) = g (X) ·
q (X) +r (X) pentru orice X. Deoarece grad (r) <grad (g) = 2, rezultă că grad (r) ≤
1. Există a, b ∈ R astfel ı̂ncât r (X) =aX+b. Egalitatea din teorema ı̂mpărţirii
cu rest devine: f (X) = (X−1)2 · q (X) +aX+b pentru orice X. Pentru X= 1
se obţine: f (1) =a+b şi de aici a+b= 1. Derivând funcţiile polinomiale asoci-
ate polinoamelor din ambii membri ai egalităţii f (X) = (X−1)2 ·q (X) +aX+b
şi apoi ı̂nlocuind pe X cu 1, se obţine ecuaţia n−1 =a. Rezultă b= 2−n şi deci
restul ı̂mpărţirii polinomului f la polinomul g este egal cu r (X) = (n−1) X+2−n.
Evident r (1) =n−1 + 2−n= 1.
39. Ecuaţia este o ecuaţie reciprocă de gradul 4. Se observă că ecuaţia nu are
rădăcini nule. Se ı̂mparte ecuaţia cu x2 şi se obţine ecuaţia: x2 + x12 +

3 x + x1 − 2 = 0. Se face schimbarea de variabilă x+ x1 =y şi se obţine

ecuaţia de gradul al doilea ı̂n necunoscuta y: y 2 +3y−4 = 0. Se rezolvă această

ecuaţie şi se obţin rădăcinile: y1 =−2 şi y2 = 1. Se rezolvă apoi ecuaţiile de
gradul al doilea: x+ x1 =y1 =−2 şi x+ x1 =y2 = 1. Din prima ecuaţie se obţin
√
rădăcinile: x1 =x2 =−1. Din a doua ecuaţie se obţin rădăcinile: x3 = 1−i2 3
√
şi x4 = 1+i2 3 . În concluzie, rădăcinile ecuaţiei din enunţ sunt: x1 =x2 =−1,
√ √
x3 = 1−i2 3 şi x4 = 1+i2 3 .
431
Capitolul 23
41. Împărţind f (X) la g(X) obţinem q(X) = 3X 2 −5X −4 şi r(X) = 22X +14.
Deci q(1) + r(1) = 30.
44. Împărţind f (X) la g(X) obţinem q(X) = X 2 + X + 5̂ şi r(X) = 4̂X + 3̂.
Deci q(1̂) + r(1̂) = 0̂.
45. Deoarece resturile ı̂mpărţirilor lui f prin X −1, X +1 şi X +2 sunt 2, 4 şi 11
obţinem că f (1) = 2, f (−1) = 4 şi f (−2) = 11. Restul ı̂mpărţirii polinomului
f prin (X 2 − 1)(X + 2) este un polinom de forma r(X) = aX 2 + bX + c cu
proprietatea
 că f (1) = r(1), f (−1) = r(−1) şi f (−2) = r(−2). Obţinem
a + b + c = 2



sistemul a − b + c = 4 cu soluţia a = 2, b = −1 şi c = 1.


4a − 2b + c = 11


x 1 + x 2 + x 3 = 3



47. Din relaţiile lui Viète, avem că x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = −4 . Deoarece


x1 x2 x3 = −12

(4−x1 )(4−x2 )(4−x3 ) = 64−16(x1 +x2 +x3 )+4(x1 x2 +x1 x3 +x2 x3 )−x1 x2 x3 ,
obţinem (4 − x1 )(4 − x2 )(4 − x3 ) = 12.

x 1 + x 2 + x 3 = 2



49. Din relaţiile lui Viète avem că x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = −5 . Deoarece


x1 x2 x3 = −6


x + x = −1
1 2
x1 + x2 = −1, obţinem x3 = 3 şi sistemul care are soluţia
x1 x2 = −2
x1 = 1, x2 = −2 sau x1 = −2, x1 = 1. Prin urmare, rădăcinile polinomului
sunt −2, 1 şi 3.
54. gradf = 1, f (−2) = 3 şi f (1) = 3.
55. gradf = 2, f (1) = 0, f (0) = 1, f (2) = 5.
56. f (1) = 2, X → 1: 0 = 2 − f (−2).
57. a + c = −2, b + d = 1, 8a + 3b + c = −19, 3a + b − d = −9.
58. f (1) = 0, f 0 (1) = 0
432
Indicaţii
59. m − n = 7, 3m + 8n = −1
60. (∀) a ∈ Z6 , a3 = a. Ecuaţia 2̂a =1̂ nu are soluţii ı̂n Z6 deoarece 2̂ ∈
/ U (Z6 ).
61. f (1) = f (2) = 1

62. f 4̂ = f 5̂ = f 6̂ = 0̂.
63. f (a) = −5
64. xnk − 4xn−1
k − 5xn−2
k + 14xkn−3 = 0, k = 1, 2, 3.
65. f (ε) = f 0 (ε) = 0, unde ε2 + ε + 1 = 0.
66. f (4) = 0 şi S12 − 2S2 = 22 ⇒ x21 + x22 = 6, x1 x2 = 5.
67. f (i) = 0
68. ÷x1 , x2 , x3 ⇒ x1 = α − r, x2 = α, x3 = α + r, S1 = 3 ⇒ α = 1 ⇒ f (1) = 0
/a
2
⇒ a + b = 8. Din S12 − 2S2 = 11 ⇒ 9 − = 11 ⇒ a = −4, b = 12.
/2
4
69. (∃) α ∈ Z astfel ı̂ncât f (α) = 0 ⇔ a = α − α3 ⇔ a = − (α − 1) α (α + 1).

70. ÷x1 , x2 , x3 şi S1 = 6 ⇒ x2 = 2.
71. f (α) = f 0 (α) = 0.
72. f (1) = f 0 (1) = f 00 (1) = 0 şi f 000 (1) 6= 0.
73. S1 = 0 şi S2 = −28; x1 = 2x2 ⇒ x22 = 4.
√ √
74. S3 = 1, x1 = 1 − 2 ⇒ x2 = 1 + 2, x3 = −1.
75. f = m (2X 2 − 5X + 2) + (X 3 − 5X 2 + 9X − 6) ⇒ x1 = 2 rădăcină inde-
pendentă de m ∈ R.
x1 −x31 +x1 x3 1− x1 x2 −1 x2 −1
76. x3k − xk + 1 = 0 ⇒ z = x22
= x22
2
= x32
= x2 −1
= 1.
77. f (1) = R1 ⇔ R1 = −1; f (1) = a + b, f 0 (1) = a ⇒ a = 0, b = −1 ⇒
R2 (X) = −1.
0
78. Sn = − ff (−1)
(−1)
79. P = 24 f 21

Capitolul 18
R R
1. f (x) dx = (x2 − x + 3) dx
433
Capitolul 23
R R
4. f (x) dx = 6x dx
dx
5. ln x = t, x
= dt
R
6. F (x) = f (x) dx + C, F (1) = 5
R R
7. f (x) dx = (x − 2) (x2 + 4) dx
8. F 0 (x) = f (x) , ∀x ∈ R
9. f 00 (x) dx = f 0 (x) + C
R
dt
10. 2 + 3x2 = t, xdx = 6
11. Se pune condiţia ca pentru orice x ∈ R să aibă loc egalitatea: F 0 (x) =
k−3
f (x). Evident F 0 (x) = 2ax k3 (1 + x2 ) 3 . Din egalitatea F 0 (x) = f (x) se
obţin ecuaţiile: 2a k3 = 1 şi k − 3 = 1 din care rezultă valorile căutate: k = 4 şi
apoi a = 83 . Suma valorilor lui a şi k este egală cu 358
.
12. a = 1 şi k = 1.
13. Se impune continuitatea funcţiei f ı̂n punctul x = 2. De aici se obţine
a = −2. Pentru a = −2 mulţimea primitivelor ( funcţiei f este mulţimea
x2
3 2 − 4x + C1 , x≤2
funcţiilor F : R → R definite prin: F (x) = x2
−2 2 + 6x + C2 , x>2
cu C1 , C2 ∈ R. Din continuitatea funcţiei F ı̂n punctul x = 2, se obţine
relaţia: −2 + C1(= 8 + C2 . Fie C1 = C ∈ R şi de aici C2 = C − 10. Se
2
3 x2 − 4x + C, x≤2
obţine: F (x) = . Primitiva funcţiei f care
−x2 + 6x − 10 + C, x>2
are proprietatea F (3) = 4 se obţine din condiţia F (3) = 4 din care rezultă
C = 5. În concluzie,
( primitiva cerută ı̂n enunţ este funcţia F : R → R definită
x2 n
3 2 − 4x + 5, x≤2 X
prin: F (x) = . Suma cerută este: S = F (k) =
−x2 + 6x − 5, x>2 k=3
n 3 2
X −2n + 15n − 13n − 18
−k 2 + 6k − 5 =

.
k=3
6
14. Alegând părţile f 0 (x) = ex , g (x) = sin x şi integrând prin părţi, se obţine:
I = ex sin x − ex cos xdx. Alegând acum părţile f 0 (x) = ex , g (x) = cos x şi
R
R
integrând din nou prin părţi, se obţine: I = ex sin x − ex cos x − ex sin xdx =
x
ex (sin x − cos x) − I. Rezultă că 2I = ex (sin x − cos x), de unde: I = 21 e ·
(sin x − cos x) + C, C ∈ R.
434
Indicaţii
16. Din egalitatea sin 3x = 3 sin x−4sin3 x se determină: sin3 x = 14 (3 sin x − sin 3x).
Integrând, se obţine: I = − 34 cos x + 12
1
cos 3x + C, C ∈ R.
1
17. Se foloseşte egalitatea cos 3x = 4cos3 x − 3 cos x şi se obţine I = 12
sin 3x +
3
4
sin x + C, C ∈ R.
18. Alegând părţile f 0 (x) = ex , g (x) = xn şi integrând prin părţi, se obţine:
R R
In = xn ex − n xn−1 ex . Cum xn−1 ex = In−1 are loc egalitatea: In = xn ex −
nIn−1 şi de aici se obţine egalitatea din enunţ: In + nIn−1 = xn ex .
19. Se integrează de două ori prin părţi. Se obţine recurenţa: In +n (n − 1) In−2 =
xn−1 (n sin x − x cos x).
0 2
20. Se observă că are loc egalitatea: x − x1 = 1 + x12 = 1+x x 2 . Cu această
0
x − x1 · sin x − x1 dx. Se
R
observaţie integrala poate fi rescrisă astfel: I =
face schimbarea de variabilă x − x1 = t şi se obţine: I = sin tdt = − cos t.
R
Revenind la variabila iniţială, se obţine: I = − cos x − x1 + C, C ∈ R.

21. Fiind produs de funcţii derivabile, F e derivabilă. Funcţia F e primitivă

√
pentru f pe (−1, ∞) dacă F 0 (x) = f (x), echivalent cu (2ax+b) x + 1+(ax2 +
1
√
bx + c) 2√x+1 = 5x x + 1. Prelucrând, obţinem (5a − 10)x2 + (4a + 3b − 10)x +



 5a − 10 = 0

2b + c = 0, ceea ce conduce la sistemul 4a + 3b − 10 = 0 cu soluţia a = 2,


2b + c = 0

2
b= 3
şi c = − 34 . Prin urmare, a + b + c = 34 .
1 1
23. Descompunând ı̂n fracţii simple, obţinem f (x) = 4 x−3
+ 34 x+1
1
, deci
x−2 1
R 1 3
R 1
dx = 14 ln |x − 3| + 3
R
(x−3)(x+1)
dx = 4 x−3
dx + 4 x+1 4
ln |x + 1| + C =
p
ln 4 |x + 1|3 |x − 3| + C.
R
25. Se aplică de două ori formula integrării prin părţi şi se obţine (3x2 − 2x) ex dx =
(3x2 − 8x + 8) ex + C.
27. Se observă că F (x) = x22x+3 dx = x22x+1 1
R R R
+x+1 +x+1
dx + 2 x2 +x+1 dx = ln |x2 +
√ √
x + 1| + 4 3 3 arctg 2x+1
√ + C. Cum F (0) = 0, obţinem C = − 2π 3 . Prin urmare,
3 9
√
2π 3
F (1) = ln 3 + 9
.
435
Capitolul 23
R
29. Se observă că F (x) = (x + 2) sin xdx = −(x + 2) cos x + sin x + C.
Deoarece F π2 = 0, obţinem C = −1. Prin urmare, lim F (x) = −3.

x→0
32. Dacă a = 0, f este continuă pe R. Deci,f admite primitive pe R.

33. F 0 (x) = f (x), (∀) x ∈ R ⇔ −a + 4b = 1, 4a + b = 0 ⇒ a = − 17
1
,b= 4
17
.
34. F (1) = −13
35. f (R) = {−1, 0, 1} ⇒ f nu are proprietatea lui Darboux ⇒ f nu admite
primitive.
36. f continuă pe R dacă a = 2.
37. F derivabilă pe R dacă a = 3e , b = −2 ⇒ ab = − 6e .
38. F 0 (x) = f (x), (∀) x ∈ R ⇔ a = b = − 21 ⇒ (3a + 5b) = −4.
x2
40. F (x) = 2
+ 2x + c. Deci, C = −2.
41. lim F (x) = 1 ⇒ b = 1, F 0 (x) = f (x) ⇔ a = 1, c = 0.
x→∞
42. F (x) = 41 sin 2x + x2 + C, F π2 = π4 ⇒ C = 0.

√
4
1 3
43. F (x) = − 2(x+1) + 14 ln x−1
x+1
+ C, F (2) = ln 1 ⇒ C =
16
1
6
+ ln 16
⇒
√
4
F (0) = − 13 + ln 163 .

 x, x > 0

a
44. f (x) = 2
,x = 0 admite primitive dacă a = 0.

 2
x + a, x < 0
45. F (x) · F 0 (x) = x şi F (0) = 1 ⇒ F (x) = √ x
x2 +1
, x ∈ R.
46. Notăm cos x = t, I = −arctg (cos x) + C.
1 x+3
47. f (x) = − 4(x+1) + 4(x2 +3)
.
x2
48. (x2 +2x+2)2
= − (x22(x+1)
+2x+2)2
1
+ x2 +2x+2 ⇒ a = c = 0, b = d = 1.
0 R
49. g (x) = xef (x) , x ∈ R ⇒ g (x) dx = xef (x) + C.
R 2 x−sin2 x
I = cos dx = sin12 x dx − cos1 2 dx.
R R
52. sin2 x cos2 x
I = √12 sin x1cos x dx

R
53.
Rh 2 1
i
54. I= 1 + x+1 + (x+1) 2 dx
436
Indicaţii
√
1+x2 q1 √ x
55. x
= 1
+ 1+x2
.
x2 +1
x2
Capitolul 19
2. f (x) = t, f 0 (x) dx = dt, x = 0 ⇒ t = f (0) = 0, x = 1 ⇒ t = f (1) = 12 ,
R1
I = 02 et dt
R9√
3. 2x − 5 = t, dx = dt2 , x = 3 ⇒ t = 1, x = 7 ⇒ t = 9, I = 21 1 tdt
R2 1 R3 1
4. I = 0 3−x dx + 2 x−1 dx
5. Se aplică formula de integrare prin părţi.
6. x3 + 8 = (x + 2) (x2 − 2x + 4)
R1
7. I = 12 0 (x22x dx = 21 arctgt|10 = 1 π

)2 +1 2 4
−0
Ra
11. I = −a (−x + 1) dx
12. Se aplică formula de integrare prin părţi.
13. 1 − x2 = t, xdx = − dt2 , x2 = 1 − t, x = 0 ⇒ t = 1, x = 1 ⇒ t = 0,
R1 √
I = 12 0 (1 − t) tdt
3 R1
14. f (x) = √xx6 +1 este funcţie impară, deci I = −1 f (x) dx = 0.
R1 7

15. I = 0 1 − x+3 dx
R2
17. x4 + 1 = t, x3 dx = dt4 , x = 0 ⇒ t = 1, x = 1 ⇒ t = 2, I = 41 1 √1t dt =
1 2 − 12
R
4 1
t dt.
R1 R2
18. I = −1 (1 + ex ) dx + 1 (x + e) dx
Rx Rx
19. Pentru x ∈ [−3, 2], expresia funcţiei F este: F (x) = −3 f (t) dt= −3 (t2 −sin t) dt.
3
Calculând integrala, se obţine pentru x ∈ [−3, 2] că: F (x) = x3 +cos x+9− cos 3.
R2 Rx R2
Pentru x ∈ (2, 7], expresia funcţiei F este: F (x) = −3 f (t)dt+ 2 f (t) dt= −3 (t2 − sin t) +
Rx 1 2 1 2
2  x ∈ (2, 7] că: F (x) = 2 x ln x− 4 x +
t ln tdt. Calculând integrala, se obţine pentru
3
 x3 + cos x + sin 5, x ∈ [−3, 2]

38
3
+cos 2−cos 3−2 ln 2. În concluzie, F (x) = .
x2 ln x − 1 x2 + ln 2, x ∈ (2, 7]

4
21. Funcţia de sub integrală este impară şi, deci, integrala este egală cu 0.
22. Funcţia de sub integrală este impară şi, deci, integrala este egală cu 0.
437
Capitolul 23

 −2,
 x ∈ [−1, 0)
23. Pe intervalul de integrare au loc egalităţile: [x−1] = −1, x ∈ [0, 1)

0, x ∈ [1, 2)

(
1−x, x ∈ [−1, 1) R 0 −1
şi |x− 1| = . Se obţine: I = −1 1+x 2 − 1 + x dx +
x−1, x ∈ [1, 2]
R1 R2 1 R 0 −1
0
(x − 1)dx + 1 1+x2 + 1 − x dx. Fie I1 = −1 1+x 2 −1+x dx. Evident
2 1
I1 = −arctgx|0−1 − x|0−1 + x2 |0−1 = − π+6 . Fie I2 = 0 (x − 1) dx = − 21 . Fie
R
R2 1 4
2
I3 = 1 1+x2 + 1 − x dx = arctgx|21 + x|21 − x2 |21 = arctg2 − π+2

4
. Se obţine
π+5
I=I1 +I2 +I3 =arctg2− 2 .
0
25. Evident (tgx) = 1+tg2 x. Se face schimbarea de variabilă tgx = t. Rezultă
că: (tgx)0 dx= (1+tg2 x) dx=dt. Limitele de integrare se modifică astfel: pentru
R1
x= 0 rezultă t= 0 şi pentru x= π4 rezultă t= 1. Se obţine: I= 0 sin tdt=−cos t|10 = 1−cos1.
27. Se caută constantele reale A şi B care satisfac egalitatea: sin x − cos x =
A (sin x + 3 cos x)+B (sin x + 3 cos x)0 pentru orice x ∈ [0, π2 ]. Se obţin valorile:
A=− 15 şi =− 25 . Înlocuind ı̂n egalitatea de mai sus şi apoi ı̂n integrală, se
Rπ Rπ x+3cos x)0
obţine: I=− 51 02 dx− 25 02 (sin sin x+3cos x
dx=− 10π
+ 25 ln3.
Rπ
29. Făcând substituţia x = 3 sin t, integrala devine 02 cos2 tdt = 9π 4
.
R 3
31. Integrala se rescrie sub forma e6 0 e3x dx. Făcând substituţia t = 3x,
6 R9 15 6
integrala devine e3 0 et dt = e 3−e .

−xex , x ∈ [−2, 0]
−|x|
33. Se observă că funcţia f (x) = |x|e = . Prin ur-
xe−x , x ∈ (0, 1)
R1 R0 R1 2
mare, −2 |x|e−|x| dx = −2 −xex dx + 0 xe−x dx = 2e −2e−3 e2
.
R 1 2x+3 R 1 2x+2 R1 1
35. Se observă că 0 x2 +2x+2 dx = 0 x2 +2x+2 dx + 0 x2 +2x+2 dx = ln |x2 + 2x +
2| |10 + arctg(x + 1) |10 = ln 25 + arctg2 − π4 .
R2 x−2
R2 1
37. Descompunând ı̂n fracţii simple, obţinem 0 (x−3)(x+1) dx = 41 0 x−3 dx +
3 2 1
dx = ln23 .
R
4 0 x+1
R2 R 1 dt
41. x1 = t, I = √2 2 qdx 1 = − √21 √1−t π
2 = 12 .
x 1− 2
x2
42. I = 2 [(a − b − 2) + (b + 1) e] ∈ Q ⇒ a ∈ Q, b = −1.
438
Indicaţii
n−1 2 n+1

43. l = lim n
− n
ln 2
= 1.
n→∞
√ (n+√n+3)

n+1 n+ n+3 n+2
44. l = lim 3 ln 6
− 2 ln n+1
= 1.
n→∞
 2
|x −4|
 2 ,x > 0


x +1 R0 R1 x2 −4 15π−8
45. f (x) = 2, x = 0 ⇒ I = −1 x2 dx − 0 x2 +1
dx = 12
.

 x2 , x < 0

R1
46. f (x) = ex−3 ⇒ I = −1 xf (x) dx = 2e−4 .
47. f 0 (x) = 0 ⇔ (x − 1)2 (x + 2) ex ⇒ x1 = 1, x2 = −2 ⇒ M = {−2}.
2
48. f 0 (x) = 2x+1

x2 −2x+2
= 0 ⇔ x = − 21 şi f 0 (x) < 0, x < − 12 şi f 0 (x) > 0, x > − 21 .
49. f 0 (x) = ex ln (1 − x + x2 ) = 0 ⇔ x2 − x = 0 ⇒ x1 = 0, x2 = 1.
50. Se aplică regula lui L’Hospital, l = 21 .
R 2 f (2−t)
52. 2 − x = t, I = 0 f (t)+f (2−t)
dt ⇒ I = 1.
2 1
53. f (x) = 3
· x2
− 13 x2 ⇒ I = − 49 .
R4 2n−1 1
54. Cu schimbarea de variabilă t = x + 2 , se obţine: I = 2 4t − 1 · t2 dt.
Cu schimbarea de variabilă 4t − 1 = y, avem: I = 8n 1
.
a

55. Pentru a > 3, I (a) = ln a−2 ⇒ ld = ln 3. Pentru a < 3, I (a) =
ln [a (4 − a)] ⇒ ls = ln 3. Deci, L = ln 3.
R0 R1 x
56. I = −1 −1dx + 0 x+2 dx = ln 49 .
57. I (a) = ea (−2a2 + 7a − 7) + 7 ⇒ lim I (a) = 7.
a→−∞
lim ( 4arctgn−2π )n 4
π
= e− π .

58. xn = 2 n − 1 − arctgn + 4
⇒ L = en→∞ π
Capitolul 20
R2 x R2 3

1. A = 0 x+3 dx = 0 1 − x+3 dx
R1 √ 2
3. V = π 0 ( x + 1) dx
R1 1
6. A = 0 x2x+1 dx = 21 ln (x2 + 1)|0 = 21 (ln 2 − ln 1)
R1 R1
7. V = π 0 f 2 (x) dx = π 0 xex dx
439
Capitolul 23
Ra
10. A = 1
5 x
dx = ln x|a5 = ln a − ln 5 = ln 3
R1
11. Aria cerută este egală cu A = 0 |f (x)|dx. Explicitând modulul, se
 1
 2 −x ,
 2
x ∈ [0, 14 ]
1
R1
−x2 , x ∈ ( 41 , √13 ] . Se obţine: A = 04 12 − x2 dx +

obţine: |f (x)| = 3

 2 1
x −3, x ∈ ( √13 , 1]
R √13 1 2 R1
−x dx + √1 x2 − 13 dx. Calculând cele trei integrale, se obţine aria

1 3
4 √ 3
1
A= 24 + 4273 .
R2 R2 x 2
dx= π2 ln (1+x2 )|1 = π2 ln 5

16. V = π 1
f 2 (x) dx=π 1 1+x2 2
.
21. Pentru a obţine punctele de intersecţie ale graficelor celor două funcţii,
rezolvăm ecuaţia f (x) = g(x) ceea ce implică x = 0 sau x = 3. Atunci aria
R3 √
suprafeţei este 0 |x − 3 − 9 − x2 |dx = 49 (π − 2).
R4 3 4
|x−1|
23. Aria suprafeţei plane căutate este 2 x2 +x−2 dx = 3 ln |x+2| = ln 2.

2
R2
25. Volumul corpului de rotaţie este π −1 (sin 2x − cos 2x) dx = 3π + π4 (cos 8 −
2
cos 4).
27. Punctele de intersecţie dintre parabolă şi dreaptă sunt soluţiile ecuaţiei
x2 = 2x + 3. Rezolvând ecuaţia, obţinem x = −1 şi x = 3. Prin urmare aria
R3 R3
căutată este −1 |x2 − 2x − 3|dx = −1 (−x2 + 2x + 3)dx = 32 4
.
29.
 Punctele de intersecţie dintre parabolă şi cerc sunt soluţia sistemului
x 2 + y 2 = 4 √ √
. Cum x ≥ 0, obţinem punctele A(1, − 3) şi B(1, 3). Con-
y 2 = 3x
√
 3x. x ∈ [0, 1]
siderând funcţia f : [0, 2] → R, f (x) = √ , obţinem că
 4 − x2 , x ∈ (1, 2]
R2 R1 R2
volumul corpului căutat este π 0 f 2 (x)dx = π 0 3xdx + π 1 (4 − x2 )dx = 19π 6
.
(
y2 = x √ √ R√3
4 √

x2

x − 2 dx = 23 .
3 3

31. ⇒ O (0, 0), A 4, 2 ⇒ A = 0
x = 2y
(
x2 + y 2 − x = 0 √
3
R 3 √ √
32. √ ⇒ O (0, 0) , A 3
, ⇒ A = 4
x − x 2 − 3 x dx =
4 4 0 3
y = 33 x
√
3 3+8π
96
.
440
Indicaţii
R1 R1
33. A = 0
|f (x) − g (x)| dx = 0
[xarctgx − ln (1 + x2 )] dx = 6−π−44
ln 2
.
h i
R1 R1 3 y=−x R 1 y 3 −3y
34. A = −1 |f (x)| dx = −1 arccos x −3x 2
dx ⇔ −1
π − arccos 2
dx ⇒
R1
2A = −1 πdy = 2π ⇒ A = π.
35. d : y − ln x0 = x10 (x − x0 ) tangentă ı̂n (x0 , f (x0 )) la Gf . O ∈ d ⇔
Re Re
ln x0 − 1 = 0 ⇔ x0 = e ⇒ A = 0 1e xdx − 1 ln xdx = 2e − 1.
R √2 R √2 2 2m −em
37. A = 1 f (x) dx = 1 xemx dx = e 2m = m1 ⇔ e2m − em − 2 = 0 ⇒
m = ln 2.
R 3t 2
3t
38. A (t) = t x2x+9 dx = 21 ln (x2 + 9)|t = 21 ln 9tt2 +9
+9
→ ln29 = ln 3.
R 2√3−1 √
y=x+1 R 2 3 dx R a+1
39. A = 1
dx
2 = 2 y2 +4 =2 2
dx
y 2 +4
⇔ π
24
arctg (a+1)
2
− π
4
⇔
7π a+1
(x+1) +4
24
= arctg 2
.
R n+1 R1 πe−n (e−1 +1)
40. t = x − n, Sn = n
|f (x)| dx = 0
e−t−n sin πtdt = (π 2 +1)
⇒
Sn+1 1
Sn
= e
.
R1 R1p q R∞ 2t2
41. V = π 0
f (x) dx = π 0 x (1 − x)dx, 1−x
2
x
= t, V = π 0 (1+t2 )3
dt =
π2
8
.
" #
R1 1 1
2x 2x
2
42. V = π 0 arcsin 1+x2 dx = π x arcsin 1+x2 = − ln (1 + x )

0 0
π π2 − ln 2 .

(
y 2 = 9x R1
43. ⇒ O (0, 0) , A (, 3) ⇒ V = π 0 (9x − 9x2 ) dx = 3π
2
.
y = 3x
R2
44. V (m) = π 0 (mx + 1)2 dx = π 83 m2 + 4m + 2 este minim dacă m = − 43 .

R π3 1 R π3 cos x √ √
π2
45. V = π π 1+tgx dx = π π sin x+cos x dx = 24 + 2 ln 2+4 6 ⇒ V ∈
π
√ 4 4
( 3−1)π2 π2
24
, 24 .
Ra
46. V1 = π 1 x1 dx = π ln a, V2 = π ln b, V3 = π ln c. Cum b2 = ac, avem
2 ln b = ln a + ln c adică V1 +V
2
3
= V2 , adică ÷V1 , V2 , V3 . r = V2 − V1 = π ln ab =
π ln.
441
Capitolul 23

Ra 2
a
47. V (a) = π 2 x3x−1 dx = π 61 ln x(x−1) + √13 arctg 2x+1
√ ⇒ l = lim V (a) =

2 +x+1
3

2 a→∞

π √13 · π2 − 16 ln 71 − √13 arctg √53 .

R e2 e2
1
48. V = π dx = x ln (1 + ln x) = π ln 32 ⇒ a = e.

a x(1+ln x)
a

R1 1 1
x6 x6 x6 πx7 πx7
49. V = π dx, 1 ≤ (x + 1)2 ≤ 4 ⇒ ≤ ≤ x6 ⇒ ≤V ≤ .

0 (x+1) 2 4 2 28 7
(x+1)

0 0
R2 R2
ex 12 dx ≤ π 1 π

50. V = π 1 2 1
e2x + x2
dx = 4
(e4 − e2 + 1).
442

Culegere Admitere ANMB PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Admitere ANMB PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Admitere ANMB PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DAN LASCU ANDA OLTEANU

ADRIANA-LIGIA SPORIŞ PAUL VASILIU

Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”

Capitolul 2. Progresii aritmetice şi geometrice 21

Capitolul 3. Funcţii. Proprietăţi 37

Capitolul 4. Funcţia de gradul I. Ecuaţia de gradul I 53

Capitolul 5. Funcţia de gradul al II-lea. Ecuaţia de gradul al II-lea 65

Capitolul 6. Numere complexe 87

Capitolul 7. Funcţii şi ecuaţii (radicali, exponenţiale, logaritmi) 103

Capitolul 8. Metode de numărare 125

Capitolul 9. Matrice 139

Capitolul 10. Determinanţi 161

Capitolul 11. Sisteme liniare 179

Capitolul 12. Limite de funcţii 197

Capitolul 13. Continuitatea funcţiilor 211

Capitolul 15. Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor 243

Capitolul 16. Legi de compoziţie. Grupuri. Inele şi corpuri 259

Capitolul 17. Polinoame 285

Capitolul 18. Primitive 309

Capitolul 19. Integrala definită 329

Capitolul 20. Aplicaţii ale integralei definite 349

Capitolul 21. Index 367

Capitolul 22. Răspunsuri 369

Capitolul 23. Indicaţii 381

Prezenta culegere se adresează elevilor de liceu care doresc să se pregătească

Constanţa, Martie 2019 Autorii

1. Fie mulţimile A = {1, 2, 5, 6} şi B = {2, 3, 7}. Să se precizeze mulţimile

2. Dacă A = {x ∈ N | x este cifră impară}, B = {x ∈ N | 2x − 1 ≤ 5} şi C =

3. Câte elemente are mulţimea A = {x ∈ N | 1 < x ≤ 6}?

4. Dacă A = {x ∈ Z | |x − 1| + |x − 2| = 3}, atunci:

c) A = {−4, −3, −2, −1};

8. Dacă A = {x ∈ N | 3 < x < 5} şi B = {x ∈ N | 1 < x ≤ 3}, atunci mulţimile

9. Dacă A = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} şi B = {x ∈ N | x este divizor al lui 6},

11. Dacă A = {x ∈ R| |x − 1| ≤ 2}, atunci A ∩ N este:

12. Dacă A = {x ∈ R | |x + 3| ≤ 2}, atunci A ∩ Z este:

e) A = {−3, −1, 1, 3};

17. Dacă A = {m ∈ R | x2 − mx + m > 0, ∀x ∈ R}, atunci:

18. Dacă A = {m ∈ R | x2 − mx + m ≥ 0, ∀x ∈ R}, atunci:

19. Dacă A = {m ∈ N | x2 − mx + m ≥ 0, ∀x ∈ R}, atunci:

20. Dacă A = {m ∈ Z | x2 − mx + m ≥ 0, ∀x ∈ R}, atunci:

21. Dacă A = {x∈R | x2 − 6x + 8 > 0}, B = {x∈R | x2 − 2x − 3 > 0} şi C =

31. Se consideră mulţimile A, B ⊆ E astfel ı̂ncât CE A = {1, 2, 3, 4, 5, 6} , CE B =

32. Dacă C = {(x, y) ∈ N | 5x + 3y = 150}, atunci numărul elementelor mulţimii

33. Dacă M = {x ∈ [−3, 2) ∩ Z | |x − 2| − |x + 3| ≥ 1}, atunci produsul ele-

iar M = (A ∪ B) \ (B ∩ C), atunci suma elementelor mulţimii M este:

44. Dacă M = {m ∈ R |x2 − 4x + m > 0, pentru orice x ∈ R }, atunci:

PROGRESII ARITMETICE ŞI

1. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a3 = 7 şi a5 = 13, atunci a9 este:

2. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a8 = 40 şi a20 = −20, atunci a7

4. Dacă 4x − 1, 2x + 3 şi x − 6 sunt termeni consecutivi ai unei progresii

5. Dacă (an ) este o progresie aritmetică cu a2 = 3 şi a5 = 5, atunci S28 este:

7. Valoarea sumei 5 + 9 + 13 + . . . + 117 este:

9. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu b3 = 6 şi b5 = 24, atunci b9 este:

10. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu termeni pozitivi cu b1 − b2 = 8

11. Dacă x − 1, x + 1 şi 2x + 5 sunt termeni consecutivi ai unei progresii

12. Valoarea sumei 1 + 2 + 22 + 23 + . . . + 219 este:

15. Dacă (bn ) este o progresie geometrică cu b2 + b3 = 10 şi q = 4, atunci S49

17. Dacă n ∈ N∗ , a1 , a2 , . . . , an , . . . este o progresie aritmetică şi Sn =n2 +2n