Contractilitatea Miocardului
Contractilitatea Miocardului
Contractilitatea Miocardului
Contractilitatea Inimii
Articole Similare:
inShare
Forta de contractie a inimii este direct proportionala cu lungimea initiala a fibrelor miocardice
produsa de umplerea diastolica; acesta reprezinta legea inimii studiata si stabilita de Starling.
Experimental el a constatat ca o intoarcere venoasa corespunzatoare, chiar marita si o rezistenta
a aortei marita, determina o umplere mai buna a cavitatilor inimii; fibrele cardiace se alungesc
prin “dilatare tonogena” si astfel sunt capabile ca, in sistola sa dezvolte o contractie mai mare,
realizandu-se un debit sistolic marit (la subiectii antrenati).
Se intalnesc situatii cand forta de contractie scade, sangele nu este expulzat in totalitate si are
loc dilatarea cavitatilor inimii-“dilatare miogena” cu pierderea elasticitatii si marirea timpului de
relaxare. In aceste conditii nu se mai realizeaza o adaptare a inimii la efortul prestat (la subiectii
sedentari).
Articole Similare: