UNIVERSITATEA BABEŞ - BOLYAI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

ROLUL PATTERN-ULUI FAMILIAL

IN ALEGEREA PARTENERULUI DE
CUPLU

Doctorand:
GEORGE GOJGAR
Conducător ştiinţific:
prof. univ. dr. VASILE LIVIU PREDA

Cluj-Napoca
2010
 CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................................................... 5
CAPITOLUL 1
1. FAMILIA - DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI TEORETICE ............................................ 13
1. 1 FAMILIA - SCURT ISTORIC, DEFINIŢII ŞI ABORDĂRI......................................... 13
1.1.1 Familia - istorie şi modernism .............................................................................. 13
1.1.2 Definirea familiei .................................................................................................. 20
1.1.2.1 Definiţia structurală a familiei .................................................................. 21
1.1.2.2 Definirea familiei prin sarcini şi funcţii .................................................... 22
1.1.2.3 Definiţia tranzacţională a familiei............................................................. 23
1.1.3 Teorii ale familiei ................................................................................................. 24
1.1.3.1 Teoria sistemelor familiale ....................................................................... 24
1.1.3.2 Teoria dezvoltării familiei ........................................................................ 28
1.1.3.3 Teoria dialecticii familiei.......................................................................... 29
1.1.3.4 Teoria interacţionismului simbolic ........................................................... 33
1.1.3.5 Teoria învăţării sociale ............................................................................. 35
1.1.4. Abordări ale familiei din perspectiva orientărilor terapeutice ............................... 37
1.1.4.1 Abordarea sistemică a familiei .................................................................. 37
1.1.4.2 Abordarea strategică a familiei ................................................................. 40
1.1.4.3 Abordarea structurală a familiei ............................................................... 42
1.1.4.4 Abordarea cognitiv-comportamentală a familiei ...................................... 43
1.1.4.5 Abordarea familiei din perspectivă adleriană ........................................... 44
1.1.4.5.1.......................................................................................................
Analiza familiei prin intermediul Constelaţiei de familie ...................................... 44
1.1.5 Conflictul familial ................................................................................................. 54
1.1.5.1 Caracteristicile conflictului .................................................................... 54
1.1.5.2 Conflictul între fraţi .................................................................................. 56
1.1.5.3 Conflictul în familia extinsă ..................................................................... 57
1.1.6 Familii nucleare .................................................................................................... 57

CAPITOLUL 2
2. 1. CUPLUL - FACTORI, ABORDĂRI ŞI TEORII .......................................................... 60
2.2.1 Factori contributorii în alegerea partenerului de cuplu......................................... 60
2.2.1.1 Factorii interni-răspunsuri psihologice ..................................................... 60
2.2.1.2 Factori ce ţin de schimbul social .............................................................. 61
2.2.1.3 Factorii socio-culturali şi istorici.............................................................. 62
2.2.1.4 Factori ce ţin de procesul evolutiv ........................................................... 63
2.2.2 Teorii ale cuplului ................................................................................................ 64
2.2.2.1 Teoria atribuirii în relaţia de cuplu ........................................................... 64
2.2.2.2 Teoria autodezvăluirii .............................................................................. 68
2.2.2.3 Teoria ataşamentului în relaţia de cuplu................................................... 72
2.2.3 Componente de bază ale relaţiei de cuplu .......................................................... 76
2.2.3.1 Atracţia ..................................................................................................... 76
2.2.3.2 Dragostea .................................................................................................. 81
2.2.3.3 Intimitatea ................................................................................................. 84
2.2.3.4 Afecţiunea ................................................................................................ 89
2.2.4 Aspecte ale relaţiei premaritale şi maritale .......................................................... 93
2.2.4.1 Acorduri premaritale ................................................................................. 93
2.2.4.2 Coabitarea ................................................................................................ 96

2
 2.2.4.3 Căsătoria ................................................................................................... 100
CAPITOLUL 3
3. PATTERN-UL FAMILIAL ŞI TRANGENERAŢIONALUL ............................................... 106
3.1. RELAŢIILE PĂRINŢI - COPII ........................................................................................ 106
3.1.1 Maternitatea ............................................................................................................ 106
3.1.1.1 Tranziţia spre maternitate .......................................................................... 107
3.1.1.2 Rolul matern în creşterea copiilor ............................................................. 107
3.1.1.3 Maternitatea şi munca ............................................................................... 108
3.1.1.4 Mama şi calitatea maritală ......................................................................... 110
3.1.1.5 Mamele şi bunăstarea psihologică ............................................................. 110
3.1.2 Teoria ataşamentului .............................................................................................. 111
3.1.2.1 Ataşamentul în copilărie, adolescenţă şi maturitate .................................. 112
3.1.2.2 Dezvoltarea relaţiilor de ataşament ........................................................... 114
3.1.2.3 Rolul ataşamentului pentru dezvoltarea emoţională a copiilor şi relaţiile
sociale în afara familiei ............................................................................... 114
3.1.2.4 Ataşamentul şi spaţiu cultural ................................................................... 115
3.1.3 Comportamentul parental - o abordare adleriană ................................................... 117
3.1.3.1 Părinţii ca modele ...................................................................................... 117
3.1.3.2 Comportamentul parental faţă de copil şi consecinţele acestuia ............... 118
3.1.3.3 Atitudini întărite de comportamentul parental .......................................... 119
3.1.3.4 Rolul din familie jucat de fiecare copil ..................................................... 122

3.2 RELAŢIILE TRANSGENERAŢIONALE ............................................................................ 124

3.2.1 Legăturile de rudenie .............................................................................................. 124
3.2.1.1 Descendenţa ............................................................................................... 125
3.2.1.2 Terminologia rudeniei ............................................................................... 126
3.2.1.3 Reguli de rezidenţă .................................................................................... 128
3.2.2 Genealogia .............................................................................................................. 130
3.2.3 Transmiterea intergeneraţională ............................................................................. 131
3.2.3.1 Transmiterea culturală: valori, norme şi credinţe ...................................... 132
3.2.3.2 Transgeneraţionalul şi asistenţa................................................................. 133
3.2.3.3 Solidaritatea între generaţii ....................................................................... 134
3.2.3.4 Normele şi schimburile între generaţii ...................................................... 135
3.2.3.5 Scenariul generaţional ............................................................................... 138
3.2.3.6 Legătura dintre generaţii ........................................................................... 147
3.2.3.7 Cuplul parental ca mediator între generaţii ............................................... 152

CAPITOLUL 4
4. METODOLOGIA CERCETĂRII ........................................................................................... 162
4. 1 Obiectivele şi ipotezele cercetării 162
4.1.1 Obiectivele cercetării .............................................................................................. 162
4.1.2 Ipotezele cercetării ................................................................................................. 163
4.1.3 Designul experimental ............................................................................................ 164
4.1.4 Eşantionarea ........................................................................................................... 165
4.1.5 Prezentarea instrumentelor ..................................................................................... 165
4.1.6 Procedura de lucru .................................................................................................. 172
4.1.7 Limitele cercetării................................................................................................... 173

3
CAPITOLUL 5
5. REZULTATELE CERCETARII 174
CAPITOLUL 6
6. CONCLUZII ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE .................................................................... 327
6.1 Concluzii ........................................................................................................................... 327
6.2 Contribuţii personale ........................................................................................................ 334

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 337

ANEXE ......................................................................................................................................... 354

4
Cuvinte cheie: pattern familial, cuplu, familie, transgeneraţional, căsătorie, relaţie parentală,
partener de cuplu actual şi ideal.

Introducere
Studiul constituirii relaţiei de cuplu invită pe cei preocupaţi de acest domeniu la o
incursiune în universul întrebărilor fundamentale despre natura umană şi interacţiunea sa la
nivelul culturii universale. Factorii psihologici individuali joacă un rol important în contextul de
interacţiune diadic, iar aceste interacţiuni se desfăşură într-un context cultural mai larg. Astfel,
partenerul poate fi înţeles pe diferite, dar interconectate, niveluri de analiză. Acest proces ce
pare destul de simplu la început, datorită şi unor substraturi simbiotice ale dragostei, devine cu
timpul unul foarte complex şi nu de puţine ori destul de sinuos. Complexitatea relaţionării cu
partenerul de cuplu derivă, în majoritatea cazurilor, din combinaţia mai multor factori ce provin
atât din sfera compatibilităţilor la nivelul atracţiei fizice, dar mai ales la nivelurile ce ţin de
roluri şi valori. Factorii care contribuie la dinamica armonioasă a unui cuplu sunt complecşi atât
prin diversitatea lor, cât şi prin modul în care se organizează, devenind prioritari într-o anumită
perioadă de viaţă şi declinându-şi poziţia în alta. Dragostea, afecţiunea, sexualitatea, prietenia,
iubirea, intimitatea, ataşamentul sunt factori primordiali în structurarea unui cuplu. Aceştia
definesc în cea mai mare măsură capacitatea de funcţionare a cuplului. Totodată, din cauza
absenţei de reflecţie asupra lor din partea celor implicaţi, pot să genereze inabilitate relaţională
marcantă.
Un factor foarte important în constituirea relaţiei de cuplu îl are familia de origine, nu
atât prin modul de a se implica direct în relaţia de cuplu ci mai ales printr-o introiecţie a
percepţiei pe care o deţin partenerii faţă de sistemului relaţional din propria familie. Aceste
percepţii structurate în copilărie constituie baza formării stilului relaţional de mai târziu faţă de
partenerul de cuplu. Se stabilesc astfel pattern-urile familiare ce au o influenţă covârşitoare în
alegerea partenerului de cuplu. Acesta este şi scopul studiului nostru de a identifica acest pattern
şi de a observa influenţa lui în alegerile partenerilor de cuplu la toate nivelurile de relaţionare -
afectiv, cognitiv, atitudinal, comportamental etc. Este importantă cunoaşterea acestei influenţe,
în special de către specialiştii practicieni din domeniu, deoarece când aceste pattern-uri sunt
exagerate şi creează subsisteme disfuncţionale, devin problematice, necesitând intervenţia
specializată.

5
Structura tezei
Structura tezei include şase capitole: 1. Familia - delimitări conceptuale şi teoretice; 2.
Cuplul - factori, abordări şi teorii; 3. Pattern-ul familial şi transgeneraţionalul; 4 Metodologia
cercetării; 5. Rezultatele cercetării; 6. Concluzii şi contribuţii personale.
Prezentăm în continuare conţinutul sintetic al acestora.
Capitolul intitulat „Familia” cuprinde o analiză a evoluţiei conceptului de familie, dar şi
o încercare de definire a acestuia, cu dezbaterea unor teorii ale familiei şi a unor aspecte de
ordin terapeutic şi în final, de ordin conflictual. Primul subcapitol respectă cu fidelitate un
traseu temporal al familiei, creionat nu doar din perspectivă psihologică, ci incluzând şi domenii
ca mitologia şi arta. Astfel, el debutează cu prezentarea unor simboluri ale Greciei Antice
referitoare la zeităţi, cum ar fi patronajul cuplului divin Zeus şi Hera sau Hermes şi Hestia,
protectorii familiei. De asemenea, sunt evocate rădăcinile constituirii familiei prin miturile
antichităţii, concretizate în simbolul concepţiei ca un fel de arat, al femeii-mireasă considerată
produsul fertil al pământului ce la rândul ei va procrea şi multe altele. Nu a fost omisă nici
prezentarea imaginii lui Heracles Epitrapezius, în viziunea lui Lysippus, corelată cu ideea de
ospitalitate necesară în orice cadru social, acesta întruchipând vizitatorul perpetuu căruia i se
cuvine un loc rezervat la masă. Astfel, în fiecare familie exista un scaun suplimentar păstrat
pentru un eventual oaspete, mai ales în casele celor mai puţin avuţi, chiar dacă oaspetele putea
întruchipa, pe de o parte, imaginea unui străin periculos sau, pe de altă parte, cea a unui om
simplu, cu intenţii paşnice. Interpretată din altă perspectivă, familia însăşi poate fi percepută ca
o comuniune de străini ce urmează etapele contractuale.
Relaţiile familiale descriu o legătură aparte între oameni, însă acest nivel pozitiv de
comunicare nu exclude existenţa unor aspecte negative. În acest sens a fost subliniată şi legătura
cu literatura greacă, prin prezenţa protagoniştilor dominaţi de ură, invidie şi violenţă, având
efecte negative asupra planului familial, fie el imaginar sau real, precum şi relevarea trăsăturilor
familiei în cultura etrusco-romană. Aici familiile paternale erau cele mai însemnate, doar copiii
recunoscuţi de tată devenind legitimi şi doar pater familias având dreptul la politică. Obligaţia
celorlalţi membri ai familiei, inclusiv a sclavilor, era să se închine strămoşilor casei. Depăşind
sfera Antichităţii, se ajunge la prezentarea familiei în Evul Mediu, caracterizată prin stabilitate
faţă de Lumea Veche, unde este remarcată influenţa puternică a Bisericii, familia supunându-se
unor norme bazate pe Vechiul şi Noul Testament. Urmărind evoluţia istorico-socială, se ajunge
la perioada Umanismului şi a Renaşterii, analizându-se noţiunea de “cărţi de familie” florentine,
respectiv un tip de memorii scrise de tatăl familiei, dar şi aspecte demografice, economice sau
aspiraţionale, implicând, de exemplu, şi identificarea diferenţelor şi a similitudinilor dintre

6
idealurile de familie şi viaţa de familie, în viziunea lui Klapisch-Zuber (1985). În sfârşit,
urmând traseul temporal, se ajunge la contemporaneitate, unde este analizat caracterul fluctuant
al noţiunii de familie, familia occidentală fiind puţin definită din cauza fluctuaţiilor permanente
de natură structurală şi organizatorică (Rossi, 2003), precum şi aspecte legate de necesitatea
comunicării la nivelul membrilor, relaţia dintre descendenţi şi familiile din care provin,
fragilitatea cuplului modern, conceptul de căsătorie sau divorţ, familia monoparentală şi
matrifocală, competitivitatea dintre copil şi împlinirea personală a mamei şi altele, toate fiind
explicate pe baza cercetărilor ample realizate de-a lungul timpului.
Cel de-al doilea subcapitol, „Definirea familiei”, inventariază o serie de definiţii ale
acesteia, cu precizarea că nu există o variantă universal valabilă (Settles, 1999), ci definiri mai
mult sau mai puţin complete. De asemenea, se remarcă influenţa familiei asupra întregii vieţi a
oamenilor, supunându-se analizei aspecte privind caracterul de repetabilitate şi continuitate al
familiei, precum şi stilurile de comunicare în familie sau influenţa experienţei personale, a
folclorului sau a mijloacelor mass-media în viziunea reală a familiei. Esenţa acestui subcapitol
o constituie prezentarea celor trei definiţii ale familiei, debutând cu definiţia structurală a
acesteia, caracterizată prin obiectivitatea criteriilor prezentate, specificând clar care membri
sunt consideraţi aparţinători ai unei familii şi care nu (Fitzpatrick şi Badzinski, 1994) şi
incluzând diferite variante propuse de Popenoe (1993), Newman, Roberts, Syre (1993) şi alţii,
cu o incursiune în vastele cercetări iniţiate de aceştia. A doua categorie se referă la definirea
familiei prin sarcini şi funcţii, oferind informaţii despre funcţiile sau forma familiei. Se remarcă
definiţia lui Lerner şi Spanier (1978) cu detalierea exemplelor de rigoare, oferind posibilitatea
demonstrării flexibilităţii definiţiilor orientate spre sarcini în raport cu cele structurale. A treia
definiţie prezentată este cea tranzacţională, centrată pe comunicarea între indivizi şi implicit pe
aspectele interacţionale concretizate în intimitate, interdependenţă, angajamente, sentimente
legate de identitatea familiei, aspecte emoţionale, simboluri autodefinite, un trecut comun şi un
viitor ascensional, cu exemplificarea definiţiilor aparţinătoare unor cercetători ca Burgess şi
Locke (1953), Wamboldt şi Reiss (1989) sau DeGenova şi Rice (2002). Dintre acestea se
remarcă definiţia familiei oferită de DeGenova şi Rice (2002) care însumează elementele
structurale, tranzacţionale şi cele orientate pe sarcini: „familia este un grup de persoane unite
prin legături de căsătorie, de sânge, de adopţie sau orice relaţie sexuală în care adulţii
cooperează pe plan financiar pentru oferirea suportului reciproc, iar oamenii şi-au asumat
angajamentul reciproc într-o relaţie intimă interpersonală, şi membrii au un simţ al identităţii
proprii ataşat semnificativ la un grup care la rândul său are propria identitate”. De asemenea,
sunt subliniate punctele comune şi deosebirile dintre cele trei tipuri de definiţii, toate acestea

7
fiind convergente cu un deziderat universal, acela al descoperirii secretului unei familii
împlinite.
Al treilea subcapitol, intitulat „Teorii ale familiei”, presupune o incursiune amplă în
multitudinea teoriilor familiale, cu prezentarea detaliată a fiecăreia, împreună cu conceptele şi
cercetările implicate. Astfel, este ilustrată teoria sistemelor familiale, iniţiată de cercetătorul
Ludwig von Bertalanffy, aceasta fiind una din principalele formule teoretice care impunea
investigaţii empirice, experimentale în studiul familiilor. Dezbaterea acestei teorii a impus
explicarea unor concepte ca holismul, ierarhia, cu prezentarea celor trei subsisteme: marital,
parental şi fratrie, graniţă, care se referă la graniţele impuse de familii între aspectele interioare
şi cele exterioare ale sistemului de familie, homeostazie - echilibrul ideal menţinut între
provocări şi resursele deţinute de fiecare familie, morfostazie - menţinerea nivelului optim
organizatoric în cadrul sistemului de familie, în ciuda eventualelor provocări, morfogeneza -
adaptarea sistemelor la nevoile familiilor aflate în continuă schimbare, bucle de feedback -
modelele de interacţiune şi comunicare care deplasează accentul spre morfostazie sau
morfogeneză , timp de studiu, timp de familie, conceptul de echifinalitate, adăugându-se
demonstrarea interdependenţei acestora. Apoi este prezentată teoria dezvoltării familiei, ce
presupune analiza modificărilor sistematice şi de model parcurse de familie în toate stadiile de
existenţă. Sunt subliniate rezultatele cercetătorilor Rodgers şi White (1993), care propun o serie
de concepte cheie: poziţia, normele, rolul, etapa de familie, trecerile, cariera de familie sau
abaterea. Următoarea teorie este cea a dialecticii familiei, tradusă prin prezenţa unor contradicţii
la nivelul oricărui tip de relaţii. Accentul este plasat aici pe dezvăluirea trăsăturilor comune ale
componentelor dialecticii sociale, delimitându-se dialectica de integrare-separare, dialectica de
exprimare - non-exprimare şi dialectica de stabilitate-schimbare. Astfel, propriile observaţii
empirice ne-au condus la concluzia că nu există o singură modalitate de studiu a contradicţiilor
într-o relaţie. Prezentarea include apoi teoria interacţionismului simbolic, iniţiată de George
Herbert Mead şi completată de Manford Kuhn, prin originala teorie a interacţiunii sociale. Sunt
detaliate aici preocupările cercetătorilor referitoare la modul în care oamenii creează, modifică,
reacţionează sau împărtăşesc simbolurile din mediul lor social, cu implicarea conceptului de
intersubiectivitate şi identificarea unor teme centrale şi a unor ipoteze ale interacţiunii
simbolice, concretizate în conceptul de minte, sine şi societate, în viziunea lui Mead. În finalul
subcapitolului este ilustrată teoria învăţării sociale, iniţiată de către psihologul Albert Bandura
şi centrată pe achiziţiile comportamentale ale individului. În susţinerea acestei teorii sunt
detaliate o serie de experimente în cadrul cărora se disting procese de producţie
comportamentală, stimulente împuternicite sau relaţia de tip "dacă-atunci" (Smith, 1982), teoria

8
învăţării sociale considerând că oamenii dobândesc majoritatea cunoştinţelor prin două surse
importante: prin intermediul experienţei directe şi prin experienţa împuternicită.
Al patrulea subcapitol, numit „Abordări ale familiei din perspectiva orientărilor
terapeutice”, cuprinde o prezentare a patru tipuri de abordări ale familiei, şi anume, sistemică,
strategică, structurală şi cognitiv-comportamentală. În cadrul teoriei sistemice, iniţiată de către
cercetătorul Bowen, este surprinsă definiţia familiei ca o reţea de relaţii multigeneraţionale,
analiza imediat următoare concentrându-se pe cele şase concepte interconectate (Bowen, 1966):
diferenţierea sinelui, triunghiurile, procesul emoţional al familiei nucleare, procesul proiecţiei
familiei, procesul de transmisie multigeneraţională, poziţia de înrudire, separarea emoţională,
procesul emoţional social. În continuare, teoria strategică include analiza comunicării umane în
cadrul familiilor, care se comportă ca sisteme conduse de reguli, având un scop bine stabilit şi
presupunând prezenţa buclelor de feed-back, pozitive sau negative, adică tipare de comunicare
familială, unite prin elemente de stimul şi răspuns. La acestea s-a adăugat detalierea unor
experimente şi a unor concepte specifice, urmate de teoria structurală, cu accent pe analiza
procesului interacţiunilor familiei, structura familiei constând în patternul organizat în care
interacţionează membrii şi cea cognitiv-comportamentală, cu implicarea teoriilor cognitive şi a
terapiei comportamentale. Partea finală a subcapitolului include abordarea familiei din
perspectivă adleriană, fiind analizată teoria constelaţiei de familie a lui Adler ce presupune
constelaţia fraţilor şi surorilor, modelele parentale, valorile familiei şi atmosfera familiei.
Fiecare dintre aceste concepte a fost detaliat, incluzându-se şi opiniile multor cercetători în
domeniu. Este subliniată contribuţia lui Reiss (1949), Friedmann (1930) sau a lui Dreikurs
(1957a), cel din urmă descriind “liniile-ghid” parentale şi afirmând că relaţia dintre mamă şi tată
stabileşte modelul pentru toate relaţiile interpersonale din familie. În cadrul analizei constelaţiei
fraţilor sunt prezentate concepte cu rol edificator în relaţiile familiale, concretizate în
competiţie, ordinea naşterii, rolul social, precum şi factori care influenţează ordinea naşterii şi
constelaţia fraţilor şi surorilor ca diferenţa de vârstă, mărimea familiei, competitori
extrafamiliali, diferenţa de orientare sexuală, miturile familiei sau favoritismul. La aceste
concepte se adaugă ilustrarea rolurilor disponibile în familie, a valorilor familiei care oferă
„sensul vieţii” (Adler, 1958) şi se ramifică în nesatisfăcătoare sau contradictorii şi atmosfera
familiei, derivată din relaţiile şi valorile familiei.
În al cincilea subcapitol, „Conflictul familial”, sunt supuse atenţiei conflictele maritale
şi cele dintre părinţi şi copii. Astfel, se realizează o cercetare a acestei teme, evidenţiindu-se
caracteristicile conflictului, ce constau în intensitatea, complexitatea şi durata unei relaţii,
specifice conflictului familial şi două aspecte particulare ale acestuia, conflictul dintre fraţi şi

9
conflictul în familia extinsă, acest tip de familie cuprinzând relaţiile create prin căsătorie,
adopţie sau alte forme sociale, adică rudele la mai mult de o generaţie distanţă. Este surprinsă şi
ideea că relaţiile de familie trebuie să dureze o viaţă (White, 2001), însă se pot agrava, în acelaşi
timp, şi relaţiile conflictuale. De asemenea, a fost evidenţiată importanţa studiului conflictelor
familiale sub aspectul prevenţiei şi tratamentului, deoarece s-a descoperit că forma conflictului
este la fel de importantă ca frecvenţa sa. Nu a fost omisă ideea că, paradoxal, deşi conflictele
sunt considerate experienţe neplăcute, acestea pot genera efecte pozitive, stilul conflictual
transformându-se, de multe ori, în discuţii sincere.
În sfârşit, ultimul subcapitol, „Familii nucleare”, cuprinde o problematizare a acestui
concept, supunându-se analizei veridicitatea sau falsitatea unor aspecte ca prezenţa acestui tip
de familie în orice societate existentă, necesitatea grupului nuclear în exercitarea funcţiilor
vitale ale familiei sau considerarea industrializării ca un factor care a contribuit la desprinderea
familiei nucleare din acest sistem al familiei extinse. S-a avut în vedere, de asemenea, faptul că
secolul al XX-lea a declanşat o dezbatere privind universalitatea şi necesitatea familiei
nucleare, aducându-se argumente din domeniul antropologiei, sociologiei sau psihologiei, prin
dezbaterea opiniilor a numeroşi cercetători.
Astfel, idealul familial se menţine aproape de nivelul utopic tocmai prin faptul că, în
zilele noastre, în orice colţ al pământului, familia se caracterizează prin varietate, ce este direct
proporţională cu schimbările economice, demografice, politice, culturale şi cu aspectele
industrializării.
Capitolul al doilea, intitulat “Cuplul - factori, abordări şi teorii”, se concentrează asupra
aspectelor care influenţează alegerea partenerului de cuplu, realizând o incursiune de-a lungul
factorilor, teoriilor şi componentelor de bază ale relaţiei de cuplu, deoarece, după cum ştim,
alegerea unui partener a fost considerată încă din cele mai vechi timpuri un aspect cu rol
hotărâtor în viaţa unui om, evoluţia umană în plan sentimental influenţând şi alte ramuri ale
dezvoltării acestuia. Primul subcapitolul, „Factori contributorii în alegerea partenerului de
cuplu”, surprinde analiza a cinci factori ce pot influenţa alegerea partenerului sau viaţa de
cuplu, fiind ramificaţi în factori interni, factori ce ţin de schimbul social, socio-culturali şi
istorici şi cei ce ţin de procesul evolutiv. Fiecăruia i s-a conferit o analiză amănunţită, susţinută
de opinii şi cercetări în domeniu.
Astfel, factorii interni se concretizează în prezenţa similarităţii, a unor puncte comune ale
indivizilor la nivelul politicii, stilului de viaţă, personalităţii, aspectului sau nivelului etnic,
semnalându-se totuşi şi excepţii de la această regulă, cum ar fi influenţa pozitivă a bărbaţilor
puţin mai în vârstă asupra femeilor mai tinere, preferinţa adolescenţilor pentru femeile mai în

10
vârstă, statutul partenerului, important mai ales pentru femei sau tendinţa de a nu manifesta
atracţie fizică puternică în cazul persoanelor care au aceeaşi provenienţă. Factorii ce ţin de
schimbul social se referă la prezenţa unor procese duale ale costurilor şi beneficiilor în alegerea
unui partener, factorii socio-culturali şi istorici îşi concentrează atenţia asupra descoperirii
diferenţelor şi trăsăturilor comune ale alegerii partenerului în societăţi umane distincte. A fost
realizată, în acest sens, o analiză a unor societăţi existente în diferite părţi ale lumii, ca America,
Europa, Himalaya sau Nepal, cu implicarea conceptelor de monogamie, poligamie sau
poliandrie. În sfârşit, factorii ce ţin de procesul evolutiv subliniază comparaţia dintre selecţia
partenerului la om şi cea la alte specii de animale, punctul de intersecţie remarcat fiind faptul că,
prin această comparaţie, s-au putut dezvălui anumite principii generale ce soluţionează aspecte
umane legate de alegerea partenerului. Dezvoltarea cuplului se bazează pe o serie de mecanisme
psihosociale specifice de preacomodare, interacomodare, interasimilare şi stratificare, având
drept efect armonizarea, sincronizarea şi compatibilizarea treptată a conduitelor de rol marital şi
parental, care instrumentează satisfacerea funcţiilor interne şi externe ale familiei (Mitrofan, I.,
Mitrofan, N., 1991).
Subcapitolul al doilea se constituie dintr-o prezentare a teoriilor relaţiei de cuplu,
incluzând teoria atribuirii, teoria autodezvăluirii şi cea a ataşamentului, fiecare având un rol
hotărâtor în acest domeniu. În cazul conceptului atribuirii, iniţiat de către Fritz Heider şi
transpus în teorii de Edward Jones, Keith Davis (1965) şi Harold Kelley (1967), s-a dezbătut
sensul de interpretare a unui eveniment prin deducerea cauzei ce a produs evenimentul, fiind
completat de atribuirea de sine. Sunt, de asemenea, remarcate experimentele ce susţin această
teorie, precum şi implicarea tendinţelor atribuirii în relaţii care au vizat o nouă teorie legată de
studiul îmbunătăţirii relaţiilor purtând numele de minding (Harvey şi Omarzu, 1999). Tot aici
au fost analizate diferenţele de gen, extinderea perspectivei atribuţiilor sub aspect evolutiv, plus
accentuarea cercetărilor secolului al XXI-lea, cu rezultate importante în relaţiile apropiate,
atribuirea şi comportamentul de comunicare. Cercetările recente au fost reamintite prin analiza
atribuţiilor prezente în interacţiunea comportamentelor nonverbale (Manusov şi Koenig, 2001),
surprinderea cognitivă a momentului interacţiunii, atribuţiile reflectând evaluările cuplurilor în
ceea ce priveşte comunicarea comportamentelor (Alan Sillars, Linda Roberts, Tim Dun şi
Leonard Kenneth, 2001), prin definirea atribuţiilor ca tip de comunicare ce presupune explicaţii
pentru anumite comportamente sau evenimente, ele fiind considerate vitale pentru indicii de
comunicare (Manusov, 2001). Teoria autodezvăluirii este prezentată sub forma unei confesiuni
despre tine însuţi, fiind detaliată sub aspectul relaţiilor maritale, familiale sau romantice. Se
subliniază complexitatea acestui proces, deoarece el implică o dublă valenţă, una pozitivă în

11
cadrul intimităţii, amplificând dezvăluirea de sine şi una negativă concretizată, de exemplu, în
grija accentuată a sănătăţii partenerului ce poate, paradoxal, să-i amplifice durerea. Se aminteşte
şi teoria managementului spaţiului privat în comunicare care tratează autodezvăluirea ca un
concept ce realizează echilibrul între ceea ce putem dezvălui şi ceea ce rămâne strict
confidenţial. În urma analizei minuţioase a acestei teorii, se remarcă faptul că partenerii trebuie
să stabilească un acord reciproc în ceea ce priveşte construcţia regulilor, pentru un control optim
al informaţiilor private, deoarece, în cazul în care este identificată o diferenţă între aşteptările
partenerilor legate de dezvăluirea emoţională, relaţia poate avea de suferit. Sunt atinse şi
aspecte legate de diferenţele de gen, intimitatea familială şi intimitatea părinţi-copii, fiind
corelaţi termeni ca dezvăluirea informaţiilor personale, stabilirea unor reguli, funcţia de
menţinere a secretului, gradul de satisfacţie familială, negocieri legate de regulile barierelor
intime şi mulţi alţii. Teoria ataşamentului, ultima prezentată în acest subcapitol, a fost iniţiată de
către psihiatrul englez John Bowlby, care considera că ataşamentul este un element integrant al
comportamentului uman “de la leagăn până la mormânt”, cu toate că primele justificări ale
acestei teorii au fost posibile prin explicarea legăturii dintre dezvoltarea sugarilor şi primii lor
îngrijitori. Astfel, se insistă asupra ideii de ataşament ce constă în relaţii importante care iau
naştere, mai întâi, între copii şi părinţi, iar mai târziu între parteneri, în cuplu. Studiul teoriei nu
se opreşte însă aici, deoarece sunt aduse argumente privind diferenţele individuale în stilurile
ataşamentului la adulţi, unde sunt inventariate şi analizate cele patru stiluri de ataşament care
derivă din dimensiunea anxietate şi dimensiunea evitare: siguranţa, preocuparea, respingerea
evitării şi frica evitării. Aceste tipuri diferite de ataşament pot fi privite ca reacţii ale individului
la contextele emoţionale stresante (Fraley şi Shaver, 2000). Alt aspect surprins în cadrul teoriei
ataşamentului este problema stabilităţii şi a schimbării în stilurile ataşamentului adult, unde a
fost subliniate studiile ataşamentului romantic al adultului, centrate pe analiza stilului
ataşamentului, cu valenţe ca emoţia, comportamentul, gândirea şi psihofiziologia. Au fost
prezentate descoperirile literaturii de specialitate ce vizează deosebiri în cadrul ataşamentului
romantic legate de o serie de tipuri de adulţi (siguri, anxioşi, evitaţi), cărora li se realizează
portretul moral, cu accent pe interacţiunea la nivelul cuplului, comportamentul interpersonal, cu
accent pe studiul diferenţelor din cadrul comportamentului interpersonal, în anumite contexte
relaţionare, precum şi cogniţia şi percepţia, subliniindu-se că adulţii siguri şi nesiguri se
deosebesc prin modalitatea de interpretare a experienţelor din propriile relaţii (Collins şi
Allard, 2001). Finalul subcapitolului realizează o incursiune în diferite culturi pentru a
surprinde frecvenţa sau, dimpotrivă, absenţa studiilor consacrate acestei teme în ţări ca
Australia, Canada, Israel, Germania, Italia, Portugalia, Olanda, Anglia, Statele Unite, China,

12
Japonia, Coreea, remarcându-se o amplificare la nivelul ţărilor industrializate, spre deosebire de
celelalte. Ideea centrală ce transpare de-a lungul acestei teorii este legată de faptul că o
funcţionare optimă a ataşamentului presupune încredere reciprocă şi ajutor în caz de nevoie,
atât în relaţia de cuplu, cât şi cea familială sau romantică (Collins şi Feeney B., 2000) şi, mai
mult decât atât, înţelegerea relaţiilor adulte implică necesitatea înţelegerii dinamicii
ataşamentului, cu rol important în bunăstarea şi sănătatea partenerilor, dar mai ales în
funcţionarea optimă a relaţiei.
În subcapitolul al treilea, intitulat „Componente de bază ale relaţiei de cuplu”, sunt
dezbătute principalele coordonate ale relaţiei de cuplu, şi anume, atracţia, dragostea, intimitatea
şi afecţiunea, susţinute, la rândul lor, de alte concepte, experimente sau cercetări în domeniu.
Prima dintre acestea, atracţia, a fost definită ca un tip de interacţiune aparte dintre două
persoane, unde una dintre ele trimite anumiţi stimuli verbali, vizuali etc., iar cealaltă răspunde,
în funcţie de propriile dorinţe, pozitiv sau negativ. Este surprinsă şi importanţa aspectelor
motivaţionale în cazul atracţiei, prin prezenţa unor criterii folosite în evaluarea atractivităţii
altei persoane, ce variază în funcţie de aşteptările şi nevoile respectivei persoane sau prin faptul
că atracţia este influenţată de trăsăturile de personalitate şi de nevoile ambelor persoane
implicate, adăugându-se la acestea analiza unor factori cu rol hotărâtor în atracţia
interpersonală: factorii situationali cuprind aspecte interesante ca importanţa proximităţii,
contactul indirect prin TV sau internet, influenţa nopţii, care amplifică atracţia, gradul de
autodezvăluire, simţul umorului individului, prezenţa atractivităţii fizice înlănţuită cu conceptul
de potrivire multiplă (Cunningham şi colegii săi, 1995) plus setul de caracteristici format din
caracteristicile puerile, cele sexuale mature, expresive şi de îngrijire corporală; factorii
percepuţi în atracţii cuprind aspecte ca similitudinea, ce se referă la stabilizarea pe acelaşi plan a
persoanei vizate şi a celui ce percepe, teoria sociobiologică iniţiată de Cunningham , 1981, ce
constă în analiza dinamicii evolutive prin identificarea diferenţelor în cerinţele de împerechere
la bărbaţi şi femei, teoria ataşamentului care a accentuat faptul că afectivitatea şi bunătatea sunt
calităţi dezvoltate încă din perioada copilăriei, datorită sensibilităţii şi afecţiunii generate de
către părinţi şi ramificată în ataşament securizant, preocupat, de desconsiderare şi anxios. Se
dezbate, de asemenea, neclaritatea care constă în problema dacă modificările de ordin pozitiv ca
afectivitatea sau frumuseţea sunt urmate de schimbări în cadrul atracţiei sau dacă amplificarea
comportamentului negativ duce la sentimente de nemulţumire, afectând relaţia (Huston et al.,
2001), ajungându-se la concluzia că atracţia interpersonală poate fi influenţată, pe parcursul
relaţiei, de trăsăturile persoanei văzută ca atractivă, de sentimentele şi nevoile celuilalt, dar, în
egală măsură, şi de tipul interacţiunii dintre cei doi.

13
 A doua coordonată prezentată în acest subcapitol este dragostea, subiect dezbătut sub
orice formă şi în orice domeniu posibil. Multiplele valenţe ale dragostei o transformă într -un
concept complex, ce poate fi dezbătut din mai multe perspective şi implicând numeroşi factori.
În cazul de faţă, dragostea, ca valenţă ştiinţifică, a fost supusă speculaţiilor din vechime, dar
cercetarea propriu-zisă a început abia în secolul al XX-lea. Subcapitolul include o prezentare
ramificată a acestui concept, debutând cu identificarea tipurilor de iubire, pornind de la
dragostea pentru şi de la părinţi care ne umple copilăria şi ne formează ca oameni, până la
iubirea pentru fraţi, bunici, partenerii de cuplu şi completând cu iubirea propriilor copii şi
nepoţi. În această sferă se insistă asupra comparaţiei dintre dragostea pasională şi amiciţie,
Beverley Fehr (1995) observând că sentimentele care stau la baza dragostei de prieten pot
conduce la formarea oricărei forme de dragoste, ajungându-se la concluzia că, deşi aspectul
pasiunii nu trebuie neglijat, pentru că dragostea erotică generează satisfacţie în relaţie
(Hendrick şi Hendrick, 2000), aceasta trebuie completată de prietenie deoarece nu are forţa
necesară pentru a consolida relaţia şi pentru a o face să dureze.
Este subliniată ideea lui Sternberg privind aspectele narative din cadrul dezvoltării
dragostei, fiind evocate similarităţi între evoluţia dragostei şi o poveste, având la bază lucrarea
“Dragostea este o poveste” (Sternberg, 1998). Sunt trecute în revistă stilurile dragostei,
dragostea de-a lungul vieţii şi cea în diferite culturi, observându-se că dragostea pasională este
prezentă în toate ţările, dezbătându-se asemănările şi deosebirile dintre culturi prin experimente
pe această temă şi analizându-se stilurile de dragoste ale subiecţilor, ca dragostea predestinată
în cazul indivizilor din China, ilustrată prin conceptul chinez de yuan. După aceste lungi
dezbateri, s-a observat că niciuna dintre teoriile existente nu tratează toate valenţele dragostei,
însă fiecare dintre acestea constituie un sprijin în înţelegerea acestui concept de o complexitate
aparte, ea fiind şi rămânând un element fundamental al existenţei umane. În ceea ce priveşte
intimitatea, au fost surprinse ramurile acestui concept, prin prezenţa a trei fenomene dezbătute:
interacţiunile intime, relaţiile intime sau experienţele intime, urmate de detalierea aspectelor
comportamentului intim, prin deschiderea şi dezvăluirea de sine, sensibilitatea şi receptivitatea
partenerului, comunicarea sentimentelor pozitive faţă de partenerul de cuplu, lucru realizat prin
dezvăluire sau prin răspunsul la dezvăluire (Lippert şi Prager, 2001), reasigurarea şi sprijinul
emoţional, atingerea şi expresia afectivităţii, sexualitatea, intimitatea şi relaţia de cuplu ce
implică interesanta viziune a intimităţii ca o percepere a partenerului prin prisma propriilor
sentimente şi atitudini, analizându-se aşa cum se analizează pe sine, sub un aspect chiar mai
pozitiv (Murray, Holmes şi Griffin, 2000), cunoaşterea amănunţită a partenerului, completată
de respectul pentru preferinţele şi interesele acestuia definind, de fapt, o relaţie intimă, precum

14
şi analiza traiectoriilor intimităţii de-a lungul timpului, a raportului dintre intimitate,
vulnerabilitate şi risc, dintre intimitate şi sex sau regulamentul intimităţii în relaţiile de cuplu.
Ultima coordonată a acestui subcapitol, afecţiunea, este corelată cu conceptul de satisfacţie
maritală, deoarece s-a constatat că implicarea expresiilor de afecţiune influenţează într-o mare
măsură satisfacţia maritală. Astfel, sunt inventariate expresiile de afecţiune ce cuprind aspecte
ca expresiile verbale, timpul de calitate, cadourile, atingerile, dragostea văzută ca datorie /
serviciu în folosul celuilalt sau agresiunea, cu valenţe negative sau, paradoxal, pozitive, prin
distracţiile jucăuşe dintre partenerii de cuplu, urmate de identificarea diferenţelor de sex şi de
exprimare a afecţiunii şi de dezbaterea conceptului de satisfacţie maritală, fiind remarcat faptul
că un partener care beneficiază de tipul de dragoste dorit, ajunge la un nivel optim de satisfacţie
maritală, spre deosebire de unul care nu are parte de acest lucru (Keithley, 2000), bineînţeles, cu
necesitatea implicării comunicării între partenerii de cuplu.
Ultimul subcapitol, numit „Aspecte ale relaţiei premaritale şi maritale”, îşi
concentrează atenţia pe trei aspecte edificatorii în relaţia de cuplu, şi anume, acordurile
premaritale, coabitarea şi căsătoria. Primul termen remarcat se referă la contracte încheiate între
viitorii soţi, care conţin reglementări individuale referitoare la căsătorie. Se realizează o analiză
a acestora din punct de vedere evolutiv, fiind remarcată vechimea acestui tip de contract, care
datează încă din secolul al XVI-lea, precum şi subiecte ale acordului eficient, ca dreptul de
proprietate şi drepturile de sprijin, beneficiile angajaţilor, structura căsătoriei sau prezenţa
copiilor. De asemenea, a fost accentuată ideea că acordurile premaritale trebuie să îndeplinească
un echilibru între procedură şi substanţialitate, în acest sens analizându-se aspecte ca procurarea
acordului sau acordul din punct de vedere material. Analiza este completată de conceptul de
coabitare, cunoscută şi ca uniune consensuală sau căsătorie „de facto” (în fapt) care constă în
locuirea împreună a cuplurilor heterosexuale necăsătorite care au o relaţie intimă. Sunt urmărite
modificările substanţiale ale instituţiei familiei de-a lungul timpului, în sensul identificării
atitudinii referitoare la uniunile maritale, fiind semnalată ideea că, în evoluţie istorico-socială,
atitudinea faţă de uniunile nonmaritale s-a schimbat, devenind din ce în ce mai fireşti, datorită
similarităţilor cu căsătoria, aici implicând şi eforturile financiare duale ale partenerilor,
împărţirea sarcinilor sau exclusivitatea sexuală. Alături de acestea sunt prezentate o serie de
caracteristici de diferenţiere între căsătorie şi coabitare, deoarece s-a observat că relaţiile sociale
din cadrul celor două fenomene diferă. Acestea sunt: vârsta, fertilitatea, stabilitatea, acceptarea
socială şi recunoaşterea legală. Ultima parte a prezentării acestui concept îşi concentrează
atenţia asupra curentelor şi modelelor coabitării, accentuându-se faptul că, deşi sociologii
privesc fenomenul coabitării ca pe un aspect nou apărut, s-a ajuns la concluzia că el a fost iniţiat

15
înaintea căsătoriei, aceasta din urmă apărând, în formula cunoscută de contemporani, abia în
secolul al XIX-lea. Contextul istoric este elementul ce justifică normarea căsătoriei, deoarece
familia a fost dintotdeauna în concordanţă cu aspectele sociale, caracterizându-se prin
flexibilitate. Se încheie cu analiza prevalenţei şi a unor statistici de ordin diferenţial, fiind
subliniat caracterul variat al coabitării contemporane. În sfârşit, conceptului căsătoriei i se
atribuie, de asemenea, o prezentare raportată la contextul istoric, accentul fiind pus în
continuare pe analiza programelor de pregătire a căsătoriei cu detalierea caracteristicilor
acestora, pentru o demonstrare a eficienţei lor, dar şi a participanţilor. Prezentarea se încheie cu
o exemplificare a acestor programe, cu accent pe cele mai cunoscute, ca Sporirea relaţionărilor
(SR), Programul de sporire a prevenirii şi a relaţionării (PREP sau Programul de comunicare a
cuplului (PCC), fără a omite prezentarea altor factori care influenţează pregătirea de succes a
căsătoriei. Concluzia care se desprinde este că prin iniţierea unor astfel de programe şi prin
sprijinul oferit de comunitate, se înregistrează beneficii atât la nivel individual, cât şi la nivelul
întregii societăţi. Perfecţionarea căsătoriei aduce cu sine perfecţionarea întregii colectivităţi. Cu
alte cuvinte, cuplul, respectiv familia, reprezintă stâlpul societăţii, în jurul căruia gravitează o
serie de factori, teorii, caracteristici şi influenţe ce îi demonstrează complexitatea şi îl
transformă într - un subiect inepuizabil al acestui domeniu.
Cel de-al treilea capitol se intitulează “Pattern-ul familial şi transgeneraţionalul” şi
cuprinde o analiză consistentă a relaţiilor dintre părinţi şi copii şi implicit a ataşamentului,
precum şi analiza relaţiilor transgeneraţionale, fiind incluse păreri avizate în domeniu, teorii şi
experimente ce susţin şi justifică, în acelaşi timp, această analiză. Prima parte , “Relaţiile
părinţi-copii”, surprinde valoarea primordială a ataşamentului faţă de mamă, fără a omite însă şi
influenţa tatălui sau a altor persoane care s-au implicat în creşterea copiilor. De asemenea, sunt
accentuaţi factorii contextuali ce pot influenţa ataşamentul, de exemplu, contextul cultural al
îngrijitorului, aspecte ce converg spre un sistem complex format din experienţele de ataşare
timpurie a copilului, dezvoltarea ataşamentelor şi urmările în timp ale acestuia în cadrul
relaţionărilor. Astfel, primul subcapitol al acestei părţi, “Maternitatea”, include o definire a
conceptului, sub forma practicii sociale ce include hrănirea şi protejarea oamenilor, nefiind un
domeniu adresat exclusiv femeilor (Arendell, 2000), precum şi surprinderea expansiunii
contemporane a acestui termen şi conştientizarea faptului că experienţa maternităţii domină
viaţa majorităţii femeilor, ele fiind nu numai persoanele care dau viaţă copiilor, dar şi primii
îngrijitori ai acestora. În continuare a fost realizată o expunere legată de experienţa de
maternitate a femeilor, ramificată în cinci contexte: tranziţia la maternitate, rolul mamei în
creşterea copilului, importanţa locului de muncă al mamelor şi impactul acestui fapt asupra

16
copilului, relaţia dintre mamă şi calitatea maritală şi bunăstarea psihologică a mamei. Se
remarcă echivalarea faptului de a deveni mamă cu un dat firesc al vieţii, acesta fiind un lucru
natural şi necesar în acelaşi timp vieţii de familie, foarte puţine femei renunţând la acest statut.
Cu toate acestea, este surprinsă tendinţa contemporaneităţii şi a femeii, în particular, de a
renunţa la privilegiul de a fi mamă sau de a-l amâna până spre mijlocul vieţii. În ceea ce priveşte
rolul matern, se subliniază prezenţa imperioasă a mamei în viaţa unui copil, aceasta bazându-se
în primul rând pe instinctele sale biologice şi pe intuiţie, dar utilizează şi numeroase surse de
informare în domeniu. De asemenea, se observă creşterea considerabilă a femeilor ca forţă de
muncă în toate societăţile industrializate, fapt ce duce la concluzia că, în zilele noastre, a fi
mamă nu mai constituie un impediment în a avea un loc de muncă. Este identificată, în acest
sens, o tipologie a mamelor care au cea mai mare probabilitate de a reveni la locul de muncă
înainte de a împlini copilul un an, aici implicându-se mamele tinere, cele care au întârziat
naşterea sau mamele necăsătorite (Moen, 1992). Din perspectiva bunăstării psihologice a
mamelor, este menţionat, printre altele, faptul că acest tip de bunăstare este influenţat de
numeroşi factori, cum ar fi abilitatea de a creşte copii, remarcându-se că mamele cu sugari sunt
dominate de foarte multe ori de stres şi anxietate, spre deosebire de taţi (Arendell, 2000), fiind
supuse zilnic la o serie de tensiuni în relaţia cu copiii.
Al doilea subcapitol, „Teoria ataşamentului”, se constituie dintr-o analiză atentă a
acestei teorii, iniţiată de clinicianul psihanalitic John Bowlby şi se ramifică din punct de vedere
analitic în mai multe aspecte, concretizate în: ataşamentul în copilărie, adolescenţă şi
maturitate, dezvoltarea relaţiilor de ataşament, rolul ataşamentului pentru dezvoltarea
emoţională a copiilor şi relaţiile sociale în afara familiei, precum şi legătura dintre ataşament şi
spaţiul cultural. Sunt supuse atenţiei o serie de perspective teoretice inserate de Bowlby în teoria
sa despre ataşament, care constau în etologie, psihanaliză, centrată îndeosebi pe teoria relaţiilor,
teoria sistemelor şi psihologia cognitivă, identificându-se câteva etape propuse de Bowlby,
aplicabile în cazul dezvoltării ataşamentului faţă de mamă: etapa de sociabilitate nediferenţiată,
etapa de sociabilitate discriminatorie şi etapa de ataşare. Nu este omis un aspect foarte
important, acela al influenţei exercitate de relaţiile de ataşament asupra întregii vieţi a copilului.
Astfel, sunt prezentate cele mai apreciate metode pentru evaluarea modelelor de ataşament,
respectiv cele ale lui Mary Ainsworth şi Strânge Situation a Barbarei Wittig (1969),
insistându-se pe detalierea a trei tipare de ataşament între sugar şi îngrijitor bazate pe
informaţiile dezvăluite de metoda Strange Situation: ataşamentul securizant, ataşamentul dornic
- evitant şi cel anxios rezistent vizavi de străini. În continuare sunt analizate asociaţiile
longitudinale dintre ataşamentul iniţial mamă-copil şi urmările acestuia în dezvoltarea

17
personalităţii viitorului adult, fiind oferită o viziune compactă asupra fiecărui stadiu de
dezvoltare a copilului, plasat în diferite contexte, până la momentul adolescenţei. În finalul
subcapitolului, sunt supuse analizei diferenţele culturale în cazul ataşamentului, demonstrate
prin evocarea numeroaselor cercetări şi experimente realizate de-a lungul timpului. Se remarcă
ideea că, deşi majoritatea teoreticienilor din domeniul ataşamentului recunosc influenţa culturii
asupra comportamentelor specifice ataşamentelor, o parte dintre ei înclină a considera cultura
ca un aspect biologic aflat în strânsă legătură cu comportamentul uman. Totuşi, un aspect
incontestabil subliniat este acela că ataşamentele timpurii au o influenţă majoră asupra
dezvoltării copiilor cu vârste mici, implicând, în acest sens, şi transmiterea de-a lungul
generaţiilor a modelelor de ataşament.
În al treilea subcapitol, intitulat „Comportamentul parental - o abordare adleriană”, sunt
dezbătute influenţele exercitate de către părinţi asupra copiilor, precum şi comportamentele
parentale şi consecinţele acestora. Astfel, este propusă identitatea de model a părintelui în faţa
copilului şi nu numai, deoarece este incontestabil faptul că toţi copiii preiau modele de la părinţi
sau de la alţi adulţi cu rol important în viaţa lor sau chiar de la copii mai mari, modele ce oferă
prilejul asimilării unor tehnici de comportament. Seria de comportamente oferită de modele
este, în acest sens, direct proporţională cu dezvoltarea sau involuţia copilului, după caz. Se
insistă asupra prezentării imitaţiei, a modelării comportamentale, a rebeliunii, în cadrul căreia
sunt sesizate patru tipuri de modelare sau a identificării, concretizată în utilizarea unui model al
imitării sociale. În ceea ce priveşte consecinţele comportamentului parental asupra copiilor se
subliniază raportul de reciprocitate stabilit între părinte şi copil în cazul comportamentului,
interacţiunea dintre cei doi devenind un proces dual cu feed-back reciproc. Este prezentată
teoria lui Mertow a profeţiei auto - împlinite şi explicarea perceperii comportamentului parental
de către copil, acesta reacţionând nu conform purtării popriu-zise a părintelui, ci conform
modului în care el percepe această purtare. În continuare sunt trecute în revistă aspectele incluse
în cadrul sarcinii de socializare a părinţilor, precum asigurarea siguranţei şi securităţii copilului
şi oferirea unei atmosfere de căldură emoţională, pentru finaliza cu prezentarea unor atitudini de
bază a căror dezvoltare e influenţată de purtarea parentală, atitudini ce au fost considerate de
Dreikurs (1957b, 1973) ca fiind esenţiale pentru cooperarea umană. Acestea se concretizează în
empatie, interacţiune parentală, părinţi absenţi sau ineficienţi, mituri şi secrete ale familiei,
completând cu rolul jucat de fiecare copil în propria familie.
A doua parte a acestui capitol este dedicată relaţiilor transgeneraţionale şi este ramificat
în trei direcţii ce dezbat legăturile de rudenie, genealogia şi transmiterea intergeneraţională.
Primul subiect dezbătut în acest context este cel al legăturilor de rudenie, deoarece s-a constatat

18
că orice fiinţă umană realizează conexiuni cu alte persoane prin intermediul legăturilor de sânge
sau prin căsătorie. Punctele la care se face referire sunt în principal descendenţa, terminologia
rudeniei şi regulile de rezidenţă. Astfel, regulile de descendenţă se stabilesc pe baza analizei
conexiunilor create prin intermediul lanţurilor de legături părinte-copil, societatea putându-se
axa pe conexiuni patrilineale, adică urmărite în funcţie de părintele de sex masculin sau
matrilineale, în funcţie de cel feminin. Se realizează o analiză a acestor termeni, completată de
prezenţa sistemului descendent unilineal sau al celui bilateral, remarcându-se că în Statele Unite
există reguli de descendenţă bilaterală, incluzând relaţiile de rudenie ale ambilor părinţi, spre
deosebire de alte societăţi, care au grupuri de descendenţă unilineale. Se continuă cu
terminologia de rudenie, derivată din faptul că societăţile conferă câte un nume comun
membrilor aceluiaşi grup în funcţie de genealogiile echivalente transculturale. Astfel, au fost
identificate două grupe de bază: termenii de referinţă şi termenii de adresă. În ceea ce priveşte
regulile de rezidenţă, se accentuează aspecte legate de un tip anume de uz casnic ce predomină
în societate, adică prezenţa unor reguli clare în cadrul anumitor societăţi, ce se referă la locul în
care tinerii căsătoriţi îşi vor stabili reşedinţa. Este evidenţiat faptul că, frecvent, noua reşedinţă
este echivalentă cu familia soţului sau cu un alt spaţiu învecinat acesteia, fiind susţinută şi de o
serie de statistici pe această temă, precum şi de analiza tipurilor de reguli unilocale, bilocale,
patrimatrilocale, matripatrilocale sau neolocale. Următorul aspect abordat este genealogia,
ilustrându-se domeniul de cercetare al acesteia, şi anume, originea unei persoane sau liniile
parentale din perspectivă diacronică, precum şi evoluţia acestui concept, de la prima evocare,
identificată în Cartea Numerelor din Biblie, până la transformările din contemporaneitate. Se
remarcă faptul că după anul 1900 se impun anumite standarde profesionale pentru cercetarea
familiei, astfel, în ceea ce priveşte analiza genealogiei familiilor, creşte folosirea documentelor
originale, precum şi standardele de documentare asupra resurselor, asupra istoriei locale,
sociologiei, economiei şi psihologiei. Cu alte cuvinte, studiul genealogic a devenit cu timpul din
ce în ce mai complex, depăşind graniţa liniilor parentale, analizând şi rudele provenite de la toţi
membrii familiei, de-a lungul mai multor generaţii şi transformându-se, uneori, chiar într-un
hobby al americanilor.
Ultimul subcapitol, intitulat „Transmiterea intergeneraţională”, se constituie dintr-o
amplă analiză a acestui concept, perceput ca o ramură a unui fenomen de largă amploare, acela
al relaţiilor dintre generaţii. Astfel, relaţionată cu conceptul de fa milie, transmiterea
intergeneraţională presupune circulaţia sau schimbul de bunuri şi servicii de la o generaţie la
alta, elementele transmise incluzând credinţe, norme, valori, atitudini şi comportamente
specifice respectivei familii, reflectând practici şi credinţe socio-culturale, religioase sau etnice.

19
Se subliniază utilitatea acestui concept şi în cazul explicării învăţării sociale a violenţei în acest
mediu (Ann Duffy şi Julianne Momirov, 2000), precum şi posibilitatea transmiterii între
generaţii a unor aspecte negative ale vieţii, cum ar fi dizolvarea maritală sau divorţul (Nicholas
Wolfinger, 2000). În continuare, conceptul transmiterii intergeneraţionle este investigat din
numeroase perspective. Prima dintre acestea se referă la transmiterea culturală şi, implicit, la
valorile, normele şi credinţele perpetuate de-a lungul generaţiilor. Sunt subliniate aspecte ca
diferenţele de gen în transmiterea între generaţii, justificate pe baza cercetărilor şi a
experimentelor, care demonstrează că maternitatea joacă un rol mult mai important în viaţa
femeilor, decât paternitatea în cazul bărbaţilor, insistându-se, de asemenea, pe exemple de
cercetări care plasează în centrul discuţiei factorul numit etnie, unde sunt analizate sistemele de
valori tradiţionale culturale ale asiaticilor nord-americani sau cele ale canadienilor japonezi
(Karen Kobayashi, 2000), fiind observată transmiterea cu succes de-a lungul generaţiilor a
valorilor perene ca respectul pentru bătrâni sau un sprijin emoţional intens oferit părinţilor. Al
doilea aspect dezbătut este acela al transmiterii între generaţii a serviciilor de sprijin, de la copiii
adulţi către părinţii mai în vârstă sau sprijinul oferit de către părinţi copiilor, remarcându-se că
fiicele sunt motivate în acţiunile lor de afecţiune, pe când fiii sunt motivaţi de obligaţia filială,
iar în ceea ce priveşte ajutorul părinţilor, se evidenţiază trei direcţii de sprijin pe tot parcursul
vieţii: emoţionale, financiare şi servicii. În legătură cu solidaritatea între generaţii sunt
prezentate şase dimensiuni ale acesteia în cadrul familiei, concretizate în: structura familiei,
solidaritatea asociativă, solidaritatea afectivă, solidaritatea consensuală, solidaritatea
funcţională şi solidaritatea normativă, subliniindu-se anumite dimensiuni suplimentare cum ar fi
complexitatea relaţiilor părinte-copil de mai târziu, pe parcursul vieţii, pe lângă
responsabilitatea filială, nevoile de dependenţă, experienţele neîmpărtăşite de-a lungul mai
multor generaţii, înrudirea rezidenţială, legătura de perechi între femei şi bărbaţi şi
comportamentul de ajutor care justifică faptul că solidaritatea nu este un construct
unidimensional, ci deţine numeroase componente variabile. În cadrul normelor şi schimburilor
între generaţii sunt identificaţi factorii care influenţează prezenţa sau diminuarea acestora,
remarcându-se analiza nevoilor şi resurselor fiecărei generaţii în parte, fapt ce generează
înţelegerea variabilităţii relaţiilor dintre generaţii. În această dezbatere sunt implicaţi termeni ca
teoria schimbului social şi teoria echităţii, care susţine că atât sub- beneficiul, cât şi
supra-beneficiul vor fi în detrimentul psihologicului sau factori ca divorţul care duce la
diminuarea interacţiunilor dintre generaţii, precum şi a schimburilor de sprij in dintre acestea,
apoi prezenţa nepoţilor, bunicii tineri având tendinţa unei interacţiuni frecvente cu aceştia, iar
cei mai în vârstă să ofere o asistenţă financiară susţinută, identificându-se mult mai bine cu acest

20
rol (Merrill Silverstein şi Anne Marenco, 2001). Toate aceste elemente sunt completate de
prezentarea rezultatelor unor cercetări din diferite spaţii culturale, cum ar fi China, unde
acordarea sprijinului de către copii adulţilor mai în vârstă devine un element vital şi absolut
necesar fericirii acestora, fapt ce duce la îmbunătăţirea moralului ambelor generaţii (Chen şi
Silverstein, 2000), deoarece legăturile dintre generaţii îşi menţin importanţa pe tot parcursul
vieţii.
Următoarele aspecte analizate sunt legate de aria scenariului generaţional, mai exact, de
sublinierea transformărilor apărute în cadrul unei familii odată cu naşterea unui copil, sfera
centrală a acestor acţiuni fiind cuplul părintesc, deoarece el devine un mediator între generaţii.
Astfel, în continuare sunt detaliate cerinţele ce se impun în tranziţia spre a fi părinte şi
schimbările relaţionale generate de acest aspect, accentuându-se elementele referitoare la
sarcinile partenerilor, ale părinţilor, copiilor şi cele ca membri ai unei comunităţi sociale. De-a
lungul acestei incursiuni, sunt clarificate idei ce privesc efectele pozitive şi negative generate de
naşterea unui copil asupra relaţiilor de cuplu, analiza reacţiilor parentale din perioada
postnatală, atât din perspectiva mamei, cât şi din cea a tatălui, necesitatea identificării cu
propriul copil şi cu nevoile acestuia, prezenţa suportului reciproc şi a încrederii în viaţa de
cuplu, prezenţa unor eventuale probleme legate de lupta pentru asumarea responsabilităţii,
imposibilitatea de a se identifica în rolul de părinte sau discordanţa dintre experienţa de a fi
părinte şi aşteptările cuplului, stabilirea unei legături afective cu copilul, cu scopul generării
încrederii şi spaţiului optim de dezvoltare, garantarea unei continuităţi şi stabilităţi
generaţionale a familiei prin acordarea calităţii de membru a nou-născutului sau conştientizarea
de către copil a propriilor valori familiale şi a propriei identităţi prin accesul nelimitat la linia de
sânge maternă şi paternă. Este menţionată şi importanţa influenţării structurii familiei de
apariţia unei noi generaţii în sistemul familial, fapt ce declanşează noi reguli ce îi implică atât pe
părinţi, cât şi pe cei din generaţia precedentă, precum şi influenţa
locului de muncă asupra proaspeţilor părinţi (Margola şi Molgora, 2002; Margola şi Rosnati,
2003), ajungându-se la concluzia că soţii investesc mai mult în locul de muncă decât femeile,
acestea din urmă putând fi supuse unui conflict familie-muncă ce declanşează efecte negative
privind satisfacţia conjugală şi bunăstarea personală. De asemenea, grija comună a asociaţiilor
de familii generează efecte pozitive la nivelul comunităţii, referitoare la nevoile tradiţionale sau
contemporane ale familiei, traduse, de exemplu, prin lupta în faţa dizabilităţii sau bolii unui
copil, preocuparea pentru apărarea drepturilor familiei sau creşterea şi educaţia copiilor, dar şi
sănătatea familiei sau calitatea vieţii (Rossi, 2003). Ultimele două aspecte dezbătute îşi
concentrează atenţia asupra naturii duale a legăturii dintre generaţii, concretizată în necesitatea

21
 analizei relaţiilor copil-părinte şi cele dintre părinţi şi familiile de origine, accentuându-se rolul
cuplului de mediator între generaţii. Astfel, se observă responsabilitatea comună a îngrijirii
persoanelor ramificată în direcţia sferei afective şi înspre cea etică, precum şi faptul că
transmiterea patrimoniului nu este una liniară, ci se referă la rezultatul coeziunii dintre
descendenţii materni şi cei paterni în cuplul parental, existenţa umană neputând fi limitată la
aspectele biologice, deoarece aceasta include proprietatea ( terenuri, case, economi, bunuri
mobile), statutul, filozofia de viaţă şi conexiuni de origine nativă sau socială. Ultima parte a
capitolului cuprinde analiza obligaţiunilor frăţeşti, cu implicarea unor termeni ca moştenire de
familie, efectul orei-sticlă (Bedford,1989) sau cod al frăţiei, la care se adaugă analiza amănunţită
a unor aspecte centrate pe legătura familiei cu comunitatea şi, implicit, analiza familiilor sub
aspect socio-cultural, cele două concepte aflându-se la un nivel de influenţă reciprocă. De
asemenea, nu a fost omisă ideea că societatea este o entitate organizată care se dezvoltă pe
fundalul interacţiunilor dintre diferite generaţii, implicând însă prezenţa reţelelor relaţionale
cum ar fi şcoala, cartierul, asociaţiile, organizaţiile psihosociale, care pot avea efecte pozitive
sau distructive. Acestea fiind spuse, nu putem ignora plurivalenţa interacţiunilor umane şi mai
ales, datul firesc al umanităţii de a procrea, de a genera sentimente în cadrul familiei sau de a
perpetua valorile de-a lungul generaţiilor. În ceea ce priveşte acest domeniu, literatura de
specialitate va manifesta un interes continuu asupra psihologiei umane, fără însă a-l epuiza
vreodată. Totuşi, activitatea cercetătorilor şi, implicit, a lucrării de faţă, reprezintă un pas înainte
pentru realizarea acestui deziderat extins la nivel de universalitate.

Metodologia cercetării
Obiectivele generale:
1. Identificarea rolului pe care îl are pattern-ul familial în alegerea partenerului de cuplu
2. Identificarea trăsăturilor de personalitate ale părinţilor şi ale partenerului actual şi ideal de cuplu
3.Identificarea stilurilor relaţionale ale persoanelor şi legătura acestora atât cu propria
personalitate cât şi cu cea a părinţilor şi partenerilor de cuplu
4. Identificarea acceptării de sine şi a tendinţei spre depresie la persoanele implicate într-o relaţie
de cuplu
5. Elaborarea unui probe de evaluare a pattern-ului familial
Obiectivele specifice:
1.Identificarea relaţiei dintre structura personalităţii unei persoane şi structura personalităţii
părinţilor în vederea stabilirii influenţelor parentale pe anumite dimensiuni 2.Identificarea
trăsăturilor de personalitate ale părinţilor, prin prisma percepţiei individuale şi influenţa lor în

22
alegerea partenerului de cuplu
3. Identificarea relaţiei dintre stilul relaţional al unei persoane şi trăsăturile de personalitate ale
acesteia
4.Identificarea relaţiei dintre stilul relaţional al unei persoane şi modul în care aceasta şi-a perceput
părinţii, partenerul actual şi cel ideal de cuplu
5. Identificarea relaţiei dintre stilul relaţional şi acceptarea propriei persoane în funcţie de sex
6. Identificarea relaţiei dintre modul în care o persoană şi-a perceput proprii părinţi, tendinţa lui
spre depresie şi acceptarea propriei persoane
7. Identificarea relaţiei dintre trăsăturile de personalit ate ale unei persoane şi alegerea partenerului
de cuplu actual şi ideal
8. Identificarea factorilor ce ţin de relaţia parentală a subiectului şi alegerea lui in cuplu în vederea
prioritizării acestora ca influenţă
9. Elaborarea unui instrument de evaluare a pattern-ului familial şi influenţele acestuia în alegerea
partenerului de cuplu
Ipoteze generale
1. Se prezumă că alegerea partenerului de cuplu este influenţată major de modul în care o persoană
şi-a perceput proprii părinţi, în perioada copilăriei
2. Se prezumă că stilul relaţional de viaţă dezvoltat cu precădere în perioada copilăriei este
influenţat de pattern-ul familial, astfel orientând alegerea în cuplu
3. Se prezumă că stilul relaţional, dezvoltat în copilăria timpurie în cadrul familiei, se manifestă
diferit în funcţie de sex şi de nivelul acceptării necondiţionate a propriei persoane
4. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o persoană şi-a perceput
proprii părinţi şi modul în care aceasta se acceptă pe sine
5. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o persoană şi-a perceput
proprii părinţi şi tendinţa acesteia spre depresie
6. Se prezumă că în alegerea partenerului de viaţă persoanele sunt influenţate de anumite trăsături
proprii de personalitate.
Ipoteze specifice
l. a. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate ale unei persoane este influenţată, în principal, de
acele trăsături ale personalităţii părinţilor ce au fost percepute în copilărie ca fiind marcante
atât pozitiv dar mai ales negativ
1. b. Se prezumă că alegerea partenerului de cuplu, actual şi ideal, este influenţată de modul în
care o persoană şi-a perceput proprii părinţi, în perioada copilăriei
2. a. Se prezumă că există o relaţie de asociere între stilul relaţional al unei persoane dezvoltat în

23
 copilăria timpurie în cadrul familiei şi trăsăturile acesteia de personalitate
2. b. Se prezumă că există o relaţie de asociere între stilul relaţional de viaţă al unei persoane şi
modul cum aceasta şi-a perceput părinţii în perioada copilăriei
2. c. Se prezumă că există o relaţie de asociere între stilul relaţional şi modul în care o persoană îşi
percepe atât partenerul actual de cuplu cât şi pe cel ideal
3. a. Se prezumă că stilul relaţional se manifestă diferit în funcţie de sexul persoanei
3. b. Se prezumă că stilul relaţional se manifestă diferit în funcţie de sexul persoanei şi de
acceptarea necondiţionată a propriei persoane
4. a. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o persoană şi-a perceput
mama şi modul în care aceasta se acceptă pe sine
4. b. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o persoană şi-a perceput
tatăl şi modul în care aceasta se acceptă pe sine
5. a. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o persoană şi-a perceput
mama şi tendinţa persoanei spre depresie
5. b. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o persoană şi-a perceput
tatăl şi tendinţa persoanei spre depresie
6. a. Se prezumă că atât în alegerea partenerului actual de cuplu dar mai ales în alegerea
partenerului ideal persoanele sunt influenţate de anumite trăsături proprii de personalitate.

Designul experimental
Pentru ipoteza generală 1. am realizat o analiză de regresie liniară multiplă, variabilele
criteriu fiind trăsăturile de personalitate ale subiecţilor, ale partenerilor actual şi ideal de cuplu,
percepuţi prin prisma subiecţilor, iar variabilele predictorii sunt trăsăturile de personalitate ale
mamei şi ale tatălui subiecţilor, percepute din nou, prin prisma subiecţilor. Ipoteza a fost
împărţită în ipoteze specifice pentru fiecare criteriu analizat.
Pentru ipoteza generală 2. avem un design corelaţional, variabilele între care se
realizează corelaţia fiind atributele stilului relaţional şi al strategiilor de rezolvare a problemelor
vieţii, pe de-o parte, şi trăsăturile de personalitate ale mamei şi ale tatălui subiecţilor, trăsăturile
de personalitate ale partenerului de cuplu actual şi aşteptările avute de la partenerul ideal de
viaţă. Ipoteza a fost împărţită în ipoteze specifice pentru fiecare variabilă dependentă analizată .
Pentru ipoteza generală 3. avem un design cvasiexperimental, unifactorial,
intersubiecţi. Variabila independentă este sexul subiecţilor - cu cele două modalităţi, masculin şi
feminin (la prima ipoteză specifică) şi nivelul acceptării necondiţionate a propriei persoane - cu
cele două modalităţi, nivel scăzut şi nivel ridicat, (pentru a doua ipoteză specifică). Variabilele

24
dependente sunt atributele stilului relaţional şi al strategiilor de rezolvare a problemelor vieţii.
Pentru ipoteza generală 4. avem un design cvasiexperimental, unifactorial,
intersubiecţi. Variabila independentă este nivelul acceptării necondiţionate a propriei persoane -
cu cele două modalităţi, nivel scăzut şi nivel ridicat, iar variabilele dependente sunt trăsăturile de
personalitate percepute de subiecţi la mamă (la prima ipoteză specifică) şi la tată (pentru a doua
ipoteză specifică).
Pentru ipoteza generală 5. avem un design cvasiexperimental, unifactorial,
intersubiecţi. Variabila independentă este nivelul tendinţei spre depresie - cu cele trei modalităţi,
nivel scăzut, nivel moderat şi nivel ridicat, iar variabilele depende nte sunt trăsăturile de
personalitate percepute de subiecţi la mamă (la prima ipoteză specifică) şi la tată (pentru a doua
ipoteză specifică). Ipotezele specifice au fost împărţite în ipoteze de lucru în funcţie de sexul
subiecţilor, masculin şi feminin.
Pentru ipoteza generală 6. am realizat o analiză de regresie liniară multiplă, variabilele
criteriu fiind trăsăturile de personalitate ale partenerului actual şi ideal de cuplu iar variabilele
predictorii sunt trăsăturile de personalitate ale subiecţilor.

Eşantionul studiului este format dintr-un număr de 72 de persoane, 36 persoane (50%)

de sex masculin şi 36 persoane (50%) de sex feminin. Vârsta subiecţilor este cuprinsă între 18 şi
55 de ani. Singurul criteriu de selecţie a lotului a fost condiţia de a se afla într-o relaţie de cuplu
în momentul completării chestionarelor. Examinarea a avut loc în oraşele de reşedinţă ale
subiecţilor (Braşov, Bucureşti, Arad, Timişoara, Iaşi, Constanţa şi Deva).
Instrumente folosite
1. Chestionarul nonverbal de personalitate (NPQ) este un instrument de 136 de itemi,
care a fost construit pentru a măsura un număr de 16 itemi dintre trăsăturile de personalitate
descrise de Murray (1936) în teoria sa sistemică dedicată nevoilor umane.
La fel ca şi celelalte chestionare de auto-evaluare, NPQ se bazează pe disponibilitatea
spre auto-descriere şi spre auto-dezvăluire a subiectului.
Indicii Alpha Cronbach de consistenţă internă, calculaţi pentru eşantionul normativ românesc de
N = 1800 de subiecţi (N1 = 900 de bărbaţi şi N2 = 900 de femei): nici una dintre cele 17 scale ale
NPQ nu are indici alpha de consistenţă internă mai mici de 0,50.
2. Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane (Unconditional
Self Acceptance Questionnaire - USAQ) cuprinde 20 de itemi care măsoară acceptarea
necondiţionată a propriei persoane. Acesta a fost conceput în 2001, de către Chamberlain şi
Haaga şi se bazează pe teoria lui Albert Ellis asupra acceptării necondiţionate, itemii reflectând
diferitele aspecte ale acestui concept multifaţetat, central teoriei raţional-emotive şi

25
comportamentale.
3. Scala de atitudini disfuncţionale, DAS, forma a (Dysfunctional Attitudes Scale,
Form A, Weissman, 1979, Weissman şi Beck, 1978) este un instrument care permite evaluarea
atitudinilor ce pot constitui o predispoziţie pentru instalarea depresiei. Cei 40 de itemi ai scalei
sunt formulaţi ca afirmaţii care stau, în general, la baza gândirii idiosincratice tipic depresive.
Răspunsul la fiecare item oferă informaţii referitoare la atitudinile disfuncţionale ale persoanei,
care funcţionează ca scheme prin intermediul cărora persoana îşi construieşte realitatea
(Weissman şi Beck, 1978).
Fidelitatea DAS-A a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă internă alfa
Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 682 subiecţi, valoarea alfa obţinută fiind de 0,86. Această
valoare indică o consistenţă internă bună, ceea ce exprimă faptul că itemii testului evaluează
acelaşi construct descris de Beck (1976) - atitudinile disfuncţionale asociate cu depresia.
În concluzie, datele disponibile până în acest moment sugerează că varianta în limba
română a DAS-A are proprietăţi psihometrice bune, asemănătoare variantei originale, în limba
engleză.
4. Inventarul BASIS-A (Basic Adlerian Scales for Interpersonal Succes - Adult Form)
oferă o explicaţie a funcţionării psihologice curente a adulţilor bazată pe amintirile timpurii ale
copilăriei. Scopul chestionarului este de a înţelege modul în care credinţele unei persoane,
dezvoltate în copilăria timpurie, contribuind la formarea strategiilor de rezolvare a problemelor
şi la funcţionarea acesteia în domeniul social, profesional şi al relaţiilor intime.
Instrumentul se bazează pe conceptul că pe măsură ce copilul creşte, dezvoltă un pla n
unic pentru a-şi crea un sens de apartenenţă la lume. Acest plan, sau stil relaţional, este
dezvoltat în contextul primului grup social din existenţa noastră, familia, şi rămâne relativ stabil
de-a lungul vieţii.
În 1993, după mai bine de douăzeci de ani de cercetare, Wheeler, Kern, & Curlette au
introdus acest instrument de evaluare adlerian.
BASIS-A măsoară cinci dimensiuni majore sau stiluri relaţionale.
Instrumentul a fost dezvoltat şi aplicat de mai bine de 24 de ani. De-a lungul acestei perioade au
fost efectuate studii de validitate cu alte scale, cum ar fi MMPI, 16PF, Myers-Briggs Type
Indicator, MCMI-II, SASSI-2, SCL-90-R, BassLeadership Questionnaire, Dyadic Adjustment
Scale, Inventarul de depresie Beck şi Inventarul Resurselor de coping la stres.

Limitele cercetării
Limitele studiului nostru constau în eşantionul relativ restrâns, astfel că există rezerve în

26
 ceea ce priveşte generalizarea datelor. Un alt aspect al limitării este dat de numărul probelor
aplicate. Este posibil ca prin aplicarea unor probe suplimentare care să evalueze şi alţi factori
(satisfacţia maritală, situaţia materială şi socioprofesională percepută, calitatea relaţiei actuale
cu familia de origine etc.) să poată fi identificate şi alte influenţe implicate în alegerea
partenerului de cuplu.

Sinteza rezultatelor cercetării.

Prezentăm sintetic rezultatele pentru fiecare ipoteză în parte.
Prima etapă a analizei datelor a constat în construirea bazei de date şi calcularea
scorurilor pentru dimensiunile scalelor NPQ, NPQ - FF, USAQ, DAS şi Basis - A.
În vederea prelucrării statistice a datelor obţinute în studiu am utilizat pachetul statistic SPSS
14.0 .
Rezultatele analizelor pe cele 17 scale ale NPQ sunt prezentate detaliat in cadrul tezei
insă din raţiuni de sintetizare şi reprezentativitate prezentăm rezultatele raportate la cei cinci
factori prezentaţi mai sus.
Ipoteza generală 1. Se prezumă că alegerea partenerului de cuplu este influenţată major
de modul în care o persoană şi-a perceput proprii părinţi, în perioada copilăriei.
În scopul de a evidenţia influenţa pe care o au trăsăturile de personalitate ale părinţilor
asupra subiecţilor, respectiv influenţa mamei supra subiecţilor, am recurs la procesarea statistică a
celor cinci mari factori generali de personalitate cuprinşi în modelul Big Five ai personalităţii
umane, concretizaţi în următoarele dimensiuni: Extraversie, Agreabilitate, Conştinciozitate,
Nevrotism şi Deschidere către experienţă. Ca procedeu am folosit regresia multiliniară, metoda
stepwise, iar rezultatele sunt prezentate separat pentru cele două sexe, masculin şi feminin.
Astfel, modelele de regresie alese demonstrează că există diferenţe semnificative statistic
între estimările oferite de ecuaţiile de regresie efectuate asupra variabilelo r implicate (cei cinci
factori de personalitate subiecţilor de sex masculin şi cei cinci factori de personalitate ai mamei) în
comparaţie cu estimările bazate pe valorile mediei. Astfel, pentru sexul masculin, la analiza de
varianţă ANOVA coeficientul F este semnificativ statistic în cazul modelelor alese de regresie,
după cum se observă în Tabelul 5.1.
Procentajul din dispersia variabilei criteriu (în acest caz cele cinci dimensiuni de
personalitate ale subiectului de sex masculin) explicat prin modul de e voluţie al predictorilor (cele
cinci dimensiuni de personalitate ale mamei) este dat de coeficientul de determinare multiplă R2
Valorile coeficientului de determinare multiplă R2 pentru ecuaţiile de regresie efectuate sunt redate
în Tabelul 5.2.

27
Tabel 5.1. Valorile coeficientului F şi pragurile de semnificaţie ale modelelor

Mama/sex Masculin F P
Nevrotism 181,321 0,000
Extraversie 34,035 0,000
Deschidere către experienţă 11,170 0,000
Agreabilitate 28,273 0,000
Conştiinciozitate -- --

Tabel 5.2. Valorile coeficientului R şi R2

Mama/sex Masculin R R2
Nevrotism 0,979 0,959
Extraversie 0,821 0,673
Deschidere către experienţă 0,635 0,404
Agreabilitate 0,852 0,726
Conştiinciozitate -- --

28
 Tabel 5.3. Valorile coeficienţilor de regresie şi t pentru cei 5 factori
Abatere
Mama/sex M B standard Beta t p
NEVROTISM
Nevrotism 1,238 0,053 1,216 23,501 0,000
Extraversie -0,526 0,062 -0,626 -8,435 0,000
Deschidere către experienţă 0,278 0,050 0,446 5,527 0,000
Conştiinciozitate -0,231 0,062 -0,303 -3,731 0,001
EXTRAVERSIE
Nevrotism 1,065 0,166 0,652 6,412 0,000
Extraversie 0,380 0,102 0,379 3,728 0,001
DESCHIDERE CĂTRE
EXPERIENŢĂ
Nevrotism 0,826 0,249 0,447 3,322 0,002
Conştiinciozitate 0,602 0,187 0,434 3,223 0,003
AGREABILITATE
Agreabilitate 0,494 0,137 0,470 3,599 0,001
Deschidere către experienţă -0,212 0,059 -0,349 -3,598 0,001
Conştiinciozitate -0,266 0,126 -0,269 -2,104 0,043
CONŞTIINCIOZITATE - - - - -
Pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni ale personalităţii subiectului de sex masculin în
parte am notat în Tabelul 5.3. valorile coeficientului de regresie, abaterea standard, coeficientul
standardizat beta, valorile testului t şi pragul de semnificaţie obţinute în urma calculării ecuaţiilor de
regresie cu fiecare dintre cei cinci factori de personalitate ai mamei.
Se observă deci că Nevrotismul la bărbaţi este influenţat în sens pozitiv de Nevrotism şi
Deschidere către experienţă şi negativ de Extraversie şi Conştiinciozitate. Extraversia este
determinată în sens pozitiv de Nevrotism şi Extraversia mamei, Deschiderea către experienţă are ca
factori de determinare pozitivi dimensiunile Nevrotism şi Conştiinciozitate ale mamei. Dimensiunea
Agreabilitate este determinată pozitiv de caracteristica mamei Agreabilitate şi în sens negativ de
Deschidere către experienţă şi Conştiinciozitate. Pentru dimensiunea Conştiinciozitate a subiectului
de sex masculin nu avem factori de influenţă dimensiunile de personalitate ale mamei.
În tabelul alăturat am realizat o localizare a
gradului de influenţă al celor cinci factori de personalitate M Nev Ext Des Agr Con
ai mamei asupra subiecţilor de sex masculin. Am aşezat pe Nev 1 4 2 3
Ext 1 2
orizontală cei cinci factori de personalitate ai mamei iar pe Des 1 2
verticală caracteristicile de personalitate ale subiectului. Agr 3 1 2
Con
Sensul influenţei este

29
dat de culorile din tabel, astfel, pentru influenţă semnificativă pozitivă avem culoarea orange, pentru
influenţă semnificativă negativă avem culoarea galbenă, iar culoarea gri semnifică lipsa influenţei.
Datorită coeficienţilor standardizaţi beta am realizat şi o ierarhizare a predictorilor prin comparare
directă. Ordinea importanţei este dată de cifrele înscrise în căsuţe, pornind de la 1, cea mai
importantă dintre predictorii aleşi şi, prin urmare, având cea mai mare influenţă asupra criteriului.
Astfel putem concluziona că nevrotismul mamelor poate influenţa nevrotismul, extraversia
şi deschiderea spre experienţă a băieţilor. Un nevrotism ridicat al mamei şi o extraversie redusă
cuplată cu o conştiinciozitate mică poate dezvolta nevrotismul la băieţi. O agreabilitate crescută a
mamei şi o deschidere spre experienţă redusă influenţează major dezvoltarea agreabilităţii la băieţi.
Prezentăm in continuare rezultatele celorlalte analize conforme cu testarea ipotezei 1 însă
vom recurge la sintetizarea acestora. Astfel că vom reda rezultatele la această ipoteză fară a mai
prezenta şi tabelele ce le susţin.
Pentru următoarele analize realizate prin testarea ipotezei 1 am obţinut următoarele rezultate
:
Pentru modelele de regresie efectuate cu scopul de a afla influenţa celor cinci mari factori de
personalitate ai mamei asupra subiecţilor de sex feminin am obţinut valori semnificative ale
coeficienţilor. Putem spune că fetele care şi-au perceput mamele ca având un Nevrotism ridicat au
dezvoltat la rândul lor, ca trăsături, Nevrotismul, Extraversia dar şi Agreabilitatea. Agreabilitatea
este influenţată de Nevrotismul mamei dar cuplat cu o Extraversie scăzută pe când Nevrotismul
fetelor este influenţat de Nevrotismul mamei cuplat de data aceasta cu o extraversie foarte crescută.
Am putea spune că Extraversia scăzută sau crescută a mamei este cea responsabilă de influenţarea
Nevrotismului sau agreabilităţii la fete. O conştiinciozitate mare percepută la mamă influenţează
dezvoltarea Conştiinciozităţii la fete.
În ceea ce priveşte influenţa celor cinci mari factori de personalitate ai tatălui asupra
subiecţilor de sex masculin rezultă că băieţii care şi-au perceput taţii cu o prezenţă a trăsăturii
Nevrotism ridicată prezintă şi ei una pe măsură. Dezvoltarea acesteia este influenţată şi de prezenţa
asocierii Nevrotismului tatălui cu o altă trăsătură şi anume Conştiinciozitatea. Aceasta din urmă este
ce-a mai influentă trăsătură a tatălui pentru aproape toate trăsăturile băieţilor excepţie făcând
Agreabilitatea, acesta fiind influenţată pozitiv la băieţi de către o percepţie a dimensiunii Nevrotice
diminuate.
În ceea ce priveşte influenţa celor cinci mari factori de personalitate ai tatălui asupra
personalităţii subiecţilor de sex feminin putem afirma că fetele care şi-au perceput tatăl având ca
trăsătură principală Nevrotismul pot dezvolta trăsături de personalitate nevrotice, extreverte şi pot fi
mai deschise spre experienţă. Cele care şi-au perceput taţii ca fiind nonnevrotici şi agreabili pot

30
dezvolta ca trăsătură Agreabilitatea. Fetele care şi-au perceput tatăl ce are dezvoltată
conştiinciozitatea ca trăsătură, dar fără deschidere spre experienţă, sunt conştiincioase.
Pentru o imagine de ansamblu a rezultatelor obţinute în urma testării ipotezei 1 am
sintetizat şi sub formă de tabele influenţele parentale în alegerea partenerului de cuplu pentru o
imagine holistă.

COMPARAŢII INTRE PARTENERUL ACTUAL ŞI CEL IDEAL

Alegerea partenerei actuale în funcţie de Alegerea partenerei ideale în funcţie de

percepţia băiatului faţă de propria mamă percepţia băiatului faţă de propria mamă

M Nev Ext Des Agr Con M Nev Ext Des Agr Con
Nev 1 2 Nev 1 3 2
Ext 1 2 Ext 3 2 1
Des 2 3 1 Des 2 3 1
Agr 2 4 1 3 Agr 4 1 5 3 2
Con 2 1 Con

Alegerea partenerului actual în funcţie de Alegerea partenerului ideal în funcţie de

percepţia fetei faţă de propria mamă percepţia fetei faţă de propria mamă

F Nev Ext Des Agr Con F Nev Ext Des Agr Con
Nev 1 2 3 Nev 2 1
Ext 1 Ext 1 2
Des 2 1 Des
Agr 2 1 Agr 1 2
Con 1 2 3 Con 2 1

Alegerea partenerei actuale în funcţie de Alegerea partenerei ideale în funcţie de

percepţia băiatului faţă de propriul tată percepţia băiatului faţă de propriul tată

M Nev Ext Des Agr Con M Nev Ext Des Agr Con
Nev 1 2 Nev 1 3 4 2
Ext 1 2 Ext 4 3 1 5 2
Des 3 2 4 1 Des 4 1 3 2
Agr 1 2 2 Agr 4 2 5 3 1
Con 1 Con 2 3 4 1

31
 Alegerea
F Nev partenerului
Ext Des actual in funcţie de Alegerea
Agr Con F partenerului
Nev Ext idealDes inAgr
funcţie
Conde
Nev percepţia
1 fetei
2 faţă de propriul tată Nevpercepţia
1 4 faţă de propriul
fetei 3 2 tată
Ext Ext 1
Des 2 1 Des
Agr 3 2 1 Agr 4 2 5 1 3
Con 2 1 Con 1 4 3 2
Tabelele de mai sus reprezintă o formă sintetică de a exprima influenţele parentale pe
fiecare dimensiune a personalităţii.
Tot pentru o imagine holistă a influenţei parentale prezentam rezultatele factorilor ce
influenţează cel mai mult alegerea in cuplu. Cu 1 este notat cea mai mare influenţa iar cu 5 cea mai
mică. Dimensiunile notate cu roşu sunt cele mai influente dar la nivelul personalităţii în întregul ei
şi nu pe factori separaţi cum am prezentat mai sus.

INFLUENŢE GENERALE INFLUENŢE GENERALE

X beta Dimensiuni Loc X beta Dimensiuni Loc

2,052 Nevrotism 1 1.745 Agreabilitate 1

1,713 Conştiinciozitate 2 Deschidere către
1,697 Extraversie 3 1.737 experienţă 2
Deschidere către 1.713 Extraversie 3
0,643 experienţă 4 1.689 Conşt iinciozitate 4
0,591 Agreabilitate 5 1.2 Nevrotism 5

Mama-femei Big Five __________________ Mama-femei Big Five

X beta Dimensiuni Loc

2,149
Agreabilitate 1
1,7Extraversie 2
0,857
Nevrotism 3
Conştiinciozitate
0,617 4
Deschidere către
0,378 experienţă 5
PARTENER ACTUAL PARTENER IDEAL

Mama-bărbaţi Big Five _____ ___________ Mama-bărbaţi Big Five ________ __________

32
 X beta Dimensiuni Loc

1.392 Nevrotism 1
0.797 Agreabilitate 2
0.603 Extraversie 3
Deschidere către
0.295 experienţă 4
0 Conştiinciozitate 5

33
Mama-influenţă generală Big Five Mama-influenţă generală Big Five

X beta Dimensiuni Loc X beta Dimensiuni Loc

3,397 Extraversie 1 2.592 Nevrotism 1

2,909 Nevrotism 2 2.542 Agreabilitate 2
2,74 Agreabilitate 3
2.316 Extraversie 3
2,33 Conştiinciozitate 4
Deschidere către
Deschidere către
2.032 experienţă 4
1,021 experienţă 5
1.689 Conştiinciozitate 5

Tata-bărb i Big Five Tata-bărb i Big Five

ai ai
X beta Dimensiuni Loc X beta Dimensiuni Loc

2,022 Nevrotism 1 2.906 Conştiinciozitate 1

1,534 Conştiinciozitate 2 Deschidere către
Deschidere către 2.875 experienţă 2
0,959 experienţă 3 2.641 Agreabilitate 3
2.399 Nevrotism 4
0,649 Agreabilitate 4 1.538 Extraversie 5
0,555 Extraversie 5

Tata-feme Big Five ata-femei Big Five

i
X beta Dimensiuni Loc X beta Dimensiuni Loc

1,456 Extraversie 1 1.945 Nevrotism 1

1.602 Extraversie 2
1,178 Conştiinciozitate 2
Deschidere către
0,791 Nevrotism 3 1.375 experienţă 3
Deschidere către 1.348 Agreabilitate 4
0,577 experienţă 4
1.23 Conşt iinciozitate 5
0,274 Agreabilitate 5

ata-influenţă generală Big Five ata-influenţă generală Big Five

X beta Dimensiuni Loc X beta Dimensiuni Loc

3,236 Extraversie 1 4.344 Nevrotism 1

2,63 Conştiinciozitate 2 Deschidere către
4.25 experienţă 2
2,169 Nevrotism 3
Deschidere către 4.136 Conşt iinciozitate 3
1,745 experienţă 4 3.989 Agreabilitate 4
0,919 Agreabilitate 5 3.14 Extraversie 5

34
 Ipoteza generală 2. Se prezumă că stilul relaţional de viaţă dezvoltat cu precădere în
perioada copilăriei este influenţat de pattern-ul familial, astfel orientând alegerea în cuplu
Ipoteza generală 2 testează asocierea dintre dimensiunile „Sentiment de comuniune socială
- prosocial”, „Acord - conformare”, „A lua conducerea - lider”, „Dorinţa de recunoaştere -
aprobare” şi „A fi în gardă - precauţie”, dimensiuni măsurate cu chestionarul BASIS-A pe
eşantionul cercetat, şi dimensiunile personalităţii Reuşită, Afiliere, Agresiune, Autonomie,
Dominanţă, Rezistenţă, Exhibiţie, Căutarea aventurii, Impulsivitate, Altruism, Ordine, Joacă,
Senzorialitate, Recunoaştere socială, Nevoia de ajutorare şi Înţelegere, măsurate cu ajutorul
chestionarului de personalitate NPQ. Totodată a fost cercetată şi asocierea dimensiunilor BASIS-A
cu cei cinci mari factori de personalitate măsuraţi cu ajutorul chestionarului NPQ - FF:
Extraversia, Agreabilitatea, Conştiinciozitatea,
Nevrotismul şi Deschiderea spre experienţă, factori corespondenţi modelului Big Five în studiul
personalităţii.
Pentru realizarea prelucrărilor statistice am folosit corelaţiile neparametrice, calculând
indicii de corelaţie Spearman, pentru că distribuţiile sunt asimetrice iar abaterile standard sunt
diferite.
Menţionăm că redăm mai jos sinteza unor rezultate ale cercetării prin intermediul analizelor pe cei
cinci factori NPQ. Aceştia conţin, dat fiind conceperea chestionarului, şi a numite elemente din cele
17 scale prezentate mai sus. În cadrul tezei sunt prezentate in amănunt şi aceste analize luate
separate.
Ipoteza specifică 2.a. Se prezumă că există o relaţie de asociere între stilul relaţional al unei
persoane dezvoltat în copilăria timpurie în cadrul familiei şi trăsăturile acesteia de personalitate.
În cadrul acestei ipoteze specifice dimensiunile BASIS-A ale subiecţilor au fost puse în
relaţie cu ei cinci mari factori de personalitate ai subiecţilor: Extraversia, Agreabilitate a,
Conştiinciozitatea, Nevrotismul şi Deschiderea spre experienţă.
Redăm mai jos sinteza unor rezultate obţinute din analiza relaţia dintre BASIS-A şi cei cinci factori
NPQ - FF (Big Five).
Sentimentul de comuniune socială - prosocial corelează pozitiv cu Conştiinciozitatea, având
coeficientul r = 0,419 la un prag p = 0,000.
Dimensiunea A lua conducerea - lider corelează semnificativ cu toţi factorii de personalitate
ai modelului Big Five.
Sentimentul de comuniune socială - prosocial corelează pozitiv cu Conştiinciozitatea, având
coeficientul r = 0,521 la un prag p = 0,001.
Dimensiunea A lua conducerea - lider corelează semnificativ cu toţi factorii de personalitate

35
ai modelului Big Five.
În continuare cei cinci mari factori ai personalităţii corespondenţi modelului Big Five în
studiul personalităţii au fost puşi în relaţie cu dimensiunile măsurate prin chestionarul BASIS-A
pentru sexul feminin.
Pentru dimensiunea Sentiment de comuniune socială - prosocial nu există corelaţii
semnificative cu cei cinci factori de personalitate ai subiecţilor de sex feminin.
Dimensiunea A lua conducerea - lider prezintă o corelaţie în sens negativ cu factorul
Agreabilitate, având r = 0,375 şi p = 0,024.
Dimensiunea Dorinţa de recunoaştere - aprobare corelează pozitiv cu Agreabilitatea, având
coeficientul de corelaţie r = 0,460 şi pragul p = 0,005.
Pentru A fi în gardă - precauţie se semnalează o corelaţie semnificativă cu factorul Agreabilitate, cu
un r = -0,357 şi p = 0,033, corelaţie în sens negativ.
Ipoteza specifică 2.b. Se prezumă că există o relaţie de asociere între stilul relaţional de viaţă al
unei persoane şi modul cum aceasta şi-a perceput părinţii în perioada copilăriei
În cadrul acestei ipoteze specifice dimensiunile BASIS-A ale subiecţilor au fost puse în
relaţie cucei cinci mari factori de personalitate Extraversia, Agreabilitatea, Conştiinciozitatea,
Nevrotismul şi Deschiderea spre experienţă percepuţi de către subiecţi la mamă.
Avem aşadar o corelaţie semnificativă statistic a dimensiunii Sentiment de comuniune
socială - prosocial cu factorul Nevrotism perceput la mamă. Coeficientul de corelaţie Spearman r =
0,260 şi pragul p = 0,027.
A lua conducerea - lider se află în relaţie de asociere cu fiecare dintre cei cinci mari factori
de personalitate percepuţi la mamă, cu observaţia că sensul corelaţiei cu factorul Agreabilitate este
negativă.
Factorul Nevrotism corelează pozitiv cu dimensiunea A fi în gardă - precauţie, având
coeficientul de corelaţie r = 0,393 şi pragul p = 0,001, iar factorul Agreabilitate corelează negativ, cu
un coeficient r = -0,326 şi un prag p = 0,005.
Rezultatele prelucrărilor efectuate separat pentru sexul masculin şi feminin
Rezultatele prelucrărilor statistice pentru sexul masculin:
- corelaţie semnificativă statistic a dimensiunii Sentiment de comuniune socială - prosocial
cu factorul Deschidere către experienţă perceput la mamă. Coeficientul de corelaţie Spearman r =
0,626 şi pragul p = 0,000.
- a lua conducerea - lider se află în relaţie de asociere cu fiecare dintre cei cinci mari factori
de personalitate percepuţi la mamă, cu observaţia că sensul corelaţiei cu factorul Agreabilitate este
negativă.

36
 - dorinţa de recunoaştere - aprobare prezintă corelaţii semnificative statistic cu factorul
Conştinciozitate dintre cei cinci mari factori de personalitate ai mamei, r = 0,467 şi p = 0,004.
- pentru dimensiunea A fi în gardă - precauţie există o corelaţie semnificativă ca factorul
Nevrotism, r = 0,357 şi p = 0,033.
Rezultatele prelucrărilor statistice pentru sexul feminin:
- dimensiunea Acord - conformare prezintă o corelaţie pozitivă cu unul din cei cinci mari
factori ai personalităţii percepute la mamă, Agreabilitatea, cu coeficientul r = 0,373 şi pragul p =
0,025.
- factorul Nevrotism corelează pozitiv cu dimensiunea A fi în gardă - precauţie, având
coeficientul de corelaţie r = 0,337 şi pragul p = 0,044, iar factorul Agreabilitate corelează negativ, cu
un coeficient r = -0,483 şi un prag p = 0,003.
În continuare cei cinci mari factori ai personalităţii percepuţi la tată au fost puşi în relaţie cu
dimensiunile măsurate prin chestionarul BASIS-A.
Avem aşadar o corelaţie semnificativă statistic a dimensiunii Sentiment de comuniune
socială - prosocial cu factorul Deschidere spre experienţă al personalităţii tatălui, cu un coeficient r
= -0,245 şi un prag p = 0,038, corelaţie negativă.
Factorul de personalitate Extraversie perceput la tată prezintă o corelaţie negativă,
semnificativă statistic cu dimensiunea Dorinţa de recunoaştere - aprobare, având r = -0,248 şi p =
0,036.
Dimensiunea A fi în gardă - precauţie corelează pozitiv cu factorul Nevrotism dintre cei
cinci mari factori de personalitate ai tatălui, având r = 0,324 şi p = 0,005 şi corelează negativ cu
factorul Agreabilitate, având r = -0,556 şi p = 0,000.
Rezultatele prelucrărilor efectuate separat pentru sexul masculin şi feminin
Rezultatele prelucrărilor statistice pentru sexul masculin:
- o corelaţie semnificativă statistic a dimensiunii Sentiment de comuniune socială -
prosocial cu factorul Deschidere spre experienţă al personalităţii tatălui, cu un coeficient r = - 0,544
şi un prag p = 0,001 şi Extraversia tatălui, r = -0,471 şi un prag p = 0,004, corelaţii negative.
- dimensiunea A fi în gardă - precauţie corelează pozitiv cu factorul Nevrotism dintre cei
cinci mari factori de personalitate ai tatălui, având r = 0,626 şi p = 0,000 şi corelează negativ cu
factorul Agreabilitate, având r = -0,611 şi p = 0,000.
Rezultatele prelucrărilor statistice pentru sexul feminin:
- se constată o corelaţie semnificativă statistic a dimensiunii Sentiment de comuniune
socială - prosocial cu factorul Agreabilitate al personalităţii tatălui, cu un coeficient r = 0,504 şi un
prag p = 0,002, corelaţie pozitivă.

37
 - la dimensiunea A lua conducerea - lider s-a observat o corelaţie semnificativă, negativă,
cu factorul de personalitate a tatălui Agreabilitate, având r = -0,335 şi p = 0,046.
- dimensiunea A fi în gardă - precauţie corelează negativ cu factorul Agreabilitate, având r
= -0,576 şi p = 0,000.
Ipoteza specifică 2.c. Se prezumă că există o relaţie de asociere între stilul relaţional şi modul în
care o persoană îşi percepe atât partenerul actual de cuplu cât şi pe cel ideal
În urma analizei relaţiei dintre cei cinci mari factori de personalitate ai partenerului actual
de cuplu şi dimensiunile măsurate prin chestionarul BASIS-A s-a obţinut următoarele rezultate :
- dimensiunea Sentiment de comuniune socială - prosocial prezintă o corelaţie
semnificativă cu factorul Agreabilitate al partenerului actual de cuplu, cu un coeficient de corelaţie r
= 0,262 şi p = 0,026.
- dimensiunea Acord - conformare corelează semnificativ cu factorul Extraversie a
partenerului, având coeficientul de corelaţie r = 0,225 la un prag p = 0,057.
- dimensiunea Dorinţa de recunoaştere - aprobare corelează pozitiv cu factorii Extraversie,
având r = 0,269 şi p = 0,022 şi Deschidere spre experienţă, având r = 0,428 şi p = 0,000.
Rezultatele prelucrărilor efectuate separat pentru sexul masculin şi feminin
Rezultatele prelucrărilor statistice pentru sexul masculin:
- dimensiunea Sentiment de comuniune socială - prosocial prezintă o corelaţie
semnificativă cu factorul Agreabilitate a partenerului actual de cuplu, cu un coeficient de corelaţie r
= 0,337 şi p = 0,044.
- dimensiunea A lua conducerea - lider corelează pozitiv cu toţi factorii partenerului ideal
mai puţin cu Agreabilitatea:
Rezultatele prelucrărilor statistice pentru sexul feminin:
- dimensiunea Sentiment de comuniune socială - prosocial prezintă o corelaţie
semnificativă cu factorul Extraversie a partenerului de cuplu, cu un coeficient de corelaţie r = 0,348
şi p = 0,038.
- dimensiunea Dorinţa de recunoaştere - aprobare corelează pozitiv cu factorii Extraversie,
având r = 0,501 şi p = 0,002 şi Deschidere spre experienţă, având r = 0,394 şi p = 0,017.
- dimensiunea Sentiment de comuniune socială - prosocial prezintă o corelaţie
semnificativă, pozitivă, cu factorul Conştiinciozitate al partenerului ideal, cu un coeficient r = 0,352
la un prag p = 0,002.
Rezultatele prelucrărilor efectuate separat pentru sexul masculin şi feminin
Rezultatele prelucrărilor statistice la sexul masculin:
- dimensiunea Sentiment de comuniune socială - prosocial există o corelaţie semnificativă,

38
pozitivă, cu factorul Conştiinciozitate al partenerului ideal, cu un coeficient r = 0,344 la un prag p =
0,040.
- a fi în gardă - precauţie prezintă corelaţii semnificative cu factorii partenerului ideal după
cum urmează: Nevrotism, r = 0,407 şi p = 0,014, Extraversie, r = 0,432 şi p = 0,009.
Rezultatele prelucrărilor statistice pentru sexul feminin:
- dimensiunea Sentiment de comuniune socială - prosocial prezintă o corelaţie
semnificativă, negativă, cu factorul Nevrotism al partenerului ideal, cu un coeficient r = - 0,362 la
un prag p = 0,030.
- a lua conducerea - lider corelează cu factorul Agreabilitate, corelaţie negativă, având r =
-0,738 şi p = 0,000.
- dimensiunea Dorinţa de recunoaştere - aprobare corelează semnificativ cu factorul
Agreabilitate, r = 0, 460 şi p = 0,005.
- a fi în gardă - precauţie prezintă o corelaţie semnificativă cu factorul: Extraversie, r =
0,484 şi p = 0,003.
Ipoteza generală 3. Se prezumă că stilul relaţional, dezvoltat în copilăria timpurie în cadrul
familiei, se manifestă diferit în funcţie de sex şi de nivelul acceptării necondiţionate a propriei
persoane.
Ipoteza specifică 3.a. Se prezumă că stilul relaţional se manifestă diferit în funcţie de sexul
persoanei.
Pentru a observa dacă există diferenţe pentru caracteristicile de personalitate în funcţie de
sex în cadrul ipotezei specifice 3.a. am efectuat prelucrări descriptive pentru dimensiunile
„Sentiment de comuniune socială - prosocial”, „Acord - conformare”, „A lua conducerea - lider”,
„Dorinţa de recunoaştere - aprobare” şi „A fi în gardă - precauţie”, dimensiuni măsurate cu
chestionarul BASIS-A.
Există tendinţe spre diferenţe între cele două medii obţinute pentru bărbaţi ( m = 36,61) şi
femei (m = 35,33), media obţinută de lotul de bărbaţi fiind mai mare. Se poate spune că sentimentul
de comuniune socială la bărbaţi este mai pronunţat decât la femei. Pentru că distribuţiile sunt
asimetrice şi avem două eşantioane diferite şi o singură variabilă independentă, am testat
semnificaţia statistică cu testul inferenţial neparametric U Mann Whitney, obţinând valoarea lui u =
612 la un prag p = 0,681, nesemnificativ statistic.
Dimensiunea Acord - conformare, adoptarea normelor celorlalţi, conformarea nu diferă la
bărbaţi faţă de femei.
Se poate spune că deşi există diferenţe în ceea ce privesc calităţile de lider, responsabilitatea
şi organizarea la bărbaţi faţă de femei, acest aspect este valabil pentru eşantionul luat în studiu şi nu

39
se poate generaliza.
Bărbaţii au o mai mare nevoie de aprobare din partea celorlalţi decât femeile.
Femeile sunt mai precaute şi mai atente la mediul social, dar în acelaşi timp şi mai
imprevizibile decât bărbaţii
Pentru a putea generaliza acest aspect am aplicat testul neparametric U Mann Whitney, ales
în baza distribuţiilor asimetrice, a variabilei independente şi a celor două eşantioane independente,
obţinând valoarea lui u = 536 la un prag p = 0,206, nesemnificativ din punct de vedere statistic.
În concluzie, există diferenţe între gradul de precauţie la bărbaţi faţă de femei, fără însă a fi
semnificative statistic.
Ipoteza specifică 3.b. Se prezumă că stilul relaţional se manifestă diferit în funcţie de sexul
persoanei şi de acceptarea necondiţionată a propriei persoane
Rezultate :
Sentimentul de comuniune socială la bărbaţii cu acceptare ridicată a propriei persoane este
mai pronunţat decât la cei cu acceptare mai scăzută, de asemenea, şi femeile cu acceptare ridicată a
propriei persoane au un pronunţat sentiment prosocial în comparaţie cu femeile cu acceptare scăzută
a propriei persoane.
În ceea ce priveşte comparaţia pe grupuri de acceptare, loturile de bărbaţi, atât cei cu
acceptare scăzută cât şi cei cu acceptare ridicată a propriei persoane, prezintă un sentiment de
comuniune socială mai accentuat decât femeile, atât cele din grupul cu acceptare scăzută a propriei
persoane cât şi cele din grupul cu acceptare ridicată a propriei persoane.
Bărbaţii cu un nivel scăzut de acceptare a propriei persoane prezintă un grad de
conformare mai mare (m = 20,33) decât bărbaţii cu un nivel mai ridicat al acceptării
necondiţionate a propriei persoane (m =20,00 ), iar la loturile de femei, lucrurile stau invers, în
sensul că femeile cu un nivel mai scăzut de acceptare necondiţionată a propriei persoane relevă
un grad mai mic de acord şi adoptare a regulilor (m = 20,20), în comparaţie cu lotul de femei cu
un nivel mai ridicat al acceptării necondiţionate a propriei persoane (m = 20,25).
În ceea ce priveşte comparaţia pe nivelele de acceptare a grupurilor, bărbaţii cu
acceptare mai scăzută a propriei persoane sunt mai motivaţi de reguli, de rutină (m = 20,33) faţă
de femeile cu acceptare necondiţionată scăzută a propriei persoane(m = 20,20), iar în cazul
grupurilor cu acceptare ridicată, bărbaţii cu acceptare ridicată a propriei persoane sunt mai
intoleranţi la reguli, mai rebeli (m = 20,00) iar femeile cu un nivel ridicat al acceptării propriei
persoane sunt mai, iertătoare, displăcându-le conflictul (m = 20,25).
Comparaţia pe nivelurile de acceptare, între bărbaţii şi femeile cu acceptare scăzută şi
cei cu acceptare ridicată se prezintă diferit, bărbaţii cu acceptare scăzută fiind cei care au

40
 caracteristici de lider, de organizare (m = 22,11), mai mult decât femeile cu acceptare
necondiţionată a propriei persoane scăzută (m = 19,50).
Concluziile privind diferenţele de medii pentru dimensiunea Dorinţa de recunoaştere -
aprobare pot fi formulate astfel: bărbaţii cu acceptare necondiţionată a propriei persoane mai
scăzută sunt mai preocupaţi de aşteptările celorlalţi, importanţa succesului şi a aprobării
celorlalţi fiind mai mare decât la bărbaţii cu acceptare necondiţionată a propriei persoane
ridicată. Aceeaşi situaţie se prezintă şi la femei, unde cele cu acceptare mai ridicată nu caută
aprobare şi acceptare socială faţă de cele cu acceptare necondiţionată a propriei persoane mai
ridicată. Persoanele de sex masculin sunt mai orientate spre gândirea, respectul şi aprobarea
celor din jur decât femeile, indiferent de nivelul de acceptare necondiţionată a propriei persoane
pe care îl prezintă, ridicat sau scăzut.
Dimensiunea A fi în gardă - precauţia se manifestă mai accentuat la bărbaţii cu
acceptarea necondiţionată a propriei persoane mai ridicată decât la cei cu acceptare mai scăzută,
de asemenea, trăsătura precauţie este mai evidentă la femeile cu acceptare necondiţionată a
propriei persoane mai ridicată decât la grupul cu acceptare mai scăzută.
Ipoteza generală 4. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o
persoană şi-a perceput proprii părinţi şi modul în care aceasta se acceptă pe sine.
Pentru a testa această ipoteză eşantionul de subiecţi a fost împărţit în două grupe în
funcţie de nivelul de acceptare a propriei persoane: grupul cu nivel de acceptare necondiţionată
a propriei persoane scăzut, format din 38 de subiecţi şi grupul cu nivel de acceptare
necondiţionată a propriei persoane ridicat, format din 34 de persoane. Nivelul de acceptare a
fost măsurat cu chestionarul USAQ, scală de evaluare a comportamentelor, pornind de la un
eşantion de comportamente concrete în situaţii concrete, bazat pe conceptul de acceptare
necondiţionată a propriei persoane, central teoriei raţional-emotive şi comportamentale.
În funcţie de cele două grupuri am făcut comparaţii pentru cinci mari factori de
personalitate reliefaţi de către subiecţi la proprii părinţi, conform chestio narului NPQ - FF:
Extraversia, Agreabilitatea, Conştiinciozitatea, Nevrotismul şi Deschiderea spre experienţă,
factori corespondenţi modelului Big Five în studiul personalităţii.
Ipoteza specifică 4.a. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care
o persoană şi-a perceput mama şi modul în care aceasta se acceptă pe sine persoanele cu
autoacceptare necondiţionată mai scăzută şi-au perceput mama ca fiind mai puţin Nevrotică.
Pentru a putea generaliza rezultatele am aplicat testul inferenţial neparametric U-Mann
Whitney, test preferat pentru eşantioane independente şi distribuţii asimetrice.
Cu alte cuvinte, persoanele cu acceptare necondiţionată a propriei persoane scăzută şi-

41
 au perceput mama cu o deschidere spre experienţă semnificativ mai mare decât persoanele cu
acceptare necondiţionată a propriei persoane ridicată.
Există şi la această categorie de subiecţi tendinţe spre diferenţe, astfel, mama bărbaţilor
cu acceptare necondiţionată a propriei persoane scăzută a fost percepută mai Nevrotică, mai
deschisă spre experienţe şi mai conştiincioasă decât mama bărbaţilor cu o acceptare
necondiţionată a propriei persoane mai ridicată. Aceştia şi-au perceput mama mai extraversă şi
mai agreabilă decât bărbaţii cu acceptare necondiţionată a propriei persoane scăzută.
Rezultatele testului U-Mann Whitney (Tabelul 5.279.) demonstrează că aceste diferenţe
sunt semnificative statistic numai în ce priveşte dimensiunea Deschidere spre experienţă, cu alte
cuvinte bărbaţii care au o acceptare scăzută a propriei persoane şi-au perceput mama cu o
deschidere spre experienţă semnificativ mai ridicată decât bărbaţii cu acceptare necondiţionată
a propriei persoane ridicată.
Ipoteza specifică 4.b. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care
o persoană şi-a perceput tatăl şi modul în care aceasta se acceptă pe sine În cadrul acestei
ipoteze s-a ajuns la următoarele concluzii:
Bărbaţii care au o acceptare scăzută a propriei persoane şi-au perceput tatăl semnificativ
mai agreabil decât bărbaţii cu acceptare necondiţionată a propriei persoane ridicată.
Femeile cu o acceptare necondiţionată a propriei persoane ridicată şi-au perceput tatăl ca
fiind semnificativ mai agreabil decât femeile cu acceptare necondiţionată a propriei persoane
scăzută.
Ipoteza generală 5. Se prezumă că există o relaţie de tip cauză-efect între modul în care o
persoană şi-a perceput proprii părinţi şi tendinţa acesteia spre depresie.
La analiza inferenţială, testul Anova unifactorial nu relevă diferenţe semnificative
Ipoteza generală 6. Se prezumă că în alegerea partenerului de viaţă persoanele sunt
influenţate de anumite trăsături proprii de personalitate.
Ipoteza specifică 6.a. Se prezumă că atât în alegerea partenerului actual de cuplu dar mai
ales în alegerea partenerului ideal persoanele sunt influenţate de anumite trăsături proprii de
personalitate.
În cadrul acestei ipoteze s-a ajuns la următoarele concluzii:
Bărbaţii aleg partenerele actuale de cuplu cu trăsături similare. Cel puţin aşa le percep.
Comparativ cu femeile, aceştia aleg atât partenerii actuali de cuplu dar şi pe cei ideali
asemănători lor ; la femei similaritate există doar la partenerul ideal.
Există o legătură foarte slabă între alegerea partenerului actual de cuplu şi trăsăturile de
personalitate ale femeilor. Numai pe dimensiunea nevrotism există o similitudine directă adică

42
femeile cu un grad mare de nevrotism au ales un partener de cuplu cu grad asemănător de
nevrotism. Introvertele au ales bărbaţii cu un grad crescut de conştiinciozitate. În rest nu există
asemănări percepute ale femeilor în raport cu partenerii lor de cuplu actuali.
Bărbaţii îşi doresc un partener care să aibă trăsături de personalitate similare cu ale lor.
Partenerele conştiincioase sunt dorite de bărbaţii conştiincioşi dar în acelaşi timp sunt şi
introverţi şi neagreabili. Bărbaţii cu un grad crescut de agreabilitate şi extraversie îşi doresc
persoane agreabile. În rest bărbaţii cu un nevrotism ridicat îşi doresc partenere cu un nevrotism
ridicat. Aceeaşi situaţie există la extravesie şi deschidere spre experienţă.
Femeile aleg partenerul ideal de cuplu cu trăsături similare de personalitate. Această
similaritate este mai pronunţată la acestea decât la bărbaţi.

Concluzii
Modul în care un subiect a perceput relaţia pe care a avut-o cu propriii părinţi în
copilărie, pe de o parte şi relaţia de cuplu a părinţilor, pe de altă parte, influenţează major
raportarea acestuia la partenerul de cuplu prin prisma atitudinilor şi comportamentelor oferite,
dar mai ales aşteptate.
Considerăm că prin intermediul demersului nostru teoretic şi experimental am atins
obiectivele pe care ni le-am propus confirmând astfel şi prezumţiile din cadrul ipotezelor
formulate. Rezultatele obţinute demonstrează faptul că rolul pe care îl are pattern-ul familial în
alegerea partenerului de cuplu este hotărâtor iar acesta poate fi identificat prin evaluarea
percepţiei pe care au avut-o partenerii faţă de propriul sistem relaţional de familie în perioada
copilăriei.
Din rezultatele obţinute prin testarea ipotezei 1 privind influenţele parentale în alegerea
partenerului de cuplu actual şi ideal, desprindem faptul că există o diferenţă semnificativă între
influenţa parentală faţă de partenerul actual şi influenţa parentală faţă de partenerul ideal.
Concluzionăm astfel că pattern-urile familiale influenţează mult mai mult alegerea partenerului
de cuplu ideal decât pe cel actual. În alegerea partenerului actual participă, pe lângă influenţele
parentale şi influenţe ce ţin de factori socio-economici.
O diferenţă semnificativă se poate observa la influenţa mamei în alegerea partenerului de
cuplu al bărbaţilor. Astfel că dimensiunea Nevrotism a mamei are cea mai mare influenţă în
alegerea partenerului actual şi cea mai mică în alegerea partenerului ideal pe când agreabilitatea
mamei influenţează cel mai mult alegerea partenerului ideal şi cel mai puţin alegerea
partenerului actual.
În cazul influenţei materne privind alegerea partenerului de cuplu actual sau ideal al

43
femeii diferenţele sunt mai puţin evidente.
În ceea ce priveşte influenţa maternă la ambele sexe luate împreună, se poate observa că
nevrotismul matern este cel mai influent în alegerea partenerului de cuplu ideal. Se mai poate
constata că atât nevrotismul cât şi agreabilitatea ocupă influenţa cea mai mare la ambele alegeri.
Influenţa tatălui privind alegerea partenerului actual şi cel ideal la bărbaţi este diferită pe
dimensiunea nevrotism. Dacă această dimensiune are cea mai mare pondere în alegerea
partenerului actual, observăm ca aceasta are o influenţă foarte redusă în alegerea partenerului
ideal. Influenţa celorlalte dimensiuni sunt oarecum echilibrate ca similaritate de influenţă la
partenerul actul şi ideal.
Alegerea partenerului la femei privind influenţa tatălui este următoarea: Nevrotismul
tatălui reprezintă cea mai mare influenţă în alegerea partenerului ideal şi o poziţie medie ca
influenţă în alegerea partenerului actual. Agreabilitatea tatălui influenţează foarte puţin alegerea
partenerului atât cel ideal, dar mai ales pe cel actual.
În ceea ce priveşte influenţa generală a tatălui pentru ambele sexe se poate remarca
prezenţa dimensiunii Nevrotism în alegerea partenerului de cuplu ideal, agreabilitatea
aflându-se la polul opus ca influenţă.
Analizând tabloul de influenţe în totalitatea sa putem concluziona că: a) există diferenţe
semnificative în ceea ce priveşte influenţa parentală în alegerea partenerului actual de cuplu faţă
de partenerul ideal; b) dimensiunile nevrotism şi agreabilitate se impun aproape în toate tipurile
de influenţe parentale.
Raportând concluziile de la ipoteza 1 la întreaga analiză a studiului privind rolul
pattern-ului familial în alegerea partenerului de cuplu, putem afirma că influenţa pattern-ul
familial poate fi regăsită semnificativ mai mult în alegerea partenerului de cuplu ideal în raport
cu cel actual. Aceasta explică faptul că partenerul ideal reprezintă expresia nevoilor
fundamentale ale individului. Aceste nevoi au ca bază un set de convingeri formate în copilărie
cu privire la modul în care o persoană a perceput sistemul relaţional din familie. Această
influenţă poate fi identificată şi în alegerea partenerului actual atunci când acesta este ales
“ecologic”, fără presiunea factorilor extrinseci nevoilor fundamentale constituite în pattern-uri
de alegere, adică factori socio-economici (satisfacerea unor nevoi financiare şi material,
dobândirea rapidă şi pe orice cale a unei poziţii sociale şi profesionale, cu alte cuvinte,
cunoscuta sintagmă “alegere din interes”). Discrepanţa dintre influenţa pattern-ului familial în
alegerea partenerului actual de cuplu şi influenţa faţă de partenerul ideal de cuplu, exprimă
gradul de compatibilitate în alegere. Astfel că o discrepanţă mare corespunde unei alegeri din
interes a partenerului de cuplu actual şi nu o alegere în baza nevoilor şi convingerilor

44
fundamentale provenite din pattern-urile familiale.
Părinţii rămân în viaţa unei persoane obiectele investite cel mai mult, indiferent dacă
aceasta a avut o relaţie bună cu ei sau nu, a crescut împreună cu ei sau nu, i-a cunoscut direct sau
prin intermediul „poveştilor” spuse de anumite persoane din anturajul copilului (bunici, rude,
fraţi, vecini, părinţi adoptivi, asistenţi maternali etc.).
O persoană care a crescut în copilărie cu altcineva decât cu proprii părinţi (bunici, rude
etc.) tinde spre a lua ca modele de viaţă persoane din anturajul copilăriei, însă modelul parental
conturat prin observaţie directă sau indirectă (informaţii despre părinţi auzite de la bunici, rude,
şi alte persoane apropiate) devine element de comparaţie. Copilul tinde să se identifice la nivel
conştient cu o persoană din anturajul unde el a crescut, însă acea persoană o raportează la
părinţii lui. În cele mai multe cazuri, absenţa părinţilor din viaţa unui copil îl determină pe
acesta să-şi pună o multitudine de întrebări, iar răspunsurile date depind în principal de cei din
jurul lui. Idealizarea părinţilor rămâne o modalitate de consolidare a identităţii, indiferent dacă
ei corespund sau nu aşteptărilor copiilor. În cele mai multe cazuri, cu cât părinţii sunt mai
departe de aşteptările copiilor, cu atât copiii îi vor idealiza mai mult. Există opinii conform
cărora între aceşti copii şi părinţii lor se creează cu timpul o ruptură ce tinde inevitabil să-i
îndepărteze tot mai mult unii de alţii, însă după o analiză mai atentă observăm că nemulţumirea
copilului faţă de părinţii lui îl determină pe acesta să nu-i accepte la nivel conştient (dezacordul
faţă de atitudinile parentale), dar în acelaşi timp să-i idealizeze (să şi-i imagineze aşa cum ar
dori sa fie şi totodată să-i schimbe) la nivel neconştient şi să şi-i apropie. Altfel spus cu cât
neacceptarea parentală este mai mare cu atât apropierea este mai mare. Plastic vorbind, în aceste
situaţii ura poate să apropie mult mai mult decât iubirea.
Fratria este foarte importantă în stabilirea locului pe care un copil şi-l va găsi în familia
lui. Cu un frate poţi intra în competiţie sau nu, te poţi simţi în umbra lui sau nu, îl poţi considera
un “detronator” sau nu, poate fi un model sau nu, îl poţi admira sau contesta, însă în faţa cui
duce acest copil “lupta” cu propriul frate? Are ea vreo semnificaţie dacă nu are o miză? Cine îl
va “încorona” atunci când va câştiga sau în ochii cui va pierde şi nu-şi va găsi locul admiraţiei şi
al aprecierii, al susţinerii şi al încurajării? Nimeni altcineva decât părinţii. Fratele reprezintă
doar un mijloc, scopul copilului este poziţia părinţilor faţă de el. Cu fraţii duci doar “o bătălie”,
cu părinţii “războiul”.
Există mulţi factori ce contribuie într-o măsură mai mică sau mai mare la structurarea
aşteptărilor, motivaţiilor şi nevoilor în raport cu alegerea partenerul de cuplu. Amintim aici pe
cei mai cunoscuţi dintre ei: factorii socio-economici, experimentarea unor relaţii de cuplu,
contextul în care se află o persoană, presiunea directă din partea părinţilor, a rudelor şi a

45
modelelor socioculturale actuale etc. Considerăm că aceşti factori se constituie ca element de
influenţă secundar şi nu prioritar în alegerea partenerului de cuplu. Când vorbim de alegerea
unui partener de cuplu ne referim la autenticitatea alegerii ce ţine mai mult de resortul nevoilor
fundamentale din registrul afectiv, cognitiv, atitudinal şi comportamental, sprijinit de sistemul
valoric intrinsec, decât de alegerea sub presiunea factorilor conjuncturali specificaţi mai sus.
Putem spune că avem de-a face cu trei zone de presiune şi anume: zona factorilor interni
conştienţi, zona factorilor interni neconştienţi şi zona factorilor externi. În zona factorilor
interni conştienţi sunt cuprinse, în general, acele convingeri fundamentale despre sine, ceilalţi,
ideal şi moralitate, ce se construiesc în relaţia pe care o are copilul în mediul familial şi de
proximitate socială, punându-se astfel bazele personalităţii lui. Zona factorilor interni
neconştienţi cuprinde elementele ce ţin tot de convingerile lui de bază ce s-au format, dar mai
ales acele convingeri ce ţin mai mult de identificare cu sexul de apartenenţă, atracţie fizică,
securitate. Zona factorilor externi ţine mai mult de presiunea economico-socială, conjunctură
etc. În alegerea partenerului de cuplu, în primă fază prioritatea factorilor este dată de nevoile
imediate ale persoanei ce se cer satisfăcute. Aceste nevoi imediate sunt influenţate şi de vârsta
la care are loc alegerea. După ce relaţia trece de prima fază a încercărilor şi erorilor, a noului ce
face ca atractivitatea să se contureze mai mult în jurul nevoilor sexuale, mai ales la bărbaţi şi în
jurul afectivităţii şi sexualităţii, deopotrivă, la femei, următoarea etapă solicită mai mult nevoile
de tip valoric atitudinal şi comportamental. În această etapă, dinamica celor trei zone capătă o
ierarhie a influenţelor, astfel că zona factorilor interni se impune cu prioritate, ca în final această
zonă să rămână decisivă în stabilirea armoniei din cuplu. Zona factorilor externi poate doar să
limiteze sau nu maniera în care zona factorilor interni se poate manifesta.
Influenţa ce determină în cea mai mare parte aşteptările pe care le avem faţă de
partenerul de cuplu vine din zona factorilor interni (conştienţi şi neconştienţi) ce s-au constituit
într-o matrice, într-un pattern în special în perioada copilăriei.
Modul cum şi-a perceput părinţii o persoană în diferite perioade ale vieţii, perioada
copilăriei rămâne cea mai importantă pentru fixarea unor pattern-uri atitudinale,
comportamentale şi emoţionale, pattern-uri ce vor influenţa major atitudinea în relaţia de
cuplu.
Copilul care nu apreciază modelul parental (afectiv-cognitiv-atitudinal) îşi alege
modelul din proximitatea mediului relaţional. Nemulţumirea faţă de modelul parental
distorsionează capacitatea de apreciere a celorlaltor modele prin supradimensionare. Astfel că
bunicii, de exemplu, pot fi investiţi de copii cu atribute ce nu le aparţin în totalitate. Ele pot
exista, dar nu la dimensiunile pe care copiii le atribuie acestora. La o privire mai atentă vom

46
observa că atributele supradimensionate ale bunicilor, ce pot deveni modele pentru copii mai
târziu în viaţă, reprezintă în cea mai mare parte acele atribute parentale pe care nu le-a apreciat,
dar sub aspect invers.
Dacă analizăm structura modelelor preluate de copii şi utilizarea lor în viaţa de adult
vom constata că acestea au o legătură directă cu modelele parentale, indiferent dacă acestea au
fost apreciate sau nu, acceptate sau contestate, asimilate sau excluse. Mai mult, cu cât modelele
parentale sunt mai contestate, cu atât ele devin mai influente pentru copii. Această influenţă
negativă a pattern-urilor relaţionale parentale contestate creează o presiune faţă de copil cu
repercusiuni directe asupra imaginii de sine, solicitând-ul pe acesta să ia o atitudine reparatorie.
Dat fiind, pe de o parte, poziţia relaţiei de autoritate părinte-copil, mai ales la familiile
disfuncţionale şi capacitatea cognitivă-rezolutivă redusă a copilului pe de altă parte, acesta este
destul de limitat în posibilitatea de schimba ceea ce îl nemulţumeşte. Această limitare nu îi
stagnează posibilitatea de a lua o atitudine, dimpotrivă, neputinţa resimţită o va transforma prin
compensare sau supracompensare în anumite cazuri într-o armă imbatabilă.
Comportamentele ce suprasolicită atenţia, dorinţa de putere, răzbunarea sau retragerea
prin neputinţă sau simptom sunt mecanisme ce solicită schimbarea comportamentului parental.
În cele mai multe cazuri, copilul dă greş pentru că aceste comportamente inadecvate generează
un grad mai mare de rigiditate al atitudinii parentale. Prin urmare, cele două entităţi, părinţi şi
copii, se izolează, devenind egocentrice, diminuând astfel capacitatea lor prin ignorare, detaşare
sau negare totală a modelului parental. În aceeaşi situaţie se poate afla şi părintele care poate
aborda un comportament asemănător sau agresiv, degenerând nu de puţine ori şi în violenţă
fizică, cea psihologică fiind deja prezentă. Această criză se poate adânci în perioada imediat
următoare copilăriei, în pubertate şi adolescenţă. Cum toate comportamentele au un scop,
conform principiului teleologic, ignorarea, indiferenţa copilului faţă de propriii părinţi şi
atitudinea agresivă a acestora nu este nicidecum neintenţionată. Se conturează astfel, o luptă
pentru putere, mai mult sau mai puţin conştientizată. Se folosesc cele mai neconstructive
strategii pentru câştigarea „supremaţiei”. Părinţii, afectaţi în aceeaşi măsură ca şi copilul,
măresc presiunea asupra acestuia prin atitudini critice, defăimătoare, negându-i până şi calităţile
de care sunt conştienţi că le are. Se aduc, prin comparaţie, modelele cele pozitive ale celor din
jur, ale unui frate mai mic sau mai mare, ale vecinilor, copiii rudelor sau colegii de clasă.
Dintr-o dată, părinţii devin convinşi că toţi cei din jurul copilului sunt exemple de urmat şi nu
numai.
Aceste exemple sunt în opinia părinţilor în totalitate mai bune, însă se constată că
această percepţie este legată de momentul de disperare la care au ajuns datorită nemulţumirii

47
acute faţă de copil. Sursa nemulţumirii acestora poate fi găsită în însăşi nemulţumirea lor faţă de
sine, faţă de realizările pe care şi le-ar fi dorit să le împlinească, faţă de visele năruite sau
realizate numai parţial etc. În momentul în care comportamentele „bune” ale celor din jur sunt
exprimate în acţiuni, se observă că părinţii aduc în discuţie doar acele atitudini ce nu îi convin
copilului şi ar dori să le schimbe. Sunt situaţii când este de ajuns ca o singură atitudine a
copilului să fie neconformă cu aşteptarea părinţilor, pentru ca aceştia să conteste copilul în
totalitate, să-l nege cu vehemenţă, să-l excludă din familie verbal şi nu numai şi să folosească
atitudini descalificante pentru orice părinte.
Condamnăm destul de uşor aceşti părinţi atribuindu-le maximum de vină şi dezonoare
parentală, când de fapt în spatele acestor comportamente agresive, descurajante şi uneori
infantile găsim o victimă. Dacă un copil poate fi victima agresivităţii părinţilor, sub toate
manifestările ei, aceştia din urmă sunt victime cu adevărat, sunt victimele propriilor vieţi eşuate.
Iar ca tabloul deznădejdii să fie complet, observă că mai sunt şi „sprijiniţi” de propriul copil
care în viziunea lor nu este suficient de bun pentru a putea scoate, cu mâinile lui, castanele din
foc, un foc ce reprezintă suferinţa nevrotică a acestora. Chiar dacă pare paradoxal, aceşti părinţi
sunt bine intenţionaţi. Dorinţa lor de a-şi vedea copilul „cu-o treaptă mai domn” cum spune
Adrian Păunescu într-o poezie de-a sa, însă „orbiţi” fiind de nevoia de control şi pretenţii
exagerate, recurg la metode neadecvate şi comportamente ce pot atinge uneori limita
patologicului. Scopul lor conştient este bine intenţionat, realizarea copilului, însă cel
neconştient trădează interesul personal. Nici acest interes personal nu ar fi de condamnat dacă el
nu ar prima şi s-ar impune fără să se ţină cont şi de interesul copilului, dacă nu prioritar, măcar
în aceeaşi măsură. Este interesant cum dorim să intervenim şi să schimbăm viaţa unei persoane
fără ca măcar să o invităm să participe, câtuşi de puţin, la construcţia propriei vieţi.
Este dificil ca un copil ajuns la vârsta maturităţii să devină responsabil şi să dea
socoteală pentru ceea ce încă nu a creat, propria-i viaţă. Aşa cum părinţii ajunşi la stadiul
neputinţei, dezamăgirii şi a disperării, construiesc pentru a-şi depăşi impasul în care se află,
modele externe ce le investesc cu acele atribute pe care le observă că se găsesc într-o formă
inversă la propriul copil, într-un mod asemănător se comportă şi copilul cu ei. Drept răspuns
dezamăgitor primit în urma întrebărilor şi a aşteptărilor de la propriii părinţi, asociat cu o
imagine de sine grav afectată, copilul caută modele în afară sau le întăreşte pe cele deja
existente în proximitate (bunici, vecini, alte rude, personaje reale sau imaginare etc.). Aceste
modele sunt investite cu atribute pe care şi le-ar fi dorit să le întâlnească la părinţi.
Cu cât aşteptarea şi dezamăgirea faţă de un comportament parental a fost mai mare, cu
atât acel comportament a fost perceput supradimensionat la cei din jur, ajungându-se astfel la

48
crearea unor modele externe prin comparaţie cu cel parental. Prin admiraţia şi preluarea
modelelor din afară versus modelul parental, copilul îşi manifestă pe de o parte, negarea şi
excluderea părinţilor, dar pe de altă parte transmite un mesaj de nevoie de a-şi recupera cândva
părinţii pe care şi i-ar fi dorit. Are nevoie de recuperarea părinţilor idealizaţi pentru că
identitatea lui este realizată în primul rând prin identificare cu cei care te-au conceput. Bunicii
sau alte rude pot sublima această nevoie fundamentală, dar nu o pot înlocui. Constatăm că
majoritatea copiilor care au trăit prima parte a copilăriei mai mult sau în totalitate cu bunicii
dezvoltă o relaţie de ataşament mai mult cu aceştia, însă, cu toate că preiau modele
comportamentale şi atitudinale de la bunici, acestea se dovedesc că sunt inversul a ceea ce nu au
găsit la părinţi, şi nu altele.
Contribuţie personală. Elaborarea Chestionarului de evaluare a pattern-ului familial şi
influenţa lui în alegerea partenerului de cuplu.
Chestionarul reprezintă produsul practic al tezei de doctorat şi se doreşte a fi un
instrument pentru investigarea şi intervenţia în problematica de familie şi cuplu.

Chestionarul de evaluare a pattern-ului familial şi influenţa lui în alegerea partenerului

de cuplu este un instrument comprehensiv recomandat în special consilierilor şi
psihoterapeuţilor ce urmăresc în procesul de consiliere identificarea influenţelor parentale în
alegerea partenerului de cuplu. După cum se poate observa, este vorba de influenţe şi nu de
determinări. Inspiraţia teoretică şi instrumentală este de sorginte adleriană motiv pentru care
aducem spre exemplificare câteva instrumente, a căror utilitate, a folosit nu numai ca punct de
plecare dar şi ca reper: Inventarul Stilului de Viaţă (Life Style Inventory), elaborat Harold
Mosak şi Bernard Schulman (1971), adaptare Vlad Grigorescu; Inventarul BASIS-A (Basic
Adlerian Scales for Interpersonal Succes - Adult Form) elaborate de Wheeler, Kern şi Curlette
(1980) şi Probleme legate de sex (Gender issues) autor Marion Bala.
Chestionarul este format din doua parţi, una ce poate fi supusă şi la o analiză statistică
parametrică şi o a doua parte ce are un conţinut mai mult pretabil la proceduri de analiză
calitativă. Prima parte a chestionarului evaluează prin intermediul a şapte dimensiuni
următoarele aspecte : atitudini percepute la părinţi şi bunici în perioada copilăriei, propriile
atitudini, atitudinile partenerului actual de cuplu şi cele ale partenerului ideal de cuplu.
Prima parte a chestionarului cuprinde 23 de atitudini dispuse în şapte categorii:

49
 Nr. crt. DIMENSIUNI ATITUDINI
1 Afectivitatea 1, 4, 8, 11
2 Sociabilitatea 2, 3, 7, 9, 10
3 Moralitatea (onestitatea) 4, 5
4 Feminitatea / Masculinitatea 6, 8, 9, 12
5 Cognitivă (inteligenţă) 1, 3, 7
6 Estetică 2, 5
7 Nevrotică 6, 10, 11

Prima parte a chestionarului cuprinde 18 itemi (exemplu de item: Când eram copil, faţă de
mine, mama era...). Fiecare item solicită subiectului să aleagă din cele 11 respectiv 12 atitudini
prezentate, atitudinile percepute în copilărie sau în prezent, în funcţie de conţinutul itemului.
Evaluările şi alegerile atitudinilor se realizează conform instrucţiunilor prezentate pe fiecare
pagină a chestionarului. Gradul de apreciere al acestora este evaluat pe o scală Likert în şapte
trepte. Precizăm că întreg chestionarul conţine 11 pagini, iar prima parte este formată din şapte
pagini (ANEXA 2)
Redăm mai jos spre exemplificare o pagină din prima parte a chestionarului, cu instrucţiunile
de rigoare.

50
 A doua parte conţine trei zone de investigaţie şi anume: a) completare de fraze (21 de
itemi); b) completarea unor itemi ordonaţi pe categorii într-un tabel unde se completează cu
încă patru afirmaţii ce solicită completarea de fraze şi c) datele factuale.
Interpretarea chestionarului se realizează ţinându-se cont atât de aspectele conştiente

51
ale persoanei evaluate dar şi de cele aflate în neconştient. Acest neconştient poate fi considerat
similar cu acel inconştient despre care V. Preda (2004) afirmă că ar fi mai degrabă o „zonă”
mult mai bogată şi mult mai „umană” decât un loc al instinctelor cum îl concepea Freud.
Menţionăm că instrucţiunile de completare se regăsesc pe fiecare pagină a
chestionarului.
Elaborarea chestionarului a fost realizată recurgându-se atât la o metodologie de
validare conformă cu demersul statistic cantitativ (calcularea coeficientului Cronbach) pentru
prima parte a chestionarului cât şi o abordare calitativă pentru prima parte a chestionarului.
Chestionarul în forma iniţială a fost evaluat de un grup-expert format din 8 persoane,
psihoterapeuţi practicieni din Bucureşti şi Arad. În urma acestei evaluări chestionarul a obţinut
nota 8,92.
În urma acestor rezultate am operat schimbări după cum urmează: am eliminat itemii
care au avut medii cuprinse între 1,00-6,00; i-am reformulat pe cei cu mediile cuprinse între
6,00-8,00; am păstrat itemii cu mediile între 8,00-10,00.
Consistenţa internă a scalei a fost verificată prin calculul consistenţei interne
(coeficientul a-Cronbach). Consistenţa internă a unui test unidimensional sau a unei scale
dintr-un test multidimensional se referă la gradul în care itemii măsoară acelaşi construct,
presupus a fi măsurat prin testul respectiv sau prin scala respectivă (Albu, 1998). Valoarea
minimă recomandată pentru coeficientul de consistenţă internă a unui instrument este de 0,70
(J. L. Cronbach) pentru ca acesta să fie utilizat în cercetare, respectiv de 0,90 pentru a fi utilizat
în scopuri practice.
Coeficientul calculat pentru întreg eşantionul de subiecţi a relevat o bună consistenţă
internă: 0,8646, iar pentru loturile de fete, respectiv de băieţi, coeficientul a fost 0,8515,
respectiv 0,9259, după cum se poate observa în Anexa 1.
Procesul de validare a chestionarului rămâne deschis urmând ca în viitor acesta să
devină un instrument aplicabil la o scară mult mai largă.
BIBLIOGRAFIE REZUMAT
■ Adler, A. (1958). What life should mean to you. New York: Capricorn Books (original work
published 1931).
■ Albu, M. (1998). Construirea §i utilizarea testelor psihologice. Cluj-napoca: Editura Clusium.
■ Arendell, T. (2000). “Conceiving and Investigating Motherhood: The Decade’s Scholarship.”
Journal of Marriage and the Family 62:1192-1207.
■ Bedford, V. (1989). Ambivalence in adult sibling relationships. Journal of Family Issue, 10,
211-224.
■ Bertalanffy, L. von. (1975). Perspectives on General Systems Theory: Scientific-
Philosophical Studies. New York: George Braziller.

52
■ Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss: Vol. 1. Attachment. New York: Basic Books.
■ Burgess, E. W., & Locke, H. (1953). The family. New York: American Book.
■ Chen, X., and Silverstein, M. (2000). “Intergenerational Social Support and the Psychological
Well-Being of Older Parents in China.” Research on Aging 22:43-65.
■ Collins, N. L., and Feeney, B. C. (2000). “A Safe Haven: An Attachment Theory
Perspective on Support Seeking and Caregiving in Intimate Relationships.” Journal of Personality
and Social Psychology 78: 1053-1073.
■ Collins, N. L., and Allard, L. M. (2001). “Cognitive Representations of Attachment: The Content
and Function of Working Models.” In Blackwell Handbook of Social Psychology, Vol. 2:
Interpersonal Processes, ed. G. J. O. Fletcher and M. S. Clark. Oxford, UK: Blackwell Publishers.
■ Cunningham, M. R. (1981). “Sociobiology as a Supplementary Paradigm for Social
Psychological Research.” In Review of Personality and Social Psychology, Vol. 2, ed. L. Wheeler.
Beverly Hills, CA: Sage Publications.
■ Cunningham, M. R.; Roberts, A. R.; Barbee, A. P.; Druen, P. B.; and Wu, C. (1995). “„Their
Ideas of Beauty Are, on the Whole, the Same as Ours’: Consistency and Variability in the
Cross-Cultural Perception of Female Physical Attractiveness.” Journal of Personality and Social
Psychology 68:261-279.
■ DeGenova, M. K., & Rice, F. P. (2002). Intimate relationships, marriages, & families (5th ed.).
Boston: McGraw Hill.
■ Dreikurs, R. (1957a), Psychology in the classroom, New York: Harper.
■ Duffy, A., and Momirov, J. (2000). “Family Violence: Issues and Advances at the End of the
Twentieth Century.” In Canadian Families, 2nd ed., ed. N. Mandell and A. Duffy. Toronto:
Harcourt Brace Canada.
■ Fehr, B. (1995). “Love.” In Encyclopedia of Marriage and the Family, ed. D. Levinson. New
York: Macmillan.
■ Fitzpatrick, M. A., & Badzinski, D. M. (1994). All in the family: Interpersonal
communication in kin relationships. In M. L. Knapp & G. S. Miller (Eds.), Handbook of
interpersonal communication (2nd ed., pp. 726-771). Thousand Oaks, CA: Sage.
■ Fraley, R. C., and Shaver, P. R. (2000). “Adult Romantic Attachment: Theoretical
Developments, Emerging Controversies, and Unanswered Questions.” Review of General
Psychology 4:132-154.
■ Friedmann, A. (1930), The family and educational guidance, in A. Adler & associates, Guiding
the child (p. 53-65), London: Allen & Unwin.
■ Harvey, J. H., and Omarzu, J. (1999). Minding the Close Relationship. New York: Cambridge
University Press.
■ Heider, F. (1958). The Psychology of Interpersonal Relations. New York: John Wiley and Sons.
■ Hendrick, S. S., and Hendrick, C., eds. (2000). Close Relationships: A Sourcebook. Thousands
Oaks, CA: Sage.
■ Huston, T. L.; Caughlin, J. P.; Houts, R. M.; Smith, S. E.; and George, L. J. (2001). “The
Connubial Crucible: Newlywed Years as Predictors of Marital Delight, Distress, and Divorce.”
Journal of Personality and Social Psychology 80(2):237-252.
■ Keithley, J. M. (2000). “How Do I Love Thee? Let Me Count the Ways: The Impact of Affection
on Marital Satisfaction.” Unpublished master’s thesis. Macomb: Western Illinois University.
■ Kelley, H. H. (1967). “Attribution Theory in Social Psychology.” In Nebraska Symposium on
Motivation, Vol. 15, ed. D. Levine. Lincoln: University of Nebraska Press.
■ Klapisch-Zuber, C. (1985). Women, family and ritual in Renaissance Italy. Chicago, IL:
University of Chicago Press.
■ Kobayashi, K. M. (2000). “The Nature of Support from Adult Sansei (Third Generation) Children
to Older Nisei (Second Generation) Parents in Japanese Canadian Families.” Journal of
Cross-Cultural Gerontology 15:185-205.
■ Lerner, R. M., & Spanier, G. B. (1978). Children's influences on marital and family interaction:A

53
life-span perspective. New York: Academic Press.
■ Lippert, T., and Prager, K. J. (2001). Daily Experiences of Intimacy: A Study of Couples.
Personal Relationships.
■ Manusov, V., and Koenig, J. (2001). “The Content of Attributions in Couples’ Communication.”
In Attribution, Communication Behavior, and Close Relationships, ed. V. Manusov and J. H.
Harvey. New York: Cambridge University Press.
■ Margola, D., & Molgora, S. (2002). Quando il lavoro interferisce con la vita familiare. Risultati di
uno studio diadico [When work interferes with family life. Results from a dyadic family research].
Ricerche di Psicologia, 25(4), 117-141.
■ Margola, D., & Rosnati, R. (2003). Die schwierige Vereinbarung von Familie und Beruf: Eine
italienische Studie [Coping with the demanding reconciliation between family and work: Evidence
from Italy]. Zeitschrift für Familienforschung, 3, 220-237.
■ Mitrofan, I ., Mitrofan, N. ( 1991 ), Familia de la A la Z , Ed. Ştiinţifică , Bucureşti.
■ Moen, P. (1992). Women’s Two Roles: A Contemporary Dilemma. New York: Auburn House.
■ Murray, S. L.; Holmes, J. G.; and Griffin, D. W. (2000). “Self-Esteem and the Quest for Felt
Security: How Perceived Regard Regulates Attachment Processes.” Journal of Personality and
Social Psychology 78:478-498.
■ Newman, J. L., Roberts, L. R., & Syre, C. R. (1993). Concepts of family among children and
adolescents: Effect of cognitive level, gender, and family structure. Developmental Psychology, 29,
951-962.
■ Popenoe, D. (1993). American family decline, 1960-1990: A review and appraisal. Journal of
Marriage and the Family, 55, 527-542.
■ Preda, V. (2004), Terapii prin mediere artistică, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-
Napoca.
■ Reiss. S. (1949), Mental readjustment, London: Allen & Unwin. Rogers. C.R. (1961), On
becoming a person, Boston: Houghton Mifflin
■ Rodgers, R. H., and White J. H. (1993). “Family Development Theory.” In Sourcebook of Family
Theories and Methods: A Contextual Approach, ed. P. Boss; W. Doherty; R. LaRossa; W. Schumm;
and S. Steinmetz. New York: Plenum.
■ Rossi, A. S. (1993). “Intergenerational Relations: Gender, Norms, and Behavior.” In The
Changing Contract across Generations, ed. V. L. Bengston and W. A. Achenbaum. New York:
Aldine de Gruyter.
■ Rossi, G. (2003). La famiglia in Europa [Family in Europe]. Roma: Carocci.
Sava, F.(2004), Analiza datelor în cercetarea psihologică, Editura ASCR, Cuj Napoca.
■ Settles, B. H. (1999). The future of families. In M. B. Sussman, S. K. Steinmetz, & G. W Peterson
(Eds.), Handbook of marriage andfamily (pp. 307-326). New York: Plenum.
■ Sillars, A.; Roberts, L. J.; Dun, T.; and Leonard, K. (2001). “Stepping into the Stream of
Thought: Cognition During Marital Conflict.” In Attribution, Communication Behavior, and Close
Relationships, ed. V. Manusov and J. H. Harvey. New York: Cambridge University Press.
■ Silverstein, M., and Marenco, A. (2001). “How Americans Enact the Grandparent Role across
the Family Course.” Journal of Family Issues 22:493-522.
■ Smith, M. J. (1982). Persuasion and human action. Belmont, CA: Wadsworth.
■ Sternberg, R. J. (1998). Love Is a Story. New York: Oxford University Press.
■ Wamboldt, E, & Reiss, D. (1989). Defining a family heritage and a new relationship identity:
Two central tasks in the making of a marriage. Family Process, 2, 317-335.
■ White, L. (2001). “Sibling Relationships over the Life Course: A Panel Analysis.” Journal of
Marriage and the Family 63:555-568
■ Wolfinger, N. H. (2000). “Beyond the Intergenerational Transmission of Divorce.” Journal of
Family Issues 21:1061-1086.

54
 ANEXA 1
Output-ul pentru întreg eşantionul de subiecţi:
****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

Reliability Coefficients

N of Cases = 36.0 N of Items = 65

Alpha = .8646

****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******

Output-ul pentru eşantionul de subiecţi fete:

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

Reliability Coefficients

N of Cases = 31.0 N of Items = 65

Alpha = .8515
Output-ul pentru eşantionul de subiecţi băieţi:
****** Method 1 (space saver) will be used for this analysis ******

R E L I A B I L I T Y A N A L Y S I S - S C A L E (A L P H A)

Reliability Coefficients

N of Cases = 6.0 N of Items = 65

Alpha = .9259

55
 Completaţi tabelul T1 parcurgând, pe rând, cele 4 etape (I, II, III, IV) de instrucţiuni: ANEXA 2
I. Pe scala de la 1 la 7 notaţi cu Xprezenţa celor 11 atitudini conform itemului „Când eram copil... ” din tabelul T1
II. Dintre cele 11 atitudini notate cu X, alegeţi o atitudine care v-a plăcut cel mai mult şi încercuiţi X-uK corespunzător MM
şi una care v-a displăcut cel mai mult şi încadraţi X-ul ales într-un triunghi / X\
III. Aplicaţi semnur~\+) în dreptul atitudinii (alegeţi una din cele 11 atitudini ) pe care aţi fi dorit să o aibă mama dvs.
într-o măsură mult mai mare decât a avut-o şi semnul (-) în dreptul celei pe care nu aţi fi dorit să o aibă
Completaţi
TABELUL T1 Când eram copil ,_ faţă de mine, mama era:
tabelul T1
1 2 3 4 5 6 7
conform
instrucţiunilor de 1 Iubitoare, grijulie
mai sus 2 Descurajatoare, critic
3 Apropiată, prietenoasă
ATENŢIE: 4 Agresivă, ostilă
1 reprezintă 5 Cinstită, corectă, onestă
prezenta minimă 6 Dominatoare, autoritară
sau absenta 7 Încurajatoare, susţinătoare
atitudinii; 8 Rece, indiferentă
7 reprezintă 9 Comunicativă, deschisă, sociabilă
prezenţa maximă 1 Hiperprotectivă, controloare
a atitudinii 10 Caldă, tandră
1 Altele: TABELUL T2 Când eram copil ,_ faţă de tata, mama era:
IV. Aplicaţi o 1 2 3 4 5 6 7
bulină neagră în 1 Iubitoare, grijulie
dreptul atitudinii 2 Descurajatoare, critic
care v-a marcat 3 Apropiată, prietenoasă
negativ şi una 4 Agresivă, ostilă
albă pt. cea care 5 Cinstită, corectă, onestă
v-a marcat pozitiv 6 Dominatoare, autoritară
A
7 Încurajatoare, susţinătoare
Completaţi tabelul 8 Rece, indiferentă
T2 conform 9 Comunicativă, deschisă, sociabilă
instrucţiunilor de 1 Hiperprotectivă, controloare
mai sus 10 Caldă, tandră
1 Altele:
TABELUL T3 Când eram copil, mama era:
1 2 3 4 5 6 7
1 Cultă, pregătită, instruită
A

2 Îngrijită, stilată
3 Inteligentă, deşteptă, ageră la minte
4 Demnă, onorabilă, respectabilă
5 Frumoasă, senzuală, atrăgătoare
Completaţi 6 Optimistă, încrezătoare în sine
tabelul T3 7 Competentă în propria profesie/ocupaţie
conform 8 Feminină
instrucţiunilor 9 Puternică, curajoasă, fermă
de mai sus 10 Temătoare, tensionată, anxioasă
ATENŢIE: 11 Nervoasă, agitată
12 Gospodină, casnică
Altele:
În acest tabel sunt 12 atitudini
 Completaţi tabelul T1 parcurgând, pe rând, cele 4 etape (I, II, III, IV) de instrucţiuni:
I. Pe scala de la 1 la 7 notaţi cu Xprezenţa celor 11 atitudini conform itemului „Când eram copil... ” din tabelul T1
II. Dintre cele 11 atitudini notate cu X, alegeţi o atitudine care v-a plăcut cel mai mult şi încercuiţi X-ul A
corespunzător fX J şi una care v-a displăcut cel mai mult şi încadraţi X-ul ales într-un triunghi /X\
III. Aplicaţi semnul ţ+) în dreptul atitudinii (alegeţi una din cele 11 atitudini ) pe care aţi fi dorit să o aibă tatăl dvs. într-o
măsură mult mai mare decât a avut-o şi semnul (-) în dreptul celei pe care nu aţi fi dorit să o aibă
IV. Aplicaţi o
bulină neagră în TABELUL T1 Când eram copil ,_ faţă de mine, tata era:
dreptul atitudinii 1 2 3 4 5 6 7
care v-a marcat 1 Iubitor, grijuliu
negativ şi una albă 2 Descurajator, critic
pt cea care v-a 3 Apropiat, prietenos
marcat pozitiv 4 Agresiv, ostil
5 Cinstit, corect, onest
6 Dominator, autoritar
7 Încurajator, susţinător
Completaţi tabelul 8 Rece, indiferent
T1 conform 9 Comunicativ, deschis, sociabil
instrucţiunilor de 1 Hiperprotectiv, controlor
mai sus 01 Cald, tandru
1 Altele:

TABELUL T2 Când eram copil , faţă de mama, tata era:

Completaţi 1 2 3 4 5 6 7
tabelul T2 1 Iubitor, grijuliu
conform 2 Descurajator, critic
instrucţiunilor de 3 Apropiat, prietenos
mai sus 4 Agresiv, ostil
5 Cinstit, corect, onest
6 Dominator, autoritar
A
7 Încurajator, susţinător
8 Rece, indiferent
9 Comunicativ, deschis, sociabil
1 Hiperprotectiv, controlor
10 Cald, tandru
1 Altele:
TABELUL T3 Când eram copi , tata era:
1 2 3 4 5 6 7
1 Cult, pregătit, instruit
2 Îngrijit, stilat
Completaţi 3 Inteligent, deştept, ager la minte
tabelul T3 4 Demn, onorabil, respectabil
conform 5 Frumos, senzual, atrăgător
instrucţiunilor de 6 Optimist, încrezător în sine
7 Competent în propria profesie/ocupaţie
8 Masculin
9 Puternic, curajos, ferm
10 Temător, tensionat, anxios
11 Nervos, agitat
12 Casnic, de ajutor în casă
Altele:
mai sus ATENŢIE:
În acest tabel sunt 12 atitudini
 Completaţi tabelul T1 parcurgând, pe rând, cele 3 etape (I, II, III) de instrucţiuni:
I. Pe scala de la 1 la 7 notaţi cu X prezenţa celor 11 atitudini conform itemului „Faţă de parteneră.. ” din tabelul T1
II. Dintre cele 11 atitudini notate cu X, alegeţi o atitudine care vă place cel mai mult la dvs. şi încercuiţi A-ul
corespunzător (X) şi una care vă displace cel mai mult şi încadraţi X-ul ales într-un triunghi / X \
III. Aplicaţi semnur~X+) în dreptul atitudinii (alegeţi una din cele 11 respectiv12 atitudini ) pe care aţi dori să o
aveţi dvs., într-o măsură mult mai mare decât o aveţi, şi semnul (-) în dreptul celei pe care aţi dori să o aveţi
mai puţin sau deloc
TABELUL T1 Faţă de parteneră eu
1 2 3 4 5
1 Iubitor, grijuliu
Completaţi 2 Descurajator, critic
tabelul T1 3 Apropiat, prietenos
conform 4 Agresiv, ostil
instrucţiunilor de 5 Cinstit, corect, onest
mai sus
6 Dominator, autoritar
7 Încurajator, susţinător
8 Rece, indiferent
9 Comunicativ,
TABELUL T2 deschis, sociabil Eu mă percep că sunt:
1 Hiperprotectiv, controlor 1 2 3 4 5 6 7
10 Cald, tandru
1 Cult, pregătit, instruit
A 1 Altele:
2 Îngrijit, stilat
3 Inteligent, deştept, ager la minte
4 Demn, onorabil, respectabil
5 Frumos, senzual, atrăgător
6 Optimist, încrezător în sine
7 Competent în propria profesie/ocupaţie
8 Masculin
Completaţi 9 Puternic, curajos, ferm
tabelul T2 10 Temător, tensionat, anxios
conform 11 Nervos, agitat
instrucţiunilor 12 Casnic, de ajutor în casă
de mai sus Altele:
ATENŢIE:
În acest tabel
sunt 12 atitudini
 Completaţi tabelul T1 parcurgând, pe rând, cele 3 etape (I, II, III) de instrucţiuni:
I. Pe scala de la 1 la 7 notaţi cu X prezenţa celor 11 atitudini conform itemului „Eu cred că... ” din tabelul T1
II. Dintre cele 11 atitudini notate cu X, alegeţi o atitudine care credeţi că îi place cel mai mult la dvs. şi încer- A
cuiţi X-ul corespunzător f XJ şi una care îi displace cel mai mult şi încadraţi X-ul ales într-un triunghi/ X \
III. Aplicaţi semnul (+) în dreptul atitudinii (alegeţi una din cele 11 respectiv 12 atitudini ) pe care aţi dori
să o aprecieze la dvs. şi semnul (-) în dreptul atitudinii de care ar trebui să se teamă (atunci când vă
provoacă)
TABELUL T1 Eu cred că, fa ă de ea, partenera mă p
1 2 3 4 5
1 Iubitor, grijuliu
Completaţi 2 Descurajator, critic
tabelul T1 3 Apropiat, prietenos
conform 4 Agresiv, ostil
instrucţiunilor de
5 Cinstit, corect, onest
mai sus
6 Dominator, autoritar
7 Încurajator, susţinător
8 Rece, indiferent
9 Comunicativ,
TABELUL T2 deschis, sociabil
Eu cred că partenera mă perce pe că sunt:
1 Hiperprotectiv, controlor 1 2 3 4 5 6 7
01 Cald, tandru
1 Cult, pregătit, instruit
A 1 Altele:
2 Îngrijit, stilat
3 Inteligent, deştept, ager la minte
4 Demn, onorabil, respectabil
5 Frumos, senzual, atrăgător
6 Optimist, încrezător în sine
7 Competent în propria profesie/ocupaţie
8 Masculin
Completaţi 9 Puternic, curajos, ferm
tabelul T2 10 Temător, tensionat, anxios
conform 11 Nervos, agitat
instrucţiunilor de 12 Casnic, de ajutor în casă
mai sus Altele:
ATENŢIE:
În acest tabel sunt
12 atitudini
 Completaţi tabelul T1 parcurgând, pe rând, cele 4 etape (I, II, III, IV) de instrucţiuni:
I. Pe scala de la 1 la 7 notaţi cu X prezenţa celor 11 atitudini conform itemului „Faţă de mine... ” din tabelul T1
II. Dintre cele 11 atitudini notate cu X, alegeţi o atitudine care vă place cel mai mult la parteneră şi încercuiţi X-
ul corespunzător f X j şi una care vă displace cel mai mult şi încadraţi X-ul ales într-un triunghi / X \
III. Aplicaţi semnul ( + ) i n dreptul atitudinii (alegeţi una din cele 11 respectiv12 atitudini ) pe care aţi dori să o
aibă partenera dvs., într-o măsură mult mai mare decât o are, şi semnul (-) în dreptul celei pe care aţi
dori să o aibă mai puţin sau deloc
IV. Aplicaţi o bulină neagră în dreptul atitudinii care v-ar deranja cel mai mult dacă ar avea-o şi o bulină albă
în dreptul
atitudinii TABELUL T1 Faţă d ’e mine partenera mea este:
pe care ar 1 2 3 4 5 6 7
fi ideal să o 1 Iubitoare, grijulie
aibă 2 Descurajatoare, critic
3 Apropiată, prietenoasă
4 Agresivă, ostilă
5 Cinstită, corectă, onestă
Completaţi 6 Dominatoare, autoritară
tabelul T1 7 Încurajatoare, susţinătoare
conform 8 Rece, indiferentă
instrucţiunilor 9 Comunicativă, deschisă, sociabilă
de mai sus 1 Hiperprotectivă, controloare
01 Caldă, tandră
1 Altele:

TABELUL T2 Partenera mea este:

1 2 3 4 5 6 7
1 Cultă, pregătită, instruită
A

2 Îngrijită, stilată
Completaţi 3 Inteligentă, deşteptă, ageră la minte
tabelul T2 4 Demnă, onorabilă, respectabilă
conform 5 Frumoasă, senzuală, atrăgătoare
instrucţiunilor 6 Optimistă, încrezătoare în sine
de mai sus 7 Competentă în propria profesie/ocupaţie
ATENŢIE: 8 Feminină
În acest tabel 9 Puternică, curajoasă, fermă
sunt 12 10 Temătoare, tensionată, anxioasă
atitudini. 11 Nervoasă, agitată
12 Gospodină, casnică
Altele:
 Completaţi tabelul T1 parcurgând, pe rând, cele 4 etape (I, II, III, IV) de instrucţiuni:
I. Pe scala de la 1 la 7 notaţi cu Xprezenţa celor 11 atitudini conform itemului „Când eram copil... ” din tabelul T1
II. Dintre cele 11 atitudini notate cu X, alegeţi o atitudine care v-a plăcut cel mai mult şi încercuiţi X-ul A
corespunzător f X J şi una care v-a displăcut cel mai mult şi încadraţi X-ul ales într-un triunghi / X \
III. Aplicaţi semnui~X+) în dreptul atitudinii (alegeţi una din cele 11 atitudini ) pe care aţi fi dorit să o aibă bunica
dvs. într-o măsură mult mai mare decât a avut-o şi semnul (-) în dreptul celei pe care nu aţi fi dorit-o să o aibă
IV. Aplicaţi o bulină neagră în dreptul atitudinii care v-a marcat negativ şi una albă pt. cea care v-a marcat pozitiv
TABELUL T1 Când eram copil ,_ faţă de mine, bunica era:
Completaţi
1 2 3 4 5 6 7
tabelul T1
conform 1 Iubitoare, grijulie
instrucţiunilor de 2 Descurajatoare, critică
mai sus 3 Apropiată, prietenoasă
4 Agresivă, ostilă
5 Cinstită, corectă, onestă
6 Dominatoare, autoritară
7 Încurajatoare, susţinătoare
8 Rece, indiferentă
9 Comunicativă, deschisă, sociabilă
1 Hiperprotectivă, controloare
10 Caldă, tandră
1 Altele:
TABELUL T2 Când eram copil , faţă de bunicul, bunica era:
1 2 3 4 5 6 7
Completaţi 1 Iubitoare, grijulie
tabelul T2 2 Descurajatoare, critică
conform 3 Apropiată, prietenoasă
instrucţiunilor de 4 Agresivă, ostilă
mai sus 5 Cinstită, corectă, onestă
6 Dominatoare, autoritară
A
7 Încurajatoare, susţinătoare
8 Rece, indiferentă
9 Comunicativă, deschisă, sociabilă
1 Hiperprotectivă, controloare
01 Caldă, tandră
1 Altele:

TABELUL T3 Când eram copil, bunica era:

1 2 3 4 5 6 7
1 Cultă, pregătită, instruită
2 Îngrijită, stilată
3 Inteligentă, deşteptă, ageră la minte
Completaţi 4 Demnă, onorabilă, respectabilă
tabelul T3 5 Frumoasă, senzuală, atrăgătoare
conform 6 Optimistă, încrezătoare în sine
instrucţiunilor de 7 Competentă în propria profesie/ocupaţie
mai sus 8 Feminină
ATENŢIE: 9 Puternică, curajoasă, fermă
În acest tabel sunt 10 Temătoare, tensionată, anxioasă
12 atitudini 11 Nervoasă, agitată
12 Gospodină, casnică
Altele:
 Completaţi tabelul T1 parcurgând, pe rând, cele 4 etape (I, II, III, IV) de instrucţiuni:
I. Pe scala de la 1 la 7 notaţi cu Xprezenţa celor 11 atitudini conform itemului „Când eram copil... ” din tabelul T1
II. Dintre cele 11 atitudini notate cu X, alegeţi o atitudine care v-a plăcut cel mai mult şi încercuiţi X-ul A
corespunzător f X J şi una care v-a displăcut cel mai mult şi încadraţi X-ul ales într-un triunghi / X \
III. Aplicaţi semnul p+) în dreptul atitudinii (alegeţi una din cele 11 atitudini ) pe care aţi fi dorit să o aibă bunicul dvs.
într-o măsură mult mai mare decât a avut-o şi semnul (-) în dreptul celei pe care nu aţi fi dorit-o să o aibă
IV. Aplicaţi o
bulină neagră în TABELUL T1 Când eram copil ,_ faţă de mine, bunicul era:
dreptul atitudinii 1 2 3 4 5 6 7
care v-a marcat 1 Iubitor, grijuliu
negativ şi una albă 2 Descurajator, critic
pt. cea care v-a 3 Apropiat, prietenos
marcat pozitiv 4 Agresiv, ostil
5 Cinstit, corect, onest
6 Dominator, autoritar
7 Încurajator, susţinător
Completaţi tabelul 8 Rece, indiferent
T1 conform 9 Comunicativ, deschis, sociabil
instrucţiunilor de 1 Hiperprotectiv, controlor
mai sus 10 Cald, tandru
1 Altele:

TABELUL T2 Când eram copil , faţă de bunica, bunicul era:

Completaţi tabelul 1 2 3 4 5 6 7
T2 conform 1 Iubitor, grijuliu
instrucţiunilor de 2 Descurajator, critic
mai sus 3 Apropiat, prietenos
4 Agresiv, ostil
5 Cinstit, corect, onest
6 Dominator, autoritar
A
7 Încurajator, susţinător
8 Rece, indiferent
9 Comunicativ, deschis, sociabil
1 Hiperprotectiv, controlor
10 Cald, tandru
1 Altele:
TABELUL T3 Când eram copil, junicu era:
1 2 3 4 5 6 7
1 Cult, pregătit, instruit
Completaţi tabelul 2 Îngrijit, stilat
T3 conform 3 Inteligent, deştept, ager la minte
instrucţiunilor de 4 Demn, onorabil, respectabil
mai sus ATENŢIE: 5 Frumos, senzual, atrăgător
În acest tabel sunt 6 Optimist, încrezător în sine
12 atitudini 7 Competent în propria profesie/ocupaţie
8 Masculin
9 Puternic, curajos, ferm
10 Temător, tensionat, anxios
11 Nervos, agitat
12 Casnic, de ajutor în casă
Altele:
 CHESTIONAR COMPREHENSIV AL STILULUI DE VIAŢĂ FAMILIAL (partea a doua)
A. Completaţi următoarele fraze:
1. Aproape întotdeauna problemele părinţilor mei în relaţia de cuplu apăreau din cauza/motivul
iar vina aparţinea în special................................................... Eu eram de partea ....................................
2. Problemele în relaţia mea cu mama apăreau din cauza/motivul .............................................................
iar vina aparţinea în special................................ Aproape înto tdeauna de partea mea
era .....................................
Conflictul se rezolva atunci când ............................................................................................................
şi se agrava atunci când ...........................................................................................................................

3. Problemele în relaţia mea cu tata apăreau din cauza/motivul.................................................................

iar vina aparţinea în special................................ Aproape înto tdeauna de partea mea
era .....................................
Conflictul se rezolva atunci când ............................................................................................................
şi se agrava atunci când ...........................................................................................................................

4. În relaţia mea de cuplu cea mai mare problemă ar fi din cauza/motivul ................................................
iar vina ar aparţine în special ..................................................................................................................

5. În relaţia mea de cuplu cel mai mult m-ar deranja la partener ca el să ...................................................
În această situaţie eu m-aş manifesta prin ...............................................................................................

6. În relaţia dintre partenerul meu de cuplu şi copilul nostru cel mai mult m-ar deranja ca partenerul meu
să .............................................................................................................................................................
În această situaţie eu m-aş manifesta prin ...............................................................................................

7. În relaţia mea de cuplu cel mai mult m-ar bucura la partener ca el să ...................................................
În această situaţie eu m-aş manifesta prin ...............................................................................................

8. În relaţia dintre partenerul meu de cuplu şi copilul nostru cel mai mult m-ar bucura ca partenerul meu
să .............................................................................................................................................................
În această situaţie eu m-aş manifesta prin ...............................................................................................

9. Eram lăudat/apreciat de mama pentru ....................................................................................................

şi lăudat/apreciat de tata pentru ...............................................................................................................
10. Eram criticat de mama pentru ..............................................................................................................

si criticat de tata pentru ...........................................................................................................................

11. Din atitudinea bună a amândurora cel mai mult m-a impresionat ........................................................

12. Din atitudinea rea a amândurora cel mai mult m-a marcat ...................................................................

13. Aş fi dorit să fiu lăudat/apreciat de către ei pentru ...............................................................................

şi nu aş fi dorit să fiu criticat pentru .......................................................................................................
14. Când doream ceva de la mama obţineam prin ......................................................................................

iar de la tata prin ..............................................................................................................................................

15. Atunci când greşeam cel mai mult eram pedepsit/neînţeles de către ............ şi iertat/înţeles de către ............
16. Atmosfera de familie era plăcută atunci când ..................................................................................................

şi neplăcută atunci când ...................................................................................................................................

17. În general îmi aduc aminte că era o atmosferă ......................... generată în special de către ...........................

18. În familie m-am simţit mai aproape de ..................................... şi mai departe de ...........................................
din cauză/motiv că ...........................................................................................................................................
20. Cele mai importante persoane din copilăria mea au fost (în ordine descrescătoare) ......................................
21. Dacă timpul ar fi dat înapoi şi ai fi din nou copil în familia ta, ce ai îmbunătăţi ? (alegeţi doar o posibilitate din cele
două):
a) relaţia de cuplu a părinţilor tăi ;
b) relaţia dintre tine şi părinţii tăi .

B. Completaţi următorul tabel: *(FRATELE = fratele sau sora cea mai importantă/competitivă)
Specificaţi unul, doua sau trei atribute/caracteristici
Aş dori ca partenerul MAMA mea la :
meu de cuplu să TATĂL meu la :
semene cu BUNICA mea la :
BUNICUL meu la :
FRATELE meu la :
ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.) la :

Aş dori ca partenerul MAMA mea la :

meu de cuplu să NU TATĂL meu la :
semene cu BUNICA mea la :
BUNICUL meu la :
FRATELE meu la :
ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.) la :

Aş dori ca eu să mă MAMA mea la :

asemăn cu TATĂL meu la :
BUNICA mea la :
BUNICUL meu la :
FRATELE meu la :
ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.) la :

Aş dori ca eu să NU mă MAMA mea la :

asemăn TATĂL meu la :
cu BUNICA mea la :
BUNICUL meu la :
FRATELE meu la :
 ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.) la :

Aş dori ca partenerul
meu de cuplu să
semene cu mine la

Aş dori ca partenerul
meu de cuplu să NU
semene cu mine la

Aş dori partenerul
meu de cuplu să fie

Partenerul meu de MAMA mea la :

cuplu se aseamănă cu

TATĂL meu la :
BUNICA mea la :
BUNICUL meu la :
FRATELE meu la :
ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.) la :

Eu semăn cu MAMA mea la :

TATĂL meu la :
BUNICA mea la :
BUNICUL meu la :
FRATELE meu la :
ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.) la :

Fratele meu MAMA mea la :

seamănă cu
TATĂL meu la :
BUNICA mea la :
BUNICUL meu la :
FRATELE meu la :
ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.) la :

Un bărbat ar trebui să MAMA lui la :

se asemene cu
TATĂL lui la :

O femeie ar trebui să MAMA ei la :

se asemene cu
TATĂL ei la :
Mama mea a fost persoana care iar acum
şi în viitor.
Tatăl meu a fost persoana care....
iar acum .....................................
şi în viitor...................................
Fratele meu a fost persoana care
iar acum .....................................
şi în viitor...................................
Am fost copilul care..................
iar acum .....................................
şi în viitor...................................
C. Date factuale:
VÂRSTÀ STATUT STATUT HOBBY
PROFESIONAL MARITAL
MAMA
TATA
EU
FRATELE
PARTENERUL
PARTENERUL IDEAL
(cum l-aţi dori)
ALŢII (unchi, mătuşi,
învăţător etc.)