 1. ADEVARUL ASCUNS INFORMAŢII INTERZISE Dr. Steven M.

Greer Traducere:
Ruxandra Comșa EDITURA DAKSUA Redactor: Dan Bozaru Corecturǎ: Teo Crǎciun
Copertă: Gabriela Popa Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GREER,
STEVEN M. Adevărul ascuns: Informaţii interzise / dr. Steven M. Greer. - Bucureşti:
Daksha, 2008 ISBN 978-973-1965-00-0 001.94 HIDDEN TRUTH, FORBIDDEN
KNOWLEDGE Copyright ©2006 Dr. Steven M. Greer Copyright 2008 Editura
DAKSHA Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba română aparţin în
exclusivitate editurii DAKSHA ISBN 970-973-1965-00-0Această carte este dedicată
tuturor copiilor noştri stabilirii unei civilizaţii durabile pe Pământ - trăind înPace
Universală. CUPRINS Cuvânt
înainte............................................................................... 2
Introducere.................................................................................... 4 Nota
autorului............................................................................... 6 1. Mesagerul
improbabil.............................................................. 6 2. Un traseu
complet.................................................................... 10 3. Ieşirea la
lumină....................................................................... 18 4. O căsnicie legată în
ceruri........................................................ 22 5. Iertare şi
credinţă...................................................................... 23 6. Unitatea
inefabilă .................................................................... 25 7. Pacea
universală........................................................................ 30 8. Transformare
totală................................................................... 33 9. Informaţii
neconvenţionale....................................................... 36 10. Tonul
creaţiei........................................................................... 41 11.
Oferta...................................................................................... 46 12. Dat pe
spate!........................................................................... 49 13. Adevărul e mai straniu
decât ficţiunea.................................... 52 14.
Dezinformare........................................................................... 58 15. Graniţa de
lumină..................................................................... 62 16. Cercurile
puterii........................................................................ 65 17. Moşteniri
pierdute.................................................................... 71 18. Extragerea corpului
astral......................................................... 77 19. “Suntem mereu lângă
tine!”....................................................... 80 20. 0 zi
diferită................................................................................ 86 21. Transferul
electromagnetic....................................................... 92 22. Un miliard de lumini
scânteietoare.......................................... 95 23.
Infinit........................................................................................ 99 24.
Înscenarea................................................................................ 104 1
 2. 25. Ţinut în întuneric..................................................................... 107 26 Noua
erǎ................................................................................. 111 27 Un moment cu adevărat
cosmic ............................................ 114 28. Dezvăluirea
matricei............................................................... 117 29.
Mărturii................................................................................... 122 30. Monstrul puterii
necontrolate................................................. 132 31. Separaţia dintre biserică şi stat?
Doar un mit ………............ 136 32. În spatele
cortinei................................................................... 139 33. O lume nouă - dacă o puteţi
accepta....................................... 144 34. Rezolvarea propriei noastre
disfuncţionalităţi ....................... 148 35. O meditaţie călăuzită: structura universului
……….............. 153 36. Minte nemărginită...................................................................
157 37. Picătura e totuna cu oceanul................................................... 159 38. Percepţia
celestă..................................................................... 164 39. Gradaţiile
 energiei................................................................... 167 40. Comunitatea
interstelară......................................................... 170 41. Faza de
tranziţie...................................................................... 175 42. Spiritualitatea
universală......................................................... 179 43. Accesarea
conştiinţei............................................................... 183 44. O calitate
celestă...................................................................... 185 45. Generaţia
transformării............................................................ 187 46. Meditaţia de grup:
contactarea fiinţelor extraterestre şi o meditaţie-rugăciune
pentruPământ...................................................................................................... 188
Cuvânt înainte Aplicate, începeam să mă eliberez gradat de limitările şi aşteptările
ştiinţei occidentale. Studiam,de asemenea, intens fenomenul farfuriilor
zburătoare/extratereştrilor, respins de majoritatea colegilormei care sunt oameni de
ştiinţă. Acum mă simţeam liber să explorez şi să exprim realitatea
noastrătranscendentă. La fel şi Steven. Eu şi doctorul Greer, medic de urgenţă
strălucit, având multă experienţă în acestdomeniu, am stat de vorbă până noaptea
târziu prima dată când ne-am întâlnit. Am început să facemconexiuni pe care abia
atunci începeam să le înţelegem: că vizitele extratereştrilor nu erau numai reale,ci că
ele ne puteau ajuta să depăşim criza globală cauzată de factorul uman. De atunci
înainte, Steven m-a călăuzit în mod exemplar, ajutându-mă să pătrund misterele nu
numai ale fenomenului însuşi, ci şi ale“zonelor subterane” ale guvernului Statelor
Unite şi ale muşamalizărilor efectuate de marile corporaţii.Ca urmare, doctorul Greer a
dovedit cu perseverenţă că e un luptător neînfricat şi energic, aflat în vârfulschimbării
planetare. Mai întâi, el a fondat Centrul pentru Studiul Inteligenţei Extraterestre
(CSETI), în care a introdusconceptul de ambasador al oamenilor pe lângă culturile de
pe planete îndepărtate - dar de această dată nudoar o simplă ficţiune a genului Sf. Prin
realizarea de expediţii nocturne în zonele “fierbinţi” de aterizarea OZN- urilor de pe
tot globul, grupurile lui pătrund in nave prin utilizarea luminilor, sunetelor
şivizualizării, pe care le-a denumit intalnm directe de gradul cinci sau CE-5
(prescurtare de la “closeencounters of a fifth kind”, în traducere din limba engleză
“întâlniri directe de gradul cinci” (n. trad )).Aceste reuniuni continuă si fie oferite
celor interesaţi să înveţe. 2
 3. Apoi, Steve s-a înhămat la dificila sarcină de a localiza sursele adecvate şi de a
primi de la acesteamărturii video, pe DVD, deţinute de guvernul S.U.A. de la peste o
sută de martori ai unor experienţeOZN/ET in cadrul proiectului Desecretizarea, efort
deosebit care a culminat cu o conferinţă de presămajoră în Washington, în mai 2001.
Aceste revelaţii suferiseră un lung şi sordid proces de secretizaredin partea guvernului
şi a presei, la fel ca dobândirea unor tehnologii precum microelectronica,
propulsiaantigravitaţională şi punctul zero sau energia “gratuită” de la vizitatorii noştri
Această muşamalizare deneconceput a avut loc timp de aproape şase decade, de la
prăbuşirea OZN-ului lângă Roswell, NewMexico, in iulie 1947, eveniment crucial
care nu a fost cu siguranţă cauzat de baloane, aşa cum aususţinut forţele armate
aeriene din S.U.A . Asemenea mituri sunt acceptate numai de cei ignoranţi sau decei
puternici şi de supuşii lor. Activitatea de pionierat a doctorului Greer cu privire la
dezvăluirea adevărului, a condus la oînţelegere mai profundă a credibilităţii
rapoartelor despre contactele realizate cu ET, ca şi amuşamalizării acestora; de
exemplu, s-a aflat despre cercetarea “top secret maxim” care are loc lângăinfamul
Groom Like din Nevada şi în alte părţi. Steven Greer este un războinic spiritual cu o
inaltă chemare, care se opune acelor torţe ce seidentifică drept “Statele Unite”. Aceste
forţe sunt de fapt criminalii ce trebuie să fie aduşi în faţa justiţieipentru nenumărate
motive care sunt clare celor mai mulţi dintre noi, martori la prăbuşirea
 imperiuluiamerican. Doctorul Greer, mai mult decât oricine altcineva, a adus dovezile
cele mai clare ale ascunderiifenomenului OZNET si acum depinde de noi, adică de
restul sa le intelegem şi sa le admitem. Adevărulascuns - Informaţii interzise ne oferă
cea mai actualizată relatare a vastei acumulări de dovezi,considerate dintr-o
perspectivă autobiografică. Este o povestire prin care sunt dezvăluite cele mai
marimistere ale timpului nostru de către un suflet curajos, nesupus tiranilor care ne
stăpânesc în ceea ce sespune a fi cea mai puternică naţiune din lume. La fel de
important e faptul că el redă natura culturilor de pe alte planete şi vorbeşte despre
faptulcă suntem vizitaţi de cei care sunt empatici faţă de condiţia umană, fără însă ca
ei să intervină direct(aşa-numita Primă Directivă, devenită faimoasă ca urmare a
serialului “Star Trek”). Ne trezeşte larealitate faptul că, numai din momentul în care
Statele Unite au lansat Era nucleară în 1945, cauzând ceamai înfricoşătoare devastare
a Hiroshimei şi Nagasaki-ului, au avut loc contactele, apariţiile şitransferurile de
tehnologie din era modernă. Bombardierele atomice cu arie extinsă au fost staţionate
laRoswell, bomba a fost creată la Los Alamos, prima a explodat la Alamagordo şi
rachetele care urmau sătransporte bombele au fost testate la White Sands - toate în
New Mexico, un centru militar- industrialmajor. A fost doar o coincidenţă faptul că
OZN-ul din 1947 de la Roswell s-a prăbuşit tot acolo? Eîndoielnic: ororile tehnologiei
nucleare ar determina orice rasă extraterestră miloasă să se repeadă înacea zonă, aşa
cum au făcut de atunci la baze militare şi nucleare din alte părţi. Probabil ajută
laîmpiedicarea ororilor pe care nici aceasta nu doreşte să le vadă generate de oameni
iresponsabili. Noi, pământenii, avem nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obţine, aşa
că de ce să nu acceptămfenomenul aşa cum este, să ne mirăm de această minune,
lăsând deoparte preconcepţiile culturale? Numai extinzându-ne cunoaşterea şi luând
măguri politice corecte, putem face modificărilenecesare şi la aceasta se pricepe foarte
bine doctorul Greer. Din mai multe perspective, fenomenul OZN ne spune mai multe
despre noi înşine decât desprevizitatorii noştri misterioşi, iar oglinda pe care ei o ţin in
faţa noastră este înspăimântătoare - şi totuşidătătoare de speranţă, dacă ascultăm
cuvintele doctorului Greer. De exemplu, descoperirea de către el aSistemelor de acces
energetic spaţial (SEAS) oferă suport inventatorilor pentru a descoperi noitehnologii
energetice revoluţionare care ar putea da lumii o energie ieftină, curată şi
descentralizată,încheind astfel epoca petrolului, cărbunelui, epoca nucleară, precum şi
poluarea şi modificărileclimaterice determinate de om. Noi, cei din New Energy
Movement (Mişcarea pentru o nouă energie(n.trad.)), colaborăm îndeaproape cu
conducătorii SEAS şi alte organizaţii pentru a susţine importanţatehnologiilor
energetice noi, nepoluante, suprimate în prezent de interese puternice. 3
 4. În seara în care m-am întâlnit pentru prima dată cu doctorul Greer, Chad O’Shea,
cleric al bisericiiunitare, mi-a oferit un slogan: “Adevărul te va elibera, dar mai întâi te
va îngrozi.” Dacă ne îngăduim săluăm aminte la condiţiile noastre cumplite, nu să le
negăm, şi apoi să căutăm soluţii, atunci am mai puteaavea o şansă ca civilizaţie.
Această activitate curajoasă nu este pentru cet slabi. Mulţi oameni de ştiinţă care s-au
aventurat petărâmuri aflate la graniţa cunoaştem au fost ameninţaţi, asasinaţi sau
suprimaţi prin avalanşe dedezintormări şi atacuri personale. Doctorul Greer a îndurat
toate acestea, spre norocul nostru. Această carte ar putea fi cea mai importantă pe care
o citiţi. Nu este numai plinǎ de adevăruritranscendentale, ci este o chemare la acţiune
pentru a trece de la paradigma tiraniei terestre la ocomunitate paşnică, durabilă şi pur
şi simplu cosmică. Brian OLeary, astronaut pe Apollo, om de ştiinţă, 14 septembrie
2005 Introducere În aprilie 2004, aproximativ douăzeci şi patru de persoane s-au
strâns la casa noastră de la ţară dincomitatul Albemarle, Virginia, nu departe de
Monticello al lui Thomas Jefferson. Scopul acelei întâlniria fost ca eu să le relatez
 personal, pe parcursul unei săptămâni, evenimentele vieţii mele. Această carte este
practic rezultatul discuţiilor de atunci. Ca să fiu sincer, am avut destule emoţii
lapublicarea ei, mai ales pentru că în carte sunt dezvăluite experienţe şi evenimente
personale care parincredibile pentru omul obişnuit. Chiar lectura transcrierii casetelor
înregistrate atunci a fost uneori oexperienţă dureroasă şi chiar dificilă din punct de
vedere emoţional. De asemenea, ştiu că mare parte dinconţinutul acestei cărţi poate fi
utilizat împotriva mea. A venit însă timpul să aflaţi de ce un medic care a fost
directorul unei secţii de urgenţă foarteactivă a renunţat la carieră pentru a transmite
lumii informaţia că, de fapt, nu suntem singuri in univers?Prin ce experienţe personale
am trecut - începând din Copilărie –, care mi-au oferit cunoaştereaculturilor cosmice a
conştiinţei cosmice şi care totodată mi-au permis să întrezăresc viitorul
uimitorrezervat umanităţii? Care sunt noile tehnologii energetice şi de propulsie care
ne pot oferi o nouă lumelipsită de poluare, sărăcie şi conflicte? Care este punctul
central unde mintea, spaţiul, timpul şi materiase întâlnesc şi cum ar putea fi acesta
folosit tehnologic de o civilizaţie avansată? Cum arată tiparulurmătorilor cinci sute de
mii de ani de civilizaţie umană pe Pământ şi cum putem realiza tranziţia până laacea
perioadă? Ce am descoperit – şi am trăit – când m-am întâlnit cu şefi de stat,
reprezentanţi ai CIA,miliardari şi agenţi sub acoperire care la rândul lor sunt disperaţi
să menţină secretul şi în acelaşi timp seroagă să fie eliberaţi din cutia neagră în care s-
au întemniţat singuri? Cine a menţinut acest adevărascuns şi această cunoaştere
interzisă secretă şi mai ales de ce? Această carte răspunde la toate aceste întrebări şi nu
doar la ele. Este dezvăluirea mea personală.După ce am fondat şi condus proiectul
Desecretizarea, simt că a venit timpul ca milioanele de oamenicare urmăresc
activitatea noastră să afle adevărul despre cum am ajuns aici şi ce am descoperit. Nu
mă aştept ca cititorul obişnuit să accepte toate aceste răspunsuri sau oricare dintre ele.
De fapt,nu mă aştept la nimic. Este adevărul aşa cum l-am descoperit şi acesta este
efortul meu sincer de a-1transmite. Sper că veţi afla un sens in această mărturisire a
mea oferită din inimă şi cu toată sinceritatea. O întâlnire pe care am avut-o acum
câţiva ani cu un generai important de la Pentagon ilustreazăgravitatea situaţiei.
Generalul, care în acel moment era şeful unei operaţiuni majore a departamentului
deinformaţii secrete de la Pentagon, mi-a cerut să-l informez pe el şi o parte din staff-
ul lui asuprachestiunii OZN-urilor. În timp ce consilierul nostru militar şi cu mine
aşteptam în sala de primire ageneralului, am observat o femeie, ofiţer, care ridicase
capul din hârtii uilându-se curioasă la noi. În celedin urmă, a intrebat dacă eu eram
doctorul Greer, iar eu i-am răspuns afirmativ. Apoi a continuat, 4
 5. explicând că ea şi colegii ei erau foarte entuziasmaţi de discuţia ce avea să urmeze
şi că trăseseră la sorţisă vadă cine avea să fie prezent acolo! Se pare că numai un
singur ofiţer din acel birou putea să ia partela întâlnire. Am fost conduşi în sala de
conferinţe a generalului şi, după o vreme, în timpul coversaţiei,generalul a spus: - Nu
am nicio îndoială că ceea ce spuneţi e adevărat, dar am făcut şi eu investigaţii prin
canaleleagenţiei şi nimeni nu-mi poate spune nimic! De fapt, tot ce am obţinut este
asta! S-a dus apoi la o etajeră, a luat un mic extraterestru de jucărie şi l-a ridicat în aer
ca să-1 vedem cutoţii. A spus: - Aceasta e tot ce am obţinut şi chiar s-a râs de mine,
pentru că am pus întrebări în legătură cusubiectul respectiv prin diverse canale... I-am
explicat apoi că directorul CIA şi alte oficialităţi importante au trecut prin experienţe
similarecând au făcut cercetări referitoare la acest subiect. Generalul mi-a relatat apoi
o poveste tulburătoare, foarte personală: în tinereţe, tatăl săudescoperise un caz de
corupţie şi chiar conspiraţie la nivelul guvernului, care era profund îngrijorător,dar
nimeni nu voia să-1 asculte. Era o chestiune de importanţă enormă, dar generalul a
recunoscut căatunci credea că tatăl lui o luase razna. În cele din urmă, tatăl s-a sinucis
 tsau a tost asasinat, iar crimafăcută să pară sinucidere) din această cauză. Apoi
generalul a adăugat: - Doar după ce am ajuns în acest post de la Pentagon mi-am dat
seama că tatăl meu avea dreptate! Până când generalul nu a tost confruntat cu
adevărul, ca înalt oficial în cadrul Pentagonului nu 1-acrezut nicio clipă pe tatăl său.
Aşadar, cum pot eu să mă aştept ca voi să mă crede-ţi pe mine? Tot ce potface e sǎ vǎ
mărturisesc adevărul aşa cum îl ştiu eu, iar restul depinde de voi. Câteva comentarii
legate de carte: nu este o carte scrisă, ci doar o transcriere editată a pestepatruzeci şi
cinci de ore de înregistrări audio realizate în aprilie 2004, în timpul prezentării mele de
lafermă, il rog pe cititor să ierte orice erori sau scăpări în editare. Această carte ar
trebui socotită o istorieorală, transcrisă şi editată sub forma unei naraţiuni. Nu am avut
notiţe şi nici text pregătit pentru acesteprezentări orale. Între 1991 şi 1995 am ţinut un
jurnal (prin înregistrări audio transcrise), care avea peste două miide pagini doar
pentru perioada respectivă. Evident că această carte, care cuprinde evenimente ce
seîntind pe jumătate de secol, poate reflecta doar principalele evenimente şi lecţii ale
acestui interval. Eanu are deloc pretenţia de a fi atotcuprinzătoare sau de a expune
toate informaţiile transmise mie prinintermediul nenumăratelor conversaţii şi întâlniri
cu contacte ascunse ale guvernului subteran. Multe dintre numele agenţilor sub
acoperire sunt schimbate sau abreviate. Însă înregistrărileoriginale şi transcrierile, care
se află în locaţii protejate, conţin toate numele, corporaţiile şi entităţileimplicate în
aceste operaţiuni clandestine ilegale şi vor fi făcute publice, în caz de necesitate, la
unmoment ulterior. De asemenea, această carte nu este o recapitulare sau nici măcar
un rezumat al documentaţiei careexistă în cele două cărţi anterioare ale mele. Cititorul
ar trebui să fie familiarizat de cazurile de contactecu extraterestri ale Centrului pentru
Studiul Inteligenţei Extraterestre (CSETI), prezentate pe larg încartea Exraterrestrial
Contact: The Evidence and Implications. În plus, aproape șase sute de pagini
dedocumente ale guvernului şi transcrieri a peste şaizeci de mărturii ale unor marton
cu funcţie foarteînaltă din cadrul proiectelor şi evenimentelor guvernamentale oficiale
pot fi găsite în carteaDesecretizarea. Este timpul ca un capitol al istoriei umane să se
închidă şi un altul să se deschidă. Avem oarecurajul să îmbrăţişăm această lume nouă,
ale cărei caracteristici sunt pacea universală, iluminarea şi ocivilizaţie a tehnologiei cu
adevărat avansate pe Pământ, care să dureze timp de mii de ani? Forţeleretrograde care
încearcă să aducă umanitatea în vremuri de război în spaţiu, de distrugere globală,
careurmăresc să creeze un adevărat dezastru al mediului şi o mare nebunie culturală
trebuie înlocuite prinactele curajoase ale altor persoane, cu un mod de a fi complet
nou. 5
 6. A venit timpul ca voi să ştiţi, iar noi toţi să acţionăm. Numai prin acţiunile colective
ale celor caredoresc cu ardoare un viitor fericit al umanităţii putem depăşi abisul de
distrugere care ne aşteaptă şiputem asigura protecţia unei lumi pregătite să-şi ocupe
locul în rândul marilor civilizaţii ale cosmosului. dr. Steven M. Greer Comitatul
Albemarle, Virginia 1 februarie 2006 Nota autorului Această carte este structurată în
trei părţi. Prima dintre acestea descrie evenimentele care pun înscenă decorul pentru
piesa care va urma; ele prezintă copilăria mea până la primii ani de maturitate, în1990.
Cea de-a doua parte urmăreşte anii din 1990 până în prezent. În acest timp, am format
Centrulpentru Studiul Inteligenţei Extraterestre, proiectul Desccretizarea şi Sistemele
de acces energetic spaţial.Cea de-a treia parte se ocupă de viitor, urmărind vremea în
care împlinirea promisiunii umanităţii se varealiza – o perioadă care va dura timp de
cinci sute de mii de ani. Pentru a vă oferi mai întâi un cadru de referinţă, vă voi
dezvălui câteva statistici importante. În1980, comunitatea globală a eradicat variola de
pe faţa Pământului. Organizaţia Mondială a Sănătăţiiprezice că, până la sfârşitul lui
2006, vom ajunge şi în cele mai îndepărtate sate din Africa şi Asia şi vomeradica
 poliomielita. Acestea sunt realizări care ar trebui să ne bucure pe noi toţi ca cetăţeni ai
acesteilumi. Şi totuşi, personal, sărbătoresc aceste împliniri cu bucurie reţinută. De ce?
Pentru că, pe măsură ceveţi citi primul capitol al acestei cărţi (aproximativ
cincisprezece minute), se vor întâmpla următoarele:două sute cincizeci de copil vor
muri de foame, cincisprezece oameni vor muri de SIDA, treizeci şi unuvor deceda din
cauza malariei şi cincizeci de tuberculoză. Probabil vă întrebaţi ce legătura are aceasta
cu extratereştrii, CSETI sau proiectul Desecretizarea.Totul are legătură cu controlul,
puterea, ideologia religioasă şi lăcomia. Încă de acum zeci de ani existămetodele şi
tehnologia pentru a trata variola şi poliomielita, bolilele menţionate mai sus, precum şi
alteboli care afectează comunitatea globală. Ştim că au existat tehnologii care pot
furniza lumii foarte multăenergie fără a consuma resursele noastre naturale preţioase.
Din păcate, oamenii care au acces la acestetehnologii nu ni le-au împărtăşit.
Menţionez aceasta nu pentru a vă supăra, ci pentru că este o realitate. Şi totuşi această
realitatepoate fi schimbată. Citind această carte, veţi vedea că schimbările au început
deja chiar la unii dintreoamenu care au legătură cu aceste tehnologii, schimbări care
pot şi chiar vor transforma această lumeîntr-o civilizaţie paşnică. Mesagerul
improbabil - O să folosim camera mică Holloman pentru acest eveniment... E
suficientă. - O, nu, avem nevoie de sala de bal. - Dar camera aceea nu e folosită
niciodată, decât pentru evenimente foarte mari şi importante. - Acesta va fi un
eveniment foarte mare şi important! - Cred că ai înnebunit. - Nu, avem nevoie de toată
sala de bal! - Păi ultima dată când s-a umplut sala de bal a fost când preşedintele
Reagan a fost aici. - Du-te şi fă rezervare, nu mai sta pe gânduri! 6
 7. - Bine, nu vrei să mă asculţi... Dar o să mă ocup de rezervare. Camera respectivă
este sala de bal a Clubului Naţional de Presă din Washington. Discuţia încontradictoriu
dintre mine - doctorul Steven Greer - şi o agentă de presă, care a avut loc pe 9 mai
2001,nu a fost in van. Persoana respectivă s-a ţinut de cuvânt şi instinctul meu s-a
dovedit corect! Am fostmartori In umplerea până la refuz a sălii: aproape
douăsprezece camere de televiziune şi o armată dejurnalişti adunaţi pentru asculta şi
înregistra declaraţiile oferite de douăzeci şi unu de martori dinorganizaţii militare şi de
securitate ale guvernului, din lumea marilor corporaţii și a organizaţiilorştiinţifice.
Martorii se oferiseră să relateze experienţele personale prin care au intrat in contact cu
vehiculeextraterestre (VET sau OZN-uri) şi forme de viaţă extraterestre. Au urmat
peste două ore de mărturiipublice, confirmând realitatea contactului cu VET/OZN şi
un rezultat în principal necunoscut:interacţiunea cu inteligenţa extraterestră a produs
tehnologii energetice şi de propulsie evoluate. Aceastăinformaţie a fost ţinută secretă
faţă de populaţie timp de mulţi ani de zile. Evenimentul a marcat lansarea proiectului
Desceretizarea şi a constituit rezultatul anilor de muncăşi efort ai Centrului pentru
Studiul Inteligenţei Extraterestre (CSETI). A constituit, de asemenea, unmoment
marcant al călătoriei mele, trecând de la carierea de medic de urgenţă care locuia în
Asheville,Carolina de Nord, la un nou rol: curierul neaşteptat al unui mesai care insistă
să se facă auzit. Areprezentat un alt pas pe calea uneori dificilă pe care încercam să
merg de la vârsta de nouă ani, când măjucam pe străzile din Charlotte, Carolina de
Nord. Într-o după-amiază însorită din 1965, mă agitam cu grupul obişnuit de spiriduşi
de joacă dinvecini. Eram cu toţii nişte copii tipici din sud, care rătăceam pe străzi în
căutarea oricărui gen deaventură - uneori pentru a clădi ceva, alteori doar pentru a
vedea ceva sau a lua acasă. Nu eram delocpregătiţi pentru ceea ce a apărut brusc pe
cerul dinspre sud-vest: o navă argintie, de formă ovală,strălucitoare, care în mod clar
nu reprezenta un avion sau un elicopter. Era netedă, complet silenţioasă şiabsolut
diferită de orice văzusem vreodatǎ. După ce a plutit în cer o vreme a dispărut brusc.
Acest lucru ni s-a părut cu adevărat neobișnuit. Familia mea, cum era de aşteptat, a
 ignoratmodestul ca fiind născovit doar de imaginaţia unui copil. Dar banda mea şi cu
mine ştiam ca văzuserămceva ieșit din comun. A fost prima mea întâlnire cu un
“VET”, termenul utilizat de Agenţia Naţională deSecuritate (NSA) pentru vehiculele
extraterestre, cunoscute de asemenea în mod obişnuit ca OZN-uri. Din acea zi,
legătura mea subtilă cu acea navă spaţială nu a dispărut. Evenimentele din
următoarelesăptămâni au întărit această legătură: am avut mai multe vise lucide şi
întâlniri nocturne cu fiinţenepământene. Pentru că eram doar un băiat, am putut să
“accept” totul - mi s-a părut un rezultat naturalal incidentului la care am luat parte cu
cei trei prieteni ai mei. Cred că extratereştrii se concentrau sătrezească în mine
conştiinţa şi acceptarea lucrurilor de dincolo de lumea vizibilă. Inocenţa mea mi-
apermis să privesc aceasta fără nicio prejudecată, deşi nu am vorbit public de
experienţa respectivă (dincauza riscului de a fi ridiculizat) decât cu câţiva ani în urmă.
Dar această conexiune timpurie mi-a schimbat viaţa. Era evident începutul unor
căutări maicomplexe ale adevărului, care s-au intensificat odată cu maturizarea mea.
Interesul şi curiozitatea mea faţă de aceste chestiuni au devenit foarte puternice, deşi
nu am avutnicio altă întâlnire directă cu extratereştrii timp de ani de zile. Până la
vârsta de doisprezece ani, adunamarticolele relevante din reviste precum True, Argosy
şi Life, precum şi cărţi despre întâlniri cu OZN-uri,reuşind să am astfel o mare colecţie
în dulapul meu. Ideea de a cunoaşte fiinţe de pe alte planete măîncânta şi mă hrăneam
cu sentimentul de uimire şi bucurie pe care îl nutream atunci când mă uitam lacerul
nocturn. Niciodată nu am simţit teamǎ, pentru că acest sentiment mi se părea la fel de
confortabil şlfiresc ca şi acela de a fi acasă. Prin urmare, felul în care vedeam eu ideea
existenţei extratereştrilor era că ca este logică, “de la sine înţeleasă” şi că aceste fiinţe
sunt conştiente deevoluţia noastră pe Pământ. Acest sentiment, de a fi una cu întreaga
creaţie, mi-a produs întotdeauna osenzaţie de bucurie şi de pace, încă de când eram
preşcolar. În mijlocul naturii simţeam că există cevaviu şi divin dincolo de existenţa
cotidiană. Cred că a fost întotdeauna ceva, ca o mână pe umărul meu, ca 7
 8. o prezenţă ascunsă ce m-a ajutat şi m-a ghidat către o percepţie a conştientului; o
prezenţă conştientă şiîn acelaşi timp misterioasă, care intra în contact cu mine atunci
când mă uitam la cer sau mă jucam afară.Există un proverb persan: “Cel mai bun mod
de a-l iubi pe Dumnezeu e acela de a iubi creaţia sa”. Amfost binecuvântat să simt
această realitate într-un mod foarte inocent, chiar primitiv. Aveam o viziune
neconvenţională asupra vieţii, poate ca rezultat direct şi natural al unei copilăriila fel
de neconvenţionale. Am crescut într-o familie din sud, foarte excentrică. Mama era
precumScarlett OHara combinată cu Bette Davis în Taci, taci dulce Charlotte şi o
picătură de Draga mamii alui Joan Crawford. Tata era pe jumătate amerindian, mama
sa fiind o cherokee. Totuşi, viaţa în familia mea era foarte tulburată. Copiii proveniţi
din asemenea medii dificileurmează în mod obişnuit una din două căi în viaţă: fie
cedează obiceiurilor şi dependenţelorautodistructive uneori până la punctul sinuciderii,
fie găsesc o forţă intenoară suficientă pentru a clădi oviaţă valoroasă şi productivă. Am
ales cel de al doilea traseu, mulţumită Domnului şi intervenţiei lumiivăzute şt
nevăzute. În realitate, poate că nu am cunoscut niciodată o situaţie familială mai
traumatică, maidistuncţionaiă decât cea din tamilia mea. Majoritatea oamenilor nu
sunt conştienţi de acest trecut: măvăd ca un doctor şi o figură publică de succes (deşi
uneori excentrică!), presupunând că am avut ocopilărie convenţionalǎ, absolut
normală. În tinereţe am fost să vizionez filmul Draga mamii, împreună cu sora mea
geamănă. La sfîrşit, ne-am uitat unul la altul şi ne-am spus: “Doamne, asta a fost cea
mai fericită zi a copilăriei noastre!”Oamenii sunt îngroziţi să audă acest lucru. Din
cauza alcoolismului părinţilor şi a condiţiilor de acasăafectate de acesta, noi, copiii,
trăiam dc asemenea într-o stare de semiabandon parental, de neglijare şiabuz. Îmi
 amintesc, ca preşcolar, că mâncam scrum de ţigară, nisip şi pământ atunci când nu
găseamaltceva. Ca doctor, realizez acum că acestea îmi ofereau cel puţin câteva din
suplimentele demineraledecare corpul meu avea nevoie: una din acele nevoi
instinctive cerute de organism pentru a puteasupravieţui. Eram adeseori foarte bolnav,
mai ales iarna, de pneumonie şi bronşită gravă. Plămânii meipăstrează încă cicatrici
din cauza acelor crize teribile. Totuşi, atunci când îți este foarte greu, înveţi să
apreciezi mai mult binele. Dificultăţile m-auîntărit. Orice amărăciune pe care am
păstrat-o din copilărie a dispărut odată cu realizarea că acest lucrum-a întărit, m-a
făcut un supravieţuitor. Când am ajuns la liceu, am jurat să preiau controlul vieţii
meleşi să mi-o schimb şi chiar aşa am făcut. Pe parcursul unora din acei ani, m-am
întreţinut singur, având propriul apartament. Aveam o slujbăintr-un restaurant din zonă
şi munceam în fiecare seară până la unu noaptea, după care mă sculam la oraşase în
fiecare ca sǎ traversez oraşul pe bicicleta până la şcoală Am reuşit să am numai note
de zece,devenind un elev eminent, implicat în numeroase activităţi şcolare.
Sentimentul meu dc responsabilitate fraternă s-a extins asupra celor trei surori ale
mele. Adeseorimă refeream la ele, fără să vreau, ca la “fiicele mele”, atât de puternic
era instinctul meu protector şi deafecţiune pentru ele. Având părinţi care erau modele
negative, am învăţat cum nu e bine să fac lucrurile.Dificultăţile au condus la realizarea
că noi, cu toţii, ne creăm viitorul propriu, iar depăşirea limitărilorimpuse de naştere,
sărăcie, abuz sau orice altă greutate este posibilă prin exercitarea voinţei umane. Eram
prea ocupat în timpul liceului pentru a fi cucerit de clementele culturii pop care a
absorbitmulţi adolescenţi dc la sfârşitul anilor 60 până la începutul anilor 70. Pur şi
simplu, nu am avut acces labeneficiile de care majoritatea copiilor din clasa de mijloc
au parte şi le socotesc ca fiind normale,deoarece supravieţuirea de la o zi la alta era
pentru mine o preocupare constantă. Nici nu se puneaproblema de a fi tentat de
droguri sau de alcool! În schimb, am început să citesc Vedele (literatura veche, sacră a
Indiei) şi să studiez sanscrita. Amînvăţat singur meditaţia şi conceptul transcendenţei,
care corespundeau modului meu de a gândi.Fusesem crescut în afara graniţelor religiei
formale. Părinţii mei nu m-au dus la biserică în copilărie (defapt, erau complet atei).
Lipsa de ataşament faţă de orice doctrină a vreunei instituţii mi-a permis sărămân
deschis ideilor care puteau fi în afara zonei de acceptare a cuiva crescut într- o tradiţie
religioasă 8
 9. convenţională. Rezultatul este că eu am trecut în mod natural pe tărâmul
experienţelor meditative şi alconştiinţei superioare fără sprijin dm exterior Am învăţat
singur rugăciunea şi meditaţia de la lectură laexperienţa directă. Aceste preocupări
combinate cu implicarea mea şcolară în chestiuni legate de mediuşi de pace, a creat un
nou strat de experienţă şi de dezvoltare a conştiinţei mele. În acest punct a avut
locexperienţa pe care acum o numesc “nonlocalizarea conştiinţei”. Când aveam puţin
timp liber, adoram sămă plimb pe bicicletă în zonele de la ţară, căutând această
conexiune. Stăteam întins pe o pajişte şi exersam acele tehnici care se năşteau din
fiinţa mea. Călătoreampentru a observa alte zone din Charlotte sau pentru a vedea alte
locuri de pe Pământ; uneori chiar măduceam în spaţiul imens şi negru. Aceste
experienţe minunate au devenit un obicei pe care îl urmamadeseori. La vârsta de
cincisprezece ani, o forţă minunată şi de neoprit s-a trezit în mine, fără legătură cuo
tradiţie anume. S-a manifestat complet din interior. Apoi, în primăvara anului 1973, m-
am rănit la coapsa stângă. Plǎnuisem să mă duc cu bicicleta dinCharlotte până la
insulele de pe coasta Carolinei de Nord, o călătorie de trei sute douăzeci de
kilometri.Am ignorat rana şi nu am renunţat la planurile mele, acoperind toată distanţa
până la coastă într-o zi şiapoi întorcându-mă la apartamentul meu ieftin din Charlotte.
Am făcut o infecţie gravă la picior, care s-aîmprăştiat în tot corpul. În acea perioadă
 am fost foarte bolnav. Din cauza muncii grele şi a programului şcolar, eram dejafoarte
obosit înainte să se întâmple aceasta. Eram şi sărac, aşa că nu se punea problema să
mă duc ladoctor. Ca medic, acum ştiu ce mi s-a întâmplat: am făcut septicemie, ceea
ce înseamnă că sângele mi s-a infectat şi am făcut febră foarte mare. Unii muşchi ai
scheletului au cedat şi ei, supraincărcându-mirinichii. Toate acestea sunt simptome
potenţial fatale şi mă apropiam de punctul final: un băiat în vârstăde şaptesprezece ani,
fără telefon, care încearcă să se trateze singur, neînţelegând complet gravitateabolii.
Am fost la un pas de moarte şi m-am trezit bmsc eliberat de corpul meu. Atunci am
fost purtat în adâncimile spaţiului, unde mă simţeam deja ca acasă. Apoi am trăit
ceeace acum înţeleg că a fost conştiinţa Divinităţii, unde individualitatea mea s-a
estompat, devenind una cumintea efervescentă, neîngrădită, pură, infinită. Nu exista
nicio dualitate. A durat cât o eternitate, pentrucă simţul normal al timpului dispare în
acea stare. Am văzut toată creaţia şi vastitatea cosmosului, careerau cu mult mai
frumoase decât aş putea eu exprima în cuvinte. Nu simţeam nimic înfricoşător,
doarconştiinţă infinită, bucurie şi percepţia unei creaţii perfecte, nesfârşite. În cele din
urmă, două lumini strălucitoare s-au apropiat din stele. Acum ştiu că ele erau
întrupări,manifestări ale Domnului. Nu erau antropomorfice sau antropocentrice, ci
arătau ca nişte puncte delumină strălucitoare - energie pură, conştientă. Erau
întrupările gemene ale erei noastre. Când acele entităţi s-au apropiat de mine, am
devenit una cu ele. A fost incredibil de frumos. Apois-a produs convergenţa
cunoaşterii într-o formă preverbală. înainte şi dincolo de cuvinte. Ca atunci cândspui
“măr” şi în cuvânt se află imaginea propriu-zisă a mărului care ar putea fi astrală (o
formă delumină). Şi în această imagine conştientă există forma de idee pură a mărului
însuşi - esenţa sa. Astfelmi s-a transmis informaţia. Nu ştiu cât a durat acea uniune cu
Dumnezeu. Am fost influenţat de frumuseţea contactului şi înacelaşi timp foarte
copleşit. În cele din urmă. s-a trecut la un mod de comunicare mai linear. Una dintre
întrupări a spus. - Poţi veni cu noi sau poţi să te întorci pe Pământ. Am avut prezenţa
de spirit să întreb: - Dar voi ce doriţi? Iar acea fiinţă a răspuns: - Este dorinţa noastră
să te întorci pe Pământ pentru a face alte lucruri. La aceste cuvinte, m-am întristat,
deoarece în acel moment nu vroiam deloc să mǎ întorc pePământ. Aş fi fost foarte
fericit să rămân în acea stare de inconştienţă, în acel loc al celor fără loc. Darştiam
într-un fel că cel mai bun răspuns al fiinţei umane este acceptarea voinţei divine şi am
spus: 9
 10. - Atunci aşa să fie. Mă voi întoarce pe Pământ. Am cunoscut atunci realitatea
entităţilor şi a fiinţelor celeste superioare care există, am simţitexistenţa vie a
Divinului şi comuniunea creaţiei cu divinitatea. Am simţit uniunea completă, perfectă
cumintea nemărginită şi creaţia. Apoi, fără să-mi dau seama, mi-am pierdut cunoştinţa
şi m-am intors încorpul meu, ca şi cum aş fi căzut. Revenisem în corp, dar probabil că
am rămas destul de mult timp leşinat ca să pierd conexiuneaconştientă cu toţi centrii
neurali, deşi percepţia mea senzorială încă funcţiona, imi amintesc limpede, caşi cum
ar fi fost azi, că am văzut arţarul din faţa micului meu apartament cum se legăna in
vânt sublumina unui felinar. Dar nu mă puteam mişca. M-am gândit: “O, minunat!
lată-mă aici, înapoi în acestcorp distrus, paralizat.” Credeam cu adevărat că fusesem
atât de afectat de această infecţie gravă, încâtfusesem paralizat de un infarct. După
cum s-a dovedit, a fost un fenomen temporar. Astăzi se cunoaştefaptul că in
experienţele prelungite la limita dintre viaţa moarte, durează ceva timp până când
eştiretconectat la la corpul fizic. Apoi am sinţit o anumită forţă în cameră, trimisă aici
că să-mi încerce voinţa de a trăi. Era oexperienţă oarecum înspăimântătoare, dar poate
necesară, care m-a silit să apelez la toată voinţa meapentru a rămâne aici. Acea forţă
părea să mă tragă înapoi. Aşa că părăseam corpul după care măîntorceam. A trebuit să
 depun un mare efort de voinţă pentru a rămâne în corpul fizic şi a-mi menţinecorpul
astral de lumină şi corpul conştient integrate în acesta. După vreo şase încercări, am
reuşit să măfixez şi să rămân aici, în planul fizic. Apoi am devenit complet conştient şi
mi-am recăpătat aptitudinilemotorii. Această experienţă de natură pur spirituală mi-a
schimbat viaţa mai mult ca orice altceva, aschimbat tot ceea ce fusesem învăţat - că nu
există nicio Fiinţă Divină sau existenţă conştientă dupămoartea corporală. Acum ştiu
din experienţă directă că acest lucru este fals. Dumnezeu există şi la fel şiMesagerii săi
Pentru mine. nimic nu avea să mai fie vreodată la fel ca înainte. Aflasem că nu trebuie
săte temi de moarte şi că, de fapt nu există moarte, ci doar o transformare, o trecere de
la o stare deexistenţă la alta. Când m-am ridicat şi m-am reintegrat în lume am rămas
în această stare de binecuvântareincredibilă, o stare foarte subtilă de conştiinţă
superioară. În care sentimentul conştiinţei cosmice eraîncă treaz in mine. Închis în
cameră, puteam fi infinit de conştient în acelaşi timp. Misticii numescaceasta
conștiințǎ cosmicǎ - o stare pe care am continuat să o experimentez multă vreme după
aceea. Foarte interesant este că piciorul meu bolnav s-a vindecat atunci in mod
spontan. Nu m-am dus ladoctor şi nu am primit mciun tratament cu antibiotice pe
timpul bolii. Un traseu complet Am marcat cea de-a optsprezecea aniversare învăţând
o formă structurată de meditaţie, numităMeditaţie transcendentală sau MT. Tânjeam
după orice care să-mi dea abilitatea de a experimentacontactul cu o conştiinţă
superioară atunci când doream. Părea că MT este calea pe care trebuia să ourmez. Am
realizat brusc că, fără aspectele sale ceremoniale, MT este un proces simplu. Ea constă
în a staliniştit, emiţând mental o mantra sau sunet specific pentru a transcende
conştiinţa, gândirea lineară şi atrece în sfera conştiinţei perfect libere. Stând lângă
profesorul meu, am început să punem tehnica în aplicare. Ceea ce a urmat, lui i s-
apărut bizar, dar mie mi s-a părut normal. Am ajuns la starea de conştiinţă complet
transcendentală, careîn spiritualitatea orientală este numită samadhi. Aşadar, am ajuns
din nou acolo, în starea de conştiinţăcosmică. A fost foarte frumos şi tehnica a
funcţionat pentru mine atât de uşor deoarece canalul era dejadeschis, datorită
experienţei mele la limita dintre viaţă şi moarte din martie anul precedent. 10
 11. Profesorul s-a uitat la mine şi mi-a spus: - Ai ajuns acolo, nu-i aşa? Am spus: - Da.
El a zis: - De prima dată? Iar eu am răspuns: - Nu sunt sigur că aceasta e prima dată,
dar e prima dată cu dumneavoastră! Am început după aceea să exersez abilitatea de a
experimenta conştiinţa cosmică după voie.Aceasta mi-a oferit o viziune despre lume şi
despre mine însumi şi mai extraordinară. Puteam acum sămă reconectez cu starea
foarte pură a Pământului, naturii şi a divinităţii, care există nepătată de mizeriaumană.
Redescopeream puritatea şi inocenţa acelei conştiinţe pe care o avusesem în copilărie,
dar oînţelegeam mai bine. Am plecat în vara următoare ca student la Universitatea de
Stat din Boone, Carolina de Nord. Amales această universitate în special datorită
localizării sale în sălbăticia preaiubiţilor mei munţi BlueRidge, faţă de care simţeam o
profundă afinitate. Cred că acest sentiment provine dintr-o conexiunebazată pe
moştenirea mea genetică cherokee. Doream să petrec fiecare clipă în aceşti munţi, pe
orice fel de vreme, fiind complet în contact cu eica un spirit ce rătăceşte prin natură.
Eram nerăbdător să exersez aptitudinile mele de meditaţie proaspătdobândite şi să
continui să am experienţa conexiunii cu Divinitatea. Astfel, în pragul
maturităţii,ajunsesem de la o copilărie într-un cămin lipsit de practica rugǎciunii
neştiind măcar de aceasta sau deexperienţa comuniunii cu Dumnezeu, la
experimentarea conştiinţei cosmice. Descoperisem totul de unulsingur. Absenţa
educaţiei religioase s-a dovedit, de fapt a fi un element pozitiv. Cred că există o
relaţieinversă între religiozitate şi spiritualitate cu doar câteva rare excepţii. Scutit de
dogmele religioase amputut pur şi simplu să caut adevărul fără povara doctrinelor
 întru museţate. Ce s-a întâmplat în acea toamnă a fost o amplificare extraordinară a
acelei experienţe la limitadintre viaţă şi moarte care avusese loc cu şase luni în urmă.
Mă aflam pe Muntele lui Rich, laaproximativ o mie cinci sute de metri de oraşul
Boone. În vârf, era un turn antiincendiu, la capătul unuidrum din pietriş care era închis
la bază. Într-o după-amiază limpede precum cristalul, m-am decis să merg să văd
apusul de soare din vârfulacestui munte. Am ajuns în vârf la timp ca să stau şi să
meditez în lumina apusului. Înainte de a începe, m-am uitat înspre sud-vest şi am
văzut un vehicul extraterestru. Era la ooarecare distanţă, dar era exact ca cel pe care îl
văzusem la vârsta de nouă ani. Dintr-un anumit motiv,reacţia mea în acel moment a
fost: “Sunt ei din nou” şi nu m-am mai gândit cu adevărat prea mult laaceasta - pur şi
simplu am acceptat faptul că erau aici. Apoi nava s-a făcut nevăzută, exact ca cea pe
careo văzusem cu ani în urmă. Am început să meditez şi am avut o experienţă
minunată, profundă, dincolo de minte. Apoi amdeschis ochii şi era întuneric beznă, iar
stelele se vedeau strălucind pe cer. lmaginaţi-vă cum e să te aflila acea altitudine în
aerul limpede precum cristalul, privind Calea Lactee şi nenumăratele stele!
Stândacolo, brusc un gând străin mi-a venit în minte: “Priveşte ce univers minunat a
creat Dumnezeu!” În acel moment, am intrat în exact aceeaşi stare de transă în care
ajunsesem când am murit, aceastare de transă divină în care eram complet conştient,
una cu întreaga creaţie şi totodată prezent pemunte. A fost magnific. Când am început
să cobor, am observat o lumină dincolo de vârful muntelui şi am simţit că eracineva
acolo. Brusc, în dreapta mea, a apărut o formă de viaţă biologiciǎ extraterestră, care
m-a atins peumăr atât de ferm, ca şi cum un deget puternic m-ar fi presat acolo. M-am
uitat în jos şi am văzut urmade pe haina mea: mi se ridicase părul de emoţie! 11
 12. Atunci, primul meu gând a fost: “Ce vrea creatura asta de la mine?” M-am lăsat la
pământ (detestsă-mi amintesc acest lucru) în poziţia fătului, uitându-mă în sus, iar
creatura se uita la mine. Era de sexmasculin. Am observat că era paşnică şi
neameninţătoare, cu ochi minunaţi, ca de căprioară. Apoi deodată m-am trezit că sunt
transportat pe navă. Eram în spaţiu, nava nu se mişca. îmiamintesc că aceasta a devenit
complet translucidă. Mă simţeam de parcă pluteam in spaţiu, in gol, ca şicum intreaga
navă ar fi fost alcătuită din fibră optică şi carcasa putea să dispară. Spaţiul era vizibil
dejur-împrejurul nostru. Am stat acolo cu acei extratereştn, înalţi de un metru, un
metru şi ceva, care aveau toţi aceiaşi ochifrumoşi. Se pare că eram acolo cu un singur
scop: să medităm împreună. Erau interesaţi de mine pentrucă doreau să ia contact cu o
fiinţă umană care experimentează conştiinţa cosmică, aşa cum o tăceam eu.I-am
învăţat atunci cum e această stare pentru noi. Am împărtăşit-o împreună - o întâlnire
incredibilă,complet diferită de relatările care circulă despre contactul cu extratereştrii.
A fost o experienţă colosală, în care timpul spaţiul şi relativitatea funcţionau pe un
tărâm diferit decel pe care îl cunoaştem noi. În această stare de transă, secundele, orele
sau anii nu mai contau, pentru cădepăşisem timpul şi spaţiul. Această eternitate
reprezintă natura adevărată a minţii, sinele treaz din noitoţi. În timp ce mă atlam cu
aceste fiinţe am creat împreună un cod pentru comunicarea oamenilor cu ei.Aceasta a
reprezentat de fapt naşterea iniţiativei CE-5 - întâlniri de gradul cinci. Am utilizat nu
doarsunete şi lumini, ci şi conştiinţă mult expansionată şi chiar gânduri directe,
transmise telepatic într-unmod coerent, pentru a înlesni comunicarea cu acele fiinţe
extraterestre şi aparatele lor uimitoare. Aceastase întâmpla în octombrie 1973, în
timpul războiului Yom Kippur. Pentru mine era limpede că extratereştrii căutau
oameni care să depăşească distrugerea reciprocăgarantată şi să formeze o civilizaţie
paşnică, ce poate coexista cu spaţiul în armonie. Pământul aveanevoie să găsească
oameni care să fie ambasadori în acest scop. Aşadar, m-am oferit să fac acest lucru
şisă contribui astfel la educarea fraţilor mei oameni în aceste idei. Nimic altceva, doar
 atât. Apoi, am revenit brusc Ia o stare “normală” a conştiinţei şi m-am trezit înapoi pe
drumul de pietrişde lângă tumul antiincendiu, puţin mai jos de punctul în care mă
aflasem anterior, dar tot pe munte. Măgândeam: “Doamne, ce minunat!” Experienţa
comuniunii cu ei avea un mesaj-cheie: mintea conştientă eaceeaşi cu cea a Fiinţei
divine şi a tuturor fiinţelor. Erwin Schrodinger avea perfectă dreptate atunci când
spunea că numărul total de minţi din universeste unu. Există o singură minte
conştientă şi noi suntem aceasta. Prin urmare, există un singur popor înunivers şi noi îl
reprezentăm. Nu sunt “extratereştri” şi oameni, ci doar o viaţă conştientă
neîntreruptă,perfectă, continuă în univers şi cu toţii suntem o parte a acesteia. Îmi
amintesc de un proverb al sufiştilor: “Te socoteşti o formă inferioară când în tine e
cuprinsîntregul univers?” Este o întrebare retorică. Nu suntem doar această formă
inferioară. întregul univers ecuprns în noi şi acest lucru l-am simţit alături de fiinţele
extraterestre cu care m-am întâlnit. Extratereştrii ştiu că singura şansă de pace pe
Pământ, ca să nu mai vorbim de cosmos, este caoamenii să înţeleagă faptul că nu
există nicio diferenţă reală între noi. Nu contează cum arătăm - să negândim la
diversitatea fizică ce există pe Pământ. Ceea ce contează cu adevărat este că in noi
trăieşteaceeaşi lumină unică a conştiinţei infinite, eterne şi veşnic prezente, fie că
suntem deschişi către ea saunu în orice moment din timp. Ea reprezintă baza relaţiei
noastre ai ceilalţi şi cu universul. Această relaţieeste continuă şi eternă şi pe aceasta
am trăit-o eu în forma sa cea mai pură. A fost mai mult decâtminunat, fără nimic
înspăimântător în acea experienţă. Nu a contat că aveam optsprezece ani. Nu le-a păsat
de vârsta, rasa, originea sau averea mea. Le-apăsat de faptul că aveam o inimă
suficient de pură ca să văd adevărul limpede şi fără să mă ataşez dematerialitatea
acestei lumi. Puteam discerne aspectul universal al învăţăturilor din diverse culturi pe
careoamenii le-au receptat de-a lungul veacurilor, pentru că adevărul este unul şi
acelaşi în orice limbă. Ceam creat împreună in acea zi a dovedit că oamenii pot fi, că
fiecare din noi poate fi conectat cu ceilalţi şicu conştiinţa nemărginită a universului,
dar şi cu alte civilizaţii, dacă înţelegem pur şi simplu faptul că 12
 13. suntem conştienţi. Dacă sunteţi cu adevărat conştienţi, atunci când citiţi sau când
auziţi acestea,reprezintă o singularitate, care nu este divizată. Noi o divizăm în
propriile noastre ego-uri şi interese,dar, în realitate, lumina conştiinţei este aceeaşi în
toate fiinţele, în toate stelele. Şi întregul univers esteinundat de aceeaşi lumină a stării
de a fi Există acest măreţ soare al conştiinţei care se reflectă şi serefractă în toată
lumea şi, totuşi, rămâne singular. Prin urmare, dacă reveniţi la aceasta şi dacă trăiţi
acestlucru, niciuna dintre aceste forme de viaţă nu va părea îndepărtată, neobişnuită
sau străină, pentru că, defapt, nu este. Aşadar, cu acea ocazie a fost creat conceptul
CSETI al unui unic univers, al unui singur popor.Există cu adevărat un singur popor în
univers şi noi suntem acest popor. Există o unică fiinţă conştientăcare străluceşte în
noi toţi. Nu poate fi niciodată divizată, oricât de mult am încerca noi. E posibil
sădorim să o divizăm, dar totuşi ea rămâne veşnic una. Este întotdeauna o
singularitate, este întotdeaunaperfectă. Fiinţele extraterestre care sunt aici înţeleg
aceasta, pentru că nu pot călători prin spaţiulinterstelar fără să înţeleagă nonlocalitatea.
Iar înţelegerea nonlocalităţii necesită un nivel ridicat decunoaştere şi iluminare. De
fapt, esenţa compasiunii şi temelia păcii se află in realitatea faptului că noi suntem
unul. Fărăaceastă experienţă, rămâne doar intelectualismul - iar acesta nu durează
niciodată. Aşa că am ajuns laconcluzia, chiar la o vârstă destul de fragedă, că
problemele lumii sunt esenţialmente de natură spiritualăşi, prin urmare, soluţiile
trebuie să fie şi ele spirituale. M-am regăsit deci înapoi pe munte sub minunatul cer
înstelat, numai pentru a trăi un alt fenomenciudat. Eram poate la 100 de metri mai jos
pe drum. Când am început să cobor, am descoperit că lafiecare pas eram aproape intr-o
 stare de imponderabilitate, ca şi cum aş fi păşii pe lună! Făceam, de fapt, câte un pas
de 20-30 de metri o dată. Mai degrabă pluteam decât mergeam, înjurul meu se
petrecea un efect ciudat, antigravitaţional, care mă făcea sǎ fiu mult mai uşor Nu
eraprodusul imaginaţiei mele; corpul meu fizic devenise foarte uşor. Eram nebun de
fericire! lată-mă aici, tocmai încheiasem experienţa VET şi acum săream în jos,
pemunte, călătorind cu paşi uriaşi, acoperind distanţe incredibile cu fiecare pas. Era
absolut minunat.Apropiindu-mă de oraş, fenomenul s-a estompat şi greutatea mea a
revenit la normal. Când am ajuns în orăşelul Boone, acesta părea atât de pustiu, încât
mi s-a părut că avusese loc unrăzboi nuclear. Credeam că era nouă sau zece seara şi,
prin urmare, totul ar fi trebuit să fie deschis. Nuuitaţi că Boone este o mică localitate
creată in jurul unui colegiu din munţii Carolinei de Nord. Mi-amspus: “Ce Dumnezeu
se întâmplă? Mă întreb dacă războiul Yom Kippur a scăpat de sub control şi a avutloc
un război termonuclear, iar eu sunt ultimul care află.” M-am uitat la ceas şi am văzut
că era aproapeora unu. Experienţa mea cosmică durase trei sau patru ore! După acea
noapte incredibilă, m-am decis să practic tot ce aflasem, ce îi învăţasem pe
extratereştrişi ce împărtăşisem cu ei. În fiecare seară, înainte să mă culc mă întindeam
şi intram într-o staremeditativă. Atingeam conştiinţa nemărginită, apoi expansionam
mintea conştientă în jurul meu, umplândîncăperea ştiind că este omniprezentă. Pe
aripile acelui omniprezent simţ al conştiinţei, mă expansionamapoi în sus. În spaţiu,
observând stelele, încărcat de senzaţia de a fi conştient. Formam un tot cu aceastare de
conştienţǎ care mă poziţiona acolo, în spaţiu. Apoi trimiteam un gând ca o rază
puternicǎ fiinţelor extraterestre, pentru a-mi anunţa prezenţa într-un mod oarecum
copilăresc, spuneam: - Nu ştiu dacă vă amintiţi de mine dar eu sunt Steven. Si sunt aici
daţi-mi voie să vă arăt unde sunt. Astfel, puneam în practică protocolul pe care l-am
dezvoltat pentru iniţiativa CE-5. În această stare de conştiinţă superioară, îmi redirijam
atenţia şi, în loc să privesc în afară, învastitatea spaţiului, mă uitam în urmă şi le
arătam extratereştrilor locaţia mea de pe Pământ. Le arătam apoi Calea Lactee şi
apropiam imaginea observată pentru ca sistemul nostru solar sădevină vizibil, cu
soarele şi Pământul. Apoi măream imaginea pentru a observa America de
Nord,precum şi partea de est a Statelor Unite şi Munţii Apalaşi. Apoi măream
imaginea pentru a le arăta 13
 14. localizarea mea din Boone, Carolina de Nord, locul exact unde mă aflam în
clădire. Şi după aceeaadormeam. Timp de luni întregi, experienţele mele au fost
extraordinare. Începând cu octombrie 1973, s-adeclanşat un val fără precedent de
observaţii de OZN-uri în aceşti munţi. Ce am făcut eu a fost ca un testpentru a verifica
dacă ceea ce creasem împreună şi stabilisem de comun acord pe navă va funcţiona
într-adevăr. Ei bine, chiar a funcţionat. Au apărut articole în ziare cu declaraţii ale
agenţilor forestieri carevăzuseră aceste minunate nave plutind deasupra munţilor, peste
Shining Kock Wilderness şi peste zonaLinville Gorge... aici, acolo şi peste tot! Am
continuat să fac aceasta până ce, într-o zi, în ziarul local a apărut un articol despre un
individcare conducea pe un drum din apropiere, dincolo de oraşul Morganton, din
Carolina de Nord. La vitezacu care circulă VET -urile, era la numai câteva secunde
distanţă de apartamentul în care locuiam Acelbăiat care semăna destul de bine cu
mine, mergea cu maşina pe acel drum, iar aceasta s-a oprit brusc. Onavă cosmică
plutea alături, iar un extraterestru se alia la geamul maşinii. Băiatul a fost îngrozit. Am
considerat aceasta ca fiind un mod indirect al extratereştrilor de a-mi transmite: “Ştii,
noiînţelegem asta.” Aşa că mi-am spus: “Mă joc cu focul aici. Cred cǎ până nu-mi voi
da seama ce trebuiesă fac cu asta, e cazul să mă opresc.” Nu am povestit nimănui
despre acest episod foarte mult timp. Însă oamenii trebuie să înţeleagă dece am
renunţat la o carieră medicală sigură - şi la sfertul de milion de dolari pe an ca salariu -
 pentru aface cunoscut ceea ce ştiu că este adevărat. Cu siguranţă nu pentru că “este
doar o teorie”! Totuşi, am continuat să dialoghez în somn cu fiinţele extraterestre.
Colegul meu de cameră mi-aspus mai târziu că, timp de mai multe luni, se trezea în
timpul nopţii şi mă auzea vorbind încet în somn. Mi-a spus: - Vorbeai, dar într-o limbă
complet necunoscută. Mi-am zis din nou în sinea mea: “O. Doamne! Cumva,
ajunsesem într-o stare de transă în careputeam să percep şi să vorbesc limba
extratereştrilor. Şi el a auzit aceasta foarte limpede.” Colegul meu a spus: - Cu
siguranţă nu era o limbă pământeană. După aceea, m-am decis câ până voi avea un
motiv anume pentru a utiliza aceste protocoale cuextratereştrii, pe care le puneam in
practică, ar fi mai bine să ştiu doar că am această abilitate, dar săpăstrez informaţia
numai pentru mine. În 1974 am părăsit colegiul tradiţional din Boom pentru a mă
pregăti ca profesor la UniversitateaInternaţională Maharishi din lowa Eperienţele mele
din timpul cursurilor au fost cu adevăratextraordinare în parte deoarece am rămas
independent faţă de aspectele dogmatice, instituţionale alegrupului. Se discuta însă o
cantitate enormă de cunoştinţe profunde. M-am afundat în studiul Vedelor şi a limbii
sanscrite. Am fost deosebit de impresionat de volumulde cunoaştere din Vede, de felul
în care era articulată experienţa conştiinţei individuale cu ceauniversală. Această
experienţă mi-a permis să găsesc un timp şi un loc în care să mă dedic
completdezvoltării stărilor superioare ale conştiinţei. Unul dintre cele mai profunde
lucruri pe care le-am înţeles atunci a fost teoria cosmologiei.Aceasta a provenit nu atât
din educaţia didactică, cât din experienţa directă care a inclus tărâmurilementale
astrale sau cauzale şi tărâmurile luminii. După ce înţelegi structura creaţiei şi începi să
o experimentezi în detaliu, îţi este simplu să înţelegicum pot avea oamenii vise despre
viitor, cum îşi pot modifica trupul fizic pentru a levita sau cum se potdematerializa şi
reapărea într-un alt loc. Tot ce aţi auzit despre ceea ce sunt considerate mituri sau aşa-
zise miracole devine atunci mult mai logic. Realizarea acestor “miracole” stă, de
asemenea, la îndemânaoricărei fiinţe umane dotate cu conştiinţă. Toate fiinţele vor
putea într-o zi să facă aceste lucruri. Aceastăabilitate e înnăscută - nu doar la oameni,
ci şi la toate fiinţele înzestrate cu conştiinţă din univers. Cu toţiisuntem copiii
Domnului şi toate aceste daruri şi stări există în fiecare dintre noi. 14
 15. În acel an, am început să am experienţe care au adus Fiinţa Infinită pregnant în
conştiinţa mea, înaceastă lume. Vedeam o piatră şi ştiam că şi în ea există conştiinţă
purǎ. În piatră se află energia şifrecvenţa unei forme de lumină, o forma astrală care îi
dă structură şi forma matriicealǎ cristalină. În ease află ideea acesteia şi în idee se află
gândul primar care a creat toate lucrurile. Şi în acesta există ominte conştientă tăcută,
pură. De fapt, totalitatea întregului nu este nimic altceva decât conştiinţă purăcare
trece prin diverse faze, rezonează şi reacţionează în diverse forme şi în diferite moduri.
Mare parte din cunoaşterea implicată trebuie să fie descoperită prin experienţă. Vestea
bună este căoricine, într-un anumit moment al vieţii, a trecut prin acest tip de integrare
şi întregire. Trebuie doar să-şiamintească. Intenţia mea este de a încerca să o descriu
într-un mod care vă va ajuta să vă amintiţi. Dacăpot realiza aceasta pe baza experienţei
personale - după ce am crescut complet neexpus la dogmelereligioase - atunci oricine
poate! Când toate acestea au început să se petreacă, am dedicat un număr de ani
predării meditaţiei şistărilor superioare de conştiinţă, perioadă în care am urmat un
curs avansat în Catskills, New York. Înacel centru, am ţinut post şi am petrecut mai
multe ore pe zi meditând într-o stare cu adevărat minunată,liniştită. Am început să
recuperez o abilitate pe care o aveam din copilărie - dar care abia atunci începuse
săapară - aceea de a putea vedea lucruri în conştiinţă, care nu sunt vizibile cu ochiul
liber. Mergând pe unculoar, încercam să văd ce era după colţ. Aproape de fiecare dată
vedeam ce era acolo sau cine venea. Şinu încercam să ghicesc până nimeream. Era ca
 şi cum m-aş fi aflat într-o stare de conştiinţă superioarăconstantă şi aş fi văzut la
propriu obiectul sau persoana respectivă. Apoi încercam să văd lucruri care se
întâmplau într-un punct îndepărtat de pe Pământ sau într-unpunct indepărtat în timp
din lua sau săptămâna următoare. Am exersat foarte mult aceasta. A devenit orutină
pentru mine să mă duc la culcare şi sǎ văd un loc sau un eveniment îndepărtat şi să ştiu
ce se vaîntâmpla în ziua următoare. Nu e nimic incredibil dacă înţelegem natura
omniprezentă a conştiinţei. Deoarece este omni-prezentă, depăşeşte restricţiile
timpului şi spaţiului, ceea ce înseamnă că putem depăşi aceste limitări,pătrunzând în
această stare de conştiinţă. Şi atunci când o facem, descoperim că putem vedea lucruri
pecare se presupune că “nu avem cum să le vedem”. Atunci spaţiul şi timpul sunt
eliminate şi suntem liberisă vedem cu adevărat. Într-o zi, în timpul acestei retrageri din
lume, am reflectat la unele dintre aşa-numitele siddhi-uri(sau puteri spirituale) descrise
în Vede. M-am gândit că ar fi interesant să testez limitele acestora pentru corpul fizic.
Am început să măgândesc la abilităţile de care dispunem, dacă suntem numai
conştiinţă şi corpurile noastre sunt de faptumplute cu lumina conştiinţei. Ce am putea
obţine cu adevărat? Într-o zi mă aflam într-o stare de uriaşăfericire şi veselie,
simţindu-mă în acelaşi timp foarte liniştit. Mă plimbam afară şi ţin minte că era
ominunată zi de primăvară. Fiind profund influenţat de pământ şi natură, momentul
era potrivit pentruceea ce a urmat. În timp ce mă plimbam pe câmpul din spatele
proprietăţii unde locuiam, am inceput să levitez înmod spontan, fără efort sau intenţie.
Îmi amintea de salturile mele imense in josul muntelui, dupăcontactul cu extratereştrii,
din octombrie 73. De data aceasta, însă, m-am ridicat doar vertical, poate ladoi sau trei
metri deasupra pământului. În loc să merg înspre destinaţia mea, am trăit experienţa
unei levitaţii pe verticală, în sus. Şi apoi,în clipa în care mintea mea a intervenit şi a
exclamat: “Doamne, uite ce se întâmplǎ! Cum e posibil să fac asta?”, am coborât pe
pământ. Totul a fostîntrerupt de propria mea minte şi de ego-ul meu. Una dintre
multele lecţii pe care le-am învăţat este că există o anumită graţie, împreună
cucredinţa, de care e nevoie pentru asemenea experienţe extraordinare. Nu mă refer la
credinţa religioasăper se, ci la certitudinea sau cunoaşterea capacităţilor latente
dinlǎuntrul nostru. Această convingere seaflă dincolo de ego şi de intelect. Dacă ne
putem abandona liberi, atunci putem realiza lucruri incredibile 15
 16. pentru oamenii obişnuiţi. Şi dacă ea nu este eliberată, e din cauză cǎ noi o blocăm.
În cele din urmă,înseamnă a recunoaşte şi a îmbrăţişa puterea lui Dumnezeu din
fiecare din noi. După această experienţă, a devenit din ce in ce mai clar că în noi există
o capacitate aşa-zisparanormală şi că oricine poate să o dobândească şi să o dezvolte.
Vom ajunge în curând la o epocă încare asemenea lucruri vor deveni un fel de rutină şi
de acceptare, ca o “normă”. Există uneori tendinţa la cei implicaţi în diverse grupări
spirituale şi religioase de a aşeza oameniicare dispun de acest nivel de experienţă sau
de cunoaştere pe un piedestal, ca şi cum ei ar fi unici, aşacum restul nu pot fi. Nu este
adevărat şi acesta e un lucru foarte important, care trebuie înţeles foartebine. Este, de
fapt un deserviciu adus naturii şi potenţialului umanităţii - de a idolatriza ceva care
artrebui înţeles drept o capacitate înnăscută a tuturor. În anul 1975, m-am dus cu nişte
prieteni în Isola, o localitate din Franţa. În Alpii Maritimi, pentrua deveni profesori de
meditaţie. În timp ce mă aflam în acea locaţie, am avut mai multe experienţe custări
superioare de conştiinţă, care ar putea fi numite conştiinţa unităţii şi conştiinţa divină.
Într-o zi, amintindu-mi ce se întâmplase cu doi ani în urmă în munţii din Carolina de
Nord, m-amîntrebat dacă aceeaşi experienţă extraordinară nu putea fi repetată. Aşa că,
fiind în camera de hotel, amreluat protocolul pe care îl creasem împreună cu
extratereştrii în 1973, în acea navă spaţială. Apoi am intrat în starea de conştiinţă
nemărginită şi am extins raza de observaţie de la munte, înjurul Alpilor, în spaţiu şi în
 sistemul nostru solar. Văzând vastitatea spaţiului, am spus acelei nave şiextratereştrilor
de la bord: - Mă numesc Steven. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de mine, dar ne-am
întâlnit în urmă cu doi ani şiacum sunt aici, sus, în Alpii Maritimi francezi, în Isola.
Le-am arătat minunata galaxie în spirală. Calea Lactee, sistemul nostru stelar cu
Soarele şiplanetele, precum şi Pământul. Apoi m-am apropiat de Europa, de Alpii
Maritimi ai Franţei. Le-amarătat locaţia noastră din complexul hotelier şi am spus: -
Dacă puteţi veni in vizită, vă rog să o faceţi Aceasta s-a intâmplat pe parcursul unui
fluxneîntrerupt al conştiinţei, care a durat douăzeci de minute. Mai târziu, după prânz,
nişte prieteni şi cu mine neam hotărât să mergem la plimbare prin munţiide lângă hotel
Era in jur de ora unu după-amiazǎ. M-am uitat în sus la cerul alpin limpede
precumcristalul şi am văzut o navă minunată, de formă tetraedrică, imensă, ce
strălucea în soare. Era clară,complet materializată şi se apropia de noi, silenţios. O
bună prietenă din grupul nostru, care ştia de experienţele mele cu vehicule
extraterestre, aexclamat Doamne, Steven, i-ai chemat aici? A încremenit de uimire - O,
nu-mi vine să cred. Iar eu am răspuns: - Da, eu i-am chemat. Am pus în practică acel
protocol de care ţi-am spus şi ţie. M-a întrebat: - Dar bine, de ce nu m-ai prevenit? În
momentul în care a fost manifestată teama de unii dintre membrii grupului, nava
extraterestră nus-a mai apropiat de noi, a plutit pe loc şi apoi a dat înapoi, în tăcere.
După care acea navă s-adematerializat complet, a dispărut din spaţiul şi timpul nostru.
M-am întors spre ea şi am zâmbit: - Ei bine. se pare cǎ protocolul chiar funcţionează.
Iar ea a spus: - Data viitoare anunţă-mă. Anunţâ-mă înainte să faci asta. Eu râdeam în
hohote, dar am asigurat-o că aşa voi face. Aceasta mi-a arătat că, in realitate, putem
contacta extratereştrii, iar experienţa respectivă poate fitrăită şi de alţii. A fost prima
dată, de la vârsta de 9 ani. când am văzut una din aceste nave împreună cualte
persoane în acel caz a fost vorba despre un adevărat protocol CE-5. 16
 17. O fiinţă umană invitând o navă cosmică extraterestră care soseşte şi este văzută şi
de alţii în modevident protocolul funcţiona. Am început să cred că poate oamenii ar
trebui să afle acest lucru la unmoment dat pentru că toată lumea trebuie să ştie că acest
lucru este posibil. Dar, odată cu trecerea timpului am început să-mi pun din nou
întrebări. Când ceva atât deextraordinar se întâmplă, îndoiala întotdeauna se furişează
în minte. După o vreme, locuiam din nou în munţii din Carolina de Nord, lângă
Blowing Rock cu un prietencare participase la cursul de pregătire. Deveniserăm
împreună profesori de meditaţie. Într-o zi, pe la sfârşitul toamnei anului 1977, m-am
decis să testez din nou protocolul. În aceanoapte am stat pe pat şi am meditat îndelung.
Am ajuns în starea de conştiinţă expansionată, am simţitcum aceasta cuprinde treptat
întregul spaţiu, am văzut cum plinătatea şi infinitatea spaţiului se umplu culumina
conştiinţei şi în acea lumină am văzut aceste fiinţe extraterestre şi am spus, din nou: -
Mă numesc Steven. Dar, gândindu-mă câ trecuse atâta timp încât poate nu-şi mai
aminteau de mine, am spus: - Ei bine, mă numesc Steven Greer şi m-am născut în
Charlotte, Carolina de Nord, pe 28 iunie1955. Le-am prezentat apoi rezumatul
complet al biografiei mele. Le-am arătat micul orăşel Charlotte şicum să ajungă la
locaţia în care mă aflam. Din spaţiu, se puteau duce în Charlotte şi apoi în sus,
spremunţii Carolinei dc Nord, la aproximativ o sută şaizeci de kilometri distanţă. După
ce am aplicat aceastătehnică într-un şuvoi de conştiinţă, am adormit. Brusc, m-am
trezit la o oră matinală, 1 şi 4 minute. Am văzut o navă minunată, de culoare alb-
albastră, afară, în faţa ferestrei şi la aproximativ 30 de metri deasupra casei. Am simţit
atunci conştiinţaocupantului navei, care se proiecta exact în încăperea în care mă
aflam eu. Era aproape palpabilă. Mă aflam in mijlocul ţinutului nimănui, complet
înconjurat de munţi, de pajişti şi tăcere. Vedeamuluit acea navă extraterestră, care
plutea în tăcere exact în faţa ferestrei mele. Brusc, colegul meu, careera la el in
 dormitor, s-a trezit; a sărit, a venit în tugă în camera mea şi a Întrebat: - Vezi asta? Am
spus, cu un ton uşor vinovat: - Da. lar el a zis: - Isuse, e o navă spaţială exact în faţa
ferestrei noastre! - Da, ştiu. Eu am invitat-o. A devenit foarte nervos şi a spus: - La
naiba, să nu mai faci niciodată asta fără să mă anunţi! M-ai speriat foarte tare! Simţea
şi el că exista acolo o fiinţă inteligentă, dematerializată, dar ca o proiecţie a conştiinţei
dinnavă în cameră. Ne-am dus în sufragerie şi nava ne-a urmat în acea parte a casei, la
marea fereastră cu vedere spreMuntele Grandfather. Cred cǎ deja simţiseră teama
prietenului meu şi de aceea nava a început să seîndepărteze, a părăsit valea şi, cu un
şuier, s-a ridicat în spaţiu, peste Muntele Grandfather. Chiar în ziua următoare, am
auzit la radio şi la ştiri anunţuri că două nave spaţiale fuseserădepistate de radar la
aeroportul Douglas din Charlotte, Carolina de Nord. Au fost urmărite de unelicopter al
poliţiei, numit Snoopy. Am fost uimit să aflu că zona oraşului unde avuseseră loc în
specialobservaţiile de nave extraterestre, era cea în care mă născusem şi crescusem -
locul pe care li-l arătasemîn traseul meu prin conştiinţa. Una dintre nave se pare că se
apropiase toarte mult de elicopterul poliţiei şi de avionul companieiEastem Airlines.
Totul fusese înregistrat de turnul de control al traficului aerian şi confirma
protocolulCE-5. Mulţi ani mai târziu, un bărbat care obţinuse înregistrarea audio a
acelui eveniment de la Adminis-traţia Aviatică Americană (Federal Aviation
Admmistration - FAA) mi-a dat şi mie caseta. (O avem înarhivele CSETI.)
Transcrierea înregistrării prezintă cum una din nave pur şi simplu dispare, iar cealaltă
17
 18. este văzută şi urmărită cum se îndreaptă spre nord-vest, adică spre munţii unde mă
aflam eu. Apoi aapărut la fereastra mea. Prin urmare, acesta a fost un caz CE-5
timpuriu, foarte interesant, care nu numai că a avut un altmartor - colegul meu de
locuinţă uimit -, dar a şi fost depistat pe radar, observat de piloţii
aeronavelorcomerciale şi urmărit de un elicopter de poliţie. Sincer vorbind, am fost
uimit şi puţin speriat de precizia evenimentului. Mi-am spus: “Uau! Chiare serios! Nu
ar trebui să mai fac asta până nu stabilesc un program formal pentru contacte.” Şi chiar
nuam mai repetat protocolul din 1977 până în 1990 - când am format Centrul pentru
Studiul InteligenţeiExtraterestre sau CSETI. Ieşirea la lumină Aceste experienţe din
tinereţe m-au ajutat să înţeleg ceva important despre natura civilizaţiilorextraterestre
avansate: au ales să fie prietenoase, ca o manifestare naturală a evoluţiei lor. Cu
altecuvinte, nivelul ridicat de conştiinţă pe care l-au atins este incompatibil cu
diviziunea sau conflictul.Altfel, cu tehnologia incredibilă de care dispun, s-ar fi
autodistrus de mult. Fără realizarea unicităţii, diferenţele sunt percepute ca o cauză de
alarmă, de teamă, ostilitate şiviolenţă. Istoria experienţei umane de peste un mileniu
stă drept mărturie. E suficient să privim doar la starea umanităţii de astăzi. La nivel
global, ostilitatea şi neîncredereaîn rândul religiilor, grupurilor etnice şi naţiunilor
divergente generează război şi o mare suferinţă.Conştiinţa diferenţei şi a separării
trebuie să fie respinsă, altfel pacea nu este posibilă. Umanitatea se află acum la o
răscruce: fie vom continua să distrugem Pământul şi locuitorii săiprin ignoranţă,
război şi conflict, fie vom atinge o stare de iluminare spirituală şi maturitate socială
princare ne vom recunoaşte unicitatea inerentă. În caz contrar, tehnologiile avansate
vor rămâne în mâinileoamenilor care sunt scufundaţi in ignoranţă, superstiţie şi
conflict. Dar aceste condiţii nu pot coexista cu starea de indivizibilitate care reprezintă
adevăratul izvor alcompasiunii. După cum a spus Buddha, nu poţi fi violent cu cineva
odată ce ai realizat existenţaunicităţii. Există multe persoane care ar putea trece prin
ceea ce am descris eu, legat de contactele mele cuextratereştrii şi care ar putea
reacţiona cuprinse de groază, chiar în cazul aceloraşi stimuli: o navă lafereastră sau
observarea unei nave extraterestre pe munte, fu ceea ce mă priveşte, experienţa pe care
 amavut-o la limita dintre viaţă şi moarte mi-a permis să abordez aceste lucruri fără
teamă. Nu existămoarte; atunci, de ce să-ţi fie teamă? Este esenţial să înţelegem faptul
că există o campanie furibundă şi sofisticată referitoare la între-barea despre existenţa
extratereştrilor: cel puţin 90% din informaţiile şi imaginile prezentate publiculuisunt
selectate pentru a trezi teamă, urmată de ura faţă de tot ceea ce este străin. Filmele,
show-urile deteleviziune şi cărţile legate de subiect dovedesc următorul lucru: dacă ar
fi să credem în aceste prostii,ne-am putea imagina că în America o persoană din două
este răpită din locuinţă la miezul nopţii şi apoitorturată. Pur şi simplu nu este adevărat.
Dar teama şi groaza se vând şi anumite persoane beneficiază depe urma unei populaţii
terifiate şi dezinformate. Ştim că există operaţiuni paramilitare clandestine, controlate
de o grupare subterană careînscenează evenimente de tip OZN/VET simulate. Aceasta
nu este o speculaţie: am intervievat personalmulţi membri ai armatei, care au colaborat
independent cu anumite departamente de stat şi au făcut partedin echipe care au răpit
în mod deliberat oameni pentru a crea iluziu contactelor reale cu extratereştrii. În
“industria OZN-urilor” există o subcultură a răpirilor de mai multe milioane de
dolari,sponsorizată de interese puternice, care includ chiar anumite familii regale
europene, împreuna cumagnaţi industriali din Statele Unite. Poveştile făcute publice
sunt in mod deliberat selectate. Unii 18
 19. cercetători pot să apară la uşa celor răpiţi pentru a-i chestiona şi a face mai apoi
publice declaraţiile lor.Totuşi, ei vor să selecteze numai relatările înfricoşătoare - cele
ale oamenilor care au avut contactesimulate cu extratereştrii. Acestea le-au fost impuse
printr-un efort militar care încearcă să creeze oanumită propagandă psihologică la
nivelul maselor de oameni. Această propagandă va susţinecheltuielile viitoare pentru
„Războiul Stelelor", prin plantarea “seminţelor” vrajbei şi separării întrefiinţele umane
şi cele extraterestre. E o parte a unui plan bine gândit, acela de a opune un grup
(fiinţele umane) celuilalt (fiinţeleextraterestre). În acest scop trebuie să fie insă
demonstrată o ameninţare majoră, iar presupusul inamictrebuie “demonizat” în faţa
opiniei publice. Prin urmare, majoritatea informaţiilor publice legate deOZN-
uri/extratereştri sunt create de serviciile de contra- informaţii, PSYOPS*, şi agenţi
dedezinformare cu un scop anume, intenţionat. Primul pas constă pur şi simplu în a
discredita subiectul care face declaraţia, pentru că majoritateapoveştilor acestora nu
rezistă în taţa unei analize atente. Cel de-al doilea, după părerea mea, constă în acrea
temelia fricii pentru a clădi proiectul Rǎzboiul Stelelor. Nimeni altcineva decât
celebrul om deştiinţă Werner von Braun a spus unui membru al echipei mustre. Carol
*PSYOPS - Pfcychulogkal Opcrations: în traducere din limba englezǎ: Operaţiuni
Pshihologice. Acestea sunt tehniciutilizate de armatǎ și fortele de politie pentru a
influenţa emoţiile, raţionamentul obiectiv și comportamentul unui grup țintǎde oameni
(n trad).
_____________________________________________________________________
___ Rosin, că, de fapt, exact asta se întâmplă: vor fi instalate arme în spaţiu. De aici,
nevoia de a crea obarieră psihologică prin care oamenii să se teamă de toate lucrurile
străine. Apoi, mai târziu (cândoamenii care se bucură de beneficiile operaţiunilor
militare şi industriale actuale, în valoare de maimulte miliarde de dolari, vor decide că
înşelătoria a durat destul), pot declara că lumea trebuie să sealieze pentru “a da un şut
în fund extratereştrilor” (citat din filmul Ziua Independenţei). Nu uitaţi cǎ Războiul
Rece şi tot ce se întâmplă astăzi vor păli în mod considerabil prin comparaţiecu
beneficiile financiare ce pot fi câştigate din inducerea unei idei false, legată de o
ameninţare din afaraspaţiului care trebuie învinsă. În loc să se extragă nenumăraţi
dolari pentru operaţiunile militare dinStatele Unite şi din Occident, “ameninţarea”
imaginară va genera suficientă xenofobie pentru a asiguraun “cec in alb” sau un flux
 constant de dolari de la guvern, în numele menţinerii siguranţei şi păciiglobale. Vă
sună cunoscut? Această presupunere urmează discuţiilor cu numeroşi membri ai
armatei din cadrul organizaţiilorcare se ocupă de problema respectivă. Mi s-a spus
simplu că ea a constituit un scop permanent, cel puţindin anul 1950. Aceste operaţiuni
au utilizat așa-numitele “vehicule extraterestre reproduse”, fabricate deun consorţiu de
companii, printre care Lockheed Martin Northgrup, SAIC, E Systems, EG&G şi
MitreCorporation. Acestea sunt aparate antigravilaționale fabricate de om, pe care
anumite forţe oculte lefolosesc încǎ de prin 1950, precum şi alte sisteme de armament
foarte puternice şi “forme de viaţăprogramate” sau PII (Programmed Life Forms).
Acestea sunt forme de viaţă biologice, artificiale,produse pentru a arăta precum aşa-
numiţii „cenuşii", care, de fapt, nu sunt extratereştri. Sunt produşi încâteva locaţii, una
dintre ele aflată în cadrilaterul din Dulce, New Mexico. Acesta este un efort concentrat
de a crea o “falsă ameninţare extraterestră”. Dacă apare cineva cu opoveste diferită,
este trecut pe lista neagră a comunicărilor publice şi, prin urmare, nu are cum
sătransmită povestea sa publicului sau în presă, sub forma unei cărţi sau prin orice alt
canal important. Darcei care creează mesaje înfricoşătoare - în genul filmului Ziua
Independentei sau al anumitor cărţi desprerăpiri efectuate de extratereştri - primesc
avansuri ndicate şi contracte de publicare şi de producţie defilm bine remunerate. Cu
siguranţă că aceasta se face în mod intenţionat. Elita puterii doreşte ca aceste poveşti
alarmante să fie sădite în conştiinţa populaţiei pentru caadevărul să fie astfel îngropat.
Am cunoscut persoane care fondează grupări ale persoanelor răpite deextratereştri în
Statele Unite şi în Europa. Pe lângă convorbirile personale cu oameni din armată care
au 19
 20. fost implicaţi în aceste pseudorăpiri, mi s-a spus personal, chiar de către un
membru al unei familiiregale din Europa aflate la conducere, că el îşi aduce
contribuţia la finanţarea acestor eforturi. Aceapersoană mi-a spus cǎ poveştile
înfricoşătoare trebuie să fie aduse la cunoştinţa publicului, pentru a facelumea
conştientă cǎ aceşti “extratereştri malefici” există în realitate şi trebuie combătuţi. Ea a
ajuns chiar să spună cǎ, de fapt fiecare problemă majoră a planetei, începând de la
Adam şiEva, poate fi atribuită maşinaţiumlor acestor extratereştri diabolici. Și crede
cu adevărat aceasta! Dealttel, persoana respectivă este şi fondatorul principal al Opus
Dei, care este o grupare de dreapta de laVatican, având o ramificaţie internă subterană
ce operează aceste programe. În plus, mi-a mărturisit cămotivul său pentru stoparea
sprijinului acordat unui autor celebru din acest domeniu (pe care nu îl voinominaliza
aici) este câ povestirile sale nu erau suficient de alarmante. Cu alte cuvinte,
descriainteracţiunea dintre oameni şi extratereştri într-un mod pozitiv, iar sponsorul
dorea ca numai cele maiînfricoşătoare relatări să ajungă la public. Un lider important
al uneia dintre aceste grupări ale persoanelor răpite de extratereştri mi-a spusdirect că,
dacă cineva participă la aceste întâlniri şi experienţele trăite nu corespund modelului
de răpirimilitare (care sunt chinuitoare), este dat afară. Prin urmare, este un proces de
autoselectare fraudulos. Această maşinărie bine pusă la punct promovează “contacte
cu extratereştri” false, inventate.Victimele sunt apoi dirijate înspre anumiţi cercetători,
după care experienţele acestora sunt canalizate încontracte pentru filme, documentare
şi/sau cărţi de un anumit tip. Şi toată această poveste este eficientă.Scopul este de a
genera o propagandă, cu intenţia de a împinge masele să reacţioneze împotriva
acesteiaşa-zise ameninţări din spaţiu, perpetuând şi sporind înşelătoria care există deja.
În cadrul guvernului subteran există un centru dur de escatologi: oameni obsedaţi de
sfârşitullumii, care ar dori să o vadă dispărând prinlr-un cataclism eco-extraterestru
imens, pentru a grăbi astfelîntoarcerea lui lisus. Acesta este planul lor: susţin că lumea
trebuie să fie în cea mai neagră suferinţăpentru a se produce Cea de a doua sosire a lui
 lisus. Acele persoane speră să obţină circumstanţelepotrivite pentru acest scop. Este
pură nebunie! Acest grad de hiperreligiozitate, fanatism si ocultism,combinat cu o
putere enormă şi o mare influenţă, face ca rezultatele posibile să fie teribile. Cu câţiva
ani in urmă, am participat la o întâlnire din New York, cu doamna Boutros-Ghali,
soţiasecretarului general al ONU. şi cu nişte persoane din cadrul grupului “New York
100”. O femeie s-aapropiat de mine şi mi-a spus: - Trebuie să vă mărturisesc că am
citit douăzeci şi şase de cărţi despre OZN-uri şi răpiri deextratereştri. Eu am răspuns: -
Ei bine, cu tot respectul, aceasta înseamnă că aţi înmagazinat de douăzeci şi şase de ori
mai multădezinformare şi prostii decât cineva care a citit doar o singură carte. Nu prea
cred că m-am făcut plăcut, dar acesta este adevărul. Am împărtăşit părerile mele unor
membri ai armatei cu funcţii înalte, precum şi unor oameni cadoamna Boutros-Ghali şi
altora. Prima lor reacţie a fost aceea de a nega, dar sunt la fel de îngroziţi căaceasta ar
putea fi adevărat. Adeseori oamenii întreabă dacă omenirea este pe o cale atipică sau
tipică faţă de cea urmată decivilizaţiile de pe alte planete. Cred că există o gamă
întreagă de capacităţi şi experienţe care se petrec incazul unor fiinţe diferite. Înţeleg că
există anumite civilizaţii extraterestre care nu s-au confruntatniciodată cu conflicte şi
războaie. Şi există altele care poate s-au confruntat, au trecut prin acestea, auînvăţat
lecţia şi au evoluat devenind apoi lumi paşnice. Cu cât o civilizaţie se îndepărtează
mai mult de spiritualitate, cu atât mai violentă ea devine. Prinaceasta, mă refer la
spiritualitatea reală, mai mult decât la religiozitate, care nu de puţine ori poateîmbrăca
aspecte fanatice. Ce e socotit acum drept “religie” este, în cea mai mare parte, o
invenţie aomului, o alterare a intenţiei sale originare. 20
 21. Dacă o civilizaţie este separată de spiritualitatea sa intrinsecă şi, în acelaşi timp,
dezvoltă mijloaceenorme intelectuale şi tehnologice, conflictul apare ca fiind
inevitabil. Pământul încearcă acum sărezolve această situaţie. Şi nu s-a făcut o treabă
prea bună până acum. Trebuie să recunoaştem că extratereştrii vor realiza riscurile şi
capcanele acestei tranziţiitumultoase în care ne aflăm astăzi pe care o compar cu
umanitatea ca un organism ce trece de lacopilărie la maturitate -, iar noi suntem într-o
fază de adolescenţă prelungită. Suntem haotici, rebeli şiîncercăm să ne găsim
echilibrul, dar nu ne-am maturizat încă. Şi, din păcate, unii dintre noi sunt ca
nişteadolescenţi care au găsit nişte grenade de mână şi le scot cuiul. Acesta fiind cazul,
dacă priviţi umanitatea şi starea actuală a omenirii într-un mod obiectiv şi prinochii
unei civilizaţii extraterestre, veţi constata că avem într-adevăr motive de îngrijorare.
De aceea,acţiunile adoptate de extratereştri. care au blocat unele dintre eforturile
noastre şi ne-au tăiat aripileatunci când am încercat sâ instalăm armament în spaţiu,
sunt de înţeles. (Ştim cǎ aceasta s-a întâmplatdin mărturiile a numeroşi martori care au
participat la proiectul Desecretizarea). Aceste acţiuni ar putea fi considerate un act de
ostilitate... Însă eu le socotesc mai curând ca un actsuperior de compasiune. Ştiu câ am
putea fi o ameninţare nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru altelumi. Din pǎcate,
tehnologia a depăşit evoluţia noastră spirituala şi iată, transfomându-ne, sincervorbind,
într-un popor periculos. Vremea în care trăim este foarte prolifică, dar şi foarte scurtă.
Nu am schimbat direcţia suficientpentm a evita nişte consecinţe dezastruoase, care
constituie un rezultat natural al comportamentuluinostru retrograd. Dacă se combină
tehnologii extraordinare cu înclinaţia de a distruge orice nu înţelegemsau nu
controlăm, rezultă o situaţie foarte periculoasă. Prin urmare, acesto civilizaţii
extraterestre monitorizează Pământul îndeaproape. Nu am nicioîndoială că, tocmai de
aceea, numeroşi martori militari au relatat despre aceste vehicule extraterestrecare
monitorizează depozitele de rachete balistice intercontinentale, depozitele de
armament, fabricile dearmament, rachetele spaţiale şi lansările în spaţiu de rachete
ICMB. Vor să se ştie foarte clar că acestearme nu trebuie să fie folosite şi că ne este
 urmărit comportamentul. Dacă ne-am pierde completcontrolul, probabil că ei ar
interveni ca să stopeze ajungerea într-o situaţie deosebit de gravă. Suntem în punctul
in care Pământul trebuie să scape de povara pe care noi, oamenii, i-am impus-o.dacă
nu o îndepărtăm singuri. Mai avem câteva generaţii pentm a face lucrurile aşa cum
trebuie m-armira dacă am putea continua mai mult de cincizeci de ani pe calea pe care
ne aflăm astăzi. În 1991 am fost abordat de mai multe persoane care au condus
proiectele supersecrete legate deOzN-uri şi de sistemele energetice avansate. Citiseră
una dintte lucrările mele mai timpurii, despreconceptul indivizibilităţii, despre
civilizaţia noastră şi despre experienţa conştiinţei cosmice și a fiinţelorcosmice. Au
subliniat importanţa împărtăşirii acestor informaţii în grupul lor. Acele persoane m-au
sunatde la CIA, de la Lockheed de la McDonnell Douglas şi de la alte agenţii similare.
Tot ce am scris a avutdrept ţintă iniţială acest grup. Masele de oameni vor doar să-şi
ducă viaţa în pace. Nu le interesează să se războiască între ele.Există doar o minoritate
de oameni violenţi, care simte nevoia de a-i controla pe alţii în mod psihotic.Flăcările
urii şi conflictului care se tot aprind au fost stimulate în mod deliberat, pentru cǎ aduc
beneficiienorme acestui grup violent. Masele de oameni au mare nevoie să cunoască
aceste informaţii. Mai mult decât atât, au dreptul dea le cunoaşte şi responsabilitatea
de a acţiona, pentru că pot împiedica cele mai grave abuzuri ale uneigrupări subterane
ca aceasta, dacă îşi vor exercita voinţa. Dar obsesia şi ferocitatea unora
dintreelementele din cadrul acestei grupări periculoase sunt atât de mari încât trebuie
să fie elucidatăperspectiva spirituală. De obicei, atunci când începeam să scriu ceva pe
această temă, scriam avându-i în minte caprincipali cititori pe cei responsabili care
trebuiau să cunoască aceste informaţii. Majoritatea oamenilorde pe planetă ar dori să
trăiască împreună în pace, să se bucure de diversitatea culturilor acestora, să aibă 21
 22. la dispoziţie aceste tehnologii şi să evolueze, să meargă mai departe, să-şi vadă
mari copiii şi să-i trimităla colegiu pentru a avea o viaţă fericită. Nu trebuie să ne
imaginăm că 99% din populaţia lumii este dispusă să se arunce în CascadaNiagara fără
butoi. Există doar un număr relativ redus de oameni care au o perspectivă retrogradă.
Seuită în oglinda retrovizoare şi confundă ce văd în urmă cu viitorul. Prin urmare,
sarcina noastră este să-ifacem să privească înainte. E important faptul că noi socotim
aceste personae cu mari interese în domeniul industrial, militar şireligios ca fiind
educabile. Oamenii care conduc aceste proiecte secrete sunt fiinţe conştiente care sunt
educabile şi pot învăţa,se pot dezvolta, pot recepta aceste informaţii şi-şi pot modifica
paradigma gândirii înainte de a fi preatârziu. În meditaţiile şi rugăciunile noastre ar
trebui mai degrabă să cerem transformarea şi iluminareaminţii acestor oameni decât să
manifestăm duşmănie şi tensiune la adresa lor. O căsnicie legată în ceruri În ianuarie
1978 m-am stabilit în Israel, deşi iniţial am fost acolo doar într-o vizită turistică
pentruaproximativ zece zile. Am sfârşit prin a rămâne în această ţară timp de trei ani,
lucrând la sediul generalal religiei Bahai, de pe Muntele Carmel din Haifa. A fost o
experienţă minunată şi interesantă, deoarecemă aflam în nişte locuri foarte sacre. În
toate călătoriile mele prin regiune puteam simţi prezenţamaeştrilor spirituali care au
venit în această mică zonă şi, în acelaşi timp, simţeam că fiecare piatră esteimpregnată
cu sângele conflictului. Este o foarte stranie poziţie a extremelor, legat de manifestarea
acestor fiinţe spiritualeextraordinare, precum lisus, Moise, Avram, Mohammed,
Bahaullah sau Bab. În acelaşi timp, existăaceastă incredibilă duşmănie şi un fanatism
distrugător. Până la urmă, să ţinem seama cǎ profeţii aparîntotdeauna în momentele
cele mai sumbre şi în locurile cele mai întunecate. Timp de mulţi ani, am putut merge
la culcare seara văzând ceva care urma să se întâmple în ziua,luna următoare sau la un
moment dat in viitor. Aceasta a început să se întâmple din ce în ce mai intens,cu cât
trăiam mai multe stări superioare de conştiinţă. În iarna anului 1978 locuiam impun
 apartament depe Muntele Carmei, cu vedere la Mediteranǎ. Într-o noapte, am avut un
vis: mă aflam brusc într-unspaţiu care era definit, dar nu avea pereţi şi era foarte
luminos. Aproape de locul în care stăteam eu, seaflau rămăşiţele unui nobil care fusese
liderul credinţei Bahai, pe nume Abdu’lBaha. Era cunoscut dreptun personaj foarte
blând, înţelept, iubitor, care era iluminat. Mi-a apărut în acest vis şi m-a prezentatunei
femei, după care a spus: - Noi dorim ca tu să te însori cu această femeie. Mi-a dat mai
multe detalii despre ea şi apoi a continuat: - Ea va veni de departe aici, în vizită, după
care va pleca, dar vă veţi căsători în Israel. Este mai învârstă decât tine, dar aceasta nu
va fi o problemă. Apoi am făcut cunoştinţă în vis cu acea femeie şi am văzut exact
cine era şi cum era îmbrăcată. Aceasta s-a întâmplat timp de patru sau cinci nopţi la
rând. Însă eu nu aveam decât douăzeci şi doide ani şi nici prin gând nu-mi trecea să
mă însor. Totuşi, dacă nu accepţi o îndrumare spiritualăautentică, aceasta nu te ajută la
nimic. Aşa că am spus: - Ei bine, cred că ar trebui să o caut pe acea persoană. O lună
sau două mai târziu eram in grădinile unde a fost îngropat Abdul-Baha, pe Muntele
Carmeila altarul lui. La un moment dat, pe poartă a intrat Emily Am fost încântat să
văd câ ea era persoana dinvisul meu. Dar nu te duci la o necunoscută să ii spui “Bunǎ!
Te-am visat şi noi ar trebui să necăsătorim!” Ne-am întâlnit şi am stat de vorbă timp de
probabil o oră şi jumătate; era de parcă ne-am ficunoscut dîntotdeauna. Dar tot nu am
amintit de visul meu. 22
 23. Se afla acolo la o convenţie şi, chiar în ultima zi a şederii ei, am revăzut-o pentru
scurt timp. Urmasă se închidă porţile acelor grădini minunate şi ale altarului iar Emily
dorea să meargă acolosă se roage.l-am spus: - Ar trebui să te grăbeşti, pentru că în
curând se va închide. Apoi ea a intrat şi atunci am văzut-oultima dată cu ocazia acelei
călătorii a sa. Mai târziu m-am dus la altar, m-am rugat şi i-am spus lui Dumnezeu:
-Dacă într-adevăr ea este persoana cu care doreşti să mă însor, va trebui să mă
abordeze ea, fără caeu să îi spun ceva despre vis sau să încerc să o mai contactez.
Emily urma să se întâlnească în Londra cu mama ei, cu ocazia vacanţei. Când a ajuns
acolo, asimţit nevoia ciudată de a-mi scrie, dar nici măcar nu ştia care era numele meu
de familie. Ştia doar cămă cheamă Steven. Cineva care o însoţea în călătorie îmi
cunoştea din întâmplare numele de familie, aşacă ea a putut să-mi trimită scrisoarea
prin centrul religiei Bahai din Israel. Emily mi-a trimis o scrisoare în care spunea cât
de multă plăcere i-a făcut să mă cunoască. Astaaşteptam eu. I-am scris o primă
scrisoare amicală. În a doua scrisoare, i-am relatat toată povestea desprecum făcusem
cunoştinţă şi ce spusese Abdul-Baha în vis. Mi-a scris drept răspuns: “Dacă aceasta
estevoinţa divină, aşa vom face.” Am corespondat timp de un an întreg. În iunie 1979,
Emily şi-a strâns toate lucrurile. Ne-amîntâlnit la aeroportul din Seattle şi ne-am dus in
Alaska pentru un sejur de zece zile, apoi ne-am hotărâtcă ne vom căsători. În august
1979 ne-am căsătorit pe Muntele Carmel din Israel. Anul acesta (2007)sărbătorim
douăzeci şi şapte de ani de când suntem căsătoriţi. Prin urmare, unele cǎsǎtorii chiar
suntlegate în Ceruri! Le relatez oamenilor aceasta pentru că mulţi primesc îndrumări şi
nu le urmează, deoarece nu parlogice. Dar, dacă sunt corecte, nu trebuie să pară logice
tot timpul. Am avut momente splendide, ocăsnicie minunaţi şi patru copii superbi. Am
făcut toate lucrurile despre care veţi citi şi o iubesc acummai mult ca niciodată! Emily
a ales un sari de mătase minunat cu fir de aur pentru a-l purta la nunta noastră. Nu ştia
căacesta era întocmai ce văzusem când am cunoscut-o în starea de vis lucid, indus de
Abdul-Baha. Cândam văzut-o, am spus: - Exact acesta este! Prima noastră fiică s-a
născut pe Muntele Carmel din Israel şi am adus-o acasă cu ocaziaaniversării primului
an de căsnicie, aşa că am botezat-o Carmel. După ce s-a născut primul nostru copil,
ne-am întors în Statele Unite, iar eu am intrat la medicină.Am ales medicina de
urgenţă pentru că o socoteam nu doar dificilă, ci şi excelentă pentru a putea
 aplicaştiinţa şi tehnologia medicinei moderne în forma sa absolută. În acea perioadă,
am fost implicat înconducerea unor programe legate de meditaţie şi medicină holisticǎ.
Am format Institutul Shambhala şiam oferit programe cu privire la medicina holistică
şi la tratamentul holistic. Timp de mulţi ani, am crescut cei patru copii ai noştri
împreună cu Emily, am fost şef al secţiei deurgenţă, am lucrat la un departament de
urgenţă şi am fost fondator al CSETI şi al proiectuluiDezvǎluirea. Chiar am avut o
viaţă plină! Iertare şi credinţă Una dinlre marile lecţii pe care le-am învăţat în
adolescenţă a fost iertarea. Cred că este foarteimportant să observăm cǎ, dacă oamenii
privesc la situaţia în care se află lumea la scară macro, seajunge de fapt la o chestiune
foarte personală: microcosmosul propriilor noastre vieţi este reduplicat prinsocietate,
iar noi toţi funcţionăm ca un rezonator universal. Am descoperit că divinul şi sacrul
există,sunt reale şi devin manifeste prin iubire şi iertare. 23
 24. Aşadar, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi iert părinţii pentru faptele lor
din timpulcopilăriei noastre. Aşa ceva nu uiţi, dar poţi ierta. Iertarea sinceră eliberează
o cantitate enormă de paceşi energie internă pentru că atunci ne eliberăm de energia
negativă. Actul iertării şi actul iubirii sunt cuadevărat una din expresiile cele mai înalte
ale cunoaşterii spirituale. Ce am descoperit este că iertarea şi iubirea necesită o reală
lipsă de egoism, prin care poţi prividincolo de tine în timp ce priveam lumea, ca
adolescent, mi-am dat seama că cea mai mare parte aproblemelor se datorează
egoismului. Există o frază minunată atribuită lui Abdu1-Baha care sună înfelul
următor: “Unde e iubire, nimic nu e prea greu şi e întotdeauna timp.” Chiar cred asta.
Este o parte aceea ce avem de învăţat pe această planetă. Am lost nevoit să-mi creez
propria spiritualitate din mai nimic. A fost un fenomen gen tabula rasa.În experienţa
mea, la limita dintre viaţă şi moarte, nu m-am dus la porţile Cerului unde să se afle
omulacela in vârstă cu barbă, care să arunce fulgere inspre oameni, să mă judece şi să
mă arunce din cauzapăcatelor mele şi a minciunilor în iad. După cum am menţionat,
una dintre primele dificultăţi pe care le-am învins a fost să îi iert peoamenii cei mai
apropiaţi mie. Oamenii trebuie să înveţe să ierte. De aceea, deşi vorbesc cu tărie
desprenevoia de a schimba calea pe care ne aflăm, nu vreau să fac acest lucru într-un
mod răzbunător, adicăfăcându-i să plătească pe cei care nc-au adus la acest dezastru.
Ei ar trebui educaţi şi, dacă e necesar, artrebui să li se restrângă puterea. Dar chiar şi
aceste acţiuni sunt făcute din iubire şi din gândul la ceea ce trebuie să se petreacă.
Deaceea e necesar să învăţăm să iertăm, iar eu continui să practic aceasta şi acum.
Faptul că mă aflu aici, peaceastă planetă, pentru mine nu înseamnă să pretind că sunt
perfect. Există o frază atribuită unui scriitorgerman: “Cei care pretind a fi îngeri sunt
predestinaţi să se poarte ca nişte fiare.” Cei mai înfricoşători membri ai unor culte sunt
cei care se plasează pe un piedestal. E de preferatsă fii cine eşti cu adevărat şi uman. În
timp ce începi să aduci în această lume cele spirituale şi divineDin fericire, poţi tace
aceasta şi fără să fii perfect. Marii profeţi sau Manifestările lui Dumnezeu sunt foarte
rari şi reprezintă, de fapt, o rasă diferită.Se află într-un punct care depăşeşte chiar şi
capacitatea unei fiinţe umane care a atins iluminareaspiritualǎ. Cu alte cuvinte, poţi
evolua până la nivelul maxim de capacitate umană și, totuşi, să nu atinginiciodată
acest punct. Este o altă graniţă, un alt nivel. De aceea spun cǎ este unul dintre cele mai
gravelucruri ca cineva sǎ susţină că este altceva decât în realitate. Ce putem face, în
cel mai bun caz, este sǎreflectăm lumina Divinului. Cu toţii suntem relativ imperfecţi
şi ne aflăm aici pentru a manifesta anumite grade de perfecţiuneşi, în afară de aceasta,
nu ar trebui să susţinem nimic altceva. Cei care susţin mai mult de atât suntescroci.
Nu-mi pasă cine sunt aceia. Numai fiind cine suntem şi ştiind unde ne aflăm, putem
evolua. Sudul este minunat, iubesc fiecare fărâmă din el şi mi se potriveşte perfect!
Când eram un copilcare creştea la sfârşitul anilor 50 şi începutul anilor 60, puteam
 încă vorbi despre vechiul sud. Existaunişte minunate negrese pe care le cunoşteam şi
care veneau la mine şi-mi spuneau: - O, eşti un suflet vechi şi bun! Se uitau la mine şi
spuneau lucruri despre viitorul meu. Erau foarte simple, modeste, sareapământului,
nişte fiinţe minunate. Cunoşti persoane ca acestea peste tot în lume. Pe multe dintre
ele nu le vei întâlni în temple,catedrale sau ashramuri, ci in alte locuri. În copilărie,
unele dintre aceste fiinţe înţelepte şi profunde îmiconfirmau anumite lucruri. Aceasta
mi s-a întâmplat de la vârsta de patru sau cinci ani. Nu eram atras deritualurile şi
formalismul spiritualităţii, ci mai degrabă de acea spiritualitate reală pe care o găseşti
îndevoţiunea sinceră, onestă, directă, clară, simplă. Pentru câ am rămas acolo, aceasta
mi-a permis să-mideschid inima şi să fac lucruri precum acte de iertare şi de iubire,
care depăşeau ceea ce mi-ar fi permiseducaţia mea. Mesajul este următorul: puteţi
depăşi propriile limitări, dacă vă doriţi cu adevărat să ajungeţi acolo.Trebuie să vă
exersaţi liberul arbitru pentru a vă crea propria realitate. Privind înapoi aceasta a fost
lecţia 24
 25. majoră a primilor douăzeci de ani ai vieţii melc. Experienţele pe care le-am avut au
fost într-o anumităprivinţă minunate şi am fost binecuvântat să le am, chiar dacă s-au
întâmplat în focul multor greutăţi şisuferinţe. E uşor să vorbesc despre aceasta, dar nu
a fost uşor să trec prin acele experienţe. Viaţa pepământ nu este în mod necesar uşoară.
Există perfecţiuni şi imperfecţiuni şi sarcina noastră este de amanifesta cât mai multe
dintre calităţile pe care le avem, atributele pozitive şi gradele de perfecţiune pecare le-
am dobândit. A trebuit să-mi recreez viaţa din punct de vedere fizic. Fusesem atât de
bolnăvicios în copilărie! Atrebuit să-mi reformez corpul, mintea, spiritul, inima. A fost
ca un proces şamanic. Şi modul în caretoate acestea s-au întâmplat nu s-a datorat
numai unui exerciţiu de voinţă, ci abilităţii de a-mi transcendepropriile limitări. Puteţi
numi aceasta credinţă, dar nu credinţa pe care majoritatea credincioşilor o văd ca
fiindreprezentată de anumite religii sau dogme. Pentru mine, credinţa adevărată este o
cunoaştere şi ocertitudine a lucrurilor nevăzute şi necunoscute încă. Şi totuşi, în inima
şi în spiritul nostru rezidăsiguranţa că ele pot exista. Am descoperit abilitatea de a
actualiza şi de a face ceva să se manifeste princredinţă şi prin viziune şi am văzut
petrecându-se lucruri cu adevărat miraculoase. Îmi amintesc, de exemplu, cǎ eram la
colegiu, după ce învăţasem anumite tehnici de meditaţie. Şiam inceput să
experimentez puterea rugăciunii. Stăteam la cămin şi acolo erau nişte băieţi care
seimbâtau tot timpul şi care o luaseră la vale, pe o pantă cu adev ârat periculoasă. În
fiecare an erau câţivadintre aceşti puşti de colegiu care sfârşeau ucişi, conducând beţi
între Boone şi Blowing Rock pe undrum foarte periculos, cu sens dublu. Într-o după
amiază, stăteam în cămin şi meditam, i-am auzit venind pe acei băieţi, beţi şi
gălăgioşi.Aşa că am intrat într-o stare de conştiinţă divină şi, fără nicio iritare sau
negativitate din partea mea - nuîi judecam - i-am văzut, în mintea mea, i-am văzut
venind pe culoar. Am focalizat o lumină divină înjurul acestora şi am cerut iertarea lor.
Apoi m-am rugat să înţeleagă acţiunile lor negative şi să nu-şi maifacă rău singuri în
acest mod. Aproximativ cinci minute mai târziu, am auzit o bătaie în uşă. I-am
văzutatunci complet treji, cerând iertarea - prin mine, de la ceva mai mare. A fost un
eveniment transformatorpentm ei şi de atunci înainte nu i-am mai văzut niciodată beţi.
În acelaşi an, am descoperit că acest lucm e posibil şi cu animalele, că există această
conexiune cuceea ce popoarele orientale numesc deva şi energiile naturii. Stăteam
adeseori afară, sub copacii dintr-oimensă şi străveche pădure din spatele căminului, şi
meditam. Într-o zi, în timp ce mă aflam sprijinit de un uriaş brad-de-Canada şi
meditam, am simţit că suntprivit. Mi-am deschis încet ochii şi, spre încântarea mea,
am văzut un semicerc de animale în jurul meu.Erau două păsări, două veveriţe şi un
raton, aşezate în semicerc. Ştiu câ această scenă pare inspirată dinSiddharta, dar chiar
 aşa s-a intâmplat. Aceste animale se uitau paşnic la mine şi păreau să fie într-o starede
calm şi de bucurie profundă. Unitatea inefabilă Avem în noi un minunat spirit divin,
dar trebuie să-1 cunoaştem şi să-1 afirmăm în vieţile noastreca astfel de lucruri să
devină pe deplin posibile. După mine, în aceasta constă credinţa: te porţi ca şi cumaşa
ar fi şi aşa este. Şi când te porţi ca şi cum aşa e, aşa va fi. În final este un exerciţiu de
abandon, derenunţare la sine ǎn faţa marelui Spirit. În tradiţia sufită există o poveste a
unui maestru care încearcă să înveţe un discipol să levitezedeasupra apei. Acesta se
află la marginea lacului, gândind: “Păi cu sunt mai greu decât apa; o sǎ măscufund şi o
să mă înec.” Maestrul se întoarse către el şi-i spuse: - Abandonează-te complet şi apoi
mergi pe apă. 25
 26. Aceasta este graţia - o numesc graţie operativă – pe care trebuie să o găsim pentru
a dobândi astfelde puteri. Trebuie să o practicăm şi sǎ o lăsăm să se desfăşoare.
Trebuie să ştim în inima noastră că totul este posibil nu doar să credem superficial, în
sensulobişnuit al credinţei. Trebuie sǎ spunem: - Aşa va fi. Şi apoi facem acel lucru.
Dar el se va înfǎptui nu prin intermediul ego-ului, ci prin cel al minţiisuperioare care
se află în noi. Realizarea acestui fapt este în telul ei un paradox. Pe de o parte,
individualitatea noastră este unvehicul prin care nemărginirea se poate manifesta şi
exprima. După ce înţelegem aceasta, înţelegem, de asemenea, conceptul de vehicul
adecvat pentru spirit.Aşadar, pe de o parte trebuie să existe individualitate pentru a se
putea determina această acţiune. Pe dealtă parte, însă, trebuie să fim suficient de
detaşaţi de această individualitate pentru a lăsa Fiinţa divinăsuperioară să-şi manifeste
lumina pură şi pentru a face ca aceste lucruri să se întâmple. Şi ele chiar sevor săvârşi.
Am supravieţuit în adolescenţă descoperind acest adevăr simplu, practic de unul
singur, cu puţinajutor de pe tărâmurile nevăzute. Dar, dacă nu l-aş fi descoperit, sunt
sigur că aş fi fost mort înainte de aîmplini douăzeci dc ani. Majoritatea persoanelor
care ar trece prin situaţia mea din adolescenţă ar fisfârşit prin a fi dependente de
droguri sau poate ar fi devenit nişte criminali. Atribui această transformareîndrumării,
protecţiei şi inspiraţiei Marelui Spirit, Fiinţei Divine. Când mi-am deschis inima în
faţa Lui,totul a venit către mine, totul a fost acolo pentru mine. Şi este mereu acolo
pentru fiecare din noi. Adeseori le spun oamenilor: - Imediat ce sunteţi pregătiţi să vă
deschideţi inima în faţa Lui, El e acolo. Nu contează dacă lucraţica medic la urgenţă,
încercând să salvaţi o viaţă, ori ca pilot de avion sau ca tâmplar. Mintea
divinănemărginită este mereu la dispoziţia noastră. Trebuie ca noi să ştim aceasta, să
fim deschişi faţă de ea şisă o lăsam sǎ acţioneze. Aşadar, trebuie să vă daţi la o parte şi
să o lăsaţi sâ acţioneze. Când trăiam în Israel, tatăl meu, care era un fumător înrăit şt
un alcoolic se îmbolnăvi foarte grav.Acum îmi dau seama că el suferea şi de un
sindrom acut de stres postraumatic din timpul celui de-alDoilea Război Mondial, de la
luptele corp la corp cu japonezii din insulele Pacificului. Într-o zi, amauzit în familie
că avea o tumoare neoperabilă, de dimensiunea unei mingi de golf, în plămânul drept.
Peatunci - aceasta se întâmpla în 1978 - nu se credea că tratamentul chimioterapeutic
disponibil puteafuncţiona. Însă au încercat totuşi. Ulterior, am fost chemat înapoi în
America pentru a mă ocupa dearanjamentele de înmormântare; doctorii spuneau că
mai are in jur de şase săptămâni de trăit. Când l-amvăzut pe tata, l-am întrebat: - Vrei
să mori de boala asta? El a răspuns: - Nu, nu sunt pregătit. Aşa că l-am învăţat
meditaţia şi rugăciunea. Trebuie să înţelegeţi că el era un ateu convins, un omînrăit de
vicisitudinile vieţii, aparţinând generaţiei din 1916. Dar, totuşi, a spus: - Am să fac
ceea ce mi-ai spus. l-am dat nişte cărţi şi apoi l-am învăţat chiar eu meditaţia,
vizualizarea şi cum să se vindece cumintea, din interior. Mai întâi trebuie să-ţi centrezi
mintea şi apoi sǎ intri într-o stare profundă şi liniştită de conştiinţă,care depăşeşte ego-
ul, ajungând la adevărata forţă şi putere, care este divinitatea. Ajungând aici.
 începiprocesul de vizualizare. Aşadar, aduci atunci ceea ce eu numesc factorul divin
sau factorul spirituluidivin. L-am învăţat deci, pe tatăl meu să facă aceasta. Am spus: -
Fă doar asta. E vorba de salvarea vieţii tale. Chiar dacă tu crezi sau nu aceasta, poartă-
te ca şicum ai crede. 26
 27. Şi aşa a făcut. Apoi m-am întors în Israel la minunatul altar Bahai de pe Muntele
Carmel. Înfiecare zi, la prânz, mă duceam acolo realizam aceeaşi vizualizare pe care i-
o explicasem tatălui meu.Apoi mă rugam pentru vindecarea Iui. Câteva săptămâni mai
târziu a mers din nou la doctor. (Chiar dacă alesesem locul pentru mormânt,ştiam
totuşi că va fi bine.) Doctorul i-a făcut încă o dată radiografia şi a descoperit stupefiat
că tumoareauriaşă dispăruse. A fost una dintre acele vindecări miraculoase, spontane.
Dar noi ştiam exact ce se întâmplase defapt. Tata a mai trăit câţiva ani şi apoi a murit
de infarct şi emfizem la plămâni cauzat de obiceiulfumatului, înainte ca el să moară, în
minte mi-a venit o amintire stând cu el în curtea din spate a caseinoastre din Charlotte,
când eram copil; aveam probabil vreo doisprezece ani. El spunea: - Ştii, nu vreau să
mai trăiesc mult, doar suficient de mult ca voi, copiii, să creşteţi şi să vă duceţi
lacasele voastre. (Era destul de beat când a spus asta.) Când a avut cancerul la
plămâni, sora mea încă mai stătea cu el. Şi în anul următor după ce ea s-amutat, tata a
murit. I-am spus surorii mele: - Ştii, noi chiar ne creăm propria realitate. El a fost o
dovadă a acestui fapt. Cancerul care ar fitrebuit să-1 ucidă nu a făcut-o, dar el a
renunţat complet la viaţă şi a murit imediat ce toţi copiii aucrescut şi s-au mutat la
casele lor. A făcut exact ce a spus că avea să facă, deşi sunt sigur cǎ nu-şiamintea în
mod conştient ce spusese atunci. Prin urmare, suntem mult mai puternici decât credem
că suntem, indiferent cine suntem. Şi chiarne creăm viaţa pe care o avem. În aceeaşi
perioadă, am aflat că puteam ajunge într-o stare de transă aparte, în care si
vizitezpersoanele aliate la distanţă Mulţi oameni spun: “O, asta înseamnă cǎ efectuezi
călătorii astrale!”Făceamcălătorii astrale ca adolescent, dar ceea ce dobândisem acum
era ceva diferit. Am realizat că nu trebuie să separi corpul astral de cel fizic ci doar sǎ-
ţi dai seama că întreagacreaţie există “comprimată” în fiecare individ. Suntem cu
adevărat o hologramă cuantică a întregiicreaţii. Când se spune: “Te consideri o formă
inferioară de viaţă când în tine e cuprins universul?”, seridică o întrebare retorică ce
explică un adevăr profund: totul este comprimat înăuntrul minţii conştientedin noi. Un
mod relativ primitiv de a vizita alte persoane fără sǎ fi văzut este acela al proiecţiei
astrale, princare corpul fizic şi cel astral se separă. Dar o variantă superioară, mai
simplă şi mai sigură este aceea dea realiza că totul se află cuprins în noi. Intrând într-o
stare înaltă de conştiinţă, care este starea de transcendere a minţii obişnuite, oricepunct
din spaţiu şi timp poate fi accesat. Când trăiţi acest lucru, folosindu-vă in mod subtil
voinţa, văputeţi deschide inima şi puteţi vedea persoana iubită care se află în alt loc.
Eu fac aceasta cu persoaneleiubite. Chiar înainte de a mă duce în Israel mi s-a arătat
aceasta. Aveam o mătuşă bătrână care era foartebolnavă, avea cancer la plămâni şi se
afla pe moarte. Ea era una dintre puţinii membri ai familiei noastrecăreia chiar îi
păsase de noi, aşa câ m-am simţit întotdeauna foarte apropiat de ea. Îmi amintesc
cǎmătuşa lrene era foarte blândă şi dulce tot timpul. În ziua în care a murit, m-am
trezit în dormitor şi ea era acolo. Şi am văzut-o cu o femeie de vreopatruzeci de ani în
loc de cei şaptezeci şi ceva, cât avea înainte de a muri. Pur şi simplu radia şi eratoarte
trumoasǎ. Nu-mi amintesc să fi spus nimic, niciunul dintre noi; era doar o prezenţă
minunată,încărcată de iubire şi în acelaşi timp, era ca un rămas - bun şi ca o
promisiune a legăturii viitoare. În ziuaurmătoare, sora mea geamănă m-a sunat şi i-am
relatat experienţa. A spus: - Păi te sun pentru că a murit. Am întrebat: - Când?
Experienţa pe care am trăit-o avusese loc exact în momentul decesului ei. 27
 28. Prin urmare, suntem veşnic conectaţi prin indivizibilitatea Marelui Spirit cu fiecare
dintre noi. Esteun lucru minunat să realizăm aceasta deoarece, odată ce o facem,
înţelegem că timpul şi spaţiul nuconstituie bariere efective decât în mintea noastră. Îmi
amintesc cǎ odată eram cu cortul, împreună cu un prieten, în pădurea pietrificată din
Arizona.Soţia mea, Emily, era acasă, în Carolina de Nord. Deodată am simţit cǎ vroia
să ştie că poate vorbi cu mine, însă eu mă aflam în pustietate. Când m-am culcat, sub
luna plină, am meditat şi am intrat într-o stare de conştiinţă unitară. Am expansionat
această stare de conştiinţă liniştită şi am văzut-o pe Emily în dormitorul nostru.Soţia
mea e o persoană care rareori îşi aminteşte visele avute. Ştiam cǎ dormea, aşa că m-am
dus îndormitor şi am intrat în conexiune cu sufletul ei. l-am arătat exact unde mă
aflam şi ce făceam. Amtrimis mesajul cǎ, oricând are nevoie cu adevărat de mine, voi
fi acolo; i-am transmis că suntem mereuîmpreună, că suntem uniţi în Spirit. Câteva
zile mai târziu, când ne-am întors, am sunat-o. A spus: - N-o să-ţi vină să crezi ce vis
lucid am avut! Erai în acest loc... Şi a început să-mi descrie exactlocul in care
avusesem cortul. Iar tu mi-ai spus asta... Şi a repetat mesajul pe care i-1 dădusem. Era
orealizare minunată şi a fost liniştitoare şi pentru ea şi pentru mine. Ne-a arătat ce
putem face şi că nusuntem niciodată singuri; nu suntem niciodată separaţi; nu există
niciodată separare. Când am ales să deschidem cutia separării, am avut cheia. Cheia
este această minte trează din noişi voinţa de a o folosi. Trebuie să avem o credinţă vie.
Yogananda (un faimos maestru yoghin) a spusodată că lenea spirituală şi lipsa dorinţei
de aventură spirituală sunt motivele pentru care oamenii nuevoluează rapid. După ce
aceste experienţe spirituale încep să se extindă şi vă spuneţi că sunt posibile, credinţa
căele chiar pot avea loc creşte foarte mult; apoi, le repetaţi mai des şi ele devin din ce
în ce mai puternice.Se creează astfel un lanţ pozitiv de acţiune şi reacţiune. întocmai
ca un bulgăre de zăpadă care serostogoleşte la vale. Creşte, dar trebuie să fiţi pregătiţi
să vă aruncaţi în gol. Într-un an, cu ocazia aniversării nunţii noastre. Emily şi cu mine
ne-am dus în Costa Rica şi amrămas undeva pe coasta Pacificului. Într-o noapte, după
ce am adormit, ni s-a întâmplat un lucru uimitor. Emily s-a trezit în miez de noapte şi,
în timp ce se uita spre mine, a văzut o formă cenuşiu-argintiecare s-a ridicat din corpul
meu şi a zburat afară, pe fereastra hotelului. Atunci s-a gândit: - Doamne! Sunt aici, în
Coasta Rica şi avem patru copii acasă, iar Steven tocmai a murit! Aveam ceea ce eu
numesc unul din visele mele lucide, în care zbor pe alte tărâmuri sau chiar înplanul
fizic. Zburam peste junglă şi ajungeam pe coasta oceanului. Chiar dacă era miezul
nopţii, vedeamcu privirea celestă, aşa că puteam observa cât de minunate erau apa şi
jungla, ca şi cum ar fi fost întimpul zilei; totul avea propria sa lumină din interior,
diferită de cea a soarelui. Am văzut cele maiminunate culori vii şi cea mai divină
lumină. Era una dintre cele mai frumoase privelişti pe care le-amvăzut vreodată.
Zburam într-o stare de libertate şi fericire completă. Dintr-odată, totul s-a încheiat şi
m-am regăsit în cameră, gândindu-mă că tocmai mă trezeam dintr-un vis. Am simţit
cum Emily mă privea. M-am uitat spre ea şi am văzut că mă fixa cu ochii foarte
mari.A exclamat: - Mulţumesc lui Dumnezeu că te-ai întors! Iar eu am spus: - Că m-
am întors? Dar unde am fost? Ea a răspuns: - Păi plecaseşi. - Nu e adevărat. Am fost
tot timpul aici. - Nu, am văzut cum ai plecat din corpul tău. Şi apoi mi-a descris ce a
văzut. Atunci mi-am dat seama că multe dintre aceste vise lucide şi plinede lumină
sunt, de fapt, călătorii ale sufletului. În mod normal, Emily nu are astfel de experienţe
28
 29. metafizice. Dar văzut cum sufletul meu zbura din cameră pentru că, probabil, se
afla într-o stare derelaxare mentală, cu filtrele inactive. Aceasta i-a permis să vadă
spiritul meu, cum se ridica din corpulfizic şi se îndepărta în zbor. M-a văzut cum
plecam să mă bucur de frumuseţea profundă şi spirituală aPământului. Am descoperit
 prima dată divinitatea, chiar poarta creaţiei, pe care Fiinţa Divină a pus-o acolo.Cea
mai înaltă expresie a sa, desigur, este Pământul şi cerul de deasupra noastră. Este o
concepţieamerindiană: fiind în parte Cherokee şi Catawba, am o dragoste profundă
pentru Pământ. Aceasta are legătură cu munca pe care o fac acum. Dragostea şi
pasiunea mea pentru natură şispirit sunt ceea ce mă mişcă cel mai mult. Sunt motivat
de viitorul pe care îl văd în ceea ce priveştePământul şi copiii săi. Îl văd şi ştiu că este
posibil. Chiar copil fiind, atunci când mă uitam la stele şi priveam cerul, nu vedeam
doar spaţiu gol.Vedeam pur şi simplu bucurie şi simţeam acolo o prezenţă vie.
Simţeam fiinţa divină, exprimată prinnatură şi prin creaţie. Ca om de ştiinţă, o văd în
acest mod. Această imagine este compatibilă cu studiulbiochimiei florilor şi nicio altă
ştiinţă nu face excepţie de la aceasta, fie că e vorba de genetică, fie defizică, de
electromagnetism, de fizica cuantică, de teoria stringurilor, de biochimie, chimie
moleculară,anatomie, fiziologie - totul este o expresie a unei singure Fiinţe vii
conştiente. Toate acestea reprezintăcorpul extern al lui Dumnezeu, care trece prin
diverse faze, rezonează, se mişcă, fiind materie, spaţiu,timp sau energie. Prin urmare,
fiecare lucru creat este o poartă către Creator. Walt Whitman cu siguranţă a
ştiutaceasta, precum şi Thoreau şi Emerson. Natura este un mare învăţător. Am ieşit
din pântecelePământului, care este o expresie externă a Divinităţii infinite. Infinitul
există in noi şi în toate lucrurile,dar nu divizat, ci etern în întregimea sa perfectă. Totul
este înăuntru şi perfect conectat cu fiecare. Esteholograma cuantică perfectă.
Întrebarea fundamentală este: există o metatemǎ care înglobează toate aceste
experienţe? Tema ceamare şi tema transcendentă sunt indivizibile în mod metabil.
Indivizibilitate, unitate. Dacă dispuneţi de abilitatea de a experimenta această stare a
conştiinţei, prin care transcendeţispaţiul timpul şi materia puteţi întâlni pe cineva din
altă cultură de pe Pământ sau o persoană de pe altăplanetă sau de pe alt tărâm şi atunci
o veţi vedea mai mult ca fiind “la fel” cu voi decât “altcineva”.Acest lucru este foarte
important, deoarece conştiinţa diferenţei rezidă în ignoranţă. Diferenţa esteignoranţă,
pe când indivizibilitatea este iluminare. Dacă puteţi să vă uitaţi la toate fiinţele şi să
vedeţi ci ele sunt treze şi conştiente, la fel ca voi,puteţi trăi indivizibilitatea împreună
cu ele. Acest lucru este valabil indiferent cât de diferite ar fiinteligenţa, corpul,
capacitatea emoţională sau nivelul de cunoaştere. Toate aceste lucruri asupra cărorane
concentrăm de obicei sunt în realitate efemere. Dacă privim faptul că sunt treze şi
trăiesc acea starede conştiinţă în care vedem valoarea transcendentală a minţii
nemărginite, atunci nu le vom mai vedeaca “străine” sau ca fiind “diferite”. Şi aceasta
este adevărat, fie că vorbim de cineva din Zimbabwe,Arabia Saudită sau pe Alpha
Centauri. Dacă puteţi trăi această stare de indivizibilitate, în primul rând puteţi
comunica, ceea ce este foarteimportant. În al doilea rând, nu veţi mai simţi niciun
motiv de teamă. În al treilea rând, nu veţi găsiniciun motiv de conflict, pentru că
lucrurile care sunt diferite, de fapt, nu sunt esenţiale şi niciimportante. Cred că aţi
putea reuni fondatorii tuturor religiilor de pe planetă şi veţi vedea câ s-ar simţi
foartebine împreună, fără a exista, probabil, nicio dispută între ei. Conflictul creat de
oameni din egocentrism,materialiam, şovinism, ignoranţă, urǎ şi prostie e cel care
cauzează problemele actuale. Experienţaindivizibilităţii este experienţa indispensabilǎ
de care e atât de mare nevoie în acest moment... Prin urmare, metatema pe care a-ți
extras-o din propria mea experienţă cu privire la aceste stări deconştiinţă este cea a
indivizibilităţii. Este metatema următorilor cinci sute de mii de ani: nivele crescutede
indivizibilitate. Astfel se ajunge la armonia, pacea şi ,luminarea perfectă. 29
 30. Vedeţi aceasta peste tot în jurul nostru. Lumea devine din ce în ce mai integrată şi
mai conectată.Una dintre marile dificultăţi ale întrebării cu privire la extratereştri este
ce nivel de indivizibilitatetrebuie atins pentru ca umanitatea să fie universală, să ne
 putem conecta paşnic la viaţa conştientă, darne-umană? Trăim într-un moment cosmic,
când fiinţele umane încep să călătorească în spaţiu şi suntem pepunctul să realizăm
faptul câ suntem vizitaţi de civilizaţii extraterestre; realizarea doar a
indivizibilităţiiumanităţii nu este de ajuns. Va trebui să depăşim şi aceasta, ajungând la
un nivel la care să înţelegemaspectul universal al minţii; să înţelegem faptul că mintea
conştientă conştiinţa însăşi este o singularitateuniversală și conştiinţa din fiinţa care
ţine de o formă de viaţă de pe altă planetă este aceeaşi cu cea dinnoi, chiar dacă
inteligenţa noastră este diferită şi la fel şi nivelul nostru de conştiinţă. Toate aceste
lucrurinu sunt de fapt esenţiale. Aici este vorba despre nevoia de spiritualitate
universală. Trăim în vremuri in care se simte nevoianu doar de a stabili pacea globală,
ci pacea universalǎ. Vremuri în care o asemenea pace poate titranspusă realitate
complet numai prin recunoaşterea naturii universale a spiritului şi a minţii
conştienteMtmmten vom spune: “Umanitatea este indivizibilǎ, oamenii pot avea pace,
dar mai sunt şi ceilalţi acoloafarǎ. Ce vom face cu ei?” Adevărul este cǎ aceste forme
de viaţǎ sunt conştiente şi gândesc prin aceeaşi conştiinţă internǎcare radiază în fiecare
dintre noi. Nu există absolut nicio diferenţă. Cunoaşterea acestui fapt înlătură teama -
dacă vǎ puteţi afla în acea stare de conştiinţă -, ea esteeternă şi nemuritoare, pentm că
depăşeşte limitele timpului. Şi este infinită pentru că nu este limitată despaţiu. Aşadar,
acea stare a conştiinţei este cea mai sigură cale pentru a putea stabili pacea planetei
şipacea universală. De aceea, dificultatea fundamentală pe care trebuie să o învingem
în lumea actualăeste de natură spirituală. Pacea universală Ne aflăm într-un moment
cosmic. Fiinţele umane de astăzi, deşi doar în cadrul unor programeclasificate, dispun
de mijloace pentru a călători printre stele. Aşadar, trebuie să evoluăm de la
ospiritualitate orientată spre uman la o spiritualitate cu adevărat universală. Dacă nu se
întâmplă aşa,atunci nu vom putea evolua spre următorul nivel al destinului uman. Unii
ar putea spune: - Încă ne mai batem aici, pe pământ, între noi şi acum va trebui să ne
descurcăm cu alte forme deviaţă din afară. Însă trebuie să priviţi lucrurile în felul
următor: atunci când vom recunoaşte cu adevărat cǎ nusuntem singuri în univers,
oamenii vor părea rude foarte apropiate. Pentru a face faţă provocării de aînţelege alte
civilizaţii, va trebui sâ depăşim viziunea antropocentrică a ştiinţei şi să ajungem astfel
la ospiritualitate universală. Acest proces de dezvoltare este, în totalitate, unul pozitiv.
Provocările vordetermina umanitatea să dezvolte o spiritualitate superioară, care a
lipsit atâta timp din sistemul nostrude separare greşit orientat. Adevărul este cǎ nu
există nicio separare. Am vorbit cu mulţi oameni care fac parte din
popoareamerindiene şi ei relatează faptul cǎ unul din lucrurile extraordinare ale
vremurilor de demult atuncicând ele au intrat în contact cu europenii a tost acela cǎ noi
trăiam sentimentul separării. Amerindieniiconsiderau această gândire destul de
ciudată. Cât despre aborigenii din Australia, care încă practică“visarea lucidă”, ei ştiu
cǎ nu există în fapt nicio separare. Există numai sentimentul de integrare custelele, cu
infinitatea lucrurilor, cu alte popoare, lumi şi, de asemenea, cu fiecare dintre noi.
Suferimatâta timp cât gândim cǎ suntem separaţi. Şi suntem eliberaţi de suferinţă
atunci când trăim sentimentulinefabil al unităţii care se află în noi înşine. 30
 31. Prin urmare, aceasta este tema esenţială care se repetă. Este experienţa unei
indivizibilităţiuniversale, înrădăcinată în experienţa minţii cosmice. Pacea globală nu
va fi suficientă: e timpul pentrupacea universală. Nu poate exista un viitor uman fericit
fără pace universală. Acestea sunt vremurile în care trăim şi aceasta constituie
provocarea epocii care urmează. Trebuiesǎ ne cunoaştem ca fiinţe universale,
conştiente şi pe această cunoaştere să clădim pacea universală. Maiîntâi, acest concept
poate să fie studiat doar intelectual, dar, în ultimă instanţă, el trebuie angrenat
înexperienţa de zi cu zi. Trăim într-o vreme în care educaţia universala şi abilitatea de
 a citi ar trebui sǎ deschidă o gamălargă de cunoaştere pentru fiecare persoană de pe
planetă. Iar cei care doresc să fie paznicii porţii saucenzorii şi să blocheze cursul
cunoaşterii, trebuie pur şi simplu sǎ se dea deoparte. Haideţi să fim sinceri! A fost o
vreme când, din o mie de oameni de pe pământ doar unul ştia săcitească Şi clericii
erau scriitori, iar ei citeau şi repetau maselor în ce constau învăţăturile spirituale. Dar
nu e nevoie de aceasta în timpurile educaţiei universale, când majoritatea oamenilor
ştiu săcitească. Prin urmare, citiţi şi apoi adunaţi-vă împreună în propria voastră
comunitate spintuală şiîmpărtăşiţi ce a-ţi aflat. Şi pentru asta nu aveţi nevoie de un
guru sau un preot. Pentru mine, acesta esteun blocaj nociv, moştenit din nişte vremuri
dispărute. Nu vreau să spun că toţi cei care împărtăşesc şi comunică asemenea lucruri
sunt nişte escroci, ci căoamenii care se postează în funcţia de arbitri finali ai
cunoaşterii spirituale sunt prost călăuziţi. Astfel devremuri au trecut. Acum, nimeni de
pe planetă nu mai are nevoie de un preot, de un rabin, de un mullahsau un guru, decât
doar ca un mijloc mai uşor de a se familiariza cu învăţăturile. În cele din urmă,
oamenii vor realiza adevărul, dar faptul este că infantilizarea spirituală a maselora
devenit o rutină. Prin infantilizare spirituală mă refer la situaţia în care puterea şi
accesul la iluminaresau cunoaştere spirituală trece prin anumite filtre sau puncte de
control. Şi toţi se poartă ca nişte copiiprimind pasivi tot ce li se oferă. Acesta este tipul
de comportament învăţat şi trebuie să renunţaţi la elpentru că facilitează dependenţa.
Desigur, persoanele care vor să împărtăşească şi sǎ transmită informaţia spirituală au
rolul lor Dareu vorbesc despre supunerea, drama controlului şi cadrul mental al
dependenţei spirituale. Din păcate,această dependenţă spirituală este foarte puternică
prin faptul că influenţează mintea oamenilor până lapunctul în care aceştia simt cǎ nu
pot învăţa şi afla adevărul singuri, fără ca cineva să le îndrume fiecarepas. Unul dintre
lucrurile pozitive cu privire la primii ani ai vieţii mele a fost să învăţ cǎ un
individpoate înţelege aceste adevăruri şi trăi iluminarea având foarte puţină educaţie
formală şi fără niciopersoană care să indrume. Ortodoxia limitată a religiei echivalează
sau depǎşeşte ortodoxia limitată a oamenilor de ştiinţăcare, în societatea noastră, au
devenit noii preoţi principali. Nu uitaţi: oamenii de ştiinţă sunt mai intâioameni şi abia
apoi savanţi! Prin urmare, cu toţii au slăbiciunile şi defectele fiinţelor umane. Doar
pentrucă un profesor de la Harvard are o diplomă, nu înseamnă cǎ el/ea nu riscă să
cadă în aceleaşi capcane, caşi un preot, în ceva ce priveşte egocentrismul şi
supraevaluarea de sine. Şi ei pot deveni fanatici şidogmatici în sistemul de credinţe în
care au fost îndoctrinaţi, în loc să caute adevărul. Majoritatea problemelor cu care ne
confruntăm în ziua de azi, fie cǎ este vorba de cele spirituale şireligioase sau de cele
ştiinţifice, politice şi economice, se datorează faptului cǎ oamenii se agaţă de
operspectivă care nu are nimic de-a face cu adevărul, ci cu propriul lor sistem de
credinţe şi cudependenţa de ceva învechit, de care nu se pot desprinde. Acest lucru
este cu siguranţă adevărat înprivinţa oamenilor de ştiinţă. Existǎ nenumărate exemple
despre cum comunitatea ştiinţifică-etalon arespins descoperiri majore pentru cǎ nu
corespundeau sistemului lor de gândire. De aceea, adeseori le spun oamenilor : - Ar
trebui să aveţi foarte puţine convingeri, dar foarte multă credinţă. Puteţi avea o
credinţǎ infinită, dar convingerile voastre trebuie sǎ fie minime. În caz contrar,oamenii
sunt prinși în capcana dogmei, ştiinţifică sau religioasă care le ,“spalǎ” creierul.
Aceştia devin 31
 32. apoi şovini şi se ataşează în mod egoist de felurite idei stranii. Îndatǎ ce aceasta se
întâmplă, înceteazǎpractic căutaurea adevărului. Avem nevoie de o spiritualitate cu
adevărat univeralǎ. Trebuie sǎ vrem să găsim adevǎrul. Şi dacǎurmǎtoarea uşă care se
deschide contravine unora dintre convingerile noastre precedente, atunci asta e.Acesta
e unul din motivele pentru care fie sunteţi doctor, om de științǎ, o persoana care
 desfăşoară oactivitate spiritualǎ sau un economist, preconcepția de a fi ataşat de o idee,
în loc sǎ fiți concentrațiasupra adevărului sau în loc să doriţi sǎ cunoaşteţi adevărul,
constituie un obstacol în descoperireaacestuia. În cazul meu, sunt foarte recunoscător
pentru că, înainte de a intra la medicină, am studiatmeditaţia, vindecarea holistică şi
dietele naturiste, aşa că am învǎțat medicina într-un cadru mai larg.Am putut prelua ce
era pozitiv din domeniul medical şi ştiinţific, fǎrǎ să mi se spele creierul. Acest blocaj
în metasistem se produce în orice profesie şi în orice domeniu. Se produce pentru
căoamenii confundă starea curentă a cunoaşterii cu starea finalǎ a cunoaşterii, iar pe
aceasta din urmă nu oposedǎ nimeni altcineva în afarǎ de Fiinţa Divinǎ. Iar oamenii au
impresia că știu totul. Dar adevǎruleste ca mare parte din ceea ce poate fi cunoscut
rămâne de tapt necunoscut tuturor. Prin urmare, cred că singurul mod de a evita
capcanele marilor ,“preoţi” ai cercurilor șţiințificesau religioase este de a avea
suficient devotament real pentru a găsi adevărul și dispoziţia de a văreforma modul de
a gândi. Astfel, există toarte puţine lucruri care devin fixe şi absolute. Şi orice
altcevaeste relative, aceasta fiind natura lumii în care trăim. Este o lume relativă şi
existǎ foarte puţine lucruricare trebuie sǎ fie fixe și absolute. Dacă studiaţi învăţaturile
principale ale oricǎrei tradiţii spirituale de pe Pământ, toate au în comunexistenţa
Domnului şi calităţile iertării şi ale iubirii, care sunt universale. Diferenţa constă într-
oînvăţătură socială sau o deosebire culturală, care sunt, de fapt, efemere şi se schimbă
odată cu fiecaretradiţie spirituală, nefiind prea importante. Puteţi fi ortodocşi în
anumite domenii şi aceasta e în regulă dacă funcţionează în cazul vostru. Darsă nu
credeţi că în aceasta constă toată cunoaşterea în cazul tradiţiilor spirituale. Există
foarte puţinelucruri care trebuie sâ se afle în categoria adevărurilor permanente, certe.
Şi aproape orice altceva artrebui să se afle într-o stare de evaluare şi de evoluţie. Dar
noi nu suntem formaţi pentru aceasta. Sistemul nostru educaţional, fie cel religios, fie
celştiinţific, are drept scop crearea rigidităţii şi, în acest fel, generează fanatismul. Iar
cei care beneficiazăde pe urma structurii de credinţe îşi găsesc astfel regatul pe care
să-1 guverneze şi pe care vor sǎ-lprotejeze cu orice preţ. Cu siguranţă că aceasta este
adevărat în ştiinţă, unde există oameni care,indiferent cât de multe dovezi le puneţi în
faţă, vor spune: - Nu poate fi adevărat. Consilierul nostru ştiinţific din cadrul
proiectului, doctorul Loder, are un coleg la Universitatea dinNew Hampshire, care a
spus cǎ nu i-ar păsa şi nu l-ar interesa nici dacă i-am da unul dintre aceste noiaparate
energetice ca să-1 testeze şi s-ar dovedi că acesta funcţionează, el tot nu ar crede,
pentm cǎ inconcepţia lui aşa ceva nu e posibil. Prin urmare, acestea devin nişte
sisteme de credinţe fanatice care sunt la fel de tragice ca si cele decare sunt ataşaţi
anumiţi extremişti religioşi. În final societatea este cea afectată. Unul dintre lucrurile
pe care vreau sǎ vi le împărtǎșesc este ce s-a întâmplat la MIU
(UniversitateaInternaţională Maharishi), unde învăţam sǎ devin instructor de
meditaţie. Acolo experimentam aplicaţiilestărilor superioare de conştiinţă. Într-o seară,
târziu meditam liniştit, când mi-a apărut În minte o tânărădin clasa mea şi am invitat-o
astfel sǎ vină la mine in cameră. Urma să vorbim despre chestiuni spiritualeşi apoi să
medităm împreună. Am văzut-o atunci cu ochii minţii. Meditam profund, în linişte şi
am văzut cum iese din căminocoleşte campusul, urcă scările şi apoi ciocâne la uşa
mea. M-a surprins, pentru că era aproape ca un vis,doar cǎ vedeam totul în culori. Am
deschis uşa şi am spus: - O, tu erai! 32
 33. M-a întrebat mirată: - Mă aşteptai? l-am răspuns: - Te-am văzut cum veneai. Şi o
văzusem cum vă văd acum pe voi. De la şaisprezece la douăzeci de ani am început
trăiesc aceste lucruri zilnic, chiar de mai multe oripe uneori continuu. Am utilizat
această abilitate pentru a crea CSETI şi proiectul Desecretizarea şipentru a identifica
multe dintre sursele din cadrul agențiilor secrete şi martorii de care dispunem. Uniimă
 găsesc pe mine, dar şi eu îi găsesc pe ei sau îi atrag spre mine. Vom discuta ulterior
despre aceasta.Pare sǎ fie foarte straniu. Nu uitaţi că universul există în noi şi
dispunem de capacităţi enorme nu doar eu şi nu doar voi toatălumea e la fel şi atunci
când e nevoie, putem utiliza această Putere Superioară care să facă ceea ce estenevoie
pentru a îndeplini ceva frumos. Dacă sunteţi dispuşi să faceţi sacrificiul final şi aveţi
această cunoaştere, deveniţi ceea ce secheamă un Spirit războinic, adică cineva dispus
să facă ceea ce trebuie, indiferent de riscurile implicate.Existaţi atunci dincolo de
teamă. Cred că începutul vieţii mele m-a pregătit să realizez ceea ce a trebuit să fac
mai târziu şi aconstituit o parte a scopului pentru care ne aflăm aici. Întotdeauna am
simţit că atunci când am fost lalimita dintre viaţă şi moarte şi mi s-a spus: “Poţi să vii
cu noi sau să te întorci în corpul tău de pePământ.” Spiritul din mine a dorit ca eu sǎ
mă întorc pe Pământ pentru că aveam de îndeplinit aceastălucrare. Aş fi putut alege să
nu mă întorc şi să continui să rămân în acea stare de conştiinţă cosmicăîmpreună cu
acele fiinţe celeste superioare. Am ales totuşi să mă supun voinţei lor, deşi nu-mi
convenea.V-am spus că iniţial totul mi se părea destul de deprimant, după ce avusesem
o asemenea copilărie şi,fiind foarte bolnav, nu doream să mă întorc aici. Dar am trecut
peste toate acestea. Transformarea nu apare decât prin intervenţia liberului arbitru al
fiinţelor umane. Între 1980 şi1990 eram conştient de aceste lucruri, dar după ce mă
căsătorisem, iar familia se înmulţise cu patru copii(între 1980 şi 1988), după ce
devenisem medic şi făcusem rezidenţialul, începând astfel practicamedicală, eram deja
foarte ocupat. Totuşi nu am uitat aceste lecţii. Ştiam cǎ era timpul să asigur
viitorulfamiliei, să-mi formez cariera şi să am abilitatea de a continua misiunea mea.
Transformare totală Nu putem să asistăm pasivi, în timp ce cleptocraţii ticăloşi distrug
şi canibalizează întregul pământ,ucigând milioane de oameni. În cadrul unei discuţii
purtate cu o persoană din cadrul OperaţiunilorSpeciale de la Fort Huachuca, sediul
Serviciului de Informaţii Secrete al armatei din Arizona, amîntrebat: - În ce moment ar
fi fost potrivit să-1 reţinem, prin orice mijloace necesare, pe Hitler şi cercul săude
apropiaţi? După părerea mea, cât mai devreme. În rândul nostru există câini turbaţi. Şi
unii dintre ei e posibil să nu poată niciodată să fie aduşi laraţiune sau iluminare
spirituală. Spunem atunci: - Aşadar, în acest caz nu putem face nimic? Dreptul la
autoapărare este universal. Aceasta este poziţia mea, evident nu una pacifistă. Cred în
pace şi în folosirea abilităţilor spiritualesuperioare ca ultimă măsură, se poate interveni
şi se pot proteja persoanele nevinovate atunci cândcineva cu adevărat nebun e liber sǎ
acţioneze. Într-o anumită măsură, trăim într-o societate care are ocomponentă ridicată
de nebunie colectivă. E o societate nebuna și trebuie se întâmple un număr delucruri
care cer disciplină şi acţiune decisivă. 33
 34. Cu toate acestea nu trebuie să ajungem la răzbunare şi furie, totul trebuie să se
producă dinmotivele corecte ca atunci când disciplinezi un copil, nu într-un mod
răzbunător sau furios, ci pentru edi-ficarea acestuia, pentru formarea sa spirituală şi
pentru viitorul său. Atunci când ne-am crescut copiii, am avut mari aşteptări şi am
practicat o disciplină fermă. Uneori,aceştia ne-au considerat prea stricţi, dar acum,
după ce au crescut, sunt recunoscători cǎ şi-au dezvoltatastfel un sistem de valori
interioare, de disciplină şi de dragoste. Vă relatez aceasta despre propriafilosofie cu
privire la familie, pentru cǎ şi în cazul societăţii e la fel. Putem fi foarte iubitori şi, în
acelaşitimp, putem vedea unde este cazul să intervenim, să fim disciplinaţi şi sǎ nu
permitem un comportamentincorect sau să ne facem că nu vedem atunci când există
câini turbaţi care sfâşie o turmă de oi paşnică. Aceasta necesită însă înţelepciune.
Trăim într-o lume în care oamenii se grupează, fie în jurul spiri-tualităţii New Age şi a
pacifismului, fie în jurul unui mod de a gândi de genul: “noi împotriva lor, hai să-i
omoram pe toţi cei pe care nu-i înţelegem”. Niciuna dintre aceste direcţii de gândire
 nu este adecvată.Trebuie să cunoaştem timpurile în care trăim, iar acestea nu sunt încă
cele ale unei lumi perfecte. A existat un ciclu de patru sute de mii de ani care
literalmente a început cu “Adam”, primaîntrupare a acestui ciclu. Ciclul respectiv s-a
încheiat la jumătatea şi sfârşitul anilor 1800. După aceasta urmează un ciclu de cinci
sute de mii de ani, al cărui punct culminant îl constituiepacea universală,
indivizibilitatea vieţii umane şi universale şi eventuala stabilire a unei civilizaţii
cuadevărat superioarǎ pe Pământ. Aceasta va fi o perioadă de pace neîntreruptă care, la
început, va fi opace politică, când nu vor mai avea loc rǎzboaie şi conflicte majore pe
planetă. Ea va conduce mai apoila o perioadă de pace absolută, pacea iluminării, când
întregul Pământ şi toată lumea de pe planetă vaajunge la unitatea spirituală. Pământul
va deveni unul dintre centrele extraordinare ale iluminării şi va ficunoscut ca atare în
întregul cosmos. Prin urmare, oricât ar părea de negative lucrurile acum, nu vor
rămâne aşa. Cel puţin nu pentrumult timp. Această trecere la noile vremuri, la o nouă
eră durează de aproximativ o sută cincizeci de ani.Dar după aceste cinci sute de mii de
ani, noi ne aflăm încă la început. Şi, în timp ce un ciclu se încheie şiun altul începe,
este generată o perioadă de haos maxim. De aceea, noi ne aflăm acum în cea mai
haoticăperioadă din istoria cunoscută. Curând, însă, aceasta va lăsa locul unei alte
realităţi pe Pământ. Cunoaşterea şi capacitatea spirituală pentm pacea globală a fost
disponibilă prin oamenii care autrăit cu o sută de ani în urmă. Existau şi mijloacele de
comunicare şi “voinţa divină” şi „planul divin".Oamenii au ales sǎ nu acţioneze. Pacea
nu s-a realizat pentru cǎ noi nu am reuşit să acţionăm. Aşadar, aceasta este alegerea
noastră, acum trǎim efectele ei. Este alegerea noastră în present,exact în acest moment.
Cu toţii facem alegeri, în mod colectiv și individual. Iar rezultatul acţiuniiliberului
arbitru ne-a dat lumea pe care o vedem azi. Evenimentele care s-au produs pe la
jumǎtatea și sfârşitul anilor 1800 arată faptul cǎ o întrupareuniversală, după opinia
mea, a apărut și apoi a dispărut în aceeaşi perioadă. Adicǎ întruparea
sufletuluiatotcuprinzător pentru următoarea jumătate de million de ani a creat spiritual
o nouă lume după care adispărut. Informaţiile, cunoaşterea şi pe tărâmul creaţiei
superioare, mijloacele pentru această nouă erăau fost toate create. Totul e aici, acum.
Trebuie doar sǎ vă uitaţi şi veţi vedea. Noi, ca fiinţe umane,trebuie sǎ vedem, să
realizăm şi să manifestăm acest lucru. Noi suntem cei care, acum, trebuie să
ducemmisiunea mai departe ca apa celor însetaţi. Deşi oceanele există, apa trebuie
dusă totuşi acolo unde estenevoie de ea şi noi suntem cei care trebuie să o facem. De
fapt, e un moment minunat. Şi, cu siguranţă, majoritatea oamenilor habar nu au de
timpurile încare trăim. Ceea ce ei aşteaptă să se întâmple, s-a întâmplat deja. În Biblie
se face referire la “un hoţ înnoapte”, prin care se înţelege că această lume nouă trebuie
să fie creată spiritual, iar cunoaşterea vaapărea precum un hoţ: nimeni nu va şti până
ce el nu va pleca. Ceea ce e perfect adevărat. Prin urmare, ce vreau eu să spun e că
mare parte din aceste evenimente au avut loc cu o sută, o sutăcincizeci de ani în urmă.
Majoritatea liderilor religioşi, politici şi de alt tip privesc în urmă. Aşteaptă săse
întâmple ceva ce deja a avut loc. Pământul şi noi toţi care existăm aici suntem într-o
anumită măsură 34
 35. într-o stare de retardare, pentru că acest eveniment ne-a fost răpit în principal din
ignoranţă. Aşadar,singurul mod de a rectifica această ignoranţă este de a împărtăşi
cunoaşterea. După cum am spus mai devreme, una dintre probleme este că oamenii au
un defect grav: sunt buni.Şi, din cauza aceasta, lupii turbaţi şi câinii sălbatici pot să-i
sfâşie. Trăim într-o epocă în care o anumităcantitate de spiritualitate şi cunoaştere
reală trebuie să fie combinată cu un curaj real. Trăim, din păcate, într-o epocă în care
spiritualitatea a fost echivalată cu pasivitatea, ceea ce efoarte periculos, pentru că e
vorba de propagandă sau îndoctrinare care are drept scop crearea unoroameni care
 sunt orientaţi spiritual şi foarte paşnici, dar foarte pasivi și ineficienţi. Şi, bazându-se
peaceastă pasivitate, câinii turbaţi se pot hrăni cât vor. Oamenii precum Gandhi sau
Martin Luther King au fost oameni care aveau defectele lor exact caşi noi, dar aveau
înclinaţii spirituale şi aveau curajul convingerilor lor pe baza cărora au acţionat. Au
fostameninţaţi, şi-au asumat riscuri şi, în cele din urmă, au fost ucişi. La aproape
fiecare discurs pe care îl ţin sunt întrebat: - Nu vǎ e frică? Eu răspund: - Să vă explic.
Trebuie să înţelegeţi că, pe post de doctor la secţia de urgenţă, am îngrijitnenumăraţi
oameni ucişi pentru o bere de cincizeci de cenţi. Doi elevi de liceu, pe care am
încercat să-i salvâm au venit în stop cardiac. Aceasta se întâmplasepentru că unul
dintre ei o pipăise în zona genitală pe iubita celuilalt, motiv pentru care scoseseră
cuţiteleşi îşi tâiaseră burta şi pieptul. Ani văzut oameni care au murit pentru asemenea
nimicuri şi chestiuniefemere. Încât dacă înţelegi despre ce este vorba şi nu eşti dispus
să-ti asumi riscuri, atunci eşti un laş. Le-am spus în faţă unora dintre indivizii implicaţi
în aceste proiecte: - Vreţi să-mi faceţi felul? Daţi-i drumul! - Oricum, mi-am trăit
viaţa. Sunt de părere că orice clipă, după vârsta de şaptesprezece ani când amtost în
moarte clinică, este un dar. Lumea are nevoie de oameni care sǎ înţeleagă care e
sarcina lor și care sunt dispuşi să acţioneze.Momentul prezent este un adevărat test
pentru ca oamenii să obţină echilibrul de tipul yin-yang,masculin-feminin. Trebuie sǎ
combinam aspectul spiritual, al iubirii cu cel activ, pozitiv şi disciplinat.Schimbarea
necesită reunirea acestor calităţi. Sunt ca cele două aripi ale unei păsări. Adeseori se
spunecǎ la oameni masculinul şj femininul sunt cele două aripi ale unei păsări. Şi atâta
timp cât una dintre eleeste afectată, pasărea nu va zbura niciodată drept şi nu va putea
rămâne în aer. Nu mă refer prin aceasta doar la bărbaţi şi femei şi la egalitatea
fundamentală, ci şi la atributele pecare trebuie să le scoatem în evidenţă şi să le
manifestăm în viaţa noastră pentru a arăta acest tip dearmonie. Trăim într-o lume în
care femeile, în general, învaţă să nu fie directe şi active, iar bărbaţii nu suntînvăţaţi să
fie spirituali şi iubitori. Aceasta este o perversiune a naturii umane. Nu are nimic de-a
face cumasculinul sau femininul. E posibil ca unul dintre sexe să fie mai dominator,
dar sarcina este aceea de ale armoniza. Dualitatea dintre “acesta sau acela” trebuie
depăşită. Trebuie să aducem ambele calităţi şiatribute în vieţile noastre. În caz contrar,
nu vom reuşi să stabilim tipul de civilizaţie pe această planetă, care să dureze. Dacăam
fi făcut aceasta timp de o sută de ani, nu am nicio îndoială cǎ deja ar fi existat o
civilizaţie globalăpaşnică şi de durată aici. Sunt sigur că până la mijlocul anilor 1900
am fi avut transport electro-gravitaţional între oraşe, am fi avut energie gratuită şi
forme de energie nepoluantǎ pe Pământ, am fiavut toate acestea. Oamenii râd și spun:
- O, parcă ar fi vorba de familia Jetson! De fapt, unele dintre aceste personaje de
desene animate și de povestiri au fost create pe baza unorfapte bine cunoscute şi
prototipuri de tehnologie care existau şi funcţionau în anii 50 şi 60. 35
 36. Nu ne-am aplicat colectiv sau individual puterile prin exercitarea liberului arbitru
şi princunoaşterea aferentă care poate crea aceasta nouă lume. Imediat ce o vom face,
o vom realiza. Panăatunci, nu va apărea. De aceea încurajez oamenii să nu privească
aceste aspecte ca pe un efort vizionar, futurist, ci carecuperând puţin întârzierea.
Putem discuta despre viitorul real, pentru că stabilirea unei civilizaţiipaşnice având ca
bază tehnologii nedăunătoare e ceva ce ar fi putut fi cu adevărat împlinit cu zeci de
aniîn urmă. Este o transformare totală a modului în care oamenii vor trăi pe Pământ şi
vor exploracosmosul. Informaţii neconvenţionale Pasiunea pentru stǎri superioare de
conștiințǎ, dar și pentru studiul și aplicarea acestei cunoașteria continuat şi pe
parcursul carierei mele medicale. Am vorbit cu mai mulţi colegi medici şi alte
personaecare au slujbe foarte stresante. Credeţi-mǎ o secție agitatǎ de urgenţă este un
loc foarte stresant. Totuldin viețile noastre poate fi aplicat dacă suntem dispuși sǎ
 integrăm aceastǎ experiențǎ în viața, inclusivecele care implicǎ stǎrile superioare de
conștiințǎ. Într-o dimineaţă, mă aflam în sala de odihnǎ de la spital. Era în jur de ora
trei. Stǎteam întins șiîncercam sǎ mǎ relaxez. Nu era nimeni acolo în acel moment,
dupa câteva ore bune în care paciențiisoseau la foc continuu. În timp ce stǎteam așa, în
minte am vazut foarte clar o femeie sositǎ cu infarct,pe moarte. Am vǎzut-o atât de
limpede, încât m-am ridicat și mi-am pus halatul si papucii și m-am dusîn secție.
Asistentele mi-au spus: - Ce faceţi aici? Am rǎspuns: - Aștept sǎ soseascǎ o pacientǎ
cu infarct, o femeie mai în vârstǎ. Mi-au spus: - Nu ne-a anunțat nimeni. Douǎ
secunde mai târziu, apelul radio de la paramedici ne-a anunțat. - Suntem pe drum cu o
femeie cu infarct, dificultǎți respiratorii… Acest tip de experienţă intuitivă avea loc
frecvent la urgenţă, dar nu era indicat să vorbesc despreasta, pentru că societatea
noastră vrea menţină spiritualitatea și acest tip de experiențe separate deprofesie, de
familie, de politică şi de orice altceva. Cu altă ocazie, un bărbat în vârstă de două zeci
și şase de ani a fost adus în timpul sezonuluigripei, crezând că suferă de gripă.
Asistenta l-a trimis într-un salon. Eram foarte ocupaţi, aveam -paisprezece saloane
pentru pacienţi cu traume şi un singur doctor. Am intrat şi l-am văzut. Avea
febră,frisoane, greațǎ, dureri musculare şi de cap, toate simptomele corespunzǎtoare
gripei. În mod normalmajoritatea doctorilor l-ar fi examinat, i-ar fi făcut câteva teste,
i-ar fi prescris Amantadine pentru griǎ șiși-ar fi vǎzut de treabǎ. M-am uitat la el şi am
simţit în mod enigmatic cǎ avea o tumoare cerebrală. Însă nu exista niciunsimptom de
tumoare cerebrală. Nu prezenta niciun simptom neurologic cum ar fi paralizie,
amorțealǎ,epilepsie etc. Dar m-am întors spre asistentǎ și am spus cu convingere: -
Doresc o tomografie. S-a uitat la mine de parcă o luasem razna şi a spus: - Doctore
Greer, are doar gripă. I-am răspuns: - Te rog, faceţi-i o tomografie! 36
 37. Mulţumesc lui Dumnezeu cǎ nu a trebuit sǎ apelez la un medic de families au la un
angajatinsensibil, pentru că, dacǎ aș fi fǎcut-o aces tom ar fi fost azi mort. (Notă
pentru politcienii şi profitoriicare ne distrug sistemele medicale: medicina e o artǎ, nu
doar o științǎ). Aşadar, pe baza acestei intuiţii am cerut tomografie. El nu întrunea,
obiectiv vorbind, niciunsimptom care să justifice aceasta. Dar am spus: - Dacă e
cineva acolo, dă-1 deoparte. Scoate-1 de la tomograf. Am nevoie de asta urgent!
Ajunge acolo, iar radiologul mă sună imediat şi-mi spune: - Doctore Greer, bărbatul
acesta are o astocitomǎ masivă - o tumoare cerebrală foarte mare - care îipresează
creierul! lată ce se întâmpla: toate simptomele apăruserǎ deoarece creierul era împins
prin deschizătura de labaza craniului, foramen magnum, presând zona care controlează
reglarea temperaturii, greaţa etc. Prinurmare, avea toate aceste simptome de febră,
frisoane, greaţă, dar se datorau tumorii şi felului bizar încare era formată, nicidecum
gripei. Tumoarea avea o asemenea formă încât nu afecta nicio funcţiesenzorială sau
motorie. Era un caz foarte atipic. De asemenea, era posibil ca această presiune care se
acumula în creier sǎ conducă în cele din urmăla hernia sistemului cerebral, la blocarea
centrilor respiratorii și cardiaci, iar persoana ar fi decedat subit.L-am trimis pe tânăr
imediat la neurochirurgie pentru decomprimare de urgenţă. A trebuit chiar să-
1trimitem cu elicopterul în altă locaţie. - Doctore Greer, de ce aţi crezut cǎ acest
pacient avea o tumoare cerebrală? Nu aş fi bănuitniciodată după fişa sa! Nu aş fi cerut
niciodată o tomografie, mi-a spus neurochirurgul. - Am avut doar o intuiţie. Adevărul
era că fusese un al şaselea simţ - cultura pop l-ar numi “vedere la distanţă”. Era o
cunoaştere intuitivă, deoarece combinaţia de simptome m-ar fi condus la un
diagnosticsimplu de gripă şi l-aş fi „tratat şi expediat", după cum spunem noi. În
schimb, omul a suferit o operaţiechirurgicală reuşitǎ. Putem introduce acest tip de
capacitate şi cunoaştere în carierele noastre, deşi “nu ar trebui să ofăcem” - mai ales
aceia dintre noi care sunt oameni de ştiinţă importanţi. În ştiinţă şi medicină,
 acestaspect este privit cu mare suspiciune. Şi, totuşi, am descoperit că există mai mulţi
medici care au avutexperienţe similare, despre care nu vor să vorbească deschis de
teama ridicolului. Altă dată am avut două cazuri grave concomitent. Eram doar eu şi
au sosit două persoane căroraliteralmente le stătuse inima in loc. Cel de care ne
ocupasem primul fusese mult timp în stop cardiac.Apoi a mai fost adusă o persoană.
Primul pacient avea un ritm cardiac fatal, dacă dura prea mult.Aplicasem tot ce putea
fi folosit, totul. Nu voi intra în amănunte tehnice. Cert e că nimic nu funcţionase.Ne
pregăteam să renunţăm, dar eu simţeam că putea fi readus la un ritm normal. Aşa că
m-am concentratasupra acestei convingeri, am vizualizat sistemul circulator de la
nivelul inimii şi am făcut apel laputerea superioară - puterea lui Dumnezeu am
vizualizat mental şi am cerut inimii sale să revină laritmul normal. Şi aşa a fǎcut, chiar
în acea clipă! Ar fi putut fi o coincidenţă. Unii sceptici ar spune: - Şi-a făcut efectul
tratamentul aplicat. Dar eu nu cred asta. A fost foarte précis. Așa cǎ atunci când trebuie
sǎ o faci şi este urgent, apelezila puterea divină din univers, din toată inima şi cu toată
puritatea, şi atunci aproape orice este posibil!Când trebuie să o facem, atunci găsim
brusc această abilitate apelând la puterea lui Dumnezeu din noiînşine. S-au petrecut
mai multe asemenea evenimente pe parcursul carierei mele medicale și ele continuǎde
fapt sǎ se producǎ. Cu cațiva ani în urmă, mergeam cu mașina în apropiere de Helena,
în Montana.Aceasta se întâmpla înainte de a ne muta aici, în Virginia, iar eu vroiam sǎ
mǎ mut cu familia dinCarolina de Nord undeva, dar nu ştiam exact unde. Așadar,
conduceam pe lângǎ Montana, explorândzona. Dintr-o dată m-am trezit cǎ ma
deplasez cu mașina în amiaza mare și am vazut ceea ce eu numesco imagine
suprapusǎ. E ca atunci când ar fi două ecrane, ca un ecran în ecranul televizorului. 37
 38. În timp ce mǎ deplasam pe drum, mi-a apărut în minte o intersecţie în plină zi unde
avusese loc unaccident cumplit de circulaţie şi ştiam că sunt victime omeneşti. Nu era
o impresie vagă. Mi-am spus:“Asta o sǎ întâmple, o să dau peste asta curând”. Aşa cǎ
am început sǎ mǎ uit prin maşină după ce aveamla îndemână ca echipament medical -
chiar şi un pai, dacǎ ar fi trebuit să eliberez o trahee. Cam o orǎ mai târziu am ajuns la
o intersecţie din partea de est a Parcului Naţional Glacicr, înmijlocul pustietăţii. Era
una dintre acele intersecţii periculoase de autostrăzi, unde exista un stop pe
oautostradǎ aglomeratǎ și cineva nu oprise. Un Suburban a traversat intersecţia și s-a
ciocnit cu un FordTaurus închiriat, în care se afla un cuplu din Germania. Când am
ajuns acolo, cei doi oameni în vârstădin Taurus erau decedaţi, iar ceilalţi din Suburban
erau grav răniţi și prinşi de bord. M-am concentratasupra ajutorului pe care il puteam
celor din Suburban. În cele din urmǎ, a apǎrut o echipǎ ruralǎ deparamedici și ne-am
străduit împreună sǎ-i stabilizǎm. Apoi în timp ce făceam aceasta, m-am uitat în sus şi
am vǎzut muntele din visul meu, pe care l-amavut cu o sǎptǎmânǎ înainte de a veni în
Montana. Într-o searǎ avusesem un vis în care fusese prezent unmunte care îmi
amintea de forma Muntelui Ispitei din Israel, de lângǎ Jericho. Am văzut limpede
olumină scânteietoare, ca un spirit deasupra acestui munte.Experiența din vis era una
spiritulǎ, dar nu exista un alt mesaj sau imagine şi mi-am spus: “Ce ciudat”. Dupǎ ce i-
am ajutat pe supravieţuitori, am spus o rugǎciune pentru a trimite bărbatul și femeia
caremuriserǎ în zona spiritului superior, pentru ca asttel ei sǎ intre în contact cu
Dumnezeu. În timp cefǎceam aceasta, m-am uitat în sus şi am văzut o lumină albǎ
minunată care a apărut deasupra munteluiexact în momentul în care puneam sufletele
lor în contact cu Dumnezeu. Apoi a devenit clar pentru minecă de aceea venisem în
Montana - pentru a fi acolo chiar atunci, dar în afara timpului, pentru cǎ era unmoment
etern. Eram acolo în acel scop, dar şi pentru a-i ajuta pe ceilalţi doi oameni care
supravieţuiseră. Am chemat un elicopter, dar nu putea transporta decât un pacient şi a
trebuit să decid eu care sǎ fietransportat; cel transportat cu maşina ar fi putut muri. M-
 am rugat sǎ fac alegerea bună. Trebuie sǎ fi dispus sǎ respecţi îndrumarea și intuiţia
primită şi să acţionezi. Pe tot parcursulcarierei mele medicale am făcut aceasta,
indiferent de situaţie. Și îi sfǎtuiesc pe oameni sǎ accepteaceasta responsabilitate. Asta
înseamnă să-și accepte puterea și apoi responsabilitatea implicată. Am vorbit de atunci
cu mai mulţi oameni care au fost piloţi pe avioane de luptă sau pe pe
avioanecomerciale, în situaţii critice, atunci când au avut experiențe precognitive
similare, care i-au ajutat sǎevite dezastrul. Mulţi oameni au aceste experienţe pe
parcursul vieţii. Şi cu cât desfăşoară o activitate mai criticǎsau mai stresantă, cu atât
mai probabil e ca acest tip de abilitate să fie solicitată. Dar cred cǎ ea poate fifolosită
în aproape orice facem. Acesta poate fi chiar un mod de viaţă şi nu doar ceva
ocazional. Înţelegerea spiritualităţii şidivinităţii nu trebuie sǎ fie rezervată pentru o oră
sau două duminica sau la un eveniment izolat, când şicând. Poate fi o trezire spirituală
prezentă tot timpul şi chemată sau folosită permanent. E posibil să existe o slujbă care
vă ajută cu ceva, dar realitatea este că legătura conştientă cu stareadivinǎ nemărginită
poate fi cultivată, trăită şi aplicată în tot ceea ce facem, mereu. Aceasta e o disciplinăşi
un mod de viaţă prin care suntem veşnic conectaţi cu Spiritul Divin şi trăim în această
stare. Odată, nepotul uneia dintre asistente a fost adus la urgenţă pentru cǎ fusese lovit,
din faţă, de ocamionetă în timp ce mergea pe motocicletă. Era o zi teribilă, cu furtună.
Era în stare gravă şi practicavea aceeaşi traumă din cauza căreia decedase prinţesa
Diana, care avusese o arteră toracică perforată -adesea mortală. Am început să mă
ocup de el cu minunatele asistente pe care le aveam şi cumva am simţit că elavea o
arteră perforată. I-am făcut o radiografie. Aceasta a fost destul de ambiguă, dar am
simţit că îmiconfirma intuiţia. Chirurgul-şef a venit şi a spus: - O, nu are cum sǎ fie în
viaţă şi să arate aşa cu o arteră perforată! Eu am ripostat: 38
 39. - Crede-mǎ cǎ are o arteră perforată. El m-a întrebat: - De unde ştii? - I-am
răspuns: - Sunt sigur de asta! Şi am insistat pe lângă el, ca sǎ mă asigur că nu va
ignora faptul respectiv şi nu-1 va trata într-unmod în care ar risca să-1 ucidă. L-am dus
la un chirurg specializat în chirurgia toracică şi i-am făcut o tomografie
computerizată,după care am obţinut confirmarea. Dar dacă nu l-am fi tratat cu mare
grijă pentru a-i menţine hidratarea,tensiunea sangvină adecvată şi restul, am fi putut
trece cu vederea artera toracică, iar el ar fi decedat. Astfel, au avut loc multe asemenea
evenimente în secţia de urgenţă. Mi-ar face mare plăcere săpredau un curs care să
integreze ştiinţa medicală şi cunoaşterea intuitivă. Da, gadgeturile,
tehnologiile,ştiinţele noastre sunt minunate, dar e important şi rolul artei cunoaşterii şi
intuiţiei. Există un echilibru şitrebuie să îl restabilim în ceea ce priveşte orice aspect al
vieţilor noastre. În viitor va exista o civilizaţie pe Pământ în care oamenii care
lucrează în domenii critice,indiferent cât de materială ar putea părea ştiinţa respectivă,
vor accepta, de asemenea, că stările deconştiinţă superioară au rolul lor bine definit.
Când se întâmpla ceva grav, acţionam astfel încât să intru în contact cu niveluri
multiple aleexistenţei, simultan. Este o operaţiune a minţii şi se poate apela la un
volum mare de cunoştinţeştiinţifice. Există multe lucruri fizice, materiale de făcut şi
multe decizii operaţionale de luat. Compasiunea este implicată şi ea, dar există şi o
mare voinţă, de neclintit, de a ajuta persoana încauză. Asistentele îmi spuneau cǎ, dacă
i s-ar întâmpla ceva uneia dintre persoanele dragi, ar dori ca eusă fiu de gardă. Nu
părea să fie implicată în mod necesar compasiunea, dar datorită ei acţionam. Dacă un
doctor era acolo şi nu ştia ce să facă, în efortul meu de a proteja viaţa, îl dădeam la o
parteşi-i spuneam: - Pleacă! îl omori. Preiau eu. Aşa cǎ o parte din mine este foarte
dominatoare. Eram însă conectat şi cu planul superior. Nu-mi închisesem inima. Dacă
primeam o imagineintuitivă sau vedeam cumva ceva clar, deşi pe baza unei intuiţii
“neştiinţifice”, nu o ignoram. Acceptamposibilitatea cǎ trebuia să urmez acea
 îndrumare. Beneficiam astfel de un avantaj în situaţiile în care nu aş fi “ştiut" să cer o
tomografie pentru otumoare cerebrală, de exemplu. Nu aş fi ştiut să tratez pe cineva ca
cel cu artera perforată, pentru că nuera tipic sau îndeajuns de evident. Percepeam
anumite lucruri mai devreme sau descopeream problemeascunse pentru cǎ eram
conectat cu acest Spirit nonlocal, extins şi intuitiv, care există în noi toţi şi întoate
obiectele. Este o dinamică foarte interesantă şi foarte nuanţată. Într-o dupǎ-amiazǎ,
înainte de a fonda CSETI, mă aflam în dormitor şi stăteam pe margineapatului.
Deodată, am perceput o viziune suprapusă, o imagine. Repet, este ca un ecran într-un
ecran. Numi-am pierdut cunoştinţa sau percepţia lumii “reale”, dar am văzut foarte
clar, în culori, o altă scenă sauloc. Am primit sub forma unui pachet de informaţii
instantanee o imagine a avionului preşedinteluicare ateriza sau decola din Columbia,
America de Sud. Era lovit de o rachetă sol-aer trasă de răufăcătoridin forţele de
apărare columbiene, care erau plătiţi de cartelul drogurilor. Voiau să-1 ucidă
pepreşedintele Bush, atunci cand acesta avea să meargă în vizită acolo. Am vǎzut
locaţia şi pista dcaterizare. Am văzut iarba din jurul câmpului, pădurile de la marginea
câmpului şi exact de unde a plecatracheta. A fost o catastrofă: preşedinţele a fost ucis.
- Doamne, am întrebat, ce să fac eu cu această informaţie? M-am rugat pentru
îndrumare. Visul mă apăsa teribil. Câteva săptămâni mai târziu, Emily şi cu mine ne-
am dus la Washington pentru o reuniune amedicilor. În acea noapte am avut un vis.
Am visat cǎ eram cu Barbara Bush, care era îmbrăcată în 39
 40. negru şi cobora dintr-o limuzină neagră, iar noi eram la funeraliile preşedintelui
George Bush. Mi-amspus: “lisuse! Chiar a murit.” M-am simţit copleşit. “Ar fi trebuit
să împiedic asta.” M-am trezit lac de sudoare şi m-am întors spre Emily, căreia i-am
povestit coşmarul Emily este cea mai bună prietenă a mea, tovarăşă şi suflet-pereche,
căreia îi spun totul. Amîntrebat-o: - Ce să fac? Să sun la Casa Albă şi la Serviciile
Secrete şi să le relatez asta? - Păi, de ce nu? a întrebat ea. Am continuat sǎ discutăm
toată ziua şi, în seara următoare, am scos cartea de telefon şi am căutatnumărul de la
Casa Albă. Sub acesta era un număr al serviciilor secrete. Am fost uimiţi că exista
încartea de telefon. Am sunat la numărul respectiv şi am spus: - Sunt doctorul Steven
Greer şi lucrez la urgenţă. M-am scuzat: - Ştiu cǎ sună nebuneşte, dar am văzut toarte
clar o imagine a unei tentative de asasinat apreşedintelui. Și e o chestiune foarte
serioasă. Prima persoană cu care am vorbit mi-a spus: - Aşteptaţi, domnule. O sǎ vă
fac legătura cu cineva. După care s-a lăsat o lungă tăcere şi ştiam cǎmǎ căutau în baza
de date a unui superecomputer. Apoi, şeful siguranţei preşedintelui de la Casa Albă,din
cadrul serviciilor secrete, a răspuns la telefon. Am început din nou să-mi cer scuze, iar
el a spus: - Domnule, luăm acest gen de informaţii foarte în serios. L-am asigurat: -
Ştiţi, nu am mai făcut niciodată aşa ceva. Nu e o alarmă falsă. Mi-am cunoscut
viitoarea soţieîntr-un vis lucid; am această abilitate de a vedea lucruri care se vor
întâmpla în viitor. Acest lucru seproduce spontan, pur şi simplu atunci când trebuie să
se întâmple. El era foarte serios şi atent şi mi-a spus: - Spuneţi-mi toate detaliile. Aşa
că am explicat: - În visul meu, preşedintele se duce în Columbia; fie la aterizare, fie la
decolare, avionul în care seaflă e lovit de o rachetă. Am descris totul - că este o
lucrătură din interior şi că cei din cadrul apărării militare columbienedau detalii
secrete de securitate şi acţionează în numele conducătorilor cartelului drogurilor.
Agentul de la serviciile secrete a spus: - Ce trebuie să facem pentru a evita aceasta? I-
am răspuns: - Dacă nu-l puteţi convinge pe preşedinte să anuleze această călătorie,
trebuie sǎ schimbaţi înultima clipă locul unde aterizează avionul. Trebuie să vă
asiguraţi că toţi cei de la distanţa adecvatăpentru a putea trage racheta sunt ai voştri,
nu columbieni. Şi trebuie să verificaţi regiunea pe o zonăextinsă. El mi-a spus: - Aşa
vom face. Câteva săptămâni mai târziu, în revista Newsweek, am citit un articol în
 care scria că, într-adevăr,un premiu de milioane de dolari fusese pus pe capul
președintelui Bush şi că vânzătorii de arme dinOrientul Mijlociu, inclusiv Israel,
vânduseră cartelului drogurilor din Columbia rachete portabile. Înacest articol, care
apǎruse după viziunea mea, se spunea că preşedintelui îi fusese cerut de
cătreconsilierii săi să anuleze acest voiaj. În final, desigur, a făcut această călătorie şi
nu a fost ucis. Mi s-a spus peste mai mulţi ani de cătreun reprezentant foarte înalt din
cadrul serviciilor siguranţei -şi de asemenea, un agent al serviciilorsecrete - că ceea ce
spusesem eu fusese luat în serios şi avuseseră loc schimbări ale programului
pentruprotecţia preşedintelui. 40
 41. Atunci am aflat că, de fapt, existau nişte oameni foarte inteligenţi şi buni în cadrul
serviciului desiguranţă şi al serviciilor secrete care înţeleg puterea conştiinţei şi
respectă acest tip de abilitate. Le spun oamenilor: - Nu vă temeţi de convingerile
voastre! Aveţi încredere în ele! Uneori trebuie sǎ vă asumaţi riscuri.Nu mi-a fost deloc
uşor să sun la serviciile secrete de la Casa Albă şi să le spun această poveste. Darcred,
de asemenea, că acest episod mi-a întărit credibilitatea în cadrul acestor cercuri secrete
pentru căştiau cǎ ceea ce spuneam eu sunt informaţii corecte. După ce am sunat la
serviciile secrete, în acea noapte am avut un vis lucid. Numai cǎ de dată astăeram cu
Barbara Bush, îmbrăcaţi toţi in alb, călare pe cai albi şi în jur multă lumină şi veselie.
Era clarpentru mine că preşedintele avea sǎ fie în siguranţă. Cred că mulţi oameni
primesc informaţii importante în moduri neconvenţionale, dar nu vorbescdespre asta.
Trebuie sǎ poată fi în regulă ca ei sǎ discute despre aceste lucruri. Trebuie sǎ fie în
regulǎ caei să aducă aceste subiecte în discuţie fără teama de ridicol sau de oprobiul
colegilor. Putem contribui laaceasta prin forţa dinamică a exemplului nostru, vorbind
chiar noi. Tonul creaţiei În 1990, după ce eram deja de o perioadă în pregătire şi
practică medicală, am trăit o serie deevenimente care brusc mi-au reamintit
întâmplările de la sfârşitul anilor 70. Aceasta este povesteamodului în care s-a înfiinţat
CSETI. În ianuarie, februarie şi martie 1990, în perioadele de lună plină, amtrecut prin
nişte experienţe cu adevărat extraordinare, care mi-au permis si mǎ reconectez din nou
cufiinţele extraterestre, aşa cum se întâmplase cu mulţi ani în urmă... Primul contact a
avut loc când mă aflam în dormitorul locuinţei noastre din Biltmore Forest. Mămişcăm
de colo-colo prin dormitor, alegându-mi hainele. Deodată, foarte clar, un gând a fost
proiectatasupra mea: “Reîncepe ce ai abandonat!” Nu era deloc peiorativ sau acuzator.
Îmi amintea sǎ reiau ce nufǎcusem de o vreme. Venise deci momentul. A fost foarte
specific - aproape ca o frază codificată care a deschis un întreg univers de cunoaştereE
greu de explicat în cuvinte, dar ştiam ce înseamnă. Aşa cǎ m-am conectat imediat la
conştiinţauniversală cu întregul concept de pace universală şi de prezenţă extraterestră.
Şi mi-am spus: “Cred că avenit timpul.” Am început sǎ mă întreb ce trebuia să fac cu
această instrucţiune. La început, doar am reflectat la ea. Am început să mǎ preocup din
nou de chestiunile legate deextratereştrii. Apoi, într o zi, cineva mi-a povestit despre
un grup care are o reuniune în Asheville pentrumeditaţie şi voiau să particip şi eu la
aceasta. M-am dus acolo şi am cunoscut o femeie cu care nu mămai întâlnisem
niciodată şi care nu ştia nimic despre experienţele mele. După ce aproximativ treizeci
de oameni s-au aşezat pe locurile lor, m-a privit în ochi şi a spus: - Eşti în contact cu
fiinţele extraterestre de pe alte planete. Mi-a venit să mă ridic şi să plec. Iată-mă,
doctor de urgenţe care locuieşte în acest oraş şi pe carelumea îl cunoaşte! A rostit: -
Trebuie sâ reîncepi. A folosit aproape aceeaşi frază. Aceasta s-a întâmplat în februarie
1990, când a fost lună plină. Când a fost luna plină în martie 1990, meditam la mine în
dormitor. În ziua următoare a trebuit sămă trezesc devreme ca să mă duc la spital, dar
m-am hotărât să fac ceva ce nu mai făcusem din 1977:protocolul CE-5. Am aplicat
protocolul şi am chemat fiinţele extraterestre să mă viziteze. După ce le-amamintit
 cine eram, le-am arătat exact unde mă aflam în Asheville, Carolina de Nord. Le-am
arătat casa,marea curte din faţa ei şi localizarea exactă. Era o casă cu trei etaje, stil
Tudor, de aproximativ opt mii de 41
 42. metri pătraţi, plasată în mijlocul unor copaci maiestuoşi. Le-am arătat
extratereştrilor toate detaliile şiapoi m-am culcat. M-am trezit şi am văzut o minunată
navă spaţială semimaterializatǎ în curtea din faţă, dimineaţadevreme şi am început să
plutesc conştient, ajungând la bordul ei. Cu toţii eram într-o stare
astralăcvasimaterializală şi, în timp ce pluteam, îndepărtându-ne în spaţiu, m-am uitat
în urmă şi am văzutPământul superb cum se micşora, plutind în infinit. Apoi ne-am
apropiat de ceea ce am presupus eu cǎ era Luna. Nu exista niciun indicator acolo
pecare să scrie: “Aceasta e Luna. Bine aţi venit pe Lună, populaţie 39!”, dar mie mi s-
a părut a fi Luna.Am văzut nave enorme care pluteau deasupra sa. Erau ovale, cu bare
care proveneau dintr-o navă marecu două alte discuri, de formă ovală, similare
deasupra şi înspre spatele navei principale. Pluteau întăcere acolo unde e graniţa dintre
partea luminată şi cea întunecată a lunii. O cantitate incredibilă deenergie, precum
explozii de plasmă de culoare roşie, se producea între suprafaţa lunii şi partea
inferioarăa acestor nave. Erau imense şi, în timp ce am trecut pe lângă ele,
extratereştrii mi-au spus că se aflauacolo pentru a pregăti următoarea decadă. Aceasta
se întâmpla în 1990, aşa că este limpede că sepregăteau pentru evenimente majore în
perioada actuală. Am avansat în sistemul nostru solar şi expenenţa s-a modificat, aşa
că partea materială a navei adispărut - ca în 1973, când aveam optsprezece ani - şi
totul a devenit translucid, iar eu mă aflam acolofără nimic între mine şi spaţiu şi totuşi,
cumva, nava mai exista Totul era multidimensional, dar în acestmoment depăşirea
timpului spaţiului linear a devenit percepţia dominantă, ca şi cum ar fi vorba de
ceamai perfectă fibră optică: imaginaţi-vâ cǎ pereţii camerei ar dispărea complet, deşi
sunteţi încǎ acolo şivă aflaţi în continuare protejaţi de un mediu controlat. În acel
moment am intrat într-o stare de transămeditativă şi am ajuns la conştiinţa indivizibilă;
eram infinit de conştient, iar întreg cosmosul era viu şiperfect sincronizat în această
indivizibilitate. Când am intrat în acea stare, am început să privesc sistemul solar şi am
văzut cǎ fiecare planetă eraînconjurată de spaţiul încărcat de energie şi lumină. Spaţiul
vid era de fapt, plin de lumină şi energie.Puteam direct baza de energie a universului -
câmpul energetic şi luminos din care provine întregulcosmos material Mintea Infinitǎ
a Divinului. În locul întunericului dintre stele și planete, existǎ ocantitate enormǎ de
luminǎ și energie, iar planetele se deplasau ca insule de energie în acest câmp
deenergie și putere. În timp ce mă uitam la fiecare planetǎ, percepeam direct faptul că
fiecare era vie şiconştientǎ și avea un ton muzical și o personalitate anume. Fiecare
sferǎ creată avea o notă specifică şi,dacă aş avea o înclinaţie muzicală mai mare, aş
putea-o reda. Fiecare avea un ton muzical pur, specific.Uitându-mǎ la Mercur, am
văzut că era oarecum androginal, însǎ predomina masculinul; Venus era clarfeminine.
Jupiter era pur şi simplu fantastic. Marte este masculine și Pământul, evident, feminin.
Privind Pământul, am văzut un ton minunat nǎscut din aceasta. Nu uitaţi că fiecare
planetă arepropriul ton al creaţiei; nu existau două tonuri la fel. Unele erau mult mai
înalte, altele foarte profunde,dar erau toate minunate. M-am conectat cu Pământul ca și
când ar fi fost o ființă conştientă, vie, careîmi comunica aceastǎ dragoste infinită și
copleșitoare - folosesc acest epitet pentru că ani de zile nu amputut să mă abţin din
plâns cănd relatam aceasta expe- riențǎ. Am simţit, dc asemenea și o melancoliepentru
tot ce i se întâmpla, pentru distrugerea sa și suferinţa umanităţii aflate pe planetǎ. Era
preaprofund pentru a putea fi explicat în cuvinte. A fost una dintre cele mai
emoţionante și mai mișcătoaieexperienţe ale vieţii mele. Pământul își declara foarte
clar puterea dragostei faţă de copii sǎi și de scopul său de a fi pânteculdin care era
 creată viaţa care putea ajunge la iluminare și atinge Divinitaea. Dar suferea, de
asemenea,cumplit din cauza nesăbuinţei şi egoismului copiilor săi. Prin urmare,
simţeam această melancolieprofundǎ și emoţie care au făcut ca chakra inimii mele să
se deschidă complet şi atunci o dragoste şi opercepţie celestă inefabilă mi-au cuprins
întreaga fiinţă. Această percepţie celestă a cosmosului m-alăcut să văd lumina creaţiei
şi toate lucrurile inundate de iubire, care era iubirea pură a lui Dumnezeu. Întimp ce
mă aflam în aceastǎ stare auzeam toate lumile îndepărtate, fiecare stea, planetǎ și şi
întreaga 42
 43. creaţie cum cântă ca o singură voce ca miliarde de tonuri care se combină pentru a
forma tonul pur alcreaţiei. În acel moment, am ajuns într-o stare pe care nu o pot
descrie, în care auzeam un singur ton careera perfect armonizat al întregii creaţii. Era
tonul primar care emana din cea mai timpurie manifestare arelativităţii din mintea lui
Dumnezeu, care menţine creaţia. A fost cea mai frumoasă experienţă a vieţiimele.
Când am atins acest punct, am devenit una cu această stare și am rămas în această
stare deexistențǎ. Nu ştiu cât de mult m-am atlat în acea stare. Dar știu cǎ aceasta este
ceea ce există în jurulnostru. Muzica sferelor este o realitate. Şi prin sunet se poate
transcede către infinitul Fiinţei cosmice. Acest ton primar nu era “Aum” . Cred cǎ
aceasta este o încercare a omului de a reproduceexperiența străveche care este o
percepţie a sunetului gândului primar emanat din Fiinţa Infinită ce dănaştere întregii
creaţii. Experienţa a fost apropiatǎ de cea de la limita dintre viaţă și moarte în
privinţaefectului tranformator pe care l-a avut asupra mea. După ce am rămas în
aceasta stare de conştiinţǎindivizibilǎ completǎ și divină, individualitatea mea s-a
dizolvat. Nu a mai rămas decât Fiinţa Infinită -şi chiar şi creaţia şi Creatorul erau una
şi aceeaşi infinită conştiinţă. Am rămas în această stare care vibraprin mine - trecea
prin fiinţa mea - timp de o eternitate. Pentru că depăşisem spaţiul şi timpul, este
inutilsă vorbesc despre “cât de mult” a durat. Dar, după aceea, am ieşit parţial din
tranșă. Brusc am revenit îndomitor şi am devenit conştient de lumina de afară, unde se
afla nava spaţială. Am stat acolo întins înpace şi am adormit. În ziua următoare am
aflat că unul dintre copiii noştri avusese un vis lucid legat de
progeniturileextratereştrilor care îl învăţau jocurile de pe planeta lor. Fata mea nu a
înţeles jocurile, aşa că a începutsă-i plimbe pe copiii de extratereştri cu bicicleta ei pe
aleea noastră. Nu mă auzise niciodată vorbinddespre extratereştri sau de niciuna dintre
aceste experienţe. Mi-a confirmat însă faptul că ceea ce mi seîntâmplase era adevărat.
Şi am înţeles că trebuia să reiau această chestiune aşa cum mi se spusese cudouă luni
în urmă, în ianuarie 1990. În acel moment am început să mă întreb: ce o să fac? Cum o
să procedez? M-am decis să reîncepsă mă interesez de acest subiect şi să aflu adevărul.
Am descoperit cǎ exista o organizaţie care avea oreuniune in Florida, unde avuseseră
loc multe observaţii de OZN-uri, aşa-numitul Contact Gulf Breezede lângă Pensacola.
Această reuniune avea loc în iulie 1990. Ştiam ce voiam să fac, şi anume sǎ creez
înlume ambasadori interplanetari care să facă ceea ce se numeşte acum Iniţiativa CE-
5, cu privire laîntâlnirile de gradul cinci. M-am dus la această reuniune şi am început
să împărtăşesc ideile şiconceptele mele, iar oamenii potriviţi şi-au făcut apanţia brusc
în viaţa mea, în mod misterios, şi au spus: - Nu, nu acţiona prin nicio entitate
existentă, creează-ţi propria realitate. Apoi, un avocat care fusese ani de zile implicat
în probleme de securitate naţională legate de acestsubiect, a venit la mine şi mi-a spus
ce trebuia să fac: - Înfiinţează o organizaţie, izoleaz-o ermetic, ca sǎ nu poată fi
penetrată - cu alte cuvinte fără unconsiliu de conducere şi fără o listă de membri
deschise; evită, pe cât posibil, să fii obscur şi imediat cepoţi, dat fiind ce vei face şi
care este rolul tău, ieşi în public. Trebuie să comunici către milioane deoameni ce faci
sau nu vei supravieţui. Dacă eşti secretos, eşti ca şi mort. Mi-a dat cel mai bun sfat pe
 care l-am primit vreodată. Ştiam că mare parte din informaţiile comu-nicate la această
conferinţă erau false, că erau dezinformări. Mi-am dat seama imediat de
faptulrespectiv. Mai târziu, în august 1990, mă aflam în camera de lângă dormitorul
principal, încercând să măodihnesc, pentru că Emily se străduia să adoarmă bebeluşul,
iar pe mine mă aştepta o tură de douăzeci şipatru de ore la urgenţă, în ziua următoare.
Pe la două noaptea m-am trezit, fiind foarte conştient. Încolţul camerei era un
mănunchi de lumini care pluteau aproape de tavan. Cum l-am observat, m-am şiridicat
şi am luat o foaie de hârtie de lângă pat. Apoi am redactat întregul plan şi concept
pentru tot ceam făcut noi in ultimii cincisprezece ani, inclusiv protocoalele Iniţiativei
CE-5, planurile, totul. Era ca şicum acea lumină scânteietoare mi-ar fi transmis toată
organizaţia şi planul. Aceasta a durat aproximativ 43
 44. o oră, după care am adormit. M-am trezit la ora şase ca să mă duc la muncă.
Atunci am format CSETI,Centrul pentru Studiul Inteligenţei Extraterestre, conceptele,
Iniţiativa CE-5, am identificat necesitateadesecretizǎrii şi întregul plan de mesagerie
Interplanetară. Totul a fost creat în acea unicǎ noapte. Prinurmare, lucrurile pot fi
comunicate prin pachete de informaţie, deodată, în mod misterios. Desigur, nu
cunoaşteam pe nimeni şi nimeni nu ne cunoştea. Adică eram doar un doctor de ţară,din
Carolina de Nord, cu patru copii, un labrador auriu şi două maşini din Biltmore Forest;
un mediccare doar îşi trăia viaţa Dar aceste experienţe mi-au arătat clar: trebuie să
încep să lucrez la aceasta. Darcum transformi această viziune în realitate? Totul
trebuia pus în practică. În următorii doi ani, atunci când realizam cǎ trebuie sǎ fac ceva
anume sau sǎ mă întâlnesc cucineva, prin mijloace misterioase, acea persoană îmi era
prezentata într-un interval de câteva ore. Nu voiuita niciodată când am spus: - Trebuie
neapărat sǎ facem sǎ parvină această informaţie secretarului general al Naţiunilor
Unite... Și peste o oră sau două cineva complet necunoscut mie a sunat şi a spus: - Nu
mǎ cunoaşteţi, dar sunt prieten foarte bun cu domnul Boutros Ghali şi doamna Boutros
Ghali,Leah Ghali, care doreşte să vă invite la o reuniune .. Aşa se întâmpla totul, într-
un mod de neînţeles, ghidat şi sprijinit din spatele vălului. Abilitatea noastră de a
transmite adevărul oamenilor potriviţi se datora faptului cǎ ni se deschideauuşi în mod
misterios. Şi. Astfel, ştiam cǎ acţionam corect. Înainte de 1991, am ajuns la concluzia
cǎ trebuia să incep sǎ pregătesc oamenii să pună în practicăiniţiativa întâlnirilor de
gradul cinci. Ce-5 înseamnă ca oamenii sǎ primească cu braţele deschide şi
săstabileascǎ în mod deliberat contactul cu ftiiiţele extraterestre, prin utilizarea unui
set de protocoale,pentru a-i dirija într-o zonǎ dc interacţiune cu aceştia. Acesta a fost
prunul proiect. CSETI. La scurtă vreme, am redactat, de asemenea, o evaluare a
situaţiei. Aceste documente au tost createfoarte repede. Imediat au fost preluate de
oamenii de la CIA şi distribuite în domeniul industrieiaerospaţiaie. Cineva de la
conducere, sub acoperire, m-a sunat şi mi- a spus: - Aceasta e cea mai corectǎ evaluare
a chestiunii OZN-urilor şi extratereştrilor pe care am citit-ovreodată. Evaluarea se află
în prima mea carte; Extraterrestrial Contact: The Evidenice and Implications. Acest
om de ştiinţă m-a întrebat apoi: - De unde ştiţi aceste lucruri? Iar eu am răspuns: - Ei
bine, asta e o poveste lungă. După care am discutat îndelung. În iarna anului 1991, am
decis sǎ ne ducem în Belgia, unde aflasem că avusese loc un număr masivde contacte
cu nave spaţiale uriaşe, de forma triunghiulară. Dupǎ cum ştiţi, în anii 89, 90, 91,
lângăBruxelles, mi de oameni au văzut OZN-uri de forma triunghiulară care fuseseră
filmate, fotografiate şidepistate pe radar. La acea vreme, nu antrenasem oameni pentru
aceasta. În naivitatea mea, credeam cǎ oricine puteasǎ ajungă de prima data la
conştiinţa cosmică, sǎ execute bilocalizarea în spaţiu şi sǎ fie pregătit cândapare o
navă spaţială. Am aflat curând cǎ era nevoie de multǎ pregătire în acest scop. La
început aşa făceam. Adunam un grup de persoane şi procedam astfel. Primul grup a
 fost formatdin mine, soţia mea, Emily și alte doua personae. Ne-am dus afară și am
trăit cele mai extraordinare experienţe. Puteţi citi despre ele în carteaExtraterrestrial
Contact: The Evidence and lmplications. Am ajuns să ne întâlnim cu unele dintre
celemai importante persoane care colaborau cu Forţele Aeriene belgiene. Apoi ne-am
dus în zonele undefuseseră zărite aceste nave. Una dintre acele zone era în apropiere
de Eupan, în estul Belgiei, aproape de graniţa cu Germania.La o fermă, a apărut
deodată un şir de lumini, într-o zonă unde unul dintre jandarmi zărise o navă
uriaşă.Dar noi nu am văzut decât ceva ce semăna cu un şir de lumini pe câmp.
Desigur, toată lumea a spus: 44
 45. - Sunt doar nişte lumini de la fermă. Eu ştiam însă că nu arătau ca nişte lumini
normale. Am stat acolo şi am văzut un obiect care se aflape câmp şi deodată luminile
au dispărut. În ziua următoare ne-am întors şi am descoperit că nu existaufelinare, nici
cabluri electrice, nimic de acest fel în toată zona unde văzusem luminile. Acolo fusese
onavă spaţială. În altă noapte, era aproape de Henri-Chappelle, la cimitirul militar de
la margine. Era o noapteoribilă: ploua, de fapt, era lapoviţă. Am rămas în maşini şi am
aplicat meditaţia CE-5 şi dirijarea.Deodată am auzit o vibraţie adâncă. Imaginaţi-vă
ceva care părea a fi de dimensiunea clădirii EmpireState care duduie şi huruie ca un
transformator. Avea o vibraţie profundă. Şi, deodată, în timp ce neuitam în sus, la nori
- stratul de nori era la doar câteva sute de metri deasupra locului unde ne aflam noi-,
ceva ca o lună plină a coborât şi s-a deplasat pe sub nori. De fapt, Emily a văzut-o
prima. Era colţuluneia dintre aceste nave uriaşe. Apoi s-a ridicat A rămas acolo,
deasupra noastră, vibrând. Atunci amvăzut în minte ocupanţii navei. Vibraţia de
energie pe care o simţeam se datora faptului că ei neverificau şi intrau în conexiune cu
vehiculul şi cu grupul nostru cu fiecare în parte. Nava era foarteaproape, suficient de
aproape ca să poată fi simţită. Pe parcursul acelei călătorii în Belgia am aflat cǎ
relatările multor persoane care declaraseră căvăzuseră aceste obiecte neidentificate
fuseseră rectificate de grupurile de studiu a OZN-urilor. Deexemplu, m-am întors şi m-
am întâlnit cu nişte reprezentanţi ai poliţiei dintr-un sătuc, unde o navămasivă de
mărimea a trei stadioane de fotbal plutea deasupra unei biserici. O parte din relatarea
lor a fost„rectificată" în raport, ca ei „să nu-şi piardă din credibilitate". Nava nu a
dispărut însă plutind şi apoievaporându-se în spaţiu, ca într-un film de la Hollywood.
Acea navă uriaşă triunghiulară, mâsurând 800de metri pe fiecare latură şi plutind peste
scuarul central, s-a transformat deodată într-o sferă roşie delumină, de dimensiunea
unei mingii de baschet. S-a deplasat puţin şi apoi a dispărut în spaţiu, într-oclipită!
Motivul pentru care vă relatez aceasta este că mulţi oameni văd un punct luminos şi
cred că e doaratât. Dar ar putea fi o navă enormă în lungime, de un kilometru, care şi-a
modificat forma energetică -unii ar spune cǎ ea s-a modificat dimensional - şi apare ca
o minge de lumină. Faptul că am avut aceastăexperienţă m-a învăţat două lucruri. În
primul rând, tehnologia extraterestră este extrem de avansată. Ceea ce există în
literatura legatăde OZN- uri a fost în mare parte modificat astfel încât cele mai
interesante aspecte ale tehnologiei aufost eliminate uneori ca oamenii sǎ nu fie
discreditaţi deoarece este atât de “neobişnuit”. Dar, de fapt nueste foarte neobişnuit, ci
înseamnă cǎ este ..un vehicul extraterestru imitat", produs de Lockheed şiNorthrup.
Oamenii întreabă adesea: - Cum îţi dai seama de diferenţa dintre un OZN fabricat de
oameni şi un vehicul extraterestru? E simplu dacă sunteţi aproape de unul, pentru cǎ
diferă complet din punct de vedere calitativ. Celeextraterestre sunt extrem de avansate,
în sensul că sunt “vii”. Nava însăşi dispune de inteligenţăartificială şi este conştientă.
Fiinţele de la bord sunt conectate cu ea şi se pot conecta cu voi în modconştient. Iar
tipul de lumină emis arată complet nepământean, este extraordinar. Arată ca
cevanelumesc, iar energia şi inteligenţa asociate sunt foarte evoluate. În 1991 am
 început să-mi extind activitatea şi am apărut la mai multe conferinţe pentru a
prezentaaceste concepte. Principalul lucru pe care îl aveam de spus era: aceste nave
sunt aici, sunt sub controlinteligent şi aceste forme de viaţă sunt capabile să
interacţioneze cu noi. Dacă ştiu că există un grup defiinţe umane dispuse să facă
aceasta în scopuri paşnice, mai degrabă decât cele militare, vor răspunde înmăsura
posibilităţilor. Una dintre grijile mele principale este că relaţia dintre oameni şi
extratereştri a fost împiedicată deo grupare cu scopuri militare care conduce incorect
relaţia. Nu realizează cu ce au de-a face. Nu scrie ni-căieri că trebuie să cedăm această
relaţie unui grup de oameni care au pus stăpânire pe ea şi care distrugrelaţia
embrionicǎ dintre lumea extratereştrilor şi umanitate. Această relaţie a fost complet
neglijată 45
 46. pentru că nu există niciun program formal deschis şi onest în acest scop la
Departamentul de Stat, laNaţiunile Unite sau la orice altă grupare paşnică. Prin
urmare, am înţeles că ar trebui sǎ încercăm săcontactăm extratereştrii; în caz contrar,
cei care încearcă să facă rău vor putea acţiona. Cei care abordează această chestiune
din perspectivă pur militară sau tehnologică au un efectnegativ. Scopul CSETI şi al
Iniţiativei CE-5 este de a corecta această situaţie periculoasă. Trebuie săcreăm un
contact paşnic între oameni şi fiinţele extraterestre şi o relaţie care să conducă la
beneficiultuturor celor implicaţi, în locul unei operaţiuni clandestine care să aducă
beneficii unei mâini de oamenicare încearcă sǎ comande tehnologia în scopuri proprii
egoiste. În 1992, existau suficiente persoane interesate de aceasta pentru a începe nişte
expediţii extinse. Înmartie 1992, m-am dus în zona Pensacola şi am predat acest
protocol unui număr de cincizeci departicipanţi. În prima noapte m-am hotărât să mă
duc pe plaja publică. Eram acolo de doar câteva minute şi pela ora 20:30 a apărut o
navă extraterestră. La început, existau două nave, apoi patru de forma unorgloburi de
lumină roşie-chihlimbarie în centrul părţii inferioare a navei. Pluteau pe cerul de
deasupranoastră. Am format un triunghi mare de lumină pe cer cu nişte reflectoare
puternice. Deodată, trei dinaceste OZN-uri s-au grupat într-un triunghi echilateral
perfect drept ca răspuns. Apoi am semnalizat de două ori cu lumina, iar ele au răspuns
de două ori. Am semnalizat o dată şiau rǎspuns o dată. Exista o prezenţă extraterestră
în acest loc. Exista o conştiinţă nonvizibilă acolo, careproiecta electronic mesaje şi
care aparţinea ocupanţilor acelor nave. Unele persoane care au simţitaceasta s-au urcat
în maşini şi s-au îndepărtat în viteză. Se gândeau: “O. Doamne, chiar e adevărat!”
Auexistat patru camere neconectate între ele, care au înregistrat aceasta, precum doi
foşti piloţi de avioanede luptă care au văzut navele, unul dintre ei fiind directorul de
cercetare pentru zona estică al uneiorganizaţii preocupate de OZN-uri. Aceasta însă nu
i-a permis sǎ menţioneze evenimentul în jurnalullor. Jurnalul a fost rectificat,
întâlnirea de gradul cinci observată în masă a fost înregistrată şi văzută detoată lumea.
În ziua următoare, s-a scris despre ea în ziarul local, oferindu-se şi fotografii ale OZN-
urilor. Dar subcultura cu privire la OZN-uri (care în mod tradiţional a fost controlată
de departamentulsubteran al contrainformaţiei, cu scopul de a “băga groaza în
oameni”) a eliminat toate mărturiile dinliteratură. Aceasta mi-a deschis ochii în
legătură cu ceea ce se întâmplă cu adevărat în aşa-numitacomunitate a fanilor de OZN-
uri. Am aflat, de asemenea, că fiinţele umane se pot reuni şi decide să contacteze
extratereştrii, pentrua conduce astfel la producerea unui eveniment în cadrul
conştiinţei cosmice şi păcii. Oferta După ce s-a aflat despre acest contact CE-5 în
Florida, a fost o adevărată nebunie. Câtevasăptămâni mai târziu am fost invitat la o
conferinţă în Atlanta, la care participa un grup de agenţi subacoperire din serviciile
secrete. Auziseră de ceea ce se întâmplase şi voiau să afle detalii. A fost oconferinţă
cvasipublică, condusă de o grupare ca pretext pentru a putea aduna informaţii
 pentruprogramele secrete legate de OZN-uri (acest lucru nu e ceva neobişnuit). Am
ajuns la timp pentru banchetul principal al conferinţei de sâmbătă seara. Mă aşezaseră
întrefostul şef al serviciilor de informaţii, generalul T.E., şi Doctorul Moarte, colonelul
MK - şefulprogramelor legate de arme psihotronice şi aşa-zis nonletale. Se aflau acolo
şi oameni de la NSA şi alţiagenţi secreţi. Ştiam că e ceva putred - era, de asemenea,
prezent un psihiatru şmecher, folosit înoperaţiuni secrete care era omul generalului.
Mi-am spus: “Doamne, în ce groapă plină cu şerpi amintrat!” Dar nu aveam nimic de
ascuns. Nu aveam de gând să acţionez în secret. Eram suficient deprudent ca să ştiu
cine erau, de ce se aflau acolo şi de ce mǎ aflam şi eu acolo. În acel moment era
chiarfoarte clar. Erau, de asemenea, prezente nişte persoane apropiate de familia regală
britanică. 46
 47. Discursul era ţinut de generalul T.E., iar la finalul acestuia m-a întrebat. - Putem
discuta puţin după aceea? Am răspuns: - Sigur. Aşa că m-au dus într-o cameră de hotel
unde am descoperit că era plin de oameni care aveaulegătură cu programele şi
operaţiunile subterane din armată, serviciile secrete şi corporaţii, acest hibridsuccesor
al MJ12. Şi, imediat, participanţii la această mică reuniune au început să-mi pună o
ploaie deîntrebări. Repet, nu aveam nimic de ascuns, aşa că am fost sincer. E nevoie de
două persoane pentru cauna să poată fi speriată, dar eu am simţit că nu era cazul. Au
început să pună tot felul de întrebări. La un moment dat, îmi amintesc că cineva a
spus: - Cine naiba crezi că eşti, evitând practic conducerea militară naţională pentru a
face asta? Ştiau că descoperisem piatra filosofală a contactelor cu extratereştrii. Aşa că
am spus: - Sunt un cetăţean obişnuit de pe Pământ şi am dreptul să fac asta. În plus,
familia mamei meleface parte din rândul celor care au fondat Statele Unite, au luptat la
revoluţia americană şi au fostprizonieri de război ai englezilor. Pe lângă asta, tatăl meu
a fost pe jumătate amerindian, strămoşii lui v-au aşteptat pe voi, europenii, să ajungeţi
aici. Aşa că avem toate drepturile să facem asta! În cele din urmă, am spus: - Ştiu cine
sunteţi, dar am avut contacte personale şi întâlniri cu aceste fiinţe extraterestre,
cunavele şi tehnologia lor. Nu-mi puteţi ascunde ce se întâmplă. În primul rând, nu mă
puteţi prosti! În aldoilea rând, nu sunt bogat, dar am o siguranţă materială suficient de
bună ca medic, ca să nu am nevoiede banii voştri afurisiţi, aşa că nu mă puteţi mitui.
Şi în al treilea rând, când aveam şaptesprezece ani, dinpunct de vedere medical am
fost mort. Am avut o experienţă care m-a înălţat spiritual, aşa că nu mi-eteamă de
moarte şi nu mă puteţi speria! O să fac asta într-un fel sau altul. Nu aveţi ce să faceţi.
Îmi amintesc expresia de pe chipul generalului, de genul: “Ştim exact cine e ticălosul
ăsta.” Şi aicia început procesul unei grupări sub acoperire, care încerca din toate
puterile să se infiltreze în rândurilenoastre. Avertizarea din 1990 începea să devină
realitate. Luna următoare, în mai 1992, acceptasem să ţin un discurs Ia o conferinţă de
la centrul SaintMalos de lângă Parcul Naţional Rocky Mountain, cu astronautul Brian
O’Leary şi Maury Albertson(care a fost unul din cofondatorii Corpului Păcii). Era un
sediu particular şi am invitat toţi ufologii. Aumai existat şi câteva alte persoane care,
desigur, au reieşit a fi agenţi sub acoperire ai Serviciilor Secrete,inclusiv generalul T.E.
şi prietenul său, psihiatrul. Am vrut să creez un mediu colegial în care sǎ ne putem
împărtăşi informaţii şi puncte de vedere. Înrealitate, am descoperit cǎ lumea ufologilor
era plină de dezinformare şi facţiuni opozante, care în douănanosecunde, după ce au
ajuns în această locaţie, au scos armele şi s-au atacat reciproc, inclusiv pemine. Atunci
am aflat că această lume e o groapă plină cu şerpi. În timpul acestei reuniuni, generalul
şi psihiatrul au încercat să mă convingă să mă alătur grupuluilor. Generalul a spus: -
Ştiţi, avem o organizaţie care se ocupă cu aceasta şi care este privată... Un cuvânt plin
de implicaţii ce însemna ,“strict secretă”. Ştiam la ce se referea Apoi a spus: - Dacă v-
aţi reuni operaţiunea cu a noastră, v-am da mai mulţi bani, putere şi acces la o
 tehnologiela care pânǎ acum doar puteaţi sǎ visaţi. Am răspuns: - Mulţumesc, nu. Nu
am nevoie. Cred că am fost suficient de explicit când ne-am întâlnit înAtlanta, luna
trecută. Dar el a insistat în încercarea de a mă convinge - pentru că ştiau ce ameninţare
am putea reprezentapentu monopolul lor secret asupra acestei chestiuni. Era limpede.
Un bun prieten de la NSA care era acolo şi un altul de la CIA au venit la mine şi mi-au
spus: - Ştii, sunt foarte invidioşi pe ceea ce faci pentru că sunt restricţionaţi şi pot face
doar unele lucruriîn anumite scopuri. Tu eşti liber şi poţi face mult mai mult decât ei.
47
 48. Ştiam asta. Le-am explicat: - S-ar putea să nu avem putere în acest moment, dar
măcar suntem liberi şi avem alte puteri pe careni le-a dăruit Dumnezeu. În cele din
urmă, generalul s-a dus la soţia mea, Emily, fără ca eu să fiu de faţă. I-a spus
despreaceastă grupare, dar el nu a numit-o MJ12. A spus doar cǎ exista un consiliu
director al acestei grupări şică acesta avea un anumit număr de locuri. Interesant, a
spus că numărul era nouă. Desigur, făcusecercetări extinse în ce ne priveşte şi ştia că
eram credincioşi Bahai şi cǎ numărul nostru sfânt este nouă.Aşadar, a spus că există
nouă membri ai consiliului director, fiecare cu propriul său blazon - o
anumităemblemă - şi voi primi şi eu una dacă voi accepta ca organizaţia mea să se
reunească cu a lor. Iar Emily,care este foarte dulce, a spus: - O, pare atât de amabil şi a
spus toate lucrurile acestea minunate despre tine. Am replicat: - Da, dragă, dar nu vezi
ce încearcă să facă? În cele din urmă m-am dus la ei şi le-am spus: - Uitaţi, să vă
explic limpede. Sunt foarte independent şi o să menţin această operaţiune
privată,curată, cu scopurile sale iniţiale. Nu are rost să încercaţi sǎ mă convingeţi şi
nicio sumă de bani sau alteoferte de putere nu vor schimba niciodată asta! Apropo,
generalul T.E. a fost implicat în aceste proiecte secrete încă din tinereţe. Am
verificatacest lucru prin surse independente. A fost şef al serviciilor de Informaţii
înainte de “a ieşi la pensie”. Lespunea oamenilor că se pensionase, dar nu acesta era
adevărul. Ei nu se pensionează niciodată, ci doaratunci când ajung în mormânt. M-am
întâlnit cu un pilot militar care, în anii 1960, fusese implicat într-o operaţiune specială
şitrebuia să urmărească OZN-uri şi să le filmeze. Mi-a mărturisit că, odată ce echipa
întâlnea un astfel deOZN, membrii ei erau separaţi şi repartizaţi pe alte posturi - dar
toate aceste informaţii ajungeau direct lacineva de care era convins că nu auzisem
niciodată: generalul T.E.! Când mi-a relatat aceasta, am râs şiam spus: “îl cunosc chiar
foarte bine!” La cel mult 30 de zile după ce am respins propunerile generalului,
intemetul era plin de website-urişi de mesaje menite să întoarcă cititorii împotriva
mea! Au dezlănţuit asupra mea toţi câinii din cadrulufologilor, în presă, peste tot.
Eram numit oricum de la conducător de cult religios, colaborator demoniccu forţe
sinistre extraterestre, până la escroc. Apoi au tăcut publică minciuna cǎ nu eram
medic. Eu suntla spital iar ei postează pe internet acuzaţia cǎ nu am nici măcar dreptul
de a practica medicina! Atunci atrebuit să fac public dreptul de liberă practică şi
diploma pentru a arăta că sunt cu adevărat doctor.Războiul psihologic şi hărţuirea au
fost intense - şi au continuat până în prezent. Timp de paisprezeceani m-am confruntat
cu un şir neobosit de atacuri, de calomnii şi de orice tip de jocuri murdare. Generalul
T.E. mi-a spus mai multe lucruri. De exemplu, a spus că există nave extraterestre
şifacilităţi sub suprafaţa planetei Marte şi că proiectele secrete aveau imagini cu
acestea. Mi-a vorbit, deasemenea, într-o discuţie privată, despre toate tipurile de atuuri
pe care le aveau programele secrete careimplicau tehnologii avansate - apropiate de
cele de care dispuneau extratereştrii. Am reuşit sǎ adundestul de multe informaţii utile
ca urmare a încercării sale de a mă racola. Am aflat cǎ această “celulă” constituia
interfaţa dintre lumea ufologilor şi lumea subterană - ei suntun grup-tampon şi au
penetrat multe proiecte civile legate de OZN-uri. Am realizat atunci de ce
 avocatulacela îmi spusese în 1990 să fiu foarte independent, atent şi să fac totul public.
Trebuia sǎ protejez ceeace făceam de infiltrări şi de încercări de a distruge această
grupare. Urmau oferte de sume enorme debani, de putere, de ameninţări şi atacuri.
Trebuia să fiu dispus să manifest tipul de războinic carefusesem antrenat, să-1
experimentez pe parcursul copilăriei şi începutului adolescenţei. 48
 49. Dat pe spate! În cercetarea noastră, am observat că există un tipar al navelor
extraterestre care sunt văzutedeasupra zonelor geofizice instabile şi a celor vulcanice,
precum în Costa Rica, Mexic, inelul de foc dinjurul lanţului Pacific şi în jurul
clădirilor unde există baze nucleare, arme sau centrale electrice. Civilizaţiile
extraterestre care observă Pământul ştiu cǎ suntem mult mai fragili decât
realizeazămajoritatea dintre noi. Suntem broasca proverbială din apă, care este ţinută
la foc mic şi nu ne dămseama de asta până nu suntem complet fierţi. Extratereştrii au
monitorizat foarte atent evenimentele şi există un şablon al activităţilor care măface să
bănuiesc că sunt preocupaţi de daunele produse de noi mediului şi de instabilitatea pe
care ocreăm. Sunt, de asemenea, preocupaţi de materialul nuclear care ar putea afecta
teribil Pământul pentrumii de ani de acum înainte. În 92, după ce am trecut printr-o
perioadă iniţială de experimente şi am creat grupuri de pregătire,am aflat că în Anglia
se produceau nişte evenimente ciudate, numite “cercuri în lanurile de grâne”.Existau
mărturii dc la persoane precum Colin Andrews - pe care am ajuns să-1 cunosc foarte
bine şt cucare am devenit prieten apropiat - despre existenţa unor fenomene aeriene
neobişnuite şi a unor navecare fuseseră văzute şi chiar filmate deasupra unor câmpuri
agricole. Există înregistrări de zi cu obiectemici, cu diametrul de un metru care se
deplasau pe câmp, atât înainte de a apărea unul din aceste cercuri,cât şi după. În vara
anului 1992 am venit cu o echipă în Anglia şi ne-am decis să aplicăm iniţiativa CE-5
acolo.Între timp, mare parte din presă descoperise ce se întâmplase când fusesem în
Belgia şi Gulf Breeze.Când am ajuns in Anglia, mass-media era deja agitată. Aceasta
ne-a produs anumite dificultăţi, pentru cǎ multe dintre locurile unde voiam să
încercămstabilirea contactului roiau de curioşi şi de jurnalişti. Îmi amintesc cum am
gonit odată printr-un ţinut de ţară, încercând să scăpăm de camerele defilmat şi de
presă. A fost ca atunci când prinţesa Diana a fost urmărită prin tunel - goneam
încercând sălăsăm în urmă echipa de televiziune germană care ne urmărea, ca să afle
unde aveam să fim în searaaceea. În iulie 1992 ne-am dus la o fermă din Alton Barns,
care era epicentrul celor mai interesantecercuri din lanuri. Aceasta era o fermă întinsă
de peste o mie de acri şi ni s-a dat permisiunea să folosimproprietatea în acest scop.
Am iniţiat mai multe experimente pe parcursul unei săptămâni sau zece zile cât ne-am
aflat acolo. Unul dintre acestea consta în a ne urca pe dealul Woodborough şi a
vizualiza în grup o formăanume a unui cerc din lan. Am început procesul meditativ:
mai întâi ne-am lărgit planul conştiinţei, apoiam intrat în contact cu fiinţele
extraterestre, după care le-am cerul sǎ creeze forma anume pe care ovizualizam. Nu
ne-am decis care va fi forma până în noaptea în care ne-am aflat împreună pe
dealulWoodborough. Am hotărât că ar trebui să fie ceea ce este cunoscut acum drept
triunghiul CSETI - un triunghiechilateral cu un cerc la fiecare vârf. Ca şi grup, am
trimis această formă anume în Mintea universală, nemărginită şi extratereştrilor.
Îndimineaţa următoare, exact această formă pe care o trimiteam în mesajul nostru a
fost descoperită pe uncâmp nu departe de locul unde noi acţionam. Nimeni, cu
excepţia acestui grup relativ redus de oameni implicaţi, nu ştia modelul. De fapt,
nicimăcar nu am aflat că această formă apăruse decât douǎ zile mai târziu, când ne-am
întâlnit cu RalphNoyes, care a spus: 49
 50. - O, tocmai am aflat de la un fermier cǎ a fost descoperit cel mai reuşit cerc de pe
câmp alsezonului. Prezintă cea mai neobişnuită înclinare a spicelor şi un fenomen
 atipic. Şi a apărut pe terenulacestui fermier. Fermierul lucrase pe câmp până foarte,
foarte târziu în noaptea dinainte şi se trezise devremepentru cǎ era o perioadă
secetoasă, fapt neobişnuit în acea regiune a Angliei. Nimeni nu fusese pe câmpşi era
dificil de ajuns, aflându-se chiar la baza lui Olivers Castle (o zonă de stânci abrupte
care înconjuracâmpul). Aşa că am întrebat: - Ce formă are? Iar domnul Noyes a spus: -
Ei bine, l-am desenat pe cartea mea. Ne-am aplecat şi ne-am uitat la ce desenase Ralph
Noyes: avea exact forma pe care o proiectasemîn noaptea experimentului! Imediat,
Shari Adamiak, asistenta mea principală, şi doi dintre ceilalţi membri ai echipei
CSETI s-au dus în goană la această fermă. Am mers la Olivers Castle ne-am uitat la
câmp şi ne-am simţit deparcă forma respectivă ar li fost preluată din mintea noastră şi
ar fi fost aşezată pe câmp. Am tost uluiţi. Ulterior am aflat cǎ unele dintre testele care
se făceau asupra recoltei şi a solului indicau existenţaunor anomalii electromagnetice
şi modificări ale pereţilor celulari ai plantelor. Testele indicau faptul căaceasta era una
dintre cele mai importante forme apărute în lanuri din acel sezon, din punct de
vedereştiinţific. Interesant a fost că o grupare care se afla acolo pentru a studia aceste
forme, fondată de W.B., omde afaceri înstărit (şi alte persoane care aveau legătură cu
programele secrete) au modificat raportul cuprivire la acest “cerc din lan” şi mai ales a
modului în care fusese conceput. Se petrecea acelaşi lucru:aşa-zisa comunitate a
ufologilor, condusă de agenţi secreţi sub acoperire, modificase raportul cu privirela
evenimentul Gulf Breeze din martie al acelui an, iar acum pe acesta. Era un alt indiciu
de cât de puternic este controlată comunitatea ufologilor şi cât de bine s-auinfiltrat în
ea aceşti agenţi. Într-o seară ne aflam pe dealul Woodborough şi aplicam protocolul
CE-5, invitând vehiculeleextraterestre sǎ vină în acea zonă. Deodată, din norii de
deasupra noastră, au apărut nişte lumini care seroteau în sens invers acelor de
ceasornic - nu provenite de pe pământ, ca un reflector, ci de deasupranorilor strălucind
în jos. Vedeam o serie de lumini circulare care se agitau în sens invers acelor
deceasornic, luminând în jos de deasupra norilor. Curând dupǎ aceea a început brusc
să plouă, foarte puternic, dar numai peste această porţiuneîngustă unde noi aplicam
protocoalele de contact. Probabil extratereştrii creaseră un eveniment de climă
artificială pentru a permite un contact major,dar în intimitatea unei nopţi ploioase,
ceţoase. În cele din urmă, începuse să plouă atât de tare, încâtaproape toată lumea a
plecat - Colin Andrews, care se aflase în altă porţiune a fermei şi un grup de maimulte
persoane. Patru dintre noi ne-am dus pe un drum îngust de beton, suficient de lat doar
pentru un singurvehicul. La un moment dat ne-am oprit. Intuiţia îmi spunea că nava
extratereştrilor va sosi. Mi se transmisese limpede: - Vom fi acolo mai târziu, mai
târziu... Aşa că am spus: - Haideţi să rămânem în maşini şi să aşteptăm. Era trecut de
miezul nopţii. Ne-am hotărât să rămânem în două vehicule separate şi să
aplicămprotocoalele de acolo. Apoi, deodată, am auzit o bătaie în geamul din partea
şoferului şi l-am văzut peChris Mansell (englezul care era cu noi), din maşina din
spatele nostru. Când am coborât geamul, a spus: - O navă spaţială se învârte pe câmp
şi e plină de luminiţe, ca un brad de Crăciun! Şi eu am răspuns: - Da, da, şi eu sunt
Moş Crăciun! 50
 51. Eram sigur că glumeşte. Mi-a spus: - Nu, uite! Şi când m-am uitat pe geam, am
văzut o navă de aproximativ o sută de metri în diametru, de formaunui disc cu un vârf
conic cu luminiţe. La marginea discului erau lumini minunate, de toate culorile -roşii,
verzi, albastre, galbene care se roteau în sens invers acelor de ceasornic. La fel şi nava,
darluminile se deplasau în acea direcţie şi invers, amestecându-se şi combmându-se
unele cu altele,formând un model frumos, foarte deosebit. Aceste lumini erau ireale.
Intensitatea şi calitatea luminii nu se compara cu nimic văzut vreodată.Nava era foarte
aproape. Iniţial, era puţin mai sus deasupra câmpului, dar s-a apropiat la zece metri
 desol, pe acelaşi teren pe care ne aflam noi, la doar câteva sute de metri distantă. Ne-
am dat jos din maşină şi am început să-i contactăm şi să semnalizăm. Dar femeia care
era cumine era complet îngrozită. Îşi pierduse stăpânirea de sine. Am aflat că, din
păcate, oamenii chiar trebuiesă fie pregătiţi pentru acest gen de eveniment. Neliniştea
ei se datora în parte faptului că eram suficient de aproape de această navă imensă,
încâtbusola pe care o aveam se rotea o dată cu nava, în sens invers acelor de ceasornic.
Câmpul magneticdeplasa, de fapt, nordul magnetic şi se mişca în sens invers acelor de
ceasornic. Efectele electromagnetice ale acestei nave extraterestre includeau şi uşoara
electrificare a păruluinostru, care ni se ridica pe cap. Se putea simţi o tăcere
neobişnuită pe câmp, precum şi prezenţaconştiinţei fiinţelor din navă. Era uluitor! În
acest moment, am spus: - Haideţi să facem semn navei cu reflectoarele. Şi în timp ce
făceam acest lucru, nava s-a apropiatşi ne-a făcut semn înapoi. După aceasta, femeia a
devenit isterică şi a strigat: - O, Dumnezeule, nu face asta! - Dar de aceea suntem aici!
am exclamat eu. - Nu credeam cǎ vor veni cu adevărat, a mărturisit ea. - Dar atunci de
ce ai venit? Crezi cǎ e o glumă? am întrebat-o eu. Ea credea că probabil vom vedea
ceva aflat la distanţă. Dar a fost o întâlnire directă cu aceastănavă, iar ea ştia cǎ erau
acolo pentru că îi contactasem şi ştia că ne răspundeau la semnale. Chris Mansell şi
femeia olandeză, care erau cu noi, erau însă foarte calmi şi relaxaţi, entuziasmaţi,dar
nu speriaţi. Numai femeia de lângă mine era speriată. Şi în clipa în care teama ei s-a
manifestat lamaximum, nava s-a oprit din avansare şi a dat încet înapoi. Acesta a fost
un act de compasiune. Deşi nu era nicio ameninţare din partea navei, extratereştriiştiau
că cineva se temea şi au dat uşor înapoi. Apoi nava a început să se ridice uşor,
ajungând în ceaţă şiapoi în nori. Am văzut cum a rămas în norii de deasupra noastră.
Mai puteam să-i vedem luminile, dar arăta caun obiect chihlimbariu, care plutea tăcut.
Incredibil, dar busola pe care o aveam continua să se roteascăîn sens invers acelor de
ceasornic, în aceeaşi direcţie cu nava, până ce acul busolei s-a întors complet la360 de
grade, revenind la nord. A fost o întâlnire minunat coregrafiată. La sfârşitul acelei ore,
din cer a apărut din nou obiectulextraterestru, dar de această dată mai sus. Când am
semnalizat înspre el, ne-a răspuns, după care adispărut. Şi aşa s-a încheiat acel CE-5.
În timp ce se întâmplau toate acestea, ploaia se transformase într-o burniţă şi întreaga
zonă eraînconjurată de ceaţă şi de nori. Colin Andrews ne-a spus, imediat ce a ajuns pe
drum. că acesta era uscat. Cred că luminile văzutemai devreme, care se roteau în norii
de deasupra fermei pregăteau o schimbare a vremii care a permis caacest eveniment sǎ
aibă loc în secret. S-a dovedit că persoanele care încercau să ne spioneze şi sǎ ne
împiedice sǎ stabilim contactul auplecat pentru că au fost descurajate de această
cumplită ,“vreme englezească”. 51
 52. Am înţeles din această experienţă că trebuia să pregătesc oamenii mai bine pentru
astfel decontacte. Era nevoie ca participanţii să înveţe cum să fie mai bine centraţi în
conştiinţă, astfel încât să nuse teamă, pentru că este o experienţă neobişnuită şi există
efecte psihologice şi electromagnetice straniiîn apropierea acestor obiecte. Centrarea
în conştiinţa calmă şi profundă este esenţială pentru reuşitaexperienţei. În ziua
următoare am descoperit că exista un număr de persoane aflate pe unele din dealurile
dinjurul locaţiei care văzuseră mare parte din această întâlnire, aşa că mărturiile
noastre au fost coroborateşi astfel s-a răspândit vestea. A doua zi, mass-media şi
publicul erau preocupate la maximum de subiect. Din această cauză, am întocmit un
raport al acestui contact care a fost pe punctul de a se finaliza cuaterizarea unui OZN
pe terenul fermei din Alton Barns. Când Chris Mansell s-a trezit, a spus: - Era o
afurisită de navă spaţială pe câmp şi m-a dat complet pe spate. Era prima oară când
auzeamaceastă expresie şi era perfect potrivită! Prin 1993, am luat decizia de a spori
aceste eforturi şi de a forma un grup de oameni cu mai multăexperienţă, numit Rapid
 Mobilization Investigation Team - RMIT (Echipa de Investigaţii de Urgenţă(n.trad.).
Adevărul e mai straniu decât ficţiunea În regiunea vulcanică din Mexic, în apropiere
de Popocatepetl, avusese loc o întreagă serie deevenimente cu OZN-uri care apăruseră
la ştirile naţionale mexicane. Navele fuseseră filmate,fotografiate şi văzute de mii de
oameni. În iarna anului 1993, am format o echipă de ambasadori care să se ducă într-o
expediţie în Mexicpentru a saluta sosirea acestor fiinţe extraterestre şi pentru a
investiga motivul pentru care se aflau acolo,înainte de plecare, am avut un vis lucid în
care ne aflam într-un loc anume din munţi, cu păduri şi în careavea loc un eveniment
OZN. S-a dovedit că acest vis a avut loc cu exact şapte nopţi înainte - înconcordanţă
cu diferenţa de fus orar - de a se petrece un contact important dintre extratereştri şi
echipanoastră din Mexic. Am descoperit că. în cazul multora dintre aceste expediţii,
una sau mai multe persoane din echipăau un fel de vis sau experienţă precognitivă
anterioară evenimentului, care se produce în “spaţiul şitimpul prezent”. Detaliile
acestor vise sunt foarte specifice - ora din noapte, aspectul zonei, totul. Acelaşi lucru li
seîntâmpla şi celorlalte grupuri care începeau să experimenteze protocoalele CE-5.
Dar mai întâi, după ce am aterizat în oraşul Mexic, am fost jefuiţi de federali sub
ameninţareaarmelor. Ne-au fost confiscate paşapoartele şi au cerut şpăgi enorme ca sǎ
ni le dea înapoi. Noi numim acest tip de tratament “factorul de şoc”. După dificultăţi
majore, am ajuns în cele dinurmă într-o zonă rurală de lângă vulcan. Chiar în prima
noapte ne-am aflat pe partea vulcanului care eracel mai aproape de oraşul Mexic. La
lumina stelelor, am început sǎ medităm şi să orientăm navaextraterestră în acest punct.
Se făcea atât de frig la acea altitudine, încât practic ne-am acoperit depromoroacă.
Brusc din spaţiu, a apărut o luminiţă care a strălucit asupra noastră şi o rază de lumină
a coborât şia acoperit întregul grup, cufundându-ne într-o lumină vie alb- albăstruie, ca
şi cum cineva ar fi aprins unbec foarte puternic. Aveam senzaţia că extratereştrii ne
controlau, ca un fel de procedură de scanare. Înacelaşi timp, simţeam că acest
eveniment conţinea un mesaj, cǎ ne salutau. Eram în Mexic de şase ore,când a avut loc
aceasta. 52
 53. În ziua următoare ne-am dus în partea din spate a vulcanului şi am ajuns în
orăşelul Atlixco, unde90% din populaţie văzuse aceste obiecte. Simţeam că
extratereştrii erau acolo, pentru că inelul de foc avea să devină din ce în ce maiinstabil,
iar acesta era al patrulea vulcan ca mărime din lume şi se afla lângă unul dintre cele
maipopulate oraşe ale lumii. Simţeam că vehiculele extraterestre erau acolo pentru a
monitoriza situaţia şi a acţiona, contribuindastfel la stabilizarea Pământului. Am găsit
o locaţie perfectă lângă micul sat indian numit Atlimayaya, care se află la
capătuldrumului ce trece prin Atlixco şi Metepec. Luminile oraşului Puebla pot fi
vǎzute de sus, la bazavulcanului, lângă Atlimayaya. Acest sătuc este aproape
inaccesibil. Singurele trasee care duc spre acest sătuc trec prin jungladeasă. Lângă
drumul spre Atlimayaya, ne-am stabilit baza cu cinci membri CSETI prezenţi. După ce
amvăzut locaţia, am ştiut că era exact locul pe care îl văzusem în visul lucid pe care îl
avusesem cu şaptezile în urmă. Aşa cǎ am spus: - Exact aici ar trebui să fim! Luna era
pe cer şi se vedeau două treimi din ea. După ce am aplicat protocoalele de contact CE-
5,pentru o perioadă m-am simţit foarte obosit şi m-am întins pe jos. Am intrat într-o
stare de meditaţieprofundă, foarte relaxată. Apoi, brusc, am recepţionat clar următorul
mesaj: “Ridică-te şi uită-te ladreapta!” Aşa că m-am ridicat şi m-am uitat la dreapta:
dinspre vulcan venea înspre noi o navătriunghiulară enormă. Cu toţii ne-am ridicat şi
am intrat în contact cu nava. Vedeam în minte persoana care conduceanava şi pe
celelalte fiinţe care erau toate extrem de luminoase şi de albe. Aceşti extratereştri erau
direct conectaţi cu noi, printr-un dispozitiv care se afla la bordul navei.Erau fixaţi de
conştiinţa noastră, printr-un aparat care forma o interfaţă minte-tehnologie. Ca
 întotdeauna, foloseam gândul şi conştiinţa ca instrumente de dirijare. Pentru a
confirma că ne vedeau, am semnalizat cu nişte lumini foarte puternice, iar această
navăimensă ne-a răspuns şi s-a întors direct înspre noi. Apoi a format un cerc aproape
perfect în jurul nostru, plutind foarte jos, la doar câteva sute demetri deasupra noastră.
Era de mărimea a trei stadioane de fotbal de fiecare parte a triunghiului, cu olumină la
ficcare colţ. Când ne-a făcut semn întreaga parte superioară s-a iluminat. Toți
percepeam fiinţele extraterestre şi trei dintre cei cinci câţi eram au văzut aceleaşi fiinţe
şi auprimit acelaşi mesaj în legătură cu motivul pentru care erau aici, adică eruperea
vulcanului şi ce avea săse întâmple în viitor. Apoi, nava a luat-o în direcţia oraşului
Puebla. În timp ce se îndepărta, ne-am luat rămas bun, iareu am semnalizat în direcţia
părţii din spate a navei, care se îndepărta. Deodată, din cealaltă parte, amprimit un
semnal de răspuns de rămas bun. După care a coborât mai jos de altitudinea la care ne
aflamnoi şi a dispărut undeva în vale. Mai târziu, în aceeaşi seară, eram într-o stare
meditativă, intrând în contact cu fiinţe cosmice, labaza minunatului vulcan acoperit de
zăpadă. Când ne-am uitat în sus, am văzut că un inel de nori deformă ovală, foarte
neobişnuit se formase la stânga vulcanului, care semăna exact cu un chip
umanoid.Cele mai luminoase două stele de pe cer erau plasate exact unde ar fi trebuit
să fie ochii. Acest chip cosmic se uita la noi din spatele vulcanului. Şi nu era nicio
îndoială în minţile noastrecă era un semnal foarte neobişnuit din partea acestor fiinţe,
care ne spuneau astfel că erau în continuarealături de noi. În ziua când a avut loc acest
eveniment, explorasem zona pe jos. Ne afundasem adânc în junglă şidescoperisem o
piramidă străveche acoperită cu plante, care, din ce ştiam eu, nu se afla pe nicio hartă.
53
 54. În timp ce eram acolo, am avut o serie de experienţe mistice foarte neobişnuite
legate de natură şide vulcan. Ne-am întilnit cu nişte localnici care ne-au povestit
despre experienţele lor cu fiinţeleextraterestre care veneau în zonă. Mesajele şi
imaginile primite erau aproape identice cu ale noastre. Când am plecat din junglă, ne-
am uitat in sus şi am văzut pe cer o formaţiune de nori care aveaexact forma unui
vultur. Ciocul acestuia era orientat înspre locul precis unde baza noastră din
noapteaaceea avea să fie plasată. Ştiam că totul era orchestrat de o inteligenţă
superioară, de acea unică Minte din cosmos prin caresuntem conectaţi cu toţii. Pe
parcursul acelor cinci zile, am văzut de mai multe ori aceste nave extraterestre,
inclusiv unelemai mici dc forma unui disc care ieşeau direct din vulcan, înconjurau
vârful acestuia şi se îndepărtau înspaţiu. Toate aceste relatări au fost descrise mai
detaliat în prima mea carte. Explicaţia pentru tot ce s-a întâmplat este conştiinţa
universală şi intenţia de bine şi frumos. Până în 1993 am înţeles că acest efort de a
stabili contactul dintre fiinţele umane şi extraterestreputea fi rodnic. Nu mai era vorba
de teorie. Până atunci fuseseră sute de persoane din Statele Unite,Europa, Anglia şi
Mexic, care participaseră la expediţiile noastre, prin care se stabiliseră contacte
cuextratereştrii. Multe dintre aceste evenimente fuseseră filmate şi avuseseră o masă
de oameni ca martori. Şi acum? Dacă masele de oameni şi politicienii de pe Pământ
sunt minţiţi in legătură cu asta, cât dedeparte putem merge? Aveam nevoie de un mod
de a educa un număr mai mare de oameni de pe glob.Ştiam cǎ trebuie să scoatem la
lumină adevărul. Trebuia să furnizăm dovezi şi să prezentăm aceastăperspectivă
paşnică liderilor noştri politici, guvernamentali şi comunităţii ştiinţifice şi mai ales
celor careconduceau aceste programe secrete. Se aflase de activitatea noastră, iar eu
formasem o adevărată reţea de contacte din armată, lumeapolitică şi ştiinţifică între
1990 şi 1993. Am aflat de asemenea, că existau sisteme de armament extrem de
puternice care erau utilizatepentru a localiza nave spaţiale extraterestre şi pentru a le
distruge. Am aflat că programe secretemalefice coordonau aceste operaţiuni şi că
 aceasta era una dintre cele mai mari ameninţări pentru paceaglobală apărute vreodată.
Dar întreaga chestiune era complet ignorată de mass-media, de comunitateamilitară
socotită etalon şi de cea politică, ca să nu mai vorbim de omul de pe stradă. Prin
urmare, în acel moment simţeam că era important să reunesc mai multe persoane
pentru aîncerca să facem publice dovezile şi faptele şi pentru a explica opiniei publice
şi liderilor noştri care estemotivul prezenţei extratereştrilor. Am început să construiesc
această idee de a aduce laolaltă oameni pentru a dezvălui adevărul,astfel încât să nu fie
doar un grup ad-hoc sau temporar de persoane care intră în contact, ci societatea
îngeneral să înceapă să recunoască faptul că nu suntem singuri în univers. Era timpul
ca întreagacomunitate a oamenilor civilizaţi să-şi assume responsabilitatea pentru
relaţia dintre oameni şiextratereştri într-un mod paşnic şi inteligent. În caz contrar,
indiferent cât de mult luam noi contact cu extratereştrii, nu puteam începe săcorijăm
problemele unui guvem ascuns de mai multe sute de miliarde de dolari anual, care
dispunea deabilităţi tehnologice enorme, de abilităţi de depistare şi arme care erau
împrăştiate în toată lumea,precum şi în spaţiu. Ştiam că aceste arme atacau vehiculele
extraterestre şi fiinţele din ele şi existau maimulţi martori din cadrul armatei care ne
declaraseră în mod independent aceasta. În vara anului 1993 am fost invitat de nişte
persoane sǎ mă duc într-o casă de lângă InstitutulMonroe din Virginia pentru a discuta
iniţiativa de a dezvălui toate aceste informaţii lumii. Acolo se aflau nişte persoane
deosebite - deşi mai târziu am aflat că ele se aflau acolo în altescopuri. Am discutat
despre cum se poate efectua cât mai eficient această dezvăluire şi cum să
ajungăinformaţiile la întreaga societate. 54
 55. Aproape de finalul acelei întâlniri, am decis sǎ mă dedic acestui efort care este
acum cunoscutdrept proiectul Desecretizarea. (Iniţial a fost o iniţiativă fără nume, iar
mai târziu proiectul a fost numitStarlight - Lumina stelară.) Când mă îndepărtam de
Institutul Monroe, care este foarte aproape de locuinţa noastră actuală, amfost lovit de
un fel de armă electronică. Brusc, am devenit complet dezorientat, febril, ca şi cum aş
fi fostcuprins de un foc lăuntric. Am devenit atât de dezorientat în timp ce conduceam,
încât nu ştiam dacă mă întorsesem în Angliasau eram tot acolo (fusesem acolo mai
devreme în iulie). Habar n-aveam unde mă aflam! Nu ştiam pecare parte a drumului
trebuia sǎ mă aflu şi, de tapt, am descoperit că mă aflam pe sensul opus. Dacă nuaş fi
putut să înving efectul acelei arme şi să-mi recapăt capacitatea de orientate, sunt sigur
că aş fi muritîntr-un accident de maşină la plecarea din zona respectivă. A tost un
eveniment tulburător. Am aflat din această experienţă cǎ există indivizi sub acoperire,
care urmăresc foarte atent ceea cefacem noi şi cǎ sunt dispuşi sǎ facă orice pentru a ne
opri. Dar când mă confrunt cu o asemeneaproblemă, reacţia mea este să lupt cu o
înverşunare de două ori mai mare! Pe parcursul următoarelor luni am vorbit cu oameni
pe care îi cunoşteam, care făceau parte dinlumea politică sau din armată şi care
manifestau un mare interes faţă de ceea ce făceam noi. Mulţi dintreei au sprijinit
proiectul Desecretizarea. Am format astfel o echipă pentru a crea un plan de
transmitere aacestor informaţii conducătorilor noştri. Am început să comunic această
iniţiativă diverselor grupări, explicându-le că venise timpul caadevărul să iasă la
iveală. Ca urmare, s-a format o reţea extinsă de suport, ajutor şi iniţiativă în
aceastădirecţie. După una dintre aceste discuţii pe care am avut-o în Colorado, un
domn (îl voi numi M.J.) avenit la mine şi mi-a spus: - Cunosc câteva persoane din
Washington care v-ar putea ajuta. - Sunt numai ochi şi urechi, am zis eu. - Sunt prieten
cu noul director al CIA, Jim Woolsey. A fost membru al consiliului director lainstitutul
meu. Ceea ce spuneţi are sens. Şi trebuie sǎ se întâmple, a spus el, foarte sincer. Am
aflat că M.J. fusese unul dintre oamenii interesaţi de activitatea noastră şi scrisese o
carte, subcontractul Pazei de Coastă. Era orientată spre aspecte militare, în general, dar
 o secţiune a cărţii sereferea la scenarii de evenimente ipotetice care puteau avea loc în
viitor, dar care nu erau anticipate demembrii marcanţi ai armatei. O parte a acesteia era
despre CSETI şi iniţiativa CE-5, deşi nu se făceaunominalizări. El descria însă tot ce
făcusem şi includea chiar scenarii, cum ar fi un grup care se ducea peo plajă din
Florida şi stabilea contact cu extratereştrii. Am realizat atunci cǎ totuşi exista o
categorie de oameni care urmăreau cu interes ceea ce făceamnoi. Mulţi dintre ei erau
futurologi şi oameni conectaţi cu mediile securităţii de vârf şi ale agenţiilor
deinformaţii, care credeau că aceste lucruri ar trebui să înceapă să fie făcute publice.
Cam în acelaşi timp, nişte persoane din New York, care erau prieteni cu Laurance
Rockfeller, m-auabordat şi mi-au spus: - Ştiţi, Laurance Rockfeller este foarte interesat
de aşa ceva. - Sunt dispus să mă întâlnesc cu oricine în legătură cu acest subiect, am
zis eu. Am avut apoi o serie de întâlniri în vara şi toamna anului 1993, iar una dintre
acestea a fost cuconsilierul nostru militar pe proiect, un comandor militar, ai cărui tată
şi bunic fuseseră amândoidirectori de departament la NASA şi, mai înainte, la NACA.
Ne sprijinise foarte mult încă din 1991,când ne întâlniserăm pentru prima dată şi-mi
spusese: - Ştiţi, vă pot ajuta pe partea legată de domeniul militar. Apoi, un alt bărbat
care era prieten cu Bill Clinton şi-a făcut apariţia şi a spus: - Vă pot ajuta pe latura
politică. Au apărut şi alte persoane care au spus: - Putem transmite aceste informaţii
directorului CIA şi oamenilor din securitatea naţională. 55
 56. De asemenea, a apărut un alt bărbat care voia sǎ transmită această informaţie lui
Jack Gibbonsconsilierul ştiinţific al preşedintelui. Apoi am fost ajutaţi de o altă
persoană, al cărei frate era consilierulştiinţific al vicepreşedintelui Al Gore. Aşadar, un
întreg grup de oameni s-a format destul de rapid cam în această perioadă. Eram totuşi
conştient cǎ aceste persoane puteau avea scopuri diverse şi, în acelaşi timp, realizamcă
nu trebuie să am prejudecăţi faţă de nimeni din cauza afilierilor sale. Scopul meu era
de a spune pur şisimplu adevărul, de a explica ce trebuia făcut şi de a educa populaţia,
a cărei înţelegere era întunecată deminciună şi informaţie manipulată. Cam atunci au
început sâ apară şi oameni din CIA, care veneau cu avionul în Asheville, undelocuiam
noi, şi spuneau: - Fă-o chiar acum! Suntem parte dintr-un grup care doreşte ca asta să
se întâmple cât mai repede.Secretul a fost ţinut prea mult timp! Eforturile mele
principale s-au orientat în direcţia furnizării de informaţii şi perspectivă oamenilorcare
fac parte din programe clandestine sau din ceea ce ei numesc “grupul de control”.
Mare parte a ceea ce am scris şi am spus a fost dirijată înspre furnizarea de informaţii
şi a unei noiparadigme de gândire pentru aceşti oameni. În septembrie 1993,
consilierul meu pe probleme militare 1-a abordat pe bărbatul care la aceavreme era
şeful serviciului de informaţii al Statului Major - un amiral. Acesta a devenit
ulteriordirectorul Serviciilor Secrete navale. Consilierul nostru pe probleme militare i-
a spus amiralului: - Uitaţi, colaborez cu doctorul Greer de la CSETI şi dorim să ne
întâlnim cu persoanele de ladivizia de tehnologie străină de la baza aviatică Wright-
Patterson. Această bază este entitatea care primise o parte din materialul de la
vehiculele extraterestre,recuperate din New Mexico în anii 40. Această grupare a fost
redenumită Centrul Naţional de Informaţiial Aviaţiei - NAIC. Dar în 1993 se numea
Centrul de Ştiinţă şi Tehnologie Aerospaţială Străină -FASTC. Interesant cum le tot
schimbă numele! Surprins, acest amiral şi-a împins scaunul în spate şi a întrebat: -
Vorbiţi serios? - Da, domnule, a spus Will. Şi atunci amiralul a întrebat: - Doctorul
Greer este un om serios? Este credibil? El a răspuns: - Extrem de credibil, domnule.
Atunci, amiralul a spus: - În regulă, am să stabilesc o întâlnire. A sunat la baza aviatică
Wright-Patterson şi a spus: - Vreau să vă întâlniţi cu doctorul Greer şi echipa lui. Dar
comandantul navei a spus: - Nu vom permite asta. În cele din urmă, amiralul a ordonat
şefului Serviciului de Informaţii secrete al aviaţiei sǎstabilească întâlnirea. În aceeaşi
 săptămână din septembrie 1993, fusesem invitat de Laurance Rockefeller la ranch-ul
său“JY” din Tetons. Am descoperit că un număr de persoane a căror activitate era în
conexiune cu acestsubiect fuseseră invitate aici, mulţi având legături cu comunitatea
serviciilor secrete. Mai era şi unul din asistenţii principali ai lui Rockefeller, un om
minunat, care ne susţinea foartemult activitatea. De asemenea, era o femeie în roşu
despre care am descoperit atunci că făcea parte deam de zile din cercul de cunoştinţe
al lui Laurance Rockefeller. Soţul ei (il voi numi Bruce) era înconsiliul director de la
Morgan Stanley şi de la multe companii transnaţionale principale; totodată, era şi 56
 57. agent CIA (mi-a mărturisit personal acest lucru). Fusese, de asemenea, unul dintre
ambasadoriipreşedintelui Reagan. Prin urmare, eu, doctorul de la ţară, din Carolina de
Nord, care intrase în contact cu extratereştrii,ajunge în acest interesant grup de
oameni. Când ne-am adunat cu toţii, le-am explicat în prealabil că formam o echipă
alcătuită din oamenidin interiorul armatei şi că aveam dovezi preluate tot de acolo,
intenţionând sǎ facem public adevărul. S-a lăsat o linişte mormântalǎ. M-au întrebat: -
Ce aveţi de gând să faceţi? Cu cine lucraţi? Ce se întâmplă? Am răspuns: - Când o să
plec de aici, o să mă duc direct la baza aviatică Wright-Patterson. Există facţiuni
alearmatei şi serviciilor secrete care susţin Desecretizarea. Aceasta nu este o simplă
presupunere, cirealitatea. Am vorbit foarte deschis: - Iată ce avem de gând să facem!
Era limpede că oamenii erau uluiţi. Evident că la această întâlnire existau persoane
extrem deiritate de posibilitatea desecretizării. Îmi amintesc că am discutat în 1992 cu
unii din oamenii generaluluiT.E., care m-a întrebat: - Dacă stabiliţi la un moment dat
contactul cu extratereştrii şi evenimentul este filmat deteleviziune, ne permiteţi să-1
controlăm noi înainte de a ajunge la public? - Nu, i-am răspuns eu. Apoi au spus: - Noi
controlăm mass-media şi toţi sateliţii TV, așa că oricum vom prelua controlul. Spre
dezamăgirea mea, CB Scott Jones mi-a confirmat din nou că, în cele din urmă, ei pot
să preiaîntr-adevăr controlul. Totuşi, eu am făcut o promisiune: - Vom păstra
activitatea noastră cât mai independentă posibil. Ranch-ul JY este înconjurat de Parcul
Naţional Grand Teton. În prima zi în care am fost aici, m-amplimbat în jurul lacului cu
doi cercetători celebri care studiază răpirile “comise de extratereştri”. Nu voiuita
niciodată cum unul dintre ei (îl voi numi domnul X), a început să-mi spună că el
susţinea foarteputernic utilizarea drogurilor halucinogene, că, de fapt, chiar în acea
clipă, el se afla sub efectul acestora.Îmi dădusem seama că ceva nu era în regulă
pentru că mergea împleticit şi se împiedica de buştenii depe drum. Aşadar, iată un
faimos cercetător care îmi spune cǎ activitatea sa implica sǎ-i încurajeze pe oamenisǎ
ia droguri halucinogene pentru că “acestea îi ajută să-şi amintească răpirea şi
experienţele sexuale cuextratereştrii”. Mă gândeam în sinea mea: - Dumnezeule! Uite
aşa ajung oamenii sǎ se drogheze. Am aflat ulterior că domnul X avea legături
profunde cu programul CIA MK-Ultra, început încădin anii 50-60. Acesta se ocupa de
obţinerea controlului mental prin utilizarea drogurilor halucinogene. Ufologia civilă
este infiltrată în totalitate de agenţi din serviciile secrete subterane, implicate înunele
dintre cele mai bizare experimente de control mental, inclusiv combinarea de droguri
puternice cuinfluenţa anumitor sisteme electronice şi așa-numitele sisteme de arme
psihotronice. Adevărul este mult mai straniu decât ficţiunea. 57
 58. Dezinformare Am fost extrem de şocat să constat că domnul X recunoştea cu
mândrie că aplica acest tip dehipnoză de control, uneori atât ameţit de drogurile
halucinogene, încât spunea: - Nu mă pot ridica de pe canapea nici măcar pentru a-mi
lua o ceaşcă de cafea. Trebuie să mi-oaducă altcineva. În timpul acestor şedinţe a spus
că el îi conducea în transă, sub hipnoză, pe cei răpiţi, unde eiurmau sâ-şi descopere
experienţele extraterestre ascunse. Mi-am spus: “Doamne! Există contracte pentru
publicarea de cărţi în valoare de mai multe sute demii de dolari şi programe de
 cercetare sponsorizate de Rockeffeleri şi de prinţul S.A., care se dau spreconsum
publicului naiv. Şi toate acestea sunt considerate adevărate din cauza semnăturii
acestuicercetător!” Prin urmare, începând cu 1993 mi-a devenit limpede cât de
elaborată era povestea cu care erapăcălit publicul. Şi cǎ peste 90% dintre informaţiile
pentru domeniul public, legate de OZN-uri.extratereştri şi contacte cu extratereştrii
erau false, având de fapt scopul de a teroriza populaţia. Din 1993 până în prezent, mi-a
fost foarte dificil să trăiesc cunoscând această realitate. A trebuit săpăstrez în mine
furia provocată de corupţia şi falsitatea informaţiilor şi experienţelor care aiung
lamarele public prin campanii de dezinformare referitoare la OZN-uri şi extratereştri.
E suficient sǎ spun că întregul domeniu al cercetării legate de OZN-uri este atât de
bine controlatde diverşe grupări şi atât de labirintic, încât cel puţin 90% din tot ce a
fost făcut vreodată public referitorla acest subiect este complet inventat, constă in
dezinformare atent planificată și programare de războipsihologic. Domnul X şi cu
mine am purtat o discuţie interesantă pe marginea unor chestiuni psihologice, dara fost
dificil să continuăm prea mult din cauza incoerenţei sale datorate abuzului de droguri.
Ce nu se ştie e cǎ domnul X abuzează sever de aceste substanţe şi a încurajat, de
asemenea, oameniîn aceeaşi situaţie să participe la această folie-a-deux, această
nebunie comună, pentru a născoci contactecu extratereştri şi apoi a le confirma ca
fiind reale. Totuşi unul dintre lucrurile interesante discutate cu el s-a referit la felul în
care a fost el“persecutat” pentru că s-a ocupat de studiul răpirilor de extratereştri şi
cum a devenit o aşa-zisă victimă. În realitate, el nu numai că se drogase împreună cu
pacienţii săi, dar făcuse ceva complet imoral:facturase subiecţilor cercetării sale timpul
alocat. În cazul unui experiment de cercetare, subiecţii nu potfi facturaţi. Nu este deloc
etic. Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat pe parcursul acestei întâlniri de la ferma
JY cu LauranceRockefeller a fost cǎ David Rockefeller, de la banca Chase Manhattan
and Nelson, care fusesevicepreşedintele Statelor Unite şi decedase, avusese un rol
important în guvernul subteran. LauranceRockefeller ştia aceste lucruri, dar era mai
degrabă regele-filozof al familiei şi nu cel care deţineaputerea. Era un filantrop
profesionist, care nu dorea decât să-şi doneze averea înainte de a muri. Din păcate, era
înconjurat de oameni lipsiţi de moralitate, inclusiv de acest cuib de şerpi de oamenide
la CIA, dintre care importantă era “femeia în roşu” al cărei soţ era, de fapt, chiar
organizaţia CIA. Aşadar, în această mare tulbure a pătruns Laurance Rockefeller care
dorea sǎ sprijine studiulacestui subiect. Dar banii lui sunt preluaţi de agenţi CIA
răuvoitori şi canalizaţi în cercetări referitoare larăpiri inventate, abuz de droguri şi alte
nebunii. Un bărbat din cercul lui Laurance a preluat ceea ce ar fi fost o sponsorizare
enormă pentru CSETIîn vederea susţinerii profesionale a iniţiativei CE-5 şi i-a băgat
în institutul său, de unde să poată fi apoidirijaţi înspre alte operaţiuni clandestine. Am
aflat personal acest lucru. 58
 59. Prin urmare, Laurance a avut nişte intenţii foarte bune, dar a fost înconjurat de un
cerc infestat demai mulţi agenţi secreţi care făceau tot posibilul să împiedice ca
resursele lui să ajungă sâ susţină oriceactivitate productivă. Sarcina lor era să ridice
capacul de la WC, să arunce milioane de dolari acolo şi apoi să tragă apa.Şi chiar asta
au făcut. Am fost martor direct şi a fost o adevărată tragedie. În cele din urmă,
preocuparea lui Laurance Rockefeller faţă de acest subiect a fost folosită deaceastă
“femeie în roşu”, a cărei etică era dezgustătoare. Tot cam în această perioadă, am
reunit o serie de documente care au constituit ceea ce senumeşte ,“cele mai bune
dovezi disponibile”. În spiritul colegialităţii, am împărtăşit direct informaţiileacestei
cercetări în curs lui Laurance şi altor persoane. S-a întâmplat astfel ca femeia în roşu"
să obţină aceste documente, iar ea a luat banii luiRockefeller şi ai unuia dintre
susţinătorii principali ai CSETI şi a angajat un scriitor din comunitatea deufologi. El a
 preluat lucrarea, a rescris-o, a trecut numele lor pe ea, a publicat-o ca fiind a lor şi
astfel ne-a furat-o. Apoi, când am încercat sǎ mai folosim documentul pentru alte
discuţii libere şi deschise, ea aangajat una dintre cele mai mari firme de avocatură din
Washington şi a ameninţat cǎ mă va da înjudecată. Ce drăguţ din partea ei! Şi asta
după ce au furat conceptul, inclusiv titlul documentului. Înciuda acestor probleme, eu
şi Laurance am devenit apropiaţi. Am petrecut nişte momente minunate cu elşi
minunata sa soţie, Mary. Îmi amintesc cum spre finalul unei seri petrecute împreună,
Laurance şi cu mine ne-am dus peveranda de lemn a cabanei de la ferma sa. Pe această
verandă se afla o statuie a unui amerindian călare,cu pene pe cap şi cu braţele întinse
înspre stele. Ne uitam la cer şi vorbeam. Laurance s-a întors spre mine şi a spus: - Îţi
dai seama cǎ niciun aspect al vieţii pe Pământ nu va rămâne neschimbat când
aceastăchestiune va fi făcută publică, atât de profunde şi de atotcuprinzătoare simt
implicaţiile. - Da, Laurance, de aceea e secretă şi de aceea trebuie să se întâmple. Dar
avem nevoie de ajutorultău. - Vreau să vă ajut, a spus el. Dar familia mea deja mă
cicăleşte că m-am implicat prea mult. - Trebuie totuşi să faci ceea ce e corect, am
replicat eu. - E mult prea periculos, a spus el. - Ei, Laurance. eşti în vârstă, eşti bogat
şi eşti un Rockefeller! Mi-a răspuns: - Sunt cu mâinile legate. Dar vreau să-ţi spun cǎ
trebuie să o faci... Gândeşte-te în felul următor: uncârd de gâşte zboară în formaţie de
“V” şi tu trebuie să fii sus, în frunte, conducând cârdul înspre noiteritorii, iar noi
suntem acolo, în spate. - O! am râs eu. Da, după ce am învins toată rezistenţa vântului
din faţă. - Dar eu trebuie să stau în spate, a zis el. Nu pot sǎ fiu acolo sus. Familia mea
nu va accepta. Aşa că există oameni precum Laurance Rockefeller care chiar dorea să
facă ce este corect, darpermitea familiei să-i taie aripile şi era înconjurat de o haită de
agenţi sub acoperire care făceau totposibilul să se folosească de preocupările lui şi să
se asigure că orice sprijin acorda, nu dădea roade. S-au întâmplat multe lucruri
minunate, inclusiv faptul că am reuşit să strângem documente deprezentare pe care
Laurance Rockefeller le-a folosit pentru a-i informa personal pe Bill şi HillarvClinton
la ferma “JY”. Poate vă aduceţi aminte cǎ primele două veri ale lui Clinton la Casa
Albă s-au petrecut în concediula ferma lui Rockefeller. Laurance i-a dat ferma
senatorului Jay Rockefeller din Virginia de Vest, darrămăsese în continuare ferma
familiei. Acolo au putut discuta cu Bill şi Hillary Clinton despreinformaţiile pe care le
adunasem despre subiectul extratereştrilor Laurance chiar încerca să transmităaceste
informaţii persoanelor potrivite. 59
 60. Am aflat ulterior de la o prietenă a lui Clinton cǎ atunci când preşedintele s-a întors
la Casa Albă şia trecut din nou in revistă documentele de informare, a exclamat - iar ea
l-a imitat perfect pe BillClinton: - Ştiu cǎ totul e adevărat, dar la naiba nu vor sǎ-mi
spună nimic! Absolut nimic! Mai târziu am fost invitat la o reuniune din New York
pentru a ţine un discurs la locuinţa uneiromanciere pe nume Judith Green, care avea un
apartament pe bulevardul Park. Se afla acolo un grup depersoane, inclusiv doamna
Boutros Ghali, care erau reprezentanţii lui Rockeffeler. Se aflau prezenţinumeroşi
oameni din înalta societate newyorkeză. Am vorbit despre contactul cu aceste forme
de viaţă şi despre faptul că era nevoie să fie creată olume paşnică, astfel încât să putem
trăi în armonie cu vecinii noştri extratereştri. Discursul meu a fostfoarte bine primit şi
ulterior m-am întâlnit cu doamna Boutros Ghali. A fost însă o dezamăgire, pentru că
unele persoane de acolo credeau în ideile eronate de largăcirculaţie în mass-media şi în
cercurile ufologilor despre acest fenomen. Cei care fac publice cercetări false despre
mutilări de vaci, disecţii umane, violuri comise deextratereştri şi întâlniri de gradul trei
primesc fonduri enorme de la gruparea secretă, prietenii lor şicontactele din mişcarea
de dezinformare. Controlează şi dirijează dezinformarea înspre mass-media delargă
circulaţie, spre ufologi şi spre ceea ce eu numesc “consumatorii en-detail de orice
 lucruextraterestru”, care înghit fără ezitare toate poveştile lor de groază. Se pricep
foarte bine să împacheteze aceste informaţii false şi se asigură că doar acele aspecte
alesubculturii OZN-urilor care sprijină partea demnă de circ al groazei primesc suport
financiar, publicitateetc. Din păcate, făcând public acest lucru nu m-am făcut prea
plăcut unora, dar adevărul este că oameniitrebuie să ştie cât de bine se pricepe această
grupare secretă să păcălească cercetătorii pentru a facepublice aceste informaţii false,
care, de fapt, au rol de dezinformare. De exemplu, mulţi aşa-numiţi cercetători care se
ocupă de răpiri de extratereştri primesc informaţiicu privire la victimele răpirilor de la
unele dintre aceste grupări fantomă şi a contactelor lor. Adeseori,aceste victime sunt
oameni răpiţi în cadrul unor experimente care sunt conduse în totalitate de
operaţiuniparamilitare subterane. Informaţiile publice cu privire la acest subiect sunt
atât de murdare şi de corupte de minciuni şievenimente contrafăcute, încât totul
trebuie şters şi trebuie să o luăm de la capăt. Nu am crezut că aşa ceva era adevărat în
1990, dar până în 1993 auzisem şi văzusem directrealitatea la nivelurile cele mai
înalte. Când m-am întâlnit direct cu aceste grupări subterane şi personajedin cadrul lor,
nu mai consideram că era vorba de o teorie, ci de ceva ce ştiam că este adevărat. Din
păcate, am fost nevoit să trăiesc cu o povară cumplită legată de mulţimea de lucruri pe
care leputeam face publice. Ştiam că voi crea o avalanşă de ură împotriva noastră,
chiar din partea maşinărieicare vrea să păcălească lumea. Această uriaşă campanie de
dezinformare scoate la lumină atâta aur fals,încât adevărul - acel grăunte de aur real - e
îngropat sub un munte de metal lipsit de valoare. Şimajoritatea oamenilor nu îl
analizează şi nici nu se gândesc să o facă! Aşa că toată lumea acceptă aurul fals şi îl
socoteşte ca fiind real. De ce? Pentru că acţiunileprincipale subterane din ultimii
patruzeci, cincizeci de ani au creat baze de date false pentru deviereaatenţiei şi sisteme
de credinţe nereale pentru a distrage oamenii de la adevâr. Această cabală obligă
populaţia civilă să creadă în evenimente complet inventate,pseudoextraterestre.
Tehnologii foarte avansate sunt folosite ca programele secrete sǎ poată simula
uneveniment cu implicare extraterestră, o răpire sau o mutilare de vite care dă
impresia că extratereştrii ne-ar invada. În realitate, operaţiunea este condusă dintr-o
locaţie din New Mcxico sau Utah, cu elicoptereneinscripţionate şi oameni special
antrenaţi care intervin şi pun în scena aceste evenimente contrafăcute.Acesta e un
război psihologic atent planificat. În joc se află mize enorme. Scopul propagandei este
foartesimplu: să scoată la ivealǎ suficientă teamă şi informaţii înfricoşătoare, astfel
încât gruparea subterană săpoată sădi în conştiinţa maselor o teamă instinctivă de orice
lucru care provine din spaţiu. În final,masele păcălite vor avea creierii suficient de
spălaţi ca să susţină conflictul armat dintre planete. 60
 61. Totul face parte dintt-o campanie de dezinformare, de pregătire sau de
„aclimatizare" şi de unprogram de control mental. Publicul este dezinformat sub
pretextul de a fi informat. Şi există persoanecare cad pradă conştient sau nu acestei
înşelătorii din rândul ufologilor. Majoritatea cade pradă în mod inconştient. Nici măcar
nu ştiu că sunt păcăliţi. Dar de cine sunt ei păcăliţi? Făptaşul nu poate fi identificat
direct ca fiind “guvernul” despre careaţi învăţat la orele de educaţie civică. Care
guvern? Care dintre ele? Cel subteran, cel ascuns. Guvernul subteran sau guvernul
ascuns este cel care controlează direct aceasta? E chiar maicomplicat decât atât. Au
agenţi în rândul ufologilor? Da. E înspăimântător, dar există mulţi. La fel de
înspăimântător este şi un alt mod prin care îsi ating scopul: prin producerea de
suficientădezinformare credibilă şi crearea de suficiente evenimente contrafăcute, ei
pot convinge cercetătorii săaccepte aceste evenimente false, fără întrebări, şi apoi să le
raporteze publicului în diverse publicaşi şicărţi. Cercul vicios continuă - publicul
acceptă fără să se gândească dacă aceste rapoarte sunt într-adevărreale. E o problemă
 complexă, dar e foarte uşor să păcăleşti oamenii dacă nu ştiu că e un fenomen falscare
apare în paralel cu fenomenul real cu implicare extraterestră. Cu fonduri nelimitate şi
aparaturăelectronică şi tehnologii sofisticate, e uşor pentru această grupare clandestină
coruptă să facă acest lucru. Această grupare dispune de resurse enorme, în timp ce pe
de altă parte a ecuaţiei se află ocomunitate de ufologi slab sprijinită financiar, chiar
amatoare. E ca şi cum ai lua suzeta din guracopilului. Mulţi oameni nu-şi dau seama
că în cazul, să spunem, al mutilărilor de animale, în vasta majoritatea situaţiilor sunt
observate elicoptere nemarcate şi au loc operaţiuni în stilul comandourilor militare
caretransformă în realitate “aceste evenimente”. Acest lucru este binecunoscut în
rândul cercetătorilor, darnu ajunge să fie cunoscut şi de public. Evenimentul este
întotdeauna descris ca o mutilare comisă deextratereştri a vitelor noastre nevinovate.
Gândiţi-vă la aceasta! Avem un public care adoră să se ducă la McDonalds şi să
mănâncehamburgeri şi care este informat că extratereştrii periculoşi invadează şi
torturează sărmanele noastrevite. Haideţi să fim serioşi! Există o componentă de
război psihologic. Oamenii care sunt implicaţi în aceste scenarii de groazăatlă rapid cǎ
dacă merg în direcţia portretizării negative, primesc multe fonduri şi burse din
anumitecercuri, în caz contrar nu dacǎ încep să spună adevărul, rămân fără suport
financiar. Acesta este exact motivul pentru care CSETI şi proiectul Desecretizarea nu
au primit niciodatăfonduri serioase. Refuzăm să minţim în legătură cu aceste
chestiuni! Refuzăm să portretizăm negativextratereştrii! Şi refuzăm să oferim
publicului informaţii care să îngrozească populaţia! Am spus public că dacă aş scrie o
carte în care să se spună cǎ am fost răpit, supus unei vivisecţiisau molestat sexual de
extratereştrii cumpliţi din Tau Epsilon, aş putea să mă retrag din activitate ca unom
foarte bogat. Avansurile pentru carte, scenariile pentru cinema şi contractele pentru
interviuri ar fiextrem de generoase. Acesta e adevărul. Sǎ revenim acum la povestea
noastră. Am plecat de la ferma lui Rockefeller şi m-am dus direct labaza aviatică
Wright Patterson împreună cu consilierul nostru pe probleme militare şi un alt domn şi
ne-am întâlnit cu un colonel pe nume Kanola şi cu Bruce Ashcroft, un ofiţer din
Serviciul de Informaţiisecrete, socotit şi “ofiţer de informaţii publice”. Nu ne-am dus
acolo să vedem corpurile de extratereştri sau materialul aflat acolo din anii 40.Scopul
vizitei a fost ca eu să le prezint ce făceam noi şi cât de necesar era ca ei să se
pregătească deschimbare. Vă amintiţi cum amiralul de la Statul Major comandase
întâlnirea şi trebuise chiar să facăapel la gradul său în faţa şefului serviciului de
informaţii secrete al aviaţiei, pentru ca aceasta să aibă loc. Întâlnirea a durat o oră sau
douǎ, timp în care am prezentat foarte clar cum am stabilit contact denenumărate ori
cu OZN-urile în chestiune. Notau furioşi, în timp ce noi le dezvăluiam aceste
informaţii. Am continuat să le explicăm că era demult timpul ca aceste informaţii să
fie dezvăluite publicului. La un moment dat, colonelul a întrebat: 61
 62. - Şi dacă aceste forme de viaţă sunt ostile? M-am uitat la el şi am spus: - Ştiţi ce?
Dumneavoastră şi cu mine nu am purta această conversaţie dacă ar fi ostile, dat
fiindfaptul cǎ tehnologiile de care dispun sunt atât de evoluate încât pot modifica
materia timpului şispaţiului. Dacă ar fi ostile, într-o nanosecundă Pământul ar putea fi
transformat în cenuşă care pluteşteprin spaţiu şi ştiţi asta foarte bine. Deoarece am
făcut lucruri nesăbuite şi periculoase împotriva lor dezeci de ani, faptul că încă mai
respirăm aerul liber de pe Pământ e o mărturie suficientă a nonviolenţeilor. S-a uitat la
mine fără să spună nimic. Am lăsat materialele de informare la baza Wright Patterson
pentru a fi studiate de aceştireprezentanţi. Ulterior, consilierul meu pe probleme
militare a reuşit sǎ acceseze sistemul computerizatşi să vadă că toate aceste materiale
erau disponibile în arhivele serviciului de informaţii secrete de labaza Wright
Patterson. Evenimentele de contact CSETI şi dovezile noastre, precum şi cele mai
 buneevaluări erau acolo, în acel sistem computerizat. Dar după ce materialul a început
să fie accesat de superiori sau de asistenţii lor, acesta a dispărut.Materialul nostru nu a
mai fost văzut niciodată. O scurtă concluzie a acestei experienţe: ulterior am aflat că
amiralului Cramer i s-a spus să nu semai implice în acest tip de întâlniri. Când
consilierul nostru pe probleme militare s-a dus să-1 viziteze peamiral asistentul lui a
insistat: - Să nu mai discutaţi din nou despre acest subiect cu amiralul Cramer. Nu
poate vorbi despre asta! Credeţi că ar fi trebuit să fim surprinşi când am aflat că, la
scurtă vreme după aceea, a fostpromovat în funcţie de la şeful serviciului de informaţii
la directorul serviciului de informaţii naval? Mi s-a spus că amiralul Cramer a fost
recompensat pentru cǎ nu s-a mai ocupat de acest subiect.Acesta a fost motivul
promovării sale. Ironia e că, probabil, a primit mai multe informaţii despre
acestsubiect după ce a fost recompensat, pentru că a renunţat la subiectul în cauză.
Graniţa de lumină Până în toamna anului 1993 am aflat toarte multe despre guvernul
subteran care se infiltrase nudoar în lumea informaţiilor secrete, a guvernului şi a
corporaţiilor, ci şi în mass-media civilă şicomunitatea civilă de ufologi. După
întâlnirea cu Rockefeller şi reuniunile de la baza aviatică militară Wright-Patterson,
amreluat legătura cu prietenul directorului CIA, Woolsey. El era convins că trebuia să
transmitem acesteinformaţii prin mai multe canale, nu numai preşedintelui, ci şi altor
înalte oficialităţi din cadruladministraţiei prezidenţiale. Acţionam prin consilierul pe
probleme ştiinţifice al preşedintelui,Rockefeller, şi un prieten al lui Bill Clinton care
ne susţinea eforturile. Fratele acestuia era şi el la CasaAlbă şi era un asociat foarte
apropiat al lui Bill Clinton. Ne apropiam de cei aflaţi la putere într-un mod amabil,
îndatoritor, spunând: - Uitaţi, a venit timpul sǎ aibă loc desecretizarea Războiul Rece
s-a terminat. Aveţi ocazia sădezvăluiţi publicului într-un mod pozitiv faptul că aceste
nave extraterestre sunt reale şi cǎ existăproiecte clasificate secrete care ar fi putut fi
justificate în timpul presiunilor Războiului Rece, dar nu maisunt în prezent.
Desecretizarea trebuie să aibă loc acum. Avem ocazia de a ne rupe de trecut. Spuneam
de asemenea, în acelaşi timp: - Dacă nu o faceţi voi, o vom face noi. Vom găsi un mod
de a o face prin strângerea de suficienteresurse pentru a pleda convingător cauza.
Exact în asta constă proiectul Desecretizarea. Cu un elan proaspăt, ne-am decis să
aflăm mai multe despre aceste operaţiuni secrete. 62
 63. James Woolsey a fost propus în post şi confirmat de senat in 1993, iar povestirea
noastră a ajunsacum la septembrie 93, aşa că nu era în această poziţie de mult timp.
Am aflat de la contactele noastrede la Casa Albă cǎ, de fapt, preşedintele, precum şi
directorul CIA, încercau sǎ afle prin diverse canalecare era adevărul despre acest
subiect. Ni s-a spus, de asemenea, că au fost minţiţi în faţă. Am o scrisoare care mi-a
fost trimisă prin FedEx, în toamna anului 1993, de prietenul acestuidirector al CIA, în
care se spunea cǎ directorul CIA investigase chestiunea OZN-urilor, nu a
pututdescoperi nimic şi era minţit în faţă. Ba, mai mult, ştia cǎ era minţit! Mi-a spus cǎ
directorul CIA voia caeu să vin la Washington şi cǎ urma să fiu prima persoană care
sǎ-l informeze în legătură cu acest subiect.Ei, bine, credeam că o luase razna. îmi
spuneam: “Iată-mă şi pe mine, un doctor de ţară, din Carolina deNord. Trebuie să mă
duc la Washington ca să mă întâlnesc cu directorul CIA, sǎ discutăm despre cevacare e
ţinut secret de cei de sus. Vezi să nu!” Ca sǎ fiu sincer, reacţia mea iniţială a fost că
aceasta trebuia să fie o minciună. O consideram opoveste de acoperire - că directorul
CIA ştia totul şi că voia doar să afle ce ştiam noi şi ce intenţionamnoi să facem. Am
descoperit cǎ mă înşelasem şi că Woolsey şi preşedintele chiar nu ştiau nimic. Pe 13
decembrie 1993 ne-am dus la Washington ca sǎ ne întâlnim cu Woolsey. Povestea
deacoperire era o cină acasă la prietenul său. Eram şase, trei cupluri: soţia mea și cu
mine, directorul CIAşi soţia lui, care din fericire era directorul executiv al Academiei
 Naţionale de Ştiinţe (aşa că am reuşit săîmpuşcǎm doi iepuri dintr-o lovitură),
prietenul lui şi soţia acestuia. Am descoperit că gazda noastră nu aştiut cine venea la
cină până în ziua evenimentului. Vă puteţi imagina asta? “Dragă, ghici cine vine la
cină?” “Păi directorul CIA şi expertul ăsta în extratereştri, doctorulGreer.” Vă puteţi
imagina cum este să vă duceţi acasă şi sǎ-i spuneţi soţiei asta? Îmi amintesc că am
ajuns dupǎ-amiaza târziu acasă la prietenul directorului CIA, împreună cuEmily.
Aveam o geantă plină de materiale. Am discutat despre ce urma să facem, dar nu ştiam
cât aveasă dureze întâlnirea. Cu toţii ştiam cǎ această informare pentru directorul CIA
era extrem de importantă.Era minţit în legătură cu cel mai important secret din istoria
lumii. Soţia lui Woolsey a ajuns prima cu omaşină particulară şi apoi a sosit directorul
CIA escortat de serviciile secrete. După ce ne-am salutat şiam trecut în revistă timp de
aproximativ zece minute o parte din materiale, documente, fotografii, cazuriş.a.m.d..
directorul CIA a spus: - Da, ştiu că sunt adevărate. Am aflat că el şi soţia lui chiar
văzuseră unul dintre aceste OZN-uri cu ani în urmă. În NewHanipshire, aşa cǎ nu avea
nicio îndoială că navele extraterestre existau. Dar el voia să ştie de ce nu i sespunea
ninuc. Şi de asemenea, dacă existau proiecte curente pe acest subiect. De ce erau
extratereştriiaici? Ce însemna totul? Oamenii cred adeseori cǎ înalte oficialităţi
precum directorul CIA, ar râde de s-ar prăpădi de unasemenea subiect Dar nu! Omul
era vizibil tulburat. Era foarte supărat pentru cǎ, deşi avea funcţia dedirector al CIA, i
se ascundea, lui şi preşedintelui, ceva atât de important. Era foarte supărat din
aceastăcauză. La un moment dat, era chiar pe punctul de a plânge. Am considerat
reacţia lui ca fiind întru totuladecvată, dată fiind gravitatea subiectului şi eram optimist
cu privire la rezultatul întâlnirii. Discuţia care credeam că va dura cam jumătate de oră
a continuat timp de aproape trei ore. Întimpul acesteia, am discutat despre tot ce voia
sǎ ştie. I-am spus de ce erau extratereştrii aici şi i-amexplicat de ce prezenţa lor era
ţinută secretă. I-am explicat, de asemenea, exact ce ar trebui făcut pentru arezolva
problema. Eram profund conştient că aceasta e o povară teribilă şi realizam gravitatea
situaţiei. Aveam de-aface cu cineva care era unul dintre cei mai puternici oameni din
lume şi descopeream, de fapt, că el eramarioneta altora! Am aflat că informaţiile se
pierd în sistem şi le simt ascunse oamenilor care conduccea mai puternică ţară din
lume. Apoi am aflat că ei nu conduc deloc ţara şi cǎ există un guvern secretcare de fapt
conduce totul, iar acum directorul CIA în funcţiune îmi confirmă aceasta. Am trecut de
la scepticismul total - nu credeam că cineva care se află la acel nivel de autoritate
şiputere nu ar fi informat - la realizarea magnitudinii secretizării; şi nu doar directorul
CIA nu ştia nimic, 63
 64. nici măcar preşedintele. Atunci am realizat cât de mare este disfuncţionalitatea a
ceea ce credem că esteo republică constituţională şi un guvern democratic şi cine sunt
de fapt oamenii care dispun de acest gradde autoritate şi responsabilitate
constituţională. Mă îndoisem că directorul CIA, preşedintele şi alţiicărora li se nega
accesul la aceste proiecte erau minţiţi. Dar, pentru că atunci mă aflam faţă în faţă cu
directorul CIA şi cu alţi membri în funcţiune aicomitetului de informaţii secrete al
senatului, precum şi cu alte oficialităţi similare din toată lumea şi levăzusem feţele,
limbajul corporal şi reacţiile, vă asigur că realitatea nu e cea prezentată de mass-
media. I-am împărtăşit lui Woolsey informaţia cǎ aceste fiinţe extraterestre se află aici
în scopuri paşnice.I-am explicat că multe observaţii de OZN-uri erau create prin
programe secrete din Statele Unite şi dinalte părţi, că tehnologiile din spatele acestor
vehicule sunt foarte puternice şi se află în mâinile cui nutrebuie. Am subliniat, de
asemenea, că această chestiune trebuie pusă sub control instituţional şi
numaipreşedintele ar putea să o facă. O variantă mai puţin bună ar fi ca investigaţia să
fie condusă de congres,dar din cauza structurii executive, a controlului imediat şi a
 capacităţii de supervizare, conducereaoperaţiunii trebuia să fie în mâinile
preşedintelui. Spre finalul întâlnirii, îmi amintesc că i-am făcut mai multe recomandări
pe care le-am publicatulterior. Imaginaţi-vă: eu furnizez dovezile directorului CIA în
funcţiune, îi recomand ce trebuie să serealizeze pentru a face publice informaţiile,
pentru a pune punct secretomaniei şi a readuce aceastăchestiune sub controlul şi
supravegherea adecvată. Speram desigur sǎ se treacă la acţiunc, dar iată ce măîntreabă
directorul CIA: - Cum facem public ceva la care nu avem acces? Dezamăgit, dar
nevoind să renunţ, am spus: - Trebuie să preluaţi controlul. Trebuie sǎ insistaţi să
primiţi acces. Mi-a evitat privirea. Ştia ceimplicǎ asta. La cină, directorul CIA a stat în
faţa mea, alâturi de soţia lui. Discutam despre toate chestiunilemenţionate. În cele din
urmă, soţia directorului CIA a întrebat: - Ştiţi cum comunică aceste nave la distanţâ, în
spaţiu? Îmi amintesc că m-am confruntat cu o dureroasă dilemă: să îi spun adevărul şi
să-mi pierdcredibilitatea sau sǎ-i spun o minciună sau o versiune cenzurată a
adevărului şi să-mi păstrez puţinăcredibilitate? Dar mi-am spus “Nu. trebuie să-i spun
adevărul, oricât de incredibil ar părea.” Aşa că am spus: - Aceste civilizaţii
extraterestre au înţeles structura spaţiului, timpului şi nonlocalitatea. Pe chipurile lor a
apărut o expresie de nedumerire şi am realizat că trebuia să le explic în detaliu: -
Haideţi să considerăm, de exemplu, galaxia noastră, Calea Lactee, care se întinde cam
pe o sutăde mii de ani-Iumină. Un sistem stelar apropiat s-ar putea afla la o sutime
distanţă de noi, adică la o miede ani-Iumină. Dacă ar trebui sǎ comunicaţi cu acest
sistem stelar şi acesta ar trebui să vă răspundă, aţispune: “Bună, ce mai faceţi?”, iar ei
ar răspunde: “Bine, mulţumesc.” Numai pentru acest schimb dereplici ar fi nevoie de
două mii de ani! Cum şi de ce? Un an-luminǎ este modul în care călătoresc
undeleelectromagnetice convenţionale la distanţă, la o sută optzeci şi şase de mii de
mile pe secundă, peparcursul unui an întreg. Prin urmare, o mie de ani-lumină
înseamnă că e nevoie de o mie de anipământeni pentru ca noi să transmitem un mesaj
acolo şi alţi o mie pentru a primi răspunsul. Iar aceastareprezintǎ numai o sutime din
lungimea galaxiei noastre! - Viteza luminii este mult prea mică, am continuat eu. Nu
reprezintă un mijloc adecvat decomunicare sau de călătorie când e vorba de distanţe
interstelare. Sincer vorbind, abia este de ajuns, dacănu depăşeşti viteza luminii, pentru
a traversa doar sistemul nostru solar. Aceasta înseamnă că oricecivilizaţie care a ajuns
aici stăpâneşte tehnologii şi ştiinţe care ţin de tot ce depăşeşte viteza luminii -ceea ce
eu numesc graniţa luminii. Dacă stăpânesc aceasta, au descoperit punctul în
careelectromagnetismul, spaţiul, timpul şi conştiinţa sunt reunite. De fapt, se
potriveşte aici versul dinmelodia celor de la “Moody Blues”: “gândul e cel mai bun
mod de a călători”. 64
 65. Le-am explicat cǎ aceste civilizaţii extraterestre dispun de sisteme de conştiinţă
asistată tehnologic,precum şi de tehnologie asistată de conştiinţă, că există o interfaţă
între minte, gând şi fizică,electromagnetism. Prin urmare, atunci când se comunică,
mesajul este trimis de la punctul A, să spunemde aici, de pe Pământ, până la planeta
lor de origine, punctul B, la o mie de ani- lumină, instantaneu.Aceasta pentru că s-au
depăşit spaţiul şi timpul linear şi s-a ajuns în acest aspect nonlocal al
universului.Aceasta implică o fizică foarte sofisticată, dar, de asemenea, şi domeniul
gândirii şi al conştiinţei. Se pot gândi la un dispozitiv sau la interfaţa cu un dispozitiv,
iar acesta va transmite instantaneu şicorect acel semnal şi mesaj către un alt punct cu
aiutorul tehnologiei, nu doar prin “telepatie”. Informaţiaşi imaginile sunt transferate
nonlocal către un alt punct din spaţiu, indiferent cât de departe, ca şi cum arfi două
puncte nodale care rezonează instantaneu. Semnalul trece de la un punct la celălalt,
depăşindspaţiul şi timpul liniar. Doamna doctor Woolsey m-a privit şi nu-a spus: - Mi-
am imaginat cǎ trebuie să fie ceva de genul acesta. Chiar înţelesese. Când e vorba de o
 civilizaţie care traversează distanţe interstelare, este crucial să realizăm că eatrebuie să
stăpânească tehnologii care implică gândire, conştiinţă, electromagnetism şi
nonlocalitate.Prin urmare, protocoalele CSETI au o componentă legată de
nonlocalitate, conştiinţă şi gând coerent,anume direcţional, deoarece extratereştrii
dispun de tehnologii care receptează semnalul electromagneticde la laser, radio sau
mobil. Este ştiinţific şi poate fi reprodus, dar reprezintă o ştiinţă foarte puţincunoscută
pe Pământ în prezent. Cred că mulţi oameni pot înţelege acum acest concept Din
fericire, există suficiente persoane careau ajuns la înţelegerea postcuantică a
universului. Mai multe persoane cu care am lucrat, care au fost angajate la firme şi
care se ocupau de proiecteaero-spaţiale şi electronice secrete ce implicau aceasta, mi-
au confirmat că au descoperit dispozitive decomunicaţie extraterestre care fac exact
acest lucru: constituie interfaţa cu gândul şi conştiinţa şi răspundla gând şi conştiinţă.
Sunt programate în acest scop. Orele petrecute cu directorul CIA şi soţia sa au fost cu
siguranţă palpitante şi edificatoare. Aproapede plecare, am simţit că el aprecia foarte
mult informaţiile pe care i le-am oferit şi a fost foarte interesatîn această direcţie. Dar
am simţit, de asemenea, o profundă tristeţe şi am realizat dramatismul cu care
neconfruntam în dipa când m-a întrebat: „Cum facem public ceva la care nu avem
acces?" Am realizatatunci marea provocare care ne aştepta. Mi-am amintit de
disfuncţionalilatea despre care ne avertizaEisenhower când spunea: ”Feriţi-vǎ de
complexul industrial militar şi de ameninţarea la libertatea şisiguranţa noastră dată de
excesele sale.” Avertizarea lui Eisenhower se împlinise: exista deja un nivel
dedisfuncţionalitate de proporţii cu adevărat epice, iar eu eram martor direct al
acesteia. Când ne-am luat la revedere, mi-am dat seama că tot timpul cât fusesem
înăuntru, locul a fostsupravegheat; am văzut că afară erau oameni din serviciile
secrete. Desigur, aveau o dubă şi agenţiînarmaţi cu căşti la ureche. Tacâmul complet!
În multe moduri, întâlnirea a fost traumatică pentru mine, dar am fost recunoscător că
am putut aflatotuşi adevărul. Cercurile puterii În 1993, înainte de întâlnirea cu
directorul CIA, persoana care îmi organiza întâlnirile cu înalteoficialităţi mi-a sugerat
să numim operaţiunea noastră Proiectul Starlight. Aceasta a fost denumirea sainiţială.
Intenţia noastră era de a strânge laolaltă cele mai bune dovezi disponibile, care
fuseseră rigurostestate şi demonstrate şi de a identifica martori ai programelor şi
evenimentelor din cadrul armatei,corporaţiilor şi din serviciile secrete. Apoi să
prezentăm acest caz solid preşedintelui, serviciilor secrete 65
 66. şi armatei, congresului, conducătorului Naţiunilor Unite şi altor lideri din întreaga
lume, înainte de a seface public totul. Ştiam că era crucial ca, cel puţin, să dăm
sistemului o şansă. E foarte important să înţelegeţi căintenţia noastră nu era doar de a
ne repezi cu capul înainte şi de a face publice toate aceste informaţiiextrem de
concrete, fǎrǎ a-i avertiza mai întâi pe toţi conducătorii legali, legitimi ai lumii şi a-i
invita săia parte la aceasta. În acea vreme, mulţi oameni credeau că eram naiv, că
“oamenii aceia” nu se vorimplica niciodată în ceva atât de controversat. Dar nu de asta
e vorba! Din punctul nostru de vedere,aveam responsabilitatea morală de a le da cel
puţin ocazia de a face ceea ce este corect, iar dacă nu ofăceau, atunci ei urmau să fie
vinovaţii şi nu noi. Simţeam că aveam obligaţia dc a le prezenta conducătorilor situaţia
actuală şi de a le spune:“Trebuie să vǎ asumaţi rolul de conducători, pentru că altfel nu
voi veţi realiza acest lucru, ci un grupdin afară" (adică proiectul Desecretizarea şi
CSETI). „Aveţi ocazia ideală acum, după încheiereaRăzboiului Rece, de a pune punct
dezinformării. De a o lua de la început, dar fără pată.” După ce m-am întâlnit cu
directorul CIA, o persoană cu influenţă mi-a stabilit o întrevedere cuinvestigatorul-şef
şi consilierul Comitetului pentru alocarea de fonduri al senatului, condus de
senatorulByrd, un om cu o mare putere executivă. Cealaltă persoană se numea Dick
 DAmato - a nu se confundacu senatorul D’Amato din New Jersey. Dick DAmato
dispunea de o autoritate specială care i-a fost acordată respectivului comitet. Ne-am
întâlnit în sala de conferinţă a comitetului - o încăpere uriaşă, bogat ornamentată, cu o
masăimensă şi plăcuţe de alamă cu numele fiecărui membru al comitetului. A început
prin a-mi spune: - Senatorul Byrd şi alte câteva persoane mi-au cerut să analizez
aceste lucruri şi am ajuns suficientde aproape ca să ştiu că aceste proiecte chiar există.
Dar vă spun cǎ în ciuda autorităţii de care dispun,tot nu pot să am acces la aceste
proiecte. M-a privit drept în ochi - nu voi uita niciodată asta, şi mi-a spus: - Vă
confruntaţi cu echipa de vârf a tuturor proiectelor secrete, aşa că aveţi grijă. Battă! Şi
cu asta, basta. Dick DAmato şi oamenii ca el ştiu că toate acestea sunt adevărate, dar
nu pot să ajungă larespectivele proiecte şi nici nu pot controla cheltuielile implicate.
Accesul la aceste proiecte nu are legătură cu funcţia sau gradul, ci cu acceptarea sau
nu a păstrăriisecretului. Acesta este unicul criteriu care contează, dacă persoana este
dispusă să accepte sau nu scopurilelor. Cei care nu ar trebui sǎ deţină controlul, dar
totuşi îl deţin, formează un grup ilegal, malefic,transnaţional, ai cărui membri nu sunt
doar nemiloşi şi asasini, dar acţionează fără absolut nicioautoritate legală. Când este
vorba de ceva atât de important ca problema extraterestrǎ şi de tehnologiiatât de
puternice ca cele descrise, începi să realizezi cu adevărat riscurile pentru omenire,
generate decontinuarea acestei mascarade necontrolate, zeci de ani la rând. În 1994, un
prieten al lui Bill Clinton a venit la mine acasă după întâlnirea pe care am avut-o
cudirectorul CIA. Era un individ foarte sociabil, afabil. A spus: - Ştiţi, toată lumea este
de acord cu recomandările dumneavoastră, dar există un consens conformcăruia dacă
preşedintele face ce i-aţi sugerat dânsului şi directorului CIA, - adică să-şi exercite
putereaexecutivă pentru a accesa această operaţiune şi pentru a o face publică
preşedintele va sfârşi ca JackKennedy. Am crezut că glumeşte şi, ca să fiu sincer, am
râs în hohote. Chiar credeam: “Hai, nu zău, nu sepoate!” Dar, de fapt el era cât se
poate de serios. Aşa cǎ am trecut de la o criză la alta când am realizat că guvernul
Statelor Unite - şi al oricărei altenaţiuni - era în realitate prizonierul unei grupări
ilegale, malefice, care dispunea de tehnologii ce puteauface curse în jurul unui
bombardier B-2 Stealth şi puteau, când aveau chef, sâ ucidă un preşedinte sau 66
 67. orice altă persoană care le stătea în drum. Acest lucru mi-a fost explicat foarte clar
de oamenii carefăceau parte din cel mai intim cerc al puterii de pe Pământ. Evident că
această chestiune mǎ apăsa foarte tare. Aş spune cǎ perioada dintre 92 şi 98 a
fostextrem de dificilă pentru mine. Afişam o figură hotărâtă şi continuam sâ avansez
public, dar la nivelpersonal eram profund devastat. Nu mi-am pierdut niciodată
credinţa în ceea ce trebuia să facem, dar îmidevenise foarte clar cǎ sarcina era extrem
de dificilă, că era deja târziu şi cǎ în joc erau chestiuni majore. La începutul anului
1994 m-am întors în New York şi am petrecut ceva timp cu LauranceRockefeller. M-
am întâlnit, de asemenea, cu mai multe persoane din New York care aveau legătură
cuNaţiunile Unite şi cu alte organizaţii. Pătrundeam în diverse cercuri ale puterii şi le
dădeam acesteinformaţii. Într-un fel, am devenit un mesager cosmic. Discutam cu
soţia secretarului general al ONUsau a directorului CIA, cu prieteni apropiaţi ai
preşedintelui sau înalte oficialităţi de la Pentagon, lespuneam ce se întâmpla şi le
explicam totul - era ca atunci când eşti pe moarte şi treci de la negare lafurie, şoc,
amărăciune. Făceam asta din ce în ce mai mult. În acele cercuri ale puterii şi bogăţiei
absolute au loc toate tipurile de trădări. Unii dintre oameniicare lucrau pentru noi
vindeau informaţiile unei celule a guvernului secret care constituie interfaţa
cucomunitatea ufologilor condusă de colonelul MK, generalul T.E.. W.B., un foarte
bogat om de afaceridin Nevada şi alţii. O asemenea persoană m-a trădat şi a încercat
sâ mă defăimeze în faţa oamenilor lui Rockfeller,pentru a pune mâna pe banii pe care
 Rockefeller voia să-i folosească pentru a spnjini proiectul nostru,pentru a-i îngropa în
institutul său. latǎ-mǎ, deci, lucrând ca doctor de urgenţă, având o slujbă foarte
stresantǎ, crescând patru copiimici şi aflându-mâ în acest cuib de vipere. Cuvântul
,,traumatic" nu e îndeajuns de puternic pentru a redarealitatea situaţiei mele! Uneori
chiar vroiam sǎ renunţ, dar ştiam cǎ nu puteam pentru că nu uitasemîncǎ de scopul şi
viziunea direcţiei pe care trebuia sǎ o urmez. Am încercat sǎ privesc la acel orizont
îndepǎrtat - care nu e atât de îndepărtai în timp, darevenimentele care trebuie să se
intâmple par sǎ se afle foarte departe - unde vom putea sǎ creǎm lumeaviselor noastre.
Şi, cu aceastǎ certitudine în minte, ca o credinţǎ personalǎ, mi-am continuat etorturile.
Trebuie sǎ înţelegeţi natura compartimentata a acestor interese conectate, care ţin totul
secret: ea seaflǎ în principal în sectoarele de afaceri corporatiste şi în domeniile
instituţional, financiar şi tehnologic.Guvernul, care este reprezentat prin noi, poporul,
constituie cel mai puţin important element şi, deasemenea, armata, CIA-ul, NASA,
NKO, serviciile secrete ale armatei şi aviaţiei toate sunt doar uncamuflaj pentru o
operaţiune care se produce în afara lor. Adevărata acţiune o conduce o grupare
hibridǎcare este cvasigurnamentalǎ, dar mai ales privatǎ, transnaţionalǎ şi complet
ilegalǎ. Unii dintre şefii acestei grupări m-au invitat să discul cu ei dupǎ întâlnirea
avută cu directorul CIA.Înainte de întâlnirea cu acesta, persoana mea de contact cu
Wonlsey era ingrozită de ideea că cineva vaafla de aceasta. Trimitea totul prin Fedex şi
voia sǎ ţinem contactul numai prin telefoane publice,codificat. Am spus: - Nu e nevoie
sǎ ne obosim sǎ facem asta, pentru ca gruparea cu care ne confruntǎm dispune
detehnologii care pot învinge orice sistem pe care îl puteţi inventa. El se aflase pe
scurta lista de potenţiali secretari ai lui Clinton. Prin urmare, cunoştea lumeaserviciilor
secrete foarte bine, dar cu toate acestea afla în lumea armatei şi serviciilor secrete
obişnuite.Știam cu ce ne confruntǎm, el însă nu. Aşa cǎ a spus: O, nu! Trebuie să
procedam aşa. Sunteţi doar un doctor şi nu cunoaşteţi cum se pune problema înasttel
de cazuri! Am fost în toate aceste cazuri şi trebuie să fim prudenţi. În cele din urmǎ i-
am făcut pe plac. Am încercat sǎ-i explic cǎ nu aveam cum sǎ păcălimcapacităţile de
supraveghere ale acestei grupări subterane, pentru ca ei dispuneau de tehnologii 67
 68. nonlocale ,“scalare” mai avansate decât generaţii întregi de aparate electronice.
Nici măcar dispozitiveleextrem de evoluate- ale NASA și NKO nu se pot compara cu
ce au ei deoarece gruparea respectivădispune de interfeţe electronice cu conştiinţă,
prin care poate controla lucrurile instantaneu şi în modpermanent. Prietenul meu nu
ştia însă aceasta. Eu da, şi îi urmărisem cu vederea la distanţă cum măsupravegheau cu
ajutorul acestei tehnologii. M-am supus deci regulilor stabilite de el dar înainte de
întâlnirea de pe 13 decembrie 1993, cinevacare fusese implicat în aceste proiecte în
cadrul armatei, în Arizona, a venit şi mi-a spus: - Înţeleg cǎ o să vă întâlniţi cu Jim
Woolsey, directorul CIA pentru a discuta subiectele x, y, z îndata de… Eu am răspuns.
- Nu voi nega sau confirma asta, dar mi se pare interesant faptul cǎ aveţi ceva de spus
în aceastaprivinţă. L-am anunţat de aceasta pe omul meu de legăturǎ și l-am tulburat
foarte tare. Cum de s-a putut afla? Am răspuns - MJ, nu ai ascultat ce ţi-am spus.
Problema este cǎ majoritatea oamenilor sunt prea aroganţi ca săştie ceea ce de fapt nu
ştiu. Ar trebui, de asemenea, să menţionez că, în timpul vizitei mele Ia New York din
iarna anului 1994,atunci când mă aflam la Hilton pe Sixth Avenue din New York, am
primit un telefon de la un “reporter”.Acesta a spus: - Sunt reporter la ziarul “The Wall
Street Journal”. Înţeleg cǎ aţi avut o întâlnire cu amiralulWoolsey, cu privire la OZN-
uri şi fiinţe extraterestre. M-a întrebat: - Ce-mi puteţi spune despre asta? Nu am minţit;
doar am pus o întrebare retorică: - Chiar credeţi că un director CIA în funcţie s-ar
întâlni cu un doctor de ţară din Carolina de Nordca să discute despre un asemenea
subiect? La care el a răspuns. - Păi cred că nu. Iar eu am spus. - Ei, iată. Şi am închis
 telefonul. Asta a fost tot. Dar această experienţă mi-a demonstrat că şi în mass-
mediaexistau oameni din serviciile secrete care ne monitorizau activităţile. Cam în
aceeaşi perioadă, pe la începutul anului 1994, un angajat al grupării subterane care
avea ocelulă infiltrată in CIA m-a sunat şi mi-a spus: - Uitaţi, noi chiar vrem ca
dumneavoastră sǎ duceţi la capăt ce v-aţi propus. Grăbiţi-vă. Eu am întrebat: - Ce vreţi
să spuneţi cu asta? Mi s-a răspuns: - Doream ca cineva să apară ca să facă asta pentru
noi, cel puţin o treime din oamenii din acestgrup de control subteran vor ca această
chestiune sǎ fie făcută publică, dar noi nu o putem face... Am spus: - Şi cine naiba
credeţi că sunt eu? Sunt doar un doctor de ţară din Carolina de Nord. De-abia am cuce
să-mi duc existenţa! - Nu, nu înţelegeţi. Noi putem acţiona doar pe ascuns. În cele din
urmă a venit cu avionul şi ne-am întâlnit la hotelul Grove Park Inn, din Asheville.
Nuvoi uita niciodată ce mi-a spus în timpul acelei conversaţii: 68
 69. - Ştiţi, dacă doriţi să ne transmiteţi nouă sau preşedintelui un mesaj, nu trebuie
decât să puneţimâna pe telefon. Nu formaţi niciun număr, doar vorbiţi. Sau. dacă
preferaţi, staţi în birouldumneavoastră şi vorbiţi la pereţi. Pentru că totul este
monitorizat în timp real. - Da, ştiu, am spus eu. - De unde ştiţi? m-a întrebat el. Atunci
i-am spus că făcuseră nişte greşeli şi se lăsaseră descoperiţi de câteva ori. I se
întâmplase şilui Emily, şi mie. Odată, când am pus mâna pe telefon ca sǎ sun, am auzit
oamenii din camera de control pe linie.Auzeam nişte persoane care vorbeau în locul
tonului. Aşa cǎ am întrebat: - Cine e acolo? La care o femeie cu un accent străin foarte
pregnant dar care vorbea o engleză corectă a spus: - O, Doamne, e doctorul Greer! -
M-am răstit la ea şi apoi am trântit receptorul în furcă. Pe atunci eram înfuriat de
aceste lucruri. Acum însă puţin îmi pasă. Aşa cǎ i-am spus acelei persoane: - Da, sunt
sigur cǎ e adevărat. - Să ştiţi însă că acest lucru chiar trebuie sǎ se întâmple, a spus el.
- Dar de ce nu o făceţi voi? - O, nu, e prea periculos. Erau exact cuvintele lui Laurance
Rockefeller din septembrie, când stăteam pe veranda lui, substele. Acum vedeţi cǎ e o
temă care se tot repetă: există nişte persoane din interior cu legături foarteputernice,
care vor ca totul sǎ devină public, dar sunt îngrozite de această grupare malefică,
violentă. După acea întâlnire, am primit invitaţia unui grup de persoane din cadrul
grupării oculte de a măduce la Phoenix, în iarna anului 1994. Întâlnirea a avut loc la
conacul Wrigley vechiul, fabulosul conacpe care îl clădii familia care făcuse o avere
cu guma de mestecat Wrigley. Clădirea fusese preluată de ocelulă din Cadrul acestei
grupări subterane. Erau prezente acolo mai multe persoane din diversecorporaţii.
Întâlnirea avea loc târziu în noapte. Un industriaş important care era implicat în
această celulă era menţinut sub influenţa drogurilor sisub un anumit tip de control
mental, până când gruparea îl storcea de toţi banii. Apoi îi foloseau baniipentru a
sprijini diverse operaţiuni. Metodele şi motivele acestei grupări sunt mai mult decât
malefice.Le tot spun oamenilor nu vreţi sǎ auziţi mai mult de 10, 15%, din câte am
văzut şi am aflat eu! Este atâtde cumplit, încât majoritatea oamenilor ar alege
sinuciderea. Şi mulţi chiar au făcut-o. Ne-am adunat cu toţii în jurul unei mese de
conferinţe din conacul Wrigley. Discuţia era legată dedezvăluirea informaţiilor cu
privire la stabilirea contactului cu extratereştrii. Un bărbat în timpul uneipauze, m-a
chemat pe balcon si mi-a spus: - Ştiu că aţi avut acea întâlnire cu directorul CIA și cǎ
furnizaţi informaţii preşedintelui, dar trebuiesă vă spun cǎ aceștia nu știu nimic şi nici
nu vor ști. Ar trebui sǎ înţelegeţi că .. ei bine, ar trebui să staţide vorbă cu oameni ca
noi. Oamenii care se ocupă de asta sunt cei care colaborează mult cu guvernul auaşa-
numite contracte de colaborare. De asemenea, ar trebui sǎ vorbiţi cu anumite persoane
avizate cuanumite ordine religioase si ordine de preoţi iezuiţi care controlează
transferul de tehnologie si cu …Mi-a dat o întreagă listă Credeam cǎ omul “bătea
câmpii”. Dar am aflat mai târziu cǎ absolut fiecare cuvânt era adevărat şitotul a fost
 continuat în următoarele luni. Lucrurile au devenit chiar şi mai bizare Această grupare
sau celulă din cadrul guvernului secretîncerca la rândul ei sǎ afle ce făceam noi. Nu
uitaţi cǎ acum vorbim de anul 1994. Un fost director dincadrul serviciilor de informaţii
secrete ale armatei - membru al acelei grupări - îmi oferise un loc înconsiliul director
în 1992. Aşadar, lucrurile progresau şi nu deviasem de la cursul meu. El mi-a spus: 69
 70. - Vă putem ajuta. - Ce vreţi să spuneţi? l-am întrebat eu. - Ei. ştiţi dumneavoastră
daca aveţi nevoie de sprijin, lăsaţi-ne sǎ vă ajutăm. - Cum intenţionali să ne ajutați? -
Păi, sunteţi doctor, nu? Aşa cǎ beneficiaţi de un credit bun. V-am verificat - O, da cel
mai bun. - Ştim că aveţi cărţi de credit de tip Platimim şi Gold. Măriţi-vǎ limita de
credit la maximum înfiecare lunǎ: cincizeci de mii de dolari, o suta de mii, cat o fi.
Scoateţi din ei cât doriţi. Şi daţi-ne nouă cifrele. Deoarece noi conducem toate
supercomputerelecare acţionează ca back-up şi monitorizează sistemul bancar global,
vom şterge pur şi simplu sumacheltuită, ca şi cum s-ar fi plătit în fiecare lună. Această
povestire e adevărată. Vă asigur că fiecare cuvânt e adevărat. Puteţi să mă
verificaţi,făcându-mi o injecţie cu “serul adevărului” sau cu orice fel de aparat. Ceea
ce vă spun e real. Am răspuns: - Da, dar dacă aş face asta, aş deveni proprietatea
voastră, nu-i aşa? Nu a spus nimic, doar i-au lucit ochii. Eram suficient de deştept ca
să nu accept momeala, oricât de tentantă ar fi fost ea - deşi aceasta aimplicat un efort
financiar şi o luptă enormă pentru noi, cei care încercam să facem asta, lipsiţi practic
deorice fonduri. Dar în niciun caz nu aveam să accept! Înţeleg cǎ vă duceţi în Europa
în curând ca să vǎ intâlniţi cu anumite persoane care au legătură cufamilia regală
britanică. Aşa şi era. Ştia absolut tot ce făceam. - Într-adevăr. Voi pleca în Europa. -
Mă voi afla şi eu acolo pentru o întâlnire cu familia Rothschild, cu oamenii care
conduccorporaţia Volvo şi alte mari firme din industrie, pentru cǎ ei colaborează cu
noi. - O, sunt sigur că e adevărat, am spus eu. - Haideţi sǎ ne întâlnim la Londra, mi-a
sugerat el. - În regulă. - Unul din prietenii mei, care e foarte interesat de ceea ce faceţi,
este unul dintre şefii Consiliuluipentu Afaceri Externe, ambasadorul Maxwell Kabb.
Aţi dori sǎ aveţi o întrevedere cu domnia sa? - Sigur, dacă vrea să ne ajute. - Şi, de
asemenea, cu familia Peterson - domnul Peterson era şeful Consiliului pentru
AfaceriExterne, iar soţia sa era directoarea Comisiei Trilaterale -, pentru că şi aceasta
colaborează cu noi şipoate ne putem uni. - La următorul eveniment o să-i invit, am
spus eu. - Trebuie să ştiţi că toate aceste persoane citesc ce scrieţi şi sunt foarte
interesate de aceasta. - Ştiu asta, am spus eu. Cu toţii suntem oameni şi toţi oamenii
sunt, după părerea mea, educabili. Toată lumea are un rol înaceastă dramă cosmică.
Dar această persoană de contact era esenţială, deoarece mă invita în acest cercintim al
puterii subterane. Deşi nu aveam nicio intenţie de a mă lăsa controlat de ei, nu mă
deranja săîmpărtăşesc punctul meu de vedere şi cunoştinţele mele cu ei. Mi-a spus, de
asemenea, că existau multe persoane importante cu care lucrase în mass-media şi
căaceastă grupare colabora cu Bono şi U2, cu Moody Blues, Pink Floyd şi diverse alte
formaţii, careprimeau ce scriam eu. - O, apreciez asta, am spus. - Vă place ce spuneţi
şi ce faceţi... Mai târziu, în acea iarnă, m-am dus în Europa şi m-am întâlnit cu nişte
prieteni foarte buni aiprinţului Charles şi ai prinţului Philip. Una dintre cele mai bune
prietene ale prinţului Charles susţineputernic activitatea noastră. 70
 71. Ea dorea sǎ primească unele din materialele pe care le adunasem pentru directorul
CIA şi pentrupreşedinte; ca sa le poată împârtǎşi prinţului Charles şi altor persoane.
Nu uitaţi însă că mă ocupam detoate acestea în timpul rămas între schimburile de la
secţia de urgenţă. Uneori, m-am dus în Europapentru două-trei zile şi m-am întors ca
să lucrez timp de douăzeci şi patru de ore la urgenţă. Într-un fel, am avut propria
noastră operaţiune diplomatică. M-am întâlnit cu această persoană decontact din
gruparea secretă în Londra. Continua sǎ încerce să mă convingă să mă alătur lor. Aşa
 că îlascultam şi aflam multe lucruri, dar nu cedam. Această grupare reprezintă cea mai
mare grupare mafiotăşi de crimă organizată din lume. Moşteniri pierdute Când unele
persoane aud această relatare, sunt îngrozite că accept să intru liber şi nesilit de
nimeniîn gura lupului. Dar eu le spun că nu mă deranjează să mă întâlnesc cu nimeni
din această lume pentru aîmpărtăşi viziunea viitorului pozitiv al rasei umane şi a ceea
ce trebuie să facem pentru a ajunge acolo.Nu mi-e teamă şi ştiu cǎ nu mă pot corupe,
nu mă pot cumpăra, nu mǎ pot păcăli. Nu-mi pasă dacă măucid. Aşa că ce am de
pierdut? Dacă rămâi sincer, totul devine foarte simplu. Şi nu trebuie să eviţi penimeni,
iar cei pe care-i cauţi îşi deschid inima în faţa ta. Am aflat că trebuie să acţionăm
simultan la mai multe niveluri ale conştiinţei. La fel ca delfinii - ei“dorm”, dar o parte
a creierului lor este în continuare trează. Aceasta s-a demonstrat ştiinţific. Creierullor
funcţionează pe mai multe niveluri şi dimensiuni simultan. Ei bine, şi oamenii pot
aceasta. În aceaperioadă adormeam, dar o parte din mine stătea trează. De exemplu,
imediat după ce preşedinteleClinton a fost ales în toamna anului 1992, eram împreună
cu el la nivel astral, la locuinţa guvernatoruluidin Little Rock Arkansas, discutând
aceste informaţii, iar contactul nostru a continuat pe parcursulmandatului său.
Întâlnirile şi schimburile de informaţii aveau loc la nivel astral. Peste câţiva ani, un
bunprieten al preşedintelui Clinton a spus cǎ acesta era preocupat de planul spiritual şi
că se putea intraastfel în contact cu el. Am procedai astfel regulat cu diverse persoane,
timp de mulţi ani. Dacă trecempeste ego-urile, temerile şi prejudecăţile noastre, putem
intra în contact spiritual cu ceilalţi oameni. Aceasta nu înseamnă că cei cu care intrăm
în contact vor răspunde în mod necesar favorabil. Încazul lui Bill Clinton, el a dorit
foarte mult să se întâmple aceasta, dar nu a avut curajul de a o face.Moştenirea lui s-a
pierdut, pentru că a fost responsabilitatea sa, ca primul preşedinte după
încheiereaepocii Războiului Rece, de a o face. Nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor.
Eram pe punctul să faccunoscut faptul că mă întâlnisem cu directorul CIA, după ce
acesta nu mai ocupa respectivul post - credcă a avut acea funcţie până în 95 - şi eram
în vizită la nişte prieteni din Santa Barbara. Acordam uninterviu unui ziar important
din New York care dorea să scrie un articol despre furnizarea noastră deinformaţii
pentru Casa Albă şi directorul CIA cu privire la OZN- uri. Chiar în ziua în care urmau
săpublice articolul, Linda Tripp a apărut cu poveştile ei despre Monica Lewinski. Nu a
fost o întâmplaresau o coincidenţă. Relatările noastre nu au mai fost băgate în seamă
de nimeni din presă. Şi pentruurmătorii doi ani, douăzeci şi patru de ore, şapte zile din
şapte, acesta a fost singurul subiect: partida desex oral a făcut înconjurul lumii! Ce
absurd! Pentru cine nu ştie: cei mai bun afrodiziac este puterea. Iar bărbaţii puternici
au aventuri. Şi ghiciţi!Bărbaţii însuraţi care au aventuri uneori nu spun adevărul în
această privinţă. Ce chestie! Să fie retrasdin funcţie din această cauză? Haideţi s-o
lăsăm baltâ! Hlillary Clinton a avut dreptate când a spus căexista o conspiraţie pentru
a-l asasina pe Bill Clinton prin defăimare, în locul unui glonţ. Avea perfectădreptate.
Pe la mijlocul anilor 90 am ajuns la concluzia că preşedintele SUA nu avea să se
ocupe deproblema OZN-urilor şi că, dacă o analiza mai serios, risca să nu mai fie
preşedinte. 71
 72. În acea perioadă l-am cunoscut pe unul dintre cei mai buni prieteni ai preşedintelui
Carter, care mi-a spus cǎ acesta, la începutul mandatului şi atunci când se pregătea să
devină preşedinte, a încercat săafle informaţii despre chestiunea OZN-urilor. Carter
văzuse un OZN în Georgia pe vremea când eraguvernator şi chiar dispunem de
raportul său oficial. Prin urmare. Carter a încercat să afle informaţii dela George Bush,
care atunci era director CIA - tatăl preşedintelui în funcţiune -, dar Bush i-a spus că
nuavea nicio informaţie să-i furnizeze şi să le afle din altă parte. Ulterior, deoarece
Carter a insistat, a fostvizitat de “un agent” care i-a spus: “Domnule, dacă vreţi să vă
 duceţi la capăt primul mandat depreşedinte, atunci să vă ţineţi gură în privinţa
chestiunii OZN-urilor”. Acea persoană din interior şiprieten al lui Carter mi-a spus că
el - şi poate şi familia sa - au fost ameninţaţi chiar în mod direct. Am aflat din surse
diferite, inclusiv de la nişte marton incluşi în proiectul Desecretizarca, căJimmv Carter
a dorit să facă un studiu al Casei Albe cu privire la OZN-uri, prin intermediul
SRI(Institutul de Cercetǎri Stanford). Cei de la Pentagon, care erau implicaţi în
proiecte secrete, le-au spusatunci celor de la SRI cǎ vor anula toate contractele pentru
sprijinul financiar al SRI dacă vor să dea curscererii lui Carter de a analiza chestiunea
OZN-urilor. Aşa că ideea studiului a fost îngropată. Aceastareprezintă doar o parte
dintr-un lung şir de asemenea ameninţări la adresa preşedinţilor SUA, începândde la
Eisenhower, şi chiar asasinate în cazul lui John Kennedy. Altor preşedinţi li s-au
adresat ameninţăricu moartea sau retragerea mandatului dacă insistǎ cu investigaţiile.
Prin urmare, din 1992 până înprezent m-am aflat în această vâltoare de proporţii
cosmice. Bill Clinton nu a avut curajul necesar pentru a dezvălui toate acestea. Dar
cred, sincer, cǎ ar fiputut sǎ o facă. Oare populaţia nu aşteaptă de la conducătorii noştri
să facă totul, trecând peste ambiţiilelor personale sau siguranţa lor personală?
Majoritatea politicienilor nu sunt curajoşi. Avem o clasăconducătoare slabă şi laşă,
care este obsedată de bani, putere şi ambiţii egoiste. Prin urmare, chiar şiatunci când
află de aceste probleme, nu au curajul şi energia de a face ceea ce este corect în
numelePământului, pământenilor sau chiar a cetăţenilor Statelor Unite. Între 1994 şi
1997, în timp ce am continuat să încercăm să influenţăm sistemul, am ajuns
laconcluzia că este foarte important să intrăm în contact cu corpurile legislative
globale. Dacăpreşedintele, ca individ, era prea speriat şi ameninţat pentru a acţiona, iar
cercul lui de putere nu aveaacces la informaţii, atunci următoarea opţiune o reprezenta
congresul. Atât de multe înalte oficialităţi dela Casa Albă nu aveau acces la informaţii,
încât era evident cǎ numai o audiere publică în congres puteaschimba oficial lucrurile.
Iată la ce mă refer prin blocarea accesului: astronautul Cordon Cooper mi-a spus
personal cǎsecretarul departamentului Apărării, Cohen, aflase cǎ echipa lui Cordon
Cooper filmase un OZN careaterizase în zona unui lac secat de la baza aviatică
Edwards, în anii 50. Cohen a încercat să obţină accesla acele informaţii, dar acesta i-a
fost refuzat. Cohen cunoştea datele şi detaliile aterizării şi filmării, darcu toate acestea
nu a putut obţine acces la înregistrare sau la documente. Aşadar, ne-am întâlnit cu mai
mulţi membri ai congresului, inclusiv cu un membru al comitetuluide informaţii al
senatului, senatorul Dick Bryan. din Nevada - unde se află Zona 51 - şi cu alte
persoaneaflate în poziţii-cheie. În timp ce stabileam contacte, am aflat că puteam să ne
întâlnim în privat cu maimulţi congresmeni importanţi. Le-am prezentat dovezile şi le-
am spus: - Vă rog să ne permiteţi audieri publice în cadrul cărora aceşti martori cu
funcţii foarte înalte sâpoată depune mărturie în faţa unui comitet al congresului, de
faţă cu presa din toată lumea. Ceea ce am aflat de fiecare dată a fost că toţi doreau să
ştie, dar nu să acţioneze. Nu voi uitaniciodată cum m-am urcat într-unul din acele golf-
cart-uri de la aeroportul MaCarran din Las Vegas.Venisem cu avionul doar pentru
câteva ore ca sǎ mǎ întâlnesc cu senatorul Bryan din Nevada, pe lajumătatea anilor 90.
Am ajuns la ceea ce arăta ca o debara cu o uşă banală dar, când o
deschideai,pǎtrundeai într-o minunată sală de conferinţe. Era folosită pentru întâlnirile
VIP-urilor de la aeroport.Am fost dus în sală şi apoi a venit senatorul. Am stat de
vorbă cam o oră. 72
 73. Senatorul Bryan era însoţit de un asistent care stătea pe canapea. Senatorul,
împreună cu însoţitorulmeu şi cu mine stăteam la masa de conferinţă. Nu cred cǎ
asistentul a înţeles la început despre ce eravorba in discuţie. Senatorul m-a întrebat: -
Cu cine v-aţi întâlnit până acum? - Cu directorul CIA, cu o persoană din Statul Major
 şi..., am răspuns eu şi am văzut cum asistentula scăpat din mână documentul pe care îl
citea. Arăta de parcă îl lovise cineva. În timp ce discuția a continuat senatorul Bryan a
spus că nu avea nicio îndoială cǎ aceste chestiunierau reale şi actuale, dar că nu
primise niciodată acces la aceste informaţii. Să auzi aşa ceva din guraunui înalt
membru al comitetului de informaţii secrete al senatului, era o realizare! - Ştiţi, avem
disperată nevoie de cineva ca dumneavoastră pentru a ţine nişte audieri publice
peacest subiect aşa cum a ţinut Gerald Ford, la sfârşitul anilor 60... Imediat ce am spus
asta, a trecut de la manifestarea unui viu interes la o atitudine defensivă. Aspus: - Păi,
v-aţi întâlnit cu toate aceste persoane. De ce nu face asta preşedintele? - Cred cǎ ştiţi
de ce. Nu este o problemă deloc uşoară, am spus eu. - Eu sunt doar un senator. - Şi eu
sunt doar un doctor! Aţi depus jurământul de a respecta şi apăra constituţia SUA şi vă
aducdovezi cǎ aceasta a fost încălcată, cǎ nu s-a respectat ordinea decizionalǎ, cǎ
congresul a fost datdeoparte şi că cele mai importante tehnologii şi informaţii din
istoria speciei umane sunt conduse de ogrupare ilegală, malefică. Dacă aceasta nu
reclamă o anchetă a congresului, atunci ce ar mai putea sǎ ofacă? A rămas impasibil
pentru o clipă, după care a spus: - Nu ştiu dacă pot face asta, dar aţi vorbit cu John
Wamer de la serviciile armate? Am răspuns cu un ton implorator: - Domnule, eu
vorbesc cu dumneavoastră! Încercam să nu-l las să se spele pe mâini de toată povestea.
Era însă evident cǎ senatorul Bryan nuera interesat de rezolvarea chestiunii respective.
Am urmat acelaşi proces cu numeroşi alţi membr ai congresului, ai senatului, ai puterii
executive,din domeniul militar, de la Naţiunile Unite şi alţii şi nimeni nu a făcut nimic.
În cele din urmă am fostinvitat de un grup de la Naţiunile Unite, să ţin un discurs
acolo. Titlul acestuia era: “Baza păciiinterplanetare”. Dacă veţi citi prima mea carte,
veţi găsi un capitol cu acest titlu. Am scris materialulpentru că mi s-a cerut să fac acea
prezentare la ONU. Majoritatea persoanelor nu realizează că aproapetot ceea ce am
scris acolo a fost ca răspuns la cererea unui grup interesat sǎ afle adevărul. Acest tip
deproces a reprezentat catalizatorul creaţiei cărţilor mele precedente. Am luat-o cu
mine la această reuniune pe una dintre fiicele mele care avea pe atunci doisprezeceani.
Am ajuns la intrarea principală pe unde intră vizitatorii. În timp ce stăteam la coadă
pentru a treceprin controlul dc securitate, am auzit deodată o mare gălăgie în hol. M-
am uitat şi am văzut-o pe soţiasecretarului general al ONU, împreună cu şeful
departamentului de protocol şi pază şi un mare număr dealte persoane, care îmi făceau
senin să vin acolo. S-au apropiat, au desfăcut banda de separare şi noi amintrat direct,
fără a mai trece prin sistemul de control. Ne-am salutat, iar doamna Boutros- Ghali m-
a luatde braţul stâng, în timp ce cu dreapta o ţineam pe fiica mea de mână. Traversând
marele hol de laintrarea în clădirea ONU împreună cu toate celelalte persoane, doamna
Boutros-Ghali s-a întors spremine şi m-a întrebat: - Când ai de gând să duci treaba la
capăt? - La ce vă referiţi? - Informaţia cǎ nu suntem singuri trebuie să fie fǎcută
publică, a răspuns ea - Leah. tu şi soţul tău conduceţi lumea. Conduceţi Naţiunile
Unite. Eu sunt doar un doctor de ţarădin Carolina de Nord. - O, nu. E prea periculos
pentru Boutros. L-ar ucide! 73
 74. Iar eu mi-am spus: “Şi eu ce sunt? Carne de tun?” Iar răspunsul este: da, exact asta
sunt, e perfect adevărat! Pot fi sacrificat - din 92 încoace mi s-aarătat foarte clar
aceasta de cercurile subterane. - Ştii, Leah, asta-i tot ce pot să fac. Ea se numără
printre cele mai puternice femei pe care le-am cunoscut vreodată. Avea o
prezenţăimpunătoare, era foarte spirituală şi cu o mare capacitate de observaţie. Am
cerut ca mult aşteptatul eveniment al dezvăluirii să aibă loc la ONU. Au fost de
acord.Aproape însă de momentul când s-a acceptat aceasta, Boutros-Ghali a fost dat
afară. În mod normal,secretarul-general primeşte două mandate succesive. El a primit
doar unul. Au furnizat tot felul depretexte pentru a explica dc ce au trebuit să scape de
 el, aşa cum au făcut şi cu Kurt Waldheim. Am aflatcâ Waldheim sprijinise crearea
Biroului pentru Afaceri Externe Spaţiale care există la ONU, mutândsediul din New
York în Europa unde se putea cu adevărat ocupa de cercetarea acestor elemente. Dar l-
audat afară pentru asta şi l-au acuzat de colaborare cu naziştii. Boutros- Ghali
investiga chestiunea OZN-urilor şi l-au dat şi pe el afară. A venit apoi Kofi Arman. Un
asistent principal al lui Kofi Annan - un corean care dispunea defuncţia diplomatică
cea mai înaltă acordată unui cetăţean al Coreei - a intrat în contact cu noi. - Au
acceptat să ne lase holul cel mare de la Naţiunile Unite pentru a găzdui conferinţa cu
aceştimartiri ai apariţiilor de OZN-uri, membri superiori ai armatei şi guvernului, a
spus el. Aşa se căzuse de acord. Dar câteva săptămâni mai târziu, acest diplomat m-a
sunat şi mi-a spus: - Nu mă mai sunaţi niciodată la Naţiunile Unite. Iată numărul meu
de telefon de acasă. Devenise interesat, deoarece cunoştea nişte evenimente
extraordinare cu OZN-uri, care avuseserăloc în Coreea. Am fost şocat. L-am întrebat: -
Despre ce vorbiţi? - Ştiu cǎ am acceptat să găzduim acest eveniment, dar acum nu mai
este posibil. Secretarul-generala fost vizitat de nişte persoane ce i-au arătat documente
care l-au speriat într-atât, încât a realizat că numai poate să se implice mai departe. Mi
s-a spus că ONU, instituţie aproape falimentară, risca sa fie închisă. În esenţă, aceşti
agenţisecreţi şi răufăcători transnaţionali au ameninţat conducerea ONU şi i-au pus cu
botul pe labe. Mare parte din viaţa mea a fost minunată, dar confruntarea cu guvernul
subteran m-a afectat foartemult. Atât de mult încât uneori a trebuit sǎ uit de toate. De
exemplu, odată m-am întâlnit cu mai multepersoane sub acoperire din California, care
aveau legătură cu o bază a aviaţiei militare de lângăSacramento. Era o perioadă
stresantă şi mi-am spus: “Mă duc să beau undeva în linişte.” Un bărbat pe care-l voi
numi George s-a aşezat lângă mine pe un scaun şi a început să vorbească.Nu aveam
chef de vorbit, dar el a insistat şi m-a întrebat: - Ce faci în oraş? - Sunt sigur cǎ nu vrei
să afli, am spus eu. - Ba da, mi-a replicat George, ronţâind alune. - Am avut nişte
întâlniri, i-am răspuns eu. - Cu ce te ocupi? - Sunt medic la secţia de urgenţă, dar nu de
asta mă aflu aici. - Dar de ce te afli aici? - O să-ţi pară rău că m-ai întrebat, dar hai să-
ţi spun. Aşa cǎ m-am apucat să-mi descarc sufletul în faţa acestui sărman om. I-am
spus tot ce v-am spus şivouă, ba chiar mai mult. I-am dat numele fiecărui agent sub
acoperire, fiecărei corporaţii, fiecăreipersoane asasinate, i-am spus ce celulă îl
omorâse de fapt pe John Kennedy, i-am spus cine făcea partedin celula care intrase în
contact cu mine, adică i-am spus totul. M-am simţit minunat că m-amdescărcat, dar el
arăta ca şi cum ar fi fost călcat de un tren. - Ţi-am zis că nu cred că vrei să auzi asta. -
Cum de mi-ai spus toate astea? m-a întrebat el. 74
 75. - Pentru că eu sunt un nimeni. Nu sunt considerat un risc. - De unde ştii toate
astea? m-a întrebat el intrigat. - Nu vrei să ştii nici asta. Acea întâlnire întâmplătoare a
fost într-o oarecare măsură ridicolă. - Lasă-mǎ să-ţi cumpăr o bere, am spus eu.
Această conversaţie m-a ajutat foarte mult. - Şi dacă l-aş suna pe Dan Rather ca să-i
spun totul? m-a întrebat el. - Crezi că laşul ăla de la CBS ar da asta pe post? Succes!
am spus. Ştiu sigur cǎ Mike Wallace de la emisiunea “60 Minute” a primit dovezi
incriminatoare cu ani înurmǎ. Bob Schwarte care se afla în consiliul director al Time-
Life, fiind totodată un jurnalist celebru,era prieten cu Mike Wallace şi i-a dat
documentele MJ-12 originale Wallace a jurat sǎ facă public totul,dar povestea a fost
îngropată şi nu a avut curajul să-i înfrunte pe ticăloşii de la CBS pentru a-şi
realizareportajul. - Şi la cine ai de gând să te duci, care să facă publică povestea? - Te
porţi de parcă am avea o presă liberă, dar nu e aşa, nu e aşa de zeci de ani, am spus eu.
În primăvara sau vara anului 1994 am început sǎ intru în contact cu alte persoane
implicate înoperaţiuni din afara SUA, legate de OZN-uri. Una dintre acestea era
prinţul S. A. Un prieten de-al lui, care era de asemenea interesat de ceea ce făceam şi
 ne sprijinea mult îneforturile noastre, a propus să vorbesc cu prinţul. Prinţul S. A. era,
de asemenea, prieten cu LauranceRockefeller şi, după cum am descoperit, fusese atras
în celula secretă a colonelului MK/generaluluiT.E./W.B. care acţiona aici, în Statele
Unite. După ce am vorbit la telefon, am primit o scrisoare personală de la prinţul S.A.,
în care scria:“înţeleg cǎ oeea ce încercaţi să faceţi este foarte nobil. Însă nu cred cǎ vi
se va permite să o duceţi la bunsfârşit şi trebuie sǎ discut cu dumneavoastră despre
aceasta.” Nu voia să vorbească la telefon; voia să neîntâlnim. Aşa că ne-am întâlnit, în
iulie 1994. Se afla în New York, la hotelul Four Seasons Pierre, aflat pebulevardul
Fitfh lângă Central Park, nu departe de locuinţa lui Laurance Rockefteler. M-am dus la
NewYork cu una dintre fetele mele. Trebuie sǎ înţelegeţi că le luam aproape peste tot
unde mergeam. Urau ceea ce se numea “întâlniricu tati”. Având în vedere cǎ viaţa mea
era aşa cum era trebuia să le implic. Era minunat să petrecemtimpul împreună, aşa cǎ
mergeam cu ele în aceste călătorii speciale. Ne-am dus la hotel pentru a ne întâlni cu
prinţul. El era foarte elegant, politicos şi prietenos. Întimp ce fiica mea se juca liniştită
într-un colţ, am discutat în taină despre toată chestiunea OZN-urilor. După o vreme,
mi-a spus ce voise să-mi transmită prin scrisoare, dar nu dorea să o facă prin scrissau
la telefon. - Ştiţi cǎ nu vi se va permite să faceţi publice informaţiile. - De ce? - Nu vi
se va permite, dar nu din motivele pe care le bănuiţi dumneavoastră. Extratereştrii sunt
cei care nu vă vor permite. - Chiar aşa? Am aflat atunci că fratele prinţului fusese răpit
de ceea ce credea cǎ erau extratereştri. Dar prinţulnu ştia că răpirea fusese pusă în
practică de un grup paramilitar în cadrul unei operaţiuni secrete. Aceastărăpire fusese
investigată de un cercetător de la NASA cu care colaborasem de mai mulţi ani, dar
care nuştia că aflasem că făcea parte din guvernul subteran. El credea în sfârşitul
lumii, fiind un escatolog, unfundamentalist. Are multe contacte cu lumea ufologilor, ca
om de ştiinţă obiectiv care investigheazăfenomene OZN serioase, dar nu acesta este,
de fapt, rolul său real. Acest om de ştiinţă de la NASA mi-aspus că fratele prinţului
fusese răpit chiar din castelul aflat în ţara sa. Ceea ce el nu ştia, era cǎ eu am o sursă în
interiorul grupării paramilitare secrete care pune înpractică răpiri şi care mi-a spus că:
75
 76. - Da, desigur, l-am răpit, pentru ca această familie puternică şi imperiul său bancar
ai fie alături denoi în lupta împotriva extratereştrilor. Prinţul S.A mi-a spus cǎ aceşti
extratereştri erau cauza fiecăruiconflict de pe pământ încă de pe vremea lui Adam şi
Eva şi cǎ ei erau cei care ne obligau să ţinem totulsecret. L-am întrebat: - Chiar aşa?
De ce credeţi că apar cu zecile de martori, că interacţionează şi ne lasă semne, că
apardeasupra oraşelor principale ale lumii, dacă vor să se ţină totul secret? Nu a avut
ce să-mi răspundă, l-am spus: - Nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi. Cred cǎ un grup
de oameni doreşte sǎ ţină totul secret,pentru că, dacă ar face publice informaţiile,
aceasta ar însemna sfârşitul întregului sistem centralizat deputere care există, al
monopolului asupra tehnologiilor foarte avansate, al energiilor convenţionale şi alideii
antropocentrismului. Am purtat un schimb de idei sincer, dar politicos şi în final am
căzut de acord să ne opunem. Eraevident că prinţul considera prezenţa extratereştrilor
ca un motiv de teamă şi de ură şi cǎ sprijinea acţiunimilitare împotriva lor. Dar, pe
parcursul discuţiei, mi-a spus: - Preşedintele Bush (Senior) voia şi el să facă publică
povestea. Pe la sfârşitul Războiului Rece ungrup din care făceam parte, care îl
includea pe Gorbaciov, pe preşedintele Bush, pe secretarul-general alNaţiunilor Unite,
Perez de Cuellar, se reunea în 1989 pentru a plănui cum să facă publice
acesteinformaţii. Dar, într-o noapte, în timpul unei sesiuni de discuţii în New York,
secretarul-general al ONU,Perez de Cuellar. se întorcea de la o întâlnire unde se
planifica anunţul legat de extratereştri. Deodată aapărut un OZN, a oprit şirul de
maşini şi l-a răpit din limuzina sa. L-au luat la bordul navei şi i-au spuscă, dacă nu
 stopau acest plan de a dezvălui prezenţa extratereştrilor fiecare lider al lumii,
inclusivpreşedintele SUA va fi răpit, luat de pe planetă şi astfel procesul va fi oprit!
Acesta este faimosul caz în care un cercetător care studiază răpiri comise de
extratereştri vorbeştedespre un personaj de talie internaţională care este răpit împreună
cu un civil care a fost martor. Ce nuştiau ei este cǎ eu cunoşteam persoane din celula
care conduce vehiculele extraterestre imitate şisistemele de arme psihotronice, care au
fost folosite şi cu care s-a realizat acea răpire. De fapt, o rudă ainfamului sergent cu
pǎrul roşu de la Roswell, care ameninţa pe toată lumea, se afla acolo pentru acoordona
evenimentul. El era implicat în sistemul de securitate a secretarului-general şi a
plasataparatele electronice pe traseul acestuia, pentru cǎ acea pseudorăpire târzie din
noapte să poată avea loc.Scopul operaţiunii era de a împiedica această încercare a
marilor puteri ale lumii, inclusiv a luiGorbaciov, de a dezvălui lumii adevărul. Prinţul
S.A. chiar credea cǎ răpirea fusese comisă deextratereştri ca şi cea a fratelui său. Nu
ştia că aceste răpiri fuseseră orchestrate de oameni prin acţiuniparamilitare, cu ajutorul
unor aparate care semănau cu nişte OZN-uri şi chiar aveau creaturi la bord cearătau ca
nişte extratereştri, dar erau fie oameni deghizaţi, fie creaturi realizate de om. Aceasta
se numeşte “mizanscena” şi dispun de un document care descrie în amănunţime
acesteoperaţiuni. El provine de la una dintre acele instituţii private care sunt implicate
în simularea răpirilor decătre extratereştri. Acest lucru a fost dus atât de departe încât
s-au angajat chiar şi în răpirea liderilorlumii, pentru a încerca să-i determine sǎ urască
extratereştrii şi sǎ sprijine programul Războiul Stelelor.Prin aceasta îi conving, de
asemenea, pe aceşti lideri să împiedice orice efort de a face publiceinformaţiile. 76
 77. Extragerea corpului astral Când prinţul mi-a spus despre stoparea efortului, am
realizat cât de grav, de nebun şi - detest sǎfolosesc acest cuvânt - de malefic este
guvernul subteran. Atât de lacomi după putere sunt membrii lui,încât ei fac orice ca sǎ
păstreze lucrurile secrete. I-am spus prinţului că, deoarece stabilisem contactul cu
fiinţele extraterestre şi informaţiile noastreerau complet diferite de cele ale lui, singura
concluzie era că fusese dezinformat. Am schimbat câteva vorbe despre iniţiativa CE-5.
iar el şi-a exprimat interesul faţă de CSETI.Apoi a spus ceva foarte profund: - Am fost
peste tot în lume unde sunt raportate apariţii de OZN-uri, dar acestea au loc înainte ca
eusă ajung sau după ce plec, niciodată cât sunt acolo. Mă întreb dacă din cauza
atitudinii mele. - Înălţimea Voastră, am spus eu, cu tot respectuL cred că aţi găsit care
este hiba. Am descopent cǎdacă o persoană este lipsită de prejudecăţi, are mintea
deschisă şi e dispusă să intre în contact cu acestefiinţe extraterestre cu inima sinceră, ei
sunt acolo şi interacţionează. Desigur că gruparea subterană monitoriza fiecare minut
din conversaţia noastră în acea seară, fiicamea şi cu mine ne-am intors la hotelul
nostru Saint Moritz din Central Park South, exact vizavi deCentral Park. Am adormit
rapid şi m-am trezit peste câteva ore. Nu puteam să-mi ridic braţele. Nu mă
puteamîntoarce, nu mă puteam mişca! Eram într-o stare de paralizie fizică totală.
Ştiam ce se întâmpla: asupramea acţionase o armă electromagnetică direcţională. Mă
nimerise prin fereastra de deasupra patului. Încameră era proiectată cea mai puternică
teamă şi cea mai malefică forţă pe care am simţit-o vreodată înviaţa mea. Ştiam că
încercau să-mi extragă corpul astral din trupul fizic. (Acesta este modul în care auloc
cele mai multe pseudorăpiri, în extrageri ale corpului astral.) Guvernul subteran îmi
arăta că era serios şi pregătit să mă răpească. Încerca sǎ mă convingă, aşacum făcuse
cu prinţul, cǎ trebuia să-i urăsc pe extratereştri şi să mă tem de ei. Voiau sǎ mă
convingă defaptul că extratereştrii erau răi, că veneau de la Satana, că trebuia să
ducem o luptă sfântă împotriva lor.Încercau să mă convingă, predându-mi o lecţie
foarte grea. Ştiam însă că totul era o înscenare a oamenilor. Singurul lucru pe care l-
am putut face a fost să-miorientez mintea spre Dumnezeu. Am intrat într-o stare de
 transă transcedentală şi de conştiinţă divină şiastfel individualitatea mea a dispărut în
infinit, iar această grupare violentă a pierdut controlul asupramea. În nemărginire,
această armă nu mă mai putea stăpâni. Nu mai exista nici un “eu” acolo. Înţelegeţice
spun? “Lasă-te în urmă pe tine însuţi şi păşeşte pe apă.” Fii ca nimicul şi apoi fii peste
tot! Le-amspus oamenilor, care sunt potenţiale victime ale acestor arme: - Singurul
mod de a scăpa este de a înţelege puterea transcenderii sinelui şi a de a lăsa
picăturaindividualităţii voastre să se amestece în oceanul nemărginirii. Dar in
momentul în care mi-am recuperat individualitatea şi conştiinţa, atacul a reînceput. A
lostuna dintre cele mai cumplite experienţe pe care le-am avut. Încercau în mod
evident sǎ-mi ia în stăpânire individualitatea, sǎ-mi extragă fiinţa astrală şi sǎ
măintroducă în scenariul unei răpiri. Amintiţi-vă că, în cazul în care corpul astral este
suficient de afectat,trauma se poate manifesta la nivel fizic. Multe persoane nu înţeleg
aceasta. Majoritatea acestor răpiriimplică tehnologii care pot extrage corpul astral din
cel fizic. Proiectul Ametist, condus de o celulă subterană din NSA, realiza asasinarea
oamenilor prinîntreruperea legăturii dintre corpul astral şi cel fizic. Cunosc un individ
care a condus acest program. Această experienţă a fost într-un fel un dar, pentru că au
dat cărţile pe faţă şi mi-au arătat ce i-aufăcut secietarului-general şi fratelui prinţului
S.A. Am putut atunci să-mi folosesc vederea la distanţă şi,urmând această rază
electronică, să văd fiinţele umane din sediul de unde era condusă operaţiunea.Vedeţi,
orice ajunge la voi dacă rămâneţi calmi şi centraţi în această stare de conştiinţă
transcendentală. 77
 78. Puteţi ajunge astfel la sursă şi-i puteţi demasca. Aşa că, de fiecare dată când au tras
în mine cu arma, amfăcut aceasta. Trebuie să recunosc cǎ acesta a fost unul dintre cele
mai dificile lucruri pe care a trebuit sâ le fac -sǎ-mi păstrez controlul propriilor
facultăţi în timp ce trăiam acele clipe, ca sǎ pot să mă eliberez rapid delimitările
relativităţii, să ajung în planul absolutului unde nu mă puteau prinde - pentru că acolo
practicnu mai existam pentru ei. Fiica mea, slavă Domnului, a fost protejată de toate
acestea şi nu a ştiut nimic dm ce s-a întâmplat.Aceasta a fost scurta noastră călătorie la
New York Am confirmat în mod independent faptul cǎ unul dintre membrii de nivel
mediu ai acestei grupărisubterane - printre care şi un fost preşedinte american - erau în
favoarea dezvăluirii informaţiilor lasfârşitul anilor 80. Dar mai exista o altă grupare
care li se opunea - o facţiune a acestui grup de controlmai extins. Această celulă
dispune de tehnologiile necesare pentru a pune în practică răpiri şi de sistemede
armament psihotronic scalare şi radionice. Posedă, de asemenea, vehicule extraterestre
reproduse,care seamănă cu nişte OZN-uri şi funcţionează cu sisteme de propulsie
antigravitaţio- nală şi energeticenoi. Această celulă utilizează tehnologiile respective
foarte avansate pentru a păstra secretulinformaţiilor la nivel oficial - inclusiv prin
ameninţarea liderilor lumii şi prin răpiri, cum ar fi cea asecretarului general al ONU.
După acea pseudorăpire din New York, ajunsă foarte aproape de finalizare, mi-am
amintit un vislucid pe care l-am avut prin 1990-1991. În vis pluteam peste
Kennebunkport, Mâine, şi am văzut cevacare m-a tulburat foarte tare. L-am văzut pe
preşedintele SUA, pe George Bush, aflat la locuinţa sa deacolo. Pe cer erau multe
obiecte care semănau cu nişte OZN-uri, dar erau, de fapt, conduse de
elementemalefice paramilitare. Zburau peste locul respectiv şi peste mare şi-l
ameninţau pe preşedinte. Serviciilesecrete şi George Bush manifestau o mare
îngrijorare în legătură cu acest fapt. Nu am înţeles nimic dinacel vis atunci. Dar, după
această întâlnie, când am aflat de la prinţ de răpirea lui Perez de Cuellar, amştiut cine
făcea aceasta şi de ce. Am realizat, de asemenea, că la sfârşitul Războiului Rece a
existat o încercare sinceră dc a facepublice aceste informaţii şi cǎ respectiva celulă din
cadrul unei celule, care la rândul ei făcea parte dintr-o altă celulă - această grupare de
 răufăcători, violentă şi foarte periculoasă - împiedicase aceasta.Momentul era la finele
anului 1989. În ianuarie 1990 mi s-a spus să “reîncep ce întrerupsesem”. Chiardacă
pentru această grupare eu sunt o persoană insignifiantă şi nu am nicio putere sau
poziţie oficială,pentru că oficialităţile nu puteau acţiona, totuşi eu am fost cel chemat
să-mi aduc aportul. Oameni precum colonelul MK, cunoscut ca “Doctorul Moarte”,
care are o diplomă în tanatologie,adică studiul morţii, sunt maeştri ai psihotronicii şi
sistemelor electronice evoluate care suntresponsabile pentru răpiri, pentru controlul
mental exercitat asupra populaţiei şi pentru alte atacurisimilare. Atunci când realizezi
cu ce se confruntă de fapt liderii noştri - nu contează dacă ei aparţin desocietatea
secretă Skull and Bones sau dacă sunt foşti preşedinţi ori directori CIA - dacă încearcă
să nuse supună, atunci se confruntă cu această grupare care face tot posibilul pentru a
ţine subiectul strictsecret. Obiectivul lor constă în eliminarea a cel puţin patru, chiar
cinci miliarde din cele şase miliarde deoameni de pe Pământ. După ce m-am întors de
la New York în 1994, am cunoscut forţa înfricoşătoare a guvernuluisubteran. În fiecare
noapte, la 4:20 dimineaţa, când dormeam în dormitorul de acasă, se auzea un
clicfoarte fin şi apoi eram lovit de raza unui sistem de armament
electronic._____________________________________________________________
_______________________ Skull and Bones “Cap de mort” Ordinul “Skull & Bones”
a fost înfiinţat Ia Colegiul Yale din NewHaven, Connecticut, în anul 1832. El este cel
mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţisecrete de la Yale. Oficial, a
fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de “Russel Trust Association”Russell a
fost setul de promoţie de la Yale în 1833. El şi camarazii săi din “Skull & Bones”
seconsiderau o eltiǎ specială faţǎ de elitele comercial-bancare și de pelerinii puritani"
din Yale. Ei au 78
 79. preluat convingerile coloniştilor Noii Anglii timpurii. În sensul cǎ au fost „aleși de
Dumnezeu şipredestinați sǎ cârmuiască America. Din acest ordin fac parte membri
marcanţi ai clasei politice aStatelor Unite, printre care fi actualul președinte al SUA
George W Bush Jr. (n. trad. )
_____________________________________________________________________
_______________ Mi se făcea atât de rǎu, încât mă trezeam cuprins de ameţeală,
vomând, având diaree şi diaforeză*.Podeaua de la baie era literalmente udă de sudoare
pentru că aproape nu aveam tensiune şi leşinam pejos în dormitor, fiind la un pas de
moarte. Şi asta mi se întâmpla în fiecare noapte. Era cumplit. Duranumai zece,
cincisprezece minute. Ştiu că gruparea încerca să mă determine să mă opresc, dar
eurefuzam. În timpul acestei perioade, îmi amintesc cǎ, într-o noapte, am adormit şi
brusc am văzut pe cinevadin acest grup în faţa unui panou de control electronic. Am
văzut un şir de aparate psihotronice şiradionice avansate, aflate într-un spaţiu subteran
din vest. L-am văzut limpede pe conducătorul aceleioperaţiuni cum stătea în faţa
intrării bazei cu armament. Era un bărbat de vârstă mijlocie cu mustaţă şipăr cărunt -
ştiu exact cum arăta; a fost repartizat cazului meu. În această locaţie se aflau nişte
tineri care operau acel sistem electronic foarte complicat pentru a„trage" în mine.
Când i-am văzut, mi-am îndreptat gândurile spre Dumnezeu şi am spus:
“Doamne,iartǎ-i!” şi i-am binecuvântat. Îi vedeam atunci foarte clar şi apoi am
observat că m-au văzut şi ei. Înochii lor era o expresie de ruşine profundă; şi-au întors
privirea şi totul s-a terminat. După aceea,atacurile nocturne au încetat. Am aflat apoi
că sărmanii care acţionează acele aparate adesea mor din cauza a ceea ce fac: dacă,de
exemplu, proiectează o boală asupra cuiva, se îmbolnăvesc şi ei de ea. Ca de obicei,
operatorii şipersonalul inferior sunt “carne de tun”. Ei nu ştiu aceasta când acceptǎ
postul şi de aceea stăteau în afaraclădirii, de unde era operat
sistemul.______________________________________________________________
 ______________________ *diaforezǎ = transpirație (abundentǎ) fiziologicǎ sau
patologicǎ (n. trad. )
_____________________________________________________________________
_______________ Am aflat din acea experienţa că, în timp ce acele arme erau
orientate înspre mine, puteam să ajungla sistemul lor electronic scalar, chiar la sursă şi
să văd ce făceau. Apoi aduceam lumina divină în jurulnostru şi mă rugam pentru
iertarea lor. Tot atunci am aflat că şi Colin Andrews, cercetătorul cercurilor apărute în
lanurile din Anglia, aveanişte experienţe ciudate, dimineaţa devreme, precedate de
acest clic ciudat. Am fost testat serios în acei ani pentru a se vedea dacă voi urma sau
nu traseul ales. Am fost pepunctul de a închide CSETI în vara anului 1994, de a opri
proiectul Desecretizarea şi de a renunţa la tot. Le spun oamenilor: gândiţi-vă la ce s-a
întâmpiat în ultima zi, în ultima oră, în ultimele cinciminute ale ultimei mele ture de la
Departamentul de Urgenţă, unde am lucrat timp de zece ani. Unbăieţel era la un
picnic, s-a înecat şi a murit. Nu a putut fi resuscitat acolo şi a fost adus la urgenţă.
Eraun băieţel minunat, cu părul blond, în vârstă de trei sau patru ani. Am încercat să-1
resuscităm timp de o oră, dar era aproape în stop cardiac când a ajuns. A murit
înbraţele mele. Apoi şi-a făcut apariţia tatăl său, un munte de om care s-a prăbuşit în
braţele mele,plângând şi urlând, când i-am spus cǎ fiul său e mort, un urlet care-ţi
îngheţa sângele în vene. Confruntarea din fiecare zi cu aşa ceva e mult mai traumatică
pentru mine decât orice altceva. Şipentru asistentele mele, şi pentru mine, faptul cǎ un
copilaş a murit în ultima mea zi de serviciu la acelspital a tost cel mai rǎu lucru care se
putea întâmpla. Atunci când auzi de experienţele CSETI, ţi se pare cǎ e vorba de o
versiune a Dosarelor X dar aicinu suntem la Hollywood; totul e real. Există aspecte ale
muncii mele care sunt minunate şi altele caresunt cumplit de dureroase şi de tragice.
Poate că aceasta reprezintă o metaforă perfectă a vremurilor încare trăim: există atâta
frumuseţe şi promisiuni pentru viitor şi totuşi... atâta suferinţă! 79
 80. “Suntem mereu lângă tine!” Câteva relatări interesante vă vor oferi o idee a
tipurilor de persoane pe care le-am cunoscut întimpul activităţii mele. De exemplu, în
timp ce organizam conferinţa cu astronautul Brian OLeary din Colorado, în 1992.am
tost abordaţi de o femeie care insista să pătrundă în clǎdirea unde se aflau cercetătorii.
Femeia erapartenera colonelului MK, acum soţia lui, care se dădea drept ziaristă. Era,
de fapt, implicată în proiecte de operaţiuni psihologice şi de război psihologic
împreună cucolonelul, a cărui specialitate era dezvoltarea armelor psihotronice, a celor
radionice, de control mentalşi a ceea ce sunt în mod incorect denumite „sisteme de
armament nonletale". Aceste sisteme dearmament electromagnetic sunt de fapt folosite
uneori pentru a ucide oameni, utilizând aşa-numiteleunde electromagnetice scalare,
longitudinale. Nu ştiu cum a reuşit sǎ obţină numărul de telefon de acasă. Eu nu eram.
aşa cǎ a vorbit cu soţiamea - o femeie minunată, care întruchipează ideea de noblesse
oblige şi de amabilitate. Acea persoană i-a spus: - Cu cine trebuie să mǎ culc ca să pot
participa la această reuniune? Să-i spună aşa ceva soţiei mele! Aceasta a fost
introducerea noastră în comunitatea “superioară” agenţilor secreţi şi a nebunilor
pasionaţi de subcultura OZN-urilor. E suficient ca să vă daţi seama de teapa acestor
indivizi. Când le spun oamenilor cǎ persoaneleîntâlnite în acest domeniu sunt cele mai
rele, mai malefice, mai corupte, mai venale de pe Pământ şi dinorice subcultură sau
mediu, nu spun vorbe în vânt. Dar putem întâlni şi persoane minunate. Un astfel de
exemplu este Dorothy Ives, soţia actoruluipremiat cu Oscar, Buri Ives, care a venit să
asculte un discurs al meu. Domnul Ives fusese prieten cufamilia Nixon, cu familia
Reagan şi cu multe alte personalităţi politice şi era membru al masoneriei,având gradul
treizeci şi doi. Dorothy a venit la mine după discurs, foarte entuziasmată şi m-a
întrebat dacă doresc să o ducacasă pentru a-l cunoaşte pe Burl. l-am propus sǎ vină cu
 mine la ferma MacGuire unde urma să stabilimun contact cu extratereştrii şi apoi să ne
ducem la Buri. După conferinţa din Denver, ne-am dus cu maşina la ferma McGuire
din Wyoming, lângăLaramie. Am ajuns acolo după apusul soarelui şi am început să
efectuăm protocoalele de contact. Chiarîn clipa în care apunea soarele, un OZN
strălucitor, în formă de disc, a apărut deasupra unui nor şi arămas plutind acolo.
Licărea când acoperit de nor, când deasupra lui şi trimitea semnale întregului
nostrugrup. Dorothy nu mai văzuse niciodată aşa ceva. l-am explicat: - Ei sunt aici şi
sunt tot timpul în legătură cu noi. Ştiu când avem de gând să ieşim şi să punem
înpractică acest protocol de contact CE-5. Adeseori, când ajungeam la o locaţie pentru
a aplica protocolul,extratereştrii erau deja acolo pentru cǎ eu le spuneam unde ne
duceam şi la ce oră urma sǎ ajungem. Dorothy a fost pur şi simplu uluită şi a exclamat:
- Burl trebuie neapărat să te cunoască! Am plecat din Denver, am luat avionul şi apoi
am mers cu maşina până la locuinţa lor dinAnacortes WA, aflată chiar pe malul
oceanului. Eu şi Burl am devenit repede prieteni. Ca persoană, este exact ca pe scenă.
Cu siguranţă că esteunul dintre marii actori ai secolului XX. Am discutat îndelung
despre tot felul de chestiuni, despre secretomanie, despre tehnologii, desprecontactul
cu extratereştrii... - Ştii, dânsul e cea mai “sănătoasă” persoană nebună pe care mi-ai
prezentat-o vreodată, i-a spuslui Dorothy, care se întâlnea mereu cu persoane
interesante şi excentrice. A înţeles că noi ne ocupam de 80
 81. ceva care avea dimensiuni profunde şi că abordarea noastră era foarte raţională şi
sănătoasă, dat fiind câtde „ieşit din comun" este totul. Iniţial, Dorothy nu a ştiut cine
eram eu de fapt şi cât de adânci erau contactele mele cu serviciile deinformaţii secrete
şi cu securitatea naţională. În cele din urmă a venit vorba despre asta şi eu i-am spus: -
Cunosc pe cineva a cărui familie are legături profunde cu Agenţia de Securitate
Naţională (NSA).Sunt oameni cu funcţii importante în cadrul NSA care îmi procură
nişte documente. Unul dintre aceste documente era o copie xerox mare,
supradimensionată, a unei file din 1962. Peaceasta erau trecute diverse nume de cod,
cum ar fi: ..Proiectul Moondust, proiectul 46", fiind clasificat“strict secret” - dar nu
fusese declasificat! L-am primit ca să-l pot transmite persoanelor potrivite.
Aceldocument era de fapt transcrierea în rezumat a ceea ce se aflase prin interceptarea
convorbirilortelefonice ale lui Marilyn Monroe. Documentul a fost autentificat de cel
mai mare expert în branşă din lume. Un agent FBI mi-a spus: - Sǎ ştiţi că puteţi face X
ani de închisoare şi puteţi primi o amendă de miii de dolari de fiecaredată când arătaţi
asta cuiva. - Chiar aşa? Am aratat-o câtorva mii de persoane. Puneţi-mi cătuşele!
Primul telefon pe care îl voida va fi cel pentru Ted Koppel sau Larry King, şi nu
avocatului. S-a uitat la mine de parcă o luasem razna, iar eu am spus: - Credeţi cǎ
glumesc? Haideţi să facem proba! lată ce o sǎ scrie în ziare: “Doctor din secţia
deurgenţă ajunge la închisoare pentru că a dezvăluit un document care confirma faptul
că agenţii subacoperire ai serviciilor secrete au omorât-o pe Marilyn Monroe înainte
de a-l omori pe preşedinte”. Vreţisă apară aşa ceva pe prima pagină? Arestaţi-mă! A
clătinat capul fără să spună nimic, în stare de şoc, dar m-au lăsat în pace. Nu l-am mai
văzutniciodată pe acel agent secret. Documentul descrie cum Marilyn Monroe, care
fusese de curând părăsită de fraţii Kennedy şi erafoarte supărata din această cauză, i-a
sunat pe Kobert Kennedy şi pe un om de bază din New York, unprieten de-al ei care
vindea obiecte de artǎ. Marilyn Monroe a menţionat cǎ urma să convoace oconferinţă
ele presă şi sǎ spună publicului ce aflase de la Jack Kennedy cu privire la obiectele
zburătoareneidentificate care se prăbuşiseră şi fuseseră găsite în New Mexico, în anii
40. Preşedintele Kennedy îimărturisise aceasta pentru cǎ văzuse acolo nava
extraterestră şi resturile rămase după prăbuşirea sa.Acest document, în continuare
strict secret, poartă data din ziua precedentă nopţii în care Marilyn a fostgăsită moartǎ.
 Am descoperii şi o persoanǎ care făcuse parte din unitatea de informaţii unitatea
deInformații secrete a Departamentului de Poliţie din Los Angeles, care ajutase la
plasarea microfoanelorşi la supravegherea ei până în momentul decesului; acea
persoană știa foarte bine cum fusese asasinatăactriţa şi nu este nicio îndoială că a fost
ucisă de agenţi ai serviciilor secrete ale SUA. Este demn de menţionat că acest
document a fost semnat de James Angleton - legendarul, fanaticulvânător de agenţi
dubli, obsedat de oprirea scurgerilor de informaţii din CIA. Acest document,
dupăpărerea mea, a însemnat condamnarea la moarte a lui Marilyn Monroe, deoarece
prezenta pe scurt ceintenţiona ea să facă în viitorul apropiat. Nu cred că ea ştia peste
ce dăduse şi nici despre pericolul pecare-1 atrăsese asupra ei. Acum colaborez cu
cineva care deţine documente similare despre asasinarea lui Mary Meyer. Ea afost
amanta de lungă durată a unei importante personalităţi* şi a fost împuşcată pe traseul
canaluluiC&O din Georgetown, în 1964, din cauză că ştia prea multe. Această
persoană a identificat surse carecunosc motivele pentru care a fost asasinată Mary
Meyer. Este acelaşi motiv pentru care au asasinat-o şipe Marilyn Monroe. Când i-am
relatat toate acestea lut Burl, el mi-a spus: - Marilyn Monroe şi cu mine ne-am
cunoscut foarte bine şi pot să-ţi spun următorul lucru: toţi ceicare o cunoaşteam am
ştiut că a fost asasinată dar până astăzi nu am ştiut şi de ce! Unele dintre persoanele pe
care le cunoştea Burl erau prietene bune cu Donald
Reagan._______________________________________________________________
_____________________ 81
 82. *E vorba de John F, “Jack” Kennedy (n trad. )
_____________________________________________________________________
_______________ Ele au putut astfel să-mi confirme o informaţie pe care o auzisem
din alte surse. De exemplu, amcunoscut două persoane care s-au aflat împreună cu
Ronald Reagan în timpul vizionării filmului întâlniride gradul trei al lui Steven
Spielberg. Acest film este, de fapt, un documentar, deoarece mare parte dinceea ce este
descris provine din dosare ale aviaţiei militare la care Spielberg a avut acces în secret,
labaza aviatică Wright Patterson. Ronald Reagan s-a întors către persoanele care se
aflau la vizionarea dela Casa Albă şi a spus: - Există doar două, trei persoane în
această încăpere care ştiu cât de adevărat este ceea ce prezintăacest film. Această frază
mi-a fost repetată de doi martori diferiţi. Majoritatea persoanelor nu realizează că unul
dintre principalele puncte de control ale unui secret îlconstituie cultura banilor şi
corupţiei de la Hollywood şi din mass-media de largă circulaţie. Aceastălume este
infiltrată de interese ale statului subteran al “securităţii naţionale”. Desigur cǎ, atunci
când eşti cineva precum Buri Ives, cunoşti pe toată lumea şi toată lumea tecunoaşte.
Prin urmare, o întâlnire a dus la alta şi am ajuns sǎ cunosc astfel mai multe celebrităţi.
Ceea ceam descoperit din aceste întâlniri a fost că aspectul OZN- urilor reprezintă un
secret deschis - oameniiştiu că este real şi cǎ au avut loc asasinate pentru a păstra acest
secret. Hollywood-ul şi întreaga industriea filmului şi a mass-mediei a fost invadată de
răufăcători, pornind de sus, cu puncte de control care audevenit din ce în ce mai
înlănţuite o dată cu trecerea timpului. Am aflat de la mai multe persoane că nu se mai
put face filme având ca subiect extratereştrii decâtdacǎ au un substrat profund
militarist, xenofob. Am trecut de la filme precum întâlniri de gradul trei şiE.T. la unele
ca Ziua Independentei sau Bǎrbați în negru sau Atacul marțienilor. Aceste filme au
toateca tema o invazie sau un conflict militar. Interesul ascuns este ca populaţia sǎ
sufere o “spălare acreierului” prin acest tip de propagandă, pentru a crede minciuna
“unor extratereştri ostili”. Hollywoodşi mass-media în general constituie punctele-
cheie de control. După ce i-am arătat lui Dorothy cum sǎ pună în practică protocoalele
CE-5 şi CSETI, ea s-a decissâ le aplice în timp ce stătea pe marginea oceanului, în
 Anacortes, Washington. Era împreună cu unuldintre nepoţii săi când, deodată, a apărut
un OZN. Intra şi ieşea din nori, trimiţând semnale luminoase îndirecţia ei. Nepoata sa
a spus: - Ai văzut? Atunci Dorothy şi-a dat seama cu adevarat cǎ exista această
conexiune şi cǎ putea stabili contactul. În timpul cutremurului din Northridge-Los
Angeles, din anii 90, Dorothy s-a trezit pe la 4:30, oraPacificului, şi a coborât la parter.
Când s-a uitat afarǎ, a văzut o lumină aurie care pătrundea pe fereastrǎ.S-a uitat după
sursa luminii şi a văzut o navă extraterestră mare, exact deasupra rândului de copaci.
Ease afla chiar sub raza de lumină. A primit imediat următorul mesaj mental - Să nu te
temi, nu vei păţi nimic, suntem mereu cu tine, vei fi protejată… Imediat a simţit
nevoia să o sune pe cea mai bună prietenă a sa din Los Angeles, exact în timp cese
producea cutremurul din North Kidge. Ea i-a spus - E cutremur, dar n-o să-ţi vină sǎ
crezi ce e aici! E o navă în formă de disc din care porneşte olumină aurie, care vine
spre mine şi care îmi transmite mesajul următor “Nu te teme! Nu vei păţi
nimic.Suntem cu tine şi vei fi protejată.” Acelaşi mesaj, simultan, provenise de la o
navă similară, care le acoperise în aceeaşi lumină aurie,de parcă nu ar fi existat nicio
separare spaţială sau ca şi cum nava extraterestră ar fi trecut printr-unproces de
bilocalizare şi s-ar fi aflat în două locuri diferite în acelaşi timp. Dorothy m-a sunat şi
mi-a spus ce se întâmplase, l-am spus că e posibil să aibă loc multe schimbărimajore
în lume, inclusiv geofizice şi că aceşti extratereştri sunt în legătură cu noi şi ne vor
ajuta săstabilizăm pământul şi să protejăm umanitatea. 82
 83. O întâlnire interesantă a avut loc atunci când am fost invitat la universitatea
Cambridge în anii 90pentru a ţine un discurs la o conferinţă internaţională a MENSA,
care este o grupare a persoanelor cucoeficient de inteligenţă peste medie. Am făcut o
prezentare foarte serioasă, bazată pe date ştiinţifice. La sfârşitul discursului, un domn
mai în vârstă s-a ridicat şi a spus: - Permiteţi-mi să vă spun că sunt doctorul A. Fac
parte din comitetul X al guvernului britanic, iardacă ar fi adevărat, aş şti. Ba mai mult,
mi se pare foarte trist că un om cu inteligenţa dumneavoastră îşiconsumă viaţa cu o
asemenea prostie! I se îngroşaserǎ venele de la gât şi i se înroşise faţa de enervare. Şi
asta în faţa a sute de oameni! l-am spus; - Cu tot respectul datorat, dacă există măcar o
posibilitate de 10% ca aceasta să fie adevărat, sǎexiste tehnologii care sǎ permită
călătoriile interstelare, să permită funcţionarea acestei lumi fără poluaresau drăcie timp
de mii de ani şi sǎ creeze o lume durabilă, merită să-mi sacrific cariera şi orice
altceva.Următoarea întrebare? Ca să închei, am ţinut un banchet în una dintre marile
săli de la Cambridge, care mai este încăiluminată cu torţe şi lumânări. Când mă
pregăteam de plecare, am auzit pe cineva alergând zgomotosdupă mine. Erau doi
oameni de ştiinţă care au stat lângă domnul atât de tulburat de discursul meu. - Dorim
să ne cerem scuze pentru comportamentul doctorului A, au spus ei. - O, nu-i nimic.
Am fost de multe ori jignit, încât m-am obişnuit... - Nu, nu înţelegeţi. Era atât de
supărat, nu pentru că nu credea că e adevărat, ci pentru că e un omde ştiinţă şi fizician
eminent şi, în sinea sa, crede cǎ poate e adevărat, dar ca asta înseamnă că tot ce ştieşi
predă de şaizeci de ani e o prostie! Acest om şi-a spus: “Doamne, dacă e adevărat - şi
cred că poate fi adevărat - atunci tot ce ştiudespre fizică şi ştiinţă e o poveste şi nu se
ridică nici măcar la nivel de cunoştinţe de grădiniţă!” Şi dacăe adevărat, faptul câ eşti
un eminent om de ştiinţă de la Cambridge nu schimbă nimic. Acesta e un fenomen pe
care l-am văzut repetândti-se de multe ori. Am avut nenorocul de aparticipa la întâlniri
cu persoane, cum ar fi lordul Hill- Norton, directorul Departamentului de Informaţiial
Apărării sau cercetători de la Institutul Naţional de Ştiinţă cărora să le împărtăşesc
aceste informaţii.Aceştia sunt oameni importanţi cu funcţii importante. Şi totuşi el
realizează că există un întreg universde operaţiuni, tehnologie şi putere asupra căruia
nu au niciun control, lucru care îi afectează foarte mult. Mulţi realizează faptul cǎ sunt
 doar pioni sau o rotiţă dintr-o maşinarie care nu e făcută de ei. Etraumatic să descopere
aceasta atunci când sunt în culmea carierei sau puterii lor. Există mai multe răspunsuri
predictibile: furie, negare, acceptare, teamă. La jumătatea anilor 90 am fost invitat de
către Consiliul Director al Institutului de Ştiinţe Noeticesǎ ţin un discurs. Acolo era
prezent fondatorul institutului şi mai multe persoane foarte importante. Le-am
prezentat ce făceam, ce descoperisem, ce dovezi aveam. Erau de faţă şi câteva
persoane care seocupau cu dezinformarea, care la un moment dat făcuseră treabă bună
în domeniu, dar care între timpfuseseră cumpărate de cei din serviciile secrete
subterane. Un asemenea agent al guvernului subteran a făcut o prezentare în care a
scris: “Nu e decâtmitologie şi uneori apar nişte bile de lumină.” A şters astfel complet
cu buretele toate dovezile puternicepe care le descoperise cândva. Eu m-am ridicat şi
am spus: - Dimpotrivă... De asemenea, a emis următoarea teorie: - Desigur că aceste
lucruri nu există în lumea fizică pentru cǎ sunt interdimensionale. Eu însă am spus: -
Aspectul interdimensionalitâţii nu prezintă importanţă, deoarece şi o floare este
interdimensionalăpentru că în ea este comprimat totul, de la realitatea fizică a florii la
forma astrală şi lumina din ea, laforma ideii, ideea cauzală a florii. Iar conştiinţa care a
creat-o de fapt şi o susţine este în continuareprezentă în floare. Aşa cǎ totul este
interdimensional. Nu există nimic care sǎ nu fie interdimcnsional. 83
 84. Uitaţi-vă la sinele vostru. Existǎ în voi deschiderea spre Mintea infinită şi spre tot
universulcomprimat în ea, ca şi spre aşa-numitul corp cauzal al vostru, după cum
numesc misticii forma ideii aceea ce sunteţi. Iar înăuntrul vostru, ceea ce vă susţine
corpul fizic este corpul astral - corpul alcătuit dinlumină, cu care puteţi zbura în timpul
viselor lucide sau în alte momente. Fiinţa umană este complet interdimensională sau
transdimensională şi cuprinde toate formeleinfinite şi perfecte ale creaţiei până la
manifestarea cea mai grosieră, cea fizică. Aşa că la ce ne referimprin
“interdimensional”? Aceasta nu înseamnă nimic. Totul este interdimensional.
Întrebarea este:sunteţi în contact cu suficiente dimensiuni pentru a le putea exprima?
Un yoghin din India este capabilsă-şi dematerializeze corpul şi să devină invizibil sau
să facă să apară un inel sau un obiect. Dar ocivilizaţie extraterestră poate fi capabilă să
facă aceleaşi lucruri atât prin capacităţi mentale, cât şi prinasistenţă tehnologică. Prin
urmare, faptul că există expresii interdimensionale ale tehnologieiextraterestre nu
înseamnă că nu sunt extraterestre sau fizice. Nu este o întrebare de tipul “ori...,
ori...”.Este ca şi cum două persoane ar dezbate dacǎ o portocală este rotundă sau are
culoarea portocalie, cândeste caracterizată şi de una şi de alta. În acea seară am fost
invitaţi la cină de Paul şi Diane Temple. Ei sunt investitori şi au o proprietateîntinsă
lângă ferma lui George Lucas, de lângă San Raphael din California. Era prezent la cină
şi senatorul Clairbome Pell. Senatorul Pell era cu adevărat
întruchipareaconducătorului ideal: era un om cu o minte sclipitoare. El ştiaa cu ce ne
ocupăm. Colaborasem cu uniidintre membrii echipei sale şi cu asistenţii săi. Aşa cǎ ne-
am întâlnit în California, la San Rafael, înlocuinţa sa din vârful dealului. Senatorul
Pell, Emily şi cu mine am trecut printre imensele uşi Laliquecare se deschideau înspre
grădină. Am început sǎ discutăm sub lumina stelelor. Senatorul Pell s-a uitat lamine
prin ochelarii săi cu ramă neagră şi mi-a spus: - Să ştiţi, doctore Greer, că eu sunt
interesat de asta de mai mulţi ani şi sunt în congres de cândJack Kennedy era şi el
congresmen. Am făcut parte din toate comitetele şi am făcut investigaţii înlegătură cu
asta, dar nu am primit niciodată un răspuns clar. Apoi m-a întrebat: - Aţi dori să veniţi
să ne prezentaţi, mie şi echipei mele, ceea ce cunoaşteţi? - Domnule senator, mi-ar
face mare plăcere, oricând, am răspuns eu. El a spus apoi: - Dar nu ştiu de ce nu au
vrut să-mi spună nimic, de ce mi s-a ascuns adevărul. Am făcut nişte comentarii în
privinţa motivului, aşa cum le-am mai expus şi altora. De fapt,motivul este
 întotdeauna cel mai dificil, cel mai dureros răspuns de dat. - Sǎ ştiţi, domnule senator,
că e o mare ruşine, pentru cǎ dumneavoastră sunteţi unul dintremembrii cu adevărat
străluciţi ai senatului. Aţi putea face atât de mult bine ca director al Comitetului
deAfaceri Externe al Senatului, dar cu toate acestea nu vi s-a permis accesul la cea mai
importantăchestiune de acest gen! am spus eu arătând înspre stelele de deasupra. S-a
uitat la mine, clipind prinochelarii săi cu rame negre, şi a spus: - Doctore Greer, s-ar
putea să aveţi dreptate! - Da, dumneavoastră şi oameni ca dumneavoastră ar fi trebuit
sâ fiţi avanpostul speciei umane careintră în contact cu aceste popoare, coordonează
aceste tehnologii şi relaţiile noastre cu ele, în loc ca nişte răufăcători să ne fure toate
acestea. Tot timpul cât aţi fostin congres şi în senat, aţi fost împiedicat să vă ocupaţi de
cea mai importantă chestiune a acestui secol. Afost un moment de maximă tensiune.
Am considerat că e foarte important ca senatorul Pell să înţeleagă care e miza: nu e
vorba doar demformarea sa, ci despre el şi oameni ca el aflaţi la conducerea
constituţională a Statelor Unite, care arputea sǎ coordoneze totul foarte bine, dar totuşi
sunt împiedicaţi sǎ faca aceasta. Dumnealui, senatorulByrd şi senatorul Bryan au fost
daţi deoparte, iar chestiunea a fost preluată de forţe subterane, malefice,ilegale, fiind
împiedicate controlul şi supravegherea legală. Ocazional, mi s-a pus cu insistenţă
următoarea întrebare: 84
 85. - Unii dintre membrii congresului nu ştiu ce se întâmplă şi nu contribuie la efortul
de a menţinetotul secret? - Ba da. Iar noi ştim despre cine e vorba. Unui dintre oamenii
care are un rol pnncipal înmenţinerea status quo-ului şi constituie un punct de control
major pentru stocarea informaţiei la nivelulcongresului este un senator important.
Fostul congresmen George Brown din California, în prezentdecedat, a fost implicat în
acest grup şi a fost responsabil, ca membru al comitetului pentru ştiinţă şitehnologie,
să ţină totul ascuns. Mai există şi alte persoane care contribuie la menţinerea
secretului, cumar fi fostul preşedinte al comitetului de informaţii interne şi, în prezent,
directorul CIA, Peter Goss.Acestuia i-am furnizat informaţii pnntr-un membru al
echipei noastre, care este un prieten de familieapropiat. Adevărul este cǎ e nevoie de
foarte puţine puncte de control în aceste instituţii pentru a menţinetotul secret.
Oamenii implicaţi în acest joc se duc apoi la colegii lor şi le spun: “Am acces complet
lainformaţii şi nu e nimic adevărat” Notă adresată colegilor lor oamenii mint. De-a
lungul anilor, guvernul secret a păstrat permanent câţiva agenţi în puncte-cheie de
control dindiverse instituţii, pentru a menţine secretul şi a-şi păstra controlul curent.
Acest lucru este adevăratpentru fiecare ţară importantă din lume, pentru fiecare
parlament şi fiecare religie majoră a lumii.Societatea ştiinţifică şi cea academică a fost
şi ea infiltrată în mod similar de agenţi. În aceeaşi călătorie am fost invitat de Y.H., o
femeie foarte spirituală, cu inima pură, care apublicat o carte ce prezintă un mod de a
gândi complet nou şi susţine intens activitatea noastră. Soţul ei,care a lucrat în cadrul
armatei, cunoaşte aceste lucruri şi am purtat astfel o discuţie lungă şi interesantădespre
OZN-uri. Unul dintre lucrurile pe care mi le-a împărtăşit Y.H. este cǎ s-a împrietenit
pe parcursul anilor cumai multe persoane care au fost implicate în acest tip de proiecte
îl cunoştea pe Andrija Puharic, peMarcel Vogel de la IBM şi alte persoane care
cunoşteau foarte multe lucruri - dar cunoştinţele lor eraufolosite în interesul acestei
lumi secrete. Cunoştea şi alte persoane care jucaseră un rol dublu, obţinândinformaţii
şi furnizându-le celor de la conducere, după care urmăreau să dezinformeze publicul.
Unasemenea personaj este fizicianul care s-a ocupat de energia punctului zero. I-a
spus lui Y. cǎ ştia deexistenţa unor dispozitive care produceau energie gratuită şi
energie de punct zero, dar cǎ face parte dinNSA şi din serviciile de informaţii ale
Marinei şi nu poate sâ divulge nimic. După discuţia cu acestfizician, el mi-a spus
practic cǎ este agent secret. Şi totuşi i-a explicat lui Y. ceva ce mi-a trezit ocompasiune
 puternică pentru oamenii care au acest rol. A spus că voia foarte mult ca adevărul să
iasă laiveală şi aceste noi tehnologii care puteau salva planeta sǎ fie utilizate, dar dacă
ar fi vorbit despre ceeace ştia, era convins cǎ familia şi copiii săi ar fi fost ucişi. Se
pare că-şi vânduse sufletul diavolului întimpul carierei sale şi, totuşi, toată fiinţa lui
dorea cu sinceritate ca lumea să dispună de aceste surseuimitoare de energie
nepoluantă. Aşa cǎ era supus unui conflict interior puternic. Rolul său fusese de
aspune: “Acest lucru este posibil, dar nu l-am obţinut încă atunci când, de fapt, ştia că
aceste tehnologiideja există, dar nu putea vorbi despre ele fără sǎ pună în pericol viaţa
sa şi a familiei sale.” Ceea ce seîntâmplă adesea. Scopul proiectului Desecretizarea
este de a convinge persoanele care au curajul convingerilor lorsă devină o echipă şi să
spună adevărul. Un număr mare de oameni înseamnă siguranţă şi credibilitate.Dar
foarte mulţi dintre oamenii pe care i-am contactat, implicaţi în operaţiuni obscure, îmi
spuneau: - Vreau să fie cunoscut adevărul, dar aş don să mai respir aerul dulce de pe
Pământ pentru încătreizeci de zile. Teama lor era mai puternică decât sentimentul
datoriei şi simţeau că. dacă ar fi vorbit, arfi fost morţi. M-am întâlnit, de asemenea, cu
senatorul Christopher Cox, care este în prezent directorul Comisieiinstrumentelor
financiare transferabile şi a valorilor mobiliare şi care se află pe lista scurtă de
persoanece vor candida la preşedinţia Statelor Unite din partea Partidului Republican.
Educat la Harvard, este unom foarte inteligent care reprezintă Orange County,
Califronia, şi a făcut parte din mai multe comitete-cheie. Un prieten și susţinător al
CSETI, care îl cunoaşte pe congresmanul Cox şi care este director la 85
 86. IBM în Orange County, m-a rugat să-l informez pe acesta. La scurt timp după
începerea întâlnirii, Cox aspus: - Nu am nicio îndoială că e adevărat, dar nu am auzit
niciodată nimic despre asta şi am făcut partedin mai multe comitete importante. I-am
spus despre persoanele pe care le-am cunoscut care nici ele nu ştiau nimic deşi ar fi
trebuit săştie, şi că asta se întâmplă adesea. Nu uitaţi că proiectul Desecretizarea nu
implică doar a se face publiceinformaţii care să parvină la milioane de oameni pe
internet şi prjn CNN, dar şi ca acestea să ajungă lapersoane precum Christopher Cox,
care chiar trebuie să afle adevărul. Uneori, aceste contacte şi întâlnirise produc în mod
misterios. De pildă, mă duc într-un oraş, mă întind pe pat în camera mea de la hotel
şiîntreb: “Se află cineva aici cu care ar trebui sǎ stau de vorbă?” Mă afund în transă şi
îmi las conştiinţa săplutească spre persoana pe care ar trebui să o întâlnesc. Apoi văd o
persoană anume şi iau decizia: “Voimerge în locul cutare şi mă voi întâlni cu aceasta
acolo.” Când mă duc în acel loc, persoana respectivă eacolo. Şi arată exact aşa cum
am văzut-o mental. Îmi spune vag: - Îmi păreţi cunoscut. Iar eu răspund: - Da? Când
discutăm, de fiecare dată mă întreabă: - Şi cu ce vă ocupaţi? Iar eu îi mărturisesc fărǎ
ocolişuri şi, invariabil, îmi spune ceva de genul: - Lucrez Ia SAIC (Corporaţia
Internaţională a Ştiinţelor Aplicate) şi nici nu ştiţi câtă dreptate aveţi.Sǎ vǎ spun ce am
văzut... Am primit în acest mod informaţii de la zeci de surse importante din domeniul
serviciilor deinformaţii. O zi diferită În 1994 am fost invitat la o ediţie specială în
cadrul emisiunii lui Larry King. Emisiunea a fosttransmisă în direct de lângă baza
aviatică militară Nellis, Zona 51. Producătorul lui Larry King din aceaperioadă, un
individ pe nume Farmer, mi-a spus că a fost cea mai vizionată ediţie a emisiunii lor. La
un moment dat, în timpul interviului, Larrv s-a întors spre mine şi m-a întrebat: - Şi
cam cât credeţi că ştie preşedintele din toate astea? După cum ştiţi, eu întocmisem un
document de informare pentru preşedinte şi doctorul JackGibbons, consilierul pe
probleme ştiinţifice al preşedintelui şi mă întâlnisem cu directorul CIA îndecembrie,
anul precedent. Aşa că am spus: - Cred că ar trebui să-1 întrebaţi pe preşedinte. Îmi
amintesc că unul dintre ceilalţi invitaţi şi Larry King au rostit în acelaşi timp: - Ce
vreţi să spuneţi cu asta? - Cred că ar trebui să-1 întrebaţi pe preşedinte. Am ales să fiu
 criptic. După aceea, în rulota în care stătea Larry King am discutat mai mult timp
împreună, pentru cǎ elştia cǎ nu-i spusesem totul. M-a întrebat ce aveam de gând cu
adevărat şi i-am mărturisit, în privat,despre contactele noastre cu preşedintele şi că
deja îl informasem pe directorul CIA. Mi-a spus: - Doamne! De ce nu ai spus asta în
direct? Ar fi fost o adevărată bombă! - Pentru că încă mai colaborez cu aceste
personae. Am păstrat discreţia în legătură cu întâlnirea cu directorul CIA până când el
a plecat din postulrespectiv în 95 sau 96. 86
 87. - Isuse, e chiar adevărat? m-a întrebat Larry. - Sigur că da, am spus eu. Şi apoi am
purtat o conversaţie foarte interesantă. Mai târziu i-am spus: - Dar, Larry, de ce CNN
şi alte televiziuni se ocupă de procesul lui OJ Simpson şi de rahaturi dinastea de ştiri
nonstop? Nu ştiu pe nimeni care să fie nici măcar vag interesat de asta. - Trebuie să o
facem. - Cum adică? Eşti jurnalist. De ce nu prezinţi subiectele fierbinţi ale zilei?
Acesta este cel maifierbinte subiect al secolului! am exclamat eu. - Patronii ne spun
că, pentru a ne păstra un rating ridicat şi a concura cu celelalte reţele, trebuie săne
ocupăm, de asemenea, de subiecte neapetisante. În fond, ei sunt cei care îmi plătesc
salariul meu celmare. E vorba doar de rating-uri, care aduc banii din reclame, iar
aceştia îmi acoperă salariul, mi-a spusel pe faţă. - Şi cum rămâne cu integritatea
jurnalistică şi capacitatea de decizie cu privire la ce e important şidemn de ştiri? - Las-
o baltă, a spus el, astea s-au dus de ani de zile. Nu mai contează decât banii şi rating-
ul. N-ai crede cǎ mass-media se poate cobori mai jos de atât, însă te ia prin surprindere
mereu. Este ocursă în care câştigă cel care se mânjeşte mai mult şi astfel se ating anual
noi recorduri. Există şi filtre de securitate naţională subterană active pentru a
împiedica apariţia la ştiri asubiectelor majore, delicate. Corupţia presei constituie
motivul central al păstrării secretizării. În 1995 am organizat prima reuniune a
martorilor. Au fost prezenţi aproximativ optsprezececolonei şi oameni din industria
aerospaţială şi de pe tot teritoriul Statelor Unite şi al Rusiei. Ne-amadunat la Asilomar,
o proprietate din Pacific Grove, California, de lângă Monterey. LauranceRockefeller a
susţinut intens această reuniune şi oamenii lui au fost acolo, precum şi unii din
martoriiiniţiali. Totul a fost înregistrat audio şi video, dar oamenii cărora le-am acordat
această sarcină au luattoate înregistrările şi au făcut o înţelegere pe la spate cu grupul
lui Rockefeller. Aşa că nu avem niciunadin acestea! Şi nici până astăzi nu le-am
recuperat. Unora li se pare că sunt foarte îndârjit şi prudent când e vorba de oameni şi
organizaţii, dar ammotive justificate. Nu am fost doar o dată victima unor asemenea
hoţii şi trădări... La sfârşitul lui 1996 şi începutul lui 1997, am aiuns la concluzia cǎ
trebuie să organizăm oinformare oficială în Washington, la care să invităm martori din
guvern, membri ai congresului şi altepersonalităţi politice influente cu care aveam
contacte. Înainte de această întâlnire, Shari Adamiak, Neil Cunningham, un editor foto
de la BBC Londra şicu mine ne-am dus la un laborator din Phoenix, condus de agenţi
sub acoperire. Unul dintre ei a spus: - Puteţi folosi laboratoarele noastre digitale pentru
a aduna laolaltă toate înregistrările video pentruaceastă reuniune în faţa congresului .
Strânsesem casete video şi imagini foto cu OZN-uri din toată lumea. Neil Cunningham
de la BBCurma sǎ ne ajute să punem laolaltă cele mai bune imagini arătate vreodată.
Ştiam, desigur, cine era acestom şi am intrat în cunoştinţă de cauză pe teren inamic.
M-am dus la Phoenix cu avionul companiei Us Airways şi, în timp ce aterizam, am
început să punîn aplicare protocoalele CE-5. Am ajuns într-o stare de transă, mi-am
extins conştiinţa în spaţiu şi amînceput sǎ dirijez vehiculele extraterestre în zona
Phoenix. Le-am spus extratereştrilor: - Ar fi minunat dacă aţi face ceva de netăgăduit
cât timp suntem aici, ceva ce am putea introduce înacest montaj pentru a le arăta celor
din congres, cărora le vom face o prezentare în două săptămâni.Acest lucru se
întâmpla pe 13 martie 1997, iar întâlnirea cu congresul avea loc la începutul Iui
 aprilie. Laboratorul se află în Temple, Arizona şi, în timp ce noi lucram acolo, cineva a
intrat înăuntru,agitat. A spus: - Pe cerul de deasupra Phoenix-ului se văd nişte OZN-uri
enorme! 87
 88. Acest eveniment a fost CE-5. Am aterizat la ora 5:30, iar evenimentele respective
au avut loc în jur de 8:30. Una dintre cele maiîndelungate prezenţe a fost practic
deasupra laboratorului, în acea searǎ, la ştiri, am văzut un montaj pecare l-am putut
încorpora în selecţia de imagini pe care urma să o prezentăm congresului. Într-o seară,
când lucram târziu în laborator la aceste imagini digitale, a intrat un general ieşit
lapensie. Era pilot pentru o companie de aviaţie particulară, care se ocupa de proiecte
subterane şitransporta droguri pentru acestea. Am aflat că exista o celulă masivă de
agenţi ai guvernului subteran, care puneau în practicăoperaţiunile aviatice din
Phoenix, importând şi distribuind droguri de contrabandă. Acest general eraburduşit cu
cocaină, iar drogurile îi luaseră complet minţile. Când a intrat, a văzut nişte imagini cu
un OZN pe care le obţinusem dintr-o sursă militară. S-a uitatla ele și mi-a spus: - Cum
naiba ai obţinut astea? Sunt strict secrete! M-am uitat la el şi l-am intrebat: - Crezi cǎ
am de gând să-ţi spun? - Cine naiba eşti tu? m-a întrebat el. Eu am spus: - Sunt
doctorul Greer. A răspuns: - A, da, ştiu cine eşti. Am stat în acel laborator zile în şir
până aproape de dimineaţă. Personajele care intrau şi ieşeauerau incredibile: agenţi
dependenţi de droguri, foşti oameni din aviaţia militară şi din serviciile deinformaţii,
agenţi secreţi, dealeri de droguri, oameni din industria tehnicǎ avansată, toţi actorii
acesteipiese acţionând din acest laborator obscur din Temple. Pe la jumătatea perioadei
petrecute în Phoenix, a trebuit să mă duc la San Diego pentru o zi ca săţin un discurs.
Shari şi Neil au rămas în Phoenix ca să se ocupe de casetele din laborator. Cât timp
amtost plecat, aceste personaje au încercat să o convingă pe Shari cǎ eram
întruchiparea diavolului pePământ pentru cǎ încercam si spun lumii adevărul despre
OZN-uri. Ea şi Neil au fost bombardaţi cu acţiuni de control mental bizar şi război
psihologic, care a duratore în şir. În cele din urmă, Shari a spus: - Plec de aici. Atunci
ei au bătut în retragere. La un moment dat o altă membră al grupului meu a ajuns în
contact cu aceeaşi grupare. Au dus-oîn deşert şi au încercat să o convingă să se
întoarcă împotriva noastră. Au spus: - Ştim totul despre doctorul Greer. Ştim şi ce are
acasă în sertarul de la noptieră... După ce ea mi-a relatat totul, i-am spus: - Du-te
înapoi şi spune-le ticăloşilor ăstora că nu am niciun secret faţă de cei pe care îi iubesc.
Nuam nimic de ascuns. Spune-le să facă ce doresc! Nu vor schimba nimic... Ea le-a
transmis cuvânt cu cuvânt ce i-am comunicat eu. Şi asta a fost totul. Au descoperit că
nuputeam fi intimidaţi. Am amintit mai devreme de un domn care m-a abordat la un
discurs din Tennessee, care mi-a spuscă nu ştia cum de nu murisem încă şi că urmărise
ceea ce făceam. El fusese implicat şi văzuse lansareaunui sistem de armament care
identificase şi distrusese un vehicul extraterestru. Cunoştea în amănuntaceste sisteme.
În timpul perioadei dintre începutul şi sfârşitul anilor 90, m-am întâlnit nu cu una, ci
cuzece persoane care fie fuseseră la locaţia unde erau puse la punct aceste sisteme de
armament, fie luaserăparte la evenimente reale, unde fuseseră localizate şi atacate
vehicule extraterestre cu ajutorul unorsisteme electronice avansate. Desigur, povestea
de acoperire pentru Războiul Stelelor sau SDI* este că acestea sunt
“pietricele_____________________________________________________________
_______________________ 88
 89. *Strategic Defense Initiative. Iniţiativa de Apǎrare strategicǎ anunțatǎ de
preşedintele americanKonald Regan, în martie 1983. Cunoscut aub numele de
Războiul Stelelor, SDI a fost pusǎ în practicǎprin intermediul unui system- satelit
nuclear care era capabil sǎ distrugǎ orice rachetǎ sau alta armǎostilǎ din spaţiu
(n.trad)_______________________________________________________________
_____________________ strǎlucitoare” - precum cele folosite în programul SDI
oentru a intercepta rachete. În realitate, s-aacţionat în domeniul sistemelor de
armament electromagnetic, a armelor pe bază de puls electromagneticşi a sistemelor
scalare. Când o navă extraterestră se materializează în timpul/spaţiul nostru, aceasta
estevulnerabilă la sistemele de armament electromagnetic foarte evoluate. Dispunem
de martori de vârf care au fost prezenţi după încheierea unui asemenea eveniment,
cândau găsit sau recuperat nava prăbuşită. Aşa este, de pildă. Jonathan Weygandt, care
s-a aflat la graniţadintre Bolivia şi Peru, când guvernul secret a distrus o asemenea
navă extraterestră, la începutul anilor90. Cunoşteam persoane care au participat la
întâlniri în cadrul cărora s-a plănuit aşa ceva, precum şiunele care au contribuit la
dezvoltarea acestor arme. Un asemenea martor, care s-a decis să vorbească, şi-a făcut
apariţia la întâlnirea din 1997 dinWashington, pe care am organizat-o pentru membrii
congresului şi oficialităţile de la Casa Albă şi de laPentagon. Congresmenul Dan
Burton, care era directorul Comitetului de reformă guvernamentalăinternă şi
supraveghere*, a fost prezent la acest eveniment pe lângă alţi oameni-cheie. Unii
dintremartorii prezenţi aveau de gând să spună lucruri grave, pe care nici măcar cei
mai permisivi din rândulgrupării de control nu le puteau considera inofensive. Unul
dintre martori, G.A., dispunea de informaţii specifice, detaliate despre aceste planuri
maleficede tipul Războiul Stelelor. Participase la şedinţe la
care__________________________________________________________________
__________________ House Government Reform and Oversight Committee =
Comitetul de reformǎ guvernamentalǎinternǎ și supraveghere. Acesta are jurisdicție
pentm a investiga orice program federal și orice chestiunecu implicaţii legale la nivel
federal (n.trad. )
_____________________________________________________________________
_______________ fuseseră reuniţi membri NSA, CIA, NRO şi mari industriaşi, de
unde aflase de existenţa acestorplanuri începând din anii 70. A spus că erau complet
operaţionale: dispuneau de abilitatea ţinută însecret nu numai de a localiza şi ataca
nave extraterestre, şi de a simula un fals atac asupra Pământului cuajutorul unor nave
extraterestre simulate, produse de om şi alte sisteme de armament clasificate ca
fiindstrict secrete. Intenţia era de a folosi “arme de recuzită” pentru a simula un atac
extraterestru fals, astfelîncât oamenii din toată lumea să se sfrângă în jurul lui Big
Brother şi a unei junte militar-corporatisteglobale. Acest atac ar semăna cu cel din
Războiul lumilor şi ar lua prin surprindere centrul de comandămilitar naţional şi
majoritatea agenţiilor, ClA-ul, Casa Albă şi Congresul, ca să nu mai vorbim
depopulaţie şi de mass-media. La fel cum masele credule au înghiţit poveştile cu răpiri
şi mutilări ca fiinddovezi ale faptului că extratereştrii sunt “răi”, vor înghiţi şi
momeala cu Războiul Stelelor. Am discutatcu numeroase persoane, în cadrul
proiectelor secrete, care au făcut parte din echipe de răpire şi ausimulat răpiri şi
mutilări. Lui G.A. ii era foarte teamă să vorbească despre gruparea din care făcuse
parte. Mi-a mărturisit cǎfusese abordat de persoane cu care obişnuia să lucreze - care
participaseră la operaţiuni cu adevăratspeciale - şi unii dintre aceşti oameni îşi
salvaseră viaţa unii altora în diverse situaţii. Asemenea grupărisunt ca o frăţie. Nu mai
ţinuseră legătura de mult timp unii cu alţii, dar ştiau de implicarea sa în
proiectulDesecretizarea. Țineau sub supraveghere relaţia mea cu el. L-au implorat pe
G.A să se vadă cu ei înainte sǎ facă declaraţia în faţa acelor persoane din congresşi
celor de la Casa Albǎ. Unul dintre cei mai buni prieteni ai Iui Al Gore şi Bill Clinton
se afla la aceastăîntâlnire şi ştia că vor fi prezenţi nişte oameni importanţi din congres.
A acceptat să se vadă cu ei. 89
 90. În dimineaţa evenimentului, în aprilie 1997, ne-am strâns la o reuniune privată cu
toţi martorii devârf. Era prezent şi astronautul Ed Mitchell. Tocmai când ne pregăteam
să ajungem la mărturia lui G.A., s-a făcut o pauză. El a venit la mine şimi-a spus că
trebuia să se ducă la o întâlnire cu membrii celulei din care făcuse parte, care
reapăruseră şicare insistau să se întâlnească. Era încă suficient de loial faţă de ei, aşa
că a acceptat să se ducă laîntâlnire. L-au dus într-un loc secret din Virginia şi l-au ţinut
acolo până pe la miezul nopţii, după ce s-aterminat prezentarea cu uşile închise făcută
congresului. Apoi l-au dus inapoi la Westin, în Washington,iar el a strecurat un bileţel
pe sub uşa lui Shari Adamiak, care era asistenta mea principală. Pe bilet scria:“Nu pot
să vorbesc despre asta acum. Mă imploră să nu spun nimic până ce ei nu reiau situaţia
subcontrol. Se vor ocupa de asta şi au nevoie de un pic de timp.” G.A. mi-a spus că,
din cauza proiectuluiDesecretizarea, moralul era foarte scăzut în rândul grupării de
răufăcători. Această grupare, care avea sarcina de a simula un atac extraterestru pe
Pământ, fusese demascatăde noi şi intrase în panică. Singura putere reală pe care o au
derivă din secretizare, din elementulsurprizǎ şi ignoranţa celorlalţi, iar noi schimbam
această dinamică, dezvăluindu-le planurile. Numeroase persoane din interior, inclusiv
un director SAIC şi o persoană care lucrase ani de zilecu toate companiile principale
din industria aerospaţială îmi spuseseră cǎ ceea ce făceam aruncase acestgrup de
control, aşa numit MJ-12, într-un adevărat haos. Noi furnizam informaţii extrem de
importanteoamenilor importanţi de la Washington şi populaţiei. Surveneau astfel
defecţiuni ale sistemului, precumşi multe controverse, iar acest grup care nu fusese
niciodată prea omogen, devenea şi mai fracţionat dincauza activităţii noastre.
Persoanele din interior i-au spus lui G.A.: - Lasă-ne un pic de timp să repunem situaţia
sub control şi, dacă nu reuşim, atunci poţi să vorbeştidespre asta. Pericolul este că
aproape întreaga lume, inclusiv majoritatea persoanelor care cred că ştiu
adevăruldespre OZN-uri şi despre programele secrete, ar putea fi păcălite. Acest tip de
efort se numeşte indicaţieşi avertizare deceptivă, prin care este simulat un atac al
inamicului, deşi acesta nu este real. Este oînscenare pentru a atinge anumite obiective
strategice, cum ar fi incidentul de la Golful Tonkin. Pentru aextinde războiul din
Vietnam şi a reclama mai multe fonduri şi trupe, am orchestrat în esenţă ceea cepărea
un atac asupra bunurilor noastre. Prin urmare, eu numesc acest plan: Golful Tonkin
cosmic.Acesta ar lua pe toată lumea prin surprindere. Singurul mod prin care nu se va
petrece aceasta ar fi ca oamenii să ştie adevărul. Şi, de aceea, mi s-a părut atât de
important ca G.A. şi cei ca el să comunice informaţiile, să le înregistreze în
documente, sǎfacă nominalizări şi sǎ vorbească despre planul guvernului secret. Lui
Carol Rosin i s-a spus de către Werner von Braun, atunci când el se afla practic pe
patul demoarte, cǎ aceste programe secrete vor încerca să trimită arme în spaţiu, vor
simula evenimenteextraterestre şi vor înscena un atac. A avertizat că acesta era un grav
pericol pentru omenire. El a mai spus un lucru, dar am rugat-o pe Carol să nu- I
menţioneze în timpul evenimentelorimplicate de proiectul Desecretizarea: von Braun a
spus că existau sisteme de arme electronice careafectează conştiinţa -arme foarte
evoluate, cu abilitatea de a afecta comportamentul şi capacitatea dedecizie. Aceste aşa-
numite arme psihotronice reprezentau cea mai gravă ameninţare dintre toate. La acea
vreme, aveam o locaţie în Colorado. Era prezentă o femeie care lucrase în cadrul
uneicorporaţii care se ocupa cu aceste tehnologii şi fusese prezentă atunci când ele
erau folosite. Operatorulputea răsuci un buton şi face, de exemplu, ca un consiliu
director să ajungă la o înţelegere în câtevaminute sau îl răsucea în sens invers şi-i
determina pe toţi să înceapă sâ se bată între ei şi sǎ se ajungăastfel la un haos complet.
Cunosc şi alte persoane care au lucrat la E-systems, Raytheon, SA1C şi EG&C, care
 se ocupau deaparatura electronică de vârf şi văzuseră, de asemenea, versiuni ale
aceleaşi abilităţi. 90
 91. Uneori mă uit la lume şi la unii oameni cu care trebuie să colaborăm şi sunt
convins cǎ au fosttransformaţi în zombi pentru cǎ nu e normal ca oamenii sǎ se
comporte în anumite moduri, ca şi cum arfi fost programaţi. Unii oameni de ştiinţă,
care au obţinut tehnologii ale energiei nepoluante, au fost inoculaţi cusisteme de
convingeri şi tipare de comportament programate, care i-au împiedicat sǎ facă
publicedispozitivele inventate. Toţi par să sufere de aceleaşi bizarerii de personalitate
şl comportament,caracterizate de ezitări şi instabilitate între speranţă şi paranoia. Prin
urmare, tehnologiile rămân ascunsesau nu sunt definitivate niciodată. Am văzut
aceasta repetându-se în mod constant. Aceste sisteme dearmament sunt folosite pentru
a crea tocmai un astfel de comportament. Este unicul lucru care poateexplica faptul că
aceste tehnologii continuă să fie ţinute deoparte şi utilizate în alte scopuri sau
chiarblocate. Când stabileam aceste întâlniri în Washington, am devenit din ce în ce
mai conştienţi că suntematacaţi cu arme electromagnetice. După întâlnirea cu Larry
King. ne-am dus în New Mexico, înapropiere de Roswell şi am pus în aplicare un
proiect CE-5. Într-o seară, Shari Adamiak, un altcercetător şi cu mine ne aflam pe
câmp, aplicând protocoalele CE-5. Am văzut nişte oameni care în modevident ne
spionau. Apoi, deodată, în timp ce ne aflam în stare de meditaţie, Shari a început sǎ
tremureaproape convulsiv. Ştiam că suferea o criză produsă de un sistem de arme
direcţionale ca cel cu careîncercaseră să-mi extragă corpul astral, lângă hotelul Saint
Moritz, mai devreme în acelaşi an. Ştiam ce aveam de făcut: m-am dus la ea, mental,
şi am fixat-o în propriul corp, neutralizândsistemul scalar prin utilizarea conştiinţei
superioare. Gruparea de râufâcători încerca sǎ producă oextracţie astrală forţată, cu
ajutorul unuia dintre acele sisteme de război electronic. Shari a încercat săinspire
profund, dar era vizibil tulburată şi speriată de atac. Asemenea atacuri au început să se
producă din ce în ce mai des, aşa că am inceput să luăm măsuride apărare faţă de
oamenii care dispuneau de versiuni ale acestor tehnologii. Observam că
existaumomente când ne adunam fie o undă-puls trecea prin noi. Mă simţeam
literalmente ca şi cum aş fi fostiradiat cu microunde din interior. Când am aplicat
măsurile de protecţie, aceste evenimente au scăzut înintensitate. Am creat, de
asemenea, o echipă de suport spintual, care să mediteze şi sǎ se roage pentruprotecţia
noastră. Una dintre cele mai cumplite experienţe de acest gen a avut loc în seara
raportului făcut în faţacongresului, din aprilie 97. În timpul aportului, am simţit
deodată o undă de energie care pur şi simplum-a lovit. Am fost pe punctul de a-mi
pierde cunoştinţa. Se afla acolo şi un bărbat de la Pentagon, careşi-a dat seama de asta.
A fost atât de intens, încât, repet, era de parcă aş fi fost iradiat din interior. De-abia am
reuşit sǎ rămân conştient şi am crezut că o să leşin pe podium. Trebuie să vă spun
cǎ,înainte de aceasta, colonelul MK insistase să vină la această întâlnire. Când am
spus: - Nu, nu puteţi veni, el a ripostat aspru: - O să fiu totuşi prezent. Şi a fost
prezent, dacă înţelegeţi ce vreau sǎ spun. El este, în fond, “Doctorul Moarte” şi
specialistîn aşa-numitele sisteme de război electromagnetic non-letale. De fiecare dată,
însă, când această grupare foloseşte aceste sisteme, ea se dă de gol, iar noi aflămmai
multe despre componenta ei. Pe la jumătatea anilor 90, m-am întâlnit cu un bărbat care
dezvoltase unele dintre aceste sistemepentru o agenţie, înainte de 1958. Mulţi oameni
se gândesc că parcă ar fi un episod din Star Trek, darînainte de 1938 acest bărbat şi
echipa sa perfecţionaseră aparatura electronică pentru a putea conectaconştiinţa umană
de un dispozitiv care să-i asiste electronic sǎ vadă la distanţă orice loc sau
persoanăîndepărtată. A fost forţat sǎ vândă această invenţie unei companii în spatele
cǎreia se ascundea ClA-ul.La un moment dat m-a întrebat: - Doreşti să-ţi dau unul
 dintre aceste aparate? - Nu chiar acum. am răspuns eu. Mi se părea prea riscant şi
dispuneam deja de abilitatea de a vedeala distanţă prin dezvoltarea conştiinţei
superioare. 91
 92. Un alt savant care lucra în acest domeniu, crease nişte aparate electronice care sǎ
permităoamenilor să leviteze. Unul dintre martorii noştri din armată este un colonel ai
cărui părinţi erau prieteniîn anii 50 cu nişte persoane de la corporaţia Rand. Văzuseră
nişte persoane în timpul pauzei de prânzcare utilizau aceste aparate ce le permiteau să
plutească literalmente deasupra birourilor acestora. Prin urmare, aceste capacităţi
există încă din anii 50. Priviţi la evoluţia altor tehnologii de atunci şipână în prezent, în
domeniul electronic, şi imaginaţi-vă cât dc avansate sunt tehnologiile de care
dispuneguvernul subteran în zilele noastre. Desigur, toate aceste tehnologii incredibile
ar putea fi folosit înscopuri foarte benefice - de la vindecarea bolilor şi transport, până
la generarea de energie. Din păcate,ele sunt deţinute de oameni care abuzează de
puterea lor şi care sunt dependenţi de abuzul de putere. Transferul electromagnetic În
acea perioadă, un fost colonel a luat legătura cu mine prin intermediul unui membru
alconsiliului director al CSETI, care era prieten cu fostul director CIA Bill Colby.
Colby fusese implicatdin plin în aceste programe şi avea acces la dispozitive
extraterestre, dispozitive de energie aplicată şialte aparate, precum şi la o sumă de
aproximativ cincizeci de milioane de dolari în fonduri neoficiale.Colby voia sǎ
transfere acestea la CSETI pentru ca desecretizarea să fie tăcută corespunzător, cu
doveziputernice şi documente serioase. - În sfârşit, mi-am spus eu, CSETI va dispune
de suficiente fonduri pentru a împărtăşi lumiiadevărul. Iniţial, colonelul nu a vrut să ne
spună că Bill Colby era cel cu care trebuia sǎ ne întâlnim. Ne-aspus doar cǎ e o
persoană cu o funcţie oficială foarte înaltă care are legătură cu aceste
proiectesupersecrete. Am spus: - E în regulă, oricine ar fi. Dacă vor să ne ajute suntem
recunoscători. Aşa cǎ am permis calucrurile să continue. Săptămâna în care membrul
consiliului nostru director urma sǎ se întâlnească cu fostul directorCIA pentru a
oficiliaza transferul, Colby a fost descoperit plutind în apa râului Potomac. Colonelul
carestabilise această întâlnire mi-a spus cǎ Bill Colby fusese asasinat. Soţia lui a spus
mai târziu: - Nu ştiu de ce Bill s-a dus sa vâslească într-o canoe pe râul Potomac
umflat de la ploaie, care serevărsa peste maluri. Era noaptea, a lăsat uşa neîncuiată,
computerul şi filtrul de cafea pornite! Nu edeloc caracteristic lui Bill! a exclamat ea.
Doamna Colby sugera cǎ ceva nu era în regulă, dar nu a avut loc nicio investigaţie. Au
asasinatdeci un fost director CIA care ne susţinea activitatea pentru cǎ urma sǎ se
despartă definitiv de grupareamalefică. Îmbătrânea şi nu voia să ducă acest secret cu el
în mormânt. Ca mulţi dintre martorii noştri,Colby ştia că lumea subterană nu mai avea
niciun control şi dusese lucrurile prea departe. Am fost afectat de asta, dar nu din
teamă. E tulburător să ştii cǎ cineva şi-a pierdut viaţa încercândsǎ colaboreze cu noi.
Începând din acea zi, am jurat să nu mai fiu de acord cu o întâlnire, fără să ştiu cu cine
am de-aface. Pentru că, dacă ştiu despre cine e vorba, pot să protejez persoana în
cauză. Înainte de 1997, Shari şi cu mine ştiam cǎ suntem atacaţi cu arme
electromagnetice din ce în cemai puternice. Aşa că s-a ajuns la situaţia în care, în scurt
timp, Shari, un congresmen care ne sprijineaactivitatea şi cu mine să ne îmbolnăvim
de cancer, care generase metastaze. Sunt convins cǎ a fost induselectronic. La un nivel
de electromagnetism subtil, elementele pot fi transmutate, iar obiectele mutatedintr-un
loc în altul, astfel, cineva poate fi infectat sau rănit electronic. Aceasta este o aplicaţie
letală aunei ştiinţe care ar putea fi folosită pentru a vindeca oamenii. Din păcate, chiar
acum, cele maipericuloase elemente ale societăţii noastre posedă aceste tehnologii. 92
 93. Când oamenii se tem de desecretizarea acestor tehnologii, le spun: - Uitaţi de asta!
Cele mai periculoase elemente ale societăţii deja dispun de ele! Asttel a început o
 perioadă toarte dificilă şi dureroasă: după raportul în fața congresului din 1997,la şase
luni, Shari şi cu mine ne-am îmbolnăvit de cancer agresiv, cu metastaze. Eu sufeream
demelanom malign, care este fatal atunci când conduce la metastaze. Prin urmare, e
puţin spus că aceastane-a afectat pe mine şi pe familia mea. Ne-a afectat chiar foarte
mult. Iar Shari cea mai extraordinarăpersoană care m-a ajutat în tot ceea ce am făcut,
în afară de Emily, suferea cumplit de cancer la sân cumetastaze. Iată-ne, deci, doi
oameni perfect normali, fără cazuri de cancer în familie, îmbolnăvindu-ne înaceeaşi
lună! O coincidenţă prea mare pentru a fi doar întâmplare... Nu pot dovedi ce s-a
petrecut, dar vă spun următoarele: expertul mondial în patologia şi diag-nosticarea
melanomului malign s-a uitat la tumoarea extirpată de la umărul meu stâng şi mi-a
spus: - Prezintă metastaze. Prima era o metastază. Aceasta înseamnă că provine dintr-o
tumoare primarăaflată în altă parte. Dar nu există nicio altă tumoare primară pe corp
sau în corp. M-au controlat în partea internă a ochiului, acolo unde se află retina, m-au
controlat în fiecare locunde se afila o melanocită, adică tipul de celulă care produce un
melanom malign. Dar nu a fost găsitănicăieri! În cele din urmă, a trebuit să-i spun
dermatologului; - Putem să ne oprim din căutat. - Ce vrei sǎ spui? m-a întrebat el. -
Ştiu de unde provine. Dintr-un laborator din Utah, de unde s-a făcut un transfer
electromagneticcâtre mine. S-a uitat la mine şi m-a întrebat: - Credeţi cǎ aşa ceva este
posibil? - Da, știu cǎ este posibil, am spus eu. Mâna mea dreaptă în proiectul
Desecretizarea tocmai a fost, de asemenea, diagnosticată cu cancer la sân, care este
metastatic. - Incredibil! a spus el. La acea vreme aveam un labrador auriu pe care îl
chema Yami şi de care eram foarte apropiat. În acelaşi timp când eu m-am îmbolnăvit
de cancer, el a făcut cancer la muşchiul triceps stâng - unsarcom. A fost nevoie să i se
amputeze în întregime piciorul stâng. Când s-a întors de la veterinar şi eude la doctor,
aveam plăgi chirurgicale identice, iar poziţionarea şi tipul de cleme de prindere
utilizateerau similare! Până astăzi sunt convins că Yami s-a conectat cu mine şi a
primit astral o parte din efectul lovituriiarmei electromagnetice orientate asupra
noastră. De fapt, cred cǎ el mi-a salvat viaţa. Prin urmare,spiritul poate acţiona prin
natură, printr-un câine, prin orice pentru a ne ajuta! Vă puteţi ruga şi medita cât vreţi,
dar dacă sunteţi în centrul Hiroshimei când explodează bombanucleară, e foarte
probabil cǎ veți fi vaporizați. Puteţi fi Ghandi şi puteţi si vă binecuvântaţi ucigaşul
întimp ce vă prăbuşiţi, dar glonţul vă va traversa şi vă va ucide. Nu uitaţi: termenul
orwellian de ,“distrugere mentală” se referă la sisteme de armament nonleltale.Dar, în
realitate, ele sunt letale. Limbajul este adeseori utilizat pentru a ascunde ce fac ele de
fapt. Mulţi oameni din interior ne-au spus cǎ aceste grupări subterane sunt în cadere și
existǎ chiar unsentiment de panicǎ, pentru cǎ noi transmitem informațiile unui numǎr
mare de oameni puternici, iar eipierd controlul. Vă daţi seama cǎ au pornit la luptă,
fiind dezlănţuiţi. În acea vreme am obţinut un document secretcare conţinea o listă a
numelor de cod şi numele proiectelor care aveau legătură cu extratereştrii.
Acestdocument reprezintă, de fapt, manualul Desecretizǎrii. În ziua următoare
raportului în faţa congresului, din 1997, mi s-a cerut să prezint un raportdireaorului
Departamentului de informaţii al Statului Major, amiralul Tom Wilson. Înaintea
acesteireuniuni importante, am trimis un document oamenilor săi. Asistentul lui mi-a
spus că amiralul 93
 94. descoperise de fapt aceste nume de cod, nume de proiecte codificate şi numere
utile. Se interesase prindiverse canale şi descoperise pe unii dintre aceşti agenţi
operativi în cadrul unei celule de la Pentagon. După ce amiralul Wilson a identificat
acest grup, i-a spus persoanei de contact din această celulăsupersecretă: - Vreau să
cunosc acest proiect. I s-a spus: - Domnule amiral, nu e nevoie să ştiţi. Nu vă putem
spune. Vă puteţi imagina cum este sǎ fii amiral J-2, şeful Departamentului de
 informaţii al Statului Maiorde la Pentagon şi să ţi se spună: “Nu o să vă spunem ?” A
fost şocat şi foarte furios. L-am luat cu mine la întâlnirea cu amiralul pe unul dintre
martorii noştri, pe Shari, pe consilierulnostru în probleme militare şi pe astronautul
Edgar Mitchell. Trebuia să fie un raport rapid. În timpulraportului, a început sǎ
anuleze alte intâlniri, fiind foarte interesat de informaţii. Singurul motiv pentrucare
întâlnirea s-a încheiat atunci când s-a încheiat a fost din cauză cǎ Edgar Mitchell a
trebuit să plecela New York pentru un interviu de televiziune. Dar amiralul, sunt sigur,
ar mai fi vrut sǎ continuăm. În timpul raportului, amiralul şi cu mine am discutat
despre riscul pe care aceasta grupare malefică-ce l-a dat deoparte-îl constituia pentru
Statele Unite, pentru aplicarea legii şi Siguranţa naţională. Amsubliniat faptul cǎ
primul director CIA, amiralul Roscoe Hillenkoeter, redactase o scrisoare la
începulanilor 60 pnn care declara că secretizarea referitoare la OZN-uri - şi nu OZN-
urile - constituia oameninţare pentru siguranţa naţională. I-am spus amiralului cǎ
această grupare din afara legii dispuneade tehnologie ARV (Alien Reproduction
Vehicle - vehicul extraterestru imitat) care poate încercuibombardiere B2 Stealth. A
reflectat timp de un minut şi a spus: - În ce mă priveşte, dacă puteţi convinge oamenii
care cunoasc aceastǎ chestiune să depunămărturie, aveţi permisiunea mea dea face
totul public în presă! Aceastǎ grupare este ilegală! Aşa cǎ atunci când oamenii mă
întreabă cine a fost dea cord cu desecretizarea, printre alţii îlmenţionez şi pe directorul
Departamentului de informaţii al Statului Major. După acea întâlnire, grupările
malefice au încercat sǎ se răzbune. Evident, erau foarte deranjate cǎfurnizasem
informaţii detaliate unui om precum amiralul Wilson și cǎ fuseseră caracterizate
dreptilegale. Din această cauză, Bill Cosby a fost asasinat; congresmenul a murit
foarte repede din cauzacancerului de care suferea. Shari Adamiak şi eu ne-am
îmbolnăvit de cancer metastatic în acelaşi timp şiacum luptăm literalmente pentru
vieţile noastre. Dupa raportul în faţa congresului din aprilie 1997, Dan Burton a venit
la noi şi ne-a spus: - Vreau tot ce aveţi despre acest subiect pentru cǎ o sǎ cercetez
problema. Şi a încercat să cerceteze problema, dar a primit vizita cuiva care i-a spus: -
Nu te amesteca! Cineva care-l cunoaşte personal mi-a explicat că fusese ameninţat.
Dacă e întrebat astăzi înlegătură cu asta, el spune: - O, era ceva de care eram interesat
personal. Nu e adevărat: una dintre cele mai bune prietene ale sale, care se ocupă de
programul său, este ofemeie care a văzut un OZN planând în faţa ferestrei de la
dormitor. Era suficient de apropiată decongresmenul Burton ca el să ştie că ea îi
spunea adevărul şi nimic altceva. Ca preşedinte al comitetuluide supraveghere şi
reformă a guvernului, supraveghind guvernul, congresmenul Burton era o persoană-
cheie foarte adecvată, dar în câteva luni a fost oprit. lată-ne, deci, transmiţând aceste
informaţii nu numai oamenilor precum directorul CIA, senatoruluiPell, oamenilor din
Senate Appropiations Committee şi membrilor comitetului serviciului de informaţiial
senatului, dar şi oamenilor care cunosc personal faptul că acest lucru este adevărat,
precum DanBurton. Şi un grup din ce în ce mai puternic de oameni de la Pentagon
erau interesaţi şi preocupaţi deproblemă, descoperind că, de fapt, guvernul secret
preluase în mâinile sale această chestiune. Mai multdecât atât există agenţi secreţi
periculoşi, pregătiţi să tragă cortina peste vrăjitorul din Oz, care stă petronul lui şi
trage toate sforile, speriându-i de moarte pe oameni. Făceam public avertismentul lui
94
 95. Werner von Braun: simularea unui atac extraterestru pentru a putea prelua global
puterea bazându-se pefricǎ și război. Şi vă asigur că oamenii care primeau aceste
informaţii le luau cu adevarat în serios. În această situaţie s-au produs acele
evenimente personale devastatoare. Shari prietena meaapropiată și sfǎtuitoarea mea de
încredere, a cărei stare de sănătate se înrăutăţea rapid, a decedat în mai puţin de un an.
 A fost o perioadă foarte dureroasă şi dificilăpentru mine. În iulie 1993 am fost pe
punctul de a fi ucis când plecam de la reuniune legată de planificareaDesecretizǎrii de
lângă Institutul Monroe. În 94 a avut loc înfricoşătorul atac de la hotelul Saint
Moritzdin New York, urmat de straniile crize de la patru dimineaţa care au survenit
ulterior în acea varǎ, lamine acasă. Iar acum am ajuns cu relatarea în 1997. Sunt la
limita suportabilităţii. Totuşi s-au întâmplat şi nişte lucruri cu adevărat minunate în
acest timp... Un miliard de lumini scânteietoare În iunie 1997, la o şedinţă de training
cu aproximativ douăzeci de persoane în Blanca Peak,Colorado, am avut o întâlnire
extraordinară cu o duzină de extratereştri. Shari Adamiak şi cu mine ştiamcǎ
extratereştrii manifestau o enormă recunoştinţă. A fost o întâlnire minunată, celestă. În
timp ce puneam în aplicare protocoalele şi invitam extratereştrii să vină la Blanca
Peak, maimulte OZN-uri au fost observate zburând pe cer - unele pur şi simplu ieşind
în zbor dm munte! Ştiam căexistă o poieniţă pe munte unde vom stabili contactul, pe
care o văzusem mental mai devreme. Deodată,la momentul potrivit, am primit mesajul
de a mă duce în acel loc în întuneric beznă şi am plecat cu toţiila locul de contact.
Acesta se afla la aproximativ 2700-3000 de metri sus pe munte. În timp ce mergeam în
tăcere spreacel loc cu vârful de 4260 metri ridicându-se deasupra noastră, am început
sǎ vedem nenumărate scânteide lumina în jurl nostru. Erau delicate, dar vizibile. Tot
muntele a fost aşa întreaga noapte; zona vibra în această lumini scânteietoare, celestă.
Chiar şipământul şi pietrele străluceau şi licăreau cu o energie uimitoare. Când am
ajuns la locul întâlnirii - care era o poieniţă circulară în pădurea de conifere şi tufăriş
amvăzut forma unei nave. Nu era complet materializată dar era ca un disc, luminoasă
şi distinctă - jumătateîn această lume şi jumătate dincolo de limita vitezei luminii. Era
transdimensională: parţial materializată,pe jumătate astralǎ şi pe jumătate materială.
Deodată, cand am pătruns în acel obiect, am văzut niştefiinţe de lumină care stăteau în
semicerc. Am mers până la un anumit punct şi, deodată, chiar deasupra mea am văzut
o lumină strălucitoare,scânteietoare. M-am dus acolo şi am rămas în acel loc. Nu era o
lumină vagă, ci clară, vizibilă, albă,scânteietoare, chiar deasupra capului meu. Aşa am
ştiut exact unde trebuia să mă aflu. Restul membrilor grupului au rămas în spate, în
timp ce eu m-am apropiat de fiecare fiinţăextraterestrǎ şi am intrat rapid în cointact cu
aceasta. Mi-am dat seama cǎ erau fiinţe superioare, lideri.Fiecare provenea dintr-un
sistem stelar diferit. Nu era nicunul la fel cu altul. Am intrat în starea deconştiinţă
divină în timp ce intram în contact cu acele fiinţe. S-a creat o minunată comunicare în
timp ce eram cu toţii conştienţi de timpul şi locul în care neaflam şi în acelaşi timp
parte a fiinţei cosmice infinite. Contactul era transcendental în multe moduri,deşi era,
de asemenea, foarte prezent, foarte real, chiar suprareal. În timp ce ne aflam în acea
stare,vedeam dincolo de acel nivel energetic spre un altul unde, deodată, se manifestau
multe forme angelice.Apoi, după acel nivel, am văzut întruparea o fiinţă divină
reprezentând dumnezeiescul. A fost o întâlnirecosmică minunată care nu poate fi
descrisǎ în cuvinte. 95
 96. M-am apropiat de fiecare extraterestru în parte, -am salutat, le-am urat vizită
plăcută pe Pământ șile-am mulţumit pentru aceasta. La un moment dat ceilalţi au
constatat cǎ eu păream să fi dispărut. Unelepersoane nu mă mai vedeau deloc. Alţii
vedeau prin mine. Mǎ simţeam plin de viaţă, mai uşor, încărcatde emoţie. Frecvenţa
vibraţiilor mele era atât de ridicată încât simţeam cum mă rarefiam. La un momentdat,
am crezut că mă voi ridica în aer şi voi levita sau mă voi face nevăzut. Dar experienţa
a constat înfaptul că am rămas acolo în stare fizică şi totuşi oamenii vedeau prin mine.
Aceasta a durat timp de ojumătate de oră sau mai mult. Dacă vreţi, a fost o întâlnire a
fiinţelor care făceau parte din culturacosmică. Eram împreună cu ele în acest scop.
Fiinţele extraterestre ne-au mulţumit, de asemenea, pentruactivitatea şi eforturile
 noastre şi ne-au rugat sǎ facem tot posibilul pentru pacea universală. Mai exact,ni s-a
cerut sâ împiedicăm folosirea tehnologiei Războiul Stelelor împotriva popoarelor
extraterestre. Le-am asigurat că vom face tot ce vom putea în acest sens. În ziua
următoare, Shari şi cu mine ne-am dus sǎ petrecem câteva momente liniştite împreună
pedealurile San Juan aflate la sud de Blanca Peak. Ne-am cocoţat pe nişte stânci, iar eu
am scos busola. Întimpul întâlnirii cu extratereştrii din noaptea precedentă, busola se
aflase în buzunarul interior din parteastângă, chiar deasupra inimii. Când m-am uitat la
busolă, am văzut că nordul magnetic se mutase cuaproape 180 de grade. Era o dovadă
clară a unei anomalii a fluxului magnetic, foarte neobişnuită, careafectase busola în
urma întâlnirii din noaptea precedentă. Busola a rămas astfel mai multe zile, după care
a revenit la normal. I-am făcut şi fotografii. Mi-aamintit de modul în care acul
aceleiaşi busole se rotise în sens invers acelor de ceasornic în timpulîntâlnirii cu
extratereştrii din iulie 1992, aşadar cu cinci ani în urmǎ. Apoi, în iulie 1997 am dus un
grup de cercetare în Anglia în aceeaşi zonă, în Wiltshire, înapropiere de Stonehenge.
În acel an închiriasem un imens conac vechi care probabil fusese construit prin 1600
sau 1700. Amcazat întreaga echipă acolo timp de o săptămână. Înainte de a pleca din
Statele Unite în Marea Britanie,am aflat cǎ Shari avea metastaze care ajunseseră şi în
nodulii limfatici, ceea ce era foarte grav. Mie tocmai mi se extirpase un alt melanom
malign. În prima noapte petrecută la conac, am fostfoarte supăraţi şi ne-am oblojit
rănile. Erau momente când povesteam şi râdeam, apoi momente cândaveam ochii plini
de lacrimi. Ştiam cǎ unul dintre noi sau amândoi nu vom supravieţui... În timp ce noi
ne aflam în camera de sus a conacului, Run Russell şi alţi câţiva membri aiexpediţiei
CSTI se aflau afară. Shari şi cu mine eram prea supăraţi și obosiţi ca sǎ ieşim, dar eu
lespusesem celor din grup că ar trebui să iasă din casă înainte de ora 10:30 seara.
Camera în care mă aflameu cu Shari avea o mică fereastră şi un cămin. Deodată, am
văzut o lumină strălucitoare, ca o minge de lumină care a intrat prin fereastra
închisă,şi-a schimbat direcţia şi s-a dus înspre şemineu unde s-a transformat într-o
fiinţă extraterestră prelungă.Ne-am trezit faţă în faţă cu această creatură extraterestră
scânteietoare, incomplet materializată, înaltă deun metro. Nu era o prezenţă vagă, fiind
vizibilă cu ochiul liber în camera complet iluminată. Shari nu avăzut-o iniţial, aşa cǎ i-
am spus: - Shari, uitǎ-te! Când s-a întors, a văzut extraterestrul şi a exclamat: - O,
Doamne! Am meditat împreună cu această fiinţă care încerca practic sa ne consoleze.
Era foarte blândă,recunoscǎtoare și plină de iubire, era cu adevărat minunată. Am
rǎmas în contact şi în meditaţie timp deprobabil jumătate de oră. Ştiam că unul dintre
noi nu avea sǎ supravieţuiască, iar această creatură îşiexprima sentimente de
compasiune, respect şi recunoştinţă profundă pentru activitatea noastră. Nu aveam de
gând să dezvăluim această întâlnire nimănui - era prea personală, frumoasă
şiemoţionantă. Dar în ziua următoare, Ron Russell ne-a anunţat cǎ, în timp ce se aflau
pe terenulconacului, toată lumea a observat un eveniment foarte neobişnuit. Puţin după
ora 10:30 seara, din cer aapărut o lumină care apoi a coborât, a trecut peste vârfurile
copacilor şi s-a dus direct înspre fereastra 96
 97. încăperii mele. A coborât din spaţiu când cerul era senin, a trecut peste pajiştea din
faţa conacului şi aintrat în zbor pe fereastră. Ron a exclamat: - Asta e camera lui
Steven! Au văzut sosirea din spaţiu a acelei fiinţe. Întregul grup aflat în faţa conacului
a văzut cum aînceput întâlnirea noastră din conac: sub forma unei lumini din spaţiu
care a zburat peste pajişte şi pefereastră, când eu am văzut acesta lumină cum a
pătruns în cameră şi apoi s-a materializat într-o fiinţă îninima căminului. Veţi afla că
adevărul ascunde propria sa realitate, pentru cǎ este mult mai bizar - şi mai minunat
-decât un film SF. Ultima noastră expediţie împreună cu Shari a avut loc în zona
Joshua Tree, în 1997, în luna apriliea aceluiaşi an. Ne aflam la Pentagon cu amiralul,
 dezvăluind informaţii în faţa oamenilor-cheie dinCongres şi de la Casa Albă. Până în
toamnă, însă, Shari dezvoltase leziuni metastatice la nivelulcreierului şi era parţial
paralizată. Shari se alăturase eforturilor mele în 1991. Fusese prezentă la primuldiscurs
pe care-l ţinusem şi a fost alături de mine până la decesul ei din ianuarie 1998. Voiam
sǎ anulez expediţia în pǎdure, dar Shari a spus: - Dacǎ e ultimul lucru pe care-l voi
face, vreau să fiu acolo cu tine şi cu extratereştrii. Şi aşa s-a întâmplat... Am fost cu
toţii uimiţi de imensa voinţă a lui Shari. Era o leoaică neîmblânzită, foarte devotată
şiextrem de competentă. Shari a fost prima persoană pe care am putut-o duce la limita
potenţialului uman,la contactul cu extratereştrii. A putut de fiecare dată să ajungă cel
mai departe. Nimeni până în prezentnu a putut ajunge atât de departe. Nu avea nici
urmă de teamă şi-şi cunoştea destinul. Ea şi cu mine ne-am dus singuri la Baca, acea
zonă îndepărtată din Munţii Stâncoşi, din regiuneaColorado, unde ne antrenam,
aproape de Crestone, în 1996. A fost o cǎlǎtorie vizionară. I-am spus căvoiam să-i arăt
nişte lucruri și să-i spun altele pe care le ştiusem dîntotdeauna - de când eram mic, de
laprimul contact din copilărie. Nu mărturisisem nimănui, dar ştiam că ea era foarte
perceptivă şi cu ospiritualitate vie. Ştiam că era pregătită. Ne-am dus la Baca într-o
seară rece din primăvara lui 96. Am spus: - Haideţi să ieşim şi sǎ invităm fiinţele
extraterestre să intre. Când am făcut aceasta, am văzut o navă pe cer, care se deplasa
foarte ciudat. Deodată am spus: - Uitǎ-te acolo pe câmp. O zonǎ enormă cu formă de
disc sclipea. Era ca o hologramă, dar mai reală şi mai vie decâtaceasta. După câteva
clipe, forme evident umanoide au început să iasă din acea navă şi s-au apropiat denoi.
l-am spus lui Shari: - Vino să-ţi arăt de ce aceste fiinţe extraterestre preferă să rămână
în această formă pe Pământ,pentru că astfel sunt protejate. În timp ce acest eveniment
se producea, i-am spus lui Shari: - Vreau să-ţi explic structura cosmosului şi alcătuirea
sa şi de ce sunt ei aici. Aveam un reportofon, aşa că am început să vorbesc şi ceea ce
am înregistrat puteţi citi în două dincapitolele cărţii Extraterrestrial Contact: The
Evidence and Implications. Aceste informaţii au fostînregistrate în timpul contactului
din deşertul Colorado. Ulterior, în acea seară, ne-am întors la casele din Baca. În timp
ce ne duceam acolo, am spus: - O să ne urmeze până acasă. Am văzut nişte lumini
mari stroboscopice de-a lungul drumului în timp ce mergeam cu maşinaspre
apartamentul din Crestone. După ce ne-am întors în apartamentul duplex, neam dus în
curte pentru a vedea munţii Sangre deCristo, care se ridică până la înălţimea de patru
mii două sute şaizeci de metri, acoperiţi de zăpadă.Străluceau în lumina lunii în aerul
limpede precum cristalul al Munţilor Stâncoşi. 97
 98. - Trebuia sǎ fim aici pentru că ne vor arăta unul din punctele lor de acces şi unde le
place sǎ seafle. Uitǎ-te în jur. Vezi structura fină a materialului componentei astrale a
cosmosului, care susţinecreaţia materialǎ? Gândul, conştiinţa şi formele astrale de
lumină susţin cosmosul material. Există “ungol”, unde tărâmul conştiinţei pure, gândul
şi lumina astrală pâtnind într-un câmp energetic semi-materializat. Aici, astralul este
cristalizat în material, ca o amprentă arhitectonică. Astralul este cristalizat ca o matrice
care susţine apoi obiectele materiale şi chiar şi atmosfera, i-amexplicat eu. În timp ce
spuneam aceasta, parcă un văl a fost îndepărtat şi ea a văzut structura acestui
tărâmcelest, eteric şi astral care se cristaliza în ceea ce numim cosmosul material. -
Priveşte acolo sus pe munte. Se putea vedea o navă enormă, de forma unui sombrero,
translucidă. Nu era complet materializat,ci ca un nor foarte dens, de formă perfectă,
iluminat dinspre interior - cu o lumină alb-aune; se afla pevârful unuia dintre cele mai
înalte vârfuri, deasupra oraşului Crestone. A rămas acolo timp deaproximativ patruzeci
şi cinci de minute. Deoarece Shari vedea şi trăia aceste lucruri, puteam sǎ discut
despre ele. Datorită acestui fapt, leputeam împârtâşi şi altora. Nu putem învăţa nimic
pe nimeni dacǎ nu este pregătit sǎ vadă adevărul. Sespune: “înţelepţii vorbesc doar
 dacă îi aude cineva.” Primul an în care ne-am dus la Joshua Tree a fost 1996. Mai
devreme, o navă foarte rapidă, carezbura în spirală, venise chiar deasupra capetelor
noastre. Am auzit-o cum şuiera, atât de jos se afla înaer. A venit deasupra capetelor
noastre şi deasupra văii Palm Springs. Toată lumea din grup a văzut-o şia fost uluită.
Într-o seară, am plecat dintr-un loc din pădure pentru că avusesem o viziune care-mi
spunea cătrebuia si părăsim acea zonă. În timp ce conduceam de-a lungul drumului
neasfaltat, deodată luminile dela bord au scăzut în intensitate. M-am întors spre Shari
şi i-am - Ei sunt aici… Câteva secunde mai târziu, coborând direct din zenit, a apărut o
nava imensă de forma unor buzerotunjite. Era plată în partea inferioară şi ascuţită la un
capăt, iar în vârf avea o coadă scânteietoare,lucitoare şi cobora cu o viteză enormă
înspre platoul deşertic. Cred că avea cam 60-90 de metri îndiametru. Era de culoare
maronie, strălucitoare - atât de puternică, încât lumina deşertul de parcă ar fi fost azi-
şi apoi, cu un şuierat, a pătruns în pământ şi s-a făcut nevăzută. - Ne spun cǎ se vor
afla sub pământ, am rostit eu. Dacă dispui de abilitatea de a materializa şi
dematerializa obiectele, poţi rămâne în formăcvasimatenalizatǎ astfel încât un obiect
poate trece prin altul, ca o fantomă printr-un perete. Nu existăniciun motiv pentru care
aceasta să nu se întâmple. Cea mai mare parte a materiei este, în fond, ,“vid”. În timp
ce conduceam maşina, mi-am format o hartă mentală pe care am plasat locul unde
aceanavă imensă pătrunsese în pământ. M-am grăbit în acel loc cu mare viteză. În faţa
mea era însă o maşinăcare mergea cu viteză prea mică. Am accelerat şi am trecut în
goană pe lângă ea ca sǎ identific exactunde se afundase nava în pământ... Locul unde
am văzut acea navă imensă cum se scufunda în pământ a devenit zona noastră
specialǎunde aplicăm protocoale în Joshua Tree. Shari era hotărâtă sǎ vină, dar
cancerul îi cuprinsese tot corpul şi creierul; de-abia se ţinea pepicioare în prima
noapte, şi-a pierdut echilibrul şi a căzut julindu-şi genunchii. Dar a spus: - Nu-i nimic,
nu-i nimic. Era pe patul de moarte, dar în continuare hotărâtă să fie alături de noi în
numele păcii universale săfie afară sub lumina stelelor, împreună cu aceste fiinţe
cosmice. A fost atât de frumos şi totuşi atât dedureros pentru mine... 98
 99. Infinit În prima noapte din noiembrie 1997, am campat într-o zonǎ numită Hidden
Valley, din JoshuaTree. Lângă noi era un copac care, deşi nu bătea vântul, a început să
se clatine puternic, în modinexplicabil. Oamenii din grupul nostru au început să strige.
- Ce se întâmplă? Le-am explicat: - Ne anunţă cǎ sunt aici. De fapt, extratereştrii au
trecut de la unul la altul şi ne-au atins pe umăr sau pe cap. A existat şi unsunet ascuţit
care a trecut prin grup şi pe care aproape toată lumea l-a auzit. Aşadar, eu am ştiut
căstabiliseră unde ne aflăm şi astfel am intrat în contact cu ei. Luna era aproape pe trei
sferturi plină. Era o noapte magnifică, cu un cer limpede precum cristalul.Deodată,
ceea ce părea a fi un bec luminos s-a aprins pe cer. A apărut pur şi simplu aproape de
noi,mare, având cam o treime din dimensiunea lunii. Această navă enormă s-a aprins,
a plutit dedesubtullunii şi apoi a dispărut. A fost o observare clară a unei nave
extraterestre. Se afla în direcţia în care navase afundase în pământ cu un an în urmă. În
ultima noapte a ultimei expediţii a lui Shari în timp ce mergeam cu maşina spre vest
înspre zonaPalm Springs (Joshua Tree), un semnal uimitor i-a fost transmis. Era târziu,
iar ea era desigur extenuatăde lupta cu boala. Deodată, o navă uriaşă a venit în zbor
deasupra vǎii, amintindu-ne de prima noapte în care ea şi cumine ne-am aflat în acea
zonă. Acea navă se afla la limita vitezei luminii. Spre încântarea noastră, parteadin faţă
a acelei nave netede a avansat în faţa celei din spate, ca un acordeon care se întinde şi
apoi secontractă. Fiinţele extraterestre îşi luau adio de la Shari... În decembrie, Shari
era în comă, inconştientă. În lanuane 1998, a decedat. Am cunoscut multe persoane
care au murit, lucrând ca medic la urgenţă. Şi am ştiut dintotdeauna,ca urmare a
experienţei mele la limita dintre viaţă şi moarte, cǎ este important, pe cât posibil, ca
 cinevasǎ te asiste în conexiunea cu divinul, sǎ ajute la clădirea unui pod cu lumina
divină. Cultura noastră auitat momentul sacru al trecerii în nefiinţă. Astăzi, toţi cei
bolnavi sunt conectaţi la tuburi, totul estefoarte tehnic, dar nu este luat în calcul ce
altceva se întâmplă în acel moment, adică atunci când seproduce trecerea din planul
fizic în lumea celestă şi cea astrală. Vreau să vă relatez această experienţă,pentru cǎ
ilustrează ce se poate petrece în această privinţă. În ianuarie, cei care se ocupau de
Shari mi-au cerul sǎ mă duc la Denver. O vizitasem de mai multeori şi mă implicasem
în viaţa ei foarte mult în aceste ultime luni. Dar am spus: - O sǎ vin când e momentul.
Momentul potrivit e cel mai important şi fiecare dintre noi aremomentul trecerii sacre
pe lumea cealaltă. Într-o dimineaţă devreme, în timp ce meditam, am ajuns deodată în
starea de conştiinţă cosmică şiapoi de conştiinţă divinǎ. Am văzut totalitatea creaţiei în
forma a ceea ce unii numesc “oul cosmic”.Imaginaţi-vă: infinit și în acelaşi timp finit.
De jur împrejur era infinitul divin. Eram una cu aceasta şi conştient de ceea ce trăiam.
Apoi am văzut că Shari era acolo, în faţa mea şiştiam cǎ eu îi arătam cel mai înalt
nivel al creaţiei. Ştiam cǎ va trece în infinit, în căminul celest înainteamea, pentru cǎ
era mai aproape de acel loc cosmic infinit, înzestrat cu conştiinţă... Ştiam că urma să
intre acolo şi să devină una cu el. Se poate spune că era veşmântul lui
Dumnezeu,trupul lui Dumnezeu. Era expresia totală a Creatorului, a Creaţiei şi a
minţii nemărginite. Vedeamtotalitatea creaţiei sub forma acestei entităţi magnifice,
care arăta ca un sombrero sau ca o galaxie deculoare roşie-roz- portocaliu deschis -
asemănătoare unui ou. Era infinită, deşi limitată - plină debucurie, cu adevărat
magnifică. Nu era doar uimitoare din punct de vedere fizic şi celest, ci şi plină deiubire
şi frumuseţe. 99
 100. În timp ce ne apropiam, am auzit un număr infinit de minunate voci angelice,
precum un corgigantic, care cântau: “Cu toţii suntem o singură fiinţă în spirit” şi
repetau acest vers iar şi iar. Privindinfinitul, am văzut câ fiecare fiinţă creată din
cosmos era reprezentată in acesta şi totuşi era o singurăfiinţă în această stare de
conştiinţă infinită. Din adâncul eternităţii, sunetul acelor voci repeta: “Cu toţiisuntem
o singură fiinţă în spirit” iar melodia era atât de minunată, încât nu există cuvintele
potrivitepentru a o descrie. Şi în timp ce se întâmpla aceasta, m-am dizolvat în acea
stare de iubire infinită şiunitate perfectă în conştiinţă. După ce conştiinţa mea a revenit
la realitatea înconjurătoare, m-am uitat la ceas şi am notat ora.Ştiam în sufletul meu cǎ
peste şapte perioade de douăzeci şi patru de ore, adică după şapte rotaţii
alePământului, începând din exact acel moment, va urma clipa trecerii în nefiinţă a lui
Shari. Ştiam asta. Ea se apropia din ce în ce mai mult de moarte şi toatǎ lumea spunea:
- Trebuie sǎ fii acolo... Iar eu le răspundeam: - Voi fi acolo. În cea de-a şasea zi am
plecat cu avionul la Denver. Familia ei, Ron Russell şi toţi prietenii eiapropiaţi erau
acolo, dupǎ care mi-am făcut şi eu apariţia în mod enigmatic. Am spus: - Sunt aici
pentru cǎ a venit timpul. În acea noapte, am aşteptat până ce toată lumea a plecat din
camera de spital a lui Shari şi m-amrugat şi am meditat cu ea. Era în comă de mai
multe săptămâni în timp ce îi citeam o frumoasărugăciune, m-am uitat la ea, iar ochii
ei s-au deschis pentru prima dată după săptămâni de zile. O lacrimăenormă i s-a scurs
pe obraz. Ştia că sunt acolo. - E în regulă, acum poţi să pleci, i-am spus eu. Eram sigur
cǎ Shari trebuia să audă asta de la mine,pentru cǎ îmi spusese cǎ i se părea că mă lăsa
să port singur povara acestei lucrări, l-am spus: - Poţi să faci foarte multe lucruri de pe
lumea cealaltă. Poţi face mult mai mult decât de aici. Ce nu ştiu majoritatea oamenilor
este că fiinţele iluminate care trec în cealaltă lume sunt pârghiacare în mod misterios
înalţă lumea noastră. Ele reprezintă inspiraţia si mâna nevăzută care
protejează,ghidează şi ajută la progresul acestei lumi. Aceasta se întâmplă tot timpul,
fie că ne dăm seama, fie cănu. Am intrat în contact cu ea într-un mod profund, am
 liniştit-o şi i-am spus: - Poţi să pleci acum. A venit vremea. Poţi sǎ pleci... Vâzând-o în
comă și realizând cǎ până în dimineaţa următoare îşi va încheia trecerea spre
lumeacealaltă, am simţit o mare durere. Stăteam la Shari acasă, care era acum goală,
cu excepţia unei femei care se ocupase de ea. Dar înacea noapte nu am putut să mă
duc acolo direct, aşa cǎ m-am dus la un local din Denver. Voiam doar săstau şi să beau
ceva, undeva. Un cuplu a intrat în vorbă cu mine. Le-am relatat până la urmă ce
simţeam. Le-am explicat cum ecu tărâmul astral şi spiritual şi ce urma să se întâmple.
Aceşti noi prieteni aveau inimi extraordinar depure şi o mare înclinaţie spre spiritual.
Exact de ce aveam nevoie în noaptea aceea, în cel mai impropriuloc! Am descoperit că
pot să mă duc în asemenea locuri şi să cunosc nişte persoane cu un spiritdeosebit. Pe
de altă parte, mă pot duce la biserică şi sâ mă întâlnesc acolo cu oameni cruzi, aflaţi pe
undrum greşit Aşa cǎ nu locul, ci intenţia contează. Târziu în acea noapte, m-am întors
şi m-am culcat în camera lui Shari din copilărie. În aceadimineaţă m-am trezit uşor, m-
am ridicat în pat şi am meditat. Am fost atent la ceas pentru cǎ ştiamexact ora şi
momentul, adecvate la diferenţa de fus orar ale decesului ei. Femeia care se ocupase
de Shari a bătut brusc la uşa mea. - A venit timpul, e pe punct de a se duce... Văd cǎ
sunteţi îmbrăcat şi pregătit de plecare, a spus easurprinsă. 100
 101. Am ajuns înaintea celorlalţi şi am stat singur cu Shari, ducând-o în starea de pace
şi iubire infinităşi în mintea cosmică nemărginită care ne aşteaptă. Când s-au adunat şi
ceilalţi, ne-am rugat împreună,stând în jurul patului ei în semicerc. La un moment dat,
după ce am pregătit-o spiritual și am conectat-o cu Dumnezeu, m-am întorsspre ea şi
am spus: - Desprinde-te de tot, Shari, şi du-te în lumina eternǎ! Chiar în acel moment
ea şi-a dat ultima suflare şi a urcat la Ceruri. Trecerea ei în nefiinţă a fostminunat de
pașnică dar eu am fost totuşi devastat de durere. Brusc, o forţă extraordinară a pătruns
încameră. Părea a fi câmpul spiritual al unei întrupări iluminate, ca o briză de energii-
divină puternică, cea măturat încăperea şi a trecut prin mine. Puteai să o simţi fizic!
Atunci am ştiut că a ajuns la cel maiînalt nivel. După care nu mi-am mai putut stăpâni
durerea. Cu toţii trebuie să ne ajutăm astfel unul pe altul în momentul trecerii pe lumea
cealaltă. Cu toţiiavem nevoie de ajutorul, rugăciunile şi forţa spirituală a celuilalt, ca
sǎ ajungem la cea mai înaltă şi maibună stare spirituală posibilă în momentul trecerii
noastre în celălalt plan existenţial. În noaptea morţii sale am scris următoarele rânduri,
ca un omagiu adus ei: “Shari Adamiak a trecut în lumea luminii astăzi, 20 ianuarie
1998, la ora 9:50 dimineaţa. Shari atrecut în nefiinţă în prezenţa prietenilor şi a celor
dragi, în pace și fără durere. Rog ca toată lumea sǎ seoprească şl sǎ se roage pentru
Shari şi urcarea sufletului ei la Domnul. Cuvintele nu pot exprima regretulnostru
pentru pierderea ei şi dragostea pe care cu toţii am resimţit-o pentru Shari.” Din 1991,
când ne-am intâlnit pentru prima dată la o reuniune din Los Angeles, Shari a fost
stâlpulmeu de sprijm şi forţa mea, o colegă neobosită, o prietenă adevărată, o tovarăşă
de explorare curajoasă, oconfidentǎ de neînlocuit şi o leoaică neînfricată fără de a
cărei abnegaţie CSETI nu ar fi putut duce laîmplinire multe dintre realizările sale
istorice. Ea a fost mâna mea dreaptă şi o asistentă de încredere timp de peste şase ani.
Fie cǎ a înfruntatpericolele din zonele îndepărtate ale Americii Latine sau a asistat la
întâlnirile din birourile StatuluiMajor de la Pentagon, Shari a fost alături de mine şi
alături de noi toţi. Nu a ezitat niciodată şi nu arenunţat niciodată. Nu s-a lăsat oprită de
mulţimea de critici sau de maşinaţiunile agenţilor guvernului subterannemiloşi şi a
muncit cu hotărâre pentru a realiza pacea - o pace universală, pentru Pământ şi
pentrunenumărate alte lumi în afara sa. La câte minuni am fost martori împreună? De
la a merge în umbra unora dintre cei mai marivulcani ai lumii, cu nave spaţiale
extraterestre plutind în tăcere deasupra noastră, până la a privi o duzinăde martori ele
vârf din cadrul armatei, care spuneau unui grup de congresmeni adevărul despre OZN-
 uri,Shari şi cu mine am văzut evenimente de importanţă majoră. Şi, pe parcursul
tuturor acestora, Shari afost plină de bucurie entuziasm şi energie, de o curiozitate
aproape copilărească şi de uimire în faţamisterelor creaţiei şi potenţialului uimitor al
acestor timpuri. Chiar în timp ce corpul ei începea sǎ o trădeze a manifestat o
asemenea graţie, curaj şi iubire încâttoţi cei care o cunoşteau au fost uimiţi şi atinşi de
exemplul ei. Cu doar două luni în urmă, în noiembrie 1997 a fost în deşertul din
Joshua Tree din Californiaîmpreună cu mine. Acolo a trăit experienţa sa preferată: a
devenit una cu stelele, cu universul şi acomunicat cu acele popoare de pe alte planete
cate au vizitat planeta noastră tulburată. Luptând cuslăbiciunea cu durerea şi cu
paralizia aproape totalǎ a braţului și piciorului drept Shari s-a dus în deşertîn fiecare
noapte, fără a se lǎsa împiedicată de obstacolele mari, impuse de condiţia sa fizică. Şi
acolo,depăşind bariera luminii, a văzut adâncimile spaţiului şi fiinţe şi nave spaţiale
din alte lumi, care aşteaptămaturizarea noastră ca rasă. Nimic nu a putut-o împiedica
să-şi ducă la îndeplinire scopul. Acum, o lumină măreaţă a dispărut din această lume,
dar străluceşte pentru veşnicie cu putere petǎrâmul eternitǎții. Știu ca Shari era
pregătită pentru această călătorie majoră: exact cu şapte dimineţiînainte de cea în care
a trecut în nefiinţă, am trecut împreună de cealaltă parte, chiar dacă doar pentruscurt
timp. Uimiţi, am văzut cum o lumină, o prezenţă atât de minunată, emana din centrul
creaţiei. Nu 101
 102. există cuvinte pentru a o descrie; depăşea orice poate fi cuprins de mintea
noastrǎ. O strălucire infinită,de aur, în centru, trecând la culoarea piersicii, roz şi roşu
în timp ce se extindea la infinit în faţa noastră,ne inunda într-un ocean de dragoste,
bucurie şi frumuseţe, diferit de orice experienţă din viaţa mea. Afost experienţa
conştiinţei divine - lumină pură, iubire nespusǎ şi pace. Şi milioane de voci
umpleauspaţiul respectiv, reunite într-una singură, cântând o melodie prea dulce pentru
a putea fi reprodusă. Iarrefrenul era: “Cu toţii suntem o singură fiinţă in spirit.” Știind
cǎ i-a venit ceasul, am sosit ieri în Denver pentru a o conduce pe lumea cealaltǎ.
Seratrecutǎ în timp ce mă rugam, ea a ieşit din comă şi cu o expresie de mare bucurie
zugrăvită pe chip, adeschis ochii. I-am spus cǎ totul era pregǎtit. Am auzit-o aprobând
aceste cuvinte şi o lacrimǎ mare i s-ascurs pe obraz, deoarece știa cǎ timpul petrecut
împreună Pământ era aproape de sfârșit. În această dimineaţă am fost chemaţi la
căpătâiul patului ei. Când ne-am adunat, am spus rugăciunişi am pregătit-o spiritual
pentru tranziţie. În timp ce lumini şi un mare spirit a umplut încăperea, noi amspus cǎ
era momentul, iar eu am rostit: - Shari, du-te în lumina eternă. La aceste cuvinte, şi-a
dat ultima suflare şi a urcat la Ceruri. Deşi acum e fericită şi se află într-un ocean de
iubire, pierderea nu este mai puţin dureroasă, dar săne amintim totuşi cǎ ea a trăit în
lumea luminii, plină de bucune şi doreşte ca noi să ne continuămlucrarea căreia ea i-a
dedicat viaţa: stabilirea păcii universale şi crearea unei civilizaţii cosmice. Găsim
consolare în conştientizarea faptului că cei care s-au dus pe lumea cealaltă devin
pârghiacare înalţă lumea existenţei noastre. Shari şi cu mine am discutat despre
lucrarea ei viitoare, de dincolode vălul luminii, care va face să progreseze cauza păcii
şi iluminării pe tărâmul celest. Nu am nicioîndoială cǎ va fi de mare folos din noul
cămin al lumii eterne şi va deveni una cu îngerii păcii. Fără pace, pe Pământ nu poate
exista progress. Trebuie să lucrăm pentru pace cu inimile pline deiubire, pentru că
atunci când vom părăsi această lume, tot ce vom lua cu noi este iubirea
nesfârşită,infinită. În noaptea trecerii ei în nefiinţă, după ce am scris acest tribut
postum, am căzut într-un somnprofund şi am avut o expenenţâ extraordinară,
implicând o fiinţǎ extraterestră. Am pătruns într-un vislucid în care am văzut un
extraterestru-femeie pe care acum îl numim Blândeţe, care mi-a fost prezentatde Shari
-Aceastǎ creaturǎ extraterestră era atât de evoluată încât putea comunica atât cu Shari,
 în corpulei astral de lumină cât și cu mine simultan. Această fiinţă de sex feminin avea
capul perfect, rotund lipsit de pǎr, ochi minunaţi, exotici şi ofaţă foarte inimoasă. Era
extrem de subţire şi cu trăsături fine în timp ce intram în conexiune, ea emana
oblândeţe extraordinară. Era întruchiparea bunătăţii perfecte, amabilă şi plină de
iubire. În timp ce vorbeam cu ea, la un moment dat am întrebat: - Avem permisiunea
voastră pentru a dezvălui chiar noi adevărul? Preşedintele nu a reuşit săacţioneze,
comunitatea internaţională nu a acţionat, iar congresul a fost intimidate, este speriat
saucorupt. Ea a spus: - Da, dacă puteţi, faceţi-o. Prin urmare, am primit aprobarea de a
acţiona de la aceastăambasadoare-extraterestru. Începând cu 1998, am conceput
planurile pentru Desecretizarea care a avutloc în 2001, ştiind cǎ fusese aprobată de
această fiinţă extraterestră în noaptea următoare decesului luiShari şi după ce
directorul serviciului de informaţii al Statului Major spusese ceva similar. E demn de
menţionat cǎ în acelaşi vis lucid eram împreună cu Bill Clinton şi am discutat
despreaceasta. Cu un zâmbet sardonic, el a spus: - Eu nu pot face asta, dar tu poţi.
Desigur, ce voia sǎ spună era că: “Eu nu voi face asta pentru că eprea periculos, dar de
ce nu o faci tu?” John McCam are dreptate când spune că indispensabila calitate
aconducătorului adevărat este curajul... Am simţit întotdeauna că proiectul
Desecretizarea a fost sprijinit de Shari. Şi am descoperit cǎ laexpediţia realizată pentru
a intra în contact cu extratereştrii, începând cu 1998, fiinţa extraterestră pe care 102
 103. eu o numesc Blândeţe a apărut într-o navă minunată, alb-albăstruie. Adeseori
zboară pe cer, în formă dearc de cerc şi trimite un semnal în direcţia grupului nostru
printr-o lumină alb-albastră. Ştiu că esteambasadoarea spirituală şi politică superioară
a coaliţiei extraterestre care se află în contact cu noi din1998 încoace. Înainte de
aceasta, principalul meu contact era un extraterestru de sex masculin, care avea
părulnegru ca pana corbului, cu trăsături caucaziene, ochi de un albastru intens şi cea
mai albă piele pe caream văzut-o vreodată. El este extraterestrul care m-a contactat în
1990, atunci când am iniţiat CSETI şitoate celelalte proiecte. Nava spaţială a Blândeţii
a fost văzută nu doar o dată deasupra casei noastre din Virginia. Veciniinoştri au văzut
o navă de un albastru viu, incomplet materializată, care acoperea şi plutea deasupra
caseinoastre la 4:30 dimineaţa. Vecina noastră nu ştia atunci cǎ eu eram implicat în
aceste proiecte. Dar cânds-a uitat la acel disc de un albastru de cobalt care era chiar
desupra casei noastre, a simţit o pace şi unsentiment de protecţie incredibil. După ce
Shari a trecut în nefiinţă, pentru o vreme am fost distrus emoţional. Mă
simţeamresponsabil şi trăiam sentimentul de vinovăţie al supravieţuitorului. Copiii
ştiau cǎ eram trist aşa cǎ mi-au dat o casetă video cu “Colivia păsării” pentru Crăciun.
M-am uitat la ea de nenumărate ori - aveamnevoie de terapia râsului nu numai pentm
că eram bolnav de cancer, ci pentru cǎ eram şi foarte tristdeoarece cea mai apropiată
prietenă a mea murise. De fapt, fusese asasinată. Am cunoscut toate tipurile de
celebrităţi: vedete rock, directori CIA şi senatori. Dar unica persoanădin lume pe care
vreau sǎ o întâlnesc este Nathan Lane - doamna Albert din “Colivia păsării”. Mi-
arplăcea foarte mult sǎ petrecem puţin timp împreună şi să-i spun: - Mi-ai salvat viaţa
cu acest film, pentru că am râs până m-am vindecat! După ce Shari a trecut pe lumea
cealaltă, ne-am dus în Hawaii în februarie 1998 şi am fost cu JoanOcean pe insula
mare. Am pus în practică programul de pregătire pentru stabilirea
contactuluiextraterestru şi am avut o experienţă pozitivă. Eu aveam mare nevoie de
aceasta pentru că eram distrusîn urma decesului lui Shari şi de multe alte lucruri care
se petrecuseră în acea perioadă. Într-o noapte, am văzut pe câmp o navă scânteietoare,
de un albastru electric. Incompletmaterializată, era totuşi vizibilă, sub forma unui
minunat disc de lumină albastru-cobalt. Era Blândeţe,extraterestrul de sex feminin pe
care îl întâlnisem în noaptea în care Shari a trecut în nefiinţă. La sfârşitul pregătirii,
 ne-am dus să înotăm cu delfinii, sub îndrumarea lui Joan Ocean, care esteexpertă în
contactul cu delfinii. Aceştia sar din apă, se rotesc şi se afundă din nou în apă; sunt
foartejucăuşi. După ce am căutat îndelung, am ajuns într-o zonă unde erau delfini în
apropiere. Eu am intrat înapă cu Linda Willits, partenera mea de înot. Am ajuns într-o
stare de conştiinţă extinsă, calmă, momentîn care s-a apropiat un grup de patru delfini.
Am rămas într-o stare de inocenţă, doar existând. Este o stare a conştiinţei zen, de pace
profundă. Apoi, deodată, cei patru delfini s-au apropiat şi m-au primit in grupul lor.
Ne-am poziţionat subforma unei stele unul era în faţa mea, unul in dreapta, unul in
stânga și unui sub mine, ca şi cum am fifost nişte avioane care zburau în formaţie.
Eram suficient de aproape ca sǎ le văd ochii şi să-i ating, dacăvoiam, Ne-am privit în
ochi atent şi jucăuş. Am înotat cu ei, dar când nu am mai putut sǎ ţin pasul cu ei, au
încetinit ca sǎ mǎ aştepte. M-audus în jos şi s-au scufundat, dar nu am putut sǎ stau
sub apǎ la fel de mult ca ei, aşa că m-am ridicat.Când m-am ndicat, s-au ridicat cu
mine. Ne îndreptam spre largul oceanului. Nava se îndepărta din ce înce mai mult, iar
Linda nu putea ţine pasul cu noi. Aşa cǎ, din motive de siguranţă, trebuia să mă
întorc,însă ei mă duceau în locul lor special din ocean. A fost o experienţă minunată şi
o comuniune paşnică cu aceste fiinţe inteligente din elementul lor.Acesta este un mod
bun de pregătire pentru contactul cu extratereştrii. Ajungem în aceeaşi starespirituală
cosmică în absenţa forţei, inocentă şi jucăuşă. Este precum fluturele greu de prins:
trebuie sǎ 103
 104. ajungi într-o anumită stare de spirit, iar când ei se simt confortabil în prezenţa ta,
vin la tine. Trebuie sǎdevii una cu conştiinţa lor. Mi se pare o practică minunată de
realizat împreună cu câinii şi cu alte animale. Putem avea oconexiune foarte specială
cu animalele. La sfârşitul acestei călătorii din Hawaii, într-o noapte cu lună, ne-am dus
sǎ escaladăm locul deunde lava din marele vulcan care erupe se afundă în ocean.
Aproape de o zonă de contact, o luminăstrălucitoare stroboscobicǎ, alb-albastrǎ, a
apărut pur şt simplu la câţiva metri de noi. Când ne-am întors la vehicul, farurile erau
pornite, uşile deblocate şi toate aparatele electronice dinmaşină erau afectate. În cele
din urmă am recepţionat semnalul luminos al unui obiect îndepărtat.Aceasta s-a
întâmplat de mii de ori în ultimii cincisprezece ani. În Joshua Tree a avut loc un
eveniment atunci când mǎ aflam în zona unde nava se afundase în sol.Deodată, am
început să vedem lumini neobişnuite care licăreau în spaţiu. Erau imobile şi nu erau
sateliţi;era doar o lumină care se aprindea şi se stingea. La un moment dat, tot grupul a
fost inundat în această lumină neobişnuită - o lumină subtilă,argintie. Aceasta a durat
timp de aproximativ o jumătate de oră. Apoi, cât ai clipi din ochi, a dispărut şitotul s-a
întunecat din nou. Într-una din expediţiile la Crestone, Colorado, aplicam un protocol
pentru a crea un arc deprotecţie în jurul grupului. Deodată am observat nava alb-
albastrâ a Blândeţii. A venit şi a format un arcde cerc şi apoi s-a întors în spaţiu. În
acest timp, am simţit cǎ o navă imensă se fixase în jurul nostru. Era complet
silenţioasă şi doarparţial materializată. Aerul din jurul nostru s-a încălzit brusc și am
văzut o formă luminoasă distinctă înjurul nostrum. Multe persoane au văzut fiinţe
extraterestre care se mişcau în jurul nostru aproape ca niştefantome, nefiind complet în
această dimensiune materială. Am văzut o navă aurie cu o lumină roşie care se rotea în
jurul său, la exterior. În depărtare avea loco furtună electrică spectaculoasă. Un bucătar
şi alţi angajaţi lucrau la un mic motel numit The WhiteEagle, lângă Crestone. Ieşiseră
afară, în pauză şi se uitau spre Baca, unde locuiau. Nu ştiau nici măcar ceera CSETI
sau cu ce ne ocupam noi. Dar când s-au uitat în direcţia.noastrǎ, au văzut un dom
strălucitor,ca o navă, cu lumini roşii care se roteau în jurul bazei, în sens invers acelor
de ceasornic. Au fostcomplet şocaţi şi au spus cǎ au putut vedea nava prin alte obiecte:
ferma care trebuia sǎ le blochezevederea nu era vizibilă. Desigur, în ziua următoare
 ne-au relatat aceasta. Erau complet uluiţi când au auzit cǎ ne aflasemexact în locul
unde văzuseră nava şi prin ce trecusem. Am auzit cǎ, în final, au plecat din
valearespectivă pentru că au fost foarte speriaţi de această experienţă. După ce nava s-
a îndepărtat, în câteva clipe temperatura a scăzut la -9, -12 grade. A fost ca şi cumne-
am fi aflat într-o clădire şi apoi clădirea ar fi dispărut. Înscenarea Nu există nicio
îndoială că civilizaţiile extraterestre sunt foarte evoluate şi nu doar din punct devedere
tehnologic. Pentru a depăşi viteza luminii prin cosmos, orice civilizaţie trebuie să
evolueze socialşi spiritual, altfel ea se va distruge înainte de a putea ajunge pe Pământ.
Multe persoane sunt depedentede fantezia cu extraterestrul bun/extraterestrul rǎu,
pentru că noi proiectăm antropocentric asupra lorceea ce umanitatea şi-a făcut ei
înseşi. Dar adevărul este că nu trebuie să ne temem decât de noi înşine. Calea
înţelepciunii, indiferent de părerea voastră despre motivele extratereştrilor, este ca noi
sǎ fimambasadori în faţa lor, să-i angajăm în dialog şi să creăm împreună pacea. Nu
vom rezolva niciunconflict sau diferenţele cu ajutorul armelor, indiferent cât de
sofisticate ar fi ele. Sistemele de armeelectromagnetice avansate au potenţialul de a fi
mult mai devastatoare decât armele nucleare. Aşa cǎ nu 104
 105. există nicio posibilitate pentru o civilizaţie umană sau extraterestră - de a
supravieţui conflictului armatla acel nivel de tehnologie. Adepţii paradigmei
războiului - şi războaielor spaţiale - sunt prost călăuziţide ideea de conflict şi trebuie
sǎ fie readuşi pe calea cea bună. După cum am menţionat mai devreme,există un plan
prin care populaţia este minţită pentru a accepta să asigure funcţionarea în continuare
amaşinăriei de război - care sǎ se extindă şi mai grandios în spaţiu. Unul din lucrurile
pe care Werner von Braun i le-a împărtăşit lui Carol Rosin a fost că mai întâi vafi
Războiul Rece şi că vor exista state-problemă şi state războinice. Apoi a spus,
detaliind - aceasta seîntâmpla în 1974 - că va exista terorism global şi ameninţarea
asteroizilor din spaţiu. Iar după aceea, ceicare controlează jocul vor scoate la lumină
ameninţarea falsă a extratereştrilor. Totul având drept scopobţinerea controlului maxim
al populaţiei lumii prin intermediul fricii. Când Carol Rosin mi-a spus aceasta, i-am
replicat: - M-am întâlnit cu şase persoane ce fac parte din grupuri care plănuiesc exact
acest scenariu. Carol Rosin a avut contact cu tehnologii evoluate de accesare mentală
pe care mi 1-a împărtăşit.Când s-a întâlnit pentru prima dată cu Wemer von Braun,
acesta era foarte bolnav şi i-a cerut să ţină undiscurs în numele său la o mare reuniune
a persoanelor din industria aerospaţială din Chicago. Ea nu sesimţea deloc pregătită
pentru aceasta, dar el a spus: - O să fie totul bine! Nu-ţi fâ griji. Du-te! S-a dus şi habar
nu avea despre ce urma să le spună acelor mii de oameni. Când a început discursul, a
auzit deodată vocea lui Werner von Braun în ureche. Nu avea niciunimplant sau
dispozitiv electronic în ureche. A repetat discursul auzit în ureche de la Werner von
Braun.Atunci şi-a dat seama cât de evoluate sunt aceste sisteme. Nu e nevoie de niciun
dispozitiv anume introdus într-o persoană când se folosesc sistemeelectromagnetice cu
adevărat evoluate dezvoltate de această grupare malefică. Desigur, există şi aşa-
numitele implanturi în scopul controlării comportamentului şi inducerii amintirilor pe
care oamenii le-augăsit asupra victimelor presupuselor răpiri comise de extratereştri.
Acestea sunt produse de firme desisteme electronice avansate fi foarte secrete şi sunt
apoi implantate în oameni în cadrul unor răpirisimulate. Victimele sunt apoi dirijate
spre anumiţi cercetători care se ocupa de studiul acestor răpiri. Eisunt neştiutori (sau
compromişi) susţin cǎ extratereştrii sunt vinovaţi. Ce înscenare! Deoarece habar nu au
în ce constau abilităţile umane ţinute în secret asemenea cercetători susţin cănumim
extraterestrii ar fi putut fi responsabili de cele întâmplate. Nimic nu este mai fals decât
aceasta.Daca nu ştii cât de mari sunt aceste abilităţi, nu ai cum să judeci ceea ce
observi, dacǎ este de origineumanǎ sau extraterestrǎ. După cincizeci sau şaizeci de ani
 şi trilioane de dolari cheltuiţi în secret, încolaborare cu unele dintre cele mai strălucite
minţi din lume, au fost atinse nişte nivele tehnologiceincredibil de evoluate în lumea
subteranǎ. Sunt convins cǎ realizările majore sunt foarte avansate şi, înunele privinţe,
ele se apropie chiar de unele dintre capacităţile extraterestre. Am observat, de
asemenea, că multe dintre răpiri se produc în apropierea unităţilor militare sau încadrul
familiilor de militari. Am aflat de la unele persoane care au cercetat asemenea răpiri în
anii 70 şi80 că au descoperit existenţa unei corelaţii foarte puternice între acestea,
familiile membrilor armatei,personalul şi zonele militare. Acest lucru a fost raportat
unora dintre grupările de ufologi, dar oamenilorcare au încercat să facǎ publice aceste
informaţii li s-a blocat accesul la orice întâlnire şi nu li s-a permissă vorbeascǎ despre
subiect. Totul a fost muşamalizat, ceea ce te face sǎ te intrebi cine conduce de
laptaceste grupări care se ocupă de problema răpirilor şi OZN-urilor? De fapt,
directorul executiv al uneia dintre aceste grupări civile care se ocupă de răpiri m-a
sunat şimi-a spus că a auzit cǎ am ajuns la această concluzie, cǎ aveam perfectă
dreptate şi că exista un marenumăr din cazurile cunoscute de el care sunt, de fapt,
răpiri militare. Acest lucru a tost ascuns defondatorul acelei grupări şi oricine încerca
sǎ facă publică informaţia respectivă sau să discute despre ointeracţiune pozitivă cu
extratereştrii era înlăturat din cadrul grupării. Am aflat cǎ acea gruparecunoscută
primea fonduri importante chiar de la prinţul S.A.! 105
 106. Acest lucru se întâmplă adesea. De aceea am fost întotdeauna preocupat de
adevăr şi unde ne vaduce acesta. Din păcate, există persoane care au reputaţia şi
sistemul de valori atât de strâns legate deaceste idei, încât nu vor ca adevărul să fie
cunoscut. În anii 80 exista un cercetător pe nume Paul Benowitz. Un ofiţer de la Biroul
de InvestigaţiiSpeciale al Forţelor Aeriene (AFOSI) a fost implicat într-un asemenea
caz. O victimă a unei răpiri a fosttrimisă la Paul Benowitz pentru a-l determina pe
acesta să devieze de la o investigaţie cu privire laproiecte foarte secrete de la baza
aviatică militară Kirkland, din New Mexico. O femeie mergea cu maşina noaptea
târziu prin apropierea uneia dintre aceste locaţii secrete undese testa un vehicul
antigravitaţional. A văzut ceva ce nu trebuia sǎ vadă, aşa că a fost iniţiată ooperaţiune
de răpire militară, i-au administrat o substanţă chimică, a leşinat şi apoi i-au
implantatammtiri false. Cu aiutorul unei tehnici MK-Ultra evoluate aceşti agenţi
secreţi i-au introdus amintirisecrete ale unei răpiri comise de extratereştri. A fost
trimisă de aceşti oameni la Paul Benowitz pe care au început sǎ-l influenţeze cu
acestesisteme de arme electromagnetice. Apoi femeia a suferit o cădere nervoasă gravă
şi a trebuit să fieinternată în spital. A fost o mare tragedie. Totul s-a întâmplat pentru
că acea persoană a văzut ceva ce nu ar fi trebuit să vadă. Povestea deacoperire a fost
“o răpire comisă de extratereştri”, însă, de fapt, ea văzuse testarea unui
vehiculextraterestru simulat în apropiere de baza aviatică militară Kirkland. Unele
persoane se află la loculnepotrivit, în momentul nepotrivit şi în loc sǎ se lase să fie
cunoscut faptul că există proiecte secrete aleoamenilor care au sisteme de propulsie
anti- gravitaţională, este pusă în practică metoda înscenării. Pe parcursul investigaţiei
noastre din anii 90, am identificat câteva persoane care au făcut parte dinaceste echipe.
Una dintre ele este un bărbat din apropiere de Seattle, Washington şi un altul
dinColorado, care a fost soldat de elită şi a fost atras într-unul dintre aceste programe
compartimentate. Aspus că practica era cea a unei “înscenări”. O persoană era trimisă
doar o dată la o răpire, după careaceasta era separată de ceilalţi. L-am rugat să facă
totul public, dar a fost îngrozit şi convins că va fi asasinat, dacă va dezvăluiaceste
lucruri. A spus că ei chiar dispuneau de oameni care conduceau persoane deghizate
caextratereştri. Această “înscenare” este foarte evoluată şi poate păcăli pe oricine cǎ a
fost intr-adevărvorba de extratereştri. A spus că foloseau aparatură electronică, precum
 şi droguri pentru a răpi oameni. - Nu aveţi idee cât de multe personalităţi politice
importante cadre-cheie ale armatei sau membriifamiliilor lor au fost răpite de noi ca să
înveţe să-i urască pe extratereştri şi să sprijine Războiul Stelelor. - Da, vă cred, i-am
spus eu, pentru cǎ m-am întâlnit cu prinţul S.A., al cărui frate a fost răpit printr-o
operaţiune paramilitară secretă, astfel încât această familie cu mare putere financiară
să recunoascăfaptul că există o ameninţare. Astfel de operaţiuni sunt extrem de bine
coordonate şi foarte sofisticate înarta înscenării. Mai multe persoane diferite, care au
făcut parte din programe din lumea afacerilor şi a serviciilormilitare secrete, mi-au dat
exact aceleaşi detalii cu privire la modalităţile folosite şi scopul din spateleacestor
operaţiuni. Aceste înscenări sunt practicate şi în alte ţǎri. Scopul este de a face exact ce
prevăzuse Werner von Braun, adică de a pregăti oamenii pentru oeventuală falsă
ameninţare din spaţiu care să “unească lumea” în jurul unui nou nivel de forţă
militară-industrială- economică centralizată. Unii oameni din presă şi anumiţi autori au
suferit această experienţă. Preşedintele Kennedy a fostasasinat pentru că s-a apropiat
prea mult de adevărul cu privire la aceasta şi alte chestiuni de aceeaşinatură. 106
 107. Ţinut în întuneric Preşedinţele Kennedy a fost asasinat pentru un mare număr de
motive conexe: serviciile secretecare se ocupă de OZN-uri şi de extratereştri sunt parte
a unui set de probleme care includ sistemulbancar global, conducătorii serviciilor
secrete, grupul secret care ne controlează societatea prin interesede afaceri, financiare
şi instituţionale, precum şi interese de afaceri corupte legate de domeniul militar
şiguvernamental. Jack Kennedy ştia foarte multe despre aceasta şi avea de gând să ia
nişte măsuri decisive pentru arezolva problema. Urma să pună ordine în domeniul
militar-industrial, să facă pace cu ruşii, să punăcapăt Războiului Rece. Pe scurt, urma
sǎ stopeze acţiunile fasciste. Și trebuie să înţelegeţi că Jack Kennedy era, de asemenea,
suficient de inteligent ca să ştie cǎMarilyn Monroe fusese ucisă pentru cǎ avea de gând
sǎ vorbească despre unele dintre lucrurile pe care ile spusese el despre chestiunile
legate de extratereştri. Bobby Kennedy cunoştea cu siguranţă aceste lucruri. Deţin o
scrisoare de la Bobby Kennedy încare scrie despre OZN-uri şi de preocuparea lui faţă
de subiectul respectiv, redactată nu cu mult timpînainte de a fi asasinat. Jack Kennedy,
după cum am aflat eu din surse personale, era pe cale, în toamna anului 1963, sǎdea un
ordin executiv federal care ar fi modificat dinamica multor dintre aceste proiecte. Era
practic înfavoarea dizolvării CIA-ului. Voia ca problema OZN-urilor să fie făcută
publică, iar aceste tehnologii săfie utilizate în folosul umanităţii. Dorea să schimbe
decizia luată cu privire la acţiunea din Vietnam. Dargruparea rǎu intenţionată nu avea
niciun gând de a permite aceasta. A fost asasinat înainte ca acesteschimbări sǎ fie puse
în practică. Un bărbat implicat în uciderea lui Kennedy m-a sunat pentru a discuta
despre chestiunea OZN-urilor şi a energiei/propulsiei. El fusese implicat în logistica
asasinatului, precum şi în acest metaguvern-fantomǎ care conduce proiectele cu OZN-
uri şi foloseşte în scopuri proprii sisteme energetice noi, carear putea salva de la
distrugere mediul. Oamenii care îl cunosc vă vor spune cǎ a ucis mai multe
persoanedecât degetele de la mâini şi de la picioare. Dar acum lucrează la proiecte
care implică tehnologii foarteavansate, precum cea a OZN-urilor sau a “farfuriilor
zburătoare”. Am vorbit de mai multe ori cu el şiştiu sigur cǎ asasinarea lui Jack
Kennedy şi decesele multor altor oameni au avut drept scop încercareade a opri
scurgerile de informaţii în această privinţă. Când m-am întâlnit în Anglia cu lordul
Hill-Norton - fost amiral comandant al marinei britanice,“lord al marii” şi fost director
al Marelui Stat Major - el a vrut sǎ ştie de ce nu i s-a spus nimic niciodatădespre OZN-
uri. Auzise cǎ mă întâlnisem cu directorul CIA şi cǎ oferisem informaţii oamenilor
luiClinton. M-am dus la locuinţa sa din Hampshire. Era una dintre acele case
impunătoare cu acoperiş gros,plin de iarbă un loc minunat. Am vorbit în sufrageria lui.
 El se afla în dreapta mea, cu un carneţel laîndemână şi îmi punea întrebări luând
harnic notiţe. Voia sǎ afle tot ce ştiam eu. Lordul Hill- Norton eraun bărbat mic de
înălţime, energetic, cu ochii albaştri, pătrunzători. La un moment dat, m-a întrebat: -
De ce nu vor să-mi spună aceste lucruri? Am fost ministrul apărării şi directorul MI-5
şi MI-6 şiam condus multe alte operaţiuni de importantă majoră din Anglia. În plus,
am fost preşedintelecomitetului militar al N ATO. Şi totuşi, nu am ştiut niciodată nimic
despre aceasta când am avutrespectivele funcţii. Am aflat mai târziu, de la oameni
precum lordul Mountbatten. De ce nu au vrut să-mi spună? Era revoltat cǎ fusese
“ţinut în întuneric”, la fel ca amiralul Tom Wilson, care era directorulIntelligence Joint
Staff, precum şi directorul CIA, James Woolsey ş.a.m.d. I-am spus: - Domnule,
permiteţi-mi să vă răspund printr-o întrebare. Ce aţi fi făcut dacă aţi fi descoperit
cǎexistă un grup transnaţional care nu răspunde în faţa niciunui guvern din lume, dar
care s-a infiltrat 107
 108. aproape în orice aspect al oricǎrei guvernări? Care şi-a arogat prin acţiuni
criminale şi fără milă -inclusiv asasinate - controlul ilegal al celor mai importante
tehnologii descoperite vreodată, inclusiv alcelor care permit călătoria interstelară,
tehnologii care ar putea scăpa lumea de nevoia de energiiconsumabile fosile, ar putea
salva mediul şi ar pune capăt sărăciei din lume şi că acest grup ar dispreţuitotal legea,
democraţia, libertatea şi binele oamenilor sau chiar viitorul planetei? Ce aţi fi făcut? El
a exclamat: - Nu aş fi acceptat asta nici măcar o clipă!! De aceea nu v-au spus
niciodată. V-aţi răspuns singurla întrebare. - Ce vreţi sâ spuneţi? m-a întrebat el. -
Dacă aţi fi ştiut şi aceasta ar fi fost reacţia dumneavoastră, aţi fi sfârşit precum Jack
Kennedy saulordul Mountbatten, ucis într-o explozie a unei aşa-zise bombe IRA, dar
care a fost, de fapt, declanşatăde acest grup de răufăcători. Sau aţi fi ajuns ca Marilyn
Monroe, Mary Meyer ori alte persoane care aufost ucise pentru că nu au acceptat să
păstreze tăcerea. Apoi am adăugat: - Din păcate, unele persoane din grupul meu,
precum fostul director CIA, Bill Colby, au păţit la fel. S-a uitat fix la mine. Apoi a
mormăit ceva care suna ca: “Ticăloşii ăştia!” - Ceea ce puteţi şti depinde complet de
convingerea celor din această grupare-fantomă secretă căveţi accepta să păstraţi
secretul asupra informaţiilor secrete primite. Şi dacă ei sunt de părere că sunteţi
opersoană demnă, care imediat ce va descoperi cât de valoroase sunt informaţiile şi cǎ
activitatea lor estede fapt criminală, vor încerca sǎ corecteze problema, nu vă vor da
aceste informaţii, pentru că dacă o facşi nu respectaţi secretul, vor fi nevoiţi sǎ vă
elimine. Consilierul meu pe probleme militare a fost implicat în asemenea proiecte cu
acces special, foartesecrete, şi mi-a explicat cum funcţionează. Dacă există zece
persoane implicate într-un proiect subteran,numai aceştia zece vor şti ce se întâmplă.
Iar dacă faceţi parte din grupul respectiv şi nu vǎ supuneţiregulilor, mi-a spus cǎ există
un glonte care vǎ aşteaptă şi vǎ va nimeri. Şi dacă nu faceţi parte din celularespectivă,
indiferent de gradul şi funcţia voastră, nu veţi şti niciodată cǎ există. Unul dintre
aceste proiecte era condus de amiralul Harry Trane, care ulterior s-a dus la SAIC.
Laun moment dat, când se pregăteau să închidǎ acel proiect ca sǎ-l transforme şi sǎ-l
punǎ în practică în altloc - pentru a continua jocul ascuns amiralul i-a adunat pe toţi şi
le-a spus: - Vă mulţumesc foarte mult pentru serviciile voastre. Aţi făcut parte dintr-un
proiect secret de Xmiliarde de dolari, dar acum e timpul ca acesta să-şi schimbe forma.
Şi l-au închis. Lucrez cu mulţi oameni care au fost implicaţi în astfel de proiecte. Unul
dintre martorii noştri este Merle Shane McDowell. El a făcut parte din Atlantic
Command(Comandamentul pentru Atlantic, comandament unificat având
responsabilitatea de a superviza zonageografică a Oceanului Atlantic (n.trad.)) de
lângă Norfolk, Virginia, când un OZN enorm a venit dinspaţiu, dinspre nord-est, şi a
fost depistat de cel puţin cinci staţii radar diferite. A fost observat cum sedeplasa
 înainte şi înapoi de-a lungul coastei de est. Centrul de control unde se afla a intrat în
ceea ce senumeşte alertă Cod Zebra totalǎ. Trebuie să ai dungi ca de zebră pe ecuson
pentru a putea rămâne înlocaţia respectivă în cazul acestui grad de alertă. Cine nu are
acele dungi de zebră şi nu a ieşit din unitate în şaizeci de secunde, va fi împuşcat
decătre cadrele militare navale aflate acolo. Amiralul Harry Trane era comandorul-şef
al AtlanticCommand, când s-a întâmplat aceasta. Merle Shane McDowell mi-a spus cǎ
amiralul era foarte supăratpentru că acest eveniment scăpase de sub control. El a
comandat apoi scufundarea acelui vehiculextraterestru şi a trimis rachete în susul şi în
josul coastei în încercarea de a o intercepta. Dar după orotaţie completă a indicatorului
radarului, nava se deplasa de la malul Noii Anglii până pe coastaFloridei, iar după o
altă rotaţie. OZN-ul ajungea pe coasta Norfolk-ului. În cele din urmă, a
traversatInsulele Azore. La un moment dat, un pilot s-a apropiat suficient de mult
pentru a fotografia nava. 108
 109. McDowell a vǎzut fotografia acestei nave foarte mari, lungi, cilindrice. Deasupra
Insulelor Azore s-arotit cu aproximativ şaizeci de grade şi, apoi, instantaneu, a
accelerat în spaţiul cosmic. La începutul anilor 80 amiralul Trane ştia cum e cu
problema OZN-urilor, pentru cǎ McDowellspunea: - Bătrânul era cu adevărat tulburat.
Nu ştia ce era lucrul acela. Erau pe firul roşu cu UniuneaSovietică, încercând să afle
dacă nu era cumva o rachetă a lor. Ruşii au spus: - Nu este a noastră. Nu era
europeană. Nu era americană Mai târziu, au venit agenţi secreţi în costume şi au
ameninţat pe toată lumea care fusese martoră laaceastă întâlnire. Ameninţările erau
grave. Unul din motivele pentru care le raportez multor comandanţi militari care e
situaţia reală este căcei care nu cunosc acest subiect ar putea sǎ fie martori la o
asemenea întâlnire şi să nu ştie cum săreacţioneze. Capacitatea de a acţiona este
afectată de secretomanie, de acest grup paralel de răufăcătoricare cunosc realitatea, dar
nu sunt dispuşi să vorbească. Amintiţi-vă faptul că amiralul Trane a comandatun atac
militar al navei extraterestre pentru că nu ştia ce este. Acest lucru este extrem de
periculos şinerecomandabil. După ce amiralul Trane s-a retras din cadrul armatei, a
ajuns prin complexul militar-industrial laperla guvernului secret: SA1C, adică Science
Applications International Corporation. Consilierul nostru pe probleme militare a avut
cu câţiva ani în urmă oportunitatea de a se întâlni cuamiralul Trane şi de a ridica
această problemă. Amiralul l-a ascultat după care a spus: Nu sunt deloc interesat sǎ
discut aceasta chestiune. Apoi a reluat subiectul discutat înainte de a trece la problema
OZN-urilor şi a continuat netulburat. Aceşti oameni sunt antrenaţi sǎ facă aceasta. Am
o prietenă apropiată care m-a prezentat doamneiBoutros- Ghali, soţia secretarului
general al ONU, precum şi altor persoane importante. Ea a susţinutdintotdeauna
CSETI, a fost membră a acestei organizaţii şi a susţinut, de asemenea, desecretizarea.
Esteşi prietenă de ani de zile cu un senator foarte important. I-am comunicat că eram
aproape sigur că el eraunul dintre membrii-cheie ai acestui grup de răufăcători
subteran. Prin urmare, a discutat despre aceastacu el. Senatorul a făcut următorul
lucru: a ascultat ceea ce-i spunea, urmărind-o cu ochi atenţi, ca devultur. Când a
terminat de vorbit, a reluat subiectul discutat anterior, continuând conversaţia. A
săritdoar peste partea legată de OZN-uri, ca şi cum nu ar fi fost nicio clipă menţionată.
Şi eu am avut această experienţă. Acesta e un mod prin care am reuşit sǎ identific
persoane cufuncţii importante în guvernul subteran. Un fost preşedinte SUA, doi foşti
secretari ai apărării suntprofund implicaţi. La jumătatea anilor 90 am fost invitat de
cineva care îl cunoştea pe senatorul Barry Goldwaterpentru a discuta această problemă
la locuinţa sa. Mulţi vă amintiţi poate că el a fost senatorul dinArizona care a candidat
la preşedinţie în 1964 şi a pierdut alegerile. A fost şi general de rezervǎ înaviaţia
militară. M am dus la locuinţa senatomlui Goldwater de lângă Scottsdale, în Arizona,
 care se afla pe coamaunui deal cu perspectivă asupra oraşului. Senatorul avea în jur de
optzeci de ani, dar spiritul îi eralimpede. Era foarte interesat de ceea ce făceam.
Trimisesem toate materialele noastre de prezentare, iarel a apreciat foarte mult aceasta
Mi-a relatat următoarea istorisire: în anii 60 era prieten foarte apropiat cu generalul
Curtis Lemay -cel care a ordonat “Bombardaţi-i până revin la epoca de piatră ”
Senatorul Goldwater, fiind în aviaţia militară şi totodată pilot, auzise despre rapoarte
legate deOZN-uri de la persoane foarte credibile pe care le cunoscuse. Auzise de
asemenea cǎ unele dintrematerialele recuperate de la un OZN prăbuşit din New
Mexico ajunseseră la unitatea aviatică militarăWright-Patterson. Deşi Goldwater era
un senator foarte important, nu primise niciodată vreo informaţie cu privire laacest
subiect prin canalele sale de informare. Prin urmare Curtis Lemay I-a vizitat pe
general şi l-a 109
 110. întrebat dacă e dispus să-1 ducă în „camera albastră" de la baza aviatică militară
Wright-Patterson, ladepartamentul de tehnologie străină pentm a vedea materialul
legat de OZN-uri. EI şi generalul Lemayfuseseră dintotdeauna buni prieteni, dar Curtis
Lemay s-a întors spre el şi i-a spus: - La naiba, Barry! Nici măcar eu nu pot să intru
acolo şi, dacă mă mai rogi asta vreodată, o să măasigur personal cǎ eşti dat afară din
aviaţia militară de către curtea marţială! Să spună aşa ceva tocmai un senator SUA,
candidat la preşedinţie şi general-rezervist din cadrulaviaţiei militare! Stăteam în
sufragerie cu senatorul Goldwater şi l-am întrebat: - Isuse, vorbea serios? - Cât se
poate de serios! Şi nu am mai menţionat niciodată chestiunea respectivǎ Această
relatarevǎ dǎ o idee despre teama şi secretomania extremă care înconjoară acest
subiect, chiar în cazul cuiva destatutul lui Barry Goldwater, fondator al aripii
conservatoare a Partidului Republican. Eraarhiconservator, promilitar, roşu, alb şi
albastru până-n inima oaselor. Senatorul Goldwater a spus: - Cred cǎ ceea ce faceţi
este minunaţ! Ce pot să fac pentru a vǎ ajuta? - Încercăm să coalizăm oamenii care
cunosc detaliile la un nivel suficient de semnificativ ca săputem dezvălui chestiunea
OZN-urilor într-un mod credibil publicului şi pentru a pune astfel capătsecretizării. A
sosit momentul să facem acest lucru.. Goldwater a spus: - Aveţi dreptate! A fost o
greşeală atunci, aşa cum şi acum că se ţine totul secret! Am început săvorbim despre
cine a făcut parte din grupare secretă. Când enumerăm numele peroanelor implicate, l-
amîntrebat: - Îl cunoaşteţi pe amiralul Y.N.? - Sigur, am fost prieteni ani de zile. - Ei
bine, este numărul trei din MJ-12. Goldwater a fost şocat: - Serios? - Da. La fel ca
Edward Teller şi alţi indivizi în genul ǎsta. Edward Teller era implicat până-n dinţiîn
aceste proiecte. M-a întrebat: - Bine, și atunci, ce pot să fac eu? - V-aş ruga să-l
contactaţi pe amiral în numele meu şi să-l întrebaţi dacă e de acord să mă vadă, casă
discutăm despre această chestiune şi să aflăm cum am putea coopera pentru a face
publice acesteinformaţii într-un mod eficient şi inofensiv. - Pot să încerc, mi-a spun el
Şi aşa a făcut. Câteva săptămâni mai târziu, senatorul Goldwater m-a contactat,
aducându-mi veşti: - Doamne! Nu pot nici măcar să-i mai amintesc vreodată
amiralului de asta! Mi-a explicat că amiralul Y.N. se enervase şi cǎ nu avea de gând să
discute despre asta cu nimeni.Amiralul deţinuse mai multe posturi înalte în guvern şi
apoi ajunsese să fie unul dintre oamerui-cheiedin SA1C Ulterior am vorbit şi cu
Joanne Goldwater, una dintre fiicele senatorului Goldwater, care conduceGoldwater
Foods din Arizona. Ea mi-a spus: - Ştiţi, tata nu vă mai poate ajuta în legătură cu aceşti
oameni... Nu ştiu ce i-a spus amiralul, dar l-asperiat rău de tot. - Nu-i nimic. Nu e
nimeni obligat să facă ceva și fiecare dintre noi are limitele lui. Nu cer nimănuisǎ facă
ceea ce nu-i place şi apreciez că tatăl dumneavoastră s-a implicat atât de mult. Tot cam
atunci am aflat cǎ vicepreşedintele Humphrey se dusese în secret la unitatea
aviaticămilitară din Kirkland şi vizitase laboratoarele Sandia, pentru a face investigaţii
 în legătură cu proiectelede tehnologii secrete legate de OZN-uri. Un martor de la
aceste laboratoare mi-a spus personal că 110
 111. lucrase la proiectele legate de OZN-uri şi de programul de tehnică extraterestră,
de dispozitiveelectronice. Vicepreşedintele Humphrey a venit la unitate și a doroi să
intre şi să vadă ce e acolo, dar i s-aspus: - Domnule, nu aveţi permisiunea de a intra în
această zonă. Dacă mergeţi mai departe, vǎ vomîmpuşca mortal. L-am întrebat: -
Vorbeau serios? L-ar fi împuşcat mortal pe preşedinţele Statelor Unite? - Absolut. L-ar
fi ucis pe loc. Noua eră Când o manifestare a lui Dumnezeu - o manifestare divină -
ajunge în acest plan existenţial,revigorează fiecare aspect al creaţiei, ca o primăvară
spirituală. Spiritul, cunoaşterea, intelectul şi ceea cese cheamă planul divin aflat în
tărâmul profund al spiritului, toate lucrurile şi fiinţele sunt reînnoite. Manifestarea
divină este întreţesută în materia creaţiei fi trezeşte la viaţă toată creaţia, fiecareatom.
Totul este modificat. Şi, deodată, “în mod spontan”, ştiinţa, gândirea socială, ideile
spirituale şiapropierea dintre popoare trec prin progrese majore. Schimbările şi
progresele enorme din ştiinţă şigândire se datorează eliberării forţei spirituale şi
planului divin. Acest nou ciclu spiritual a condus la o nouă lume. Acest nou ciclu -
oricât de embrionic ar fi - semanifestă în jurul nostru şi în noi. Aceasta se întâmplă,
deşi forţe retrograde încearcă inutil, dar cuferocitate să stopeze ciclul. Lucrurile nu se
întâmplă însă de la sine. Se întâmplă prin noi. Acesta este lucrul interesant la ofiinţă
umană. Fiinţa umană, chiar şi cea mai măruntă, posedă totalitatea universului
concentrată în eaînsăşi. Cunoaştem toate aceste adevăruri în fiinţa noastră. Totul este
concentrat în interior. În realitate,nu există nicio diferenţă între interior și exterior:
“Acesta este acela. ” Cu toţii, am ajuns la un nou potenţial. Există o nouă capacitate în
toate fiinţele din univers. Ciclulîn care ne aflăm este unul al păcii universale, nu doar
al celei globale. Cei care sunt pentru război, caredoresc un conflict armat galactic, de
mii de ani sunt complet daţi deoparte. Indiferent cât de dependentesunt anumite
elemente retrograde ale societăţii noastre de vechea paradigmă a războiului
nesfârşit,aceste vremuri se vor încheia curând şi vom ajunge la pace neîntreruptă
pentm cel puţin cinci sute de miide ani pe Pământ. Acum privim cum vechea
paradigmă moare în convulsii dureroase. E întunericul dinaintea zorilor,zbaterea
furtunii dinaintea calmului naturii şi adesea e cea mai dificilă şi mai înşelătoare
perioadădinaintea instalării acestor noi vremuri. Acestea sunt timpurile în care trăim:
în ultimii o sută, o sutăcincizeci de ani, ne-am confruntat cu schimbări majore pe toate
planurile: spiritual, cosmologic, social,religios, politic, ştiinţific ş.a.m.d. În ultimii o
sută cincizeci de ani au avut loc mai multe schimbări decât în suta de ani de
dinainte.Cum de a fost posibil? Pentru cǎ această nouă creaţie s-a manifestat prin divin
la începutul acestui ciclu.Din punct de vedere spiritual, deja există pe tărâmul empiric
al cunoaşterii celeste! Putem să ne ducemîn fiinţa noastră şi să o vedem - e minunată!
Cât priveşte planurile secrete ale celor dependenţi de noua lume, totul este pus în joc.
Mi s-a spusde către persoane adânc infiltrate cǎ totul este în joc: câştigătorul nu este
cunoscut şi de aceea trebuie săne luptăm pana la ultima suflare să aducem pe Pământ
această nouă lume de pace universală. Cu câtoamenii sunt mai atenţi la aceste planuri
de înşelare şi manipulare cu atât suntem mai în siguranţă,pentru că, dacă le cunoaştem,
putem evita si fim duşi în nebunia Rǎzboiului Stelelor. Cunoaşterea înseamnă putere.
111
 112. Începând cu evenimentul de la 11 septembrie* , au existat multe manipulări, dar
anumite elementeau exagerat. Şi din aceastǎ cauză, oamenii văd că existǎ niște planuri
secrete care nu au nimic de-a facecu securitatea Statelor Unite sau a lumii. Înainte de
11 septembrie vorbeam de faptul că avem resursemultiple care dădeau cale liberă
statelor rău intenţionate şi apoi terorismului global, ameninţării dinspahu sub forma
 asteroizilor şi extraterestrilor inamici. Şi iată unde ne aflăm acum! Jocul se apropie de
sfârşit, dar întrebarea este dacă există sau nu suficienţi oameni care se lasăpăcăliţi. Iar
altă întrebare este dacă persoanele implicate în aceste programe secrete mai doresc
suficientde mult să declanşeze un golf Tonkin cosmic. Multe persoane implicate în
aceste proiecte nu ştiu care sunt planurile reale. Totul estecompartimentat. Din două,
trei sute de oameni din grupare, la nivel global, care se ocupă de aceasta,există un
număr redus de persoane care ştiu care sunt scopurile reale. Cele mai grave scopuri
sunt celepe care le-am discutat. Existǎ, aproximativ douăzeci şi ceva de oameni care
cunosc planul la acel nivel.Totul este foarte bine controlat prin compartimentarea pe
celule. Unul dintre cele mai importante obiective este de a expune scopurile reale
oamenilor bineintenţionaţi
din___________________________________________________________________
_________________ *La 11 septembrie 2001 a avut loc un eveniment tragic care a
constat într-o serie de atributegrupǎrii fundamentaliste Al Qaeda, evenimentul care a
implicat patru de pasageri. Avioanele au fostfolosite ca aeriene; aproximativ 3.000 de
persoane au fost ucise (dupǎ surse oficiale). Pe lângǎ pierderileomeneşti, ale și alte
cinci edificii au fost distruse ori s-au dǎrâmat parţial; încâ 23 de edificii au fostafectate
(n,
trad.)_________________________________________________________________
___________________ cadrul acestei grupări. Există defecţiuni. Există oameni care
spun: - Nu voi participa la aşa ceva. Făceam asta pentru pentru a ţine secrete aceste
tehnologii ca să nufie transformate în arme de duşmanii noştri. Sau: - Ţineam asta
secret pentu a menţine stabilitatea sistemului economic global. Sau: - Păstram secretul
pentru că voiam să mă asigur că nu duceam la faliment industria petroliferă. Dar
atunci când află despre unele dintre scopunle reale, ei spun: - Nu se poate! Din multele
mii de oameni implicaţi în aceste proiecte şi din multele sute implicate în politica
demanagement, majorităţii i se ascunde scopul final. De aceea e foarte important să nu
pornim cu idei preconcepute cu privire la oamenii implicaţi înaceste proiecte. Mulţi
sunt oameni buni, ei înşişi manipulaţi. De aceea, unele dintre persoanele-cheie
dinacest grup mă tot sună şi-mi spun: - Nu vă opriţi! Vrem ca lucrurile să fie
îndreptate. Unul dintre ei mi-a trimis mesajul următor: - Nu renunţaţi niciodată,
niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodatăniciodată,
niciodată, niciodată, niciodată, niciodată niciodată... Desigur, este mai uşor de zis
decât de tăcut: după ce v-au ucis cea mai bună prietenă, v-aţiîmbolnăvit de cancer în
faza de metastază, trebuie să vă daţi demisia. Aveţi copii pe care trebuie să-i daţila
colegiu şi aţi tost numit în toate telurile, inclusiv vraci pe internet ş.a.m.d. este
demoralizant şi adeseagreu să nu renunţi. De fapt sǎ nu renunţi este cel mai dificil
lucru. Unele persoane din aceste proiecte supersecrete apreciazǎ foarte mult ceea ce
facem. La începutulproiectului nostru, aproximativ o treime din membrii grupǎrii
secrete dorea sǎ aubǎ loc desecretizarea;acum s-a ajuns la 45%. Dar mai există încă un
element foarte puternic care este nemilos. Fostul directorCIA, Bill Colby era într-un
fel un caz dificil: oamenii care trădează gruparea la un asemenea nivel nusunt toleraţi.
112
 113. Aceasta s-a întâmplat cu aproape zece ani în urmǎ și lucrurile se schimbă. Nu se
poate judecaniciodatǎ viitorul privind la trecut, mai ales acum. Lucrurile evoluează
atât de mult în present. Ar trebuisă-i considerăm pe toţi aceşti oameni ca fiind
educabili şi putând ajunge la o mai bună înţelegere alucrurilor. Mulţi sunt dispuşi să
spună adevărul şi sǎ ne ajute. Am avut un vis lucid, precognitiv repetat, în care mă
aflam într-un loc anume din sud-vestulAmericii, unde o navă extraterestră este adusă
prin protocol în timpul zilei, se stabileşte contactul cu unvehicul extraterestru după
 care apare un extraterestru cu o funcţie diplomatică importantă, cu maricapacităţi
spirituale. Este un eveniment foarte paşnic, deschis, a cărui realizare e sprijinită de un
membrual grupării secrete implicat în aceste programe militare. Acest eveniment
incredibil mi-a fost arătat la începutul anilor 90. Cred că şansa ca aceasta să
seîntâmple crește o dată cu trecerea timpului. Când au început aceste proiecte
supersecrete? Adevărul este că există încă proiecte şi materialesecrete care nu au fost
declasificate de la începutul secolului trecut şi de la Primul Război Mondial. Au
existat motive de secretizare, într-un fel sau altul încă de acum mii de ani. Au
existatdintotdeauna societăţi secrete care au încercat sǎ dobândească puterea secretă.
Şi au trecut prin diversetransformări, în funcţie de exigenţele timpului, locului şi
circumstanţelor politice şi tehnologice. Cu siguranţă că în secolul XX au existat
programe strict secrete legate de interese industrialeimportante care cunosc aceste
tehnologii - mai ales aşa-numitele sisteme electromagnetice, adică ceea cea descoperit
Tesla. Chiar şi Faraday descoperise un “efect supraunitar” în unele dintre
experimentele făcute de el în1800. Aşadar, au existat interese care au menţinut aceste
lucruri ascunse de mult, mult timp. În anii 1800, era Vanderbilţilor, Rockefellerilor şi a
lui Standard Oil, existau interese puternicecare voiau sǎ menţină secrete asemenea
descoperiri cu privire la energia gratuită. La un moment dat,Standard Oil avea un venit
mai mare decât guvernul SUA, atât de mare şi de puternică era aceastăcorporaţie,
controlată de familia Rockefeller. În acest mediu monopolist, industrial, genii precum
Tesla sau T. Townsend, Brown şi alţii îşi facapariţia si proiectează aparate cu energie
gratuită, aşa-numita “energie de punct zero”, şi sistemeantigravitaţionale cu voltaj
ridicat. Au existat raportări de nave extraterestre la sfârşitul anilor 1800 - faimoasa
“spaimă de navespaţiale” din 1896. Am aflat dintr-o sursă excelentă că generalul
MacArthur a fost chiar el implicat înrecuperarea unui obiect extraterestru din China, în
anii 1930. Prin urmare au existat încă de mult programe de observare a materiei
extraterestre şi de încercare,în acelaşi timp, de a controla tehnologia. Un progres imens
a avut însă loc în aceste programe în timpulerei celui de-al Doilea Război Mondial. În
jurul perioadei în care am dezvoltat arme termonucleare şi eram pe punctul explorării
timpurii aspaţiului, existau programe care investigau sisteme de propulsie ce arătau ca
nişte farfurii zburătoare.Von Braun era implicat, ca şi Edward Teller, doctorul
Vannevar Bush şi alţii. Goddard, în 1936 şi 1937,dezvolta o parte din rezultatul muncii
lui Tesla. Realizările sale în domeniul antigravitaţiei au fost furateși vândute naziştilor
la jumătatea anilor 30. Dar, odată ce am trecut de la nivelul experimentării şi
dezvoltării la folosirea armelortermonucleare şi a propulsiei antigravitaţionale secrete,
extratereştrii care urmăriseră Pământul de mii deani au devenit foarte îngrijoraţi. Ştiau
că nu mai era mult de la acel moment al dezvoltării tehnologice laabilitatea de a face
voiaje interstelare. Şi iată un grup de persoane, pe acest Pământ minunat, care,
încâteva zeci de ani, au trecut de la căruţa trasă de cai la sisteme de arme
antigravitaţionale,electromagnetice şi dispozitive termonucleare. Ar trebui să fii de o
prostie galactică ca să nu teîngrijorezi în această privinţă! La acea vreme, în timpul şi
după cel de-al Doilea Război Mondial, s-au intensificat operaţiunile derecunoaştere şi
intervenţie limitată ale extratereştrilor. Extratereştrii încercau să reducă ritmul cu
careavansam pe această cale autodistructivă. Există martori, cadre militare, implicaţi
în proiectul 113
 114. Desecretizarea. care descriu vehicule extraterestre ce interceptează rachete
balistice intercontinentale dela unitatea aviatică militară Vandenburg şi deasupra
Pacificului de Sud. Extratereştrii încercau să amâneevoluţia noastră sălbatică spre
distrugerea reciprocă sigură. Oameni, precum colonelul Diedrikson, care fuseseră
membri ai comisiei de energie atomicǎ, auobservat cǎ la toate unităţile noastre
 nucleare existau depistări numeroase de nave extraterestre, prezentedin cauza
preocupării lor faţă de riscurile implicate de aceste unităţi. Cunoştea personal
cazulintercepţiei unei rachete balistice intercontinentale care fusese special dezvoltată
pentru a putea explodape lună. Extratereştrii au interceptat-o înainte de a ieşi din
atmosferă. În anii 40 doboram vehicule extraterestre în apropiere de Roswell, New
Mexico, care la aceavreme era singura noastră bază nucleară. Dispunem de un
document al FBI-uIui trimis lui J. EdgarHoover, care menţiona că un sistem radar
special configurat era responsabil pentru doborârea acestornave extraterestre. Din
1960 dispunem de abilitatea de a “călători printre stele”, după cum a spus BenRich.
Proiectele secrete malefice au dezvoltat sisteme electromagnetice care implicau
abilitatea de aafecta conştiinţa şi de a cauza durere persoanelor atacate în acest fel.
Tesla reuşise chiar un experiment antigravitaţional cu martori înainte ca fraţii Wright
să fugă. În timpul administraţiei preşedintelui Eisenhower. orice aparenţă de
constituţionalitate şi legalitates-a dus pe apa sâmbetei şi de atunci lucrurile au scăpat
de sub control. Guvernul subteran i-a înfipt luiEisenhower cuţitul în spate. Un moment
cu adevărat cosmic Am aflat de la oameni precum Catherine Austin Fitts - care a lucrat
pe timpul primului mandat allui Bush la Departamentul de urbanism şi dezvoltare
urbanǎ - ǎ exişti o mare cantitate de fonduriclandestine care sunt scoase din fiecare
agenţie, prin programe de acoperire şi virate către aceste proiectesecrete. Când
Catherine a descoperit aceasta, au alungat-o din oraş şi au încercat să-i distrugă viaţa
dinpunct de vedere financiar şi profesional. Ea este o persoană credibilă, publică şi a
lucrat pentru uneledintre cele mai mari bănci din ţară. A fost secretară asistentă Ia
departamentul de Urbanism şiDezvoltare urbanǎ. După cum spun prietenii mei de la
Pentagon: “Un miliard de aici, un miliard de colo şi curândvorbim de bani adevăraţi. ”
Mii de angajaţi sunt implicaţi în diverse proiecte, dar nu cunosc, de fapt, detaliile
acţiunii. E posibilca cineva sǎ se ocupe de un mic dispozitiv în cadrul unui
compartiment care face parte din altcompartiment; totul e foarte atent controlat.
Grupul de control care stabilește politica de acţiune constăîn două, trei sute de oameni
și este transnaţional. Există reprezentanţi importanți din acest grup dinChina, America
Latină, Vatican, diverse instituții, Europa, Rusia. Granițele naţionale nu înseamnă
defapt nimic. Chestiunile naţionale sunt irelevante. Nu e nici măcar vorba de un
guvern aşa cum ni l-am imaginanoi. Este centralizat la nivelul intereselor de afaceri,
financiare, transnaţionale şi religioase; guvernelesunt marioneta lor. Entitatea cea mai
importantă din cadrul acestui grup în ziua de azi este imperiulmormon de afaceri.
Ierarhia mormonă are proprietăţi financiare şi de afaceri vaste, conectate cu
acesteprograme secrete, dar “poziţia şi funcţia” nu au nimic de-a face cu asta. De
reţinut că întotdeauna le spun oamenilor “O, cei de la CIA? Tipii ăştia sunt nişte
pisicuţe.” Ceide care trebuie să ne facem griji cu adevărat sunt cei care lucrează la
Lockheed sau E-Systems sau ceiangaiaţi din cadrul acestei grupări, care fac parte din
ceea ce se numeşte Discipolii Diavolului, o bandăde motocidişti. Este o subgrupare a
îngerilor Iadului, care practică în mod uzual torturi, sacrificii umaneşi vivisecţii pentru
a menţine secretul asupra anumitor chestiuni. 114
 115. Cunosc un bărbat care este cercetător în domeniul energetic; el a lucrat cu o
victimă a DiscipolilorDiavolului. Aceştia poartă un şirag la gât format din câte un
dinte luat de la fiecare persoană ucisă. I-ausmuls un dinte şi i-au tăiat burta, după care
l-au lăsat să moară, dar el a supravieţuit. În prezent este opersoană antisocială, care nu
vrea să aibă prea mult de-a face cu oamenii. Discipolii Diavolului sunt contactaţi de
unele dintre aceste grupări criminale malefice care fac totposibilul să păstreze secretul
scopului real. Un agent secret din Arizona, pe care îl cunosc, a obţinut o înregistrare în
care ceea ce pare a fi unvehicul extraterestru reprodus sau o navă extraterestră reală a
 început să zboare necontrolat şi s-aprăbuşit în apropierea unei baze militare din
Canada. În timpul operaţiunii de recuperare a rămăşiţeloruna dintre echipele speciale
implicate acolo a filmat nava prăbuşitǎ. Filmarea a fost făcută clandestin, deaceea
imaginea este foarte tremurată. Am în posesie acest scurt film. L-am primit împreună
cu niştefotografii a ceea ce păreau a fi nişte forme de viaţă extraterestre. Acest film şi
bărbatul care l-a realizat au ajuns la o persoană care face parte din operaţiunilesecrete
“penale”, dar se dă drept un cercetător de OZN-uri, preocupat de ceea ce face şi analist
deimagini digitale. I-a dat persoanei care a filmat imaginile “o casă protejată”, aflată la
ferma sa dinArizona. Nu sunt atât de sigur că era o casă protejată. Într-o zi, de cutia
poştală era prinsă cu un cui opungă cu un deget în ea împreună cu o bucată de hârtie
pe care scria “TWEP” (iniţiale ce provin de la“terminated with extreme prejudice” –
“ucis în chinuri”). Acea persoană care a făcut filmarea nu a maifost găsită niciodată şi
se presupune că a fost ucisă, chiar proprietarul fermei mi-a relatat aceastăîntâmplare.
Oamenii care ocupă aceste roluri-cheie sunt adesea puşi în astfel de posturi pentru că
el s-atransmis de la o generaţie la alta. De exemplu, am vorbit despre James Jesus
Angleton, cel care a semnat transcrierea înregistrării cuMarilyn Monroe. Am fost
contactat de un urmaş al său, extrem de bogat şi implicat în această gruparesecretă, dar
nu în CIA. Toate lucrurile importante se petrec în afara CIA-uIui, în lumea privată.
După ce a avut loc proiectul Desecretizarea, m-a sunat şi mi-a spus: - Aţi făcut aceste
informaţii publice cu şase- doisprezece ani mai devreme decât am fi făcut-o noi. -
Bine, am spus eu. - Ne uităm la acest material împreună cu cei din NATO; există o
operaţiune compartimentată dincadrul NATO care se ocupă de aceasta în Europa. Apoi
mi-a explicat: - Ceea ce intenţionăm să facem - şi am dori ca dumneavoastră să
colaboraţi cu noi - este ca încâţiva ani să convingem conducătorii-cheie politici,
militari şi religioşi ai lumii să anunţe că au fostdetectaţi cxtratereştri şi că avem dovezi
că nu suntem singuri în univers. - Nu e cam târziu pentru asta? Încerca să mă convingă
să întârzii desecretizarea pentru a mă încadra în programul lor. Desigur,am mai fost
contactat în acest scop - amintiţi-vă de generalul T.E.! Am spus. - Mă tem cǎ prin
întârzierea desecretizării va exista posibilitatea de a întări şi mai mult forţele
careurmăresc scopuri opuse direcţiei pe care ar trebui să o urmeze omenirea. Membrii
mai înţelegători ai acestei grupări ultrasecrete - inclusiv acest domn, Angleton -
suntdispuşi să facă publice astfel de informaţii acum decât mai târziu. Nimeni nu are
încredere în nimeni încadrul acestui guvern-fantomă care este divizat, iar alianţele sunt
schimbătoare: situaţia este foartedinamică. Oamenii au tendinţa de a privi acest grup
de control secret ca fiind imobil, dar nu este aşa.Este foarte dinamic, chiar fracţionat.
Proiectul Desecretizarea beneficiază de multă protecţie din direcţii neaşteptate. Încă
din 1998,nicunuia dintre martorii noştri din cadrul armatei nu i s-a mai spus: “Nu
vorbi!” Niciunul dintre ei nu afost ameninţat. M-am întâlnit cu o celulă a guvernului
secret înainte de conferinţa de presă naţională cu privire laproiectul Desecretizirea din
2001. Am spus: 115
 116. - Vǎ rog sǎ le explicaţi oamenilor voştri următoarele: noi primim cu braţele
deschise ajutorulvostru sau puteţi fi neutri. Dar dacă vă atingeţi măcar de un fir de pǎr
al oricăruia dintre aceşti bărbaţi,femei sau asociaţi în ceea ce priveşte proiectele
noastre, dacă îi ameninţaţi, iar eu sunt lovit de unautobuz când traversez strada în
Washington, în drum spre o reuniune, atunci vor fi grave consecinţe. Ştiau că vorbeam
serios. Avem printre noi nişte “războinici” spirituali extraordinari, care neprotejează.
Aceasta nu înseamnă că suntem invincibili; nici gând de aşa ceva. Dar putem sǎ ne
apărăm. Nu pot face promisiuni. Tot ce ştiu este cǎ se face tot posibilul pentru a reuşi
în cele ce ne-ampropus. De la experienţa mea la limita dintre viaţă şi moarte, pe care
am avut-o la vârsta de şaptesprezeceani, am o perspectivâ foarte diferită asupra vieţii.
 Ne aflăm pe pământ pentru scurt timp, dar vieţilenoastre sunt eterne. Trebuie sǎ ne
urmăm calea, să ne împlinim destinul şi aici ne găsim sensul vieţii. Am renunţat deci
la activitatea mea de medic la secţia de urgenţă şi m-am dedicat acestei
lucrări.Recunosc că îmi lipseşte foarte mult contactul direct cu pacienţii. Dar acum
trebuie sǎ privesc Pământulşi copiii săi ca pe pacienţii mei şi să fac tot posibilul pentru
a avea grijă de ei... Merită sacrificiul, pentru cǎ timpurile în care trăim stabilesc
direcţia pentru următoarea jumătate demilioane de ani de evoluţie umană. Trăim într-
un moment cosmic cu adevărat cuantic. Este oarecum ironic faptul cǎ oamenii întreabă
adeseori: - Nu vǎ e teamǎ atunci când unul dintre aceste OZN-uri este aproape, că ar
putea sǎ vǎ facă rǎu? Eu răspund: - Nu, cu excepţia faptului că sunt şi alţi oameni pe
aproape. Ameninţarea vine întotdeauna de laoameni, nu de la extratereştri. Cunoaştem
multe cazuri în care oamenii au scos armele şi au început sătraga în OZN- uri fără să
pună nicio întrebare! În unele cazuri au încercat să tragă chiar în membrii echipelor
CSETI. În Mexic, în martie 1997, înpatru din cele cinci nopţi în care am pus în
practică protocoalele de contact, am fost atacaţi de poliţiştiînarmaţi care, erau, de fapt,
bande de vagabonzi ce extorcau bani de la oameni. Într-o noapte, lângă Atlimayaya,
ne-am oprit lângă un vechi fort, la poalele vulcanului. Deodatăam văzut o maşină de
poliţie care se apropia pe furiş de noi, cu poliţişti înarmaţi ce mergeau în faţamaşinii,
cu puştile pregătite. Am văzut mental, într-o secundă, că aveau de gând să ne jefuiască
şi sǎ ne ucidă. Meditam, aşa căam chemat Fiinţa divină sǎ ne protejeze. Am concentrat
pacea şi protecţia divină asupra poliţiştilor. Iniţial, ei erau agitaţi şi ostili; erau foarte
ameninţători. Dar au trecut de la acea stare la cea deplaciditate, aproape instantaneu.
S-au aşezat, au lăsat puştile deoparte, au scos o chitară din maşina depoliţie şi au
început sǎ cânte la chitară! M-am întors spre cei din grupul nostru şi am spus: - Fără
mişcări inutile, strângeţi tot ce aveţi, urcaţi-vǎ în maşină şi sǎ plecăm de aici. Am
făcutaceasta de parcă vieţile noastre ar fi depins de acea plecare, după care am spus
repede: Adios! în timp ceei cântau la chitară. Am trecut de la o situaţie înfricoşătoare
la una paşnică datorită unei influenţeliniştitoare divine. Ne-am urcat în maşini şi apoi,
cu mare viteză, i-am dus pe cei din grupul nostru la complexul deapartamente unde
locuiam. Nu ştiam cât de mult timp vor rămâne în acea stare onirică, placidă.
Erauînarmaţi hotărâţi, pregătiţi să acţioneze, dar eu eram decis să-mi duc oamenii în
siguranţă de acolo. Aceasta arată cum Fiinţa divină poate schimba o situaţie, în mod
misterios și rapid, dacă apelămcu sinceritate la ajutorul ei. 116
 117. Dezvăluirea matricei În primăvara anului 1998, m-am mutat cu familia din
Asheville, Carolina de Nord, în AlbermarleCounty, Virginia, ţinutul în care a locuit
Thomas Jefferson. Acordasem timp pentru a lua măsuri din 1993 până în 1998 - cinci
ani - puterii executive,preşedintelui, armatei, comunităţii internaţionale şi Congresului.
Erau fie speriaţi, fie corupţi. Apoi am chemat martori sǎ depună mărturie la nivel mult
mai extins. Am ajuns de la aproximativzece persoane la începutul anilor 90, la peste
patru sute de oameni din interiorul armatei, guvernului şilumii afacerilor. Fără o
echipă, fără un birou şi fǎră un buget semnificativ, am pus cap la cap
proiectulDesecretizarea. În 1998 am estimat cǎ am avea nevoie de două, trei milioane
de dolari pentru a puteaface cercetarea, pentru a călători la nivel global, a filma, a
realiza o arhivă, a procesa materialul video, apune în practică evenimentul de la
Clubul Naţional de Presă, a colabora cu o firmă de PR şi a lansa aslfelproiectul
Desecretizarea. La iniţierea acestui proiect în anul 2000 ni s-a alăturat şi o femeie. Ea
a spus: - Noi vom sprijini financiar acest efort, cu condiţia sǎ dispunem de drepturi
asupra documentaruluicu martorii... Susţinea cǎ era dispusă să ne sponsorizeze cu
pană la două milioane de dolari. După aproximativ o lună sau două a început să nege
totul. Trecusem toate cheltuielile pe cărţilemele de credit: echipamentul călătoria în
 Europa pentru a filma martorii de acolo etc. Dar ea refuza săplătească. Nu avea nicio
integritate şi nu-şi respecta cuvântul sau semnătura dată. Am rămas cu pestezece mii
de dolari de acopent pe cărţile de credit personale. Aşadar, proiectul Desecretizarea a
început în iunie 2000 şi apoi a fost întrerupt în august 2000. Înnumele adevărului
istoric e important să le dăm oamenilor o idee despre şicanările cu care ne-
amconfruntat. Eram deja dezgustat în acea perioadă, după ce mă confruntasem cu ceea
ce eu numesc „CrimaSRL", pentru a mai suporta şi această înşelătorie. După ce
învinsesem cancerul, trecusem peste pierderealui Shari şi a lui Bill Colby,
supravieţuisem acestora, mă mutasem în Virginia, încercând să-mi păstrezsufletul
trupul laolaltă, renunţasem la cariera medicală, acum mǎ confruntam cu această
trădare crudă, înclipa în care proiectul fusese anunţat public. Aproape că era prea mult
de indurate... Mă aflam pe punctul de a stopa definitiv toate proiectele în august 2000.
Dar atunci a apărutdoctorul Jan Bravo. Jan a fǎcut o donaţie substanţială în numele
proiectului Desecretizarea, care ne-apermis sǎ ne acoperim toate cheltuielile de lucru
pană la terminarea acestuia în mai 2001. Dacă nu ar fifost Jan, nu e nicio îndoială cǎ aş
fi stopat proiectul complet. Îţi mulţumesc Jan! Dupǎ ce ne-am revenit din punct de
vedere financiar, am cǎlǎtorit cu un aparat de filmat şi amînregistrat martorii practic de
unul singur. Oricine mă cunoştea ar gǎsi aceasta absolut hilar! Sǎ fac săleviteze o
maşinǎ, asta e simplu. Dar sǎ reuşesc eu, cel mai nepriceput în aspectele mecanice de
peplaneta Păniant, sǎ folosesc singur o cameră digitală, ăsta da miracol! Mă descurc
perfect să intubez pecineva care a fost împuşcat în gât sau să defibrilez o inimă. Dar să
folosesc o cameră video digitală, astanu! După ce am identificat îndeajuns de multe
resurse, le-am catalogat şi le-am introdus într-o bază dedate; apoi am stabilit o dată
pentru marele eveniment. A fost o sarcină foarte dificilă, efectuată curesurse minime şi
cu toată lumea muncind voluntar. Am obţinut peste o 110 ore de mărturii înregistrate
video din fosta URSS, Spania, Italia, până înFranţa, America Latină şi pe tot teritoriul
Statelor Unite. Avem mărturii de la oameni din interiorulfiecărei agenţii din fiecare eră
- din anii 40 până în anii 90. A trebuit să iau toate casetele digitale originale şi folosind
un calculator Apple dual G-4 şi unprogram simplu de editare video, să iau toate
înregistrările la rând, să le editez, să tai la montaj şi să 117
 118. creez un jurnal pentru fiecare scenă şi fiecare martor. Am făcut totul singur,
pentru că montajul trebuiafăcut de cineva care ştia în ce constau înregistrările. Am
editat cele 110 ore de mărturii şi le-am redus la aproximativ 35. Apoi am editat cele 35
de orereducându-le la aproximativ 18. Cele 18 ore i-au fost date lui Jeft Thill. care, în
timpul său liber (lucrafull time la Laser Pacific şi creştea şi doi copii), a creat casetele
video ale proiectului Desecretizarea. Nuaveam buget pentru aceasta. Am realizat totul
numai prin muncă voluntară, materiale donate şi sincerădedicare ţelului propus. Cele
35 de ore de înregistrări video au tost utilizate pentru a crea 35 de înregistrări audio.
Acesteaau fost apoi date unei firme care transcria textul. Acesta din urmă a fost apoi
salvat pe dischete al cărorconţinut l-am introdus în laptopul meu. Am ajuns astfel la
1200 de pagini de text. Acestea trebuiau concentrate la ceea ce a devenit
maiapoi ,“cartea desecretizǎrii” , care trebuia de asemenea sǎ includǎ toate
documentele guvernamentale șialte documente şi materiale oficiale. A trebuit sǎ scriu
toate textele de legătură în aproximativ douǎ luni,pentru a crea o carte de șase sute de
pagini. A fost o sarcinǎ epuizantă. Am rezervat Clubul Naţional de Presă, iar Sarah
McClendon, faimoasa corespondentă de la CasaAlbă, a fost gazda noastră oficială.
Când am Iniţiat acest eveniment la Clubul Naţional de Presă, nu ne-am putut permite
decât osingura femeie pe post de agent PR, care le făcea pe toate. Eu am scris toate
comunicatele de presă, iarea şi cu mine am inceput sǎ anunţăm presa cǎ era pe cale sa
aibă loc acest eveniment important careimplica zeci de martori foarte importanţi din
 cadrul armatei ai unor evenimente OZN. Am pus înacţiunile sistemul și toatǎ lumea
aştepta ca acest eveniment sǎ aibǎ loc pe 9 mai 2001. - Vom folosi camera mica
Holloman pentru acest eveniment.. E suficientǎ. - O. nu, avem nevoie de sala de bal. -
Dar camera aceea nu e folosita niciodatǎ, decât pentru evenimente foarte mari şi
importante. - Acesta va fi un eveniment foarte mare şi important! - Cred că ai
înnebunit. - Nu, avem nevoie de toată sala de bal! - Pǎi ultima dată când s-a umplut
sala de bal a fost când președintele Reagan a fost aici. - Du-te şi fâ rezervare, nu mai
sta pe gânduri! - Bine, nu vrei sǎ mă asculţi… Dar o să mă ocup de rezervare. În ziua
cu pricina, ea a fost bucuroasă cǎ aveam sala de bal pentru cǎ era plină cu 22 de
camere defilmat în spatele încăperii şi de reprezentanţi ai întregii prese. Erau prezenţi
aproximativ 20 de martoridin cadrul militar şi guvernamental. Connect Live este
gazda oficială pe internet a Clubului Naţional de Presă şi, de asemenea, pentruCNN şi
Pentagon. Au fost contactaţi pentru a transmite întregul eveniment pe internet în
direct. După eveniment, preşedintele Connect Live mi-a spus că în timp ce se făcea
transmisiunea îndirect, prima oră de mărturii a fost bruiată electronic din afară. El nu
mai văzuse aşa ceva până atunci!Ştiam cǎ NSA va încerca sǎ bruieze transmisia şi
oamenii noştrii de securitate observaseră activitate înaceastă privinţă în noaptea
precedentă - fuseseră instalate dispozitive. Transmisia şi-a revenit după o orăşi a ajuns
sǎ fie cel mai urmărit eveniment transmis în reţea din istoria internetului! Angajaţii de
laConnect Live m-au chemat apoi şi mi-au arătat lungimea de bandă folosită: - Acest
eveniment a consumat fiecare linie T-l - nu am mai văzut niciodată asemenea volum
pentruo transmisie în reţea de ştiri! Numărul de oameni care au urmărit evenimentul
pe internet a fost de ojumătate de milion - şi nu se ştie câţi alţi oameni au încercat să
conecteze, dar nu au reuşit. În cele din urmă, toată conferinţa de presǎ de douǎ ore a
fost urmărită de peste trei milioane deoameni. A fost prezentată fugitiv de diverse
agenţii de ştiri – CNN, BBC şi majoritatea celorlalte reţeleprincipale de ştiri. 118
 119. Directonil general al Clubului Naţional de Presă a fost uimit de numărul de
jurnalişti prezenţi.Reţelele de ştiri anulau alte emisiunii şi anunţau: “Acestea sunt
adevăratele dosare X!” Toată lumea erafoarte incitată. Acest eveniment a testat la
maximum capacitatea de control a guvernului subteran asupra acesteichestiuni şi
asupra mass-mediei. Era interesant de văzut cum vor rezolva problema. La început,
puţini au fost cei care au aflat despre acest eveniment. În cele din urmă,
dupăinterviurile luate de BBC, Vocea Americii şi toate celelalte agenţii de ştiri, sute de
milioane de oameniau auzit de conferinţă. Cei de la Clubul Naţional de Presă credeau
că avem un buget de mai multemilioane de dolari şi o grămadă de oameni. Dar noi nu
aveam de fapt decât minunatul efort altruist alvoluntarilor noştri! Când au aflat că nu
exista nici măcar o persoană plătită, cu excepţia acestei femei de la PR,angajată
temporar, nu le-a venit să creadă. Directorul general al Cubului Naţional de Presă a
spus: - Acesta e cel mai bine organizat eveniment care s-a realizat vreodată la noi! Ne-
au spus, de asemenea, că acesta a fost evenimentul de presă la care au participat cele
mai multepersoane de Ia Clubul Naţional de Presă de când se aflase aici Ronald
Reagan. Mass-media a primit dreptul de a prezenta o porţiune a acestui eveniment,
deoarece, în caz contrar,ar fi fost mult prea evident că voiau să ascundă realitatea. Au
întrerupt însă foarte repede transmisia. Aapărut doar fugitiv la ştirile de la CNN, dar
CNN International a prezentat pe larg în Europa conferinţade presă Pravda şi agenţiile
de ştiri ruse şi chinezeşti au transmis de asemenea evenimentul, A fost interesant de
văzut, în primul rând, lipsa de preocupare a organizaţiilor de presă majore cumar fi
“Wall street Joumal”, care mi-a luat un interviu -, şi a altor mari publicaţii de ştiri.
Spuneau: - Acesta este un eveniment cu adevărat important! Dar apoi reveneau cu un
telefon şi mă anunţau: - Nu ne lasă sǎ difuzăm această poveste... Ira Rosen,
 producătorul executiv de la ABC News, fusese investigatorul-cheie al lui Mike
Wallacede la “60 Minutes” şi câştigase un premiu Emmy pentru activitatea sa. Fusese
implicat timp deaproximativ un an în ceea ce făceam noi şi participase la diverse
întâlniri care se organizau la noi acasă.Văzuse toate materialele, îi dădusem o cantitate
impresionantă de documente, mărturii şi informaţii.Intenţiona sǎ realizeze o emisiune
în direct în prime time, foarte puternică şi un material potrivit pentruemisiunea
“20/20”, dacă nu chiar un serial legat de acest subiect. Dar dupǎ acest eveniment
naţional depresă, m-a sunat şi mi-a spus: - N-o să pot prezenta povestea asta. - De ce?
l-am întrebat eu. - Nu mă lasă să mă ocup de ea. Nu mă lasă sâ acopăr subiectul ăsta,
mi-a spus el. - Cine nu vă lasă? - Doctore Greer, ştiţi prea bine despre cine este
vorba... I-a spus soţiei mele şi mie în timp ce luam cu toţii masa de prânz la noi acasă,
cǎ dispunea deinformaţii credibile cu privire la faptul cǎ ei nu puteau difuza un
material referitor la implicarea FBI înîmpuşcarea lui Martin Luther King. Rosen
fusese implicat în aflarea adevărului cu privire la aceasta, darnici acest material nu a
fost difuzat. A fost interesant de vǎzut cum ABC a trebuit să renunţe în final
lasubiectul OZN. S-a exercitat o presiune enormă pentru a nu se face prea mult caz de
aceasta. Controlorii din umbră ştiau că, dacă agenţiile principale de ştiri începeau să
cerceteze şi scoteau lalumină adevărul, muşamalizarea Iui s-ar fi dus pe apa sâmbetei.
Dispunem de suficiente materiale şiinformaţii pentru a demasca întreaga matrice. Şi,
cu siguranțǎ, interesele care vor sa păstreze acest secretştiu aceasta şi au creat o
presiune insuportabilă pentru a îngropa în faşă continuarea relatărilor înprofunzime.
Imaginaţi-vǎ ce-am putea realiza dacă am beneficia de suport instituţional real
suficient sau defonduri! Daca am fi avut cinci sau zece milioane de dolari, am fi
obţinut desecretizarea definitivă. 119
 120. Mare parte din această sarcină cade acum în seama publicului; informaţiile au
fost date. Oameniipot face publice mărturiile lor pe canale accesate prin cablu sau o
pot arăta în comunităţile lor, ceea ce seîntâmplă peste tot în lume În ziua de după
evenimentul de la Clubul Naţional de Presă, unul dintre martorii noştri militari seafla
în faţa Casei Albe şi purta un ecuson pe care scria proiectul Desecretizarea. Andy
Card, care esteşefa echipei prezidenţiale, a ieşit şi a spus: - O, proiectul
Desecretizarea. Ne-am uitat şi noi la asta... Multă baftă! Acest martor din cadrul
armatei i-a înmânat apoi lui Andy Cârd un dosar de informare, cu careCard a intrat în
interiorul Casei Albe. Washington Times a prezentat un articol mare de jumătate
depagină despre aceasta, iar documentul a ajuns la republicani şi cu siguranţă că a fost
citit la Casa Albă. În după-amiaza de după conferinţa de presă am început să ne
întâlnim cu diverşi membri ai Con-gresului. I-am înmânat personal senatorului Ted
Kennedy tot documentul de prezentare. Congresmenul Kucinich, liderul laturii
progresiste a Congresului, ne-a invitat în biroul său pentru aprimi raportul nostru.
Nouă dintre noi au ajuns imediat acolo după evenimentul de la Clubul Naţional
dePresă. Ne-a invitat să luăm loc şi 1-a rugat pe fiecare martor să prezinte foarte
concentrat ceea ce ştiadespre chestiunea OZN. După ce toată lumea a vorbit, s-a întors
spre mine, m-a privit în ochi şi mi-a spus: - Trebuie să vǎ spun că de când sunt eu în
Congres, nu am mai simţit până acum energia şi spiritulpe care l-am avut azi când aţi
intrat voi pe uşă. Şi a continuat: - Faptul că vă aflaţi aici îmi spune că nu prea mai
avem timp. A fost liderul guvernamental cu spiritul cel mai perceptiv pe care l-am
întâlnit vreodată şi cusiguranţă cel mai înţelept. Există multe persoane din Congres
care ştiu ce facem şi ne urmăresc îndeaproape. Ne-am întâlnitcu numeroşi membri ai
Congresului în acea săptămână, John Cypher, actorul care mi-a făcut legătura
cuClubul Naţional de Presă şi Carol Rosin s-au întâlnit cu Daniel Golden, care era la
acea vreme directorulNASA Golden a venit la NASA de la Science Applications
 International Corporation (SAIC). (Hmm...se pare cǎ aici există un tipar...) Continuăm
să avem reuniuni periodice cu membrii Congresului pe acest subiect.
CongresmenulVirgil Goode, care reprezintă districtul meu natal, a făcut parte din
House National Securitv Committeeşi a stat de vorbă cu mine timp de o oră în
particular. Mi-a spus: - Am citit despre ce aţi făcut de ceva vreme… mulţi dintre noi au
citit. Sǎ ştiţi cǎ există acel grup,care conduce cu adevǎrat spectacolul. Un grup din
umbrǎ, exact cum ați descris dumneavoastrǎ. Iar noi -– membrii Congresului – suntem
doar de decor. - Mi-a spus apoi încă o dată, direct: - Noi, cei care facem parte din
Congresul SUA, suntem doar de decor. Iar eu am răspuns: - Da, domnule, ştiu asta. Pe
de altă parte, aveţi suficientă putere pentru a face ceva dacă alegeţisă acţionaţi în mod
colectiv. Am discutat apoi despre acest subiect. La finalul discuţiei, mi-a spus: -
Trebuie neapărat să văd aceste tehnologii. Asta aşteaptă mulţi dintre noi. Următorul
lucru pecare trebuie să-1 faceţi este să compilaţi nişte materiale care să dovedească
existenţa tehnologiilor dinspatele fenomenului. Am auzit aceasta de la mai mulţi
congressmani. Congressmanul Goode şi cu mine am discutat, de asemenea, despre
gradul de corupţie al mass-mediei şi despre control: dacă cineva nu s-ar supune
regulilor şi ar vorbi despre această chestiune - aşacum făcuse congressmanul Schiff –
atunci ar fi marginalizat, ridiculizat şi atacat. Deci problema nu este 120
 121. că nu ar exista suficienţi oameni în Congres care să susţină Deconspirarea;
aceştia chiar există. Dar eiconsideră că nu dispun de capacitatea de a face ce ar dori
din cauza obstacolelor structuraleinstrumentate pentru a limita Proiectul
Deconspirarea, dintre care cele mai grave sunt corupţia şicontrolul mass-mediei.
Principalele canale mass-media sunt complet corupte, infiltrate de cele mai nocive
elemente aleacestui grup de control şi nu sunt mai libere aici, în Statele Unite, decât
agenţia chineză de ştiri. De fapt,agenţia chineză de ştiri şi Pravda au raportat mai
obiectiv ceea ce facem noi decât “Washington Post”,“Newsweek”, “Time” etc.
Singura presă liberă este cea nesemnificativă. Şi mai există ceva la care oamenii nu se
gândescniciodată în privinţa libertăţii de gândire şi exprimare. Oamenii naivi spun: -
Bine, dar poţi să crezi şi să spui orice. Eu le răspund: - Da, poţi posta ceva pe internet,
unde este ignorat de cei mai mulţi şi se pierde în cacofoniadigitală, sau într-o
publicaţie nesemnificativă. Dar când vorbim despre mass-media majoră, desprefilmele
importante de la Hollywood, despre publicaţiile, ziarele, mass-media electronică şi
televiziunileprincipale, acestea sunt complet corupte şi controlate de marionete ale
guvernului din umbră. Marile imperii ale mass-mediei au fost integrate atât pe
orizontală, cât şi pe verticală în entitateacorporatistă transnaţională din umbră, care
menţine secretul. Lupul este paznic la oi. Bob Schwartz, carea făcut parte din consiliul
director al Time-Life, a spus fără ocolişuri că cei din mass- media s-autransformat în
nişte scribi, care nu fac decât să stea în dreapta împăratului şi să transcrie după
dictarecuvintele sale. Mi-a spus aceasta la începutul anilor 90, la New York. Aşa că
presa nu este nicidecum oadevărată a patra putere în stat. Echilibrul şi capacitatea de
control a presei de care vorbeau părinţiifondatori ai SUA au dispărut de zeci de ani. De
asemenea, pentru a controla circulaţia acestor informaţii sunt folosite câteva persoane
cuprestigiu public şi bine plasate, dar foarte sensibile la salarii grase sau la câştiguri
substanţiale, orice li s-ar cere să spună. Unul dintre oamenii pe care mi i-a prezentat Y.
H. după evenimentul Deconspirareadin 2001, din San Francisco, a fost un foarte
înstărit finanţist şi proprietar de hoteluri din Europa.Tocmai venea de la Bohemian
Grove - o staţiune privată din California, de lângă Russian River, unde seadună
periodic pentru “reuniuni şi recreaţii” cel puţin ciudate “elita” globală a puterii, adică
aproximativdouă mii cinci sute dintre oamenii cei mai importanţi ai lumii. Această
reuniune a avut loc în acelaşi timp în care Proiectul Deconspirarea susţinea o serie
 deconferinţe, într-un tur al mai multor oraşe. Această persoană ne-a spus că la
reuniunea de la BohemianGrove mulţi oameni foarte influenţi au întrebat despre
Proiectul Deconspirarea. Pentru a anula acest interes, grupul de control a convins un
membru prestigios al reuniunii săurce pe scenă şi să pretindă în faţa tuturor că ar
cunoaşte din interior aceste investigaţii ale guvernului șică ele nu prezintă nimic demn
de a fi luat în seamă. Nu este decât “apă de ploaie”, o interpretare greşităa meteoriţilor
şi a fenomenelor naturale care, de fapt, sunt perfect explicabile. Acest bărbat,
careparticipase la reuniune, m-a întrebat: - De ce, oare, o persoană cu un asemenea
statut s-a pretat la o asemenea luare de cuvântmanipulatoare, la acea întrunire de la
Bohemian Grove, şi exact în acelaşi moment în care voi aveaţireuniunea cu o mie de
oameni la San Francisco? Am răspuns: Pentru că aşa operează ei, folosind câteva
persoane “respectabile” în fiecare organizaţie, dar carefuncţionează ca vectori ai
dezinformării - fie cei din grupul Bilderberg, fie cei din CFR, din ComisiaTrilaterală,
din Senat sau de la Vatican. Majoritatea oamenilor implicaţi în aceste grupări nu ştiu în
realitate nimic despre aceste aspecte.Propovăduitorii “teoriei conspiraţiei” se înşală cu
toţii în privinţa modului în care lucrurile suntcontrolate. Majoritatea masonilor nu ştiu
nici ei nimic despre acest subiect. Buri Ives nu ştia practicnimic în afară de ce i-am
spus eu. Şi el era mason de gradul treizeci şi doi. 121
 122. Există, însă, întotdeauna câţiva care chiar ştiu adevărul şi, pentru că ei se bucură
de încrederea şirespectul celorlalţi, sarcina lor ascunsă este să pretindă în faţa lor, cu
tupeu: - Nimic din acestea nu poate fi adevărat, trebuie să mă credeţi. Sunt tovarăşul
vostru. Sunt unulde-al vostru. Este vorba de mentalitatea de tip country club. Fac parte
din acelaşi anturaj şi sunt oameni cu unstatut social important. În realitate, însă,
asemenea personaje sunt pe statul de plată al grupării dinumbră. Astfel este menţinut
secretul. Este, de fapt, foarte simplu. Şi nu implică un aşa de mare număr
deconspiratori principali cum şi-ar putea imagina mulţi oameni. Nu e nevoie de multe
puncte de control,dacă se folosesc personalităţi cu “înaltă credibilitate şi vizibilitate”.
Pentru ca cei mai mulţi să fieînşelaţi, trebuie doar ca aceste persoane să spună: - Nu
este nimic adevărat! Ştiţi doar că v-aş spune, dacă ar fi adevărat. (Cum să nu!) Restul
sarcinii îl face naivitatea şi credulitatea oamenilor, care sunt prea comozi ca să-şi
punăîntrebări şi să investigheze ei înşişi. MǍRTURII Urmează un fragment minuscul
din mărturiile obţinute de la martori din mediul militar,guvernamental şi de afaceri
care au participat la interviurile luate în cadrul Proiectului Deconspirarea.Toate
mărturiile se aflǎ în “Disclosure: Military and Government Witnesses Reveal the
Greatest Secretsin Modern History” (Deconspirarea: martori militari şi guvernamentali
dezvăluie cele mai mari secretedin istoria modernă) şi pot fi obţinute de pe
www.DisclosureProject.org. MĂRTURII CARE EXPLICĂ SECRETIZAREA Maior
Merle Shane McDow Marina Militară a SUA“Aceşti doi domni au început să-mi pună
întrebări legate de eveniment. Se purtau dur, ca să fiu sincer.Îmi amintesc că am ridicat
practic mâinile în aer şi le-am spus: - Staţi puţin, băieţi! Sunt de partea voastră. Staţi
puţini! Asta pentru că nu erau deloc amabili. Încercau să mă intimideze şi m-au fǎcut
sǎ înţeleg clar cănimic din ce văzusem, auzisem sau la care fusesem martor nu avea
voie să treacă dincolo de pereţiiacestei clădiri. - Este interzis să sufli vreo vorbă despre
asta colegilor de muncă. Iar în afara bazei, uiţi tot ce aivăzut sau ai auzit despre asta.
Nu s-a petrecut uimit, înţelegi?” Locotenent-colonel Charles Brown Aviația Militară a
SUA (pensionat) “Este cam ciudat, dar trimitem oameni la închisoare și la moarte din
cauza declaraţiilormartorilor. Sistemul nostru legal se bazează pe aceasta în mare
parte. Și totuşi, din experienţa mea deurmărire a fenomenelor aeriene neobişnuite din
ultimii cincizeci de ani, se pare că există anumite motivepentru a discredita martori
foarte viabili şi credibili atunci când aceştia susţin că un obiect zburător nueste
 identificat... Ştiu că există agenţii guvernamentale care pot manipula datele. Date care
se pot crea sau recrea(după preferinţă). Există nave spaţiale, nave operate cu puterea
minţii care nu respectă practic legilefizice de pe planeta noastră. Iar asta se petrece de
ceva vreme. Faptul că guvernul din acest moment -ştiu că investigăm aceasta din 1947
- nu a obţinut câtuşi de puţin un răspuns îmi arată că ceva este în 122
 123. neregulă. Suntem atât de nepricepuţi la ştiinţă? Nu cred. Suntem atât de
incapabili la capitolulinteligenţă? Ştiu că nu. Când proiectul Blue Book a fost închis
de grupul doctorului Condon, am toatemotivele să cred că a fost o muşamalizare
deliberatǎ... OZN-urile au fost investigate de mult timp şi populaţia nu este conştientă
de realitate, primeştedoar firimituri, răspunsuri prestabilite şi altele asemenea.”
Sergent major Dan Morris Aviaţia Militară a SUA, agent NRO* “Am ajuns să fac
parte dintr-un grup care investiga, aduna informaţii şi se afla la început subcontrolul
Blue Book, Snowbird şi al diverselor programe secrete. Mă duceam să discut cu
oameni caresusţineau că văzuseră ceva şi încercam să-i conving că nu văzuseră nimic
sau că aveau halucinaţii. Dacăaceasta nu funcţiona, intervenea altă echipă şi se trecea
la ameninţări. Erau ameninţaţi martorii şifamiliile lor ş.a.m.d; echipa se ocupa de
discreditarea lor, îi făcea să pară ridicoli etc. Dacă nici aceastanu funcţiona, venea o
altă echipă care rezolva problema definitiv, într-un fel sau altul.’ Dr. Robert Wood
Inginerer aerospaţial la McDonnell-Douglas “După cum ştiţi, când intri într-unul
dintre acele programe clasificate, porţi o banderolă specialăşi ştii că poţi vorbi foarte
deschis cu toţi cei care se află în încăpere, ca şi cum ai lua parte la o şedinţă deterapie
psihologică de grup; între toţi se clădeşte o mare camaraderie. Ai acces la arhive
speciale. Unuldintre lucrurile pe care le-am putut face a fost să ne ducem la biblioteca
aviaţiei
militare_______________________________________________________________
_______* NRO - National Reconnaissance Office - Biroul Naţional de Recunoaştere,
care se ocupa de sistemulsateliţilor de supraveghere.
(n.trad.)_______________________________________________________________
_______pentru rǎsfoi materiale Top Secret. Deoarece eram interesat de OZN-uri,
atunci când aveam cevaobişnuit de făcut, mă uitam şi prin bibliotecă să vǎd ce aveau
despre OZN-uri. Timp de aproximativ unan, am aflat destule lucruri interesante despre
acest subiect din diverse rapoarte. Apoi, deodată, totmaterialul pe acel subiect a
dispărut. Toate documentele de la categoria respectivă au dispărut.Bibliotecarul din
grupul nostru, împreună cu care lucrasem, a spus că activase în acel spaţiu
dedepozitare timp de douăzeci de ani și știa exact cum se făceau lucrurile în mod
obişnuit. Acum însă, aspuscǎ nu mai văzuse niciodată aşa ceva, că nu dispar pur şi
simplu materiale pe un întreg subiect în neant.El a spus:- Cred că ai dat peste ceva
acolo... Între timp, din asocierea cu Jim McDonald am descoperit altceva. Îmi plăcea
individul, era unfizician plin de energie şi nu pierdea timpul de pomanǎ. Când primea
un caz, se agăţa de el ca scaiul şiprezenta o dare de seamǎ extrem de convingătoare
societăţilor profesionale. Lucra cu InstitutulAmerican de Aeronautică şi Astronautică
şi cu Societatea Americană de Fizicǎ, eu fiind membru înambele. De fiecare dată când
era în oraş, îl luam cu maşina, îl însoţeam, mă asiguram că se simţeabinevenit. Odată,
când treceam prin Tucson, unde locuia el, m-am oprit – aveam o escalǎ de două ore –
iarel a venit la aeroport ca să bem o bere împreună.I-am spus: - Ce mai e nou, Jim?
Mi-a răspuns:- Cred că am priceput. Ce crezi că ai priceput? l-am întrebat eu.- Cred că
am găsit răspunsul. Și care e? - Nu pot să-ţi spun încă. Trebuie să fiu sigur. 123
 124. La sase săptămâni după ce se petrecea aceasta, a încercat să se împuşte. La câteva
luni dupăaceea, a murit. Știind ceea ce ştiu acum în legătură cu capacităţile oamenilor
noştri din contraspionaj, cred căerau în stare să-1 convingă să o facă singur. Cred că
 asta s-a petrecut. Este evident că, pentru a dispune de un control eficient asupra
subiectului, trebuie sǎ-l controlezila toate nivelurile şi cel mai evident nivel este mass-
media. Trebuie să luăm în calcul toate tipurile demass-media care există, filmele,
revistele, ziarele, care la început conţineau singurele surse reale deînformare. Acum
avem internet, video şi toate celelalte lucruri. Dar odatǎ cu înflorirea tehnologiei în
altedirecţii, oamenii care se ocupă de acest control s-au orientat şi ei în direcţiile
respective, în modsimultan. Aşa că de fiecare datǎ când o nouă direcţie apare, ei
dispun de o contraofensivă.” Dr. Paul Czysz Inginer la McDonnell-Douglas “Să
vorbeşti despre lumea care beneficiază de bugetul secret este ca şi cum ai încerca să-1
descriipe Casper, fantoma prietenoasă. Poate ai văzut un desen animat cu el, dar nu ştii
cât de mare este, deunde provin fondurile sale, câţi ca el există, din cauza
compartimentării şi a jurământului de respectare asecretului pe care trebuie să-1 facă
oamenii. Cunosc astăzi oameni care s-au ocupat de unul dintrelucrurile la care am
contribuit eu şi, dacă îi întrebi despre această, chiar dacă e vorba de o discuţie
peinternet, ei răspund că nu au nici cea mai vagă idee despre ce vorbeşti. Acum au în
jur de şaptezeci deani, dar tot nu ar recunoaşte vreodată că au habar despre ce spui. Nu
vă daţi poate seama, dar fenomenule probabil mai extins decât v-aţi putea imagina.”
John Callahan Şeful secţiei Accidente şi Investigaţii la FAA [Administraţia Aviaţiei
Federale] “... Când au terminat, toţi acei indivizi de acolo au jurat că aceasta
(evenimentul OZN petrecut)nu a avut niciodată loc. Nu a avut loc niciodată acel
contact şi nu a fost niciodată înregistrat... Acela era unul dintre tipii de la CIA. Ce
părere aveţi de asta? El voia ca toţi să susţină că nu aufost niciodată acolo şi că
fenomenul nu s-a petrecut niciodată. Nu înţeleg de ce. Adică, era ceva acolo şi,dacă nu
era un bombardier invizibil, atunci ce altceva putea să fie, decât un OZN? Şi chiar
dacă ar fi fostun OZN, de ce ar vrea cineva ca oamenii să nu ştie? Cu toţii erau
entuziasmaţi în legătură cu aceasta.Nici nu-mi vine să repet cuvintele rostite. Era
prima dată când dispuneau de treizeci de minute dedetectare pe radar a unui OZN. Şi
toţi erau nerăbdători să pună mâna pe date şi să afle în ce constau eleşi despre ce era
vorba, de fapt. El a spus că, dacă ar informa populaţia americană că au dat peste
unOZN, s-ar crea panică în toată ţara. Prin urmare, nu puteau vorbi despre asta. Şi
aveau să ia toatedatele... Când cel de la CIA ne-a spus că vrea să susţinem că faptele
nu s-au petrecut niciodată şi că nuam avut niciodată această întâlnire, cred că a fost din
cauză că voia ca publicul să nu ştie că se petreceaaşa ceva. În mod normal, am fi emis
o declaraţie de presă că au avut loc următoarele... Am fost implicat în multe
muşamalizări în cadrul FAA. Când am prezentat raportul în faţaechipei lui Reagan, am
fost în spatele grupului care s-a aflat acolo. Şi când au vorbit cu cei din încăpere,i-au
pus pe cei de acolo să jure că aceasta nu s-a petrecut niciodată.” Locotenent Robert
Jacobs Profesor, Aviaţia Militară a SUA “După un articol scris de mine despre
evenimentul OZN, au început să apară problemele. Amînceput să fiu hărţuit la muncă.
Am început să primesc telefoane ciudate în timpul zilei. Noaptea, acasă,primeam
telefoane – uneori la trei, patru dimineaţa, la miezul nopţii, la zece, mă sunau anumiţi
oameni,care începeau să ţipe la mine: 124
 125. - S-a terminat cu tine, ticălosule! S-a terminat, ticălosule! Numai asta spuneau. Şi
tot ţipau pânăînchideam telefonul. Într-o noapte, cineva mi-a aruncat în aer cutia
poştală, punând o încărcătură mare de artificii înea. Cutia poştală a luat foc. Şi în
aceeaşi noapte, la ora unu, a sunat telefonul. Am ridicat receptorul şicineva mi-a spus:
- Artificii în cutia poştală noaptea... O, ce spectacol minunat, ticălosule! Şi asemenea
lucruri mi s-au tot petrecut începând cu 1982... Cred că încercarea de a înnebuni
oamenii care se ocupă de OZN-uri face parte dintr-un efortconcertat de a împiedica
studiile serioase referitoare la acestea. Oricine caută să studieze serios acestsubiect
 este supus ridiculizării. Sunt profesor cu grad plin al unei universităţi relativ
importante. Şi suntsigur că pe la spatele meu, colegii mei de la universitate râd de
mine şi iși bat joc când aud că suntinteresat de studierea obiectelor zburătoare
neidentificate – iar acesta este doar unul dintre lucrurile cucare trebuie să ne obişnuim
să trăim... Ceea ce s-a petrecut cu înregistrarea (OZN-ului detectat de aviaţie) este o
povestire interesantă,aşa cum mi-a relatat-o mie şi altor oameni maiorul Mansmann.
La ceva vreme după ce eu am plecat,câţiva indivizi în haine civile – credeam că erau
de la CIA, dar el a spus că nu, ci din altă parte – au luatfilmul, au scos porţiunea de
bandă cu înregistrarea OZN-ului, au luat o foarfecă şi au tăiat. Au creat obandă video
separată cu ea. Au pus-o în diplomatul lor. I-au dat maiorului Mansmann înapoi restul
deînregistrareşi au spus: - Nu trebuie să vă reamintim, domnule maior, de gravitatea
nerespectării regulilor de securitate.Vom considera acest incident ca fiind încheiat. Şi
au plecat cu înregistrarea. Maiorul Mansmann nu a mai văzut niciodată acea
înregistrare.” CAZURI ŞOCANTE CU RADARE ŞI PILOŢI John Callahan Şeful
secţiei Accidente şi Investigaţii la FAA “... În botul avionului 747 există un radar care
recepţionează vremea de afară. Prin urmare, acestradar detectează o ţintă. Vede ţinta
cu ochii săi. Iar ţinta, aşa cum a descris-o el, era o minge uriaşă culumini care se
roteau în jurul ei. Şi cred că a spus că era parcă de patru ori mai mare decât 747.
Individul din cadrul armatei a spus ceva de genul: “Îl văd la cincizeci şi şase de
kilometri nord deAnchorage...” OZN-ul ţopăia în jurul acelui 747. Iar în timp ce el
spunea aceasta, cel din armată îl întrerupea şizicea: “e acum la ora 2:00 sau la ora
3:00”, iar el confirma poziţia. Controlorul militar are ceea ce senumeşte radar pe mai
multe lungimi de undă, lungi şi scurte. Aşa că, dacă nu-1 detectează pe unul
dintresistemele lor, îl prind pe altul. Şi dacă-1 ascultaţi pe cadrul militar, la un moment
dat el spune: “Îl am peradarul cu mai multe lungimi de undă”, ceea ce demonstrează
că urmăreau sistemul lui. Au înregistrattimp de treizeci şi unu de minute... Apoi, în
ziua următoare, am primit un telefon de la cineva din Grupul de studiu ştiinţific
(alpreşedintelui Reagan) sau de la CIA, nu ştiu exact cine a sunat prima dată. Aveau
nişte întrebărireferitoare la incident, iar eu le-am răspuns că nu ştiu despre ce vorbesc,
că ar fi mai bine să-1 sune peamiral (pe Engen, directorul FAA). Câteva minute mai
târziu, m-a sunat amiralul şi mi-a spus că a programat o şedinţă în ziuaurmătoare, la
ora nouă dimineaţa, în camera rotundă. Să aduc tot materialul de care dispun. Să
convoc petoată lumea acolo şi să le spun tot ce vor. A spus că vrem să ieşim din asta.
Şi să-i las să facă ce vor. Aşacă i-am adus pe toţi de la centrul tehnic. Aveam tot felul
de cutii pline de pagini printate cu date; amumplut încăperea cu ele. Au adus trei
oameni de la FBI, trei de la CIA şi trei din echipa studiu ştiinţific alui Reagan - nu ştiu
cine erau restul, dar cu toţii erau agitaţi… 125
 126. Când au terminat, toţi tipii ăştia au jurat că asta nu s-a întâmplat niciodată.
Această întâlnire nu aavut loc niciodată şi nu s-a înregistrat nimic. Singurii care văd un
OZN în programele TV sunt ţărănoii care se duc să vâneze ratoni saucrocodili. Nu
vezi niciun om deştept sau profesionist care să relateze ce i s-a întâmplat noaptea.
Aşaceva nu este prezentat în SUA. Aşa că, dacă spui că ai văzut un OZN, te plasezi
într-o categorie deoameni ruşinoasă. Acesta este probabil unul din motivele pentru
care nu mai auzi de aşa ceva Dar, în cemă priveşte, am văzut un OZN care a urmărit
un 747 japonez pe cer timp de peste jumătate de orǎ peradar. Şi e mai rapid decât orice
ştiu din guvernul nostru. Încă înă mai deranjează că am văzut asta, că ştiu asta, că port
răspunsul cu mine, dar nimeni nu-nupune întrebarea ca să pot răspunde. Şi nu cred că
guvernul ar trebui să procedeze aşa. Cred că într-oasemenea situaţie poţi afla mai
multe despre oe se întâmplă în lume (dacă nu muşamalizezi totul). Dacăacestea (OZN-
urile) pot cǎlǎtori la asemenea distanţe, cu o astfel de tehnologie, cine ştie ce ar putea
 faceaici pentru sănătatea naţiunii, a poporului, hrana pe care le-ar putea-o furniza,
tipurile de cancer pe carele-am putea vindeca. Trebuie să ştie mai multe decât noi
pentru a putea cǎlători cu asemenea viteze. Pentru acei oameni tare spun că, dacă
aceste OZN- uri ar exista, s-ar vedea într-o zi pe radar şi arexista experţi care sǎ le
vadă, le pot spune că în 1986, au existat suficienţi profesionişti care le-au
văzut.Dovezile au rǎmas în sediul FAA din Washington Administratorul a văzut
înregistrarea. Şi oameniicărora le-am prezentat informaţiile de asemenea. Echipa de
studiu ştiinţific a lui Reagan, trei din aceiprofesori, doctori, au văzut-o şi ei în ce mă
priveşte, au verificat părerea mea despre asta. Au fost extremde entuziasmaţi de date.
Au spus cǎ era singura dată când un OZN a fost înregistrat pe radar pentru o atâtde
lungă durată de timp, de treiezeci de minute. Şi au toate aceste date la care să se uite..
Ce pot să vă spun e că am văzut aceasta cu ochii mei. Am o înregistrare video cu
descifrareaîntregului eveniment. Am înregistrarea audio. Am rapoartele completate
care vor confirma ce vǎ spun.Şi eu sunt unul dintre aceştia, ceea ce se poate numi un
reprezentant oficial superior al guvernului dinFAA. Am fost şef de divizie. Eram al
treilea sau al patrulea sub amiral...” Cazuri cu rachete Locotenent colonel Bob Salas
“Incidentul OZN a avut loc în dimineaţa zilei de 16 martie 1967. Eram de serviciu
împreună cucomandantul meu, Fred Myvvald. Eram amândoi de serviciu la baza
Oscar Flight, ca parte a echipei carese ocupă de rachetele strategice 490 şi sunt cinci
baze de lansare a acestora, alocate unui escadronanume. Noi ne aflam la baza Oscar
Flight. Era încă întuneric afară şi eram la optsprezece metri sub nivelul solului. În baza
de lansare ICBM).Era dimineaţa devreme când am primit un apel de la controlorul de
zbor care supraveghea locul şi caremi-a spus că el şi unii dintre oamenii de la
securitate observaseră nişte lumini ciudate care zburau înjurul bazei. A spun că se
comportau foarte neobişnuit zburând astfel, iar eu i-am l-am întrebat: - Vrei să spui că
sunt nişte OZN-uri? Mi-a răspuns că nu ştia ce erau, dar că arătau ca niște lumini care
zburau. Nu erau avioane; nufăceau niciun zgomot. Nu erau elicoptere; făceau nişte
manevre foarte ciudate, inexplicabile... La doar câteva minute - poate o jumătate de
oră mai târziu - a sunat din nou şi de astă dată erafoarte speriat; mi-am dat seama după
tonul vocii sale că era foarte șocat. Mi-a spus: - Un obiect roşu strălucitor e chiar în
faţa porţii - mă uit Ia el în acest moment. Toţi oamenii suntafară cu armele pregătite..
Imediat m-am dus la comandantul meu care trăgea un pui de somn - avea un pat mobil
acolopentru odihnǎ - şi i-am spus de telefonul primit. În timp ce îi relatam
convorbirea, rachetele noastre auînceput să se închidă una câte una. Prin aceasta vreau
să spun că au intrat în starea de „oprit", însemnândcâ nu puteau fi lansate. Aşa că
aveam alarmele pornite şi simultan starea de „oprit" cu lumina roşiedeclanşată...
Aceste arme erau rachete Minuteman One, rachete de război cu încărcătură nucleară.
126
 127. Când au început să se blocheze, el s-a sculat imediat şi amândoi am început să
investigăm statusul.Avem capacitatea de a interoga sistemul şi de a determina cauza
blocajului. Din ce îmi amintesc,majoritatea erau defecţiuni de ghidaj şi de control ale
sistemului. Apoi a început să dea raportul postuluide comandă. Între timp, am sunat
sus pentru a afla care e situația cu acel obiect, iar controlorul a spus cǎobiectul plecase
în viteză.. Aviaţia a făcut o investigaţie amănunţită a întregului incident, dar nu a putut
să furnizeze o cauzăprobabili a blocajului. Iar eu dispun de mai mulţi martori care vor
atesta aceasta - doi oameni care aufăcut parte din echipa de investigaţie - şi de
corespondenţa cu cel care chiar a format echipa respectivă.Nu a existat nicio explicaţie
viabilă pentru aceasta. Fiecare rachetă este practic autonomă. Majoritateasunt
alimentate cu energie electrică comună, dar fiecare rachetă dispune de propriul
generator... La baza noastră s-au blocat între şase până la opt rachete într-o succesiune
 rapidă, ceea este un altelement foarte rar întâlnit. Rareori ni s-a intâmplat ca mai mult
de o rachetă să se blocheze dintr-unmotiv sau altul... După ce am vorbit cu garda de
sus, comandantul a discutat cu postul de comandă. Când a terminatconvorbirea, s-a
întors spre mine şi a spus: - Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Echo Flight. Acesta este
un alt escadron, aş spune probabil laoptzeci - nouăzeci şi cinci de kilometri distanţă de
locaţia noastră, dar şi lor li s-a întâmplat acelaşi lucru.Au exista şi acolo OZN-uri care
pluteau în aer, nu la baza de control lansării, ci chiar la locaţia delansare unde se află
rachetele. Acolo erau prezenţi nişte oameni de la întreţinere şi de la pază şi auobservat
OZN-urile. Ei insă au rămas fără toate cele zece rachete - toate zece... S-a întâmplat în
aceeaşi dimineaţă. Prin urmare, în acea dimineaţă am pierdut intre şaisprezece
şioptsprezece ICBM-uri în acelaşi timp în care au fost OZN-uri în zonă, observate de
oamenii din aviaţie.Aceste rachete nu au funcţionat toata ziua pentru cǎ avem mărturia
colonelului Don Crawford. Astfelîncât presupun că şi rachetele noastre au avut nevoie
de o zi întreagă să fie reactivate... Am scris un raport despre acest incident; el a fost
închis în înregistrarea oficială şi l-am predat.Când am ajuns la bază a trebuit să dăm
imediat raportul comandantului escadronului nostru. În camerǎ cu acesta era un
individ de la AFOSI (Air Force Office of Special Investigations - Biroulpentru
Investigații speciale al aviaţiei). Era acolo, în birou cu comandantu. Mi a cerut raportul
şi a doritsă-i fie prezentat pe scurt, deşi mi se părea cǎ ştia mare parte din crea ce se
întâmplase deja. I-amprezentat pe scurt raportul și apoi ne-a cerut să semnăm amândoi
uncontract de confidenţialitate în care se menţiona că acestea erau informaţii secrete -
nu aveam voie sǎspunem nimic nimănui şi cu asta, basta. Ne-a spus că nu putem vorbi
despre asta cu nimeni, nici măcarcu cei din celelalte echipe cu soţiile noastre, cu
familia, chiar între noi... Am o copie a unui telex primit la FOIA* , de la sediul
Comandamentului strategic al aviaţiei,trimis la Malstrom şi la alte baze imediat după
dimineaţa în care a avut loc incidentul, în care scria căacest incident era considerat
foarte grav, deoarece nu putea fi explicat.Nimeni nu putea explica ce se întâmplase. Şi
totuşi, nu ni s-au pus niciodatǎ întrebări în legătură cuaceasta. Până la un nivel extrem
de înalt nu ni se puteau pune întrebǎri pentru că acestea erau armenucleare. Au avut
loc alarme de încălcare a securităţii în locurile unde rachetele s-au blocat, ceea ce
esteneobişnuit pentru că, de obicei, când o rachetă se opreşte din cauza unei defecţiuni
la sistemul de ghidaj,nu apar asemenea alarme, care înseamnă că perimetrul este
încălcat; cǎ un obiect trece de gard sau cǎceva a afectat sistemul alarmei de securitate
din perimetrul bazei de lansare. Am trimis în control niştegărzi la câteva baze de
lansare._______________________________________________________________
_____________________ *FOIA = Freedom of Information Act – Actul cu privire la
libertatea informației, emis în 1996,care protejeazǎ dreptul publicului de a fi informat.
(n. Trad. )
_____________________________________________________________________
_______________ 127
 128. Motivul pentru care cred că această relatare este foarte importantă este pentru că,
în august 1966, laMinot, Dakota de Nord, a avut loc un eveniment similar la una dintre
bazele militare de control allansării rachetelor. Aveau acelaşi tip de sistem de
armament ca noi - rachete M-l. Obiectul (OZN-ul) afost observat pe radar; a avut loc o
defecţiune la nivelul sistemului de comunicare, iar acesta a fostobservat deasupra
bazei de control al lansării rachetelor. Asta s-a întâmplat în august 1966 şi este un
incident bine documentat. Cu aproximativ o săptămânăînainte de incidentul meu, în
martie 1967, am primit înregistrarea unui apel de la unul din oamenii depază care
verifica baza şi care a văzut un obiect similar cu cel pe care tocmai l-am menţionat, ce
zburadeasupra bazei de lansare. Bob Kominski a condus echipa care s-a ocupat de
 analiza tuturor aspectelor acestor blocaje.Kominski mi-a scris că, la un moment dat, i
s-a spus de cǎtre şeful său că aviaţia militară a cerut săoprească investigaţia, să nu se
mai ocupe de aceasta şi să nu scrie un raport final.Acesta este ceva foarte neobişnuit,
deoarece comandantul suprem al SAC declara că este extrem deimportant să se afle
exact ce s-a întâmplat acolo. Şi totuşi, şefului echipei de investigaţie i s-a spus
sǎoprească investigaţia şi să nu scrie un raport final...” Profesor Kobert Jacobs
locotenent din cadrul Aviaţiei Militare a SUA“Am trimis înregistrarea (cu OZN-ul) la
bază şi nu ştiu exact cât a trecut de la eveniment poate o zi saudouă - am fost chemat
la biroul maiorului Mansmann de la sediul First Strategic Aerospace Division.Am
intrat în biroul său şi am văzut un ecran şi un proiector de şaisprezece milimetri
instalat. MaiorulMansmann a spus: - Stai jos. Erau acolo doi indivizi în costume
cenuşii, în haine civile, ceea ce era foarte neobişnuit. MaiorulMansmann a spus: -
Uitaţi-vâ la asta, şi a pornit proiectorul. M-am uitat la ecran şi am văzut lansarea care
avusese loccu o zi sau două în urmă... Am privit etapa a treia de lansare a rachetei.
Atunci am putut vedea capul rachetei care zbura, dupăcare în cadru a apărut altceva
care a aruncat o rază de lumină în capul rachetei. Nu uitaţi că totul zbura la mulţi
kilometri pe oră. Acel obiect (OZN) trage cu o rază de lumină înrachetă, o nimereşte şi
apoi (OZN-ul) se duce în cealaltă parte şi aruncă o altă rază de lumină, sedeplasează
iar şi aruncă o nouă rază de lumină, apoi trage din nou, după caro zboară pe unde a
intrat încadru. Iar racheta se prăbuşeşte. Obiectul, punctele de lumină pe care le-am
văzut, racheta ş.a.m.d.călătoreau prin spaţiu la înălţimea de aproximativ douăzeci şi
cinci de kilometri, zburau cu viteza deaproximativ optsprezece până la douăzeci şi
două de mii cinci sute de kilometri pe oră când acest OZNle-a ajuns, a zburat până la
ele, în jurul lor şi apoi s-a îndepărtat de ele. Eu chiar am văzut asta! Nu-mi pasă ce se
zice, am văzul asta pe film! Am fast acolo! Când s-a aprins lumina, maiorul
Mansmann s-a întors spre mine şi a spus: - Oamenii voştri au făcut asta? - Nu, sǎ trăiţi,
am răspuns eu. - Ce a fost asta? m-a întrebat el. - Cred cǎ a fost un OZN. Obiectul pe
care l-am văzut, obiectul care a intrat în cadru era circular, avea forma a
douăfarfurioare lipite una de alta cu o minge de ping-pong deasupra. Raza de lumină a
ieşit din mingea deping-pong. Asta am văzut eu pe film. Maiorul Mansmann mi-a
spus, după ce am mai discutat puţin, că nu am voie să vorbesc despreaceasta şi că, în
ce mă priveşte, nu s-a întâmplat niciodată. A spus: - Nu trebuie să amintesc urmările
grave ale încălcării confidenţialităţii, nu? - Nu, am răspuns eu. 128
 129. - Bine, asta nu s-a întâmplat niciodată. Când eu mă îndreptam spre uşă, mi-a
spus: - O clipă. Peste mai mulţi ani, dacă veţi fi obligat de cineva să vorbiţi despre
aceasta, trebuie săspuneţi că racheta a fost atacată de raze laser... Nu relatez ce i s-a
întâmplat altcuiva. Mi s-a întâmplat chiar mie. Şi a făcut parte dintr-un procesde
muşamalizare de către aviaţia militară SUA, care durează de optsprezece ani.”
Colonelul Ross Dedrickson din cadrul Aviaţiei Militare a SIWAEC (pensionat)
Colonelul Dendrickson a ieşit la pensie după o carieră în cadrul aviaţiei militare a
SUA. A urmatşcoala de afaceri Stanford, unde a studiat managementul. În anii 50, o
parte din responsabilităţile saleincludea păstrarea inventarului de arme nucleare ale
AEC şi însoţirea echipelor de securitate careverificau securitatea armelor. Soseau
multe rapoarte conform cărora fuseseră văzute OZN-uri la diversebaze de depozitare a
armamentului nuclear şi la unele din uzinele producătoare. Le-a văzut chiar el demulte
ori şi a fost prezent când s-a produs faimosul eveniment în care un OZN a zburat
deasupracapitalei, in iulie 1952. În cazul acelui incident, îşi aminteşte că a văzut nouă
nave spaţiale luminate, deforma unui disc. Menţionează, de asemenea, cel puţin două
cazuri în care extratereştrii au distrus armenucleare trimise în spaţiu, una pentru a fi
detonată pe lună în cadrul unui test. A fost distrusă pentru cǎ“armele nucleare în
 spaţiu... nu erau acceptabile din punctul de vedere al extratereştrilor....” Oameni din
interiorul guvernului/NASA, oamenii adânc infiltraţi Merle Shane McDow din cadrul
Comandamentului Marinei pentru Atlantic al SUA Domnul McDow a intrat în Marina
Militară în 1978 şi a obţinut un permis top secret, al Serviciuluiindependent special de
informaţii secrete (SCI) la Dungile de zebră. A fost alocat la Baza operaţionalăde
suport pentru Atlantic, şi apoi sub comanda amiralului Trane. Domnul McDow a fost
prezent atuncicând un OZN a fost detectat de radar şi văzut de piloţi cu ochiul liber
cum se deplasa cu mare viteză însusul şi în josul coastei Atlanticului. Centrul de
comandă a fost pus în alarmă Zebra şi amiralul Trane adat ordinul de atac al OZN-
ului. Domnul McDow vorbeşte despre ameninţările, intimidarea şiconfiscarea
jurnalelor de bord după eveniment. “...Iar avertismentul iniţial - care cred că a venit de
la o bază aviatici militară din Groenlanda sauNova Scoţia - anunţa contactul cu un
obiect zburător neindentificat, care intrase în spaţiul nostru aerian... După câteva
minute, amiralul Trane a fost trimis de urgenţă la centrul de comandă în spaţiul
săuseparat de observaţie, pe care îl avea chiar sub mezanin, şi primul lucru pe care a
vrut să-1 afle a fost câtde multe contacte fuseseră făcute, unde, în ce direcţie se
îndrepta OZN-ul şi dacă ruşii răspundeau.Pentru cǎ ştiam cǎ nu ruşii erau cei care
pătrunseseră în spaţiul nostru aerian. Acest lucru fusese verificatchiar din start. În acel
moment, când amiralul Trane aflase că nu fuseseră ruşii şi voia să ştie dacă şi ei
răspundeaula această ameninţare, a dat autorizaţia să se trimită două avioane în aer
care să vadă ce anume era acestobiect. Atunci a început vânătoarea în susul şi în josul
coastei. Am trimis avioane din punctul nordic dinGroenlanda până la baza navală şi
aviatică din Oceania. Am avut obiectul respectiv pe radar aproape ooră. Se puteau auzi
transmisiile audio în direct ale piloţilor, dirijate din centrul de comandă. Ei au
avutconfirmarea vizuală a obiectului şi au făcut descrieri ale acestuia. Piloţii au putut
să se apropie de câtevaori şi au văzut cǎ obiectul nu era o navă cu care noi eram
obişnuiţi - nu semăna cu niciuna de-a noastră şinici de-a ruşilor. Acest lucru a fost
stabilit foarte repede. Vehiculul sau orice era acel obiect pe care ei îlurmăreau,
prezenta un zbor foarte dezordonat în susul şi în josul coastei, având o viteză foarte
mare... Într-un minut era aici şi în următorul era mai departe cu mai multe sute de
kilometri în josulcoastei, ca şi cum s-ar fi jucat de-a v-aţi ascunselea... 129
 130. Fotografiile trimise mai târziu la centrul de comandă proveneau din primele
întâlniri avute deavioanele de urmărire cu acel obiect în nordul coastei Americii de
Nord. S-au apropiat suficient de multpentru a face nişte fotografii trimise ulterior la
centrul de comandă... Ceea ce îl deranja cu adevărat pe amiralul Trane ceea ce-l scotea
din minţi era că acel obiect aveacontrolul complet al situaţiei şi putea fi oriunde dorea
în câteva secunde. Într-un minut ne apropiam de elpe coasta Maine-ului şi în următorul
era în Norforlk şi se îndrepta la sud, spre Florida. Şi tot ce puteamface era sǎ ne ducem
în susul şi-n josul coastei, pe baza avertismentului primit, pentru a urmări cumacest
obiect se juca pur şi simplu cu noi. Amiralul Trane şi echipa sa erau foarte îngrijoraţi
de situaţie, ceea ce este puţin spus. Au fost înspecial îngrijoraţi când au aflat cǎ nu
erau ruşii şi nici noi. Nu ştia ca altcineva să dispună de tehnologiade a construi o
asemenea navă, care să se poată mişca atât de uşor şi de rapid. Îmi amintesc clar cum
măuitam peste balustrada de la mezanin şi vedeam cum se declanşa un haos complet
din cauza inabilităţiilor de a urmări acel obiect, indiferent ce reprezenta el. OZN-ul se
mişca atât de dezordonat şi de rapid în susul şi în josul coastei... încercau să anunţe
câtmai multe posturi de comandă în susul şi în josul coastei, pentru a urmări acel
obiect sau a trimite unavion în aer. Amiralul Trane se agita şi autoriza decolarea de
avioane peste tot, de-a lungul întregiicoaste estice pentu a încerca sǎ blocheze acest
obiect şi a trimis nişte avioane din nord şi sud sǎ-l vânezeşi să-1 forţeze să aterizeze.
 Era clar cǎ voiau să pună mână pe el, să-1 oblige sǎ aterizeze, prin oricemijloace
posibile. Când evenimentul la care mă refer s-a încheiat, obiectul pe care îl urmărisem
de-a lungul coastei s-a dus în largul Atlanticului, peste Azore. Îmi amintesc cǎ au spus
cǎ virase la şaizeci şi şase de gradecând s-a apropiat de Azore şi a schimbat pur şi
simplu direcţia, fǎrǎ să încetinească, după care a părăsit atmosfera şi a dispărut în
spaţiu. Pur şi simplu a zburat înspaţiu şi s-a făcut nevăzut. Vreau să spun că a plecat şi
atât. Vorbim despre ceva care se deplasa pedistanţe de mii de kilometri într-o clipire de
ochi şi a dispărut lâsându-i pe toţi să se scarpine în cap,nedumeriţi. Într-o anumită
măsură, a fost amuzant de vǎzut cum măreaţa putere militară a Statelor Unite a
fostîngenuncheată de ceva ce nu se ştie ce era, de unde venea, unde se ducea. Singurul
lucru cunoscut cusiguranţă era că nu erau ruşii.. Dacă acel obiect fusese ostil şi dorea
să arunce arme sau sǎ tragă cu rachete în noi, ar fi fost foarteuşor să o facă. Nu e nicio
îndoială în această privinţă. Nu aveam nimic în acel moment care i-ar fi pututface faţă.
Tocmai zburase în voie prin spaţiul nostru aerian şi putea face orice dorea în ce
priveştecălătoria în spaţiu. Noi nu prezentam nicio ameninţare pentru el. Era dureros
de evident. Cred cǎamiralul Trane ştia şi el asta şi îi era teamă. Pe scurt, aş spune că
bătrânul era pur şi simplu speriat.. Au fost cel puţin cinci baze care au detectat acest
OZN pe radar, din Groenlanda până în Florida şis-ar putea sǎ mai fie altele pe care să
nu le cunosc. Ştiu asta pentru că amiralul Trane dădea ordine cătreNAS Oceania: -
“Haideţi să trimitem nişte avioane de acolo cu nişte luptători. Le-a dat telefon să
alerteze bazaaviatică militară Dover, Patuxent River, Marvland, Cecil Field din
Florida...” Amiralul lord Hill-Norton fost amiral, fost ministru al apărării în Marea
Britanie Lordul HiIl-Norton este un amiral, fost şef de Stat Major al Marii Britanii
care a fost ţinut în“întuneric” în legătură cu subiectul OZN-urilor pe durata mandatului
său. În acest scurt interviu, eldeclară că subiectul are mare importanţă şi nu ar mai
trebui negat şi ţinut secret. Declară emfatic: “... căexistă o mare posibilitate să fim
vizitaţi - şi să fi fost vizitaţi de mulţi ani - de fiinţe din spaţiul cosmic,ale altor
civilizaţii; că e responsabilitatea noastră să aflăm cine sunt, de unde vin şi ce vor.
Acesta artrebui să fie subiectul unei investigaţii ştiinţifice riguroase şi nu ridiculizării
prin prezentarea în ziarelede scandal.” 130
 131. Sergent Clifford Stone Armata SUA Sergentul Stone ne prezintă o relatare
uimitoare despre istoria OZN-urilor şi a extratereştrilor,datând de la începutul anilor
40 şi probabil şi înainte. Generalul Douglas MacArthur a organizat un grupnumit
Unitatea de cercetare a fenomenelor interplanetare, în 1943, pentru a studia această
chestiune şicontinuă şi astăzi. Scopul lor este de a găsi obiecte de origine necunoscută,
mai ales cele care sunt deorigine nepământeană. Obţin informaţii din teren şi le dau
mai departe celor care “sunt păstrătoriiacestor informaţii”. Stone spune că şi proiectul
Bluebook avea o unitate de elită de investigaţie, care seafla în afara Bluebook-ului.
Această unitate era considerată ca lucrând împreună cu Bluebook, dar defapt nu se
întâmpla aşa. Stone văzuse extratereştri vii şi decedaţi în poziţia sa oficială din cadrul
uneiechipe militare care găsea nave extraterestro prăbuşite. Crede că extratereştrii nu
ne vor permite săexplorăm adâncimile spaţiului cosmic până nu vom învăţa să ne
dezvoltăm spiritual şi că se vor facecunoscuţi curând, dacă noi nu vom recunoaşte
primii prezenţa lor. Don Phillips Lockheed Skunkworks, colaborator USAF* şi CIA
Don Phillips a lucrat în aviaţia militară la baza aviatică militară de la Las Vegas în
timpul unuieveniment în care un OZN a fost văzut zburând cu o viteză enormă lângă
Mount Charleston, la nord-vestde Las Vegas. În plus, a colaborat cu Kelly johnson la
Lockheed Skunkworks - la proiectarea şiconstrucţia Blackbird U-2 şi SR-7. Declară că
noi nu doar dispunem de aceste dispozitive extraterestre,dar am ajuns şi la progrese
tehnologice imense datorită studiului lor. Declară că în anii 50 şi 60, NATOa studiat
 originea raselor extraterestre şi a împărţit rapoarte conducătorilor diverselor ţări.
DomnulPhillips susţine, de asemenea, că există înregistrări şi filmări ale reuniunilor
din California, în 1954,dintre extratereştri şi conducătorii SUA. Enumeră câteva dintre
tehnologiile pe care am reuşit să ledezvoltăm datorită extratereştrilor: cipuri de
computere, lasere, viziune nocturnă, veste antiglonţ şiconcluzionează: - Sunt aceşti
extratereştri ostili? Dacă ar fi ostili, cu armamentul lor ne-ar fi putut distruge de
multsau ne-ar fi putut face rău. Domnul Phillips dezvoltă acum tehnologii care pot
contribui la eliminarea poluanţilor mediului şipot reduce nevoia de combustibili fosili,
cum ar fi sistemele de generare a energiei prin folosirearezervelor naturale ale planetei
Pământ._______________________________________________________________
_____________________ *USAF - Iniţiale care provin de la United State* Air Fort
Vvwţii «nwftanl (n
trad)._________________________________________________________________
___________________ Tehnologie/ştiinţǎ Fred Threllfell Aviaţia Militarǎ Canadiană
Regală Threllfell era instructor de comunicaţii în cadrul Aviaţiei Militare Canadiene
Regale la baza RCAFdin Toronto în 1953, când a fost martorul unui experiment care
implica dematerializarea şirematerializarea cu succes a unui obiect. Datorită
permisului său special, a putut de asemenea să ia dinbiblioteca bazei înregistrări
originale- realizate din camere plasate în avioane din cel de-al doilea RǎzboiMondial.
De multe ori în timp ce se uita la aceste înregistrări, a observat OZN-uri în imagini-din
poziţiidiferite, de forme diferite, dar cu siguranţă OZN-uri. Şi a văzut chiar el OZN uri
care zburau pe cer. 131
 132. Monstrul puterii necontrolate Există un grup relativ redus de oameni care conduc
programele secrete despre OZN-uri. În ceea cepriveşte cunoaşterea completă şi
autoritatea operaţională - adică autoritatea executivă - aceasta nu arenimic de-a face cu
preşedintele SUA sau cu Congresul. De fapt, mi s-a spus direct de către un director de
la E-Systems, cǎ acest concern era implicatprofund în astfel de aspecte. A spus: -
Foarte puţine persoane care lucrează în cadrul corporaţiei ştiu aceasta. Banii pe care îi
obţin aceste corporaţii sunt trecuţi prin mai multe operaţiuni de spălare, de ladiverse
agenţii şi sfârşesc în aceste proiecte secrete. Există o structură a puterii conectată la
entităţi de afaceri, instituţionale, financiare şi religioase. Nuacţionează pe baza a nimic
legal sau care să se apropie de legea sau constituţia SUA sau a oricărei alteţări. În
această lume subterană există elemente malefice care s-au separat de operaţiunea
principalăsecretă. Există nişte elemente malefice foarte puternice în această ţară şi în
alte părţi, în anumite grupărisecrete. Au legături subterane cu gruparea principală, dar
pot acţiona independent şi uneori chiar contrascopurilor grupului principal. Aşa cǎ
totul este toarte complex - ca straturile succesive ale unei cepe.Crezi că ai aiuns la
miez, dar descoperi că mai ai douăzeci de straturi de decojit. Eu decojesc acestestraturi
de cincisprezece ani şi am înţeles cine sunt aceşti oameni, care sunt structura şi scopul
lor. Există oameni din grupul central de control care au conexiuni cu guvernul, dar
care nu ştiu de faptce se întâmplă în interiorul FEMA sau în imperiul de afaceri
mormon, ei nu cunosc nimic despreplanurile bizare, din umbrǎ, ale acestui guvern
secret, legate de soluţia lor escatologică la problemaumană. La jumătatea anilor 90 am
fost invitat la un “salon” din San Francisco, în Pacific Heights. Un omde vază, care
este prieten cu Cordon Getty, Willy Brown şi Steven Bechtel (din cadrul
corporaţieiBechtel) m-a rugat să le ofer informaţii prietenilor săi cu privire la aceste
aspecte (Apropo, corporaţiaBechtel este o firmă majoră cu care guvernul colaborează
îndeaproape, iar George Schultz este asociatcu ei. Fac toţi parte din acest aparat
guvernamental subteran.... Există o celulă foarte puternică din careface parte un fost
secretar de stat, un preşedinte SUA şi un fost secretar al apărării, implicaţi acum
 înafaceri financiare globale.) Preşedintele AT&T a fost prezent acolo şi, de asemenea,
fostul director al SRI (Institutul de StudiiStanford). Am fost acolo pentru a le prezenta
ceea ce ştiam şi a discuta planurile noastre de viitor. Lângămine stătea fostul
preşedinte al SRI. La un moment dat s-a aplecat spre mine şi mi-a spus: - Ştiţi, habar
nu am avut despre asta, dar ştiam cǎ ceva trebuia să se întâmple la SRI. Ce
ştiţidespre.... Mi-a explicat că, la fel ca şi directorul CIA căruia îi dădusem raportul,
reprezenta putereaadministrativă, dar nu s-a considerat că ar trebui să ştie şi nu a fost
informat cu privire la asemeneaproiecte. Mi-a spus: - Eram practic un birocrat, un
trepăduş care încerca sǎ asigure finanţarea acestei operaţiuni imense.Dar dacă DARPA
(Defense Advanced Research Projects Administration - Administraţia proiectelor
decercetare evoluată ale apărării) avea un proiect în desfăşurare, eu nu ştiam niciun
detaliu al acestuia!Poate auzeam o informaţie şoptită ici, colo, dar aceste proiecte erau
strict controlate şi nu conta că eueram preşedintele SRI. Iar modul în care am ajuns
acolo a fost că nu puneam prea multe întrebări. Însăacum vreau să vă pun vouă
întrebări! În timpul audierilor Iran-Contra, senatorul Inouye a declarat cǎ există un
grup subteran caredispune de propria putere aviatică, navală, propriul mecanism de
finanţare şi se află deasupra legii. 132
 133. Acest lucru este în mod special adevărat în domeniile tehnologiilor secrete
evoluate, al chestiunilorlegate de OZN-ui şi extratereştri şi sistemelor de armament
conexe. Unul dintre cele mai periculoase trenduri care s-a format din 1960 până în
prezent este cǎ acestguvern din umbră a devenit atât de puternic pentru că s-a putut
autofinanţa. Permiteţi-mi să vǎ explic.Dick DAmato din cadrul Senate Appropiations
Committee, a avut dreptate când a spus cǎ existaufonduri ilegale alocate, fonduri
subterane de aproape o sută de miliarde de dolan. Dar adevărata acţiuneeste în lumea
afacerilor şi a finanţelor private. Să spunem cǎ e vorba despre Laboratoarele Bell,
laMurray Hill. Colaborez cu un martor care are o carieră de o viaţă la laboratoarele
Bell. A făcut partedintr-o celulă care se ocupa de multe contracte supersecrete cu
armata care dispunea de dispozitive şicircuite de comunicare extraterestre. Aceste
laboratoare studiau tehnologiile avansate au descoperit cumfuncţionau, precum şi
posibilele lor utilizări. Au scos dispozitivul A sau X care apoi a fost patentat şi
acondus la o industrie de mai multe sute de miliarde de dolari. Gândiţi-vă la fibra
optică, circuiteleintegrate, laserul şi altele asemenea. Acest “cancer” al finanţărilor
guvernamentale subterane a generat nenumărate active în lumeaafacerilor, în mediile
financiar şi tehnologic. Şt acum lumea afacerilor particulare subterane dispune
detehnologii care pot depăşi orice au cei de la DIA, CIA sau orice altă combinaţie de
litere care reprezintăagenţii guvernamentale. Un alt martor din lumea afacerilor cu
care am discutat, mi-a spus că, atunci când lucra lalaboratoarele Bell, a văzut douăzeci
şi opt sau douăzeci şi nouă din aceste dispozitive cu energie gratuităpe care le
dobândiseră şi le depozitaseră în secret. Acest martor lucrase Ia tehnologiile
respective. Acuma ieşit la pensie. General Motors şi alte corporaţii mari dispun şi ele
de tehnologii nepoluante, neutilizate, pe carenu vor să le facă publice. Prin urmare,
aceste corporaţii conectate, multinaţionale şi interesele lor financiare formează
ooperaţiune de mai multe trilioane de dolari, care depăşeşte puterea Pentagonului, a
guvernului SUA saua oricărei naţiuni de pe această planetă. Este un monstru al puterii
necontrolate, corupte şi subterane,care este doar parţial guvernamental. Din păcate,
chiar dacă există o persoană puternică în ceea ceoamenii numesc “guvern” caro poate
dori ca adevărul să iasă la lumină, ea este învinsă de aceste“interese speciale”. Am
vorbit cu un membru al congresului în februarie 2004, care făcea parte din Comitetul
deenergie al congresului. După ce a participat la o întâlnire cu Cheney, a spus: -
Cheney a condus întâlnirea şi gândeşte exact ca un director al unei uzine petrolifere -
 priveştetotul din acest unghi. Ne confruntăm cu corporatizarea guvernului - a tuturor
guvernelor lumii - care urmăresc anumitescopuri materialiste. Unul dintre oamenii cu
care am colaborat de mai mulţi ani este un agent secret infiltrat în lumeacorporaţiilor,
care se ocupă de acest tip de operaţiuni. Când l-am rugat să spună public adevărul,
aripostat: - Nicio agenţie şi niciun guvern de pe lumea asta nu mă poate proteja de
furia acestui grup, pentrucǎ e în afara acestor guverne şi e mult mai puternic. Când te
confrunţi cu ceva atât de mare şi de complex, există oameni implicaţi care au atât
interesecomune, cât şi separate. Şi cu cât aceste interese devin mai separate, cu atât
este mai probabil ca grupulde răufăcători sǎ se despartă de ceilalţi. Operaţiunile
subterane cele mai violente sunt cele conectate deideologie, spre deosebire de cele
exclusiv financiare şi îşi au originea într-o viziune şi escatologică alumii. Aceştia sunt
oamenii care doresc distrugerea globală şi simt că singurul mod în care lisus se
vaîntoarce este ca lumea sǎ fie distrusă şi miliarde de oameni să fie ucişi. Există un
grup foarte puterniccare are această credinţă. Dar ei, de fapt, se uită în urmă. Ceea ce
aşteaptă, deja s-a petrecut. Nu ştiu încare ciclu ne aflăm deja, ca să nu mai vorbim de
care secol. 133
 134. Ei se află în afara momentului real al evoluţiei speciei umane, dar nu ştiu asta.
Duc lumea într-oanumită direcţie, pentru a împlini interpretarea pe care ei au dat-o
unei profeţii, care deja s-a întâmplat.Din păcate, poate fi o profeţie a Armaghedonului
care se va implini singură - creată prin ignoranţă,superstiţie şi urǎ. Aşadar, problema o
reprezintă ignoranţa iar soluţia este iluminarea, cunoaşterea şiadevărata spiritualitate.
Problema pare complexă, dar poate fi foarte simplu rezolvată. Unde e întuneric, se
aduce lumina.Aşa că ceea ce trebuie să facem este să facem lumină asupra acestei
chestiuni şi să oferim o perspectivăcare să le permită oamenilor să înţeleagă că nu e
nevoie să se angajeze în supremaţia globală saudistrugerea globală pentru a-şi împlini
visele. Le amintesc oamenilor de faptul cǎ nimeni altul decât secretarul pe politică
internă al lui Reagan,James Watt, după o întâlnire din timpul preşedinţiei lui Reagan, a
spus ceva de genul: - Toţi ecologiştii nu trebuie să-şi facă griji în privinţa mediului,
pentru că se apropie sfârşitul lumiişi lisus se întoarce, iar lumea o să fie distrusă
oricum! Dumnezeu vrea ca noi, bunii creştini, săcontinuăm şi să folosim totul cît mai
avem timp. Am parafrazat cuvintele sale, dar aceasta este în esenţă ce a spus omul
responsabil de întreagapolitică internă a Americii. Oamenii trebuie să înţeleagă faptul
că aceste tipuri de sisteme de credinţă superstiţioasă şiretrogradă conduc, de fapt,
luarea deciziilor şi politica. Este o adevărată tragedie. Nu se vorbeşte,desigur, despre
asta. Comentariul lui Watt a fost o scăpare despre care nu ştia că a fost înregistrată
sauascultată. Dar m-am întâlnit cu mulţi oameni la acel nivel de influenţă şi am
constatat cǎ ei chiar credeauîn asta. În acest moment, guvernul SUA este complet
infiltrat şi condus de oameni care cred în acestsfârşit al lumii. Gândiţi-vă la următorul
lucru: atunci când crezi în aşa ceva, nu-ţi pasă de încălzirea globală sau deo datorie de
opt trilioane de dolari, pentru cǎ, dacă într adevăr acestea sunt ultimele zile ale
omenirii şiviața pe Pământ se va sfârşi, iar bunii creştini vor pluti sus, în cer, la lisus,
cui îi mai pasă? Unui om obişnuit, aceasta i se poate părea bizar. Dar o viziune
escatologică asupra lunii stă înmare parte la baza deciziilor secrete ale lumii, deoarece
structura acestui grup este, în principal,dominată de interese secrete mormone, ale
celor de la Vatican şi de alte interese religioase extremiste.M-am confruntat direct cu
asemenea interese. Desigur, există şi alţii implicaţi în lumea secretă, care sunt conduşi
doar de lăcomie, dorinţa deputere, de bani şi de control convenţional. Şi mai sunt şi
alţii preocupaţi de homeostazie: să nu clătinămbarca, deşi aceasta se îndreaptă drept
spre vâltoare! Există scopuri diverse, dar cei care au cea mai mareputere sunt cei mai
bizari: cei dominaţi de cultul religios retrograd şi de superstiţie. George Santayana a
 avut mare dreptate când a spus: “Fanatismul constă în dublarea eforturilorcând ţi-ai
uitat scopul.” Atunci când crezi cu fanatism în viziunea sfârşitului lumii, e logic să
adaugi o jumătate de trilionde dolari datorii pentru a se ajunge la datoria de opt
trilioane de dolari pe care să o transmiţi copiilornoştri. E logic să ascunzi, timp de zeci
de ani, tehnologii care ar putea salva Pământul, chiar dacă ştii căambele calote polare
se topesc! Şi de ce sǎ nu permiţi ca mii de specii de plante şi animale sǎ dispară?Tot
vine sfârşitul lumii! Nimeni nu ar continua pe această cale atunci când cunoaşte
soluţia, doar dacănu ar avea clar fixată în minte paradigma escatologică. După ce am
descoperit această planificare socretǎ a distrugerii globale, totul s-a clarificat.
Amînceput să mă întâlnesc cu satanişti care erau implicaţi în aceste grupuri dc
râufǎcǎtori separate de grupulprincipal. Sunt dependenţi de distrugere şi iubesc tortura,
suferinţa sadismul. Şi sunt cealaltă fată amăştii celor care se roagă pentru sfârşitul
lumii. Este un grup foarte ciudat de colaboratori. Cred cǎ esteliteralmente sfârşitul
lumii, când în realitate este sfârşitul unui ciclu şi începutul altuia. Această interpretare
greşită a scripturii şi profeţiei are consecinţe extrem de grave. 134
 135. Soluţia pe care o văd eu este de a prezenta o altă perspectivă: da, se poate vorbi
despre sfârşitulunui ciclu - este sfârşitul unei lumi, al vechii lumi. Dar nu înseamnă cǎ
trebuie să stăm cu mâinileîncrucişate în timp ce distrugem practic Pământul. E posibil
să nu putem să-i schimbăm. Dar putem formula o explicaţie logică şi spera că unii
dintreei vor vedea soluţia înainte de a fi prea târziu. Nu e logic să avem fibre optice,
circuite integrate şi laptopuri, dar să ardem în continuare cărbunepentru peste 50% din
nevoile de electricitate ale celei mai avansate naţiuni de pe Pământ... Nu e posibil!
Pentru a pricepe aşa ceva, trebuie să înţelegeţi ce se află în inimile şi minţile acestor
oameni care au răpitviitorul umanităţii. Aceste proiecte au scăpat de sub controlul lui
Eisenhower şi al altora, după ce a intervenit lăcomiaafaceriştilor. Oameni cu scopuri
religioase oculte s-au infiltrat apoi în agenţii şi corporaţii şi acumconduc jocul. Mi s-a
spus cǎ, din cauza faptului că îşi identifică și recruteazǎ propriii oameni,
intereselefoarte puternice, de dreapta, mormone, au fost atrase în eşaloanele superioare
ale CIA, FBI, armatei şi alunui număr uriaş de universităţi, laboratoare şi corporaţii.
Ceea ce majoritatea oamenilor nu realizează este cǎ deja trăim într-o teocraţie
nedeclaratǎ.Oamenilor nu li s-a spus că trăiesc într-o teocraţie. S-a întâmplat în mare
linişte, în secret. Ceea cenaziştii, cu al lor cult, nu au putut realiza pe faţă, s-au decis să
o facă pe ascuns. Este o continuare a celuide-al Doilea Război Mondial. Oamenii nu
vor să ştie asta, sunt conştient de aceste lucru. Este îngrijorător şi contrar mitului
încare am fost determinaţi să credem. Printre oamenii care au fost atraşi sǎ creadă în
această religie şi viziune asupra lumii se numără şicei cărora nu le pasă absolut deloc
de acest sistem de credinţe sau de existenţa lui lisus. Mai degrabăposedă o viziune
satanică asupra lumii, ei bucurându-se doar de distrugere şi de suferinţă. Sunt chiar
înmijlocul credincioşilor, dar cei din urmă nu ştiu cine conduce cu adevărat turma.
Încheiem un capitol al istoriei umane şi vom începe un altul. La încheierea unuia şi
începutul altuiaeste posibil să se producă haos. Pe Pământ se întâmplă lucruri
minunate de o sută cincizeci de ani. Idei noi, minunate, instituţii noi,moduri noi de a
trăi, potenţialul unor noi tehnologii - există multe lucruri care sunt extrem
dcpromiţătoare. Pe de altă parte, există lumea veche care trece prin chinurile morţii.
Şi, în acelaşi timp,există lumea nouă care abia s-a născut, care creşte şi va dura timp
de mii de ani. Nu va fi sfârşitul lumii:este sfârşitul unei lumi vechi şi stabilirea
simultană a uneia noi. Ne aflăm deja în stadiile iniţiale ale ereide aur a speciei umane -
una care va dura timp de cinci sute de mii de ani. Aceasta este minunat şi emoţionant,
trebuie împărtăşit, chiar în timp ce devenim conştienţi deaceste alte drame nebuneşti şi
ignorante care se joacă. Trebuie să ne concentrăm asupra aspectelor bunepozitive care
 urmează, deşi cunoaştem unele dintre aceste alte lucruri care au loc în jurul nostru,
pentrucă trebuie să ştim ce se întâmplă. Nava spaţială Pământ trebuie sǎ fie dirijată
pentru a depăşi această perioadă şi civilizaţia sa binestabilită. Există civilizaţii
extraterestre pregătite să ne asiste şi, la un moment dat, lucrurile se vorschimba rapid.
Această transformare nu se va întâmpla de la sine. Noi, oamenii, va trebui sǎ o
călăuzim şi să-ifacilităm sosirea. Dar nu vom fi singuri: destinul rasei umane şi al
Pământului nu a fost niciodată solitar.Nu a fost niciodată lipsit de sprijin şi nu a fost
niciodată pus la indoialǎ. Nu există niciun dubiu înlegătură cu viitorul şi destinul
nostru. Singura întrebare este cum ne vom extrage din situaţia actuală şicum vom
plasa ferm lumea noastră pe calea păcii şi dreptăţii. Aceasta este planeta liberului
arbitru care trebuie să fie aplicat pentru ca această transformare săaibă loc. Aceasta
este lecţia pe care trebuie sǎ o învăţăm. Imediat ce ne vom concentra cu toţii
eforturileşi vom folosi liberul arbitru pentru a face ca aceasta să se întâmple, se va
întâmpla. Suntem pregătiţi de sistemele noastre educaţionale şi de societatea noastră să
ne conformăm. Darştiţi ceva? Dacă vǎ veţi conforma unui sistem care este complet
nebunesc, atunci e o problemă, iar lumea 135
 136. din jurul vostru a luat-o complet razna. Prin urmare, trebuie să vedem lucrurile
aşa cum sunt, să nedesprindem de ele fi să transformăm în realitate viitorul pozitiv
care așteaptă aici, ca un fruct copt, gatasă cadă din copac în mâinile noastre. Pământul
și umanitatea sunt gata să înflorească. Şi nu e doar primăvara Pământului.
Esteprimăvara întregului cosmos! Separaţia dintre biserică şi stat? Doar un mit. M-a
atras dintotdeauna explorarea conştiinţei şi a manifestărilor sale. Odată, când mă aflam
înBlanca Peak, Colorado, stăteam în maşini din cauza unei furtuni puternice. Am
aplicat o tehnică princare am pătruns în Mintea nemărginită şi am început să aduc o
energie enormă în aria respectivă,vizualizând mental două discuri care se roteau în
sens opus - ca o Merkaba. Deodată, maşina noastră s-aridicat de la sol - într-un
moment de levitaţie antigravitaţională. Alte maşini din apropiere au făcutacelaşi lucru.
Colegii au întrebat: - Ce s-a întâmplat? Iar eu am zâmbit şi am spus: - Ne jucăm cu
ceea ce poate face cu adevărat conştiinţa. Sunt atât de multe lucrun pe care le putem
face! Dar Pământul cere lucruri practice: încă maiardem cărbuni pentru a obţine cea
mai mare parte din electricitatea noastră, exact cum făceam şi cu osută de ani in urmă.
Evoluţia umană a fost încetinită cu o sută de ani din cauza forţelor ignoranţei
şilăcomiei. Aşadar, acum trebuie să muncim pentru Pământ. Aceasta îmi aminteşte de
povestea lui Buddha, care a dat peste un om ce petrecuse treizeci de aniîncercând să
leviteze deasupra unui râu. Ungă el era un pod. Acest om era foarte mândru de
realizarealui şi a spus. - Priveşte, o, Buddha, priveşte! Şi a plutit deasupra râului
ajungând de cealaltă parte. Iar Buddha a trecut râul pe pod şi a spus: - Da, dar ai fi
putut merge pe pod în loc sǎ petreci treizeci de ani încercând să Ievitezi... Aceasta nu
înseamnă că unele dintre aceste abilităţi nu sunt minunate, deoarece ele chiar sunt.
Darun om ar putea cheltui foarte mult timp şi efort pentru a-şi dezvolta asemenea
abilităţi. Între timp,distrugem Pământul şi civilizaţia noastră se apropie de sfârşit. Aşa
că atunci când cea mai mare sarcină anoastră ne aşteaptă, chiar şi lucrurile importante
trebuie să fie lăsate deoparte. Aceste abilităţi ale conştiinţei pot fi dezvoltate imediat
ce omul înţelege natura minţii, a materiei şifaptul că nu există materie separată de
integrarea sa completă şi perfectă cu conştiinţa. Nimic nu existăseparat de minte.
Întreaga materie şi energie sunt aspecte ale conştiinţei care modulează, se orientează
şirezonează într-un mod diferit. Aceasta s-a demonstrat prin diverse teste care au fost
efectuate de doctorul Bob Jahn de laPrinceton şi de alţii. Totul este nonlocal: nu există
nicio barieră a timpului şi spaţiului. Şi odată ceînţelegem aceasta, literalmente orice
poate fi îndeplinit cu suficient antrenament şi concentrare. Într-una din călătoriile pe
 care le-am efectuat, am fost în Italia, Marea Britanie şi Franţa. LaVatican, Paola Harris
a stabilit o întâlnire între mine şi domnul Balducci. El este un teolog situat, capoziţie
ierarhică, imediat sub Papǎ. Ne-am dus în apartamentul său cu vedere spre catedrală,
pentru adiscuta. Este un om foarte demn, amabil, un patrician, o persoană minunată,
cu adevărat credincioasă. L-am întrebat: - Credeţi cǎ aceşti extratereştri reprezintă o
ameninţare sau sunt ostili? Mi-a răspuns: - O. deloc! Oricum, ceva inferior umanităţii
nu poate exista nicăieri în întregul univers! 136
 137. Mai târziu mi-a spus: - Ştiţi, Dumnezeu nu poate fi atât de nebun să-şi pună toate
speranţele în a crea fiinţe inteligentedoar pe planeta asta! Când am ieşit pe balconul
său cu vedere spre Sfântul Petru şi Vatican, a spus: - Ştiţi, nu aş putea spune aceste
lucruri dacǎ nu aşa avea aprobarea Papei. Deci Papa îi dăduse instrucţiuni să
vorbească despre realitatea civilizaţiilor extraterestre! Mi-a spus fără ocolişuri că avea
binecuvântarea papei să vorbească despre aceasta şi sǎ recunoascăfaptul cǎ OZN-urile
sunt adevărate şi cǎ extratereştrii sunt fiinţe paşnice. Pentru noi nu existau motive
deîngrijorare. Când l-am întrebat despre chestiunea trimiterii armelor în spaţiu pentru
a ataca naveleextraterestre, a devenit foarte agitat şi a spus cǎ acesta este un lucru
complet greşit. M-am întâlnit totodată cu astronomul Vaticanului care a spus acelaşi
lucru şi a recunoscut cǎ OZN-urile sunt adevărate aşa cum sunt şi extratereştrii. Şi
totuşi ştim că există celule la Vatican, în cadrulgrupării Opus Dei, care au o viziune
foarte întunecată asupra acestei chestiuni şi au împiedicat accesul lainformaţii al
celorlalţi de la Vatican. Ca şi în America totul este toarte confuz şi compartimentat
laVatican; totul este ocult. Au existat Papi şi oameni cu funcţii superioare la Vatican
care fac parte dm structura religioasăconvenţională şi care nu ştiu ce se întâmplă în
aceste celule subterane din cauza propriei birocraţii. Esteacelaşi motiv care se repetă,
fie cǎ este vorba de o entitate religioasă, fie de una politică, ştiinţifică, o agenţie
guvernamentală sau armată. Nu uitaţi de acestmotiv. Dacă înţelegeţi motivul unei
operaţiuni subterane, compartimentate, secrete în cadrul uneiinstituţii şi multiplicaţi
acest proces ca pe o fracţie, atunci el se propagă în toatǎ lumea. În timpul şederii la
Roma m-am întâlnit, de asemenea, cu unul dintre cavalerii de Malta şi cu
unreprezentant al serviciului secret iezuit şi al serviciului secret de la Vatican. Aceste
grupări suntimplicate profund în finanţarea globală şi în chestiunile tehnologice legate
de acest subiect. Ele conţinunii dintre oamenii-cheie ai ierarhiei. Mi-au cerut să le
furnizez materialele pe care le transmiteam şi celorlalţi conducători din “lumeaalbă”,
adică lumea obişnuită, convenţională a guvernanţilor, senatorilor, preşedintelui şi
altoraasemenea. Desigur, m-am conformat. Dar le-am spus: - Ştiţi, există tradiţii
seculare de mistere păstrate şi de putere secretă. Dar e momentul cǎ acesteoperaţiuni
să-şi transforme modul de funcţionare - să se treacă la deschidere şi onestitate, astfel
caîntreaga umanitate să aibă de câştigat. M-au ascultat foarte politicos şi mi-am dat
seama cǎ erau cu toţiifoarte interesaţi de ceea ce le spuneam şi mai mult decât atât, un
pic tulburaţi. Cavalerii de Malta, serviciul secret al Vaticanului şi serviciul secret iezuit
au un rol foarteimportant în menţinerea secretului cu privire la chestiunea
extraterestră. Când preşedintele Carter a dorit să afle informaţii despre OZN-uri, s-a
dus la directorul de atunci alCIA- ului, Ceorge Bush Sr., în timpul tranziţiei. I s-a spus
direct: - Nu puteţi primi aceste informaţii; duceţi-vǎ la serviciul de studiu al
Congresului, poate puteţiobţine de la ei informaţiile. lată un director CIA în funcţiune
care cunoaşte acesle chestiuni - George Bush Sr., care nu permiteaccesul la informaţii
al preşedintelui SUA! Acest lucru este adevărat. Şi avem martori care o potconfirma.
Prin urmare, Carter le-a cerut persoanelor din serviciul de studiu al Congresului sǎ afle
ce seîntâmplă. Ei l-au rugat, la rândul lor, pe un avocat pe nume Daniel Sheehan - care
făcea parte dininstitutul creştin şi îi reprezenta pe iezuiţi în Washington, să vadă dacă
 putea obţine aceste informaţii dela Vatican. Aşadar, Sheehan a contactat Vaticanul în
numele preşedintelui Carter. Vaticanul a răspuns: - Nu, nu putem sǎ vǎ dăm aceste
informaţii. 137
 138. Nu au spus: “Nu. nu avem aceste informaţii”, ci ,“Nu vǎ dăm aceste informaţii,
nici vouă, nicipreşedintelui”. Biblioteca secretă a Vaticanului şi dosarele sale conţin
informaţii detaliate despre toateaceste chestiuni. Amintiţi-vă că, în 1994, un om din
interiorul guvernului secret mi-a spus cǎ, în ceea cepriveşte transferul de tehnologie şi
managementul de tehnologie, ar fi mai bine să discut cu un anumitgrup de preoţi
iezuiţi, decât cu directorul CIA sau cu directorul SUA. A avut dreptate. Avem un
martor din Marină, care avea rolul de a cǎuta pe întinderea Atlanticului ceea ce
secheamă “anomalii magnetice”. În aceste cercuri, “anomaliile magnetice”, reprezintă
un eufemismpentru vehicule extraterestre subacvatice. Au folosit un submarin nuclear
special echipat pentru a cǎutaOZN-uri subacvatice. În timp ce se pregăteau să
pornească în această misiune secretă, o limuzină s-a apropiat și din ea aieşit, un
individ în costum (un agent secret, nenommalizat) și un preot îmbrǎcat conform
profesiei. Aufost ultimii care au intrat în submarin şi au dat toate instrucţiunile.
Submarinul s-a dus într-o zonă unde au întâlnit vehicule extraterestre subacvatice
enorme, care aufost detectate în anumite momente navigând cu patru sute până la cinci
sute de noduri! Aceste OZN-urigoneau prin apǎ cu viteza unui jet, dar nu lăsau în
urmă niciun vârtej de apǎ semnificativ. Atunci,deodată, douǎ dintre aceste OZN-uri au
venit din ambele părţi ale submarinului şi au blocat tot sistemulde control nuclear al
navei. Submannul nuclear nu se putea deplasa înainte, înapoi şi în nicio altădirecţie. A
rămas blocat acolo. În tot acest timp, aparatura electronică sofisticată strângea date.
Când submarinul s-a întors în port,toate aceste date au fost reunite şi înmânate acestui
preot, care nu era american. Era de la Vatican. El aluat datele şi a plecat. Era o
operaţiune specială, condusă de la Vatican, cu ajutorul unui submarinnuclear al
marinei militare a SUA. Până când acest martor nu a vorbit cu mine, nu a putut
înţelege de ce un preot catolic eraconducătorul unei asemenea operaţiuni. Noi
înţelegem de ce. Mitul separării bisericii şi statului nu e decât atât - un mit. Chiar şi
oameniicare inţeleg ci există un guvem subteran nu pot crede până la ce nivel
interesele subterane, răufăcătoaredin cadrul bisericii s-au infiltrat in organizaţie. Aşa
este menţinut controlul. Adevărul se ascunde pe el însuşi. Cu alte cuvinte, dacǎ poţi
prezenta o versiune credibilă aadevǎrului, ea poale fi acceptatǎ. Dar dacǎ spui întregul
adevăr şi dai la o parte vălul care-1 acoperă, else ascunde singur pentru cǎ nu pare
credibil. Dar lucrurile cele mai ciudate de fapt cele adevărate... Prin urmare, în mod
ironic, pentru că adevărul real al acestor chestiuni este atât de departe dematricea
înţelepciunii şi credinţei convenţionale, este dificil de spus tot. Eu mă lupt cu aceasta
deaproximativ doisprezece ani. După ce am ajuns Ia acel nivel de cunoaştere ascunsă,
mi-am spus: - Cui naiba pot să-i spun asta? Înţelepciunea cere împărtăşirea adevărului
care poate fi înţeles de ascultător. La ce poate folosi sǎ-1 înveţi pe un copil de
grădiniţă care de-abia află cât fac doi fi cu doi, calcule complicate dematematică? Şi
totuşi, în acelaşi timp sunt foarte tulburat de cunoaşterea acestor informaţii şi de faptul
cǎ nu lepot împărtăşi. Aşa că acum spun adevărul, chiar dacă el mă discreditează...
Ajungem la capătulalgoritmului. Am știut când s-a întâmplat evenimentul de la 11
septembrie-după ce proiectulDesecretizarea a avut zeci de mii de oameni care au cerut
audieri deschise şi membri serioşi aiCongresului au luat în calcul această posibilitate -
că se trecuse la aplicarea rapidă a planurilor secrete. Care este, deci, următorul element
al algoritmului după terorismul global? O ameninţare simulatădin spaţiul cosmic.
Ultima carte jucată de metaguvemul subteran va fi o ameninţare simulată din spaţiul
cosmic, legatăde inteligenţa extraterestră. Prin urmare, suntem foarte aproape de
 sfârşitul algoritmului. Timpul nu nepermite luxul de a păstra tăcerea în privinţa
adevărului, chiar şi a adevărului interzis. 138
 139. În spatele cortinei Dupǎ evenimentul de la 11 septembrie, mulţi tradiţionalişti au
început să se întrebe ce se întâmplăîn spatele cortinei. Existenţa unei manipulări
sinistre este evidentă pentru mulţi oameni. Nu-mi permit sălas deoparte toate
informaţiile şi să mă gândesc la teoria conspiraţiei. Ştiu cǎ e adevărată.
Singuraîntrebare pe care mi-am pus-o mereu este: când să adun toate aceste elemente
laolaltă şi să încerc să leexplic oamenilor? Când sǎ trag un semnal de alarmă: treziţi-vă
şi nu vă lăsaţi înşelaţi! Oamenii nutrebuie să accepte să li se inducă teama de
extratereştri şi astfel să înceapă să susţină deschis RăzboiulStelelor împotriva
civilizaţiilor extraterestre. Aceste interese speciale secrete doresc să unifice şi
săcontroleze lumea prin teamă, în loc să unească lumea prin pace şi speranţă. Este
antiteza situaţiei în carear trebui să ne aflăm în acest moment al evoluţiei noastre.
Asemenea eforturi, prin urmare, sunt antitezaa ceea ce ar susţine viaţa şi un viitor
pozitiv pe Pǎmănt. Majoritatea oamenilor înţeleg că există proiecte secrete. Un numǎr
mai mic de oameni înţeleg căexistă programe ultrasecrete, sinistre. Toată lumea din
guvern ştie asta. Şi apoi, există un anumit numărde oameni care pricep cǎ unele dintre
ele ar putea avea legătură cu proiecte carr au devenit independenteşi sunt malefice
ilegale în conexiune cu complexul lumii financiare şi militare, industriale şt
alaboratoarelor care se ocupǎ de sisteme energetice evoluate şi OZN-uri. Dar apoi
pătrundem într-un subgrup mai mic, care întelege că unele dintre aceste grupun
maleficedispun de dispozitive complet operaţionale ce aratǎ ca nişte OZN-uri; au creat
forme de viaţă artificialăasemănătoare extratereştrilor; au simulat evenimente de
contact numite “răpiri”; s-au angajat înmutilarea de vite pentru a aduce teama în
mintea populaţiei şi a subculturii ufologilor, subculturii pop, apasionaţilor de SF şi a
altora - pentru că în acest mod sădesc în conştiinţă teama. Şi apoi există un numărşi
mai mic de oameni care înţeleg cǎ sforile sunt trase de o grupare transnaţională,
fascistă, de genulThulilor, care s-au aflat în spatele apariţiei lui Hitler. Ceea ce nu au
putut face direct în timpul Celui de-al treilea Reich au făcut în secret. Iar prin
operaţiunea Paperclip*, i-am adus în Statele Unite şi introdusîn industria aerospaţială
şi în
CIA._________________________________________________________________
___________________ *Operaţiunea secreţǎ “Paperclip” prin caro Wemher von
Braun a fost luat prizonier în StateleUnite, împreună cu o bunǎ parte a echipei sale
ştiinţifice de la Peenemunde. El este este considerat tatălProgramului Spaţial al SUA,
fiind, de asemenea, amintit ca liderul știinţific al echipei de savanţi dinGermania
naziştǎ, cel ce a realizat racheta V-2, care a ucis mai mult de 7.000 dc oameni în
MareaBritanie- între 1944 – 1945. Von Braun a devenit cetăţean naturalizat al Sutelor
Unite și a lucrat atât laprogramul militar american numit ICBM (InterContinental
Balistic Missile, Rachete balisticeIntercontinentale), cât și la NASA (National
Aeronautics and Space Admnistration), ca director alCentrului de zbor spaţial
Marshall (Marshall Space Flight Center). Apoi a fost arhitect şef al creǎriivehiculului
rachctǎ Saturn V, superracheta anilor ’60, care a permis Statelor Unite sǎ lanseze
vehiculelecosmice din ce în ce mai performante din seria programului spaţial Apollo.
Bazându-se pe principiilefolosite în cariera sa din Germania, von Braun a popularizat
în SUA teoria sa, conform câreia rahetelevor putea fi folosite și în explorarea spaţiului
(n. trad. )
_____________________________________________________________________
_______________ Prin urmare, efortul socialist global care nu a preluat puterea direct
în timpul celui de-al Doi|eaRăzboi Mondial a continuat de atunci la nivel subteran.
 Suntem pe punctul de a vedea dezvăluirea sa lanivel mai extins, în timp ce încercări de
a consolida puterea din lume în jurul unei asemenea filozofii şistructuri eşuează. Între
timp, vorbesc de democraţie - dar se referă la o pseudodemocraţia unei
societăţicontrolate central şi conduse în mod secret de o structură a puterii
neidentificată şi nerecunoscută. Dacă vă îngrijorează acest lucru, aşa ar şi trebui. Iar
singurul antidot pe care îl pot vedea estecunoaşterea, adevărul care să ajungă la destui
oameni pentru a şti ce se întâmplă şi să nu se lase păcăliţi, 139
 140. fiindcă cei care urmăresc aceste scopuri secrete se bazează pe ignoranţa noastră
colectivă. Ei se bazeazăpe o matrice de dezinformare care menţine fiecare individ într-
un sistem de credinţe şi materialism. Dar, printr-o comunicare sinceră, putem spune
oamenilor adevărul şi le putem prezenta o altăviziune asupra viitorului pozitiv care
urmează pentru Pământ şi pentru copiii săi. Trăim în vremuriextreme: întuneric
profund şi lumină profundă. Trăim în vremuri de mari schimbări şi transformări.
Majoritatea oamenilor de la Pentagon, de la Casa Albă şi de la CIA nu ştiu nimic
despre acestescopuri ultrasecrete. Ei sunt doar nişte rotiţe într-o maşinărie şi, de
asemenea, victimele ignoranţei.Majoritatea sunt oameni buni prinşi într-o maşinărie pe
care nu au creat-o şi despre care ştiu foartepuţine lucruri. E sarcina noastră să
împărtăşim adevărul tuturor, inclusiv celor din cadrul guvernului şiarmatei. Timp de
doisprezece ani am transmis informaţiile în aceste cercuri şi mulţi realizează cǎ au
fostînşelaţi. Ei susţin proiectul Desecretizarea. Exact înainte de evenimentul de la 11
septembrie, țineam un discurs în Oregon. După aceasta, unbărbat care lucrase toata
viaţa în armată a venit la mine. Era acolo cu un prieten, amândoi foarteprudenţi. Dupǎ
ce aproape toată lumea a plecat, unul dintre voluntarii noştri, Jordan Pease, a spus că
aceştibărbaţi voiau să stea o clipă de vorbă cu mine. Unul dintre ei, o sǎ-1 numesc
R.J., lucrase de timpuriu înarmată şi în anii 60 fusese atras în aceste proiecte secrete.
Un astfel de proiect avea legătură cu abilitateasa de a plasa aparate de spionaj în spaţiu
atât de avansate, încât se putea auzi din spaţiu tot ce spuneauoamenii şi se putea vedea
tot ceea ce făceau ei. Aceasta se petrecea în anii 60. Tehnologiile existente depăşesc cu
mult tot ceea ce se anunţă la ştiri. De aceea râd când aud: - Vai, nu putem să-1 găsim
pe Osama bin Laden. Sigur cǎ ei pot. Asta e doar una dintre poveştile lor, complet
falsă. Cât de fraieri ne cred? Vomdiscuta însă mai mult despre aceasta mai târziu. R.J.
a continuat prin a-mi spune că, din cauza abilităţilor sale, a fost atras din ce în ce mai
mult înaceste proiecte şi, în cele din urmă, în cele care implicau OZN-uri. A spus: -
Ştiţi, mă tem cǎ nu înţeleg ce sunt chestiile care voi credeţi că sunt extratereştri. - O,
vă referiţi la cele fabricate de om, care sunt forme de viaţă programate? El a sărit brusc
de la masă şi m-a întrebat: - Cum de ştiţi despre asta? - Am vreo doisprezece martori
care s-au ocupat de aceste pseudocreaturi extraterestre. Dar dacǎvorbesc prea mult
despre asta, oamenii vor crede cǎ am luat-o complet razna. Să vǎ spun la ce am
lucrateu. Mi-a spus în continuare despre proiectele la care luase parte, atât in SUA, cât
şi în Australia. - Aveam materiale extraterestre pe care le studiam şi am dezvoltat
tehnologii foarte avansate, carene-au permis să creăm o navă antigravitaţională. Am
văzut tehnologii transdimensionale, care implicăabilitatea de a merge înainte sau
înapoi în timp - tot felul de lucruri, mi-a explicat el. (Mai avem un martor care a lucrat
la Boeing şi McDonnell Douglas, care ştia despre proiectul RedLight şi operaţiunea
Looking Glass, ce implică aceste capacităţi.) Apoi R.J. a spus: - Am simulat multe
răpiri ca oamenii să creadă câ au luat contact cu extratereştrii. Într-un loc încare am
lucrat - subteran - existau multe containere. În ele se aflau aceste creaturi pe care le
creşteamîntr-un mediu artificial, fiind în diverse stadii de dezvoltare. Ele arată aşa cum
cred oamenii cǎ aratăextratereştrii. R.J. mi-a spus în continuare că existau mai multe
generaţii din aceste forme de viaţă artificiale.Încercau să perfecţioneze extratereştrii
 făcuţi de om; au efectuat aceste experimente geneticeasemănătoare celor naziste încă
din anii 40-50 şi le continuau când el a fost scos din aceste proiecte. Acei
pseudoextratereştri erau cu toţii aliniaţi, aproape ca într-un muzeu. A spus cǎ cei mai
reuşiţierau foarte realişti şi credibili. 140
 141. - Desigur, aceste creaturi erau ca nişte automate comandate de oameni, puse în
acele chestii desprecare oamenii cred cǎ sunt nave extraterestre. R.J. nu ştia că eu deja
eram la curent cu acele simulǎri şi cu nivelul lor sofisticat. Credea căfusesem indus în
eroare, ca majoritatea cercetătorilor în domeniul OZN. - Ştiu despre asta de foarte mult
timp, am spus eu. - De ce nu spuneţi nimic despre acest lucru? m-a întrebat. - Pentru
că, am explicat eu, încerc să conving oamenii să recunoască faptul că există OZN-un
înacest moment. - Da, înţeleg ce vreţi sǎ spuneţi. Mǎ bucur cǎ ştiţi de asta. Dar mai
știți ceva? Mare parte dintreaceste nave au fost plasate în baze din toată lumea, în
jungla amazonianǎ, în Australia şi în alte locuriîndepărtate. În cele din urmă am fost
introdus la un nivel din ce în ce mai profund şi, înainte de a fitrimis în acel loc din
Australia, am fost antrenat până la un nivel superior al programului meueducaţional.
Nu ştiţi ce se întâmplă cu adevărat, mi-a spus el. Mi-a explicat apoi că a fost martor la
un ritual satanic de iniţiere. Cei prezenţi au împărţit sângeleşi au avut loc sacrificii şi
torturi. A învăţat să-1 venereze pe Satan, a văzut sacrificiile satanice şiplăcerea
violentă de a ucide oameni nevinovaţi. Ne-a spus că, după ce ajuns la acel nivel, a
trebuie sǎjure credinţă lui Lucifer. Şi a fǎcut-o. Nu e primul care îmi spune despre
aceste programe. A fost transferat în Pine Gap, Australia şi mi-aspus cǎ a fost o
experienţă cu adevărat neobişnuită. A fost dus noaptea cu elicopterul la baza de
acolo.Când s-au apropiat de deal, ceea ce părea a fi o zonă de aterizare normalǎ, s-a
deschis pur şi simplu. Eraca o hologramă şi, după ce latura dealului s-a deschis, au
zburat înăuntrul pământului. Au pătruns adâncînăuntru, unde existau OZN-uri enorme,
create de om. Existau şi unele mari, triunghiulare. - Există baze ca aceasta peste tot în
lume ne-a spus el. În timp ce îmi împărtăşea toate acestea, se întrerupea din când în
când şi spunea: - Ştiu că veţi crede că inventez toate astea şi că nu aveţi cum să credeţi
aşa ceva. Când a terminat,i-am spus: - Vreau să ştiţi că am mulţi martori ca
dumneavoastră - pe care nu-i cunoaşteţi pentru că făceaţiparte din proiectul celulei
respective, care mi-au relatat practic acelaşi lucru, dar acţiunea era plasată înalt loc şi
în alt moment din timp. Aşa că nu am nicio îndoială că acest lucru se întâmplă. A tras
aer adânc în piept, cu un oftat de uşurare. Una dintre cele mai sofisticate baze de acest
gense află în Marea Britanie. Multe dintre aceste creaturi aşa-zis „reptiliene”.,despre
care oamenii cred căsunt extratereştri, sunt de fapt forme de viaţă programate și
biomaşini create acolo. Majoritatea persoanelor nu doresc, sincer vorbind, să audă
asemenea detalii. Dar este important caei să înţeleagă tipul de mentalitate cu care ne
confruntăm. Una dintre persoanele cu care colaborez,dintr-o familie foarte înstărită, cu
multe conexiuni importante, implicată în operaţiuni diplomatice şi încele ale
serviciilor secrete, a experimentat programul la un institut de meditaţie. A ajuns la
nivelulpaisprezece al antrenamentului. A spus că dacǎ nu puteau să-ţi facă profilul
psihic şi să ajungă laconcluzia că eşti “mâna dreaptă a lui Gingis Han”, adică să ai
tendinţe agresive violente şi distructive, nuputeai trece de acel nivel. Deoarece el nu
era înclinat spre violenţă extremă şi ură, au întrerupt legăturacu el. A spus că ei
vorbeau mult despre doctorul Greer și despre proiectul Desecretizarea şi se bucuraucǎ
transmifeam informaţia cǎ OZN-urile și extratereştrii sunt adevăraţi. Dar erau furioşi
şi mă urau pentru cǎ fǎceam public fenomenul fals şi scopurile lorascunse. Sunt
dedicaţi acestei bătălii finale a războiului interplanetar, care este scopul lor ultim
dinspatele secretelor lo. Erau turbaţi că nu acceptam sǎ mă supun direcţiei lor și cǎ
descoperisem planulsimulării unui atac extraterestru pe Pământ şi îl prezentam
 oamenilor de la Pentagon şi din alte locuri. Aspus că voiau să mă omoare. Nu doreau
ca vreo persoană credibilă să spună cǎ prezenţa extratereştriloreste nu doar reală, ci şi
foarte benefică, inclusiv pe plan spiritual. 141
 142. - Vă daţi seama cât de mult vă urăsc acele persoane? m-a întrebat el. - Da, am
răspuns eu. Dar ura şi ameninţările lor nu ne vor împiedica niciodată sǎ spunem
adevărul. Când proiectul Desecretizarea s-a concretizat, am fost ameninţat că, dacǎ
treceam peste controlullor prin mass-media de largă circulaţie, acesta ar fi fost blocat.
Mi s-a comunicat aceasta în mod explicit. Pe 11 septembrie eram în Seattle şi tocmai
mă întorsesem de la Universitatea Simon Frazier dinVancouver, unde ţinusem un
discurs în seara precedentă. Când m-am trezit dimineaţa, am pornittelevizorul şi am
crezut cǎ mă uit la un film. După ce am realizat cǎ era realitate şi nu ficţiune, am
sunat-o pe Emily, soţia mea. ca să mǎ asigur cǎ toată lumea era bine. Următorul
telefon a fost dat fiicei meledin Washington, pentru cǎ voiam ca ea sǎ plece din oraş.
Nu am putut suna în Washington pentru câ toate telefoanele erau bruiate. Aşa cǎ l-am
sunat peconsilierul meu pe probleme militare. Primele cuvinte peonunţate de el au
fost: - Departamentele convenţionale despre care oamenii cred că sunt responsabile
pentru securitateaStatelor Unite nu dispun de aparatură evoluată, au personal
inadecvat, iar persoanele care pot monitorizaaceste evenimente atunci când se produc
sunt elemente malefice, care nu colaborează cu acestedepartamente. Mă aflam cam Ia
4500 de kilometri distanţă de casă. Am trecut prin momente foarte dureroase şidificile,
deoarece nu am fost alături de familia mea în timpul acelui haos. Dar în acea seară
aveamprogramat un discurs în faţa societăţii medicale din zonă. L-am sunat pe unul
dintre organizatori şi l-amîntrebat: - Ce facem? Anulăm reuniunea? Este o situaţie de
criză naţională. Mi-a răspuns: - Lumea ne sună sǎ ne spună că vor să audă totuşi ce
aveţi de spus. Nu eram deloc în starea de spirit necesară ca să ţin un discurs, dar m-am
conformat. Se stătea pur şi simplu în picioare. A fost reuniunea cu cei mai importanţi
membri ai societăţiimedicale la care am participat, din câte îmi amintesc. Am
prezentat ceea ce făceam şi cadrul mai larg al scopurilor manipulatoare, de a trimite
omenireade la conflictul superputerilor la terorismul global şi, în cele din urmă, la
ameninţarea din spaţiul cosmic.Existau elemente - nu în cadrul armatei convenţionale,
nu în cadrul serviciilor secrete convenţionale, nuîn cercurile convenţionale ale puterii
ci elemente malefice în afara lor, care manipulau condiţiile.Ajunsesem la acest punct
din istorie care nu constituia o surpriză pentru aceia dintre noi care cunoşteauacest
grup, scopurile şi mentalitatea sa. Era o linişte că nu se auzea nici musca. A fost prima
dată când am spus aceasta la o reuniune deacest fel şi erau toţi colegi de-ai mei,
medici. Nu era o conferinţă New Age despre OZN-uri, dar am spus: - Trebuie să
înţelegeţi că nu e vorba decât despre putere - o putere geopolitică imensă. Oameniicare
conduc aceste experimente se cred stăpânii universului, se cred Dumnezeu. Este o
megalomanieumflată cu steroizi. Şi această mentalitate trebuie să o înţelegeţi pentru a
pricepe ce anume motiveazăacest comportament. E chiar atât de dificil de înţeles?
După ce am trăit timp de trei ani în Israel și am fost aproape ucisde două ori de
bombardamentele teroriste, nimic nu mă surprinde. Timp de zece ani ne-am aflat
înOrientul Mijlociu după primul război din Golf, fiind din ce în ce mai detestaţi de
Osama bin Laden şi dealţi fanatici. Dar el a fost aliatul nostru în Afghanistan, în lupta
împotriva URSS-ului. Însă localnicii dinOrientul Mijlociu erau furioşi din cauza
prezenţei noastre pe tărâmul lor sfânt, al Arabiei Saudite. Amîntrebat „De ce suntem
aici? Ne place peisajul? Cultura? Sau ne place să vizităm Mecca? Ne placetemperatura
de cincizeci de grade Celsius? Am fost acolo pentru un singur lucru: petrol. Şi tot
pentrupetrol suntem şi acum acolo şi folosim încă petrol, pentru că celelalte tehnologii
nepoluante au fostţinute secrete. Nu voi apăra niciodată teroriştii; însă trebuie să
 înţelegem de ce, deodată, am devenitinamicul numărul unu. De fapt, nu chiar deodată.
Acest lucm se pregătea de mult timp şi există oamenicare ştiau acest lucru. Colaborez
cu oameni care spuneau de multă vreme că firul întins e pe punctul de a 142
 143. se rupe. Sincer vorbind aşa cum spune proverbul chinezesc: “Dacă nu schimbăm
direcţia, riscăm săajungem de unde am plecat ”. Dar nimeni nu se uită unde se duce. E
timpul să ne trezim și sǎ vedem înce direcţie ne ducem. - Sǎ ştiţi că acum va trebui si
luǎm măsuri tactice pentru a limita această problemă, deoareceserviciile convenţionale
militare şi de informaţii secrete vor bâjbâi în încercarea de a reacţiona. Darnimeni nu
se uită la cauza dinamică din spatele cortinei. După 11 septembrie, toate aeroporturile
erau închise, dar eu aveam deja planificat un tur de dis-cursuri în Pacific Northwest.
Aşa că ne-am decis sǎ continuăm turul în ciuda evenimentului cumplit dela 11
septembrie. Ultima reuniune la care am participat atunci a fost în statul Washington,
într-o zonă rurală, cu ungrup susţinut de actriţa Linda Evans. Am luat cina împreună şi
a discutat pe larg despre toate acestechestiuni. Linda Evans susţine foarte puternic
cauza noastră. Ziua planificată pentru întoarcerea acasă cu avionul s-a întâmplat sǎ fie
şi prima zi în care au fostreluate cursele normale din SEATAC. Nici măcar nu a trebuit
sǎ schimb biletul. Nu am ratat niciodatăun avion. A fost ca şi cum evenimentul de la
11 septembrie nu mi-a afectat cu nimic acţiunile. Şi aici sepoate identifica un mesaj
mai profund: chiar şi dacă se produce haosul global, putem spune adevărul,putem
transmite mesajul nostru la mii de oameni şi ne putem urma calea chiar şi în
momentele decumpănă. Dacă faci ceea ce este corect şi spui adevărul, poţi depăşi
orice obstacol. Trebuie sǎ mergi pe caleamistică în îndeplinirea scopurilor practice.
Ştiţi, Michael Moore a spus că singurele conspiraţii în care crede sunt cele adevărate.
Există un răspuns aproape pavlovian, care a fost programat în mentalitatea mass-
mediei de largăcirculaţie şi a elitelor. Dacă foloseşti anumite cuvinte, de genul
“conspiraţie”, acestea sunt imediatasociate cu “nebun” sau dacă foloseşti cuvântul
“OZN”, conexiunea instantanee este cu “răpire" şi“nebun”. Prin urmare, existǎ
anumite răspunsuri automate care au fost programate în cultura noastră, înspecial de
către mass-media de largă circulaţie. O analiză atentă a modului în care operează
răufăcătoriicare controlează securitatea naţională şi conduc războiul psihologic ne
arată că ei sunt cei care auprogramat, de fapt, acest răspuns. Şi această reacţie la
apariţia elementelor respective. Această strategiea fost foarte atent cultivată timp de
multe zeci de ani. Avem responsabilitatea de a acţiona într-un mod credibil, care să fie
înţeles, dar una dintre graveleprobleme în acest caz este următoarea: cu cât vă
apropiaţi mai mult de adevărul ascuns, cu atât mai puţincredibil este şi riscaţi astfel să
vǎ pierdeţi credibilitatea. Aşa cǎ acum suntem într-un impas. Am fost întrebat de mai
multe ori care a fost cel mai dezamagitor lucru care mi s-a petrecut înultimii
cincisprezece ani. A fost de departe faptul cǎ existau oameni împreună cu care am
petrecut multtimp, care au acceptat aceste informaţii ca fiind adevărate şi care ocupă
funcţii înalte, din care ar puteaface toarte mult bine - fie cǎ e vorba de senator,
preşedinte, reprezentant ONU, general din armată sauun om de ştiinţă cunoscut - şi,
când se ajunge la punctul în care informaţiile trebuie continuate cu acţiuniproductive,
constructive, fug cu coada între picioare şi spun;. Nu pot să fac asta. Henry Kisinger a
spus odată: “Asta e cea mai complicată chestiune din univers. Nu o sǎ mă maiocup
prea mult de ea”. El o cunoştea dar mulţi dintre, oamenii aceştia aleg să o lase în
seama altcuiva.Este lucrul de care nu vrea să se atingă nimeni. Dar cui sa-1 pasezi,
mai ales atunci când preşedinteleSUA a ales sǎ nu se atingă de el? Există scopuri
foarte ascunse şi ocultate. Întrebarea este: cum furnizăm suficiente informaţii celorcare
deţin puterea şi, de asemenea, populaţiei, pentru a aduce cunoaşterea şi lumina în
aceste colţuriîntunecate? Trebuie de asemenea să prezentăm o alternativă clară. După
 11 septembrie, am luat imediat hotărârea de a identifica rapid şi de a transmite
publiculuiaceste tehnologii noi, nepoluante, în timp ce continuam proiectul
Desecretizarea. A trebuit să facemceva pentm a obţine suficient suport şi fonduri
potenţiale pentru a constitui o forţă destul de puternică 143
 144. pentru a contrabalansa această maşinărie ce funcţionează de peste cincizeci de
ani. Era timpul ca noi sǎtrecem de la strângerea de martori din cadrul armatei şi
documente, la tehnologiile propriu-zise. Când aavut loc evenimentul de la 11
septembrie, am realizat că trebuie să ne grăbim. În toamna anului 2001 am format
Space Energy Access Systems, Inc (SEAS). Un grup depersoane au adunat câteva sute
de mii de dolari ca noi să investigăm ce era disponibil în lumeanesecretizatǎ. Am găsit
nişte tehnologii în stadiul de demonstrare a viabilităţii, dar niciuna atât deavansată
pentru a fi disponibilă populaţiei ca sistem de energie nopoluantǎ. Dispozitivele mai
avansate -și am văzut câteva - sunt deţinute de oameni de ştiinţă care au fost supuşi
unei proceduri de intimidaresau cărora li s-a spălat creierul pentru a păstra secretul. De
exemplu, doctorul Loder şi un inginer din cadrul echipei noastre s-au întâlnit cu unul
dintreoamenii de ştiinţă care fusese interceptaf de un fizician îndoctrinat cu sistemul
de credinţe escatologice.Acest agent secret, care se dădea drept om de ştiinţă, i-a spus
inventatorului: - Nu faceţi public nimic din tehnologia noastră până când societatea nu
se prăbuşeşte. Şi apoi.asemenea păsării Phoenix, puteţi fi omul de ştiinţă salvator, care
aduce tehnologia după ce totul s-aprăbuşit. Prin urmare, acestui om i s-a spălat
creierul, el crezând în această viziune escatologică şi păstrândîn acest scop secretă
tehnologia, în aşteptarea evenimentelor cataclismice. Desigur, promotorii
acesteiprofeţii sunt şi cei care încearcă sǎ o transforme în realitate. Dacă nu avem ceva
pentru a contrabalansaconsumarea rezervelor de petrol şi distrugerea biosferei, aceste
evenimente teribile se vor întâmpla. Prinurmare, e un cerc mental vicios. Dar nu se
poate face practic nimic după ce cuiva i s-a inoculat mentalacest sistem de credinţe
Am identificat, de asemenea, un sistem antigravitațional care se află în stadiile
timpurii dedezvoltare. Cu fonduri suficiente ar putea fi dezvoltat într-un sistem
antigravitaţional şi de energiegratuită, funcţional. Omenirea are disperată nevoie de
aceste tehnologii nepoluante. O lume nouǎ - dacǎ o puteţi accepta Este foarte dificil sǎ
treci de la discuţia cu oameni cu permise de acces foarte înalte, de la obţinereade
mărturii şi documente la o discuţie care implică aparatura propriu-zisă, pentru că aici
este vorbadespre o ştiinţă materială. Dar trebuie să-i convingem pe unii dintre oamenii
de ştiinţă care cunosc acestenoi tehnologii că s-a deschis o uşă. Ce mai aşteptăm până
sǎ păşim dincolo de pragul său? Totuşi, nuputem forţa pe nimeni, pentru cǎ este o
asociere voluntară. Aşa că tot ce putem face este doar săexplicăm. lată de ce acum e
momentul să trecem aceste uimitoare noi ştiinţe la aplicaţii practice. În prezent, pe
lângă securitatea tactică din spatele cortinei, dispunem şi de ceea ce eu
numesc“securitatea strategică”. Există nişte oameni foarte puternici în cadrul acestui
grup din umbră, care susţin ceea ce facem noişi care se opun oricărei ameninţări
împotriva noastră. Avem milioane de oameni care ştiu ce face guvernul secret.
Amintiţi-vǎ ce mi-a spus avocatul deIa Securitatea Naţională în 1990, atunci când mă
gândeam sǎ formez CSETI. Mi-a spus. - Grăbiţi-vâ să transmiteţi această informaţie
către cât mai mulţi oameni. De aceea am acceptat să particip la “Larry King Live” şi la
multe emisiuni de genul “48 Hours”,pentru cǎ, indiferent dacă publicitatea este
pozitivă sau negativǎ, faptul că milioane de oameni văd ceeace facem noi, ne oferă o
mare protecţie. Voi şi persoanele cu care lucraţi sunt direct în lumina reflectoarelor.
lată de ce acesta e un lucrubun: puterea ascunsă proliferează în întunericul secretului.
Dacă ei păşesc în lumina reflectoarelor dinjurul vostru, multe persoane vor vedea
acţiunile lor negative in direct. 144
 145. Tot ce facem, tot ce descoperim, toate dovezile noastre etc. sunt copiate şi puse în
mâinile unormesageri de prim rang diplomatic sau cu funcţii foarte înalte, care vor
transmite aceste informaţiipublicului - la radio, pe internet, la televizor - în cazul în
care nouă ni s-ar întâmpla ceva. Dacă procedăm astfel cu planurile unei noi tehnologii,
aceasta nu va dispărea, ci va fi făcutăpublică. Şi atunci nu va mai conta dacă ne ucid
pe noi. Aceasta este o strategie contraintuitivǎ, pe care mulţi oameni de ştiinţă nu
reuşesc să o înţeleagă.Este imposibil de păstrat ceva secret de gruparea cu care ne
confruntăm. Ea dispune de sistemeelectronice care acţionează asupra minţii. Uitaţi de
vechile gadgeturi ale NSA din spaţiu! Acestea erautehnologia anilor 60. Pot
monitoriza tot ce se întâmplă în timp real. Nu avem cum sǎ ţinem secret faţă de ei ce
facemnoi. Aşa că nu sacrificăm nici timp, nici energie în acest scop. Nu are rost să ne
imaginăm că putem faceun lucru pe care această puternică maşinărie secretă să nu-l
afle. Atunci ce putem face? Putem face ceva gen aikido. Putem lua această energie, o
putem dirija îndirecţie inversă şi acţiona complet deschis şi transparent. Aşadar, în loc
să fim secretoși şi ascunşi,acţionăm la vedere şi transmitem totul oamenilor cât mai
repede posibil. De aceea, imediat ce doctorul Loder, un membru al consiliului nostru
director de la SEAS şi cumine ne-am intors în 2003 de la o locaţie din afara
continentului, unde am găsit un dispozitiv energetic,am făcut totul public şi am
comunicat informaţia către milioane de oameni care ne ascultau. Cu cat oamenii ştiu
mai mult, cu atât mai puţin probabil este ca aceşti răufăcători sâ acţioneze,pentru cǎ
sunt prea expuşi. Sunt ca nişte vampiri, precum Dracula. Nu vor sâ iasă afară la
luminasoarelui. Când răsare soarele, fug precum gândacii. Aprinzi lumina şi gândacii
fug sǎ se ascundă îngăurile lor. Nu vor să fie văzute acţiunile lor criminale, secrete,
nocive împotriva unei grupări apreciate. Amvorbit cu nişte oameru din presa de largă
circulaţie şi mi-au spus: - Ar fi foarte dificil pentru noi să transmitem aceste informaţii
doar ca o relatare despre OZN-uri,dar dacǎ dumneavoastră sau altcineva este
ameninţat şi ameninţările pot fi dovedite sau dacă vi seîntâmplă ceva, atunci o sǎ fie o
ştire fierbinte pentru cǎ va fi un mare scandal. Şi milioane de oameni sevor întreba ce
naiba vi s-a întâmplat dumneavoastră sau acestor oameni din organizaţia pe care
oconduceţi. Avem şi casete care sunt deja copiate şi se află în mâinile anumitor oameni
pentru a fi făcutepublice imediat, care dezvăluie baze secrete şi multe nume aflate în
conexiune cu acest grup din umbră. Dar mulţi din aceşti oameni de ştiinţă trăiesc cu o
mare frică şi sunt traumatizaţi, suferă de un tipde “Sindrom de stres posttraumatic al
noii energii”. Aceşti oameni de ştiinţă au fost convişi prin modalităţi de război
psihologic să fie paranoici şiextrem de secretaşi, dar aceasta funcţionează, de fapt,
împotriva lor. Nu vor câştiga niciodată joculsecretomaniei. Dar noi putem învinge prin
desecretizare! Pentru că prin viteză şi deschidere se obţinesiguranţă, în ciuda a ceea ce
cred oamenii. Nu avem cum să facem asta în secret. Cei mai cumpliţi inamici vor şti
instantaneu tot ce facem, iaroamenii care ar putea să vă susţină, populaţia preocupată
de mediu şi problema petrolului, nu va şti cefacem. Aceasta este greşeala care a fost
comisă timp de o sută de ani. Oamenii doresc o soluţie la problemele de mediu,
combustibil şi sărăcie de pe această planetă.Există un sprijin masiv al oricărei
tehnologii care contribuie la rezolvarea acestor probleme. Dacă există suportul
populaţiei, oamenii vor putea si se revolte şi să dea foc Washingtonuluiînainte ca
oficiul de patente sǎ poată emite un document, secţiunea 181, pentru a limita accesul
latehnologie. Ted Koppel m-a invitat la “Nightline’’ ca să identificăm în sfârşit un
dispozitiv patentat care săproducă energie gratuită, iar eu i-am spus: - O să vin la
emisiunea dumneavoastră şi o să rup în bucăţi orice ordin de secretizare în faţa
amilioane de oameni, dacă îmi permiteţi. 145
 146. S-a uitat la mine şi mi-a spus: - Da, o să vǎ permit. Nicio sumă de bani şi nicio
ameninţare nu ne va împiedica să facem ceea ce este corect Umanitatea nu poate avea
un viitor pozitiv în lipsa unor tehnologii care să elimine necesitatea decombustibili
fosili şi energie nucleară. Prin urmare, merită să facem tot ce este nevoie pentru a
obţineaceste tehnologii şi a le folosi în scopuri paşnice fǎrǎ a permite transformarea lor
în arme. Acesta este un obiectiv perfect reali/abil. Secretomania şi suprimarea crudă a
acestor tehnologii sunt în conexiune cu puterea. Dacǎ prinacţiunea cuiva este
influenţată o parte a economiei globale în valoare de cinci sau şase trilioane dedolari,
iar aceasta constituie paradigma de operare centrală a economiei globale, cu siguranţă
este ochestiune semnificativă. Mulţi oameni nu ştiu cǎ una dintre zonele-cheie care
preocupă Consiliul de Securitate Naţională alSUA o reprezintă securitatea naţională
economică. Unul dintre martorii cu care colaborez a lucrat subconducerea unui amiral
care superviza Biroul de Cercetări Navale. Acest amiral a spus la o întâlnire cuel, fără
ocolişuri: - Sarcina mea principală constă în menţinerea status quo-ului rezervelor
energetice şi reţeleiglobale. Imaginaţi-vǎ următoarele: facem publice aceste tehnologii,
iar miliardul de oameni din AmericaLatină, Africa sub-saharianâ, cei 1,1 miliarde de
oameni din India, miliardul şi jumătate sau cele douămiliarde din Asia au capacitatea
de a dispune de un dispozitiv în fiecare sat, care să genereze toatăenergia de care au
nevoie pentru a asigura apă curată, curent, refrigerare, transport, iluminat - fărăpoluare
şi fâră niciun cost pentru energia în sine. Dispozitivul nu ar fi mai scump de produs
decât ungenerator. Masele de oameni de pe glob, care trăiesc acum într-o sărăcie
cruntă, ar ajunge la un progresenorm. Uităm cǎ aproximativ 20% din populaţia lumii
trăieşte în condiţii de viaţă aparent moderne şi sebucură de tehnologie modernă. Restul
de 80% de-abia au încetat să mai trăiască în peşteri, cel puţin oparte dintre ei. În aceste
circumstanţe, lumea se confruntă cu crize sporite, furie crescută faţă de
Occident,probabilitate mare de război şi terorism. Dar când aceste tehnologii vor
apărea, vor constitui valul careva înălţa toate corăbiile societăţii. Aceasta este o veste
cu adevărat bună - doar dacă nu deţii un câmppetrolifer în valoare de un trilion de
dolari. Ce se va întâmpla când miliarde de oameni din India, Africa sub-sahariană,
America Latină şi Asiavor începe să aibă un nivel de activitate economică superioară
celei a Amerîcii şi Europei? Deodată, se va produce cea mai mare reorientare
geopolitică a puterii din istoria omenirii, când“marele tată alb” nu va mai putea lua
decizii de unul singur. Iar adevărul este cǎ aceasta este cea maimare teamă a unora
dintre factorii de control fascişti: după ce energia gratuită va fi disponibilă lumii, eivor
trebui să împartă puterea cu oamenii de pe alte continente, de alte rase, de alte culturi.
Putereageopolitică nu e determinată de numărul populaţiei, ci de forţa economică.
Dacă numai populaţia ar determina puterea globală, cele mai puternice ţări din lume ar
fi india şiChina, ceea ce nu este cazul. Puterea provine exclusiv din capacitatea
tehnologică şi economică şiputerea militară care rezultă din aceasta. Uniunea Sovietică
s-a prăbuşit pentru cǎ economia sa era falimentară. Iar acum unica superputereglobală
este SUA. Şi totuşi, umanitatea ar putea dispune de industrie nepoluantă, reciclare
totală a deşeurilor, energieelectrică şi transport nepoluante, fǎrǎ niciun cost al energiei
înşine. Nu ar fi nevoie de o reţeaelectrificată de mai multe trilioane de dolari, care
lipseşte Indiei şi multor părţi ale lumii şi pentrurealizarea căreia nu evistă resurse
financiare. 146
 147. Aceste noi tehnologii de producere a energiei fǎră niciun cost ar conduce la
creşterea economiei dela treizeci de trilioane pe an la o sută sau două sute de trilioane
de dolari. Însă cea mai mare parte a creşterii economice ar fi în afara Americii şi
Europei, care împreunăcuprind numai şase sute de milioane de oameni. În lume există
un număr de locuitori de zece ori maimare: şase miliarde. Aceasta ar determina cea
 mai mare reorientare a puterii gcopolitice din istoriaspeciei umane, care ar fi
instantanee: în zece, douăzeci de ani, cel mult cincizeci. Acesta reprezintă unuldintre
motivele-cheie ale păstrării secrete a tehnologiei, pentru a evita riscul pierderii puterii
şi, dinpăcate, există şi un aspect neplăcut de natură rasistă, al acestei motivaţii. Vechea
zicală: “Pace fără dreptate nu se poate” se potriveşte foarte bine aici. Este foarte dificil
săexiste dreptate în lume, când un foarte mic număr de oameni consumă toate
resursele globale, în timp cevasta majoritate trăieşte într-o sărăcie cruntă. Pentru a
schimba această situaţie, trebuie ca tehnologiile să fie făcute publice, ceea ce va
conducela dezvoltarea globală. Prin urmare, întrebarea-cheie este: Suntem dispuşi să
creăm o lume dreaptă şi bogată pentru toţicetăţenii săi şi să împârţim cu adevărat
puterea pe glob? Suntem dispuşi sǎ le permitem tuturorpopoarelor să ia un loc la masa
puterii geopolitice? Până acum, ideea unui viitor pozitiv a fost respinsă. E timpul să
răspundem afirmativ la aceastăîntrebare Dezvoltarea va fi uimitoare şi rapidă în
regiunile înapoiafe ale lumii. Acelaşi lucru s-a întâmplat şiîn zonele care au sărit peste
o sută de ani de dezvoltare a liniilor telefonice liniare şi au trecut direct latelefoane
prin satellit şi celulare. La un nivel fundamental şi profund, aceste regiuni ale lumii
vor sări peste o sută cincizeci de anide evoluție industrială poluantă şi vor trece direct
la generarea de curent fără cabluri de transmisie şifără a avea nevoie de combustibili
sau de infrastructură costisitoare. Prin urmare, vor deveni rapid ţări industrializate, dar
nepoluante. Şi, odată cu aceasta, se va ajungela o activitate economică, dezvoltări
tehnologice şi putere geopolitică enorme. O asemenea modificare a modului de
generare a energiei va determina o descentralizare a putem,la propriu şi la figurat.
Generarea de putere va fi descentralizată, precum şi puterea politică. Fiecarecătun va
începe să fie autosuficient şi, prin urmare, controlul centralizat va fi minimalizat.
Cândînţelegem aceste tehnologii, înţelegem şi că vor putea genera nevoia energetică a
zonelor regionale,transportul general şi nevoile de producţie industrială. Iar aplicaţiile
mai dezvoltate ale acestor ştiinţe vorpermite materializarea oricărui obiect necesar în
zona respectivă. Prin urmare, va fi o revoluţie enormă în ceea ce priveşte posesiunile
materiale ale omenirii. Încheiem o eră în care oamenii şi-au dat unul altuia în cap
pentru o bucată de pământ sau o bucatăde aur, pe când aceasta este o paradigmă
complet nouă. Dar această nouă paradigmă anulează nevoia unor societăţi secrete
centrale, clandestine, unorbănci centralizate şi controlului central excesiv. Se va forma
prin unificare şt integrare o lume globală, dar va creşte în mod concomitent
autonomiala nivel local. Pe de altă parte, va exista o integrare din ce în ce mai mare
sub forma unui stat global datorităcomunicaţiilor şi transportului global, realizar
aproape instantaneu. Călătoria de pe un continent pe altulva fi extrem de rapidă cu
ajutorul acestor noi sisteme de propulsie antigravitaţionalǎ. Şi totuşi, pe de altă parte,
nivelul de autosuficienţă şi de autonomie va fi centrat în special la nivellocal, de sat şi
de cartier. Aceste procese paradoxale, gemene, de creştere a autonomiei la nivel local
şi creştere a integrăriicomunităţii globale vor avea loc simultan. Va fi o cu totul altă
lume. Deşi această transformare globală este minunată pentru populaţiile lumii şi
pentru Pământ, este ceamai gravă alternativă pentru elita cea mai înaltă, care doreşte
să păstreze în continuare frâiele puterii. 147
 148. Pentru cǎ, atunci când generarea de putere şi activitatea economică sunt
descentralizate, aceastăcleptocraţie de vârf va dispărea. Îmi amintesc ce i-a povestit
colonelul Corso unui prieten comun în legătură cu o experienţă pe carea avut-o Ia baza
aviatică militară Holloman, în 1956. La acea vreme, multe vehicule extraterestre
survolau baza şi erau depistate de radare. Gra, desigur,o zonă foarte sensibilă, în
apropierea sitului Trinity, unde a fost detonată prima bombă atomică. În ziua de care
vorbim, a fost depistat de radar un obiect necunoscut. Acea navă extraterestră acoborât
 şi a aterizat chiar în zona Holloman. Colonelul Corso a sărit într-un jeep de unul
singur şi s-a dus acolo. Când a ajuns, a văzut o navă deformă ovală, argintie, netedă,
care plutea deasupra pământului, silenţios. Se materializa complet,strălucind în soare,
dupa care dispǎrea, rămânând ca un miraj, o undă de căldură deasupra nisipului.Nava
extraterestră dematerializa, devenind un câmp energetic de formă ovalǎ și apoi se
rematerializa. Deodată, o creatură extraterestră a apărut lângă navǎ, având un fel de
dispozitiv de comunicaretelepatică. Colonelul Corso a întrebat: - Ce eşti tu, prieten sau
duşman? Iar extraterestrul a spus: - Nici una, nici alta. După care a continuat: - Am
vrea ca voi să nu mai folosiţi unele dintre aceste sisteme de radare care interferează cu
navanoastră... (Amintiţi-vă că prăbuşirea navei de la Roswell s-a produs pentru cǎ
existau sisteme de radarputernice, setate pe o anumită frecvenţă, care afecta sistemele
de propulsie şi de navigaţie ale navelorextraterestre.) Colonelul Corso, un om destul
de îndrăzneţ, cu pregătire militară, a spus: - Şi eu ce am de câştigat? Extraterestrul s-a
întors spre el şi a spus: - O lume nouă, dacă o poţi accepta! Cincizeci de ani mai târziu,
trebuie să învăţăm să o acceptăm - să acceptăm lumea nouă care ni seoterǎ. Trebuie sǎ
învăţăm să acceptăm lumea nouă a cărei venire a fost întârziată cu zeci de ani şi
săiniţiem ceea ce va constitui o civilizaţie durabilă, progresistă, care va continua timp
de mii de ani. Aceasta aşteaptă civilizaţiile extraterestre să tăcem noi şi suntem
generaţia care trebuie săîndeplinească sarcina respectivă. Rezolvarea propriei noastre
disfuncţionalităţi Odată, cineva din industria petrolieră mi-a spus că folosirea
petrolului pe post de combustibil e caşi cum i-ai da foc tabloului de Picasso în cămin,
ca să te încălzeşti: petrolul e prea preţios pentru a fifolosit pe post de sursă de energie.
Analizând nevoile unei civilizaţii care se va afla aici timp de mii deani, realizăm că
petrolul ar trebui să fie păstrat ca rezervă pentru scopuri esenţiale, cum ar fi:
materialesintetice, lubrifianţi, materiale plastice etc. Folosite cu măsură, pe Pământ
există resurse suficiente uneicivilizaţii evoluate timp de mii şi poate milioane de ani.
Dar folosite iraţional, ca în prezent, nu sunt deajuns pentru ca Pământul să ne poată
susţine. Acest lucru este perfect logic. Dacă luarea deciziilor se bazează pe teamă şi
lăcomie nebună sau peo credinţă escatologică în sfârşitul lumii, aceasta înseamnă un
dezinteres complet pentru următoarele miide ani şi chiar pentru următorii douăzeci de
ani. 148
 149. Aceste tehnologii care au fost ţinute secrete ne-au determinat practic să
consumăm resurse care arfi trebuit să fie păstrate pentru a fi folosite în scopuri mai
adecvate de copiii copiilor copiilor copiilorcopiilor copiilor noştri. Tatăl meu era pe
jumătate cherokee, iar aceşti indieni credeau că, în tot ceea ce facem, ar trebui săluăm
în calcul multe generaţii care nu s-au născut încă. Dar în acest moment din istorie
începe un ciclucare va dura o jumătate de milion de ani. Aşa că în tot ce facem astăzi
ar trebui să luăm în calcul douăzeci de mii de generaţii nenăscuteîncă. Un colaborator
din anii 90, care era unul dintre consilierii pe probleme de securitate naţională ailui
Ronald Reagan, mi-a spus că planificarea pe termen lung pe probleme de securitate
naţionalăînsemna o perioadă de șase luni. Era reactivă, adică se trecea de la o criză la
alta. S-a susţinut cǎ aceste noi tehnologii, vizând energia și propulsia, pot fi folosite ca
arme, ceea ceeste adevărat. Orice poate fi folosit ca armă: ca doctor la spitalul de
urgenţă am văzut oameni ucişi custicle de bere. Dar asta înseamnă că nu ar trebui să
avem aceste tehnologii şi să lăsăm lumea să fiecanibalizată şi distrusă din prostie? Sau
ar trebui în schimb să creăm cooperare internaţională şi siguranţă colectivă, ca să
garantăm şisă impunem utilizarea paşnică a acestor tehnologii? în cadrul unui
asemenea sistem, orice persoană, grupsau naţiune care ar plănui măcar să utilizeze
asemenea tehnologii în scopuri războinice, violente saunocive ar fi imediat împiedicat.
Nu putem da populaţiei aceste tehnologii şi apoi să pretindem că nu vamai exista un
 alt Hitler, Saddam Hussein sau Pol Pot. Aceasta înseamnă cǎ astăzi dispunem de
mijloacele pentru a monitoriza o pace stabilă. Există înprezent tehnologii în universul
subteran care, utilizate de cei dornici de pace, ar putea monitoriza şiîmpiedica orice
utilizare nocivă a acestor noi tehnologii în timp real. Trebuie să fim realişti: nu toată
lumea va trece instantaneu la sentimente paşnice, respingândviolenţa. Dar există
suficienţi oameni buni pe lume şi suficienţi conducători buni pentru a ne
asiguracontrolul necesar. Când îşi face apariţia pe scenă un personaj abuziv sau
potenţial periculos, politica artrebui sǎ fie următoarea, fiecare ţară civilizată de pe
Pământ ar trebui să se ridice ca să-l oprească înaintede a deveni o problemă. Dacă
această politică ar fi fost cu adevărat respectată, Primul Război Mondial nu ar fi avut
loc şinici al Doilea. În prezent există mijloacele de comunicare şi de monitorizare, dar
întrebarea este: existăvoinţa şi intenţia de a impune pacea? Să-I luăm de exemplu pe
Saddan Hussein şi armele lui chimice. Cine i-a furnizat tehnologia şisubstanţele
chimice? Germanii, americanii şi francezii, cu puţin ajutor din partea ruşilor.
Rumsfeldînsuşi a fost implicat în transferul de tehnologie cǎtre Saddam. Şi cum au
căpătat aceste personaje averea necesară pentru a obţine programele de armament?
Prinintermediul petrolului. Nu se pune problema dacă putem sau nu să o facem şi, cu
cât oamenii învaţă mai repede aceastălecţie, cu atât mai bine. Lumea este manipulată
de cei care au cel mai mult de câştigat de pe urmaconflictelor. E cert că nu am învăţat
această lecţie după Primul Război Mondial şi nici după cel de al Doilea. Şiiată-ne aici,
acum. Prin urmare, întrebarea este: ce trebuie sǎ se întâmple exact înainte ca
politicienii să înveţe aceastălecţie? Am atins deja limita producţiei de petrol şi vom
ajunge ca în filmul Mad Max, luptându-ne pentruultimul baril de petrol. A venit timpul
să facem ceea ce trebuie și sǎ ducem civilizaţia la nivelul următoral dezvoltării.
Suntem dispuşi sǎ trăim dupâ litera legii, ca o lume civilizată sau vom fi laşi şi ne vom
face că nuvedem atunci când răufăcătorii, agenţii operativi ilegali şi ,“Crima SA” vor
guverna intereseleoamenilor? 149
 150. Când vom dezvălui efectiv existenţa acestor tehnologii, oamenii vor spune: - Le
vrem! Billy Bob, cu a lui camionetă în opt cilindri, nu mai vrea să plătească zece
dolari pe litru ca sǎmeargă cu ea pe stradă. Există forţe care vor coagula aceste
nemulţumiri, forţe inevitabile. Şi totinevitabil vom traversa această criză, iar lumea va
îmbrăţişa această viziune. Întrebarea este: cât de mult haos şi prostie se vor manifesta
înainte de a depăşi criza? Aceasta esteunica întrebare. Oamenii sunt, în grup, nişte
supravieţuitori, iar noi, la nevoie, vom supravieţui. Salut faptul că punerea la
dispoziţia populaţiei a acestor tehnologii ne va cere să creăm o civilizaţieimpusă, de
durată, paşnică, pentru a putea supravieţui. Am ajuns acum la punctul în care fiecare
ştie cǎnu mai putem amâna pentru prea mult timp rezolvarea acestor probleme majore
structurale şi de mediu.Prin urmare, atunci când apare o soluţie, ea va capta atenţia
oamenilor şi va reclama cǎ, în final, săfacem ceea ce ar fi trebuit să facem cu zeci de
ani în urmă. Fără pace nu mai poate exista progres pe Pământ. Purul adevăr este cǎ am
ajuns la un punct alevoluţiei umane când singurul viitor posibil este unul paşnic. Mulţi
oameni mă contrazic: - Nu putem fi paşnici şi vom încerca mereu să ne omoram unii
pe alţii. Adevărul este că majoritatea oamenilor nu vor să omoare între ei. Din şase
miliarde de oamenimajoritatea sunt de fapt foarte paşnici şi buni. Din păcate, nu am
fost dispuşi sǎ prindem în lanţ cei câţiva câini turbaţi cărora le place să ataceturma în
mod obişnuit. Există oameni care lucrează în cadrul unor proiecte strict secrete, care
visează să folosească acestetehnologii pentru a se duce în spaţiu, ca în Războiul
Stelelor, trăgând rafale de arme. Dar tehnologiilecare implică depăşirea vitezei luminii
nu pot fi aplicate unui sistem de armament şi nu pot rămânesupravieţuitori, tot aşa cum
noi nu am putea supravieţui unei bombe termonucleare. Unele persoane din cadrul
 acestor proiecte secrete au interpretat eronat anumite acţiuni aleextratereştrilor: de
exemplu, când am încercat să detonăm o armă nudearǎ pe lună, pentru a
demonstraURSS-ului cât de puternică e America, un vehicul extraterestru şi-a făcut
apariţia, a interceptat racheta şia distrus-o. Aceasta ar putea fi considerată o dovadă a
ostilităţii extratereştrilor faţă de noi, când de faptei încercau să protejeze bazele de pe
lună şi, de asemenea, sanctitatea spaţiului ca loc paşnic, lipsit dearme de distrugere în
masă. Dar, din punctul de vedere al oamenilor care doreau să aibă loc detonarea lunii,
frustrarea lor acondus la presupunerea că această acţiune extraterestră constituie o
dovadă a ostilităţii lor. Au avut loc mai multe asemenea evenimente în cazul cărora
oamenii au interpretat greşit acţiuniale extratereştrilor, ca dovadă a ostilităţii lor, când
de fapt ele au constituit o dovadă a inteligenţei lor.Aceste civilizaţii extraterestre
încearcă doar să împiedice o civilizaţie militarizată imatură şi fără controlde pe
Pământ sǎ evadeze din biosferă şi să se ducă în spaţiu. În funcţie de perspectiva
privitorului,lucrurile pot fi privite într-un fel sau altul. Sunt sigur cǎ intenţia
extrarereştrilor este paşnicǎ. Dar dacǎcineva doreşte sǎ prezinte un asemenea
eveniment într-o lumină anume președintelui Reagan, deexemplu, sau altcuiva înclinat
sǎ sprijine Războiul Stelelor, ar putea relata această întâmplare și spune: - Ne
confruntăm cu o ameninţare. Trebuie să trimitem arme în spaţiu şi sǎ-i atacăm serios!
Nu emit presupuneri, ci aceste lucruri chiar s-au întâmplat şi au constituit justificări
pentru atacareavehiculeloi extraterestre şi înarmarea spaţiului. Dispunem de martori
din cadrul proiectului Desecretizarea care au asistat la evenimenteextraterestre în cazul
cărora rachete balistice intercontinentale au fost fǎcute sǎ dispară instantaneu,complet
(a se vedea mǎrtuna lui Bob Salas din Capitolul 29). Şi când i-am întrebat: - Ce credeţi
că spuneau extratereştrii? Au răspuns: - Credem cǎ încercau să ne spună; “Vă rugăm,
nu aruncaţi în aer această planetă minunată!” Același eveniment poate fi interpretat , și
în alt mod. De exemplu: - Interferează cu securitatea noastră naţională. Ne-au făcut
vulnerabili în faţa ruşilor. 150
 151. Aceeaşi acţiune poate fi interpretată în moduri diferite, dacǎ modul de gândire
este paranoic şimotivat de mărirea bugetului industrial-militar. Intervenţiile
extratereştnlor ne-au arǎtat de multe ori că, dacǎ ne angajăm în acţiuni care să
afectezecontinuitatea vieţii pe Pământ ei împiedică aceasta şi chiar o fac foarte rapid.
Acest lucru a fost demonstrat în mod repetat: lansarea de la baza aviatică Vandenburg,
care a fostinterceptată şi distrusă; interceptarea rachetei trimisă pe Lună; devierea
celor şaisprezece rachetebalistice intercontinentale etc. Sunt sigur că civilizaţiile
extraterestre încercau să ne spună: “Nu alegeţicalea distrugerii reciproce, dar dacă
totuşi o faceţi, noi vǎ putem împiedica.” Ce nu ştiu mulţi oameni este că evenimente
similare aveau loc în Rusia, exact în acelaşi timp.Acţiunile extratereştnlor încercau să
le spună părţilor conflictuale. “Faceţi pace şi nu o luaţi pe caleadistrugerii în masă, dar
dacă încercaţi, o să vă împiedicăm oricum.” Deci ei încercau sǎ le ofere un avantaj
ruşilor faţă de noi, odată ce făceau acelaşi lucru în UniuneaSovietică. Cu siguranţă nu
ne vor lăsa să trimitem aceste arme în spaţiu. Iar dacă încercăm, vor fiaruncate înapoi
ca o monedă găurită. Când agenţii guvernului subteran au încercat să zboare în spaţiu
cu ARV-uri şi alte nave spaţialesuperavansate, au fost împiedicaţi. Un martor din
cadrul agenţiei de servicii secrete mi-a spus cǎ aveam mai multe sisteme sofisticatede
sateliţi orientate în spaţiu decât înspre URSS. Acestea erau folosite pentru o depista şi
atacavehiculele extraterestre din spaţiu. Mi-a spus că extratereştrii blocau în mod
constant aceste sistemepentru autoapărare. Dar asemenea acţiuni i-au înfuriat pe
“stăpânii universului” care nu sunt obişnuiţi săle fie date peste cap planurile. Prin
urmare, aceste evenimente pot fi prezentate într-o lumină adecvată oamenilor cu
înclinaţii spreparanoia şi militarism, lucru care s-a petrecut în ultimii cincizeci de ani.
 Un preşedinte sau o altă înaltă oficialitate este vulnerabil în faţa acestui „atac asupra
inteligenţei”şi a tentei xenofobe conferită evenimentelor. Cine altcineva le poate oferi
acestor oficialităţi o altăperspectivă? Acesta este, de altfel, unul dintre riscurile
sistemelor secrete, închise. Extratereştrii vor ca noi să ne rezolvăm propria
disfuncţionalitate; pentru că, dacă o cultură se ducepeste o alta şi încearcă să impună
ceva în mod artificial, aproape în fiecare caz eşuează. Ideea că civilizaţiile
extraterestre vor veni pe Pământ şi vor impune o nouă ordine este o fantezie.Acestea
sunt lecţii pe care trebuie să le învăţăm ca popor care depăşeşte vârsta copilăriei şi
trece lamaturitate. Civilizaţiile extraterestre au observat dezvoltarea noastră timp de
mulţi, mulţi ani, poate de mii sauchiar milioane de ani. Nu vor lăsa o generaţie
perversă să distrugă o biosferă care s-a dezvoltat timp demiliarde de ani sau o lume
care a fost creată pentru a se afla aici hmp de sute de mii până la milioane deani. Au
existat întotdeauna douǎ programe spaţiale. Unul este programul spaţial convenţional,
la care alucrat unchiul meu. Era inginer proiectant şi se ocupa de proiectarea
modulului selenar, folosindpropulsia cu reacţie etc. Există însă şi un program spaţial
paralel, care foloseşte tehnologii mai evoluate, inclusiv navespaţiale antigravitaţionale
capabile sǎ depăşească viteza luminii. Pământul se afla într-un tel de “carantină
cosmică”. Se ştie că nu am evoluat încǎ social şi spiritualsuficient de mult pentru a
ajunge în spaţiu cu asemenea tehnologii avansate, astfel încât aripile noastresunt
pentru moment tăiate. Soluţia pentru ca noi să fim bineveniţi în cosmos este pacea.
Există lumi întregi care nici măcar nu ştiu ce înseamnă războiul, care sunt extrem de
dezvoltate şise afǎ la nivelul nostru de realizare tehnologică sau îl depăşesc. O lume ca
a noastră ar fi foarte riscant săfie lăsată liberă în cosmos; suntem încă prea violenţi şi
primitivi. Abilitatea noastră de a utiliza toate tehnologiile pe care le-am dezvoltat în
secret a fost limitată deimpunerea de către extratereştrii a unui tip de “carantină”. Ei
sunt însărcinaţi cu protejarea universuluide o specie ale cărei tehnologii depăşesc
dezvoltarea lor spirituală şi socială. Aceasta este justiţia 151
 152. universală. Ar fi completă nebunie să lase fiinţele umane cu o concepţie militară
să umble libere princosmos! Neil Armstrong a fost auzit spunând, în timp ce ateriza pe
Lună, cǎ existau numeroase vehiculeextraterestre în crater, care îi urmăreau şi care le
interzicea practic accesul pe Lună. Gândiţi-vǎ puţin. În momentul de vârf al
Războiului Rece, programul spaţial era de fapt un avantajmilitar era o întrecere cu
ruşii pentru a ajunge pe Lună şi existau planuri pentru realizarea de bazemilitare pe
lună. Extratereştrii nu vor ca noi să influenţăm alte lumi, creând teritorii “noi
împotriva lor”,exportând astlel conflictul uman în spaţiu. Aşa ceva nu va fi permis.
Desigur, dacă cineva doreşte să prezinte asta sub o altă lumină, ar putea spune: -
Vedeţi? Există o ameninţare! În realitate, ceea ce fac ei este să protejeze spaţiul de
conflict armatşi de război. Dacă ne ducem în spaţiu uniţi şi paşnici, universul va fi
precum o carte deschisă pentru noi. Există structuri artificiale pe Lună care preced
aterizarea selenară. Unele dintre ele sunt toartevechi, în timp ce altele par mai noi şi
funcţionale. Existǎ baze extraterestre în spaţiu, practic permanente, iar pe suprafaţa lui
Marte există bazeetraterestre extinse. Aceste vechi baze extraterestre de pe Lună şi
Marte oricum şi vechile dovezi ale vizitelorextratereştrilor pe pământ, ne permit să
presupunem că oamenii au fost în parte asistaţi în evoluţia lorprin îmbunătăţirea bazei
fenetice. Cred că acest lucru este probabil şi logic. Există în mod cert o verigălipsă în
evoluţia noastră şi e posibil ca civilizaţii avansate să fi asistat şi dezvoltat specia
noastră. Când spun acest lucru, am mare gnjă cǎ în acelaşi timp să nu spun că am fost
“creaţi” deextratereştri. Cred că există un Dumnezeu infinit care ne-a creat pe toţi. Dar
aceasta nu înseamnă că,medic fiind, nu pot asista sau rezolva o problemă. Aceste
lucruri nu sunt contradictorii, decât pentrufundamentaliştii religioşi şi cei din ştiinţă.
 Oamenii ar putea întreba: - În acest caz, asta înseamnă că există un Dumnezeu?
Desigur. Poate existǎ un Creator divin care acţionează şi operează în lumea relativă
direct şi prinintermedierea unor canale şi mijloace. Iar noi suntem aceste canale şi
mijloace. La fel şi fiinţele de pealte planete. Nişte contacte de la JPL (Jet Propulsion
Labs) mi-au spus că se cunoaşte faptul că structurile de peLună şi Marte sunt vechi şi
că, din motive teologice şi religioase, aceasta informaţie este ţinută secretǎ .O
asemenea revelaţie ar distruge dogma religioasă convenţională. Existenţa unui Creator
infinit şi probabilitatea să fi existat progrese care au sprijinit evoluţia raseiumane ca
parte a unui plan divin, nu sunt concepte diametral opuse. De fapt, mi se par
chiarcomplementare; suntt idei teologice avansate dar care corespund cu realitatea
fundamentalǎ a unei fiinţesupreme Inteligente. Dacă noi putem percepe, oricât de vag,
intenţia lui Dumnezeu sau a unui plan divin, de ce alţii nuar putea să facă acelaşi
lucru, inclusiv extratereştrii? Şi apoi de ce nu ar putea acţiona pe baza
acesteipercepţii? Există o formă universală de specii inteligente. Se pare că propagarea
morfogenică, nonlocală aunei fiinţe care stă in picioare, având cap, bimorfismul cu
două braţe şi două picioare este o constantăuniversală. În câmpurile morfogenice ale
lui Sheldrake exiştǎ conceptul conform căruia, după ce se dezvoltăun tipar care
funcţionează, acesta tinde apoi să se repete şi nu doar prin mijloace cunoscute şi
locale, ciprin conexiuni nonlocale, în locuri îndepărtate, în acelaşi timp. Este la fel ca
fenomenul celor o sută de maimuţe de pe o insulă care îşi dezvoltă o anumită
abilitateşi, deodată, într-un loc îndepărtat, fără niciun contact direct, celelalte maimuţe
încep să facă acelaşilucru. Prin urmare, se produce un transfer nonlocal de tipare de
evoluţie şi cunoaştere. 152
 153. Dacă înţelegem puterea conştiinţei şi faptul că mintea este omniprezentă şi este
ultimul integratornonlocal, devine evident că gândurile, rugăciunile şi viziunea noastră
pot avea un efect nonlocal pe totPământul şi în tot universul. Unul dintre scopurile
principale ale expediţiilor CSETI este ca întregul grup să ajungă în acea starede
conştiinţă unită, să vadă şi să înţeleagă un univers care este perfect armonios. Starea
de conştiinţă unitară are, de asemenea, efecte materiale. Aţi auzit de cazuri de
vindecare ladistanţă, Cum se întâmplă aşa ceva? Doi oameni se află la distanţă în
spaţiu totuși vindecarea seproduce. Aceasta se întâmplă pentru că totul este nonlocal.
Nu ne dăm seama, dor în realitate chiar şimateria este conştiinţă, spirit care rezonează
la o frecvenţă diferită. Prin urmare, spaţiul, materia şi timpul sunt conecate profund şi
permanent cu conştiinţa. Darconştiinţa înseamnă singularitate. Este indivizibilǎ. O
împărţim noi în mintea noastră, dar, de fapt, eaeste o construcţie artificialǎ: în realitate,
conştiinţa este perfect integrată şi omniprezentă şi de aceea esteposibil să vindeci o
persoană de la distanţă. De aceea există telepatie. De aceea limitele spaţiului
şitimpului pot fi depăşite şi poate fi văzut un punct îndepărtat din spaţiu sau timp sau
poate fi generată oschimbare de la distanţă. Natura minţii însăşi este mereu nonlocală.
Este mereu într-o stare în care existăîn toată deplinătatea sa, peste tot, permanent, în
mod omniprezent. De aceea, chiar şi sistemele fizice, inginereşti sau genetice pot
evolua într-un loc şi, dacă suntreuşite, încep sǎ se propage nonlocal în altă parte a
universului. Aceasta este o propagare nonlocalănodală prin calitatea perfect integrantă
a conştiinţei. O meditaţie călăuzită: structura universului Omul poale avea orice
experienţă, de la cea a nemărginirii la cea a manifestului, la locuriîndepărtate în timp şi
spaţiu, prin efectul integrator, conectant, perfect al conştiinţei pure. Această meditaţie
călăuzită poate fi pusă în practică împreună cu un prieten sau într-un grup cu
opersoană care o citeşte. Să închidem ochii. Relaxaţi-vǎ. Lăsaţi-vă timp să ascultaţi şi
să înţelegeţi în timp ce noiîmpărtăşim desfăşurarea ordinii şi structurii cosmosului de
la infinit la creaţia manifestă. În timp ce ne aflăm aici în linişte, în acest minunat loc
 de pe Pământ, să începem să ne concentrămasupra noastră şi să simţim cǎ suntem cu
adevărat treji. Acum inspiraţi adânc, de mai multe ori, acest aer pur, plin dc viaţă şi
permiteţi diafragmei voastresǎ se extindă în timp ce inhalaţi pe nas şi apoi expiraţi
complet pe gură. Şi, în timp ce inhalaţi, imaginaţi-vă că vedeţi cum întreaga voastră
minte şi întregul corp se umplucu viaţa, lumina şi energia din jurul nostru; apoi, în
timp ce expiraţi, observaţi cum deveniţi completrelaxaţi şi cum tot stresul şi
negativitatea vă părăsesc mintea şi corpul, fiind aspirate de vânt şi purificatede
înţelepciunea infinită a Divinităţii. Cu fiecare inspiraţie atingeţi un nou nivel superior
de energie şi conştiinţă şi, cu fiecare expiraţie,pǎtrundeţi mai adânc într-o stare de
linişte şi relaxare completǎ şi eliberaţi-vă de orice limitări saunegativitate; lǎsaţi-le să
fie aspirate în vastitatea şi influenţa purificatoare a Pământului. Simţiţi cum respiraţi
împreună cu planeta noastră în timp ce primiţi acest aer de la ea şi îi oferiţirespiraţia
noastră atunci când expiraţi; eliberaţi în pământ toate grijile şi preocupările voastre,
toatăsuferinţă şi durerea şi rămâneţi astfel într-o stare de calm şi pace perfectă. Foarte
delicat, fără să vă concentraţi foarte mult, observaţi cum inspiraţi şi expiraţi, în timp ce
văaflaţi într-o stare de linişte şi pace. În timp ce observaţi respiraţia, urmăriţi, de
asemenea, minteaconştientă care supraveghează respiraţia. 153
 154. Ce parte din voi urmăreşte respiraţia? Identificaţi conştiinţa din voi care este
continuă şi imuabilă,observând totul în linişte. În timp ce vă urmăriţi ritmul respiraţiei,
în această stare paşnică minunată,vedeţi, de asemenea, că mintea care urmăreşte totul
în linişte este un ocean infinit de conştiinţă. Acum ne afundăm în acest vast ocean.
Lǎsaţi-vă să pǎtrundeţi foarte adânc în această conştiinţătăcută şi liniştită, care observă
totul. Vedem cum respiraţia vieţii noastre, sunetele din jurul nostru,gândurile care apar
şi dispar în minte - tot ceea ce auzim, vedem, simţim, atingem şi ştim suntscufundate
în acest vast ocean de conştiinţă. Foarte încet, plonjăm şi mai profund în această minte
conştientă. Percepem că şi individualitateanoastră, ceea ce obişnuim sǎ numim “eu”,
este doar o fereastră - o fereastră foarte clară şi pură - princare străluceşte această
lumină infinită a conştiinţei. În acest moment vedem, în timp ce ne scufundămmai
adânc în acest ocean al conştiinţei cǎ există un câmp infinit omniprezent de conştiinţă,
carestrăluceşte prin individualitatea noastră, iar această conştiinţă ne permite sǎ ne
urmărim respiraţia, sǎauzim sunetele, să vedem imaginile, sǎ observăm gândurile şi
chiar să ne percepem sinele propriu. Lăsând atunci în urmă acest „eu" mărunt, sǎ ne
cufundăm complet în libertale, ca într-un oceaninfinit, în această minte conştientă
minunată şi infinită, descoperind atunci că suntem conştienţi şiaceastă stare de
conştiinţă este o singularitate, aproape indivizibilă care iradiază în toate fiinţele şi
căfiecare dintre noi, cei care se află aici împreună, fiecare fiinţă de pe Pământ, fiecare
fiinţă din cosmoseste conştientă datorită acestei lumini indivizibile, neîntrerupte
conştiinţei - mintea aflată în starea einaturală nemărginită şi infinită. Apoi. zburând pe
aripile acestei minţi infinite, ca prin vastitatea unui ocean fără fund, înţelegemtoţi că
suntem de fapt unul şi că această fiinţă conştientă, tăcută, absolută, infinită şi eternă se
află întoate lucrurile, iradiază în fiecare atom, mişcă fiecare foton, iluminează fiecare
suflet, străluceşte înfiecare stea. Vedem în această clipă cǎ toată creaţia şi tot ce există
reprezinţǎ aceeaşi conştiinţă care străluceşte,se mişcă, rezonează în forme unice. Totul
este unul, indivizibil, etern. În câmpul acestei conştiinţe absolute descoperim că ea
este infinită pentru cǎ se află dincolo despaţiu, nu este limitată de niciun punct din
timp şi este eternă. Totuşi, în deplinătatea sa, fără a fi divizată, ea este prezentă în orice
punct în spaţiu şi din timp şiaceasta ne arată starea de perfecţiune divină, de armonie
perfectă. Astfel centraţi în această conştiinţă,care este infinită, începem sǎ explorăm
structura cosmosului. Descoperim cǎ această conștiinţǎomniprezentă şi creaţia infinită
este un singur lucru, şi totuşi în sfera relativului există distincţii. După ce ne-am
 localizat în această minte cosmică infinită, să privim nivelul perfect al manifestăriisale
în timp ce această Fiinţă infinită şi Minte eternă, prin operarea propriei lor voinţe, iau
formaCreatorului, trecând apoi pe tărâmul infinităţii, aspectul creator al acestor Minţi
şi Fiinţe infinite existăca sursă primară care manifestă şi menţine întregul univers şi
întreaga creaţie. Primul lucru care emană din această Minte infinită și absolută este un
sunet, un gând, vibraţiasunetului a ceea ce conţine sămânţa sunetului şi ideea a tot ce a
fost, este şi va fi. Din acest gând primar care este emis din Indivizibilitatea infinită şi
divină a fiinţei conştiente aMinţii Divine, vedem cum cosmosul devine manifest. Şi
din acest gând primar generat de zoriieternităţii, vedem în acest gând şi sunet originar,
gândul şi sămânţa tuturor lucrurilor, locurilor, ideilor,structurilor, formelor, sunetelor -
tot ce poate fi, va fi şi a fost vreodată în toată creaţia. Prin urmare, percepem acest
gând şi sunet primar - care sunt indivizibile - diferenţiat într-un numărinfinit de
realităţi. Şi în una dintre ele vedem o stea, în alta un mǎr. În alta vedem
individualitatea şisinele nostru, în alta prietenii noştri, în alta iarba, în alta lupul, în alta
Pământul, în alta numeroaselumi... Astfel, în progresie infinită, formele ideii-sǎmânţǎ,
fiecare cu propriul ei gând şi sunet originaremise de acest gând absolut, prin operarea
voinţei Creatorului se dezvoltă gradat din această Fiinţăeternă tăcută 154
 155. În timp ce percepem cum manifestarea lor creşte vedem în această Fiinţă măreaţă
cea mai purăLumină Din acest gând originar și sunet elementar se naşte forma luminii
perfecte, forma perfectă, care areîn ea toată creaţia, iar creaţia cosmică infinită,
inundată în lumină, apare şi se dezvoltă în viziuneanoastră. În această Lumină perfectă
vedem apoi forma a tot ce poate fi. În acest univers de lumină - oceande lumină
infinită - vedem că fiecare formă este manifestă şi corespunde sunetului şi vibraţiei
gânduluiîn cazul unui măr, emis din gândul şi tonul originar, privim forma de lumină
astrală a unui măr.Procedăm în acelaşi mod, în, cazul fiecărui lucru creat, fie că e
vorba de un lup, copac, stea sau lume.Totul este acolo, atât în indivizibilitatea sa
perfectă cu mintea conştientă a Creatorului, care l-a creat, câtşi în deplinătatea sa ca
perfectă creaţie, mai întâi în gând, apoi în formă şi lumină. Astfel vedem cum această
lumină infinită se extinde și devine diferenţiată, lumile celeste vaste sedezvoltă în fața
ochilor noştri, iar lumile infinite şi divine se întind în jurul nostru, în toate
direcţiile,infinit în spaţiu şi timp. Privim în acest mod structura şi lumina tiparului
celest al întregii creații, precum şi tot ceea ceexistă în lumea schimbării şi a expresiei
timpului şi spaţiului. Descoperim că în acest univers al luminii există sunetul perfect şi
ideea-sămânţă a fiecărui lucru şiîn fiecare sunet există sunetul originar, iar în timp ce
ne afundǎm mai adânc, vedem cum Creatorulînsuşi face sǎ se manifeste întreaga
creaţie, manifestându-se în ea, această minte conştientă nemărginită,datorită căreia
suntem conştienţi în acest moment, timp şi spaţiu. Vǎzând acest lucru limpede în fiinţa
noastră, urmǎrim apoi cum creația materialiǎ ţinută prinforma cristalinǎ delicată a
universului de lumină astrală şi, emanând din tiparele formei din universurileastrale de
lumină, se naşte forma energetică de bază care susţine fiecare atom, fiecare electron,
toateforţele creaţiei cosmosului material. Și astfel vedem cum se nasc, se manifestă şi
sunt exprimate din această creaţie celestă vastă,universunle diferenţiate şi perfecte de
lumină şi apoi realitatea fizică a universului exprimat. Vedem apoi propria noastră
stea. Soarele, cum se naşte din acest soare astral perfect, care s-anăscut din cea mai
măreaţă Lumină care posedă în sine forma ideii perfecte din soare, provenită
dinsunetul şi gândul originar, emis de voinţa suverană a Creatorului infinit. În cazul
fiecărui lucru pe care îl contemplăm, vedem cum se dezvoltă în faţa noastră, fie cǎ e
vorbade un fir de iarbă, un animal, de propriile noastre individualităţi şi trupuri, lumile
îndepărtate cu fiinţeînzestrate, ca şi noi, cu conştiinţă - toate emise din acest tipar
perfect al universurilor astrale de lumină,care se naște din lumina măreaţă şi din cel
 mai fin nivel de lumină celestă emise de cel mai măreţ gând -gândul originar care
conţine prima emanare a sunetului provenit din infinitatea eternităţii. În timp ce ne
afundăm mai mult, rămânem Ia marginea infinitului, atemporalităţii şi eternităţii.
Aşadar, vedem această unitate perfectă între Mintea infinită, datorită căreia suntem
conştienţi, şipropria noastră existenţă. Iar conştiinţa care ne face pe fiecare dintre noi
sǎ fim conştienţi nu poate fi niciodată separată deaceastă Fiinţǎ conştientă singulară,
care există în toate lucrurile; nu suntem niciodată divizaţi şi niciodatăseparaţi de
nimic. Şi apoi, în timp ce ne uităm în toate direcţiile din jurul nostru, contemplăm o
ordine divină perfectăşi felul în care această Fiinţă măreaţă a trimis din când în când
pe Pământ şi în alte lumi întrupări sauManifestări ale divinităţii ei, care aduc la viaţă
lumi întregi, revărsând în creaţie o nouă primăvară. Suntem inundaţi de fericire atunci
când vedem cǎ a sosit timpul unei noi primăveri şi când o nouăeră de o mie de ani de
pace neîntreruptă şi de înălţare spirituală se naşte pe Pământ şi în întregul cosmos.
Văzând apoi, în perfecţiunea creaţiei, Creatorul şi Mintea Infinită, realizăm acum
adevărul cǎfiecare lucru creat este o poartă spre infinit şi că Fiinţa nemărginită şi
infinită este cu adevăratomniprezentă, omniscientă, veşnică în fiecare punct din spaţiu
şi timp şi la fiecare nivel al creaţiei. Şi căîntr-adevăr, cuprinsă în noi şi în toate
lucrurile, ea este o hologramă perfectă a tot ceea ce există. 155
 156. Întregul univers este cuprins în noi, iar individualităţile noastre, care sunt parte a
creaţiei, provin dela Creator. Cea mai înaltă stare spirituală de conştientizare a noastră
este aceea de a fi precum totul şi înacelaşi timp nimic şi de a rămâne complet
nemişcaţi. Descoperim astfel cǎ suntem ferestre limpezi prin care lumina infinită a
Fiinţei măreţe străluceşte.Iar Mintea conştientă prin care suntem lucizi în aceasta clipă
este Fiinţa eternă, Sinele infinit, Minteacosmică, din care toate lucrurile, timpul,
spaţiul emană. Acum să ne odihnim mintea în punctul primei emanaţii, unde conştiinţa
începe sǎ devină existenţărelativă, atunci când absolutul rezonează în existenţa relativă
a cosmosului şi creaţiei. Vedem că în acestgând măreţ se află ideea-sămânţă a întregii
cunoaşteri. Şi la acest nivel, orice lucru poate fi cunoscut.Aici există toată cunoaşterea;
fiecare ştiinţă, artă, fapt, adevăr. Şi această cunoaştere perfectă estecuprinsă în
realitatea umului şi reprezintă o fântână care poate genera toată cunoaştereǎ, întreaga
ştiinţă şi adevărulsuprem. Putem învǎţa să ajungem în acest punct, în acest loc non-
spaţial din noi şi să vedem adevărul, sǎscoatem la lumină fiinţele, să cunoaştem faptele
şi să percepem realitatea. Pe aripile acestei Minţi conştiente infinite noi realizăm că
suntem integraţi în armonie perfectă, căsuntem indivizibili, că fuzionăm cu fiecare
punct din spaţiu şi timp. Folosind delicat şi în mod subtilliberul arbitru dat nouă de
către Creator, în concordanţă cu voinţa divină, orice lucru este posibil şi oriceviaţă este
îmbunătăţită. Întorcându-ne cu umilinţă spre această Fiinţă nemărginită, putem apoi
sǎpercepem un punct îndepărtat din spaţiu sau timp şi putem realiza astfel ceea ce se
întâmplă în acel loc şitimp. Prin urmare, e posibil să adormim într-o noapte şi să
percepem ce se va întâmpla în ziua, anul sausecolul următor, pentru că în noi este
cuprins tot spaţiul şi timpul. Natura minţii din noi esteomniprezentă în orice punct al
creaţiei - în orice punct din spaţiu şi timp. Astfel, vedem cǎ totalitatea universului ne
este deschisă pentru că cea mai măreaţă Minte. Fiinţaconştientă singulară, se află în
noi toţi. Iar acest ocean infinit de conştiinţă, care nu poate divizatniciodată, este
motivul pentru care suntem conştienţi. Este motivul pentru care suntem veşnic
conştienţi.Şi dacă rămânem tăcuţi şi imobili, putem percepe această Minte tǎcutǎ şi
putem medita asupraadevărului, putem vedea orice punct din spaţiu, putem pune orice
întrebare şi afla răspunsul la ea. Dinacest motiv, noi - adică toate fiinţele inteligente
evoluate - dispunem de capacitatea de a fi una cu Fiinţanemărginită, de a ne folosi
liberul arbitni pentru a discerne voinţa divină şi de a ne pune în slujbaplanului divin.
 Aceasta este împlinirea noastră maximă ca fiinţe. Cat timp ne aflăm pe Pământ,
suntem chemaţi sǎrăspundem nevoilor acestui timp şi loc, deşi realizăm că locuim în
acest cămin etern şi spaţiu infinit. Din această Fiinţă conştientă, profundă şi veşnică,
pe aripile conştiinţei infinite ne înălţăm in cerulde deasupra noastră, suntem una în
spirit, iar acest spirit este indivizibil. În această Minte infinită, vedemPământul însuşi
o planetă albastră, minunată, scufundată în infinitatea spaţiului. Pământul este şi el o
fiinţă conştientă. Vedem această fiinţă conştientă şi ne simţim una cu ea, ca şicopiii săi
şi în acelaşi timp perfect uniţi cu conştiinţa din care îşi derivă propria sa existenţă. În
timp cene uităm în jur pe Pământ, vedem spaţiul sistemului nostru solar, surorile şi
fraţii Pământului, celelalteplanete şi Soarele- Tată. Vedem spaţiul din jurul nostru plin
de lumină şi energie infinită, care nu estegol, ci plin şi nu este mort, ci conştient.
Vedem cǎ întreg spaţiul este conştient. Purtaţi pe aripile acestei conştiinţe, care se află
şi în noi, neînălţăm prin infinitatea spaţiului şi contemplăm nenumărate lumi, vedem
întreaga spirală a galaxiei CăiiLactee şi, avansând, ajungem în spaţiul intergalactic şi
vedem miliarde de galaxii, lumi infinite care seîntind dincolo de noi, şi totuşi în noi
înşine, iar integritatea acelui spaţiu nemărginit este vastul oceanmental din noi.
Suntem mereu una cu această Fiinţă cosmică şi mereu conştienţi prin intermediul
Minţii cosmice.Putem călători în voie prin cosmos, putem contempla orice lume şi
putem vedea orice sistem solar. 156
 157. În această stare de conştiinţă cosmică, vedem dincolo de universul material
conştient şi infinituniversurile astrale infinite de lumină, iar dincolo de ele, forma ideii
şi sunetului perfecte care susţinformele de lumină şi cosmosul material infinit. Suntem
una cu Creatorul şi una cu creaţia. Înţelegem atunci că atât Creatorul, cât şi creaţia
sunt indivizibili. Şi cǎ în noi înşine suntem veşnicindivizibili. În această stare de
unitate, chemăm tărâmul celest, fiinţele angelice. Manifestările divine şifiecare fiinţă
conştientă şi spirituală din cosmos să ni se alăture în timp ce contemplăm Pământul şi
îiinvităm aici. Realizǎm că Pământul a ajuns la un moment de evoluţie spirituală. Şi ne
rugămDumnezeului infinit, în timp ce apoi toţi ne concentrăm asupra Pământului, sǎ
transforme întunericulprin iluminare, să trimită în fiecare inimă egoistă, iubirea
infinită a divinului, iar acolo unde e ură,aceasta să fie înlocuită de afecţiune şi iubire,
şi acolo unde e lăcomie şi egoism, să fie înlocuite dealtruism şi generozitate. Aceste
forţe de pe Pământ care rătăcesc în ignoranţa urii şi lăcomiei, le vedem transfigurate
delumina cunoaştem, iubirii şi pǎcii. În miezul realităţii Pământului şi oamenilor săi,
vedem cum răsare o minunată lumină aurie iarPământul este transformat într-o grădină
a păcii. Progresând din acest punct, Pământul devine una dintrediademele creaţiei,
unul dintre depozitele adevărate ale păcii şi cunoaşterii din cosmos. În această stare de
pace, toate popoarele îşi întorc privirea spre Pământ şi sunt inundate de bucuriepentru
că timpul împlinirii promisiunii umanităţii a sosit iar noi ne aflăm aici pentru a fi
martori acestuimoment şi a-l transforma în realitate. Vedem cum ni se alătură fiinţe
celeste, astrale şi extraterestre şi toţi oamenii buni de pe Pământ nise alătură atunci
când ne exercităm voinţa pentru a fi una cu Fiinţa divina prin aducerea la realitate
aunei perioade de înălţare spirituală şi de pace neîntreruptă timp de mii de ani. Acum
rămânem în tăcere şi vedem cum ni se alătură tărâmul angelic fiinţele celeste, lumile
astraleîn care se află strămoşii noştri şi fiinţele din diferite lumi. Vedem că ni se alătură
şi fiinţe extraterestre şică există oameni pe această planetă ce ni se alătură prin gând
conştient şi rugăciune. Păstrăm în noi acestgând şi această viziune de a inunda întreaga
lume cu această lumină aurie, aducând astfel vremurile depace, iar toate zgomotele de
arme ale războaielor vor fi reduse la tăcere şi toată suferinţa va lua sfârşit. Nedreptatea
va face loc dreptăţii, sărăcia abundenţei și de la distrugere vom ajunge la o epocă
decreaţie minunată şi perfectă şi la o ordine socială perfectă şi ideală. Când realizăm
 aceasta, suntem siguri că schimbarea va veni. Vedem cǎ ni se alătură lumi infinite
şidivine. A venit timpul ca metodele vechi şi corupte să nu mai fie folosite, vechea
ordine să fie anulată şio nouă lume să se nască, o lume caracterizată de indivizibilitate,
pace şi înălţare spirituală neîntreruptătimp de mii de generaţii de copii pe Pământ.
Minte nemărginită Fiecare sistem solar stabil este format din planete. În fiecare dintre
aceste sisteme solare existăforme de viaţă, capabile să cunoască Mintea divină. Prin
urmare, în timp ce contemplăm spaţiul din jurulnostru, înţelegem că această Fiinţă
conştientă absolută, această Minte care ne permite să fim conştienţi,veşnic
omniprezentă, este comună acestor fiinţe şi este baza pǎcii interplanetare. Nevoia de
pace globalăşi primul punct care conduce la înălţarea spirituală a fiecărei fiinţe - este
de a recunoaşte că în sine existăaceastă minte cosmică, furnizând lumina conştiinţei,
spiritul unic din sine. Aşadar suntem veşnic una în spint, iar marele Spirit este veşnic
unul şi indivizibil. Salutăm prezenţa acestor fiinţe aici, indiferent în ce formă apar ele -
ca navă materializată, mesaj,sunet, lumină, obiect spaţial eteric, care scânteiază în
câmpul din jurul nostru. Orice am vedem sau auzi 157
 158. este însă mai puţin important decât ceea ce cunoaştem în fiinţa noastră. Realizăm
că suntem conştienţi şică aceste fiinţe care de asemenea dispun de conştiinţă ne văd cu
ochii minţii. Iar acest ochi divin aiindivizibilităţii există în orice formă de viaţă
inteligentă. Ca ambasadori ai Pământului pe lângă aceste popoare, îi invităm cu
umilinţă aici şi le spunem cǎpot apărea în orice formă sau mod sigur şi adecvat acestor
timpuri, recunoscând cǎ Pământul este foartepericulos în momentul de faţă şi cǎ
siguranţa este esenţială. Ştim cǎ ei ne pot vedea şi, de asemenea, larândul nostru noi îi
putem vedea pe ei fără efort prin acest ochi mental pe care îl posedăm cu toţii,
pentrucǎ toţi suntem conştienţi şi recunoaştem omniprezenţa conştiinţei. O dată cu
trecerea timpului nu va mai exista nicio distincţie între fiinţele iluminate spiritual şi
celeca ocupă funcţii politice sau de conducere. Niciun conducător nu va mai putea
guverna altfel. Nu uitaţi că există extratereştri sub pământ şi sub apă care rămân din ce
în ce mai mult în aceastăformă eterică, dar sunt pregătiţi să reacţioneze în caz de
necesitate. Veţi vedea adeseori o navă spaţialăsau un aspect eteric al acesteia care mai
curând iese de sub pământ decât să vină din spaţiu. Odată, în Colorado, în timpul unei
expediţii am simţit cum pământul se mişca şi se ridica chiar subpicioarele noastre. Şi
apoi am văzut în jurul nostru o navǎ, iar temperatura a urcat cu 12-15 grade. Neaflam
într-o navă eterică translucidă, dar puteam vedea forma, dimensiunile sale şi fiinţele
care sedeplasau în ea. Deoarece aparatura electronică implicată de aceste tehnologii
permite transformarea materiei prindepăşirea vitezei luminii, iar materia solidă poate
sǎ devină aceastǎ formă eterică, aproape astrală, ei pottrece direct prin materia solidă,
prin munţi, ca şi cum materia ponderală nici nu ar exista. Chiar și în proiectele umane
clasificate dispun de tehnologii de acest gen. O navǎ poate foi adusǎîntr-n stare în care
nu este deloc detectată şi totuşi ea este prezentă. Realitatea este cǎ majoritatea
oamenilor nu ar şti cǎ ea există acolo. Unii poate cǎ totuşi ar şti, darmajoritatea nu. Şi
cu cât pătrund mai mult în universul material tridimensional, în dimensiunea spaţiu-
timp, cu atât nava lor este mai vulnerabilă atacului tehnologiilor umane actuale şi
poate fi detectată. Acestea sunt sisteme de propulsie şi aparate electronice foarte
puternice. Dacă se materializeazăcomplet, îi lăsăm pe ei să se apropie de noi. Nu
fugim spre ei. Nu este sigur şi nici nu este înţelept. Când un grup redus de persoane
pune în practică acest protocol, oamenii se întind adeseori şiadorm, după care încep să
viseze. În această stare, oamenii pot să depăşească blocajele interne şi sǎ vadă
extratereştrii mai bine. Nuuitaţi, ei sunt adeseori în formă eterică sau aproape astrală şi
interacţionează foarte uşor cu corpurilenoastre astrale, activate în starea de vis lucid.
În această stare sau atunci când suntem treji şi centraţi în conştiinţa cosmică,
 extratereştrii se vorapropia de noi. De ce? Pentru că sunt mai în siguranţă atunci când
noi nu suntem conectaţi doar cuindividualitatea noastră limitată, măruntă şi temătoare
cu ego-urile noastre. După cum i-a spus Krishna lui Arjuna pe câmpul de luptă: „Puţin
din Aceasta elimină oriceteamă.” “Aceasta” este Mintea nemărginită. În această stare,
nu există motive de teamă. Şi prin urmare, se simt mai în largul lor în prezenţanoastră
pentru că putem intra în contact cu ei ca fiinţe conștiente. Este o experienţă minunată.
Ei pot atunci o relaţie cu noi pentm cǎ ne conectăm cu acel aspect universal al fiinţei
noastre -unicul nostru apect universal dar care constituie şi chiar esenţa fiinţei noastre.
Aşadar, intrând înconexiune cu acesta, suntem pregătiţi, receptivi şi capabili să ne
conectăm cu ei. Unicul şi cel mai mare factor determinant al contactului îl reprezintă
starea conştiinţei în care neaflǎm. Cel mai important lucru legat de protocolul de
contact este de a vă acorda timp pentru a vă linişti şia vă centra în tăcere în conştiinţă.
Procedura implicǎ următoarele etape: mai întâi, rămâneţi calmi şipuneţi în aplicare
nişte tehnici de meditaţie care să vă permită sǎ intraţi în contact doar având
conştiinţaactivă, care funcţionează mai bine în cazul vostru. Apoi, după ce receptaţi
această conştiinţă, trebuie să o 158
 159. expansionaţi, sǎ deveniţi cât mai conştienţi de ea şi să realizaţi faptul că nu se
limitează doar la spaţiulvostru individual, că este cu adevărat o conştiinţă universală.
În a treia fază, pe aripile acestei conştiinţe universale, vedeţi cu ochii minţii – “de la
distanţă” -spaţiul. Puteţi literalmente scana cu vederea spaţiul unde doriţi sau să vǎ
lăsaţi mintea să fie atrasă de onavă extraterestră. Aveţi grijă să nu vă imaginaţi doar cǎ
s-a întâmplat; lăsaţi lucrurile să se desfăşoare şisǎ ajungă în faţa ochilor minţii voastre,
unde le puteţi percepe cu adevărat. În a patra fază, când vedeţiun extraterestru sau o
navă spaţială, intraţi în contact cu fiinţele extraterestre, reintrând în contact cupropria
voastră conştiinţă interioară şi priviţi cum conştiinţa interioară străluceşte în ochii lor.
În această stare de indivizibilitate, invitaţi-o să fie alături de voi aici, în orice mod
sigur şi adecvat. O altă versiune avansată este de a intra, de asemenea, în contact cu
centrul sau consiliulinterplanetar, pentru a cere permisiunea: - Vǎ rog, permiteţi-le să
vină sau aduceţi-i aici. Sau pentru a fi alături de ei. În a cincea fază îi conduceţi la
locaţia voastră precisă. Arătaţi le acea locaţie. Este ca şi cum aţimâri imaginea din
spaţiu şi le-aţi arăta vizual locaţia voastră exactă, intrând în contact cu mintea lor,
cusistemul lor de ghidaj sau cu ambele, deoarece tehnologiile lor sunt în conexiune cu
conştiinţa lor. Nuuitaţi că aşa călătoresc ei prin spaţiu. Aşa funcţionează sistemele lor
de ghidaj şi așa își pilotează nava.Totul are legătură cu conexiunea mentală; mintea,
trupul şi nava lor sunt perfect integrate. Nava spaţialăînsăşi este o biomaşinǎrie
conştientă şi asociată cu inteligenţa conştientă. Puteţi să vǎ adunaţi într-un grup mic şi
aplica acest protocol timp de oră sau două. Are o eficacitatefoarte mare când mai
multe persoane pun în practică acest protocol împreună. Odată, când un extraterestru
în formă eterică a fost prezent la una din aceste expediţii, i-am oferitun cristal. Când
am întins mâna ca să-i dau acel minunat cristal ne-am uitat cu toţii la mâna mea, care
s-atransformat în faţa ochilor noştri; s-a întins şi apoi a rămas doar cu trei degete - şi
arăta exact ca o mânăde extraterestru! Toată lumea a văzut aceasta. Era ca şi cum
mâna sa şi a mea ar fi devenit una. Cu toţii am văzutcum mâna mea s-a modificat
complet. Aşadar, modul în care pot apărea extratereştrii este cu adevărat uimitor. Poate
chiar şoca, deoarecepare atât de bizar. Ar fi greu de creat un film S.F. care să conţină
atâtea ciudăţenii cum am văzut şi trăitnoi în aceste expediţii Când ne adunăm aici sub
lumina stelelor, amintiţi- vǎ de acest moment minunat împreună şiînţelegeţi cǎ auntem
veşnic conectaţi în această stare de indivizibilitate şi cǎ vom colabora impreunǎpentru
a depǎşi aceste vremuri şi a ajunge la epoca pe care am vǎzut-o cu oclui minţii.
Picătura e totuna cu oceanul Există o frază minunată: “Cunoaşterea e un singur punct,
 dar nebunii l-au multiplicat.” Percepţia directă a minţii este foarte simplă, dar există
multe detalii despre felul în care totul esteexprimat. Ne aflăm în acest punct din spaţiu
şi totuşi, în acelaşi timp, cuprins în acest punct este ceea cedepăşeşte spaţiul şi timpul.
Această activitate emană din infinit, iar relativitatea însăşi este infinită şicreaţia nu este
limitată. Cosmosul nu are sfârşit în timp sau spaţiu, tot aşa cum Mintea nemărginită
nuare nici ea sfârşit în timp sau spaţiu. Creaţia este haina externă a Minţii nemărginite
şi totul. împreună,reprezintă Fiinţa supremă. Înţelegeţi asta? 159
 160. Este foarte uşor să staţi liniştiţi, să experimentaţi mintea în forma sa subtilă,
nemărginită şi săobservaţi realitatea din jurul vostru. Trebuie să trecem de la starea de
conştiinţă activă şi uşor concetratăla cea de a exista pur şi simplu, de a reflecta şi a
vedea în noi conştiinţa divină. Identificăm conştiinţa cu ego-ul nostru, deoarece
iradiază din noi, dar în acelaşi timp trece dincolode noi. Uitaţi-vǎ in ochii celor din
jurul vostru. Realizaţi că sunt conştienţi şi, deşi sunt diferiţi, conştiinţaeste aceeaşi -
mintea activă din ei este una: suntem cu toţii un singur Spirit. Conştiinţa lor
individuală este aceeaşi cu cea divină Individualităţile, intelectele, corpurile lor sunt
diferite, dar conştiinţa este o una singură. Suntemindivizibili şi dintotdeauna am fost
astfel, niciodată separaţi. Şi dacă recunoaşteţi şi trăiţi această unitate, puteţi deveni o
singură entitate cu oricine altcineva şiputeţi fi una cu animalele, copacii, stelele,
extratereştrii şi cei din cadrul guvernului subteran, cei de laCasa Albă ş.a.m.d. Niciun
loc nu vă este inaccesibil, nicio fiinţă nu vă este străină şi niciun loc străin. Întregul
cosmoseste căminul vostru. Această realizare nu este doar mentală, este chiar trăită
efectiv - toate aceste lumiprin care călătorim, toate aceste stări spirituale, pe toate le
veţi atinge, fără nicio îndoială... Individualităţile noastre sunt ferestre prin care
infinitul se exprimă. La un moment dat, învăţămcând sǎ luăm această picătură şi sǎ o
lăsăm să cadă la loc în ocean, după care, să reconstituim picăturacare redevine
individuală. Învăţăm să facem aceasta pe parcursul voiajului nostru spiritual. “Fii
precum nimicul şi apoi mergipe apǎ”. Prin urmare, picătura individualităţii noastre
poate deveni una cu oceanul şi apoi noi suntem chiaroceanul, în acelaşi timp, putem
realiza că suntem în continuare acea picătură individuală, într-o stare deconştiinţă
indivizibilă. Putem percepe aceasta nu numai în noi înşine, ci, de asemenea, că toate
lucrurile, fiinţele şipământul de sub picioarele noastre fac parte din Fiinţa infinită,
conştientă. Realizăm cǎ totul este sacru, că întreaga creaţie este sacrǎ şi cǎ fiecare
fiinţă este sacră, deoarecespiritul, Fiinţa conştientă este însăşi materia din care este
alcătuit lot ceea ce există, lui este întotdeaunauna singură., chiar dacă se transformă şi
apare ca şi cum ar fi diferită. Provocarea constǎ tocmai în a vedea indivizibilitatea de
dincolo de aparențe, și de asemenea în aaprecia aceste aparenţe. Am fost în locuri pe
Pământ care au cea mai urâtă vreme şi, când meditam sau ne rugam, în doarcâteva
minute cerul se limpezea tot; este ca o deschidere care apare deasupra acestei stări a
conştiinţei.Aceasta s-a întâmplat de sute de ori, aproape inexplicabil, indiferent de cât
de urâtă era vremea. Întrebarea este: exiştǎ o relaţie între indivizibilitate şi dualitate?
De fapt, ele sunt coexistente și nu se resping reciproc. Cu alte cuvinte, relativul,
schimbarea,timpul, spaţiul, materia şi absolutul tăcut şi infinit sunt acelaşi lucru. În
realitate, nu există nicio separareşi, prin urmare, nicio dualitate. Relativul prezintă însǎ
diferenţieri. Avem corpuri individuale, există masculin şi feminin, existădiverse
energii, elemente diferite. Dar, în acelaşi timp există această unitate divină perfectă şi
conştiinţaabsolută care coexistă în relativ şi pătrunde totul. Existǎ deci un echilibru
între a putea vedea diferenţierea dualitatea lucrurilor şi, în acelaşi timp, avedea
indivizibilitatea care impregnează dualitatea. Prin urmare, această întrebare nu poate
avea decât un singur răspuns. Totul este stabilit și emană din Mintea nemărginită,
nediferenţiată. Percepţia noastră vede însădiferenţele. Sarcina noastră este aceea de a
 evolua până la punctul în care nu mai vedem diferenţele, citotul ca fiind indivizibil,
chiar și acolo unde aparent există distincţii şi separare. Chiar şi experimentele care au
fost făcute cu sisteme sau dispozitive mecanice, cum ar fi celeefectuate de doctor
Robert Jahn de la Princeton, arata cǎ mintea este conectată cu materia. 160
 161. Aceasta se întâmplă deoarece chiar obiectul material într-un fel este mintea,
conştiinţa carerezonează sub forma acelui lucru. Este nevoie de practică, dar percepţia
indivizibilităţii începe prin a vedea conexiunea de la ceva laaltceva, până realizăm că
nu există ceva şi altceva. Toate sunt una. Picătura şi oceanul sunt una, chiar şiatunci
cind picătura poate fi observată. Uneori este util să priviţi doar stând în tăcere alături
de alte persoane şi apoi să realizaţi cǎ şi ei, şivoi, sunteţi conştienţi de această unitate.
Ignoraţi toate diferenţele şi rămâneţi doar cu conştiinţa, pătrundeţi în starea de
conştiinţă trează,după care eliberaţi-vă de sine şi de individualitate, astfel încât să
puteţi intra în contact cu conştiinţacelorlalţi şi să fiţi una cu aceasta. În acest sens,
suntem cu toţii o singură fiinţă. Suntem cu adevărat indivizibili în spirit şi, prinurmare,
putem să ne înţelegem între noi şi să găsim astfel în noi compasiune sinceră. Pornind
de la această idee, reflectaţi la faptul cǎ fiecare persoană de pe Pământ, fiecare fiinţă
curaţiune din univers, fie cǎ este vorba despre fiinţe umane, angelice sau astrale,
despre extratereştriînzestraţi cu corpuri şi existenţe materiale pe alte planete - toate
acele fiinţe raţionale sunt capabile să fieconştiente de propria lor existenţă şi pot, prin
urmare să ajungă într-o stare de unitate perfectă - o unitatecare este trancedentalǎ şi
perfectǎ. Această stare depăşeşte pacea politică numită uneori “pacea mai mică”. Ceea
ce descriu eu acum este cea mai măreaţă pace - pacea perfectă care este interioară
şispirituală, deoarece în această stare vedem cu adevărat cǎ suntem indivizibili în
spirit. Prin urmare, orice sursă de conflict încetează să mai existe, deoarece în loc să
fie preocupaţi dediferenţe, oamenii se vor concentra asupra indivizibilităţii - şi nu doar
ca o intelectualizare sau dinperspectivă filosofică, ci ca o experienţă sinceră a înălţării
spirituale, care este o stare de existenţăsuperioară. Vi s-a dat tot ce aveţi nevoie. Totul
este în voi. Ceea ce fac eu este să încerc să vă ajut să înţelegeţi,după care veţi putea
acţiona singuri. Există deci indivizibilitate, există relativitate. Ne aflăm aici. Avem
trupuri distincte. Există spaţiuşi timp, stele şi distanţa între ele, toate acestea coexistă.
Nu sunt concepte care se exclud reciproc; defapt, sunt perfect integrate. Prin urmare,
înţelegerea diferenţei de nuanţă dintre absolut şi relativ este cu adevărat
importantă,deoarece aceasta este călătoria parcursă de sufletul nostru. Iar arunci cănd
aprofundăm această înţelegereşi experienţă, ni se permite să influenţăm existenţa din
starea de conştiinţă infinită în care ne aflăm. Fărî experienţa şi înţelegerea
fundamentală a conştiinţei infinite tăcute şi a modului în care nemăr-ginirea absolută
se manifestă în relativ, nu se poate atinge împlinirea ca fiinţă. Oriunde există formă, în
ea se află lumină astrală. Forma ideii pure şi conştiinţa sunt couzale şireprezintă
nivelul de cosmologie care se află în acea formă de idee- sământă. Conştiinţa infinită
naşteaceastă idee-sământǎ. Eate forma ideii şi vibraţia gândului unui măr, de exemplu,
fără forma unui măr.Puteţi să vă gândiţi la un mǎr fǎrǎ forma sa, adică doar la esenţa
sa spirituală? Este un mod de gândire destul de abstract, sunt de acord. Dar pornind de
la acea idee, prin vibraţiese naşte lumina, forma şi culoarea unui măr. Matricea astrală
conduce la energii subelectromagnetice,adică la energii de punct zero, la forţe
magnetice şi alte forţe care apoi selectează şi formează atomii şimoleculele mărului.
Acest proces, această construcţie divină există în fiecare lucru - fie că este vorba
despre o galaxie,despre o stea sau despre o persoană. Şi astfel, mintea conştientă
creeazǎ nivelul mental, cauzal al unuiobiect şi apoi naşte matricea astrală, după care
obiectul fizic. Ceea ce este esenţial este conştiinţa pură. Prin mintea profund tăcută,
nonlocalǎ, putem intra încontact cu un obiect şi dematerializa sau rematerializa, ori
 deplasa în spaţiu şi timp acel obiect. Astfel,anumiţi yoghini au reuşit sâ
dematerializeze sau sǎ rematerializeze un obiect, exact ca un dispozitiv deteleportare.
Vǎ puteţi conecta cu orice obiect prin intermediul conştiinţei şi, dacă înţelegeţi cum
161
 162. conştiinţa şi mintea devin materie, puteţi influenţa obiectul respectiv. Nu există
nicio separare, cuexcepţia construcţiilor mentale create. Noi singuri ne clădim
propriile închisori şi numai noi putem să neeliberăm din ele. Prin urmare, trebuie sǎ ne
dezvǎţăm de obişnuinţa acestor intelectualizări conceptuale şi săexperimentăm în
linişte “starea de uniune” - starea de indivizibilitate înzestraţi prin operarea subtilă
avoinţei şi credinţei active cǎ “aşa va fi”, aproape orice este posibil. Vieţile noastre au
fost create în acest mod. Acesta e motivul pentru care suntem conectaţi încontinuare
cu trupurile noastre. Gândiţi-vâ la asta. Construiţi o casă. Aţi avut o idee care a emanat
dinmintea voastră conştientă, după care aţi vâzut-o, desenat-o şi apoi aţi construit-o.
Acesta este procesul creativ, iar Creatorul - Fiinţa divină - a creat întregul cosmos în
acest mod. Înnoi se află cuprinsă aceeaşi abilitate. De aceea s-a spus adesea: “Cel care
şi-a cunoscut Sinele adevărat l-a cunoscut într-adevăr pe Dumnezeu.” Întrebarea este:
Există gradaţii diferite în cadrul tărâmului astral? Iar răspunsul este da - tot aşacum
există gradaţii diferite în cadrul tărâmului material. Vă puteţi afla în canalele de
scurgere aleManhattan-ului sau într-o grădinǎ minunată. Voi alegeţi. În universurile
luminii, există universuri mai mici şi mai mari, “staţii” diferite şi niveluri diferite.Când
cineva părăseşte această lume şi intră în planul astral, nu uitaţi că „cine se aseamănă se
adună şi sesimte bine în compania celor asemenea lui”. Aceasta înseamnă că cei care
au un anumit nivel de conştiinţă şi anumite înclinaţii vor gravitaînspre cei care
gândesc la fel. Dar nu e obligatoriu să le facă plăcere compania lor. Pricepeţi? Când
oamenii vorbesc despre iad, el este o stare a minţii aflată de cealaltă parte. Din cauza
proprieistări mentale sunteţi împreună cu persoane asemănătoare vouǎ. Aceste lumi
sunt create prin formementale şi, dacă aceste fiinţe sau oameni se gândesc la lucruri
cumplite, creează atunci manifestăriteribile în jur. Puteţi vizualiza o grădină de
trandafiri sau o cameră de tortură. Înţelegeţi? Aceasta este realitateaviziunii voastre.
Există niveluri din ce în ce mai subtile ale astralului care creează “tărâmul celest
profund” şitărâmul angelic superior. Această rafinare a minţii, gândului şi energiei
continuă până ajungeţi la nivelul“staţiei” întrupării - staţia Divinului adică la starea de
Creator. Există nenumărate niveluri de rafinament, ele sunt nesfârşite. Şi aceasta
numai la nivel astral.Dincolo de a trǎi, există însă aşa numita idee/cauzalitate - esenţa
a ceea ce este existenţa relativă. La unanumit nivel, puteţi evolua până la punctul în
care nu mai aveți nevoie să pǎstraţi o formă astralăcorporală şi aţi ajuns la acest punct
al gândirii/conştiinţei. Este expansiv, minunat şi divin. De exemplu, atunci când am
trăit experienţa la limita dintre viaţă şi moarte, nu am avut o formăcorporală. Mă aflam
într-un punct de lumină conşnentǎ pură, care era individualitate şi totuşi o
conştiinţăvie; era cauzalitate. Am atins direct cauzalitatea şi, de acolo, Mintea infinită.
Textura emoţională a universurilor astrale este foarte bogată, iar lumina şi culorile sunt
foartefrumoase, cu adevărat celeste. Dar existenţa care este dincolo de aceasta - de
starea cauzală - are o frecvenţă încă şi mai subtilă.Este esenţială, mai puţin diferenţiată
şi direct conectată cu puritatea minţii şi spiritului. Întrebarea este: unde îşi găseşte
locul reincarnarea în această cosmologie? Este o întrebare frecventă. “Adevărul te va
elibera, dar mai întâi te va înfuria.” Aşa cǎ acum o săînfurii pe toată lumea. Adevărul
despre reîncarnare este evident şi, totuşi, este absolut fals. Amintiţi-vǎ de
experienţaprezentată. Fiecare individualitate este o creaţie unică. Deoarece este parte a
creaţiei, există veşnic şi înmod unic. Acea individualitate există şi va continua să
 existe pentru totdeauna. Şi totuşi, mintea conştientă din fiecare dintre noi este aceeaşi
care există în noi toţi. 162
 163. Fiecare individ, prin conectarea cu acest aspect nonlocal al conştiinţei, poate trăi
viaţa individualăa oricărui individ aflat în prezent pe Pământ, care a trăit pe Pământ
sau care va exista vreodată pePământ sau în univers. Descrierea reîncarnării este prin
urmare incorect definită în realitate, este realizarea indivizibilităţiidintre
individualitate şi infinit. Acest aspect al fiecăruia dintre noi, care este Sinele infinit,
există înfiecare din noi. Astfel conştiinţa unui individ poate intra în contact cu această
conştiinţă nonlocalǎextinsă şi apoi poate trăi viaţa altcuiva. “Deoarece în realitate
suntem veşnic o singură Fiinţă.” M-am întâlnit cu cinci persoane care jură pe viaţa lor
cǎ au fost Cleopatra! Şi. într-o anumitămăsură, ele chiar au fost Cleopatra, deoarece
conştiinţa din noi este universală. În acest fel, anumite altesuflete conexe pot trǎi
experienţa unei persoane arhetipale - sau cineva care a avut un impact importantca
model social sau istoric precum Cleopatra. Dar cineva nu moare şi apoi se dizolvă în
neant, după care se reincarnează ca Joe Cohen înBrooklyn, New York, în anul 2030.
Nu. Ceea ce se înţelege prin reincarnare este complet fals şi totuşi înea rezidă un
adevăr profund, care nu este transmis deoarece este abstract nonlocal şi cu un nivel
decomplexitate ridicat. Este posibil ca oamenii cu suflete individuale să rezoneze
împreună cu fiinţe de natură similară saufrecvenţă rezonantă superioară. Nu este ca şi
cum o persoană işi sfârşeşte viaţa în acest corp, se dizolvǎîn nimicul matricei
conştiinţei şi apoi devine o altă fiinţă sau persoană. Nu este aşa. Este ceva maiprofund.
Iar adevărul profund eate cǎ suntem toate fiinţe din toate timpurile. Şi dacǎ alegem,
putem trǎiviaţa unei fiinţe individuale din trecut, din prezent sau din viitor, în
deplinătatea sa. Ştiţi cine sunteţi? Ştiţi că întregul univers este cuprins în voi şi, prin
urmare, Mintea conştientă dinvoi este omniprezentă şi că transcende spaţiul şi timpul?
Şi cǎ puteţi rezona o dată cu toată experienţaspirituală a oricărei fiinţe şi o puteţi trăi în
deplinătatea sa? În noi există o Fiinţă infinită şi etern conştientă. Aşadar, dacă
înţelegeţi natura minţii şi conştiinţeidin voi e limpede cum puteţi să vă duceţi Ia
culcare într-o searǎ şi în acea stare de relaxare să depăşiţilimitele spaţiului şi timpului
şi să vedeţi ce se va întâmpla sǎptâmâna viitoare sau ce s-a întâmplat cu omie de ani în
urmă sau chiar puteţi trăi experienţa completă a vieţii cuiva care a trăit cu un milion de
aniîn urmă... Ne apropiem de maturitatea rasei umane şi trebuie sǎ avem o înţelegere
mai profundă a acestorlucrun ca sǎ nu ajungem la superstiţii şi copilării, ca de
exemplu, cǎ punem în practică anumite ritualuripentm a nu ne întoarce pe Pământ sub
formă de furnici! Desigur cǎ, dacă vreţi să ştiţi cum e să fii un stejar, o furnică sau un
câine, o puteţi face. Nu trebuiesă aşteptaţi o altă viaţă! Atunci când înot cu delfinii,
motivul pentm care mă acceptă este că mă socotesc unul dintre ei. Măsocotesc
literalmente un delfin. Eu devin atunci un delfin. Când renunţaţi la trup şi ajungeţi la
nivelul uimâtor, vǎ veţi păstra toate amintirile, vǎ veţi amintide fiecare persoană care
aţi fost pe Pământ, veţi evolua ca această individualitate prin toate lumilecreaţiei şi
prin toate stările de conştiinţă. La un moment dat, dacă doriţi, veţi fi picătura care se
întoarceîn ocean. Nu uitaţi, din infinitul ocean al lui Dumnezeu am ieșit şi în acel
ocean infinit ne vom întoarce cutoţii. Și acesta este scopul şi călătoria sufletului
nostru. Experienţa de a fi un individ constă in a învăţa binecuvântarea de a deveni
nimic şi de a redeveniinfinit şi. în acelaşi timp. de a vă putea bucura de existenţa şi de
deplinătatea creaţiei. 163
 164. Percepția celestǎ Prin intermediul fiinţelor celeste, prin rugăciunile color de pe
Pământ şi prin propriile eforturi,sufletul poate avansa de la un nivel la altul; este o
progresie infinită. O persoană poate fi nevoită să îndure multe suferinţe pentru aceasta,
deoarece trebuie să seelibereze de toate ataşamentele. Suferinţa este sinonimă cu
 ataşamentele. Prin urmare, o credinţă, idee fermă sau amărăciune înseamnă suferinţă.
Cineva a descris inteligent iadul prin faptul cǎ te afli în acea stare de remuşcare
deoarece ai realizatce ai făcut şi mai ales ce nu ai făcut. Regretul nu este într-atât legat
de ceea ce ai făcut (doar dacǎ nu eştiun criminal în serie), ci are legătură mai mult cu
ceea ce nu ai făcut - efortul pe care nu l-ai depus,amabilitatea pe care nu ai oferit-o,
momentele în care ai fost egoist când ar fi trebuit să fii generos etc.De acolo vine
regretul. Avem un mod ciudat de a ne concentra asupra a ceea ce am realizat, fǎcându-
ne griji în legătură cuasta, cind, în realitate, ar trebui să ne preocupe mai mult ceea ce
neglijăm să facem, ceea ce e pozitiv şiutil pentru omenire. Aceste păcate ale omisiunii
sunt întotdeauna mai mari decât cele ale asumării. Prin urmare, nupierdeţi nicio ocazie
sǎ faceţi un bine, sǎ iubiţi, să împărtăşiţi, să vǎ sacrificaţi şi să profitaţi de ocazia dea
crea o lume mai bunǎ, de a vǎ exprima iubirea faţă de oameni sau de a răspunde cu un
gest amabil. Fiecare fiinţă creată are un volum optim de sarcini şi un rol optim de
jucat, care corespundepropriei individualităţi unice. Ceea ce tocmai am descris se
numeşte Dharma - activitatea şi calea potrivită. Poate fi ceva foartemărunt sau poate fi
ceva foarte măreţ, în funcţie de nivelul pânǎ la care ne exercităm liberul arbitrupentru
a ne descoperi şi aplica întregul potenţial. Starea de conştiinţă cosmică la care mă refer
a existat dintotdeauna, veşnic şi este mereu infinită,Universul a existat şi el
dintotdeauna, va exista mereu şi este infinit. Prin urmare, ideea că universul estelimitat
sau a avut un început sau un sfârşit nu este de fapt corectă. Eternitatea planului
Absolutului, Mintea conştientă cosmică, se exprimă prin creaţia infinită şieternă. Prin
urmare, chiar şi atunci când ne referim la spaţiu, când ne gândim la el sub formă
materială, nuare sfârşit. Este infinit. Deoarece chiar şi dacă ajungem la capătul a ceea
ce credem că este universul prindefiniţie, atunci ce e dincolo de acel capăt? Este
infinit. Când eram mic, obişnui am să reflectez tot timpul la aceste lucruri. Mă
gândeam la ele în timp cemergeam, mă uitam la stele şi simţeam, vedeam asta. Chiar
şi când am văzut oul cosmic, forma celestă a creaţiei în formă discretă, aceasta era
deasemenea eternă şi infinită. Este un paradox... Dacă vă uitaţi la cerul nocturn
folosindu-vǎ de viziunea celestă, veţi vedea o enormă cantitate delumină. Totul este
paradoxal şi, în acelaşi timp, perfect... În cazul percepţiei celeste/astrale, vedem direct
cǎ pânǎ şi adâncimile spaţiului vid, întunecat, suntiluminate de o lumină care iradiază
dinăuntru. Îl puteţi vedea? Putem vedea planetele şi stelele discrete, care se rotesc într-
un ocean infinit de lumină celestă. Prinurmare, există lumi de lumină care radiază
toate dinăuntru, la fel cum lumina unei stele provine de faptdin interior. Întrebarea
este: toate realităţile posibile există simultan sau paralel? Există comunicarea între ele?
Răspunsul la aceasta depinde complet de starea de ştiinţă a receptorului. Cu alte
cuvinte, răspunsul este da, din perspectiva cuantică, holografică, integrată a
universului,unde totul este cuprins în fiecare. Şi, ca şi în cazul unei holograme, într-o
parte a universului este prezentacesta în integralitatea lui. Nimic nu este vreodată
separat. Unitatea Divină există în toate lucrurile. 164
 165. Prin urmare, toate realităţile posibile ale universului există simultan, iar
conexiunea are loc prinintermediul minţii nonlocale, care este aspectul inteligent,
conştient al tuturor lucrurilor. Inteligenţaconştientă este integratorul final al acestor
diverse tărâmuri. Se poate vorbi, la un nivel de înţelegereintelectuală, de diverse
dimensiuni sau universuri paralele, dar în realitate ele sunt cuprinse unele înaltele.
Privind cu “ochiul indivizibilităţii”, vedem această integrare perfectă prin
nonlocalitatea minţii. La un alt nivel al percepţiei se poate spune cǎ nu există nicio
conexiune. De exemplu, se poatespune cu siguranţă că nu există nicio conexiune între
noi, cei care ne aflăm acum aici, în Virginia, şicineva care se aflǎ în India. Deoarece
nu-i atingem, iar ei nu ne aud s-ar putea spune cǎ este adevărat. De asemenea, la un alt
 nivel, s-ar putea spune: - Cu toţii ne află în biosfera Pământului. Aşa cǎ atingem
Pământul, respirăm acelaşi aer şi suntemconectaţi. Toate acestea sunt construcţii
intelectuale, diferite de modul în care ele operează de fapt. Anumitecâmpuri de
rezonanţă mai fine lasă loc în cele din urmă celor mai primitive, iar intre ele există
oconexiune continuă, existǎ mereu o conexiune nonlocală şi o rezonanţă cartare loc
prin intermediulinteligenţei conştiente. Când ceva este teleportat şi se deplasează din
punctul A în punctul B din spaţiu, acest lucru esteperfect posibil, deoarece există o
integrare perfectă între orice punct din spaţiu sau oricare două punctesau orice număr
infinit de puncte din spaţiu. Datorită integrării nonlocale a energiei, materiei,
spaţiului,timpului şi dimensiunilor prin intermediul mental, orice punct din spaţiu şi
timp are acces la orice altpunct din spaţiu şi timp. Iar aspectele mai sensibile ale
cosmosului - astral, mental, cauzal etc. - prezintădin ce in ce mai mult această
caracteristică a nonlocalităţii. Prin urmare, există o “nonlocalitate relativă”. Toată
lumea se gândeşte la nonlocalitate ca fiind nonlocală sau locală. Este fie fixă şi lineară,
fienonlocală. În realitate, în nonlocalitate există relativitate. Structura cosmosului este
cu adevărat minunată,complexă şi în acelaşi timp simplă, după ce sunt înţelese câteva
principii de bază. Pentru a ajunge de la punctul A la B prin “dematerializarea” unui
lucru şi reapariţia sa într-un altpunct din spaţiu, accesăm nonlocalitatea relativă.
Obiectul material este afectat, astfel încât rotaţia şifrecvenţa sa sunt, de fapt,
modificate în ceva apropiat de ceea ce misticii ar numi energia astrală saueterică. Şi
deoarece acest tărâm este mai puţin fixat şi linear decât spaţiul şi timpul material,
obiectul poateapărea acolo practic instantaneu. Acest lucru se realizează prin rezonanţa
nodală nonlocală - prin carepunctul A şi punctul B din spaţiu sunt accesate prin
rezonanţă şi rotaţie prin intermediul unui nivel aluniversului care este mai nonlocal
decât timpul/spaţiul fix. Aşadar, cu cât se trece mai mult în câmpurile de azonanţă şi
frecvenţă care depăşesc viteza luminii- această graniţă a luminii pot fi accesate
tărâmuri din ce în ce mai apropiate de câmpurile aşa-numiteeterice sau astrale de
energie, care sunt din ce în ce mai nonlocale. Nonlocalitatea perfectă este Mintea pură
nediferenţiatǎ. Şi cea mai puţin perfectă este universulmaterial spaţiu-timp fix, dar
toate sunt integrate şi sunt veşnic indivizibile şi, prin urmare, dacă deplasaţiun obiect
material şi îi modificaţi starea electronic, poate ajunge într-o formă nonlocală
amplificată.Astfel, el poate fi teleportat dintr-un punct din spaţiu într-altul. Este posibil
să se realizeze acest lucru şi la nivelul cauzalităţii, iar aceasta este chiar mai
rapidădecât teleportarea eterică. Prin urmare, există o viteză relativă şi o nonlocalitate
relativă, în funcţie de cât de fin veţiintroduce un obiect anume în starea eterică, astrală
sau cauzală, care este cuprinsă în acel obiect. Un vehicul extraterestru, de exemplu, -
sau o navă produsă de om care depăşeşte viteza luminii -nu ia viteză ca atunci când o
maşină pe autostradă creşte viteza de la cincizeci de mile pe oră la şaizecisau
șaptezeci. Nava se deplasează atunci printr-un salt cuantic, de la un câmp de rezonanţă
la ceea ce 165
 166. numim “formǎ materială spaţiu-timp stabilă” la o trecvenţǎ şi rezonanţă aflată
dincolo de aceasta, printr-un singur salt de rezonanţă. În acel punct, nava spaţială
poate depăşi vectorii lineari ai spaţiului şi trece de la un punct dinspaţiu la altul,
aproape instantaneu - şi cu siguranţă mai rapid decât viteza luminii. Dar nu este încă
oviteză infinită. Astfel, călătoria de pe Pământ la, să spunem, mii de ani-lumină de
aici, poate dura câteva zile,deoarece forma este relativ nonlocală, dar nu perfect
nonlocală, cum ar fi conştiinţa pură. O civilizaţie care ar putea reduce nava şi tot ce
există în ea la o formă a frecvenţei care să fie purcauzală sau o frecvenţă astrală foarte
rafinată, ar putea realiza aceeaşi călătorie într-un interval de timpmult mai scurt. O
formă de gând perfectă, conectată cu mintea, se poate deplasa de la un punct din
 univers la altulcu adevărat instantaneu - indiferent cât de mulţi ani- lumină ar fi. Ea
este atunci conectată foarte intim cuaceastă nonlocalitate perfectă a conştiinţei infinite.
Prin urmare, există relativitate în nonlocalitate. Putem, de asemenea, experimenta
aceasta fără ajutorul vreunei tehnologii, direct prin visul lucid.În visul lucid ne
deplasăm, zburăm nonloeal în spirit sau în corpul astral, care este la fel de real
(sauchiar mai real...) decât corpurile noastre fizice. De aceea, puteţi să vǎ deplasaţi cu
uşurinţă de lacoordonatele lineare spaţiu-timp şi puteţi ajunge într-un alt punct de pe
Pământ, chiar şi atunci cânddormiţi în patul vostru. În această stare puteţi vedea ce se
întâmplă în acel moment altundeva pe Pământori în spaţiu; sau, dacă ne branşăm la
coordonatele temporale, în viitor, putem vedea ceva care se vaîntâmpla mâine sau un
an mai târziu. Acesta se numeşte un vis lucid precognitiv. Aşadar, precogniţia sau
capacitatea de a vedea ceva ce s-a întâmplat în trecut sau de la distanţă,care se
întâmplă chiar acum, este perfect posibilă, deoarece conştiinţa este omniprezentă şi
putem învăţasă accesăm un nivel mai subtil al minţii în timp ce ne aflăm în continuare
în corpurile noastre, avândconştiinţa noastră individuală. În acelaşi mod, comunicarea
tehnologică a unei civilizaţii extraterestre implică această paradigmă.Extratereştrii
posedă dispozitive de comunicare care sunt conectate cu mintea şi se pot deplasa de la
unpunct la altul în spaţiu, aflat la un milion de ani-luminâ de aici, instantaneu. Un
asemenea dispozitivtehnologic constituie interfaţa cu gândul pur, trecând de la tărâmul
electromagnetic obişnuit la un tărâmsubelectromagnetic sau unul al energiei mai
subtile. Atunci când o întreagă navă spaţială se deplasează prin cosmos, există ceea ce
eu numesc un“coeficient de aderenţă”, determinat de prinderea navei de partea
inferioară a universului linear spaţiu-timp material. Atunci când ajunge pe faţa
nevăzută a spaţiu-timpului liniar, în golul dintre frecvenţelemai subtile astrale şi cele
materiale, există o “aderenţă” care împiedică transportul instantaneu. Trebuie să
menţină o anumită conectivitate cu universul material pentru a reapărea în acesta.
Dinaceastă cauză, viteza nu este infinită. Pe distanţe scurte, un asemenea transfer prin
spaţiu/timp poateapărea instantaneu, dar pe distanţe cosmice vaste, este implicat un
domeniu al timpului şi spaţiului. Există nişte tehnologii extraterestre foarte evoluate
care nu necesită aceasta; acelea sunt cuadevărat nave celeste. Pot exista şi se pot afla
într-o formă celestă foarte subtilă, apoi pot apărea prindiverse niveluri de energie
astrală, după care se pot materializa complet. Nu toate civilizaţiileextraterestre se aflǎ
la acelaşi nivel de integrare a acestei cosmologii în tehnologiile operaţionale. O parte
din Zona 51 este numită “Dreamland” (“Tărâmul viselor”), deoarece, în
timpulexperimentelor pentru a se deplasa cu o viteză mai mare decât cea a luminii, cei
aflaţi în nava spaţială s-au simţit ca într-un vis lucid. Este ca atunci când eşti treaz, dar
realitatea înconjurătoare are o calitateonirică şi formele de energie sunt asemănătoare
plasmei sau eterice, iar timpul şi spaţiul sunt diferite. 166
 167. Gradaţiile energiei Cineva care a lucrat ani de zile la Lockheed Skunk Works mi-
a descris o experienţă care a dus la oîntâlnire astrală cu extratereştrii. El este şi unul
dintre martorii noştri. A vorbit cu mine pentru că a vrutca eu să-i explic ceva ce nu
putea înţelege şi care îl frământase timp de ani în şir. În anii 60 a aflat cum poate
realiza în mod conştient ceea ce uzual se numeşte “proiecţie astrală”.El învăţa sǎ facă
aceasta în mod conştient, lucid, într-o stare meditativă relaxată. Într-o seară, în timp ce
practica această tehnică, profesorul său i-a spus: - Eşti pregătit acum pentru aceasta şi
vei putea sǎ o faci. Aşa că s-a întins, s-a relaxat şi apoi şi-a părăsit brusc trupul. A
trecut prin tavan, apoi prinacopenşul casei, a urcat până în spaţiul cosmic şi s-a “lovit"
de un vehicul extraterestru care se afla înstratul superior al atmosferei Pământului. A
spus că la impact nava s-a clatinat şi câ cei dinăuntru l-au putut vedea. S-au uitat la el
şi i-au transmis telepatic - De ce nu te uiţi pe unde umbli? I-a fost ruşine de greşeala
 lui şi s-a intors în corpul fizic! Ceea ce nu a putut niciodată să înţeleagăa fost că nu se
afla în corpul fizic, ci în corpul astral subtil dar nava pe care a întâlnit-o avea
aceeaşidensitate ca forma sa astrală, iar el a putut interacţiona cu ea. Ocupanţii navei l-
au văzut şi el i-a văzut peei, dat nu era ca şi cum ar fi interacţionat doar cu alte suflete
care zburau prin aer. Aceea era o navăspaţială! l-am zis: - E posibil să nu-ţi placă
răspunsul meu, dar, deoarece eşti inginer aerospaţial, cred că vei înţelege. Vehiculele
extraterestre, mai ales atunci când se află pe lângă Pământ, unde încercăm să
depistămşi să le atacăm cu arme sofisticate, petrec cea mai mare parte din timp în
formă dematerializată, carerezonează mai rapid decât viteza luminii. Aceasta înseamnă
că nu sunt materializate - nu sunt alcătuite din materie solidă -, deşi sunt subforma
unei nave spaţiale fizice de pe altă planetă cu fiinţe din carne şi oase la bord. Dacă vă
întâlniţi cuo astfel de navă în timp ce visaţi, ocupanţii ei vǎ vor vedea pentru că se află
într-o formă de energie încare văd acel nivel de frecvenţă energetică foarte uşor; la
rândul vostru îi veţi putea vedea şi voi şi veţiputea interacţiona cu ei şi cu nava lor.
Aceasta nu înseamnă că sunt fiinţe angelice. Înseamnă că sunt extraterestre şi
interdimensionale -dacă vreţi să folosiţi termenul de “dimensiune”, deşi aici nu este
corect. În realitate, vorbim despre unîntreg spectru de energie şi realitate care este un
continuum, deşi există anumite faze ale continuum-uluipe care le-am putea numi o
dimensiune distinctă. Tot aşa ca separarea dintre substanţe chimice diferitesau dintre
densităţi diferite ale apei şi solului, există striaţii la frecvenţe diferite. Deşi putem
vorbi de gradaţii, ele există totuşi în cadml unui spectru care este continuu, la fel
caspectrul electromagnetic, de la ultraviolet la infraroşu. Acel om a trăit o experienţă
de părăsire a corpului fizic și a fost conştient în tot acel timp. Nu afost în imaginaţia
lui. Când s-a întâlnit cu vehiculul extraterestru, nava avea aceeaşi densitate ca şicorpul
său astral. Era vorba de o navă extraterestră, dar incomplet materializată. O fiinţă
umană care ar fi privit cu ochii fizici nu l-ar fi văzut nici pe el, nici nava, nici
extratereştrii- doar dacǎ nu s-ar fi antrenat pentru a vedea energia subtilă a ceea ce
oamenii de ştiinţă numesc luminaneutrino, care este emisă de tărâmul astral. Există
senzori tehnologici care au fost dezvoltaţi de oamenii de ştiinţă pentru a recepta acest
tip delumină, dar această tehnologie a fost furată de NRO şi trimisă în spaţiu pentru a
putea detecta naveextraterestre atunci când nu sunt materializate, pentru a le distruge.
Aceasta este însă o altă discuţie. 167
 168. Când ceva este dematerializat chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, frecvenţa
de rezonanţă aacelui obiect trece într-o formă de energie cvasiplasmatică, eterică,
aproape similară energiei astrale. Există diverse gradaţii în tărâmul astral, de la astralul
inferior, care constituie interfaţa cu existenţamatenală a atomilor şi a energiei
electromagnetice, până la astralul cel mai subtil, numit celestulsuperior. Fiecare nivel
al astralului poate avea o interfaţă tehnologică, dacă ştiinţa noastră e suficient
deevoluată. Accesul la aspectele mai subtile ale astralului este foarte sever păzit,
deoarece necesită un gradfoarte mare de spiritualitate pentru a funcţiona la acel nivel.
Asemenea tărâmuri sunt păzite deextratereştri evoluaţi şi de fiinţe celeste, de Divin şi
de forţe care depăşesc cu mult tot ce există pePământ. Există civilizaţii extraterestre
care se aflǎ faţǎ de noi la un nivel de evoluţie tehnologică cedepăşeşte cu mai multe
sute de mii, până la cel puţin câteva milioane de ani stadiul de dezvoltare alcivilizaţiei
umane şi care au ajuns la conştiinţa cosmică, divină şi unitară. Tehnologiile
acestoracorespund nivelului lor de conştiinţă şi le permit să înţeleagă şi sǎ constituie
interfaţa cu universulmaterial şi cu aceste niveluri astrale şi cauzale ale cosmosului.
Pot apărea şi se pot manifesta ca nişte fiinţe extrem de evoluate spiritual, care se pot
materializa,dematerializa, îşi pot modifica forma şi pot avea o prezenţă înălţătoare. Nu
toate civilizaţiile extraterestre capabile de călătorii interstelare se află la acel nivel
 dedezvoltare şi de evoluţie. Unele ne depăşesc doar cu puţin. Sunt paşnice şi au stabilit
pacea globală,altfel nu li s-ar fi permis sǎ plece de pe planeta lor. Ar fi încă în
“carantină”. Există o ordine în univers care i-ar împiedica sǎ părăsească planeta, tot
aşa cum există una care neîmpiedică pe noi să ne ducem în alte sisteme solare. Dar
după ce se instituie pacea, libertatea de mişcareîncepe să crească. Tehnologiile şi
ştiinţele fizice se bazează din ce în ce mai mult pe înţelegereaconştiinţei. Civilizaţiile
extraterestre extrem de evoluate îşi manifestă toate navele spaţiale şi nevoile
materialeprin aspectul vibratoriu al sunetului conectat cu gândul. Cu alte cuvinte,
componenta gândului, care estevibraţia sunetului. Aşa apar aceste nave cu adevărat
celeste. Componentele, atunci când ajung în planulmaterial, sunt extraordinar de pure
şi din ele iradiază toată lumina celestă. De aceea, unele dintre navele în apropierea
cărora am ajuns fi pe care le-am văzut completmaterializate au o lumina
nepǎmânteascǎ. Este extrem de purǎ și de celestǎ și în același timp
completmaterializatǎ și solidǎ. Mi s-a spus de cǎtre oamenii care au studiat vehiculele
extraterestre foarte avansate, care suntextraordinar de sofisticate, că şi cele mai
primitive sunt ca dintr-un întreg. Nu prezintă nicio întrerupere.Cum sunt făcute? Nu
prin modelarea brută a unei bucăţi de fier sau de aliaj. Sunt construite, de fapt, prin
ceea ce eunumesc “infrăsunet”. Obiectul este realizat prin asamblarea şi manevrarea
matricei astrale pentru aconstrui tiparul navei la acel nivel subtil, care apoi apare ca o
formă modelată în molecule fizicemateriale, Când își face apariția folosind acest mod
infra/ultrasonic de fabricație, nivelul de energie“eterică” şi “astrală” îmbibă nava
spaţială cu inteligenţă. Poate fi în aşa fel structurată tehnologic la nivelsubatomic,
încât să existe inteligenţă organizatoare asociată cu ca şi, implicit cu viaţa. Prin
urmare, estede fapt o biomaşină inteligentă. Este atât de sofisticată, încât dispune de
un nivel înalt de autointegrare şide inteligenţă. Oamenii cu care am discutat, care erau
de faţă când asemenea nave extraterestre s-au prăbuşit le-audescris comportându-se ca
şi cum ar fi fost rănite şi ar fi încercat sǎ se vindece singure. Dispuneau deceea ce
părea a fi sistem circulator, de un sistem imunitar şi erau conştiente. Şi vorbim despre
o navǎ! 168
 169. Una dintre navele care s-au prăbuşit în New Mexieo avea o gaură în ea şi încerca
sǎ se vindecesingură. Acest martor mi-a spus cǎ a fost ca atunci când te tai iar rana se
închide, dar vindecarea şiîncercarea de a închide gaura chiar în faţa ochilor săi erau o
acţiune aproape instantanee. Prin urmare, e vorba de un nivel de ultrananotehnologie.
La acest nivel, energia astrală şi ceaeterică apar pe acest tărâm şi organizează atomii şi
moleculele. Asemenea nave dispun de un tip deinteligenţă artificialǎ şi o forţă vitală
asociate, ca o biomaşină. Întrebarea este: de ce au nevoie de tehnologie şi de nave? Nu
au nevoie de ele mai mult decât noi. În planul astral, putem ajunge oriunde vrem! Dar
dacă vorsă intre în contact cu universul fizic într-un mod fizic, au nevoie de un aspect
material. Aşa că aleg să-1păstreze şi îl utilizează. Devine o chestiune de alegere. Pot
apărea oriunde, fără o navă spaţială. Dar şi oamenii pot aceasta. Oamenii, chiar în
acestmoment, dispun de abilităţi de teleportare - din păcate, ele sunt folosite de
persoane care nu ar trebui săle posede - pentru a se deplasa dintr-un loc în altul pe
planetă, fără avion, fără navă sau maşină sau chiarfără un vehicul extraterestru imitat.
Acest lucru s-a realizat cu tehnologii care sunt dezvoltate în cadrulproiectelor
clasificate. Pe parcursul istoriei cunoscute au fost cazuri de fiinţe umane care se aflau
într-o ţară îndepărtată şicare, prin exersarea propriei voinţe, îşi bilocalizau corpul şi îl
materializau, apărând brusc într-un cutotul alt loc. Există relatări credibile ale acestor
cazuri chiar şi în secolul al XX-lea. Prin urmare, dacă oamenii o pot face, de ce nu ar
putea şi extratereştrii? Sunt necesare însă mijloace tehnologice şi nave spaţiale pentru
a exista fizic în medii dificile - deexemplu. În apă adâncă, în spaţiul cosmic îndepărtat
 etc. Aşadar, chiar şi fiinţele extraterestre foarteevoluate au nave spaţiale. Amintiţi-vă
de extraterestrul care a venit la fereastra casei din Marea Britanie în 1997, când
ShariAdamiak a descoperit că avea metastaze, ca şi mine. A venit “din cer”. Era ca o
stea ce se apropiadinspre un punct luminos, care era o navă. Extraterestrul a sosit într-
o stare aproape astrală, dar eravizibil, fizic, în ochii tuturor. Nu era o percepţie celestă.
Era alcătuit din lumină materială şi a venit pefereastră spre şemineu şi apoi, cu un
fâşâit, a devenit real ca fiinţă extraterestră luminoasă, scânteietoare. Aceşti
extratereştri provin din lumi fizice ca Pământul, unde există fiinţe biologice suficient
deevoluate la nivel spiritual pentru a-şi dezvolta ştiinţele fizice, astfel încât să implice
aceste planuri maisubtile ale cosmologiei, inclusiv conştiinţa, domeniul astral şi
domeniul cauzal al vibraţiei gândului. Ştiinţele fizice le permit să creeze obiecte
utilizând înţelegerea vibraţiei cauzale a gândului,vibraţia sunetului şi alte ştiinţe
celeste. Dar dacă vor să se afle aici fizic, vor fi aici cu o navă materială şicorpuri
fizice. Le vor utiliza pe acestea, deşi se află la un nivel spiritual care le permite să fie
aici şi înstare imaterială - tot aşa cum oamenii pot şi ei călători spiritual astăzi.
Oamenii au abilitatea de a fi într-o stare spirituală şi de a vedea locuri îndepărtate, dar
tot e plăcutsă te urci într-o maşină şi să vezi muzeul Smithsonian în corp fizic! De
asemenea, nu uitaţi că multe nave au la bord mai curând umanoizi robotici şi
biomaşini decâtfiinţe extraterestre propriu-zise, din motive de securitate. Prin urmare,
există nonlocalitate relativă, iar tehnologiile asociate cu aceste stări relative şi
gradaţiidiferă, deşi reprezintă un continuum al realităţii. Este ca şi diferenţa dintre un
Model-T şi seria 7 de laBMW. Exista elemente comune şi totodată distincţii - unele
dintre aceste distincţii fiind foarte evidente. Explorarea cosmosului este practic
nesfârşită - şi nu doar a cosmosului tridimensional fizic. Odatăcu evoluţia
civilizaţiilor, acestea descoperă tărâmul astral şi apoi nivelurile mai subtile, după
carecauzalul, care şi acestea au niveluri mai mult sau mai puţin subtile. Gradaţiile sunt
practic infinite şifiecare are aplicaţia sa, tehnologiile, ştiinţele ş.a.m.d. Din experienţa
mea, există o grupare interplanetară şi interrasială extrem de organizată, careconduce
şi planifică orice are de-a face cu civilizaţii extraterestre ce stabilesc contact cu o lume
nouă caa noastră. Totul este foarte bine ordonat; nu este o anarhie spaţială. 169
 170. Chiar şi la nivelul nostru de evoluţie, dispunem cel puţin de aparenţa unei
cooperări internaţionaleîn vederea călătorilor internaţionale aviatice şi altele
asemenea. Există o operaţiune diplomatică interplanetară funcţională, care controlează
şi coordonează interac-ţiunea cu Pământul şi care activează de foarte mult timp, cu
siguranţă dinainte de istoria înregistrată aumanităţii. Oamenii au obţinut, în cazuri
individuale, cel mai inalt nivel de evoluţie posibil - pentru oricecreaţie. Dar din punct
de vedere colectiv, omenirea lasă de de dorit. Potenţialul umanităţii este egal
cupotenţialul oricărei specii din univers. Capacitatea noastră de a evolua în fiinţe cu o
conştiinţă ridicată şispiritualitate superioară, cu o structură socială corespondentă, este
egală cu a oricărei civilizaţii care aexistat sau va exista vreodată în univers. Faptul că
nu am ajuns încă acolo, încǎ acolo, înseamnǎ doar cǎnu am ajuns la capătul călătoriei
noastre. De aceea, eu cred cǎ viaţa pe Pământ şi umanitatea propriu-zisă sunt foarte
apreciate, iubite şiprotejate, observate şi îngrijite. Se aşteaptă cu nerăbdare ca noi sa ne
maturizăm curând şi sǎ renunţămsă ne mai batem cu bâtele în cap, ca nişte oameni ai
cavernelor, şi să începem să trăim civilizat. A venit timpul ca aceasta sǎ se intâmple,
iar pacea sǎ fie stabilită în mod permanent. Prinpermanent, mă refer la sute de mii de
ani neîntrerupţi de pace şi spiritualitate înaltă. Această epocă face parte din ciclul
universal care prezintă ramificaţii pe Pământ şi pe alte planete.Pot exista planete care
se află la un nivel similar de dezvoltare ca şi a noastră sau chiar mai puţindezvoltate
tehnologic decât a noastră. Dar trebuie sǎ ştiţi următorul lucru: ciclul în care ne aflăm
 este alpăcii universale pe Pământ şi în ceruri - pe Pământ şi în tot cosmosul. Trăim în
vremuri cu potenţialmaxim - şi de provocări maxime... Oamenii nu ar trebui să fie
pesimişti în privinţa capacităţilor noastre. Nu suntem inferiori, dar nicisuperiori faţă de
orice altă specie inteligentă din univers. Suntem perfect egali pentru cǎ în noi, ca şi
înei, este cuprins întregul univers. Conceptul universal de “om” dispune de potenţial
egal de înălţarespirituală completă şi realizare a existenţei infinitului şi a tuturor
aplicaţiilor şi ştiinţelor sale uimitoare,ca în fiecare altă fiinţă inteligentă din univers.
Civilizaţiile extraterestre care se află aici, au cu certitudine scopuri şi funcţii specifice.
Unul dintreele este de a putea interacţiona cu oamenii care sunt paşnici în relaţia cu ei
şi sunt dispuşi săinteracţioneze deschis. De aceea, iniţiativa CE-5 a avut un succes atât
de mare. Orice efort de a contacta paşnic extratereştrii este foarte apreciat. Pentru că,
haideţi să fim sinceri,din şase miliarde de oameni de pe glob, nu sunt prea mulţi care
ştiu cu adevărat despre existenţa lor şi,dintre aceştia un număr foarte mic e dispus să
facă ceva practic şi pozitiv pentru a-i contacta. A venittimpul ca umanitatea să
stabilească un contact paşnic. Comunitatea interstelară Nu puteţi înţelege cum va arăta
viitorul dacă nu înţelegeţi cum este realitatea. Când vorbim despreviitor, ne putem
referi doar la viitoruri probabile. Detaliile pot varia şi intervalele de timp de
asemenea,dar metatemele sunt cunoscute, ceea ce e cel mai important lucru. Dacă
înţelegem tiparul noii lumi, care deja a fost creat pe tărâmul empiric, putem vedea
structuraurmătoarelor milenii pe Pământ. Stejarul seamǎnǎ cu sămânţa din care
provine. Şi dacă putem percepe şiînţelege ce e în sămânţă, puteţi vedea toate etapele
maturizării stejarului pe parcursul creşterii sale timpde sute de ani. Dar toate acestea
sunt limitate de existenţa unor “viitoruri probabile” - datorită operării liberuluiarbitru
de către oameni pe Pământ în interacţiunea cu planul superior care există. Tot ce
facem colectivinfluenţează momentul venirii şi expresia propriu-zisă a acestei epoci.
Am depăşit cu o sută de ani 170
 171. momentul când am fi putut avea deja pace universală, eliminarea sărăciei energie
necostisitoare,posibilitatea de a călători antigravitaţional şi chiar în spaţiu, paşnic,
printre stele. Dar nu am ajuns acolodin cauza aplicării greşite a liberului arbitru şi a
ignoranţei. Oamenii care spun cǎ sunt fizicieni şi enunţă cu convingere cǎ “X, V şi Z
se vor întâmpla pe datacutare” se înşală aproape întotdeauna. Fie se autoamăgcsc sau
sunt doar nişte şarlatani: există prea multevariabile din cauza interacţiunii dintre planul
divin care guvernează totul şi descendentul şi manifestareasa, care trebuie să se
întâmple prin oameni. Acest proces poate fi asistat sau obstrucţionat prin
operarealiberului arbitru. Existǎ un plan anume care a fost deja întocmit - un tipar sau
proiect arhitectonic al viitorului.Doresc acum sǎ descriu tiparul acestei structuri
minunate care se sǎdeşte. Poate acum se aşază doar o parte din fundaţie şi pietrele de
temelie, dar dacă putem înţelege cum eîntocmit de Arhitectul divin, putem sǎ ne facem
o idee destul de clară despre cum va arăta totul. Tema principală este creşterea
indivizibilităţii şi integrarea la fiecare nivel al existenţei. A începuto epocă de cel puţin
500.000 de ani de pace şi împlinire pe Pământ, iar noi suntem martori ai
acestuiînceput. Vom constata acordul perfect dintre tărâmul spiritual şi ştiinţă.
Completa elucidare a acestor ştiinţe uimitoare şi a aplicaţiilor lor spre binele întregii
planete vaasigura o epocă de abundenţă şi pace neîntreruptă. Aceste ştiinţe, folosite în
scopuri paşnice, vor crea ocivilizaţie care va fi martoră la sfârşitul sărăciei materiale,
care va constitui baza permanentă a unei pǎcidrepte şi de durată. Numai atunci vom fi
membri cu drepturi depline ai unei comunităţi interstelare. Situaţia actuală se va
schimba pentru că trebuie. Dar nu va fi uşor. Uşor ar fi fost cu 100-150 de aniîn urmă.
Dar am ratat acea ocazie. Prin perversitatea şi revolta noastră, prin refuzul de a face
ceea ce edrept am ajuns acum în acest mileniu fǎră a fi atins încă pacea, fără a fi
 transformat săbiile în pluguri. Prin urmare, tranziţia se va dovedi fie dificilă, fie
catastrofică. Vă spun aceasta cu toatăsinceritatea. Nu îmi fac iluzii și nici voi nu ar
trebui să vǎ faceţi. Şi totuşi, niciun efort în acest sens nu e inutil, deşi uneori ne putem
pierde speranţa şi alteori eposibil să ne lǎsǎm pradă disperării şi neputinţei. În realitate,
totul este încă posibil şi totul e în joc. Deşi e important să nu ignorăm riscurile epocii
prezente, este esenţial sǎ ne fixăm clar privireaînspre orizontul îndepărtat - civilizaţia
inevitabilă care va fi stabilită pe Pământ şi pe care e rolul nostrusǎ o creăm. Trebuie să
mergem tot înainte, să facem ceea ce e corect şi să spunem adevărul. Deşi unoroameni
e posibil sǎ nu le placă adevărul pe care îl aud, el trebuie totuşi să fie spus. Într-unul
din visele mele lucide din adolescenţă, pluteam în aer, ca şi cum m-aş fi aflat într-
unOZN. M-am trezit într-o parte a lumii unde nu mai fusesem niciodată şi am văzut
clădirile şi centrul LosAngeles- ului. Clădirile respective nu existau atunci, dar acum
da. Cel mai mare era centrulBonaventure, care nici el încă nu fusese construit. Părea sǎ
fie zi şi pe Pământ aveau loc schimbări enorme. Deodată, un val tsunami s-a
apropiatdinspre Pacific. Dacǎ vă puteţi imagina centrul Bonaventure având un
centimetru în înălţime, atunci acest val aveadoi trei centimetri - deci era de douǎ, trei
ori mai mare decât cea mai înaltă clădire din LA. Acest tsunami a ras de pe faţa
pământului L.A.-ul. Şi totuşi, în timp ce se întâmpla asta, eu eramstraniu de calm. Nu-
mi era deloc teamă. Era ca şi cum m-aş fi uitat la un film despre evenimente care s-ar
putea întâmpla dacǎ nu ne schimbăm direcţia. Am avut acest vis prin 1970; nu se
vorbea prea mult atunci despre încălzirea globală şi desprefaptul că mediul ar putea fi
distrus complet. În acel vis am văzut cum au loc modificări geofizice si de mediu
enorme. Acestea au condus la uneveniment brusc şi catastrofal. Apoi, în timp ce visam
mai departe, m-am uitat în iur şi, cât vedeai cu ochii, cerul era plin de miide vehicule
extraterestre. Păreau că încearcă să ne ajute. 171
 172. Acum am ajuns la o perioadă în care riscul unei catastrofe bruşte de mediu a
crescut. Există încadrul programelor secrete sisteme de arme “scalare”, care pot
declanşa cutremure severe şi schimbăride mediu de acest gen. Nu e nicio îndoială cǎ
aceste proiecte ascund în mod deliberat, cu cruzime,tehnologii nepoluante care ar
putea împiedica topirea calotelor polare şi alte modificări catastrofice alemediului.
Prin urmare, fie printr-o tehnologie secretă extraordinară, fie din cauza urmărilor
erorilor noastresociale şi industriale, am ajuns la momentul în care chiar şi ştiinţa
general acceptată şi Pentagonulavertizează cu privire la schimbări climaterice şi de
mediu bruşte. Nu spun aceste lucruri pentru a cauza panică - de aceea până acum nu
am vorbit niciodată în modpublic despre aceste lucruri. Dar am ajuns în punctul în
care trebuie să ştim că acesta este un viitorposibil care, din nefericire, devine tot mai
probabil. Ulterior, am avut un vis recurent în care am văzut o hartă globală cu porţiuni
marcate în diverseculori, de la albastru la galben, portocaliu şi roşu. Zonele albastre
erau regiuni care suferiseră un impactgeofizic catastrofic mai redus, cele cu galben
mult mai ridicat, cele cu portocaliu destul de mare, iar celecu roşu catastrofic.
Regiunile cu roşu erau cele care prezentau distrugeri masive sau pierderea deporţiuni
întregi de teren. Întregul continent australian era roşu, ca şi multe zone din Asia. Zona
cea mai albastră era în vestulîndepărtat şi de şes a Statelor Unite, până în Canada. Cel
mai mult portocaliu şi roşu era în toate zonelede coastă şi mai ales în inelul de foc al
Pacificului. În porţiuni ale Europei şi mai ales în partea superioară a Pirineilor şi în
porţiunea Alpilor, am văzutexplodând toate ţevile de gaze şi odată cu ele şi satele din
zonă, iar pământul se crăpa. Bucăţi mari de pământ dispăruseră şi altele apăreau sau
ieşeau din ocean. Aceasta nu se întâmplaîn mii de ani, ci aproape peste noapte. În alt
vis am văzut cum se rotea Pământul şi îşi schimba înclinaţia pe axă, astfel încât
soarele păreasǎ rămână într-un loc, iar stelele se mişcau într-un mod foarte straniu,
 odată cu venirea nopţii.Modificările climatice erau enorme şi tornade în şir se deplasau
din Munţii Stâncoşi până la MunţiiApalaşi, acoperind partea centrală a Statelor Unite.
Marile oraşe erau fie cuprinse de un haos total, fiecomplet distruse. În cazul unei
schimbări importante, guvernul are un sistem numit “Planul de continuitate
aguvernului”. Sunt baze subterane aici, în Virginia, unde există un guvern paralel, care
acţionează încontinuu. Am un prieten apropiat care a avut o funcţie în cadrul acestuia,
aşa cǎ, dacǎ guvernul StatelorUnite ar fi şters de pe faţa Pământului de un eveniment -
nuclear sau de mediu catastrofic - el ar fi trecutîn funcţia de secretar de cabinet şi ar
lucra în acea bază. Există de fapt mai multe astfel de baze. Existăcea veche de la
Mount Weather, Vancouver, şi o alta nu departe de locuinţa noastră. Revenind la idee,
ar fi oameni care ar rămâne să guverneze, dar ar fi foarte dificil şi s-ar produceun haos
general. În alt vis lucid, am văzut un asteroid venind din spaţiu; se apropiase pentm că
îi obligasem peextraterestri să fugă dincolo de bariera luminii. Un asteroid a lovit
Pământul, după care s-a apropiat altul şi ştiam că va fi mult mai mare. Amvorbit cu
oamenii pe calea undelor radio scurte şi am aflat că nu mai funcţiona curentul în toată
Americade Nord şi în Europa. Primul care a lovit Pământul a fost atât de puternic,
încât fiecare piesă de infrastructură de la vestde Mississippi - adică fiecare pod şi drum
- au fost distruse. CONUS-Comandamentul continental alSUA - a mobilizat armata
care s-a grăbit spre vest, încercând sǎ construiască poduri temporare şi săstabilească
baze pentru asistarea oamenilor. Dar următoml asteroid urma să fie încă şi mai
puternic decât acesta, cu mai multe ordine de magni-tudine. iar noi nu puteam face
nimic decât sǎ-1 aşteptăm. În unele zone, atmosfera părea să fi luat foc şi tot ce era pe
pământ ardea. 172
 173. După următoml impact, au mai rămas oameni pe glob, care au trăit într-o scurtă
perioadă primitivǎ.Sentimentul meu este cǎ acea perioadă a durat între câteva luni şi
şapte ani. Apoi m-am regăsit în spaţiu, m-am uitat înspre Pământ și am văzut cum se
iveşte o lumină - atâtspirituală, cât şi electrică, emanând dinspre Norvegia sau
Scandivania. Totul era foarte detaliat.Momentul era spre sfârşitul secolului trecut și
începutul secolului XXI. Era cât se poate de detaliat. Îmi aminte cǎ, de asemenea, cum
la începutul anilor 70 am vǎzut în minte titluri de documentescrise cu litere uriaşe, rare
descriau evenimente cumplite unele care chiar s-au produs, cum ar fi cel din11
septembrie, dar şi altele care nu au avut încă loc. Vedeam cum gonesc prin faţa ochilor
mei. Pareridicol, dar era totul viu, foarte realist, iar acele titluri mărşăluiau prin timp,
de-a lungul multor ani. Timpul nu este însă fix. El este relativ, la fel şi spaţiul - Şi toate
aceste lucrnri se pot întâmpla saunu în funcţie de ceea ce facem noi. Există unele
lucruri pe care deja le-am evitat şi altele pe care nu le-am evitat. Totul este posibil.
Trebuie sǎ înţelegem natura conexiunii dintre ce pot face oamenii ca indivizi, ce fac
marileinstituţii puternice, ce creează acţiunile colective ale oamenilor şi care este
planul divin. Există anumiteevenimente inevitabile care vor avea loc, pentru că nu ni
se va permite să distrugem Pământul peparcursul unei singure generaţii iraţionale.
Pământul trebuie sǎ rămână aici pentru a permite evoluţiavieţii inteligente timp de sute
de mii de ani. El ne iubeşte şi este foarte răbdător, dar răbdarea are şi ea limitele ei - şi
dacă nu ne schimbăm,Pământul ne va abandona. Cum? Ca un câine care se scutură de
purici dacă va fi nevoie, literalmente scuturându-se de noi.Totul depinde de noi, dacă
suntem dispuşi sǎ ne folosim conştient liberul arbitru pentru a uşura povaraPământului
şi a schimba modul în care acţionăm. Prin urmare, niciuna dintre aceste schimbări nu
este absolut inevitabilă. Sunt din ce în ce maiprobabile pentru cǎ noi am refuzat să
facem lucrurile pe care bunul simţ şi raţiunea le reclamă. Din păcate, starea actuală în
care au loc războaie operaţiuni secrete şi se impune menţinerea cucruzime a secretului,
este complet opusă direcţiei în care ar trebui să mergem şi, prin urmare, nu sunt debun
 augur pentru găsirea unei soluţii uşoare a impasului actual. Unele acţiuni pe care le fac
oamenii pot fi utile sau nocive, iar extratereştrii vor face unele lucruripentru a ne ajuta.
Cu siguranţă ei nu sunt aici pentru a ne face rău. Dacă ar vrea sǎ ne facă râu, ar fifăcut-
o deja. Fiecare individ are un rol de jucat în rezultatul final. Şi, de aceea, totul e atât de
complicat. Evenimentul de la Cernobâl ar fi putut fi de fapt mult mai grav. De curând,
oamenii au scos laivealǎ fotografii ale unor nave extraterestre deasupra Cernobîlului,
despre care se crede cǎ încercau săstabilizeze situaţia şi să împiedice urmările mai
grave. Nu mi-e uşor sǎ vă spun aceste lucruri, pentru că unii oameni vor spune: -
Doctorul Greer a spus că sigur se va întâmpla aşa. Nu spun asta deloc! Spun că aşa
ceva e posibil, chiar probabil - unele evenimente sunt foarteprobabile. Şi totuşi, noi, în
mod colectiv, putem influenţa rezultatul dacă dorim. Nu e niciodată preatârziu.
Întrebarea care se pune este: s-a mai întâmplat aşa ceva şi înainte? Da. Am mai trecut
prin aceasta. Ştiţi că există legende cu Atlantida, Lemuria şi Mu din Pacific.Este
adevărat că au existat continente şi civilizaţii aflate la un nivel tehnologic superior
celui actual, daraceste civilizaţii au fost distruse. Urmele rămase au fost șterse pentru
că sunt contrare ştiinţei de largăcirculaţie, arheologiei, antropologiei şi religiei
ortodoxe. Nu uitaţi cǎ fanatismul constă în redublarea eforturilor atunci când ai uitat
ce scop aveai. Scopuladevărului a fost uitat de mulţi oameni, fie că este vorba despre
un adevăr ştiinţific, fie unul religios.Informaţia nu ajunge la public pentru că cei care
deţin controlul sunt conduşi de dorinţa de putere, deconvingeri greşite şi de corupţie.
173
 174. Diferenţa este cǎ, în timpul ultimului ciclu care a durat vreo patru sute şi ceva de
mii de ani,civilizaţiile au dispărut şi au trecut lungi perioade de timp până la
regruparea societăţii umane. În acestnou ciclu, indiferent cât de mare este întunericul,
zorile apar de fiecare dată. O nouă zi deja a început. Şiurmătoarea jumătate de milion
de ani va fi marcată de faptul cǎ nu va fi întreruptă continuitateacivilizaţiei după ce
vom trece de perioada de tranziţie. Subliniez: după ce vom trece de perioada
detranziţie! Va exista o civilizaţie neîntreruptă, supusă progresului timp de sute de mii
de ani. Nu vor urmaînălţări şi căderi ale unor diverse civilizaţii care sǎ evolueze puţin
şi apoi să se afunde din nou înignoranţă, război şi o altă epocă de piatră. De când
Pământul se află în spaţiu, nimic din istoria sa nu se compară cu aceste vremuri. Atât
deincredibil de minunate sunt! Prin urmare, nu vă lăsaţi copleşiţi de haosul şi nebunia
din jurul nostru. Vă împărtăşesc acestelucruri doar pentru a vă indica faptul că există
nişte viitoruri posibile care sunt destul de îngrijorătoare şicare pot fi iminente -
momentul lor exact poate fi oricând, din această clipă până peste următorii zecesau
douăzeci de ani. Dacă suntem înţelepţi, putem evita lucrurile cele mai grave. Am avut
o experienţă în care mǎ aflam la bordul unei nave extraterestre şi mǎ uitam spre
Mexic.Am văzut un vulcan masiv, Popo, care este cel de-al patrulea ca mărime din
lume şi foarte periculos.Când m-am dus prima dată acolo, le-am spus oamenilor: -
Activitatea vulcanică o să crească din ce în ce mai mult. La scurtă vreme, a început să
erupăfrecvent. Am fost întrebat: - De unde aţi ştiut asta? Le-am explicat cǎ multe nave
extraterestre intră şi ies în zbor din vulcan, încercând sǎ-l stabilizezeşi investighează
ce anume se întâmplă, pentru că acolo este o parte foarte instabilă a inelului de foc
alPacificului. În timpul acelor evenimente catastrofice de pe Pământ, am văzut mii şi
mii de obiecteluminoase de formă ovală care străluceau şi ieşeau din pământ, peste
toată acea parte a Mexicului şi înjurul vulcanului. Pluteau în sus, precum bulele care
se ridică de la suprafaţa oceanului. Imaginaţi-vă miide bule care se ridică în şir spre
cer şi se împrăştie. A fost minunat. Populaţia de pe întregul glob, din ce am văzut eu,
s-a redus foarte mult. A rămas doar o fracţiunedin cea actuală - cât de mică, nu ştiu. Iar
cei care au rămas au învăţat o lecţie extraordinară. Lecţia va fi învăţată. Întrebarea care
 se pune este cât de grave trebuie să fie evenimentele pentru caoamenii de pe această
planetă să înveţe lecţia respectivă. Pânǎ acum, nici Primul Război Mondial, nici cel
de-al Doilea, nici Hiroshima, nici evenimentul dela 11 septembrie, nici perspectiva
distrugerii totale a mediului nu au schimbat comportamentul nocivcolectiv. Dar,
indiferent ce se întâmplă, după toate aceste schimbări, fie ele grave sau mai puţin
grave, ceirămaşi vor fi învăţat o lecţie importantă şi vor jura să renunţe la război. Ei
vor folosi aceste noi ştiinţe şitehnologii uimitoare permanent, numai în scopuri
paşnice. Această lecţie va fi învăţată pentru totdeauna. Am putea face asta fără a trece
printr-o schimbare atât de traumatică, dacă oamenii nu ar fi atât deîncăpăţânaţi şi
refractari la schimbările spirituale, fără a li obligaţi să le facă. Până acum am ales
sătrecem cu vederea evenimentele mai puţin grave şi sǎ nu acţionăm în scopul
schimbării. Prin urmare,după cum ar spune amerindienii: “Suntem în vremuri de
schimbare” şi în vremurile “marii purificări”. Evenimentele pe care le descriu nu vor fi
doar cele provocate de oameni, ci şi evenimente naturalecatastrofice. Acestea vor
purifica mintea şi inima oamenilor în focul acestor încercări, astfel încât ei sevor
angaja sǎ nu mai facă niciodată lucrurile distructive pe care le-au făcut până acum.
Vom învăţa să nune mai aruncăm în aer din cauza religiei, rasei, ideologiei - acţiuni
nebuneşti care au afectat civilizaţiileumane timp de mii de ani. Vom renunţa definitiv
la acest mod de a gândi. Apoi, ca o pasăre Phoenix,vom renaşte din propria cenuşă şi
vom reconstrui rapid o civilizaţie evoluată pe această planetă care va fipermanent
paşnică. Vom avea abilitatea de a aplica toate aceste tehnologii uimitoare care există
deja pe 174
 175. Pământ. Ni s-a dat tot ce avem nevoie şi totul e aici. Avem deja tot ce ne trebuie
pentru următorii500.000 de ani. Acestea sunt veşti cu adevărat bune. Faza de tranziţie
O analogie cu fizica cuantică - un concept numit faza de tranziţie - este utilă în acest
caz. Dacă luaţi un container cu heliu şi îl răciţi până la zero absolut el începe sǎ fiarbă
şi se agităviolent. Haosul şi dezordinea cresc în timp ce unele dintre molecule încep sǎ
se alinieze coerent. Înmomentul în care numai aproximativ 1% - nu 99%, ci
aproximativ 1% - din moleculele din containerdevin coerent aliniate, toate moleculele
ajung în starea de coerenţă. Acesta se numeşte superfluiditate. Heliul adoptă apoi
proprietăţi magice; se comportă foarte diferit şi întregul câmp de molecule estecoerent.
Dar exact înainte de acest moment de coerenţă extraordinară este punctul culminant al
haosuluişi al violenţei. Acum ne aflăm în acel moment al fazei de tranziţie din istoria
rasei umane. Va fi şi mai mult haosşi o dezordine aparent şi mai mare. Dar noi trebuie
să vedem acele insule de coerenţă care se dezvoltă.Trebuie să devenim aceste insule de
coerenţă şi viziune. Şi când o suficientă parte a umanităţii o va face,se va produce faza
de tranziţie şi câmpul societăţii umane se va transforma rapid. Cum va arăta acest
viitor pozitiv? Din fericire, Creatorul ne-a lisat un proiect minunat, care existăcuprins
în noi toţi şi îl putem vedea dacă alegem să ne uităm cu atenţie. Trebuie să învăţăm să
fim vizionari, deoarece în măsura în care vedem şi înţelegem, putem fivehicule pentru
a manifesta şi a crea această viziune. Oamenii vor fi în continuare oameni, dar
excesele de violenţă şi războaiele se vor fi terminat. Marile războaie şi dificultăţile
cumplite vor deveni istorie. Iniţial va fi o perioadă de pace încordată- cu câţiva câini
turbaţi, dar ferm legaţi în lanţ. Această pace politică va preceda o stare de
spiritualitatesuperioară în rândul majorităţii populaţiei. În cele din urmă, singurul mod
pentru a asigura uncomportament pozitiv faţă de ceilalţi este prin spiritualitate. De
aceea, pacea şi spiritualitatea merg mânăîn mână. În primele zeci de ani după faza de
tranziţie, civilizaţia de pe Pământ va fi reformată, reclădită şitransformată prin
urmărirea scopurilor paşnice şi nonviolente. Sărăcia umilitoare, distrugătoare a
minţiişi boala nu conduc la un mediu în care un număr semnificativ de oameni se pot
 dezvolta spiritual. Restabilind civilizaţia prin aceste noi tehnologii, pe parcursul
următoarei sute de ani va exista opace permanentă, sărăcia va fi eliminată, iar
abundenţa va creşte pe Pământ. Când aceste tehnologii vorfi aplicate în scopuri
paşnice şi fiecare naţiune de pe glob se va angaja să elimine în totalitate oriceîncercare
de a le utiliza pentru producţia de arme, vom vedea o înflorire a umanităţii aşa cum nu
a fostniciodată în istoria lumii noastre. Fiecare stat şi comunitate va dispune de
mijloacele de a crea energie nepoluantǎ nelimitată, apăcurată, de a asigura transportul,
de a dezvolta alimente naturale organice etc. Imaginaţi-vă: puteţi fi oriunde pe glob şi
puteţi avea lot ce vǎ trebuie la un cost foarte mic. Cuenergie gratuitǎ aţi putea avea
câtă lumină şi temperatură controlată doriţi în orice climat, puteţi creşte cefructe şi
legume doriţi în condiţii computerizate, automatizate. Această tehnologie există deja
în prezent.Vor exista alimente abundente de cea mai ridicată calitate pentru toată
lumea, fără substanţepetrochimice, îngrăşăminte artificiale şi pesticide. Dacă analizăm
alimentele de astăzi, crearea şi livrarealor reprezintă un proces care implică foarte
multe substanţe petrochimice. Prin urmare, energia gratuităeste soluţia. Pământul,
având două treimi din suprafaţă acoperită cu apă, are suficientă apă, dacă o
putemdesaliniza. Dar ea nu poate fi desalinizată în lipsa sistemelor energetice
necesare. Când energia estegratuită şi abundentă, acest lucru devine perfect posibil.
175
 176. Producţia va fi abundentă, nepoluantă şi foarte ieftină. Cea mai mare cheltuială
implicată de costultotal al producţiei oricărui lucru pe care îl avem este pentru energia
necesară în scopul obţineriimaterialului brut, transportului acestuia, ambalării şi
livrării. Acest lucru are legătură în special cu energia. Ce se întâmplă când
componenta sa energeticădevine zero? Apare o lume complet nouă, de abundenţă şi
asigurare a existenţei în lipsa poluării, înarmonie cu natura. Datorită acestor progrese
tehnologice, săptămâna de lucru se va reduce la cincisprezece-douăzecişi cinci de ore.
În general în funcţie de preferinţe, iar restul timpului va fi petrecut în
aplicareacreativităţii, activităţi recreative, educaţie şi alte scopuri pozitive. Efectul
transformator al acestor tehnologii pe plan economic va consta în dispariţia necesităţii
uneisăptămâni de lucru de patruzeci-şaizeci de ore pe săptămână; de fapt, acest lucru
este nociv socialOamenii vor putea apoi să descopere Dharma lor, chemarea lor,
contribuţia pe care şi-o pot aduce, carecorespunde cel mai mult abilităţilor lor date de
Dumnezeu, a celor înnăscute şi a talentului lor, spredeosebire de simpla subzistenţă
din necesitate. Astfel, o civilizaţie în care oamenii să poată atinge spiritualitatea
superioară va fi, în fine, posibilă.Epoca marilor zone urbane-suburbane se va încheia.
Pământul va fi acoperit de sate. De ce? Deoarece, dacă ajungeţi de la Phoenix la Paris
în trei sau patru minute, nu va fi nevoie să locuiţi înaceste oraşe întinse, foarte
aglomerate. Unii oameni vor alege sǎ trăiască în comunităţi mai mari, dar nuva mai
exista necesitatea economică a marilor metropole. Transportul va fi rapid, deasupra
solului, şieficient, cu ajutorul tehnologiilor ARV. Călătoria la suprafaţa pământului cu
sisteme antigravitaţionale va permite ca şi cele maiîndepărtate locuri de pe glob sǎ fie
locuite, cu impact redus asupra mediului. Într-un vis lucid, am văzut că latitudinea
unde se află Chicago acum va fi subtropicală, cu palmieri.Unde sunt Antarctica şi
Canada va exista un climat confortabil, plăcut pentru locuit. Clima va fi multmai caldă
la nivel global. Dar nu uitaţi cǎ e probabil ca schimbǎri geofizice pe scară largă să se
fipetrecut şi înainte. Datorită acestor noi tehnologii, va fi posibilă reciclarea în procent
de 100%, inclusiv în cazul apei.Apa poate fi depozitată şi reciclată, în loc sǎ fie
murdărită şi apoi deversată în conducte şi în pământ. Vorbesc acum despre tehnologii
existente nu de unele care trebuie inventate. Îmi amintesc cǎ Archibald MacLeish a
spus în anii 70 cǎ dispunem deja de tehnologie pentru aaduce la zero poluarea
 implicată de fabricaţie. Dar cantitatea de energie necesarǎ pentru a elimina
toatăpoluarea, dat fiind faptul că folosim combustibili fosili pentu a crea energia, se
apropie rapid de punctulîn care profitul se reduce. Mă refer la primele zeci de ani din
prima sută sau două sute de ani care vorurma. Privind mai departe de acestea, ştiinţele
la care am făcut aluzie în cosmologie vor permite apariţiaîn formă fizică a oricărui
obiect din materia spaţiului din jurul nostru. Această tehnologie deja există. Prin
urmare, ce nevoie materială am putea avea care să nu poată fisatisfăcută? Nu există
niciuna. Acesta este marele mesaj. Nu va mai exista nicio nevoie
materialănesatisfăcută, în acest caz, condiţia umană poate începe să înflorească,
trecând de la cea a nevoilor şifricii la cea de odihnă, urmărind nevoi spirituale
superioare. De asemenea, locuinţele se vor schimba enorm. Cândiţi-vă la faptul că,
dacă dispuneţi detehnologie antigravitaţională, materialele de construcţie pot fi
deplasate în acelaşi fel ca cel implicat deconstruirea piramidelor. Puteţi avea clădiri
făcute din orice materiale, care nu sunt nocive pentruPământ. Tehnologiile existente
vor elimina nevoia pentru multe dintre produsele chimice care suntfolosite acum şi
acestea nu vor mai fi deloc necesare. încălzirea şi ventilaţia, deoarece energia
estegratis, nu vor necesita structuri care să fie toxice din punct de vedere chimic şi
depozitate în modurinesănătoase. Locuinţele vor fi astfel mult mai ieftine, iar
mijloacele de construcţie vor fi modificate radical dincauza acestor tehnologii. 176
 177. Arhitectura acestor clădiri va fi foarte diferită. Unul din lucrurile pe care vreau să
le fac imediat cevom dobândi un dispozitiv pentru furnizarea energiei gratuite
operaţionale este de a construi o casǎdemonstrativă în miezul deşertului Colorado din
Crestone, unde iarna sunt minus douăzeci de grade varaoptzeci-nouăzeci de grade,
cand arde soarele. Dacă ne uităm la vechile popoare, vedem că locuiau strâns grupaţi
în sate, iar terenul înconjurătorîl păstrau pentru agricultură, distracţii sau ca mediu
natural. Omul, fiind o fiinţă socială, va alege sătrăiască în asemenea sate în viitor, care
vor avea toate resursele interne şi vor dispune de tehnologiifoarte evoluate. Astăzi
trăim într-un mod asemănător unui cancer cu metastaze: o zonă urbană unde se
întindhidoase clădiri uriaşe şi suburbii cu case cât cutiile de chibrituri. Din punct de
vedere psihologic, oamenii sunt mai fericiţi dacă trăiesc înt-un sat, cu vecini şiprieteni,
cu posibilitatea de a se duce pe jos sau cu bicicleta în zonele comerciale şi de
divertisment. Acum distrugem toată frumuseţea naturală şi o acoperim cu asfalt,
transformând-o în mall-uri,clădiri uriaşe şi suburbii. Acum trebuie sǎ construim,
asigurând şi electrificarea. Dar în viitor, tot cenecesită electricitate va dispune de o
sursă de energie gratuită internă. Nu va fi nevoie să existe cablurielectrice în locuinţe;
totul va fi wireless. Astfel, costul şi complexitatea construcţiilor vor fi mult reduse.
Construcţiile vor fi mai simple,mai curate şi naturale, mai ieftine şi mai frumoase. În
acest mod vom reclădi Pământul, prin spiritualitate şi prin aceste noi tehnologii. Pe
această bazăva înflori o civilizaţie paşnică şi bogată, în care oamenii vor fi liberi să-şi
urmărească preocupările celemai înalte. Vor exista o ordine economică şi o structură
de fabricaţie industrială complet modificate.După această schimbare, va exista o
singură monedă globală vor exista graniţe naţionale, dar vor fi dince în ce mai puţin
importante. În medicină, majoritatea problemelor cu care ne confruntăm acum sunt
legate de stilul de viaţă.Alimentaţia, obiceiurile de viaţă şi sportul determină cel puţin
90% din sănătatea noastră. Genele suntimportante, dar chiar şi, dat fiind aceşti
parametn, modul de viaţă este determinant. Având un corp fizic, permanent se va
întâmpla câte ceva - din cauze genetice, accidental sau dinalegerea unei diete greşite.
Aceste tehnologii evoluate, electromagnetice, pot fi configurate ca sisteme
electromagneticesofisticate de tratament şi diagnostic. În proiectele clasificate, există
tehnologii care să permită regenerarea completă a membrelor sau amǎduvei vertebrale,
 care a suferit leziuni. Acestea există acum. Dar dacă ar fi făcute publice, ar trebui
săfacă de asemenea public secretul acestor sisteme de energie gratuită, deoarece fac
parte din acelaşidomeniu de bază al fizicii. Dar, în viitor, când această fizică nouă va fi
cunoscută, vom avea şi o nouămedicină. Bolile care acum par a fi incurabile, de la
cancer la SIDA şi la alte boli infecţioase - chiar leziunigrave - vor fi vindecabile.
Acum trǎim intr-o lume foarte coruptă, în care deciziile de a face sau nu ceva public
ţin deafacerile din domeniul medicinei. Depind mai mult de profitul îndeajuns de mare
al unei companii demedicamente, care a făcut o investiţie de o sută de milioane de
dolari. Nu au prea mult de-a face cusănătatea sau cu adevărul. Au de- a face cu banii şi
cu abuzul de putere. Vindecarea prin metodeştiinţifice va fi mult mai evoluată decât
cea din prezent, deoarece va implica şi aceste noi sisteme şiştiinţe electromagnetice
care au fost ţinute secrete. În prezent, în Statele Unite cheltuim foarte mulţi bani pe un
sistem medical ineficient în cazulmultor boli și afecţiuni cu care se confruntă oamenii.
Această situaţie se va schimba, în viitor, medicinava fi înalt tehnologizată şi, în acelaşi
timp, holistică. Durata de viaţă marcată în codul genetic natural al unei fiinţe umane
este de aproximativ 120. Înviitor, oamenii vor duce o viaţă foarte sănătoasă până la
vârsta de 110,115,120 de ani. Există un moment pentru a te naşte, un moment pentru a
trăi şi unul pentru a renunţa la trup. 177
 178. Nu e nevoie să trăim pentru totdeauna într-un corp fizic. Viaţa de pe Pământ este
preţioasă, dar lafel şi cea din lumile astrale de lumină. După ce vom înţelege
frumuseţea vieţii de după moarte, ne vom teme mai puţin să renunţăm laaceasta. Chiar
şi în această privinţă, cred cǎ medicina se va schimba. Cheltuim destul de mult din
fondurilede sănătate pentru a acoperi cheltuielile cu ultimele şaizeci de zile de viaţă,
adesea făcând lucruriinumane pentru a amâna inevitabilul. În viitor, se va acorda mai
multă importanţă ducerii unei vieţi buneşi având o moarte bună, acasă, în pace,
înconjurat de cei dragi, nu de maşini. Există o anumită graţie spiritualǎ şi înţelepciune
în a şti când să cedezi şi să mergi mai departe.Cred cǎ această înţelepciune spirituală
va merge în paralel cu evoluţia medicinei. Prin urmare, vom mǎridurata naturală a
vieţii omului, adică la bătrâneţe va exista o calitate ridicată a vieţii. În momentul de
faţǎ separăm ştiinţa de spiritualitate, când, de fapt, un medic capabil ar trebui să fieşi o
persoană cu o înaltă spiritualitate. Vor exista persoane cu capacităţi de vindecare şi o
spiritualitate Vie, care vor putea ajuta oamenii să treacă pe lumea cealaltă când aceasta
va fi inevitabil. Trecerea din planul material în lumile de lumină şi spiritualitate va fi
asemănătoare celei a luiShari. Este minunat! Fiecare persoană care trece pe lumea
cealaltă ar trebui să fie asistată spiritual, astfelîncât persoana respectivă să ajungă la
cel mai înalt nivel posibil - conform propriului ei nivel spiritual şial căii ei existenţiale.
Odată cu dezvoltarea spiritualităţii, agăţarea disperată de ultimele secunde ale vieţii,
care implicăenorme cheltuieli şi suferinţe, se va transforma într-o tranziţie mai lină. Cu
cât devenim mai materialiştişi mai puţin spirituali, cu atât devenim mai incapabili la
nivel mental să ne bucurăm fie de viaţă, fie depărăsirea ei. În viitor, acest nivel de
abundenţă ne va permite să optimizăm nu numai medicina şi capacitatea devindecare,
ci şi educaţia fiecărui copil. Vom învăţa cum să educăm cu adevărat, iar educaţia va
începe dela o vârstă fragedă. Anumite tehnici de meditaţie eliberează un potenţial
enorm şi vor fi predate încă dela vârsta de patru-şase ani. Pe parcurs, va exista o
creştere enormă a coeficientului mediu de inteligentă,care acum nu a sporit deloc. În
lumea slab dezvoltată, sărăcia şi malnutriţia afectează foarte mult dezvoltarea fizică şi
mentală acopiilor. Odată cu eliminarea sărăciei - imposibilă în absenţa acestor noi
tehnologii minţile acestor copiivor înflori. În lumea dezvoltată şi în cea în curs de
dezvoltare, exiştǎ o cantitate mare de toxine şi chimicalecare afecteazǎ organismul –
metale grele, vopsea pe bază de plumb, poluarea aerului. Acestea vor fi, deasemenea,
 eliminate. Trăim în vremuri în care există probabil cea mai scăzută trăinicie a familiei,
întâlnită vreodată.Rata divorţului este de peste 50%. Majoritatea copiilor din unele
grupuri minoritare nu trăiesc împreunăcu tatăl lor. Aceasta e cu adevărat o problemă
spirituală, după părerea mea. Cred că oamenii vor începe să vadăfamilia diferit, ca un
angajament pe veşnicie. (Mi se poate spune cǎ sunt o persoană foarte conservatoareîn
această privinţă. Nu e vorba de a fi conservator sau liberal. E vorba de a privi această
chestiune dinpunct de vedere spiritual.) Când oamenii se decid sǎ aducă pe lume un
copil, ar trebui să i se dedice permanent acestuia.Fiecare copil ar trebui să fie unul
planificat şi dorit. Astfel, vom avea mijloace de contracepţiedisponibile universal, iar
cuplurile vor avea copii când vor fi pregătite pentru responsabilitatea
spirituală,materială şi socială de a se ocupa de un alt suflet uman. Cred că aceasta va
deveni o valoare comună.Cred, de asemenea, că va deveni uzual ca oamenii să fie
toleranţi şi iertători în situaţii negative, aşa căva exista un sprijin sporit pentru oameni
şi copiii lor atunci când se întâmplă lucruri rele – în cazul încare copiii rămân orfani
sau dacă părinţii se despart. 178
 179. Şi, deşi nu sunt de părere că ar trebui ca divorţul să fie interzis, acesta va deveni
foarte rar.Egoismul va scădea, deoarece el este cel care conduce de obicei la aceste
probleme. Ar trebui sǎ neconcentrăm asupra bunăstării, iubirii şi îngrijirii copiilor.
Oamenii vor învăţa să-şi găsească tovarăşi de viaţă de care vor fi conectaţi şi faţă de
care îşi vorlua un angajament real, iar apoi vor avea copii. Aceştia din urmǎ ar trebui
sǎ aibă sprijinul, iubirea şidisciplina de care au nevoie din partea părinţilor şi a restului
familiei. Fiecare copil va fi socotit ca undar sacru ce trebuie protejat, îngrijit şi înălţat
spiritual. Acum nu avem o cultură care să preţuiască aceasta – şi, cu siguranţă, nu
avem o structurăeconomică şi socială care să ne permită aceasta, din cauza sărăciei
cumplite şi a dezintegrării familiei. Dupǎ ce deveniţi un cuplu şi aduceţi un copil pe
lume, fie că ştiţi asta sau nu (sau fie că vă placesau nu!), creaţi o legătură eternă. Chiar
şi după ce treceţi pe lumea cealaltă, sunteţi împreună cu familiavoastră şi veţi avea
alături copiii, nepoţii şi strănepoţii. Există o linie neîntreruptă şi acele
sufleteindividuale - parte a creaţiei - continuă să existe veşnic, prin toate stările de
evoluţie şi iluminare.Oamenii vor ajunge să înţeleagă faptul că este extraordinar să
aduci un suflet pe lume, să creezi o viaţăconştientă. Odată ce vor înţelege aceasta, vor
înţelege, de asemenea, obligaţia sacră pe care o au şi voravea răbdarea de a depăşi
dificultăţile vieţii. Spiritualitatea universală Chiar dacǎ uităm de problema încălzirii
globale, de mediu şi de consecinţele geopolitice alerăzboaielor pentru petrol, suferinţa
existentă în lume astăzi din cauza sărăciei artificiale care rezultă dinmenţinerea secretă
a acestor tehnologii a condus la sute de milioane de decese. Această politică secretă
aforţat miliarde de oameni să trăiască în disperare şi ignoranţă, fără educaţie sau
mijloacele de bazăpentru a duce o viaţă demnă. Numai această suferinţă ar fi
suficientă pentru a justifica o schimbare a ordinii curente şidesecretizarea acestor
tehnologii şi noi ştiinţe uimitoare. Deoarece majoritatea oamenilor îşi fac griji
înlegătură cu cataclismele care ne-ar putea afecta din punct de vedere al mediului,
economic şi geopolitic,dacă nu schimbăm direcţia actuală, cea mai mare parte a
populaţiei globale trăieşte deja în iadul sărăcieişi al disperării. Pentru ei este deja o
catastrofă care se manifestă chiar acum. Să luăm în calcul următorul lucru: de când s-a
iniţiat sistemul interstatal Eisenhower, noi nu amavut nevoie de acesta. În viitor,
transportul între oraşe va fi exclusiv la înălţime, prin sistemeantigravitaţionale
magnetice, iar sutele de miliarde de dolari cheltuiţi cu menţinerea şi
construireadrumurilor de suprafaţă vor râmâne pentru educaţie, sănătate şi alte scopuri
utile. În plus. cantitatea enormă de teren intravilan şi arabil care se află acum sub tot
cimentul acela va fi disponibilă pentru agricultură sau relaxare în natură. Resursele pe
 care le cheltuim acum pe energie, sisteme pentru combustibil, transport şi drumuri
lasuprafaţă vor fi folosite pentm progresul real al civilizaţiei umane. Cheltuim, de
asemenea, un trilion dedolari anual pe operaţiuni militare-industriale - o parte imensă a
activităţii economice globale.Majoritatea acestor resurse vor deveni disponibile în alte
scopuri. Prin urmare, problema nu este că resursele sau banii nu ar exista pentm a crea
o planetăextraordinară, ci doar că au fost greşit orientate şi risipite. După schimbarea
situaţiei, orice vă puteţi imagina va fi posibil! Toate tehnologiile sunt deja aici.
Dispunem de cunoştinţele necesare. Şi există suficienţi oameniînţelepţi pe această
planetă pentru a pune aceasta în practică. Aşadar de ce nu s-a întâmplat asta
pânăacum? Structurile şi instituţiile religioase actuale vor fi fundamental transformate
şi, în cea mai mareparte, vor dispărea. Amintiţi-vǎ cǎ numărul oamenilor care
propăvǎduiesc religia a crescut - rabini, 179
 180. preoţi, reverenzi etc. - pentru că foarte puţini oameni puteau citi. Dar când
educaţia va fi universală, nuva mai exista analfabetism. Chiar şi astăzi, majoritatea
oamenilor ştiu să citească şi sǎ scrie. Prin urmare,nevoia de a avea un sistem religios
centralizat va dispărea. Deja a dispărut de fapt, cǎci nu mai avemnevoie de ea de 150
de ani. În viitoml apropiat, fiecare persoană va avea responsabilitatea de a căuta în
mod independentadevărul, de a citi, de a studia, de a medita şi de a se ruga pentru
propria dezvoltare spirituală. Vor existaprofesori spirituali, dar nu oameni care sunt
ridicaţi la nivelul de “reverend”, “rabin”, “imam” sau, de cenu, ”Dalai Lama”. Aceste
structuri religioase au servit un scop util în trecut, uneori, dar au fost preluate de
oameni înscopul obţinerii puterii şi controlului. Accasta nu are nimic de-a face cu
scopul religiei pe Pământ - alniciunei religii - sau al niciunuia dintre fondatorii oricărei
religii de pe glob. Dacă cineva doreşte să se identifice ca evreu, budist sau creştin, nu e
nicio problemă. Dar clericulva fi înlocuit de oameni obişnuiţi, care îşi împărtăşeşc
cunoştinţele. Societăţile vor evolua în scopulcăutării adevărului spiritual,
experimentării realităţii spirituale şi urmăririi învăţăturilor profesorilorspirituali. Ei se
vor aduna în consilii şi reuniuni unde nu va exista niciun preot sau reverend principal
înacea comunitate, ci vor face cu schimbul şi vor împărtăşi cunoştinţele ca grup.
Anumite persoane cu abilităţi sau experienţă superioare ar putea preda sau împărtăşi
acesteacelorlalţi. Aşa se va întâmpla mereu. Vom avea mereu profesori, dar nu vor mai
exista clericiprofesionali plătiţi - timpul lor a trecut. Şi asta pentm că s-a abuzat şi
pentru că oamenii au acumcapacitatea de a citi şi de a investiga adevărul singuri. Nu
este deloc indicat să existe cineva care să văinterpreteze semnificaţia adevărului,
pentm că aceasta este coruptă; putem sǎ ne comunicăm adevărulnostru unul altuia, dar
în final ne facem propriul adevăr, în felul nostru. Ne infantilizeazǎ spiritual, vor
sǎavem un preot care sǎ facă aceasta pentru noi - această relaţie implică o cedare a
responsabilităţiinoastre. Oamenii trebuie să-şi asume responsabilitatea spirituală
pentru evoluţia lor. Aceasta nu înseamnă cǎ nu vor exista comunităţi spirituale sau
organizaţii spirituale ori religioase.Dar se vor schimba foarte mult deoarece, dacă ele
caută cu adevărat înălţarea spirituală - spre deosebirede strângerea frâielor puterii şi
controlarea oamenilor - vor încerca sǎ dea tuturor puterea spirituală. Această arie a
vieţii umane se va concentra asupra experienţei evoluţiei spirituale şi a
înţelegeriiadevărate a Divinului şi a sacrului. Lucrurile care astăzi sunt considerate
mari “chestiuni religioase" se vor schimba şi redirecţionaasupra scopului propriu-zis
pe care toţi marii profeţi, întrupările divine şi profesorii spirituali au venitaici să ni le
dea cunoaşterea existenţei unei Fiinţe divine, abilitatea oamenilor de a se ruga şi
medita laaceastă Divinitate şi de a aduce Divinul în viaţa lor. Corupţia religiei este
strâns legată atât de abandonarea puterii spirituale de către mase, cât şi deînclinaţia
clerului spre a face abuz de putere. Indiferent cât de mulţi oameni buni există în rândul
 clerului, aceştia vor fi mereu şi demagogi, carepot afecta minţile mai slabe şi le pot
aduce sub control, fie că e vorba de un Jim Jones*, fie de cinevacare încearcă să aducă
pe Pământ jihadul sau inchiziţia. Acest tip de fanatism şi mod de gândire vor fi
eliminate, tot aşa cum naţionalismul sau alteideologii care cer război şi distrugere vor
fi eliminate pentru totdeauna. Vom ajunge în cele din urmă la spiritualitatea universală.
Oamenii nu vor putea să rămână şovinidacǎ îşi păstrează conştiinţa trează. Deoarece,
dacǎ au conştiinţa trează, vor realiza că nu există, de fapt,nicio diferenţă - că Lumina
arde la fel în orice candelă, indiferent care a fost aceasta la exterior:
Buddha,______________________________________________________________
______________________ *Jim Jones a fost fondatorul grupǎrii The Peoples Temple,
care a deservit sinonim cu sinucidereaîn grup dupǎ ce, pe data de 18 noiembrie 1978,
peste nouǎ sute de persoane s-au ucis la îndemnul
lui(n.trad.)_____________________________________________________________
_______________________ 180
 181. Krishna, Iisus, Mohammed sau orice altă manifestare a Divinului. Oamenii vor
începe să cauteacea Lumină şi nu vor mai fi separaţi de ură şi diviziune din cauza
formei candelei. Concluzia mea cu privire la ce se întâmplă când trupul spiritual şi
sufletul se separă de cel fizic,ceea ce oamenii numesc moarte, este că există o
continuitate neîntreruptă a conştiinţei. Acest lucru l-amtrăit şi ştiu, de asemenea, de la
alte persoane care au avut o experienţă Ia limita dintre viaţă şi moarte.Există o
continuitate a individualităţii - iţi păstrezi toate amintirile, toate cunoştinţele. Dar
deodată eştieliberat, ca o pasăre care iese din colivie. Cosmosul vast reprezentat de
tărâmul astral, lumile de luminăşi dincolo de acestea sunt noul tău cămin. Atingi un
nivel echivalent cu starea evoluţiei şi conştiinţeiatinse pe Pământ. Şi eşti împreună cu
cei dragi şi prietenii cu care ai format legături pe Pământ. În această formă spirituală,
continui sǎ creşti şi sǎ evoluezi prin fiecare nivel cosmologic, pânăcând atingi lumi
astrale din ce în ce mai înalte. Continui sǎ mergi veşnic pe această cale, până
alegi,atingând iluminarea, să devii una cu Oceanul. Dar, în acelaşi timp. exişti pentru
totdeauna: timpul este oiluzie. Picătura individualităţii tale poate deveni una cu
oceanul Minţii Divine nemărginite, însă totodatăpoţi continua şi ca individ, activând
pe acel tărâm. Individualitatea ce constituie această creaţie unică, care eşti tu, nu este
distrusă Fiinţa conştientădin orice lucru este o singularitate şi aşa a fost mereu, așa va
fi pentru totdeauna. Dar sufletul tăuindividual există de asemenea, pentru eternitate.
Suntem cu toţii parte a creaţiei lui Dumnezeu.Conştiinţa noastră individualǎ va
continua până când picătura va deveni una cu oceanul, iar noi alegemsinguri dacă
vrem să rămânem acolo sau nu. Are loc o minunată continuitate. Copiii voştri, cei
dragi, strămoşii voştri, părinţii - îi veţi vedea şivoi, îi veţi cunoaşte. Şi vă vor primi cu
braţele deschise. Îi veţi vedea pe alţii şi vǎ veţi asocia cu acelesuflete care au ajuns la
nivelul vostru de capacitate, cunoaştere şi conştiinţă. Unul dintre lucrurile principale
pe care trebuie să vi le amintiţi în momentul trecerii în cealaltălume este: uitaţi tot ce
aţi cunoscut! Desprindeţi-vă şi duceţi-vă în acea Lumină măreaţă. Nu ştim la ce
niveluri putem ajunge în acel moment, dar vă pot spune următorul lucru: cel mai
bunrezultat cere detaşare maximă de tot ceea ce cunoaşteţi, tot ce aţi lăcut, tot ce
credeţi cǎ sunteţi, şiplonjare completă în acea Lumină măreaţă, divină. Ceea ce
blochează oamenii atunci când trec de la un plan la altul sunt ataşamentele lor,
fiemateriale, egocentrice sau ceea ce ei cred că ştiu. Prin urmare, condiţia de detaşare
şi puritate şi dorinţade a vă abandona total acelei Lumini divine vǎ poartă la cea mai
înaltă stare posibilă a existenţei. Care este diferenţa dintre atingerea acestor stări după
moarte şi atingerea conştiinţei divineindivizibile în această viaţǎ? Depinde de nivelul
de conştiinţă atins aici. Este posibil să aveţi experienţe şi să vă aflaţi încă de pePământ
 într-o stare la fel de înaltă şi de extraordinară ca cea atinsă prin miliarde de ani de
evoluţie dupăce vă veţi părăsi corpul. Pe de altă parte, pentru majoritatea oamenilor,
hiberarea de corp înseamnă o bucurie enormă,libertate, binecuvântare şi apariţia de noi
abilităţi. În mintea cuiva, totul poate deveni manifest - tot aşacum puteţi vizualiza un
castel care este real pe tărâmul respectiv. Nu există nicio limitare. Desigur, există
oameni care au fost pe această planetă şi care puteau vedea ceva şi materializaobiectul
respectiv. Deşi este neobişnuit, s-a mai întâmplat. Dar pe tărâmul astral şi cauzal al
gândirii,este uşor de făcut. Partea negativă este cǎ, din cauza condiţiei impuse de
corpul fizic şi de suferinţa implicată, opersoană este îndemnată să atingă mai rapid
stări de libertate spirituală şi iluminare. Existenţa de pePământ ne oferă ocazia unei
evoluţii rapide. De aceea, viaţa pe Pământ este preţioasă. Capacitatea de aatinge
iluminarea, de a atinge stări foarte înalte de conştiinţă şi de a vă dezvolta spiritual este
mult maiconcentrată pe planeta noastră decât în orice altă fază a existenţei. Acesta este
misterul universului material. De aceea există universul material, de aceea
existăcorpul fizic şi de aceea există suferinţa conexă. 181
 182. “Rapid” este un termen legat de timp, căci timpul este relativ, iar în lumea astrală,
timpul estecomplet diferit. Când vă aflaţi de cealaltă parte în acea stare, este atât de
minunat şi liniştitor, încât căutareacăminului infinit şi nevoia de a găsi consolare nu
este nici pe departe atât de măreaţă ca în corpul fizic.Aici există posibilitatea zilnică a
suferinţei. Într-o anumită măsură existenţa în corpul fizic ne permite săevoluăm
extrem de rapid spiritual - dacă dorim aceasta! Prin urmare, misterul suferinţei şi
sacrificiul sunt profund legate de dezvoltarea spirituală şi deabilitatea de a atinge
culmi de înălţare spirituală chiar de pe Pământ. O persoană îşi poate petreceîntreaga
viaţă într-un corp fǎrǎ să profite de această oportunitate. Dar un există lecţii care pot fi
învăţate. Pământul este o şcoală uriaşă şi există lecţii de învăţat şi diverse niveluri ale
acestor lecţii. Putemprofita de ele numai dacǎ alegem să o facem. Aceasta înseamnă că
putem trece de la a fi în corpul fizic şi, dacǎ avem cunoaşterea şi experienţaspirituală,
la niveluri astrale extrem de înalte ale existenţei sau chiar direct dincolo, pe tărâmul
cauzal alcunoaşterii pure ori chiar complet în Fiinţa nemărginită. Majoritatea
oamenilor aleg să ajungă la numai un pas dincolo de nivelul în care ne aflăm noi -
dinlumea materială în cea astrală şi eterică - doar pentru că există ceva mai familiar
acolo: forma. Se simtmai confortabil. Este minunat! Există o libertate imensă. Dar, în
cele din urmă, cu toţii ajungem Ia ocunoaştere care să depăşească şi acel nivel. Dacă
cineva înţelege cosmologia şi a trăit aceste experienţe pe Pământ, este posibil să
atingăevoluţia completă în momentul trecerii pe lumea cealaltă. De aceea este foarte
important să profitaţi de ocazie ca sǎ învăţaţi despre nivelurile mai subtile
aledezvoltării spirituale şi să experimentaţi - pentru că atunci când părăsiţi propriul
trup, abilitatea voastrăde a avansa prin lumile divine creşte. Cineva ar putea întreba: -
Atunci ce este o fantomă? O fantomă este o persoană care şi-a părăsit trupul, dar este
încă strâns legată de acest plan, astfelîncât “aderă” puternic la un anumit loc sau la o
fiinţă de pe Pământ. Odată, la spitalul de urgenţă am avut un caz foarte grav, când o
persoană intoxicată a decedat închinuri cumplite. Mai târziu, în aceeaşi noapte, când
secţia era goală, eu mǎ aflam cu asistentele lapunctul de primire. Deodată, în sala de
urgenţă în care avusese loc decesul, aparatul de EKG a pornit singur, dulapuriledin
capătul încăperii s-au deschis, iar perfuziile şi celelalte obiecte au început să zboare
afară din ele. A fost un caz clasic de poltergeist. Cu toţii ştiam cǎ era acea persoană,
cea care putuse determinaaceste evenimente prin interfaţa astrală/mentală/emoţională
cu planul material. Dacă înţelegeţicosmologia descrisă mai devreme, veţi înţelege şi
aspectul fizic al fenomenului poltergeist. Acea fiinţă furioasă şi confuză era evident
foarte supărată. Aşa că am apelat la prezenţa divină, amvăzut acel suflet şi am rugat
 Divinul sǎ mă pună în contact cu el. L-am rugat să plece şi l-am îndemnatsă-şi urmeze
drumul spre lumea cealaltă. Iar el a plecat. Oamenii mǎ vor întreba: - Şi în ce stare se
va afla acel suflet? Nu avem de unde să ştim. Evoluţia cuiva care trece din această
viaţă în cealaltă este asistată prinintervenţia celor aflaţi într-o stare spirituală
superioară, precum şi acelor care încă se mai află pePământ. De aceea rugăciunile
pentru înălţarea spirituală şi iluminarea celor decedaţi sunt foarte importante. Se spune
că există trei moduri principale de a trece în alte stadii de evoluţie după moarte: mai
întâi,prin rugăciunile celor de aici, de pe Pământ, apoi prin intervenţia celor iluminaţi
de pe lumea cealaltă şi,în al treilea rând, prin realizarea de fapte bune aici pe Pământ,
în numele celor care au decedat. 182
 183. În viitor, din câte am văzut eu, acesta va fi un lucru general cunoscut şi când
oamenii vor trece pelumea cealaltă, vor avea în jurul lor persoane care vor fi complet
devotate lui Dumnezeu şi conectării lorcu celǎlalt plan, permiţându-le sǎ atingă cele
mai înalte stadii ale lumii celeste şi ale iluminării. Iadul despre care vorbesc oamenii
reprezintă aspectele inferioare ale tărâmului astral. Oamenii cuînclinaţii şi
comportamente similare, care au energii comune, se adună laolaltă. Desigur, dacă lasă
înurmă tot ce au făcut şi se întorc spre Fiinţa pură, divină, asemenea indivizi pot
evolua. Transcendenţa poate fi realizată instantaneu, dacǎ un suflet se supune cu
adevărat Divinităţii şiabandonează tot ce a făcut, cere absolvirea de păcate şi iertarea
şi se întoarce spre acea Lumină măreaţă. În final, starea de evoluţie a cuiva nu poate fi
judecată de noi, conform dictonului: “Nu judeca,pentru a nu fi şi tu judecat.” Ar trebui
să vedem orice suflet ca fiind educabil, capabil de iluminare. În momentul morţii, la
ultima suflare, cineva care a avut o viaţă mai dificilă şi uneori distructivă arputea să se
desprindă de tot ce a făcut şi a văzut şi să-şi întoarcă privirea spre acea Lumină
măreaţă,atingând un plan foarte înalt de evoluţie spirituală. În acelaşi timp, oamenii
care s-au socotit sau au fost socotiţi de alţii ca fiind foarte corecţi şi cu oînaltă
spiritualitate, în momentul decesului pot fi cuprinşi de atâta mândrie şi orgoliu, încât
creează unvăl imens intre ei şi Lumina divină. Aşadar, în momentul morţii avem
nevoie de umilinţă, o anumităgraţie şi de asistenţa spirituală a celorlalţi. Accesarea
conştiinţei Confundăm harta cu locul. Vă pot da o hartă a oraşului Washington, dar ea
nu reprezintă oraşul în sine. Totul e cuprins în noi.Ne uităm în afara corpurilor noastre
fizice, dar în realitate natura minţii, conştiinţa din noi, cea prin caresuntem receptivi,
este omniprezentă şi traversează spaţiul şi timpul şi fiecare plan cosmologic.
Aceastaînseamnă că nu “vă duceţi nicăieri” când vă proiectaţi astral corpul, pentru că
deja sunteţi peste tot.Sunteţi deja omniprezenţi - aceasta este natura minţii. Dar
individualitatea voastră, care se păcăleştesingură, o poate percepe ca pe o poartă sau o
călătorie. În cazul unei experienţe spirituale marcante, corpul poate fi modificat până
la a fi dematerializat.Se poate deplasa, poate fi eteric sau se poate găsi la nivelul astral
al existenţei şi apoi sǎ reapară în planulfizic. Am văzut nave spaţiale trecând în forma
astrală de energie. Amintiţi-vă cum pe Blanca Peak,atunci când m-am dus în acea zonă
de lumină, corpul meu a devenit “rarefiat” şi mi s-a părut la unmoment dat cǎ mă voi
ridica în aer. Alte persoane au observat că dispărusem parţial din anumiteunghiuri şi că
vedeau prin mine. Corpul fizic şi lumea fizică prezintă conexiuni foarte apropiate,
profunde care sunt în noi.Universul holografic cuantic, prin funcţia integratoare a
inteligenţei conştiente, conectează fiecare punctdin spaţiu timp şi fiecare nivel,
dimensiune şi gradaţie a universului, cu orice alt punct. Percepţia distanţei şi separării
este corectă la un anumit nivel al percepţiei. La alt nivel dispare,devenind
nonlocalitate. Astfel puteţi accesa ceea ce oamenii numesc alte ”lumi”, accesând pur şi
simplu conştiinţa într-omanieră nonlocală. Uneori oamenii au reuşit aceasta prin
incantaţii, cântece devoţionale, meditaţie etc.Asemenea activităţi pot permite minţii să
 devină stabilă şi sǎ depăşească limitările percepţiei fixe a lumiimateriale
tndimensionale pentru a vedea ceea ce este dincolo. Anumite persoane sunt capabile să
vadă fiinţe imateriale sau aura oamenilor ori să privească oplantă şi să simtă ce parte a
ei poate fi folosită pentru a vindeca pe cineva. Noi suntem înzestraţi cu aceste daruri,
în funcţie de gradul până la care le dezvoltăm. 183
 184. În picătură poate fi văzut întregul ocean. Prin urmare în fiecare dintre noi, care
suntem picături, seadună totalitatea oceanului. Creaţia nu se termină niciodată. Când
două persoane se unesc şi realitatea unică a genelor lorformează o nouă persoană, în
noile gene este codificat potenţialul acestei noi fiinţe, acestui nou suflet. Creaţia este
întotdeauna creată în ea însăşi. Fiinţa nemărginită creează mereu mai multă
viaţăinteligentă, conştientă. Spaţiul nu lipseşte Universul este infinit. Aşadar nu există
nicio limită impusă numărului de fiinţeşi suflete care pot exista. Şi fiecare conţine
totalitatea minţii conştiente în ea va realiza în final aceastăDivinitate, devenind
picătura care se întoarce în ocean. Din acest suflet originar şi din această lumină
măreaţă primară este prezent tot ce poate fi creat. Potenţialul pentru tot ce poate fi
creat, tot ce a fost creat şi va fi creat a existat dintotdeauna la acelnivel cosmologic.
Atunci când o nouă persoană este creată, aceasta este realizată din acea matrice divină
care aexistat dintotdeauna. Există o stare a conştiinţei care poate fi atinsă atunci când
ajungeţi în prezenţa Fiinţei divine, înprezenţa tuturor celor care au existat vreodată, a
tuturor celor care sunt şi a tuturor care vor fi vreodată. Am trăit această stare cu şapte
zile înainte de trecerea în nefiinţă a lui Shari. Am auzit trilioane devoci minunate care
cântau: “Cu toţii suntem un singur spirit.” Era prezentă fiecare fiinţă în forma ideiisale
cauzale perfecte, emanând din creator. Era incredibil de frumos. A fost una dintre cele
mai frumoaseexperienţe ale vieţii mele. De la Dumnezeu provenim şi la el ne vom
întoarce.. Fiecare viaţă adusă pe această lume - sau înorice altă lume - este mereu parte
a creaţiei. Mintea nemărginită care emană prin operarea propriei voinţe face să se
manifeste gândul cauzalpur în forma sa sonoră, din care emană apoi întreg universul.
Sunetul este mai elementar decât forma sau lumina şi le precede pe acestea. De aceea
intonaţiile,mantrele rugăciunea, gândul sunt toate nişte vehicule foarte puternice ale
transcendenţei. Fiecare lucru creat are tonalitatea sa, vibraţia sa sonoră, care apoi îi
conferă forma astrală ceserveşte ca matrice a obiectului material însuşi. Dacă trăiţi
aceasta la un anumit nivel al conştiinţei atunci, prin folosirea componentei sonore
agândului puteţi face obiectele sǎ se mişte ori sǎ apară şi puteţi influenţa lumea
materială. În viitor, vom învăţa să fabricăm obiecte prin asamblarea elementelor de la
aceste niveluri maiprofunde sau mai subtile. Prin operarea la nivelul sunetului şi
gândului, putem asambla forma astrală şi oputem aduce în lumea tridimensională
complet materială. Sanscrita este o limbă străveche care stă la baza tuturor limbilor
indo-europene. În această tradiţie,Vedele vorbesc despre nume şi formă. Ele se referă
la vibraţia sonoră a obiectelor, care conduce la forma lor. Oamenii specializaţi
înanumite tehnici pot, de fapt, să ajungă la o stare a conştiinţei prin sunet şi vibraţie a
gândului, să aducă înplanul realităţii un obiect - un măr, un inel sau orice altceva.
Există un nivel cosmologic unde este localizată forma-sămânţă a întregii cunoaşteri.
Puteţi primiinformaţii de la acest nivel al conştiinţei, în funcţie de propriile înclinări şi
interese. Un confident al meu foarte apropiat din domeniul militar mi-a spus că a fost
de mult inventată otehnologie, se pare că prin anii 60 sau 70, care permite extragerea
inteligenţei, evenimentelor sauconversaţiilor din ceea ce se numeşte “zgomotul alb” al
spaţiului. Cu ajutorul unui sistem electronicavansat, dezvoltat la baza navală militară
White Oaks din Maryland, se putea extrage tot ce se spusesesau se făcuse vreodată
într-un anumit loc. Tehnologiile care au fost dezvoltate în lumea subterană suntcu
adevărat uluitoare. Orice punct din spaţiu şi timp este un punct de acces spre orice alt
 punct din spaţiu şi timp. În oricepunct din spaţiu se află codificat tot ce s-a întâmplat
vreodată acolo, care lasă o semnătură, o esenţă ce 184
 185. poate fi văzută. Adevărata înregistrare akashicǎ se află în structura inteligenţei
conştiente şi, prin urmare,este peste tot şi poate fi accesată oriunde. În vestul Americii
am auzit şi văzut vechile popoare native care au trăit acolo. Am auzit tobele şiceva ca
un sunet de tamburină, precum şi incantaţiile lor. E ca un film care rulează mereu
acolo, după cevă acordaţi la frecvenţa sa. Tot ce spunem şi facem pe parcursul intregii
noastre vieţi este veşnic, permanent codificat -precum roca cristalină, dar la nivelul
conştiinţei şi spiritului. O calitate celestă În cadrul acestui ciclu măreţ care a început,
descoperim cǎ există sute de cicluri mai mici. Dupăaproximativ o altă mie de ani, va
exista o altă creştere a ciclului mai mare, cu o altă întrupare divină. Şiapoi, o alta peste
aproximativ o mie de ani. Aceste Manifestări ale Divinităţii vor pune în evidenţă
capacităţile care există în umanitate de a-şirealiza in întregime destinul şi de a aduce
Epoca de aur pe Pământ. Aceste vremuri de pace depăşesc cumult o pace politică sau
materială şi vor fi unele de iluminare reală și de evoluţie extraordinară aconştiinţei
oamenilor. Chiar în timp ce trăim pe Pământ în corpurile noastre, vom fi conştienţi
completde Divinul care există în noi. Tema principală a următoarelor sute de mii de
ani va consta în stabilirea unei civilizaţii divine - ocivilizaţie care există pe glob într-o
stare de iluminare spirituală. Deşi astăzi probabil cǎ există pe aceastăplanetă puţine
fiinţe care au atins iluminarea spirituală, până la sfârşitul acestui ciclu, fiecare
bărbat,femeie şi copil - şi fiecare nouă fiinţă - vor fi în această stare. Aşadar, copiii
care se vor naşte în această lume vor fi deja de la naştere înzestraţi cu o stare
deconştiinţă superioară. Dar acest lucru se va întâmpla peste mii de ani de acum
încolo. Umanitatea nu va avea nevoie de mult timp pentru a atinge pacea “câinilor în
lanţ” pacea politică, Abundenţa, sfârşitul sărăciei şi reformarea Pământului pentru a
atinge o civilizaţie durabilă vorurma curând. Dar viaţa fiinţelor umane pe această
planetă într-o stare de iluminare - când aceasta va fi oexperienţă comună şi o mare
aspiraţie - reprezintă tema principală a următoarei jumătăţi de milion deani. Toată
lumea întreabă: - După aceea, ce va mai rămâne de realizat? Mai sunt foarte multe.
Toate lumile uimitoare - toatetărâmurile celeste subtile - vor fi deschise cunoaşterii
oamenilor, chiar de când trăiesc pe Pământ. IarPământul va deveni unul dintre marile
giuvaiere ale întregului cosmos. Acesta este destinul său şi alumanităţii. Imaginaţi-vă
pentru o clipă: în cele din urmă va exista o conştiinţă asistată tehnologic şi
tehnologiiasistate de conştiinţă. Ştiinţele pe care le vedem acum ca fiind ale lumii
materiale, vor fi înţelese caştiinţe complet integrate în cunoaşterea conştiinţei. Aceasta
include vindecarea, transportul, generarea deenergie, industria, biologia, agricultura -
toate aceste domenii vor avea o componentă care va implicaştiinţa conştiinţei. Aceste
ştiinţe ale conştiinţei vor îmbogăţi tehnologiile şi ştiinţele lumii materiale. Vom vedea
cǎfiecare sarcină oferǎ ocazia de a pune în practică aceste cunoştiinţe ale conştiinţei.
Şi aceasta va conducela o maro bucurie şi la descoperiri minunate. Stadiile timpurii ale
păcii pe glob vor fi concomitente cu contactul timpuriu, deschis, cucivilizaţiile
extraterestre. Va fi un fapt general cunoscut cǎ nu suntem singuri şi cǎ nu am fost
niciodatăsinguri. Adevărata istorie a umanităţii inclusiv ciclurile şi mileniile în care au
existat civilizaţu evoluatepe Pământ care au dispărut, va fi cunoscută. 185
 186. Această relaţie timpurie cu civilizaţiile extraterestre se va baza pe pace, nu pe
conflict în spaţiu.Vom face un schimb paşnic de ambasadori cu alte civilizaţii din
univers. Ştiinţele care sunt la origine extraterestre, care se ocupă de biomaşini,
inteligenţă artificială,nonlocalitate a materiei şi minţii, comunicarea prin intermediul
tehnologiilor asistate de conştiinţă ladistanţe mari în spaţiu, vor începe să fie acceptate
şi înţelese din ce în ce mai mult de oamenii de ştiinţăşi de lideri. Populaţiile lumii vor
 realiza că aceste popoare extraterestre şi umanitatea sunt una în spirit, înMintea pură,
iar ştiinţele care emană din cunoaşterea conştiinţei vor incepe să fie împărtăşite
liberoamenilor. Vom începe să călătorim în spaţiu şi să explorăm alte lumi cu alte
civilizaţii extraterestre -mai întâi cu cele de care suntem mai apropiate. Vom evolua
organic ca popor care călătoreşte prinspaţiu; nu se va întâmpla totul deodată. Există un
prag pe care trebuie mai întâi să-1 depăşim: paceauniversală. Vor exista sute de alte
praguri şi gradaţii ale relaţiilor care depind complet de nivelul de evoluţie alconştiinţei
pe Pământ. Odată cu creşterea nivelului de evoluţie al conştiinţei şi atingerea
iluminării, vomputea intra în contact cu civilizaţii superioare. Vor exista întotdeauna
fiinţe pe fiecare planetă care sunt pionieri în aceste stări ale conştiinţei. Încele din
urmă, întreaga societate va evolua în acea direcţie. Specia umană va atinge la nivel
general stărisuperioare de conştiinţă, vom intra în contact cu alte lumi aflate în starea
de conştiinţă cosmică. Şi vor exista schimburi interplanetare culturale şi tehnologice.
De asemenea, pe Pământ se vadezvolta o cultură extraordinară şi minunată, care va
deveni o cultură cosmică. În timp ce prima mie deani a acestei noi epoci este marcată
de pace şi de o civilizaţie globală îmbelşugată, restul mileniilor vor fimarcate de o
cultură cosmică foarte evoluată. În cele din urmă, vom evolua suficient pentru a
împărtăşibeneficiile înţelepciunii noastre altor lumi. Acestea vor afla cǎ am mai trecut
pe acolo, tot aşa cum aufâcut-o aceste civilizaţii extraterestre mai vârstnice care ne
vizitează astăzi. Şi tot aşa cum noi suntemastăzi vizitaţi de civilizaţii care au format
lumi paşnice, vom fi emisarii şi paznicii civilizaţiilor care seapropie şi ele de
maturitate. Chiar şi obiectele materiale create de societatea noastră vor fi de o calitate
atât de ridicată, încâtvor avea propria lor conştiinţă. Va fi la fel ca atunci când priveşti
un obiect de artă minunat sau un apusde soare magnific: totul va avea o calitate celestă
asociată, chiar dacă este un obiect material, atât deminunată va fi îndemânarea
creatorului şi designul său. Vom dezvolta tehnologii care au propria viaţă şi conştiinţă.
O calitate inteligentă, conştientă vaexista în aproape orice facem - chiar dacă e ceva ce
astăzi socotim ca “inanimat”. Vom vedea cǎ nimic nu e cu adevărat inanimat - cǎ nu
există nimic care sǎ nu fie viu, sǎ fie lipsitde forţă vitală şi inteligenţă conştientă. Totul
are viaţă şi totul este conştient - fiecare piatră, fiecare rocăminerală, fiecare atom,
fiecare foton. Vom înţelege aceasta nu doar ca o intelectualizare şi vor exista implicaţii
profunde în ştiinţelelumii fizice. Oraşele vor căpăta structuri celeste, cu o lumină
proprie. Totul va avea o energie vitală specială şio conştiinţă internă. Şi peste mii de
ani, Pământul va deveni o biosferă minunată, cu o civilizaţie umanăcare conferă o
calitate divină, celestă tuturor aspectelor existenţiale. Corpul uman va reflecta starea
interioară atinsă. Vom ajunge la un nivel de perfecţiune când bolilenu vor mai exista
sau vor fi foarte rare. Şi apoi. când va veni timpul ca o persoană să treacă la
următorulstadiu, aceasta va fi alegerea sa şi vom renunţa în mod conştient la corpul
nostru. La sfârşitul acestui ciclu de 500.000 de ani, fiecare aspect al vieţii de pe
Pământ va deveni divin.Civilizaţiile extraterestre, fiinţele angelice şi celeste, oamenii
– cu toţii vor fi percepuţi unii de alţii şi vorinteracţiona. Lumea în care trăim astăzi,
când un văl gros împiedică perceperea acestor alte lumi, se vatransforma în una a
percepţiei şi a cunoaşterii celeste. 186
 187. În viitor, nu va fi nevoie să ne agăţăm de ignoranţă pentru a ne simţi în siguranţă.
Nu ne vomascunde în ignoranţa noastră. Nu vom găsi mângâiere în orbire, ci ne vom
simţi eliberaţi şi ne vombucura cǎ putem vedea. Vom întâmpina cu braţele deschise nu
doar fiinţele extraterestre şi călătoriileinterstelare, ci vom vedea şi fiiinţele celeste şi
vom intra în contact deschis cu ele. Urmează o epocă în care fiecare fiinţă de pe
Pământ va atinge această stare de percepţie şiconştiinţă celestă şi va veni clipa când
intreaga noastră civilizaţie va alege să creeze o lume. Vom crea onavă spaţială care va
 avea o asemenea formă şi textură celestă, încât nava şi toţi cei de la bord vor fi
înstarea de conştiinţă divină. În această stare, vom călători prin cosmos ca civilizaţie,
învăţând alte civilizaţii printr-un şirneîntrerupt de oameni cu o conştiinţă divină,
evoluaţi. O parte dintre lucrurile la care suntem martori astăzi ne aratǎ viitorul. Cei
care au văzut civilizaţiileextraterestre extrem de evoluate care, deşi au formă fizică,
sunt ferm fixate în conştiinţa divină, auîntrezărit acest viitor al umanităţii. Atunci când
ne vom deplasa de pe Pământ în cosmos ca popor, complet fixaţi în această stare
deconştiinţă divină, vom deveni forţa dinamică a unui exemplu de unde se poate
ajunge într-o zi - tot aşacum astăzi există civilizaţii care ne arată cum vom fi in viitor.
Prin urmare, acest ciclu minunat continuă,veşnic neîntrerupt. Puteţi să vă imaginaţi
aceste vremuri? Acesta este destinul rasei umane. Este un destin celest. Vomdeveni
“extratereştri”, în starea de conştiinţă cosmică. Generaţia transformării O jumătate de
milion de ani nu înseamnă de fapt foarte mult. Pare o durată enormă. Dar timpul vafi
perceput diferit când oamenii vor înţelege cǎ viaţa este eternă. Privind prin timp şi
reflectând lasituaţia curentă, vedem cu dureroasă înţelegere cât de primitivi suntem. Şi
totuşi, vedem în noipotenţialul unui viitor în care Pământul va fi locuit de fiinţe
superioare spiritual, care sunt urmaşii noştri. Noi toţi. până atunci, vom fi părăsit
această lume. Dar vom fi drojdia care va face să creascăaceastă lume şi toate
generaţiile de după noi. Suntem veşnic conectaţi cu Pământul, cu oamenii săi şi
cucopiii săi. Vom continua să călăuzim şi să hrănim această viziune şi această
cunoaştere în rânduloamenilor de pe glob până când Pământul va ajunge la culmea
dezvoltării în Epoca sa de aur. Nu vǎ lăsaţi niciodată descurajaţi de aceste vremuri
trecătoare de haos. Fixaţi-vǎ privirea pe acelorizont îndepărtat, ştiind cǎ nu e chiar atât
de îndepărtat. Deoarece e deja aici, cuprins în noi... Aşa cǎ nu ar trebui sǎ ne facem
griji dacǎ în zilele, anii sau decadele următoare vor existadificultăţi, întuneric și haos.
Pentru că această viziune e deja certă. Indiferent ce ar încerca oricine săfacă, planul
divin şi destinul Pământului şi al umanităţii va fi împlinit. Această realitate deja
există.Uitaţi pentru o clipă de timp. Realizaţi că, la un nivel profund al creaţiei, acest
plan există pentruomenire, un plan de pace universalǎ, abundenţă, abolire a ignoranţei,
dispariţie a bolilor şi creştere aspiritualităţii în fiecare persoană de pe glob. Pământul
însuşi va fi o minunată navă spaţială care va plutiprin cosmos. La un nivel al timpul
liniar, toate aceste lumi uimitoare ne aşteaptă. Suntem într-o anumită măsură, copiii
luminii. Lumina este aici - dar numai parţial, ascunsă înîntunericul prezent. Dar
“Dumnezeu ii iubeşte pe cei care muncesc împreună”. Ne putem alătura altoroameni şi
putem petrece timpul împreună cu oameni care împărtăşesc această viziune şi
colaboreazăpentru a împlini acest viitor pozitiv. Trebuie să fim conştienţi de haos, dar
ar trebui sǎ ne concentrăm nu doar asupra acestui lucru. Euşor sǎ te gândeşti numai la
partea goală a paharului. Există însă atât de multă frumuseţe peste tot înjurul nostru şi
se întâmplă atâtea lucruri pozitive! Ne putem educa sǎ ne concentrǎm asupra
aspectelorpozitive şi frumoase pe care sǎ le atragem înspre noi şi să le aducem în
lumea noastră. Nu este uşor, 187
 188. pentru că trăim într-o lume care e din ce în mai aspră şi mai distructivă. Dar
aceasta ne împinge şi maimult sǎ ne agăţăm cu putere de adevăr şi de o viziune mai
profundă. Trebuie sǎ avem curajul sǎ alegem spiritualitatea şi să ne asumăm
responsabilitatea pentru evoluţianoastră şi progresul umanităţii. Trăim în cele mai
interesante vremuri. Suntem ultima generaţie care va avea experienţa completăatât a
lumii vechi, cât şi a noii epoci. Suntem prea aproape pentru a o vedea cu adevărat, dar
postulnostru de observaţie ne permite să privim în toate direcţiile. Nu suntem ca nicio
generaţie dinainte saucare va veni. Suntem generaţia transformării. Acest lucru este
atât copleşitor, cât şi minunat. Ar trebui săne bucurăm şi să fim uimiţi de vremurile
 extraordinare pe care le trăim şi de oportunităţilenemaiîntâlnite pe care le avem.
Eforturile extinse pe parcursul acestor vremuri dificile în acest scop - al stabilirii păcii
universale -vor fi onorate şi păstrate în amintire timp de mii de ani. Dacă profităm de
ocazia primită, oferim astfellumii un serviciu pe care nicio altă generaţie nu l-a putut
oferi - şi de aceea suntem aici. Meditaţia de grup: contactarea fiinţelor extraterestre şi
o meditaţie-rugăciune pentru Pământ Sǎ rămânem acum aici în tăcere, concentraţi
asupra noastră înşine. Să închidem ochii şi sǎinspirăm adanc, de câteva ori, aerul din
acest loc sacru şi străvechi. Când inspirăm, conştiinţa noastră seextinde. Când
expirăm, ne relaxăm şi ne eliberăm de toată negativitatea, tensiunea şi temerile şi
simţimcum suntem cuprinşi de o pace profundă. Inspirăm lumină şi viaţă, mintea ni se
extinde odată ceplămânii ni se umplu de aer, iar când expirăm, ne eliberăm de toate
ataşamentele şi devenim perfectcentraţi în noi înşine, plini de pace. Stând aici, în
tăcere, ne conştientizăm respiraţia şi ne simţim captaţi într-un vast ocean deconştiinţă
tăcută. Uşor, fără efort, observăm starea de trezire şi conştienţă care urmăreşte
respiraţia.Observăm că suntem conştienţi şi cǎ această conştienţǎ este tăcută.
Constatǎm cǎ această minte trează, care este nemișcatǎ şi calmǎ, observă toate
sunetele, gândurilesentimentele, percepţiile şi totuşi mintea însăşi este tǎcutǎ. Ne
adâncim tot mai mult în acest vast ocean de conştienţâ tăcută şi observăm cum toate
percepţiilese estompeazǎ, devenind mai îndepărtate şi tăcute. Constatăm că este uşor
să fim conştienţi şi sǎpercepem conştienţa însăşi – fǎrǎ a respinge alte percepţii sau a
ne forţa sǎ cunoaştem această stare detrezire. Suntem pur şi simplu treji, fǎrǎ niciun
efort suntem conştienţi de mentalul nostru cât mai treaz şicalm. Acum plonjăm mai
adânc în acest ocean de conştientǎ tăcută, unde toate percepţiile sunt precumvalurile
îndepărtate de la suprafaţa oceanului. Percepem că mintea trează şi vastă se extinde la
Infinit întoate direcţiile. Realizăm cǎ ea devine omniprezentă. Nu este limitată de
spaţiu sau timp. Prin urmare,este infinită şi eternă. Aceasta este adevărata natură a
conştientei prin care ne percepem respiraţia,sinele, imaginile, sunetele, gândurile.
Simţim bucuria şi pacea de a şti că această Fiinţă trează, aceastăMinte este veşnic
prezentă în noi. Eliberându-ne de orice ataşament faţă de percepţie sau de sine, vedem
calitatea nemărginită aacestei conştienţe ca fiind universală. Fiecare persoană din acest
ciclu este conştientă şi, deşi suntemfiinţe unice, lumina conştienţei este singulară,
conştienţa este una, iar noi suntem o fiinţă în multetrupuri, o singură lumină ce
deschide fiecare suflet şi minte conştientă. Vedem această conştienţă vastă care
pătrunde în pământul de sub noi şi se extinde în cerul dedeasupra. Omniprezentă, este
vie peste tot. Ridicându-ne pe aripile acestei stări de conştienţă vastă şinelimitată, ne
ridicăm spre cer şi vedem că întregul Pământ străluceşte în lumina acestei conştienţe și
188
 189. dincolo de noi spaţiul şi planetele sistemului nostru solar se rotesc toate, într-un
ocean al minţiiconştiente. Această minte conştientă din noi este aceeaşi care
impregnează toate lucrurile, este omniprezentă,omniscientă și eternă. Adâncindu-ne şi
mai mult în vastitatea spaţiului, vedem acum întregul sistem solar, cu frumoasanoastră
planetă albastră, ca o minge şi vedem cǎ este conştientă, cǎ este o fiinţă individuală, cu
aceeaşilumină a conştiinţei care ne face şi pe noi conştienţi, prin care noi suntem
înzestraţi cu spirit. Soarele şi toate planetele au fiecare propria lor identitate conştientă
şi sunt fiinţe unice. Şi totuşi,conştienţa din ele, din fiecare atom, din fiecare foton,
impregnând spaţiul sistemului nostru solar, esteaceeaşi minte trează din noi. Avansând,
trecem de sistemul nostru solar şi străbatem întreaga Cale Lactee, traversăm vastitatea
ao sută de mii de ani-Iumină de spaţiu şi dincolo de marginea Căii Lactee, în spaţiul
intergalactic, şicontemplăm minunata galaxie în formă de spirală; vedem că este vie,
este conştiinţa pură carestrăluceşte, rezonând cu stele, planete şi un număr infinit de
 fiinţe conştiente. Privind apoi dincolo de spaţiul galaxiei Căii Lactee, contemplăm
spaţiul intergalactic şi vedemîntinzându-se în toate direcţiile un cosmos infinit cu
miliarde de galaxii, fiecare cu miliarde de sistemesolare şi planete pe care roieşte viaţa
inteligentă. Fără efort, ne afundăm în această conştiinţă cosmică vastă şi găsim pacea
infinită, o conştiinţăinfinită, nesfârşită, care impregnează întreaga creaţie şi
contemplăm cum această minte cosmică, aceastăconştiinţă omniprezentă este mereu
indivizibilă şi este aceeaşi conştiinţă care ne face conştienţi aici şiacum şi pentru
totdeauna. Fiind astfel conştienţi, percepem acum că în univers, care în sine este
nesfârşit, există forme deviaţă extraterestre şi sunt toate conştiente ca şi noi. Şi prin
această conexiune suntem o singură fiinţǎ.Ştim că există o unică Fiinţă conştientă care
radiază ca un stâlp de lumină din întreaga viaţă. Şi prinaceasta ne conectăm cu el.
Contemplând cosmosul, prin galaxii, în Calea Lactee, în sistemul nostrusolar, în jurul
Pământului putem vedea fiinţele extraterestre în minunatele lor nave spaţiale celeste.
Şi când le vedem, cerem permisiunea să ne uităm înăuntru unde zărim aceste fiinţe pe
care leinvităm să ni se alăture aici, pe Pământ, în timp ce noi ne alăturăm unii altora ca
oameni care celebreazăvremea păcii universale şi stabilirea unei civilizaţii spirituale
superioare pe Pământ. Când privim fiecare dintre aceste fiinţe, vedem cǎ sunt în
conexiune cu un consiliu interplanetar -extrem de evoluat spiritual şi având rol de
ambasador în spaţiu. Îi invităm sǎ ni se alăture aici şi learătăm galaxia noastră. Şi,
apropiindu-ne mai mult de sistemul nostru solar, le arătăm această minunatăplanetă
Pământ, a treia planeta de la soare. Când intrăm în conexiune cu mintea lor şi cu
sistemul lor de ghidaj, le arătăm localizarea noastrăexactă. Apropiindu-ne şi mai mult,
le arătăm acest câmp cu cercul nostru şi îi invităm aici, în acestmoment şi în acest loc,
în spiritul păcii universale, recunoscând indivizibilitatea noastră faţă de ei prinFiinţa
conştientă universală din noi, această minte cosmică ce există în toate fiinţele. Când
vedem aceste fiinţe conştiente de noi cu ochii minţii, le rugăm sǎ ni se alăture acum
înmeditaţie şi rugăciune pentru Pământ şi pentru tranziţia sa către împlinirea destinului
său, ca loc al păciişi al iluminării. Ne prindem de mâini în timp ce facem aceasta.
Când ne conectăm unii cu alţii, vedem cǎ existafiinţe extraterestre, celeste, marii
Profeţi şi cei iluminaţi care ni se alătură cu toţii. Şi trimitem de lapersoană la persoană,
în jurul acestui cerc, în sens invers acelor de ceasornic, o lumina aurie înConştiinţa
noastră vie, o minunată lumină astrală înzestrată cu indivizibilitate, pace şi iubire. Şi
aceastălumină trece de la stânga la dreapta, formând un cerc minunat care devine un
inel de lumină. În mintea noastră, îl înzestrăm cu energie enormă şi îl trimitem în sus
ca pe o coloană de luminăcare se înalţă din acest punct şi se duce în spaţiu ca un far,
purtând cu sine iubirea Pământului,indivizibilitatea comună tuturor şi pacea pe care o
instituim. 189
 190. Acest far cheamă toate fiinţele sǎ ni se alăture în pace. Iar noi îl vedem cum se
conectează cufiecare lume, fiecare stea, inimă şi viaţă. Această minunată lumină aurie
se împrăştie şi difuzează luminăîn întregul cosmos. Prin urmare, şi noi vedem această
lumină care se extinde în pământ şi de-a lungul pământului desub noi. Iar această
lumină a păcii, indivizibilităţii şi iubirii impregnează pământul şi fiecare inimă
esteiluminată, fiecare minte trezită şi fiecare loc întunecat, umplut de lumină. În
această stare de iluminare, rugăm Fiinţa divina să aducă pace pe Pământ, pentru a
transformafiecare inimă egoistă într-o fântână a iubirii şi generozităţii, de unde oricine
îşi poate potoli setea. Undeexistă ură şi duşmănie, vedem cum se naşte pacea. Iar unde
există lăcomie, vedem altruism şigenerozitate. Şi unde există separare şi tristeţe,
vedem bucuria indivizibilităţii şi a iubirii. În acest timp, vedem cosmosul şi toate
fiinţele iluminate, fizice, celeste şi divine cum ni se alăturăfăcând această viziune sǎ
devină realitate. Pământul sǎ ajungǎ la epoca sa de pace şi haosul sǎ se încheie.
Întinzându-se în faţa noastră vedem mii de generaţii de oameni care trăiesc în pace pe
Pământ, cunoi tehnologii şi ştiinţe uimitoare care ne permit sǎ coexistam în armonie
cu Pământul. Iar îmbelşugareane permite sǎ alungăm bolile şi sărăcia, nedreptatea şi
greutăţile de orice fel. Pe baza acestei păci şi prosperităţi, inimile oamenilor pornesc în
căutarea iluminării. Şi în aceastăstare, suntem invitaţi în vastele regiuni ale stelelor,
devenim o specie interstelară şi suntem primiţi cubraţele deschise în famiiia
societăţilor planetare. Contemplând veacurile, le rugăm pe Fiinţele măreţe să ne
orienteze în acest moment în direcţiaspiritualităţii. Şi în acea clipă, vedem timpul când
fiecare bărbat, femeie şi copil de pe Pământ va fi înstarea de conştiinţă cosmică, de
conştiinţa divină. Ştiinţele divine şi spiritualitatea vor învinge. Rugăm Marele Spirit ca
noi să fim canale, vehicule, instrumente pentru stabilirea acestei păci şiatingerea
iluminării de către umanitate. Vedem cum ni se alătură fiinţe celeste, extraterestre şi
divine şi că nu suntem şi nu am fostniciodată singuri. Rugăm această Fiinţă măreaţă să
ne permită să colaborăm pentru stabilirea păciiuniversale şi a unei civilizaţii
universale. Aceasta lăsăm noi ca dar de preţ copiilor noştri şi copiilor copiilor noştri.
Şi suntem siguri căaceasta minunată viziune deja devine realitate, căci Creatorul ne-a
dat cunoaşterea, ştiinţa şiînţelepciunea pentru a crea această lume şi a face această
realitate să existe. Ne consacram vieţilestabilini acestei civilizaţii divine. Namaste!
190