CURS PRACTIC DE SPIRITISM

C.K. NICOLAU
CUPRINS

Ce este spiritismul.....................................................................5
Istoria spiritismului..................................................................10
Spiritismul şi religia................................................................20
Spiritismul în fata ştiinţei........................................................24
Există „lumea cealaltă“?..........................................................28
Capitolul I Scara spiritistă.................................................35
Capitolul II Manifestările spiritiste....................................42
Capitolul III Comunicări spiritiste.......................................53
Capitolul IV Diferite moduri de comunicare.......................60
Capitolul V Mediumii.........................................................70
Capitolul VI Rolul şi influenţa mediumului în manifestările spiritiste 81
Capitolul VII Influenta celor din jur m manifestările spiritiste.... 8 8
Capitolul VIII Raporturile cu spiritele.....................................92
Câteva observaţii asupra şedinţelor spiritiste........................116
Cum se face o şedinţă spiritistă.............................................123
Filozofia spiritistă..................................................................131
Duşmanii spiritismului..........................................................134
Vocabular spiritist 140

CE ESTE SPIRITISMUL

Spiritismul este o filosofie experimentală care se ocupă cu studierea sufletului şi manifestărilor sale.
Mulţi îşi închipuie că spiritismul constă numai în obţinerea diferitelor oracole (profeţii) cu ajutorul
învârtirii meselor şi paharelor, neglijând astfel partea filosofică a acestei doctrine care tinde a deveni
universală, formând baza teozofiei şi a altor doctrine mistice.
Spiritismul este o stiinta-credinta care ne arată că omul poseda un suflet şi că acesta nu este decât o
mică părticică din puterea Dumnezeirii. Aceasta firimitură de Dumnezeire îşi in- cepe acţiunea în cele mai
inferioare animale, unde activitatea sa nu este mai mult decât un instinct, şi de unde numai după ce tre- ce
printr-o serie de mii de vieţi tinde a deveni inteligenta, incar- nandu-se în specia umană.
De aici ea începe a se dezmargini mereu de greutatea de a se înţelege pe sine şi pe Dumnezeu, până
ajunge la cea mai înaltă treaptă de lumină intelectuală, când se confunda iarăşi cu Dumnezeirea.
Spiritismul este deci ştiinţa sufletului, prin care omul inva- ta a iubi pe aproapele sau ca pe sine însuşi;
ştiinţa prin care omul se poate înţelege cu cei plecaţi din această lume.
Am spus că spiritismul este o stiinta-credinta. Este ştiinţa prin faptul că se împacă perfect cu aşa-zisa
ştiinţă pozitivă, cu ajutorul căreia îşi probează spusele şi este credinţa pentru că el cuprinde în sine miezul
tuturor religiilor, fără deosebire. E1 nu face caz de diferenţa ce se exercita în cultul uneia sau alteia dintre
religii şi îmbrăţişează cu plăcere tot ce gande^te deopotrivă în fiecare din aceste religii; toate câte le
recunoaşte creştinul, şi mahomedanul, şi evreul, şi sălbaticul. Tot ce este rit sau cult el îl înlătură, însă fără
dispreţ, şi admite fără fanatism sau bigotism, supunând judecafii şi ispitei, tot ceea ce priveşte existenţa lui
Dumnezeu, a sufletului, nemurirea şi puterea de comunicare între ele.

1
 În lucrarea sa „La vie dans l’Au dela“, baronul Carol du Prell scrie, referindu-se la hipnotism şi
spiritism: „Avec le som- nambulisme, nous penetrons dans le monde des esprits: avec le spiritisme, ce şont
leş esprits qui penetrent dans le notre. Telle est la definition des deux principaux phenomenes de la magie
modeme.“ (Cu somnambulismul noi pătrundem în jumea spirite- lor; cu spiritismul, spiritele sunt cele care
pătrund în lumea noas- tra. Aceasta este definiţia celor două principale fenomene ale magiei modeme.) Din
aceste puţine cuvinte ne e de ajuns să in- telegem că spiritismul nu e decât un hipnotism, în care mediumul e
subiectul, iar spiritul e hipnotizatorul. De aici rezultă că spiritele pot comunica cu noi prin sugestii, dar
aceste sugestii sunt mentale şi ele vin adesea sub formă de inspiraţie. Astfel, mediumii, care sunt nişte
oameni cu calităţi speciale în ale spiritismului, primesc inspiraţia spiritistă fn timpul unui somn profund.
Manifestările spiritiste nu se produc numai cu ajutorul me- diumului prin care se manifestă voinţa
spiritelor ce-1 înconjoară, ci ele se produc şi direct asupra oricărui om. Astfel, spiritul unui tată mort va
sugestiona fiului său modul cum trebuie să se conducă tn lume, căci spiritele, după dezincamare (moarte), au
menirea de a conduce pe cei rămaşi în urma lor pe pământ, după cum un tată în viaţa îi conduce pe copiii săi.
Aceasta conducere se face prin comunicări telepatice, prin inspiraţie, adică prin idei venite intuitiv, a
căror origine omul profan nu o ştie, şi pe care învăţaţii o datorează creierului, sau ca provenind - după cum
zice filosoful Hartman - din „inconstien- |a“. De aici rezultă că lucrările noastre de toate zilele nu sunt nu-
mai rezultatul inteligenţei noastre; ele sunt de multe ori execu- tarea voinţei spiritelor ce ne înconjoară1.
Cum vedem, dacă s-ar adeveri aceste susţineri, acţiunile noastre de toate zilele sunt în mare parte manifestări
spiritiste.
O altă parte a doctrinei spiritiste ne arată că moartea nu este, după cum s-a crezut, întreruperea
defmitiva a acţiunilor noastre; din contră, ea este o trecere pe care sufletul o face de la un fel de viaţă la o
alta. Spiritul, fiind nemuritor, trece prin dife- râţe corpuri de animale, începând de la cele mai inferioare şi
sfârşind cu cele mai superioare în inteligenţa, până ajunge la perfecţiune, căutând să ajungă nivelul
Dumnezeirii.
Să vedem acum care este agentul care leagă spiritele dezincarnate de noi şi ce le face pe ele să ne
conducă în acţiunile noastre. Acest agent este unul dintre cele mai delicate sentimen- te pe care le posedă
omul şi care se numeşte „dragoste“.
E1 este unul dintre sentimentele sub stăpânirea căruia omul, chiar în viaţă fiind, uita de „eul“ său şi e
în stare de multe ori să-şi dea viaţa pentru fiinţa iubită.
Acest agent, din punct de vedere pur spiritist, este foarte greu de definit, cu atât mai mult cu cât omul,
sub numele de dra- goste, înţelege greşit o pasiune de care e însoţit instinctul de conservare animală. Cum că
iubirea este o simţire spirituală o puteţi vedea din faptul că adesea apare în mod spontan în faţa voastră
imaginea unei persoane iubite, a unui prieten drag, pe care nu 1-ati mai văzut de mult și al cărui suflet e
legat de voi prin frumoasele amintiri ale unei prietenii neşterse. Aceste apa- ritii sunt proba unei iubiri
reciproc simfita şi care se formează legând strâns spiritele noastre.
După cum vedem, iubirea este sentimentul prin care noi suntem legaţi nu numai de cei din jurul
nostru, ci chiar de spiritele celor care au plecat din lumea aceasta; iubirea este deci aceea care a dat, da şi va
da naştere manifestărilor spiritiste.
Pentru o mai bună înţelegere a acestui agent, spiritiştii recomanda sentimente aproape analoge.
„Milă“ şi „altruismul“, adică a iubi pe altul ca pe tine in- şuti; durerile lui să fie şi ale tale; nevoile lui
să le simţi şi tu - aceşti agenţi sunt derivaţii celui dintâi şi ne arată că iubirea de care vorbim nu este o iubire
între doi indivizi, ci o iubire între toţi oamenii, fără absolut nici o personalitate. Manifestarea acestei iubiri
nu constă în idealul de a-ţi însuşi un individ; acest fel de iubire probează din contră „egoismul“, constă în a
ajuta materialiceşte sau moralmente pe aproapele tău, ale cărui sufe- rinte te ating sufleteşte.
Vorbind de iubirea spiritistă, B.P. Haşdeu ne spune, în lu- crarea să „Şic cogito“:
„De aici, neapărat nu urmează că «Eu» sau d-1 «Ics» şi d-1 «Igrec» ne-am putea aşeza tam-nesam la
taifas cu sufletul lui Socrat sau a lui Traian.“
„Câteodată, în viaţa asta de jos pământească, ni se intam- pla că vreun om de frunte ne întoarce spatele
său că nu vrea să ne primească; ce să-i facem? Să strigăm oare că el nu există? sau nu cumva să ne
închipuim că ar fi suprafiresc că el să ne bage de seamă.“
1 Spiritele, ca si oamenii, sunt bune si rele sau, mai bine zis, inferioare si superioare; dupa cum sfaturile pe care le primim de la
ele sunt nobile sau josnice, bune sau rele. Desigur ca ati avut ocazia in viata, cand, savarsind cate ceva tn mod impulsiv, daca acea
actiune a dat rezultate bune, in mod instinctiv ati zis: „Parca Dumnezeu ma indeamna.“ Sau „Parca imi spunea sufletul ca are sa
fie ceva buri' sau altadata afi zis: „Numai dracul m-a pus.“
Credinta in puterea inspirativa a muzelor - spirite cu dragoste de arta - o gasim la toti poetii, pana in timpurile noastre, care
in fruntea operelor lor pun o inchinare si un apel la muze sa-i inspire. (n.a.)

2
 „Nu şi nu.“
„E1 nu ne baga de seamă pentru că nu ţine a ne cunoaşte sau pentru că ne cunoaşte prea bine că nu
suntem oameni de omenie, sau nu simpatizează cu noi, nu ne potrivim unii cu alfii, nu ne iubim.“
„Iubirea, iubire adevărat omenească, nu dobitoceasca, căci dobitoacele nu sunt spiritiste, ci foarte
pozitiviste; iubirea pe care în vecii vecilor n-o vor înţelege aceia care maimuţăresc defmitia bâiguita de Litre
şi Robin: «amorul este totalitatea fe- nomenelor cerebrale care constituie instinctul sexual», iubirea
sufletelor, iubirea de tată, de mamž, de copil, de fraţi sau prie- teni, iată cheia spiritismului, singură cheie a
comunicaţiei între spirite.“

ISTORIA SPIRITISMULUI

Sunt mul|i aceia care cred să spiritismul este o descopenre modema; dar, de cercetăm mai îndeaproape
istoria sacră a di- feritelor religii, vom vedea că faptele pe care noi le numim ma- nifestari spiritiste sunt
cunoscute din timpurile cele mai vechi.
Începutul spiritismului est deci contemporan cu credin|a în nemurirea sufletului a popoarelor antice.
Chinezii, indienii, babilonienii, perşii etc. cunoşteau deja această practică ce făcea parte din ştiinţa Magiei.
Cercetžind Vechiul Testament, vedem că practicile spiritiste erau foarte răspândite la evrei. Cărţile
sfinte vorbesc adesea de vrăjitori, de divinatori şi prezicători ai viitorului, ates- tând şi condamnând evocarea
morţilor. Aceşti vrăjitori şi prezi- câtori corespund, după modul cum sunt descrişi, cu mediumii spiritismului
modem.
În Levitic (XX, 6) scrie: „Sufletul care se va adresa magi- lor sau vrăjitorilor, şi care va fi avut a face
cu ei, îmi voi intoar- ce faţă de la dânsul şi-1 voi face să piară în mijlocul popomlui său.“ Apoi (XX, 27):
„Omul sau femeia care va avea în el spi- ritul de ghicitor să fie pedepsit cu moartea; ucis cu pietre, şi san-
gele sau să cadă asupra lui.“
Toate acestea se explică prin faptul că în vechime, regii şi preoţii voiau, cu orice preţ, să împiedice
practicile spiritiste.
În prima carte a regilor se arată ca Saul, îmbrăcându-se cu haine schimbate, a evocat la Endor umbra
lui Samuel cu ajutoml unei femei evocatoare. lată această descriere: „Saul zice servito- rilor săi: «Căutaţi-mi
o femeie care să aibă în ea spiritul de divi- nafie, şi eu mă voi duce s-o întâlnesc şi s-o întreb.» Şi servitorii
săi îi ziseră: «Este la Endor o femeie care are spiritul de divina- ţie.» Atunci Saul puse veşminte
împrumutate şi ieşi însoţit de doi oameni şi se duseră la acea femeie noaptea şi îi zise Saul: «Cheamă spiritul
care este în tine, şi fă să apară înaintea mea cel ce-ţi voi zice eu.» Femeia îi zice: «Tu ştii ce a făcut Saul şi
cum a distrus magii şi vrăjitorii, pentru ce deci îmi întinzi o cursă ca să mă faci să pier?» Şi Saul îi jură pe
Dumnezeul cel viu că nimic rău nu i se va întâmpla pentru aceasta. Atunci femeia îi zise: «Pe cine trebuie să
evoc înaintea ta?» E1 răspunse: «Chea- mă înaintea mea pe Samuel!» Dar când femeia văzu apărând pe
Samuel, scoase un strigăt şi îi zise lui Saul: «Pentru ce m-ai in- selat? Tu eşti chiar Saul.» Şi regele îi zise:
«Nu te teme, dar spune-mi ceea ce ai văzut.» Femeia îi zise lui Saul: «Văd ridi- cându-se un bătrân; şi e
îmbrăcat cu o mantă.» Atunci Saul inte- lese că acesta era Samuel, şi se înclină până la pământ în adora- ţie.
Atunci Samuel îi zise lui Saul: «Pentru ce mă tulburi facan- du-mă să apar?» Şi Saul fi zise: «Sunt în mare
primejdie căci filistenii s-au ridicat contra mea şi Dumnezeu s-a îndreptat de la mine şi n-a voit a-mi asculta
rugăciunea, nici prin ajutorul pro- feţilor, nici prin visuri2 şi astfel te-am chemat pentru a mă învăţa ce
trebuie să fac.» Şi Samuel îi zise: «Pentru ce mă întrebi tu, pentru că Dumnezeu s-a depărtat de tine şi a
trecut de partea duşmanului tău? Să ştii că Dumnezeu va face să cadă Israel în mâinile filistenilor şi că tu şi
fiii tăi, de mâine, veţi fi cu mine.» Şi îndată Saul căzu la pământ speriat şi femeia se apropie de Saul, căci el
era foarte tulburat“ (Cartea I, XXVIII, 721).

2 De aici vedem ca, m vechime ca si azi, spiritistii socoteau somnul drept o exteriorizare si visurile drept o comunicare spiritista.
A se vedea „Sic Cogito“ de B.P. Hasdeu. De asemenea comunicatiile spiritiste erau, ca si azi, de mai multe feluri: spontane, adica
prin telepatie astrala (profetie), prin vise, prin conjuratie (magie) si prin diverse manifestari ca miscarea lucrurilor etc. cand ei se
socoteau imprejmuiti de demoni. (n.a.)

3
 În cărţile Vechiului Testament găsim foarte adesea descri- erea mai multor manifestări. Moise, Regele
David erau iniţiaţi în misterele necromanţiei. În Deuteronom şi Levitic se vorbeşte mult despre manifestările
spiritiste şi în special în cartea lui lov.
Grecii, romanii şi toate popoarele vechi cunoşteau aceste manifestări sub formă de oracole şi profeţii
şi ne-ar trebui un vo- lum întreg spre a face istoricul evoluţiei spiritismului de astăzi, care fusese aproape
distrus prin absolutismul preoţilor şi regilor.
Credinţa în puterea spiritelor a continuat să existe şi a do- minat la început chiar ideile şi operele
oamenilor de ştiinţă. Ast- fel, medicul chimist Jean Baptist van Helmont, descoperitorul sucului gastric, care
a trăit de la 1577 la 1644, spunea că func- tiile organismului sunt reglate de un fel de „sunete secundare“
numite „arsee“ a căror bună armonie întreţine sănătatea, iar lipsa acesteia produce boala. Se pare că Van
Helmont a întrevăzut în aceste „arsee“ una dintre puterile cele mai mari ale spiritului asupra corpului:
autosugestia.
Un început mai apropiat de doctrină şi practică spiritistă îl găsim în Europa, în anul 1745, în
expunerile savantului iluminist suedez Swedenborg. Acesta era un mare învăţat al timpului şi nici nu se
gândea la asemenea lucruri când, într-o zi, aflându-se la Londra şi stând la masa într-un han, văzu apărându-
i, în mij- locul unei lumini putemice, un om care-i strigă cu o voce rasu- natoare: „Nu mânca aşa mult“,
apariţie urmată după câteva zile de o întrevedere cu Dumnezeu în persoană, care îl făcu apostolul unei
doctrine noi.
Swedenborg publică comunicările dictate de Dumnezeu însuşi, prin care arată că substanţa lui
Dumnezeu este tipul pri- mitiv al creaţiei universale; că sufletul este viaţa reală a omului şi că trupul nu este
decât forma, ca într-un om sunt doi oameni deosebiţi, unul spiritual, altul material, că în timpul trecerii omu-
lui material pe acest pământ, corespunzătorul sau, omul spiri tual, este în contact cu spiritele, dar pe care nu
le poate vedea; s care spirite, bune sau rele, îşi arata calităţile prin conduita omu- lui; căci, dacă el e bun,
acesta e meritul îngerilor ce-1 însoţesc s care poartă grijă sănătăţii şi salvării sale; iar dacă e rău, estc
influenta demonilor înconjurători care se înverşunează a-1 pierdc în corpul şi sufletul său.
Swedenborg a avut în cursul vieţii sale numeroase viziuni în care timp primea instrucţiuni asupra noii
doctrine; el predică şi scria obţinând un efect atât de mare încât numai în Londra, unde îşi tiparea cărţile, s-
au adunat mai mult de 6000 de persoa- ne, constituindu-se într-o societate.
Swedenborg lăsase în Suedia prieteni şi adepţi numeroşi care să-1 reprezinte în lipsa şi cu care se
spune că avea comuni- căţii continue prin intermediul spiritelor aeriene. Se spune chiar că sufletele
credincioşilor puteau, cu toată depărtarea, să se pună în legătură unele cu altele. Se afirmă de exemplu că
după pleca- rea să din Suedia, celebrul vizionar lăsase în palatul din Go- themburg o nobilă doamnă, adeptă
a doctrinei sale şi unită cu el prin legături de credinţă, cu care el avea dese întrevederi cu toată distanţa ce îi
separa. Swedenborg, fiind la Londra, unde-şi vedea de lucrările sale gnostice, iar acea doamnă fiind la curtea
din Stokholm, sufletele lor, înfăşurate într-o imagine aburoasă a cor- pului lor, se întâlneau în palatul din
Gothemburg şi ţineau se- dinte într-un mic salon tapetat cu satin negru pe care erau bro- date stele argintii şi
unde servitori respectuoşi şi discreţi aprin- deau regulat lumânări la ora obişnuită a acestor întâlniri mistice.
Aproape de moartea sa, Swedenborg îşi cheamă adepţii cărora le spune cu insistentă ca toate viziunile
şi comunicările sale au fost perfect adevărate, că n-a existat nici o exagerare sau schimbare în învăţăturile
comunicate. După moartea sa, discipo- lii săi fondară o biserică, aşa-zisa a „Noului Ierusalim“, cu foarte
mulţi adepţi în Anglia şi Statele Unite. Putem deci socoti doc- trina Swedenborg drept adevărata origine a
spiritismului şi teo- zofiei.
După 75 de ani de la moartea lui Swedenborg, aceste doc- trine, cu unele prefaceri în domeniul
comunicărilor mistice, rein- vie datorită unor fapte petrecute în America şi de atunci, primind denumirea de
spiritism, s-au împrăştiat în întreaga lume.
lată pe scurt istoricul acestei ultime evoluţii a spiritismului:
în orăşelul Hydesville din Arcadia (Statele Unite) trăia un oarecare Michel Veckman. Într-o seară, el
auzi pe cineva bătând la uşa casei sale. Se duse şi deschise uşa, dar nu văzu pe nimeni. Acest fapt se petrecu
în mai multe rânduri. Veckman se hotărî să-1 prindă pe glumeţul care petrecea pe socoteala sa. Se dovedi
însă că nimeni în came şi oase nu bătea fn uşa. După câtva timp observă că mobilele din casa începeau să se
mişte din locul lor, ca şi cum cmeva nevăzut le luă şi le mută. Veckman, speriat, fugi şi lasa casa care stătu
un an de zile neînchiriata.
În decembrie 1847, o familie de origine germană, numită Fox (din Voss, pe nemţeşte), se stabili în
acel oraş, tocmai în casa unde locuise Veckman. Această familie era compusă din tată, mama şi trei fete.

4
Familia Fox aparţinea bisericii episcopale metodiste şi erau membrii ei exemplari şi incapabili de a fi atinşi
de vreo bănuială de înşelătorie sau duplicitate.
După venirea lor în nouă locuinţă, fapte curioase şi a căror putere creştea, se produseră în casa lor.
Astfel, începură să se audă lovituri în ziduri, în tavan, în odăile vecine. Câteodată, când familia era adunată
la masă, se auzeau zgomote în odaia de dormit a copiilor; toţi alergau să vadă cauza zgomotului. Cu toa- te
că uşile şi ferestrele fuseseră închise şi deşi nu găseau pe ni- meni înăuntru, mobilele erau rastumate unele
peste altele. Une- ori, chiar de faţă cu ei, mobilele se legănau ca şi cum ar fi fost mişcate de valuri. Dintre
toate mobilele, patul copiilor era obiec- tul de predilecţie al acestor manifestări.
Uneori se auzeau paşi prin casă, fetele simţeau mâini ne- văzute trecând pe lângă ele, alteori copiii
aveau senzaţia că cine- va trece frecându-se de patul lor.
Adeseori, soţii Fox înconjurau casă, încercând să-i sur- prindă pe ciudaţii vecini care, după cum
credeau ei, erau tulbu- ratorii liniştii lor.
Totul fu în zadar. În februarie 1848, viaţa devenise de ne- suportat în casa locuită de Fox; nopţile
treceau nedormite şi nici zilele nu erau lipsite de tulburări. În lună martie, zgomotele ajunseră la culme.
Pentru a suta oară, d-na Fox deschide şi inchi- de uşile şi ferestrele spre a căuta pricina zgomotelor, însă un
nou fapt, şi mai surprinzător, intervine. Ca în bătaie de joc, aude zgo- moţe care imita perfect pe cele
produse de uşi şi ferestre prin închiderea şi deschiderea lor. Dă data aceasta, Fox îşi pierde ori- ce răbdare.
În acest timp, cea mai mică dintre fete, Kate Fox, văzând că zgomotele nu-i pricinuiesc nici un rău, se
obişnui cu ele şi, cum toate aceste manifestări erau datorate diavolului, Kate îşi bătea joc de autorul lor, pe
care îl botezase „Picioare strâmbe“.
Într-o seară, plesnind din degete de câteva ori, ea îi zise nevăzutului tulburător: „Fă ca mine, d-le
Picioare strâmbe“ şi făcu câteva mişcări cu mâna, fără a face zgomot şi, spre marea ei surprindere, auzi un
număr de lovituri egal cu numărul misca- rilor pe care copilă le făcuse în tăcere.
- Mamă, strigă ea, ia te uită, nu numai aude, dar şi vede domnul „Picioare strâmbe“.
D-na Fox, tot atât de surprinsă că fiica ei, zise misterio- sului musafir: „Număra până la zece“.
Imediat, zece lovituri se auziră. Atunci, D-na Fox întrebă ce vârstă are copilul ei. Urmară cincisprezece
lovituri. Dar Kate? Se auziră douăsprezece lovituri, ceea ce corespundea perfect cu realitatea.
Când musafirul fu întrebat dacă este om, nu se auzi nici un zgomot, dar mai multe lovituri desluşite şi
repezi se auziră când fu întrebat dacă nu cumva este un spirit. Cu consimţământul nevăzutului vizitator,
vecinii fură chemaţi şi multe nopţi trecură, făcându-se fel de fel de experienţe. Aceste lucruri avură drept
rezultat constatarea că acele zgomote erau produse de un agent nevăzut şi care se dădea drept spirit.
Rămânea să se găsească un mijloc de a comunica cu el, care mijloc fu găsit cu ajutorul alfabetului tiptologic.
Ei conveniră a schimba alfabetul scris prin alfabet cu lovituri astfel: a era egal cu o lovitură, b cu două, c cu
trei etc. Cu ajutorul acestui alfabet, spiritul spuse că acea casă fusese locuită mai înainte de un negustor
ambulant, tata a cinci copii şi care fusese asasinat de un individ, al cărui nume fu arătat, şi care nu protestă
când fii cercetat. După indicaţiile date de d-1 Fox, săpând a doua zi în pivniţă a dat peste oase omeneşti.
Aceasta este originea sau punctul de plecare al spiritismu- lui modem, care a invadat America şi
Europa, luptând cu poziti- vismul, exploatat de şarlatani, batjocorit de ziare, respins şi bles- temat de religii,
condamnat de justiţie, având contra să toată lu- mea oficială, având însă alături acea forfa mai putemica
decât orice: curiozitatea omului de a cerceta totdeauna ceea ce i se prezintă sub o formă misterioasă.
Ca şi cum ştiinţa spiritismului trebuia stabilită chiar de la început, observându-se că exerciţiile cu
spiritele se executau foarte bine în prezenţa domnişoarelor Fox şi mai cu seamă cu ajutoml celei mai tinere,
în câteva zile se descoperi mediumni- tatea, adică aptitudinea specială pe care o au unele persoane de a intra
în contact cu spiritele.
Se pare că mişcarea spiritistă, adică inaugurarea comuni- căţiei între locuitorii celor două lumi, a fost
pregătită chiar de spirite, care în timpul vieţii lor pământeşti se ocupaseră cu filosofia, electricitatea etc.; m
fruntea acestor spirite era Benja- min Franklin care adeseori dădea instrucţiuni pentru explicarea
fenomenelor şi indică mijlocul perfecţionării şi dezvoltării căilor de comunicaţie între cei vii şi cei morţi.
Societafile spiritiste se constituiră repede şi numeroşi me- diumi se arătară. Practicile spiritiste se
răspândiră, dar de multe ori adunările spiritiste fură asaltate de fanaticii diferitelor secte. Familia Fox, care
se socotea datoare a sprijini răspândirea cu- nostintelor despre aceste fenomene, fu izgonită de biserică epis-
copala metodistă. Ea fugi la Rochester unde persecuţiile incepu- ră şi mai tare. Mulţimea fu asmuţita contra
familiei Fox; aceasta se oferi atunci a face dovada publică a fenomenelor. Prima con- ferinta, ţinută în faţa
populaţiei din Rochester care era adunată în cea mai vastă sală a oraşului, fu primită cu huidueli şi
fluierături.

5
 Atunci se hotărî înfiinţarea unei comisii de cercetare. După cea mai amănunţită examinare, contrar
aşteptării generale, şi chiar contrar propriei aşteptări, comisia constata realitatea fenomenelor, fără nici un fel
de şarlatanie. Populaţia fiind puţin mulţumită de acest rezultat, s-a constituit o a doua comisie mai energică
decât cea dintâi; raportul ei msa fu şi mai favorabil. Mediumii, adică domnişoarele Fox, fură căutate şi
inspectate până la cămaşă. Indignarea cetăţenilor era la culme și o a treia comisie fu alcătuită, membrii ei
fiind aleşi dintre cei mai puţin credmciosi. Cercetările fură mai înjositoare pentru tinerele fete, dar comisia
fu silită să declare că poporul nu avea dreptate. Po- porul era aşa de furios încât voi să-i ucidă pe mediumi şi
comi- sia care făcuse acel raport.
Familia Fox nu-şi datora scăparea decât intervenţiei unui preot şi puţin a lipsit ca spiritismul să
numere la începutul său că martiri pe primi săi apostoli.
Curiozitatea, atracţia către tot ce este misterios făcură ca toată lumea să caute a afla câte ceva.
Europenii, ca şi americanii se interesară de spiritism, unii pentru a-1 combate, alţii pentru a-1 susţine. Atâta
vreme cât oamenii serioşi, şi în special savanţii, nu se pronunţară, mulţi se menţinură în rezervă. Îndată însă
ce discuţia atinse înălţimile unei dezbateri ştiinţifice, lucrurile se schimbară şi în scurtă vreme America de
Nord fu invadată de valurile noii doctrine.
Judecătorul Edmonds publică o lucrare asupra cercetărilor făcute cu scopul de a demonstra falsitatea
fenomenelor spiritiste. Rezultatul final fu însă opus celui pe care şi-1 propusese.
Savantul Mapes, profesor de chimie la universitate, după ce respinse spiritismul cu indignare, fu silit
să mărturisească despre fenomenele spiritismului că nu au nimic comun cu intam- plarea, înşelăciunea sau
iluzia.
Doctorul Hâre, profesor la universitatea din Pennsylvania, publică o carte a cărei faima fu colosală. E1
institui o serie de ex- periente foarte ingenioase, demonstrând că fără nici o presiune efectivă, prin simpla
suprapunere a degetelor unui medium, instrumentul cu care experimenta creştea în greutate cu mai mul- te
livre. Profesorul Grookes din Londra a repetat mai târziu aceste experienţe şi le-a găsit absolut exacte.
De la 1850 până la 1860 nu se vorbea în America decât despre spiritism. Societăţile savante examinau,
preoţii discutau, oamenii de litere, avocaţii, într-un cuvânt toată lumea, cerceta, se agită şi discuta. Lucrurile
par a fi mers atât de departe, încât consiliul legislativ din Alabama, pentru a mai potoli puţin furia acestui
curent, dădu un verdict prin care se decretă că toţi cei ce vor fi dovediţi că se dedau la manifestări spiritiste
vor fi con- damnaţi să plătească o amendă de 500 de dolari.
În Europa, spiritismul a revenit pe aceeaşi cale pe care ple- case, introducându-se mai întâi în Anglia,
că una ce avea lega- turi culturale mai directe cu America, şi unde populaţia, mai in- crezătoare în litera
Bibliei în care se găsesc expuse numeroase aparifii şi miracole, a văzut în noua doctrina o cale prin care s-ar
apropia de tradiţiile timpurilor primitive.
Din Anglia, spiritismul trece în Franţa unde, deşi a fost primit de stiinfa oficială cu oarecare
scepticism, totuşi a pătruns aşa de mult, încât cu timpul Franfa a devenit focarul din care, prin cărţile şi
publicafiile apžrute, spiritismul s-a răspândit în in- treaga lume.
tn 1857, un profesor numit Hipolit Rivail, îmbrăţişând doctrina spiritistă, avu ingeniozitatea de a
adapta nouă credinfa la dogmele generale ale religiei creştine şi, sub pseudonimul Allan Kardec, scrise ca
şi Swedenborg, sub puterea comunicării cu spiritele, o serie de cărţi care legiferau întreaga doctrină, filo-
zofie şi practică spiritistă. Aceste cărţi au avut un răsunet neas- teptat şi, mtrucat organizau complet nouă
învăţătură, au fost ce- rute şi răspândite pe întreaga suprafafa a globului.
Astăzi, practicarea spiritismului este liberă şi cea mai mare parte dintre savanţii lumii fac parte
dintre cercetătorii spiritişti. La noi în ţară, spiritismul are destui adepţi, dar care nu indraz- nesc a-şi
mărturisi convingerile. Poporul nostru considera aceste manifestări ca aparţinând diavolului. Clasa mai
culta rămâne sceptică în faţa acestei doctrine, deşi este normal că, înainte de a da un verdict, să cercetezi
fenomenul vizat. Toţi cei care au cercetat de aproape fenomenele spiritiste nu au putut decât să devină
spiritişti convinşi.
Mulţi consideră spiritismul drept o şarlatanie deoarece sub nume de experienţe spiritiste unii
scamatori executau, cu ajuto- rul diferitelor aparate, o serie de trucuri care, fiind descoperite, au făcut ca
mulţi să renunţe a se mai ocupă de spiritism.
Scopul lucrării de faţă este de a demonstra, pe cât posibil, realitatea fenomenelor spiritiste şi a arăta
care este adevărul asu- pra acestei doctrine. Greul pe care-1 întâmpina propagarea spiritismului este că
mulţi şi-1 închipuie drept un lucru lesne practicabil şi care le-ar putea aduce un folos fără multă ostenea-
la, pe câtă vreme el este o filosofie ca parte teoretică şi o aptitu- dine ca parte practică.
SPIRITISMUL SIRELIGIA

6
 Sunt mul|i acei care cred că spiritismul nu se poate împăca cu religia şi că între biserică şi spiritişti este
o mare prăpastie. Aceasta este cea mai mare greşeală pe care poate s-o facă vreo- dată un om.
Să căutăm a ne lămuri. Mai întâi ce înţelegem prin spiri- tism? Este fără îndoială că şi cel mai novice
în ale acestei ştiinţe - va înţelege prin numele ei ştiinţa sufletului; şi când zicem ştiinţa sufletului, trebuie
înţeleasă ştiinţa religiei; acea ştiinţă cuprinsă în sufletul fiecărui om, oricât de neînvăţat, ştiinţa despre Dum-
> nezeu şi despre legile comunicării lor.
În aceste momente când ştiinţa pozitivistă s-a dezvoltat atât de mult şi când preceptul evanghelic
„Crede şi nu cerceta“ poate fi socotit drept o sentinţă arbitrară, ştiinţa spiritismului poate fi considerată drept
o necesitate pentru ridicarea religiei şi " a moralei.
Dacă cercetăm istoria şi obiceiurile popoarelor din intrea- ga lume, vedem că ideea despre Dumnezeu
este concepută chiar de la începutul existenţei omului. Vedem că în Africa şi în Oceania, la cele mai
sălbatice popoare, există ideea despre Dum- nezeu şi despre suflet.
Aceasta este o dovadă că religia nu este o imaginaţie dato- rata dezvoltării inteligenţei sau raţiunii şi
că ea se găseşte chiar când omul e în stare sălbatică, nu numai la popoarele care au in- ceput a se civiliza.
Religia este născută o dată cu omul. La omul primitiv, ea este exprimată prin credinfa în stele, în foc, în
idoli, în zei, în sfinfi etc. Aceasta este din cauză că inteligenţa lui nu-1 ajuta a şi-L exprima altfel pe
Dumnezeu şi pe mijlocitorii dintre el şi Dumnezeu; dar credinţa în suflet, în Dumnezeu, în viafa viitoare, în
posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu este deo- potriva la cel sălbatic, ca şi la cel civilizat. Nu trebuie să
ne fie de mirare, când ideea despre Dumnezeu am întrezărit-o chiar la unele animale, bineînţeles însă că sub
o fonna incipienta.
Este greşită părerea unor sceptici că omul crede în Dum- nezeu şi în viaţa viitoare pentru că vrea să
se consoleze sau, mai bine zis, să se înşele, să-şi facă curaj, fiindu-i frică de moarte. Este aproape absurdă
această opinie căci religia, după cum am zis, s-a născut chiar în starea de sălbăticie şi noi ştim că salba-
tâcâi sunt fatalişti, iar acolo unde este fatalism nu poate fi frică de moarte, deci nici nevoie de consolare.
Mulţi vor zice poate că credinţa în Dumnezeu este venită din frică, din nesiguranţa omului asupra
faptelor ce se vor petre- ce cu el după moarte.
Acest raţionament este tot atât de absurd ca şi cel de mai sus. Dacă credinţa în Dumnezeu ar fi din
cauza fricii de moarte, ea nu ar exista decât la oamenii bătrâni, ce se apropie de sfârşitul vieţii; pe câtă
vreme vedem credinţa existând în mod intuitiv la oameni tineri, plini de viaţă, ba chiar şi la copii, şi dacă
credinţa ar fi un efect al fricii de moarte, noi nu am vedea nimic de pe urma ei, adică nu am putea avea
nici un folos de pe urmă cre- dintei. Ea ar fi ceva a cărei lipsa nu ne-ar afecta şi dacă ar exista nu ne-ar
folosi la nimic. Dar vedem că acolo unde este credinţa este victoria, este liniştea sufletului, este
îngăduinţa, este ferici- rea şi contrariile acestora acolo unde credinţă a dispărut.
Se poate că omul să creadă în Dumnezeu şi din frică, dar noi ştim că ceva făcut forţat sau în grabă
este un lucru pripit, care nu poate fi solid său bine făcut, deci vai de acea credinţă şi vai de acel ce
aşteaptă din ea efectele adevăratei credinţe.
Din rafionamentul de mai sus s-ar putea deduce că credin- ta este o autosugestie.
Aceasta poate fi deducţia celor care niciodată n-au gustat efectele credinţei în Dumnezeu.
Autosugestia este credinţa în sine, pe câtă vreme credinţa exprimată în rugăciuni este spiri- tualizarea
eului şi a incon^tientei superioare prin acţiunea sen- ţimentului idealist, prin voinţa desfdsuratd de
credinţă.
Pnviti tot ce este în jurul vostru; soarele cu lumina şi puterea sa de dezvoltare a vieţii organice,
pământul cu fecundi- tatea sa, plantele, animalele, tot ce mişcă sau sta pe loc. Din ce au izvorât acestea
toate, de unde se alimentează această viaţă perpetua, de unde trăiţi voi, de unde gândiţi etc., etc. Nu
cumva veţi răspunde că totul trăieşte din credinţa şi voinţa omului?
Dar omul a apărut pe pământ în era cuatemara, deci iată că credinţa lui nu poate ajuta la nimic în
viaţa universală.
Veţi spune poate că există o altă forţă, o natură, o trans- formare a eterului. Dar toate acestea nu pot
explica nimic. Forţa, natură, eter, sugestie, toate sunt teorii care încearcă a înlocui cu- vântul Dumnezeu;
ele nu pot servi la explicarea începutului activităţii pe care o vedem lucrând astăzi.
Există deci o cauză sau o putere pe care omul nu o poate percepe, pe care credinciosul o
concretizează sub numele de Dumnezeu. La început el era concretizat în foc, soare, stele, apoi idoli, zei,
pentru creştini în sfinţi şi Dumnezeu, iar învăţaţii îi zic Forţa, Eter, Natura etc., etc., dar toate nu înseamnă
decât aceeaşi putere, aceeaşi fiinţă: Dumnezeu.

7
 Din câte am arătat, vedem că spiritismul nu este decât o evoluţie a religiei, evoluţie reclamată de
dezvoltarea ratiumi omeneşti. EI nu lupta contra religiei, ci caută a-i veni în ajutor prin raţionamente şi
probe, îndeplinind astfel cuvântul Sf. Evan- ghelist Marcu, care spune că sfârşitul lumii nu va fi până ce
Evanghelia nu va fi predicata tuturor nafiilor.
Unii oameni socotesc şedinţele spiritiste ca fiind condam- nate de religie. Aceasta pentru faptul că
ei socotesc comunicările spiritiste drept o tulburare a liniştii sufletelor. Este deci de datoria noastră a
lumina pe cei ce cred aceasta, căci comunicarea cu spiritele nu este nicidecum o tulburare pentru ele3.
Spiritele fiind libere, ele comunica cu noi de bună voie, că de exemplu în visurile şi viziunile profetice
arătate în Biblie. Ele pot fi de asemenea chemate, evocate şi atunci au perfectă libertate de a comunica cu
noi sau nu.
Ele având puterea de a citi în sufletul omului, refuza a se manifesta celor care fac şedinţele dintr-un
simplu capriciu sau distracţie sau fără a avea convingeri spiritiste. Evanghelistul Marcu ne spune:
„Regatul lui Dumnezeu aparţine celor care I se aseamănă“.
Biblia este plină de astfel de precepte şi învăţături relative şi scopul meu nu este de a reproduce aici
spusele Bibliei, nici de a arăta raportul ei cu spiritismul şi cei ce vor a le afla trebuie să le cerceteze.
Preoţii ar avea o datorie în loc de a respinge spiritismul cu spaimă sau cu încăpăţânare, să cerceteze
cât mai mult mişcarea spiritistă care tinde a umple lumea. Prin ei spiritismul va fi sana- tos studiat şi
condus către dezvoltarea sa, iar religia va avea la îndemână mijloacele ştiinţifice şi experimentale pentru
a proba existenţa sufletului şi astfel să facă a înceta egoismul şi ura din- tre oameni şi a sădi în plină
libertate dezvoltarea, inteligenta, iu- birea de aproape, milă, altruismul, aceste forfe sufleteşti care conduc
la fericirea fizică şi morală.
SPIRITISMUL îN FATA STIINJEI

Dacă religia a refuzat la început studierea spiritismului, nu acelaşi lucru s-a fntamplat cu oamenii de
ştiinţă.
Aceştia au socotit drept o datorie a lor a studia toate feno- menele spiritiste, căutând a veni m
contact cu mediumii, a cer- ceta, a analiza şi a pătrunde aceste fenomene, căutând a şi le ex- plica, pe cât
stă în puterea ştiinţei actuale.
Pentru a arăta experienţele făcute de diferiţi savanţi ne-ar trebui volume întregi.
Scopul lucrării de faţă fiind mai mult practic decât teoretic şi istoric, ne vom mărgini a arăta
concluziile a doi savanţi care s-au interesat mult de aproape de spiritism: astronomul Camille Flam-
marion şi colonelul Albert Rochas.
În anul 1907, astronomul Camille Flammarion a publicat o parte din experienţele sale într-un volum
intitulat „Forţele natu- râle necunoscute“.
lată un mic extras din concluziile acestei lucrări:
„În rezumat, în starea actuală a cunoştinţelor noastre, ne este imposibil de a da o explicaţie
completă, totală, absolută, care să defmeasca fenomenele observate. Ipoteza spiritistă nu trebuie exclusă.“
„S-ar putea admite supravieţuirea sufletului fără a admite pentru aceasta o comunicaţie fizică între
morţi şi vii.“
„De asemenea, toate faptele de observaţie conducând la afirmarea acestei comunicaţii mentă cea
mai serioasă atenţie a filozofilor.“
„Una dintre dificultăţile mari ale acestor comunicaţii im pare a fi starea în care se găseşte sufletul
eliberat de simturilt sale corporale.“
„Ele percep lumea altfel că noi. Ele nu văd, nu aud, m pipăie. Cum pot ele deci să intre în relaţie cu
simţurile noastre?“
,,Aceasta este o adevărată problemă care nu trebuie negli- jata, în studiul manifestărilor psihice,
oricare ar fi ele.“
„Noi luăm ideile noastre drept realităţi. Este o nedreptate Pentru noi, de exemplu, aerul nu este un
corp solid; noi treceir prin el fără greutate, în timp ce nu putem trece printr-o uşă de fier. Pentru
electricitate este invers, ea trece prin fier şi gasestc că aerul este un corp care i se opune trecerii. Pentru
electrician c sârmă este un canal care conduce electricitatea, prin aceastž stanca solidă, «aerul». Sticla este

3 Religia cu drept cuvant considera drept o tulburare a sufletelor con- juratiile magice, vrajitoria etc., care sunt absolut diferite de
evocarile spiri- tiste si care nu sunt decat o intrebuintare brutala a for|elor pe care Dumnezeu le-a pus in om.

8
 opacă pentru electricitate s: transparenta pentru magnetism. Corpul, hainele, lemnele suni transparente
pentru razele X, în timp ce sticla este opacă.“
„Noi simţim nevoia de a ne explica toate şi suntem dispuşi a nu admite decât faptele ce ni le putem
explica, dar aceasta m ne probează că explicaţiile noastre sunt valabile. Astfel, dc exemplu, dacă s-ar fi
afirmat posibilitatea unei comunican instantanee între Paris şi Londra înaintea inventarii telegrafului. nu
s-ar fi văzut în aceasta decât o utopie.“
Mai departe, savantul continuă a arăta că nu trebuie să ni se pară bizară posibilitatea existenţei
sufletelor şi a comunicării cu ele, încheind concluzia sa cu următoarele trei puncte:
1) Sufletul există ca o fiinţă reală, independentă de corp;
2) E1 este dotat cu facultăţi necunoscute ştiinţei;
3) E1 poate lucra la distanţă fără ajutorul simţurilor.
Ca şi Camille Flammarion, colonelul A. Rochas a adunal în cartea sa „Exteriorizarea motricităţii“ o
sumă de dări de sea- mă asupra experienţelor cu diferiţi mediumi şi mai ales ale me- diumului Eusapia
Paludino.
SPIRITISMUL îN FATA STIINJEI

Dacă religia a refuzat la început studierea spiritismului, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu oamenii de
ştiinţă.
Aceştia au socotit drept o datorie a lor a studia toate feno- menele spiritiste, căutând a veni în contact
cu mediumii, a cer- ceta, a analiza şi a pătrunde aceste fenomene, căutând a şi le ex- plica, pe cât stă în
puterea ştiinţei actuale.
Pentru a arăta experienţele făcute de diferiţi savanţi ne-ar trebui volume întregi.
Scopul lucrării de faţă fiind mai mult practic decât teoretic şi istoric, ne vom mărgini a arăta
concluziile a doi savanţi care s-au interesat mult de aproape de spiritism: astronomul Camille Flam- marion
şi colonelul Albert Rochas.
În anul 1907, astronomul Camille Flammarion a publicat o parte din experienţele sale într-un volum
intitulat „Forţele natu- râle necunoscute“.
lată un mic extras din concluziile acestei lucrări:
„În rezumat, în starea actuală a cunoştinţelor noastre, ne este imposibil de a da o explicaţie completă,
totală, absolută, care să defmeasca fenomenele observate. Ipoteza spiritistă nu trebuie exclusă.“
„S-ar putea admite supravieţuirea sufletului fără a admite pentru aceasta o comunicaţie fizică între
morţi şi vii.“
„De asemenea, toate faptele de observaţie conducând la afirmarea acestei comunicaţii merită cea mai
serioasă atenţie a filozofilor.“
„Una dintre dificultăţile mari ale acestor comunicaţii îmi pare a fi starea în care se găseşte sufletul
eliberat de simţurile sale corporale.“
„Ele percep lumea altfel că noi. Ele nu văd, nu aud, nu pipăie. Cum pot ele deci să intre în relaţie cu
simţurile noastre?“
„Aceasta este o adevărată problemă care nu trebuie negli- jata, în studiul manifestărilor psihice,
oricare ar fi ele.“
„Noi luăm ideile noastre drept realităţi. Este o nedreptate. Pentru noi, de exemplu, aerul nu este un
corp solid; noi trecem prin el fără greutate, în timp ce nu putem trece printr-o uşă de fier. Pentru electricitate
este invers, ea trece prin fier şi găseşte că aerul este un corp care i se opune trecerii. Pentru electrician o
sârmă este un canal care conduce electricitatea, prin această stâncă solidă, «aerul». Sticla este opacă pentru
electricitate şi transparentă pentru magnetism. Corpul, hainele, lemnele sunt transparente pentru razele X, în
timp ce sticla este opacă.“
„Noi simţim nevoia de a ne explica toate şi suntem dispuşi a nu admite decât faptele ce ni le putem
explica, dar aceasta nu ne probează că explicaţiile noastre sunt valabile. Astfel, de exemplu, dacă s-ar fi
afirmat posibilitatea unei comunicări instantanee între Paris şi Londra înaintea inventarii telegrafului, nu s-ar
fi văzut în aceasta decât o utopie.“
Mai departe, savantul continuă a arăta că nu trebuie să ni se pară bizară posibilitatea existenţei
sufletelor şi a comunicării cu ele, încheind concluzia sa cu următoarele trei puncte:
1) Sufletul există ca o fiinţă reală, independentă de corp;
2) E1 este dotat cu facultăţi necunoscute ştiinţei;

9
 3) E1 poate lucra la distanţă fără ajutorul simţurilor.
Ca şi Camille Flammarion, colonelul A. Rochas a adunat în cartea sa „Exteriorizarea motricităţii“ o
sumă de dări de sea- mă asupra experienţelor cu diferiţi mediumi şi mai ales ale me- diumului Eusapia
Paludino.
Este interesantă concluzia de la finele acestei lucrări peste care nu putem trece fără a reproduce câteva
randun.
„Se poate presupune că Eusapia4, în urma trecerii sale prin diferite cercuri spiritiste, a conceput în
imaginaţia sa un «John King»5 cu o figură bine determinată şi că nu numai că o alege ca personalitate în
limbajul sau, dar chiar parvine a-i da o formă din propriul corp fhiidic, când ea ne face să simţim şi să
vedem mâini prin camere şi când ea produce la distanţă întipăriri de ca- pete omeneşti în huma, că acela
făcut în Italia.“
„Astfel, tot ce eu şi colaboratorii mei am văzut cu Eusapia, se poate explica drept lucruri săvârşite fără
intervenfia unui alt spirit decât al său propriu.“
„Dar, dacă nimic nu ne-a probat că acel personaj, John King, există, tot astfel nu ne-a probat
neexistenfa să.“
„Nu sunt singurul în lume, mai sunt alte persoane pe care le cunosc foarte bine şi în care am cea mai
mare încredere şi care spun fapte ce nu se pot explica decdt cu ajutorul posesiunii temporare a corpului
fluidic exteriorizat de către o fiintd inte- ligenta de origine necunoscută. “
Mai departe zice:
„În materializările de corpuri complete, acest corp este aproape întotdeauna însufleţit de o inteligenţă
diferită. Care este natura acestei inteligente? La ce grad de materializare poate in- terveni ea pentru a
dirija materia psihică exteriorizata? Acestea sunt chestiuni care nu pot fi deloc rezolvate. “
La pagina 598 termina concluziile sale cu randunle următoare:
„Dar ştiinţa, cu deosebire, nu este deloc aceea către care tind to|i cei ce, îndrăznind a-şi îndrepta
cercetările asupra for- Jelor din ce în ce mai subtile, încep a întrevedea momentul în care omul, asigurat de
probă experimentală ca din corpul său se pot detaşa în timpul vieţii unele forţe sub formă de gânduri și care
se simt, va conchide cd acest ceva poate supravieţui după distrugerea corpului şi va înlocui atunci printr-o
convingere ne- clintita actul credinţei nesigure pe care i-o cer toate religiile, pentru a regla viaţa aceasta în
vederea celeilalte. “
$

**
Nbtati bine că ceea ce am arătat mai sus sunt idei scrise de doi oameni de ştiinţă, de oameni care n-au
cruţat nimic pentru studierea şi experimentarea fenomenelor phisice, care în tot cu- prinsul cărţilor lor, deşi
păstrează cea mai mare rezervă în opi- nii, conchid totuşi: „Acest ceva poate supravieţui după distru- gerea
corpului. “
Aşadar, astăzi putem zice fără teamă că nu sunt şi nu vor deveni spiritişti numai acei care, fie din
incdpatdnare, fie din neştiinţă, nu au cercetat şi experimentat fenomenele spiritiste, ci s-au mulţumit cu
opinia contra lor, din auzite sau din simplă pla- cere de a cărţi.
Aceasta se dovedeşte prin faptul că spiritismul număra astăzi printre adepţii săi o mulţime de fruntaşi
ai stimtei: astro- nomi, matematicieni, chimişti, fiziceni, naturalişti, filosofi, an- tropologi că William
Crookes, Russel Wallace, Fichte, Zollner, Fechner, Ostrogradski, Butlerov, Hâre de Morgan, Barret, Hag-
gins, S. Chambers, Gladstone, Oxon, Varley, Edison, Geley, Osty, Floumoy etc.
EXISTĂ „LUMEA CEALALTĂ“?

Există „Lumea cealaltă“ şi unde este ea?

lată o întrebare în faţa căreia s-ar putea crede că spiritiştii vor rămâne muţi, ea fiind una din cauzele
principale ale dis- cordiei dintre ştiinţă şi religie. Toate cercetările făcute de ştiinţa pozitivistă pentru a
răspunde acestei întrebări au rămas za- damice.

4 Eusapia Paludmo, mediu spiritist, nascuta la Minervino Murge (Ita- lia) in anul 1854. A produs cele mai rare fenomene in Italia,
Anglia, India, Rusia etc. (n.a.)
5 Sub acest nume arata un spirit al ei iubit si care se manifesta adeseori prin ea. Acest John King se zice ca ar fi frate cu Katie
King, pe care o gasim in experientele lui Crookees cu d-ra Cook. John fusese tatal Eusapiei intr-o alta existenta.

10
 Toate religiile, de la cea mai elementară, în care omul ado- ră Soarele, Focul, Animalele, Idolii, Zeii,
până la cea mai supe- rioara, reprezentată prin Creştinism, arată că oamenii, în schim- bul faptelor lor bune,
vor fi răsplătiţi cu raiul, iar cei răi şi nepo- căiţi vor avea drept pedeapsă iadul cu muncile sale perpetue.
Toate religiile aşază raiul dincolo de bolta cerească, iar iadul sub scoarţa pământului.
Aceste credinţe au putut fi în acord cu ştiinţa atâta timp cât pământul a fost socotit drept centru de
acţiune a universului şi când se credea că soarele şi toate planetele se mvartesc în jurul pământului.
De îndată ce Copemic descoperi că, din contră, pământul se învârteşte în jurul soarelui şi când
adâncimile cerului începură a fi sondate, religia primi una din cele mai mari lovituri căci prin aceasta se
dărâmă lăcaşul vieţii viitoare şi, constatându-se că nu există nimic dincolo de bolta cerească, ce nu e decât
marginea vederii noastre, nu puteau exista nici acele fiinţe care trebuia s-o locuiască: îngerii, sfinţii şi în
special sufletele oamenilor.
Totuşi era un lucru vădit că omul poseda în sine o forţă superioară, care nu se putea stinge o dată cu
moartea fizică, o forţă prin care profejii spuneau viitorul, preoţii vindecau bolile, somnambulii vedeau
lucruri îndepărtate fără ajutorul ochilor etc.
Care era deci această forţă? Unde se gdsea ea? Ce deve- nea ea după moarte?
S-a cercetat cerul (astronomia) şi s-a văzut spaţiul nemar- ginit în care trăim. S-a scormonit pământul
(geologia) şi s-a ara- tat formarea să.
S-a cercetat individ cu individ (anatomia şi biologia), fie- care vietate a pământului; s-a descompus
moleculă cu moleculă (chimia) fiecare corp; şi în căutările lor deznădăjduite, învăţaţii nu puteau găsi o
soluţie acestor mtrebari.
tn acest timp morală suferea teribil şi sc, găsea pe punctul de a fi distrusă.
Singura filosofia, cu paşi înceţi, dar siguri, făcu puţin pro- greş în această direcţie (psihologia), dar nici
ea nu avea curajul de a îmbrăţişa cauza sufletului cu tot dinadinsul.
Deznădăjduiţi de a mai vedea dezlegată vreodată problema sufletului, oamenii s-au dedat la
experienţe.
Au lăsat la o parte reflecţiile filosofice şi s-au dedat exclu- siv la studiul lucrurilor nevăzute pentru a
găsi în ele singura pro- ba a invizibilului.
Rezultatul acestor studii, după o străduinţă teribilă, a ince- puţ să dea roadele sale imediat ce d-rul
Reichenberg descoperi cu ajutorul hipnotismului „corpul odic“.
Acest corp, care mai târziu a luat diferite nume, după ex- perimentatorii care 1-au studiat, este o
radiaţie, adică un fel de lumină care iese din corpul omului.
Noi găsim o alegorie a acestei radiaţii în toate tablourile religioase, prin prezenţa unei aureole de raze
aşezate în jurul ca- pului sfinfilor.
Aceasta radia|ie este ceea ce noi am numit în cursul de hipnotism „fluid magnetic“, „fluid nervos“,
„sensibilitate“ etc. care în spiritism se numeşte „perispirit“, iar în magie „plan astral“.
Experienţa a dovedit că această radiaţie se poate îndepărta de corp şi colonelul De Rochas făcu mai
târziu experienţele asa- zise de exteriorizare, şi a ajuns a insuflefi oarecum un clişeu fo- tografic şi o statuetă
de ceară, prin mijloacele pe care le putefi vedea în cursul de magie. Corpul odic nu trebuie confundat cu
sufletul propriu-zis, el este numai mijlocitorul care uneşte cor- pul fizic cu sufletul. Menirea să în timpul
vieţii este de a înlesni comunicările telepatice, clarviziunea şi alte fenomene miracu- loase ale hipnotismului.
După moarte, menirea să este de a urma sufletul şi a-i in- lesni astfel să-şi menţină individualitatea, iar
în sedmtele spiri- tiste este cel care le înlesneşte şi condensându-se formează un corp vaporos şi vizibil
pentru to|i asistenţii (fantomele).
învăţaţii, văzând cum corpul odic poate fi întrebuinţat (scotandu-1 în mod meşteşugit din corpul fizic
în hipnotism), au ajuns la probabilitatea ca acesta lucrează cu mai multă energie şi libertate atunci când este
cu desăvârşire eliberat din corpul fizic (după moarte).
De aici o poartă ştiinţifică deschisă spiritismului.
Aşadar, dacă prin corpul odic noi putem pătrunde în lumea transcedentală (hipnotism), iar spiritele cu
ajutorul mediumilor, sub forme de fantome (corpul odic al spiritelor dezincamate) pătrund în lumea noastră,
este absolut cert că, întrucât fantomele pot reveni pe această lume, „lumea cealaltd“ este pe acelaşi plan cu
aceasta. Linia de desparfire între cele două lumi nu mai are nici o frontieră; ea există numai în simfurile
noastre şi o dată cu dispariţia lor cade şi obstacolul care le desparte.
Viaţa cealaltă nu numai că o urmează pe aceasta, dar ea există în acelaşi timp şi deci via|a noastră de
aici este cea care o formează pe cea de dincolo.

11
 Sufletele locuind temporar în aerul atmosferic, şi deci în aceeaşi lume cu noi şi printre noi, ele pot să
comunice cu noi în diferite feluri, fie sugestionându-ne și sfătuindu-ne în acţiunile noastre, fie sub formă de
visuri, fie chiar sub formă de viziuni sau fantome, când ele iau o formă în baza proprietăţii perispiri- tului de
a se condensa, luând astfel o formă eterică.
Acum când am răspuns, arătând după toate probalitajile locul unde trebuie să se găsească „lumea
cealaltă“, vom căuta a arăta mai pe larg în capitolele următoare care sunt şi de câte feluri sunt manifestările
spiritiste.
INSTRUCŢIUNI PRACTICE
ASUPRA MANIFESTĂRILOR SPIRITISTE
DATE DE ALLAN KARDEC,
ÎNTEMEIETORUL DOCTRINEI
SPIRITISTE
Capitolul I
SCARA SPIRITISTĂ

Principiul fundamental al spiritismului este acela care sta- bileşte diferitele ordine ale spiritelor. La
început, ele au fost so- cotite ca fiind fiinţe şi, prin faptul că sunt spirite, trebuia să aibă cunoştinţe înnăscute
şi o supremă înţelepciune şi foarte mulţi au crezut că au descoperit un mijloc infailibil de divinaţie. Această
greşeală a dat loc la multe nemulţumiri. Experienţa a arătat că lumea invizibilă este departe de a conţine
numai spirite supe- rioare; ele singure spunându-ne că nu sunt egale nici în cuno- stinte, nici în moralitate şi
că treapta lor depinde de gradul de perfecjiune la care au ajuns; ele au arătat caracterele distincte ale acestor
diferite grade care constituie ceea ce tioi numim „scara spiritelor“. De atunci, diversitatea şi contradicţiile
limbajului lor au fost explicate şi putem intelegc că, printre spirite, ca şi printre oameni, pentru a şti un lucru,
nu trebuie să ne adresăm oricui.
Această scară ne da astfel cheia unei sume de fenomene şi anomalii aparenţe. Ea ne interesează mai
mult încă, pentru că şi noi aparţinem prin sufletul nostru lumii spiritiste în care vom reintra părăsind viaţa
corporală, arătându-ne drumul de urmat pentru a ajunge la perfecţiune sau fericirea supremă.
Ea ne dă mijlocul de a judeca spiritele care se prezintă în manifestări şi de a aprecia gradul de
încredere pe care limbajul lor trebuie să ni-1 inspire. Acest studiu cere o observaţie atentă şi susţinută; ne
trebuie timp şi experienţă pentru a învăţa să cu- noastem oamenii, cu atât mai mult să cunoaştem spiritele.
Scara spiritistă cuprinde trei ordine principale de spirite perfect caracterizate. Cum aceste ordine
prezintă fiecare diferite nuanţe, noi le-am divizat în mai multe clase desparfite prin ca- racterul dominant al
spiritelor care le formeazii. Aceasta clasifi- care, de altfel, nu are nimic absolut, flecare categorie nu oferă un
caracter hotărât decât în totul lor, dar de la un grad la altul nu- an|a se şterge ca şi în regnurile naturii, ca şi în
culorile curcu- beului sau, mai bine, în diferitele perioade ale viefii. De la doua- zeci la patruzeci de ani,
omul suferă o schimbare vizibilă; la 20 de ani el este tânăr, la 40 este un om format; dar între aceste două
faze ale vieţii ar fi imposibil a stabili o linie precisă de de- marcafie şi a spune unde sfârşeşte una şi de unde
începe cealaltă. La fel este cu gradele scării spiritiste. Observaţi că spiritele nu aparţin totdeauna exclusiv
cutărei sau cutărei clase; progresul lor nu se săvârşeşte decât gradat şi adesea mai mult într-un sens decât în
altul, ele pot reuni caracterele cele mai categorice, ceea ce este uşor de cunoscut prin limbajul şi actele lor.
Noi începem scara cu ordinele inferioare, pentru că aces- tea sunt punctele de plecare ale evoluţiei
spiritelor.

AL TREILEA ORDIN
Spirite imperfecte

Caractere generale: predominanta materiei asupra spiritu- lui, pomire spre rău, ignoranta, orgoliu,
egoism şi toate relele pasiuni care rezultă din ele. Ele au intuiţia lui Dumnezeu, dar nu-L înţeleg.
Nu toate sunt esenţial rele; la unele este mai multă usurin- ta, inconsecventa şi sunt mai mult
răutăcioase decât rele. Unele nu fac nici bine, nici rău, dar faptul că nu fac nici un bine denotă inferioritatea
lor. Altora, din contră, le place să facă rău şi sunt satisfăcute când găsesc ocazia să-1 facă. Ele aplica

12
inteligenta la răutate, dar, oricare ar fi dezvoltarea lor intelectuală, ideile lor sunt puţin malţate şi
sentimentele mai mult sau mai puţin mur- dâre.
Cunoştinţele lor asupra lucrurilor lumii spiritiste sunt mar- ginite şi puţinul pe care îl ştiu se confunda
cu ideile şi prejude- cžfile vieţii corporale. Ele nu pot să ne dea decât nofiuni false și incomplete, dar
observatorul atent găseşte adesea în comunica- rile lor, chiar imperfecte, confirmarea marilor adevăruri
propo- vaduite de spiritele superioare.

Caracterul se descoperă prin limbajul lor. Orice spirit care, în comunicările sale, trădează un gând rău
poate fi socotit de al treilea ordin; prin urmare, orice gând rău care ne este sugerat ne vine de la un spirit de
acest ordin.
Ele văd fericirea spiritelor bune şi aceasta vedere este pen- tru ele o tulburare neîncetată, căci trec prin
toate neliniştile pe care le pot produce invidia şi gelozia.
Ele păstrează amintirea şi pătrunderea sufenntelor vieţii corporale şi această impresie este adesea mai
penibilă decât rea- litatea. Ele suferă deci într-adevăr şi pentru relele ce le-au indu- rât şi pentru acelea pe
care le fac altora; şi cum suferă multă vre- me, cred că vor suferi în veci; Dumnezeu, ca să le pedepsească, le
face să creadă astfel.
Ele pot fi împărţite în patru grupe principale:
Spirite impure. Sunt înclinate la rău, pe care îl fac cu orice ocazie. Că spirite, dau sfaturi perfide,
sădesc discordia şi nein- crederea şi iau toate măsurile ca să poată înşela. Se alipesc pe lângă caracterele cele
mai slabe pentru a ceda la sugestiile lor, a le împinge la pieire, satisfăcute fiind de a putea să le întârzie în
dezvoltarea lor şi a le face să cadă în chinurile ce le suferă.
În manifestări se recunosc prin limbajul lor; trivialitatea şi grosolănia expresiilor dau pe fata josnicia
inclinaţiilor lor şi, dacă vor să mascheze aceasta vorbind într-un mod plin de bun simţ, nu pot să-şi susţină
rolul multă vreme şi sfârşesc prin a-şi trăda originea.
Unele popoare au făcut din ele divinităţi răufăcătoare; alte- le le folosesc sub numele de demoni, genii
rele, spirite ale rau- lui.
Fiinţele pe care le fnsufle|esc, când sunt mcamate, sunt in- clinate la toate viciile ce se nasc din
pasiunile josnice şi degra- dante: senzualitate, cruzime, şarlatanie, ipocrizie, lăcomie, zgar- cenie. Ele fac
răul din plăcerea de a-1 face, cel mai des fără motiv şi din ură contra binelui; îşi aleg aproape întotdeauna
vic- timele dintre oamenii oneşti.
Acestea sunt o plagă pentru omenire, oricărui rang de so- cietate ar aparţine, şi lustruirea civilizaţiei nu
le apără de ruşine şi mârşăvie.
Spirite uşoare. Acestea sunt ignorante, răutăcioase, incon- secvenţe şi batjocoritoare. Ele se amestecă
fn toate, răspund la toate întrebările fără a se îngriji de adevăr. Le place a vorbi de mici chinuri şi mici
bucurii, a bârfi, a induce în eroare prin mis- tificari şi năzbâtii. Acestei clase îi aparţin spiritele numite dra-
cusori, gnomi, moroi. Ei sunt sub ascultarea spiritelor superioa- re. Sunt ataşate de materie şi par a fi agenţii
principali ai schim- barilor elementelor de pe glob, fie că locuiesc în aer, în apă, în foc, fn corpurile tari sau
în inima pământului. Ele îşi manifestă prezenţa prin efecte ce pot fi simţite că lovituri, mişcare şi de- plasare
anormală a corpurilor solide, agitaţie a aerului etc., ceea ce a făcut să li se dea numele de spirite perturbante.
Este recu- noscut că aceste fenomene nu sunt deloc datorate unei intam- plari, mai ales când au un caracter
intenfionat şi inteligent.
În comunicările lor cu oamenii, limbajul lor este câteodată spiritual, dar mai întotdeauna fără
profunzime: ele sucesc şi ridi- culizeaza cele ce exprima în mod muşcător şi satiric. Când se prezintă sub
nume împrumutate, o fac din glumă răutăcioasă.
Spirite pseudosavante. Cunoştinţele lor sunt destul de in- tinse, dar ele cred a şti mai mult decât ştiu în
realitate. Având câştigate unele progrese din diferite puncte de vedere, limbajul lor are un caracter serios
care poate să ne înşele asupra capaci- tafii şi asupra cunoştinţelor lor, dar adesea această nu provine decât
dintr-un prejudiciu sau unele idei rămase din viafa paman- teasca; este un amestec de unele adevăruri alături
de greşelile cele mai absurde prin care întrezărim ingSmfarea, orgoliul, gelo- zia şi încăpăţânarea de care ele
n-au putut mca să se debaraseze.
Spiritele neutre. Ele nu sunt nici destul de bune pentru a face bine, nici aşa de rele pentru a face rău;
ele înclină atât către unul, cât şi către celălalt şi nu se ridică deasupra stării vulgare a omenirii, atât că moral,
cât şi că inteligenţă. Ele ţin la lucrurile din lumea pământească, ale căror plăceri grosolane le regreta.

AL DOILEA ORDIN

13
Spiritele bune

Caractere generale: predominanta spiritului asupra mate- riei, dorinja de bine. Calitajile şi puterea lor
de a face bine sunt pe măsură gradului la care ele au ajuns; unele au ştiinţă, altele înţelepciune şi bunătate;
cele mai avansate unesc ştiinţă. cu cali- tatile morale, ele păstrează mai mult sau mai pu|în după rangul lor
urmele existentelor pământeşti, fie în formă limbajului, fie în obiceiurile lor sau găsim chiar unele din
maniile lor, altfel ele ar fi spirite perfecte.
Ele ÎI infeleg pe Dumnezeu şi infinitul și se bucura deja de fericirea celor buni. Sunt fericite de binele
pe care îl fac şi de răul pe care îl împiedica. Dragostea care le uneşte este pentru ele izvorul unei fericiri
nespuse care nu înlătură însă nici invidia, nici regretele, nici remuşcările, nici una dintre relele pasiuni care
fac tulburarea spiritelor imperfecte, căci toate au încă de trecut probe până ce vor atinge perfecfiunea
absolută.
Că spirite, ele întreţin gândurile bune, întorc oamenii de pe calea răului, îi protejează în viaţă pe aceia
care se fac demni de această protecţie și neutralizează influenta spiritelor imperfecte asupra acelora care
rezista acestor influenţe.

Oamenii în care s-au incamat aceste spirite sunt buni şi binevoitori pentru semenii lor, ei nu sunt
stăpâniţi nici de orgo- liu, nici de egoism sau ambiţie şi nu poartă nici ură, nici pizma, nici invidie sau
gelozie şi fac binele pentru bine.
Acestui ordin aparţin spiritele desemnate în credinţele populare sub numele de genii bune, genii
protectoare, spirite bune. În timpurile de superstiţie şi ignoranta ele erau socotite ca divinităţi binefăcătoare.
Ele pot fi de asemenea împărţite în patru grupe principale.
Spirite binevoitoare. Calitatea lor dominantă este buna- tatea; lor le place a face servicii oamenilor şi
a-i proteja, dar cu- nostintele lor sunt mărginite: progresul lor este mai mult în sen- sul moral decât
intelectual.
Spiritele savante. Ceea ce le distinge în special este intin- derea cunoştinţelor lor. Ele se ocupă mai
puţin de chestiunile morale decât de chestiunile ştiinţifice, pentru care au mai multă aptitudine; dar ele nu
privesc ştiinţa decât din punct de vedere al utilităţii şi nu amestecă în ea nici una dintre pasiuni, obicei pe
care îl au spiritele imperfecte.
Spiritele înţelepte. Calităţile morale ale ordinului cel mai ridicat formează caracterul lor distinctiv.
Fără a avea cunoştinţe nelimitate, ele sunt dotate cu o capacitate intelectuală care le da o judecată sănătoasă
asupra oamenilor şi lucrurilor.
Spirite superioare. Ele reunesc ştiinţă, înţelepciunea şi bu- natatea. Limbajul lor nu arăta decât
bunăvoinţă, el este mereu demn, superior şi adesea sublim. Superioritatea lor le face apte a ne da noţiunile
cele mai bune asupra lucrurilor lumii necorporale în limitele permise a fi cunoscute de oameni. Ele
comunica cu plăcere cu aceia care caută adevărul bunei credinţe şi al căror suflet este degajat de legăturile
pământeşti pentru a le înţelege; dar se îndepărtează de cei împinşi de simplă curiozitate sau de cei pe care
influenta materiei fi întoarce de la faptele bune.
PRIMUL ORDIN
Spirite curate

Caractere generale: influenta materiei este nulă, superio- ritatea intelectuală şi morală absolută în
raport cu spiritele celor- lalte ordine.
Clasa unică. Ele au parcurs toate gradele scării şi şi-au le- padat toate impurităţile materiei. Atingând
perfecţiunea de care este susceptibilă creatură, ele nu mai au de suferit nici probe, nici pedepse. Nemaifiind
supuse reincamarii în corpuri pieri- toare, ele au o viaţă etema în sânul lui Dumnezeu.
Ele se bucura de o fericire inalterabilă pentm că nu sunt supuse nici trebuinţelor, nici nestatomiciei
vieţii materiale; dar această fericire nu este deloc aceea a unei trândavii monotone petrecute într-o
contemplare perpetua. Ele sunt trimişii şi servi- torii lui Dumnezeu ale cărui ordine le executa pentm
menţinerea armoniei universale. Ele comanda tuturor spiritelor ce le sunt inferioare, le ajuta să se
perfecţioneze şi le hotărăsc misiunile. li asista pe oameni în durerile lor, îi îndeamnă la bine sau la ispa- şirea
greşelilor care îi îndepărtează de fericirea supremă, for- mandu-şi din aceasta o ocupaţie plăcută. Ele sunt
adesea numite îngeri, arhangheli sau serafimi.
Oamenii pot intra în comunicare cu ele, dar ar fi o ingam- fare a pretinde că cineva le poate avea
oricând la ordinele sale.

14
 Este nedreaptă numirea de spirite necreate-divine ce li se dă de unele persoane. Spiritele divine ar fi
eteme, ca şi Dumne- zeu; or dacă în Univers ar putea exista fiinţe independente de voinţa lui Dumnezeu,
Dumnezeu n-ar mai fi atotputemic. Spiri- tele se servesc de această expresie, dar nu în acest sens; ele au
înţeles prin ea „spirite care nu se vor mai reincama“. (Vezi la vocabular cuvântul înger)
Capitolul II
MANIFESTĂRILE SPIRITISTE

Acfiune ocultă

Spiritele lucrează adesea fără ştirea noastră asupra gandu- rilor noastre, ele ne cer a face cutare sau
cutare lucru; noi cre- dem că acţionăm din proprie pomire în timp ce n-am făcut decât să ne supunem unei
sugestii străine.
Nu trebuie să conchidem că suntem fără iniţiativa, departe de această bănuială: spiritul incamat are
întotdeauna liberal sau arbitra, el nu face în definitiv decât ceea ce vrea şi adesea ur- meaza impulsul
personal. Pentra a ne da seama de modul cum se petrec aceste lucrări, trebuie să ne închipuim sufletul nostra
de- gajat de legăturile sale prin emancipare, ceea ce se întâmplă tot- deauna în timpul somnului, când are sau
nu un vis, ori de câte ori avem o îngreunare a simţurilor şi câteodată chiar în timpul stării de veghe. E1 intra
atunci în comunicare cu celelalte spirite, precum cineva care ar ieşi de acasă spre a merge la un vecin. Se
stabileşte între ele un fel de conversafie în care, pentra a ne ex- prima mai exact, se schimbă între ele
gândurile. Influenţa spiri- tului străin nu este deloc o constrângere, ci un fel de sfat care se dă sufletului
nostra, sfat care poate fi mai mult sau mai puţin înţelept, după natura spiritului, şi pe care sufletul este liber
a-1 urma sau nu; dar pe care el îl poate mai bine aprecia atunci când nu mai este sub imperiul ideilor care
însufleţesc viaţa de rela|ii; de aceea se zice că noaptea aduce sfaturi bune.
Nu este totdeauna uşor a distinge gândul sugerat de gândul nostru propriu, pentru că adesea ele se
confunda; putem totuşi presupune că ele ne vin de la un străin când sosirea lor este spontană, când ea
lucrează asupra noastră ca o inspiraţie şi când este în opoziţie cu modul nostru de a vedea. Judecată şi cuno-
stinta noastră ne fac cunoscut dacă aceste sfaturi sunt bune sau rele.

Manifestări patente

Manifestările patente diferă de manifestările oculte prin faptul că sunt controlabile prin simţurile
noastre; ele constituie, propriu-zis, toate fenomenele spiritiste care ni se prezintă sub forme variate.

Manifestdri fizice

Se numesc astfel manifestările care se mărginesc la feno- mene materiale că zgomote, mişcări şi
deplasări de obiecte. Ele nu au, cel mai adesea, nici un sens direct, scopul lor este de a atrage atenţia noastră
asupra unor lucruri şi de a ne convinge de prezenţa unei forţe superioare omului. Pentru multe persoane,
aceste feluri de manifestări nu sunt decât un obiect de curiozi- ţâţe; pentru cei cu spirit de observă|ie, acesta
este un mijloc de revelaţie a unei forţe necunoscute, demnă de un studiu serios.
Cele mai simple efecte de acest fel sunt loviturile date (au- zite) în obiecte fără cauză cunoscută şi
mişcarea circulară a unei mese sau a unui obiect oarecare cu sau fără aplicarea mâinilor pe el; dar aceste
manifestări pot lua proporţii mult mai stranii: lovi- turile pot câteodată să se facă auzite din toate părţile şi cu
o inten- sitate care poate degenera într-o adevărată gălăgie; mobilele sunt deplasate, rastumate, ridicate de la
pământ; obiectele transpor- ţâţe de la un loc la altul în vederea tuturor, perdelele se trag, cu- verturile de pe
pat sunt smucite, soneria suna. Când astfel de fenomene se produc, e de la sine înţeles că unele persoane le
atribuie o origine diabolică. Un studiu atent a dat dreptate aces- tei credinţe superstiţioase. Vom reveni mai
târziu asupra lor.

15
Manifestări inteligente

Dacă fenomenele spiritiste s-ar fi mărginit la efecte materiale, nu e nici o îndoială că cineva le-ar fi
putut atribui unei cauze pur fizice, la acţiunea vreunui fluid ale cărui proprietăţi ne sunt însă necunoscute. N-
a mai fost astfel când aceste manifestări au dat semne de amestec al unei inteligenţe, căci, dacă orice efect
fizic are o cauză fizică, orice efect inteligent trebuie să aibă o cauză inteligenta; o mişcare pur mecanică
diferă de o mişcare intenţionată. Când un obiect, prin zgomot sau mişcare, face un semnal, este evident că
este intervenţia unei inteligenţe. Raţiunea spunându-ne că obiectul material însuşi nu este inteligent, noi
conchidem că el este mişcat de o cauză inteligenta străină. Acesta este cazul fenomenului de care ne
ocupăm.
Dacă manifestările pur fizice sunt de natură a captiva inte- resul nostru, cu atât mai mult sunt
captivante când ele ne desco- pera prezenţa unei inteligenţe ascunse, căci atunci nu mai avem înaintea
noastră un simplu corp neînsufleţit, ci o fiinţă capabilă a ne înţelege şi cu care putem comunica. Vedem de
aici că modul de experimentare trebuie să fie cu totul altul decât atunci când e vorba de un fenomen esenţial
material şi că procedeele noastre de laborator sunt neputincioase ca să ne dăm seama de fapte care aparţin
ordinului intelectual. Nu mai poate fi vorba aici de ana- liza sau calculul matematic al forţelor; aici este
desigur greşeală în care a căzut cea mai mare parte a savanţilor; ei s-au crezut în fă|a unuia dintre acele
fenomene pe care știin|a le reproduce după voinţa să şi asupra căruia se poate opera că asupra unei „sari“ sau
unui „gaz“; aceasta nu denotă o neştiinţă, ci numai că ei se înşală crezând că pot pune spiritele într-un
alambic, că pe spirt, şi că fenomenele spiritiste nu sunt de resortul ştiinţelor exacte, ca şi teologia sau
metafizică.

Manifestări aparenţe

Manifestările aparente cele mai obişnuite au loc în somn, prin vise. Visurile n-au fost niciodată
explicate prin stiinja, care crede că a spus totul atribuindu-le unui efect al imaginaţiei; dar ea nu ne spune ce
este imaginaţia, nici cum ea produce aceste imagini aşa de clare şi aşa de precise cum ne apar câteodată.
Ştiinţa caută să explice un lucru care nu este cunoscut printr-un altul care este şi mai puţin cunoscut.
Chestiunea rămâne deci în întregime necunoscută. După unii, visul este o amintire a preo- cuparilor din
timpul zilei; dar, chiar admiţând această soluţie, care nu este deloc o dezlegare, ne rămâne încă să ştim care
este acea oglindă magică ce păstrează astfel urmele lăsate de lucruri. Cum se explica mai cu seamă acele
viziuni ale lucrurilor reale pe care nu le-am văzut niciodată în stare de veghe şi la care nici măcar nu ne-am
gândit vreodată? Spiritismul singur ar putea să ne dea cheia acestor fenomene bizare care trec neobservate că
toate misterele naturii pe lângă care noi trecem zilnic. (A se vedea cuvântul „vise“.)
Nu pot intra în cadrul examinărilor noastre toate particu- laritatile prezentate de vise; ne vom rezuma
arătând că ele pot fi: o viziune actuală a lucrurilor prezente sau absenţe; o viziune re- trospectiva a trecutului
şi, în unele cazuri excepţionale, un pre- sentiment al viitorului. Ele sunt adesea tablouri alegorice pe care
spiritele le fac să treacă sub ochii no$tri pentru a ne da avertis- mente trebuincioase şi sfaturi practice, dacă
acestea sunt spirite bune sau să ne inducă în eroare şi să linguşească pasiunile noas- tre, dacă sunt spirite
imperfecte.
Persoanele pe care le vedem în vis sunt deci adevărate vi- ziuni; dacă noi visăm mai des pe cele ce
preocupa gândurile noastre, este din cauză că gândirea este un mod de evocare și că prin ea chemăm spre noi
spiritele acelor persoane, fie ele vii sau moarte.
A1 doilea fel de manifestare aparenta este aparijia propriu- zisa, ce are loc în stare de veghe şi atunci
când cineva este în deplină şi completă libertate a facultajilor sale. Spiritele pot să se manifeste în mod
vizibil în diferite moduri; câteodată sub formă de flăcări uşoare sau de luciri mai mult sau *mai puţin stra-
lucitoare, alteori ele iau fortna unei persoane cunoscute sau ne- cunoscute, asupra individualităţii căreia
puteji să vă convingeţi după ideile predominante. Atunci ele au o imagine aburoasă, eterică, care nu găseşte
nici un obstacol în corpurile solide. Fap- tele de acest gen sunt numeroase; dar înainte de a le atribui in-
chipuirii sau şarlataniei, trebuie să ţineţi seama de circumstan- tele în care s-au produs, de poziţia şi mai cu
seamă de caracterul celui ce vă povesteşte.
În unele cazuri, apariţia poate fi pipăita, adică ea capătă, pentru moment şi sub puterea unor
circumstanţe, proprietăţile materiei solide. Atunci, nu numai prin ochi se poate constata realitatea apariţiilor,
ci şi prin pipăire. Dacă am atribui iluziei sau unui fel de fascinaţie apariţiile vizuale, îndoială nu mai este
permisă când putem atinge, prinde, pipăi, când ele singure va apuca şi vă strâng.

16
Manifestări spontane

Cea mai mare parte dintre fenomenele de care vom vorbi, mai ales cele ce aparţin mamfestarilor fizice
şi aparenţe, pot să se producă spontan, adică fără ca voinţa să ia parte la aceste mani- festari. În alte
circumstanţe, ele pot fi provocate de voinţa asa-zi- silor mediumi, dotaţi pentru aceasta cu o putere specială.
Manifestările spontane nu sunt nici rare, nici ceva necu- noscut; multe cronici locale conţin istorisiri
ale unor astfel de fapte. Frică, a exagerat adesea, fără îndoială, faptele care au luat proporţii ridicole prin
trecerea din gură în gură şi, cu ajutorul superstiţiei, casele unde ele s-au petrecut au fost declarate că
stăpânite de diavol şi de aici toate poveştile fermecate sau teri- bile cu stafii. Pe de altă parte, şarlatania n-a
lăsat să-i scape o aşa frumoasă ocazie de a exploata credulitatea şi aceasta adesea în folosul interesului
personal. Lucrurile cele mai simple devin in- grozitoare când cauza ce le provoacă este necunoscută. Când
veţi fi familiarizaţi cu spiritele şi când aceia cărora li se mani- festă nu vor mai crede că au o legiune de
demoni în urma lor, ei nu vor mai fi speriaţi.
Manifestările spontane se produc foarte rar în locuri izo- late, ele au loc aproape totdeauna în case
locuite şi în prezenţa unor persoane care exercita o influenţă fără ştirea lor; aceste persoane sunt adevăraţi
mediumi care nu ştiu nici ei de puterea lor şi pe care îi vom numi pentru acest fapt mediumi naturali; ei sunt,
faţă de alţi mediumi, ceea ce somnambulii naturali sunt faţă de somnambulii magnetici şi trebuie studiaţi tot
atât de se- rios; pentru aceasta, noi rugăm persoanele care se ocupă cu fe- nomenele spiritiste să culeagă
toate faptele de acest gen care li se vor povesti; dar mai cu seamă să caute să se convingă de rea- litatea lor,
pentru a evita se fie mselati de iluzie sau de fraudă, ceea ce nu se poate evita decât printr-o observaţie atentă.
Vă veţi păzi nu numai de povestirile care pot să fie exage- rate, dar şi de propriile impresii și nu
atribuiţi o origine ascunsă la tot ceea ce nu înţelegeţi. O sumă de cauze foarte simple şi foarte naturale pot să
producă efecte stranii la prima vedere şi ar fi o adevărată superstiţie a vedea peste tot spirite ocupate cu ras-
tumarea mobilelor, spargerea veselei, provocarea a mii de hartu- ieli în familii, care e mai raţional a le
atribui stângaciei.
Ceea ce trebuie să faceţi în asemenea cazuri este a căuta pricina şi veţi descoperi întotdeauna cauze
destul de simple care fac să se creadă că ar fi la mijloc spirite tulburătoare. Când un fenomen neexplicat se
produce, primul gând pe care trebuie să-1 aveţi este că el e pricinuit de o cauză materială, pentru că aceasta
este cel mai posibil, şi a nu admite intervenţia spiritelor decât când aveţi dovezi. Acela, de exemplu, care
fără a se fi apropiat de cineva, ar primi o palmă sau lovituri de baston pe spate, după cum s-a întâmplat
câteodată, nu se va mai putea îndoi că este în prezenţa unei fiinţe nevăzute.
Din toate manifestările spiritiste, cele mai simple şi mai frecvente sunt zgomotele şi loviturile; şi
tocmai aici trebuie să ne temem de iluzii, căci o mulţime de cauze naturale pot să le producă: vântul care
sufla sau care agita un lucru, un corp pe care cineva îl apleacă fără să se vadă, un efect acustic, un animal
ascuns, o insectă etc., în plus farsele celor ce vor a-şi bate joc. Zgomotele spiritiste au de altfel un caracter
particular, impru- mutând un sunet şi o intensitate foarte variată ce le fac uşor de recunoscut şi nu permit a le
confunda cu pocnetul lemnului care crăpa, cu pârâitura focului sau tic-tacul monoton al unei pendu- le;
acestea sunt lovituri câteodată surde, slabe şi uşoare; cateoda- ta desluşite, clare, altădată zgomotoase, care-
şi schimbă locul şi se repetă fără a avea o regularitate mecanică. Dintre toate mij- loacele de control, cel mai
eficace, cel care nu poate lăsa indo- iala asupra originii manifestărilor este ascultarea de voinţa voas- tra.
Dacă loviturile se aud într-un loc desemnat de voi, dacă ele răspund unui ordin gândit al vostru prin numărul
său intensitatea lor, nu puteţi să nu admiteţi în ele o cauză inteligenta, dar nici nesupunerea la voinţa
voastrd nu e totdeauna o probd contrarie.
Să admitem acum că printr-o cercetare amanun|ita capa- tam siguranţă că zgomotele sau toate celelalte
efecte sunt mani- festari reale; este raţional a ne speria? Nu, desigur; căci în nici un caz. nu va fi în aceasta
nici cel mai mic pericol; numai per- şoanele care cred că în aceste manifestări este diavolul pot fi afectate
într-un mod supărător, ca şi copiii care se sperie de var- colaci sau de „moşul“. Aceste manifestări capăta în
unele cir- cumstanje, o recunoaştem, proporfii şi o persistentă neplăcută de care mulţi au dorinţă foarte
naturală de a se debarasa. O expli- căţie este necesară asupra acestei chestiuni.
Am spus că manifestările fizice au scopul de a atrage aten- tia asupra unui lucru şi de a ne convinge de
prezenfa unei puteri superioare celei a omului. Am spus de asemenea că spiritele su- perioare nu se ocupă de
acest fel de manifestări; ele se servesc de spiritele inferioare pentru a le produce, cum noi ne servim de
servitori pentru munca brută şi aceasta în scopul pe care îl vom arăta. Acest scop odată atins, manifestările
materiale încetează, pentru că nu mai sunt necesare. Un exemplu sau două vă vor face să înţelege|i mai bine.
La începutul studiilor mele asupra spiritismului, fiind într-o seară ocupat cu o lucrare asupra acestei materii,

17
auzii lovituri în jurul meu timp de patru ore neîntrerupt; era pentru prima oară când mi se întâmplă aşa ceva;
constatai că nu era nici o cauză accidentală, dar pentru moment nu putui şti nimic mai mult în această
chestiune. La acea epocă întâlneam foarte adesea un excelent medium scriitor. A doua zi, întrebai prin
ajutorul său spiritul ce se manifestase care era cauza acelor lovituri.
Acesta este, mi se răspunse, spiritul tdu familiar, ce voia să-fi vorbeascd. Şi ce voia să-mi spună? Pofi
să-l întrebi singur, cdci el este aici, fu răspunsul. Invocând acest spirit, el mi se re- comanda sub un nume
alegoric (am aflat apoi prin alte spirite că acesta era numele unui ilustru filozof din antichitate); el îmi făcu
cunoscute greşelile din lucrarea mea, arătându-mi chiar randu- rile unde ele se găseau; îmi dădu sfaturi
folositoare şi înţelepte, şi adăugă că va fi întotdeauna lângă mine şi va veni la chemarea mea ori de câte ori îl
voi invoca. De atunci, într-adevăr, acest spirit nu m-a părăsit niciodată. E1 mi-a dat multe probe de o mare
superioritate şi intervenţia să binevoitoare şi eficace s-a manifestat pentru mine în afacerile vieţii materiale şi
în ale celei metafizice. Dar de la prima noastră convorbire, manifestarea prin lovituri a încetat. Ce voia
spiritul prin ele? Să intre în comu- nicare regulată cu mine; pentru aceasta el trebuia să mă anunţe; fără
îndoială nu el a venit în persoană să facă zgomotele auzite, ci însărcinase probabil pe un trimis al său să-i
execute ordinul. Avertizarea dată, pe urmă explicată, relafiile regulat stabilite, zgomotele deveneau inutile;
de aceea ele au încetat. Nu se mai bate toba ca să deşteptăm soldaţii o dată ce ei s-au sculat.
Un fapt aproape identic i s-a întâmplat unuia dintre priete- nii noştri. De câtva timp, camera sa răsună
de diferite zgomote care deveneau foarte supărătoare. Prezentându-se ocazia de a in- voca spiritul tatălui său
cu ajutorul unui medium scriitor, făcu ceea ce i se recomandă şi după aceea nu mai auzi nici un zgo- moţ. E
de remarcat că cine are un mijloc regulat şi uşor de co- municare cu spiritele are foarte rar manifestări fizice
şi cauză e uşor de înţeles.
Spiritele care se manifestă astfel pot de asemenea lucra în cont personal. Acestea sunt adesea spirite
care suferă, care cer un ajutor moral. (Vezi cuvântul rugăciune în vocabular.) Atunci când ele îşi pot traduce
gândurile într-un mod mai uşor de inte- leş, cer acest ajutor în formă care le era familiară în viaţă sau care
este în ideile şi obiceiurile celor cărora li se adresează, căci prea puţin contează formă, numai intcntia să
plece din inimă.
tn rezumat, mijlocul de a face să înceteze manifestările su- pârâtoare este de a căuta să intraji în
comunicare inteligentă cu spiritul care vine să vă tulbure, pentru a şti cine este şi ce vrea; dorinţa să odată
satisfăcută, el ne lasă în pace. Este ca şi cum ci- neva bate la o poartă până i se deschide. Dar ce să facem,
veţi zice, dacă nu avem un medium? Ce face un bolnav când n-are doctor? ÎI caută. Aici noi avem o altă
resursa. Bolnavul nu poate să se facă doctor, dar din zece inşi sunt nouă care pot să fie me- diumi scriitori;
deci căutaţi a deveni voi singuri dacă nu găsiţi pe cineva dintre ai voştri. în lipsa de mediumi scriitori puteţi
invoca direct spiritul care bate şi care poate să vă răspundă prin acelaşi mijloc, adică prin lovituri
convenţionale; m capitolele următoare vom arăta cum.

Capitolul III
COMUNICĂRI SPIRITISTE

Orice manifestare care arata o intenţie sau o voinţă este chiar prin aceasta, după cum am spus,
inteligenta într-un grad oarecare. Este deci o denumire generică ce deosebeşte acest fel de manifestări de
acelea care sunt pur materiale. Atunci când dezvoltarea acestei inteligente permite un schimb reciproc de
gânduri, se obţin comunicări regulate al căror caracter permite de a judeca spiritul care se manifestă; ele vor
fi, după natura şi conţinutul lor: frivole, grosolane, serioase sau instructive. Această distincţie este de o mare
importanţă, căci prin ea spiri- tele ne arată superioritatea sau inferioritatea lor. Omul se cu- noaste după
limbaj; tot astfel şi spiritele; oricine este bine pa- truns de calităţile distinctive ale fiecărei clase din scara
spiritelor va putea uşor să dea oricărui spirit ce i se va prezenta rangul ce îi convine şi gradul de stimă şi de
încredere pe care îl merită; dacă experienţă nu ar sprijini acest principiu, bunul simţ ar fi de ajuns ca să-1
demonstreze. Avem deci, ca regulă neschimbată şi fără excepţie, limbajul spiritelor care este delimitat după
gradul lor de evoluţie. Spiritele într-adevăr superioare sunt totdeauna grave, demne, nobile; ele sunt sublime
când subiectul o cere. Nu numai că nu spun decât lucruri bune, dar ele le spun în termeni care exclud în mod
absolut orice trivialitate; oricât de bune ar fi aceste lucruri, dacă ele sunt întunecate printr-o singură expresie

18
care arata josnicia, este un semn neîndoios de inferioritate, cu atât mai mult dacă întreaga comunicare
răneşte convenienţele prin grosolănia să. Limbajul da de gol întotdeauna originea sa, fie prin gândul pe care
îl exprima, fie prin forma sa, şi, chiar atunci când un spirit ar voi să ne înşele asupra pretinsei sale
superioritafi, e de ajuns a conversa câtva timp cu el ca să-i ve- dem vârful urechilor. Următorul fapt s-a
produs de nenumărate ori în cursul lungilor şi numeroaselor noastre studii. Ne intre- ţineam cu un spirit al
cărui caracter şi limbaj ne erau cunoscute; un alt spirit, mai mult sau mai puţin evoluat, fiind prezent şi jara
că nimeni să-l întrebe, se amestecă în conversafie. Or, înainte ca el să-şi spună numele, diferenţa de stil este
aşa de vizibilă încât fiecare îşi zice la un moment dat: nu mai este cel care ne-a vor- bit. Tot astfel se judecă
oamenii; e de ajuns să-i auzim, fără să-i vedem. Presupuneţi că într-o cameră învecinată cu a voastră se afla
mai mulţi indivizi pe care nu-i cunoasteji şi nu-i puteţi ve- dea; după conversaţia lor, voi îi puteţi judeca
imediat dacă sunt bădărani sau oameni subţiri, ignoranţi sau savanţi, răufăcători sau oameni cinstiţi.
Bunătatea şi bunăvoinţa sunt încă atributele esenţiale ale spiritelor purificate; ele nu urăsc oamenii sau
alte spirite; ele de- plâng slăbiciunile, critică greşelile, dar totdeauna cu moderaţie, fără răutate şi fără
animozitate. Noi putem de asemenea să le ju- decam prin natura inteligenţei lor. Un spirit poate fi bun, bine-
voitor, să nu propovăduiască decât binele, dar să aibă cunoştinţe mărginite, pentru că la el dezvoltarea este
incompletă. Noi nu vorbim de spirite absolut inferioare; cu acestea ar însemna să ne pierdem timpul
cerându-le explicaţii asupra unor lucruri; ca şi cum am cere unui şcolar să-şi dea părerea asupra lui Aristotel
sau a sistemului universului. Sunt unele care, în unele privinţe, par luminate, în timp ce asupra altor
chestiuni dovedesc o ignorantă absolută prin ereziile stiinfifice cele mai absurde. Ast- fel, ele vor rezona
foarte bine asupra unui punct și vor fi lipsite de raţiune asupra altuia. Este că și cu noi: un astronom este să-
vânt în ceea ce priveşte astrele, dar poate fi foarte ignorant în arhitectură, muzică, pictura, agricultura etc.
Toate acestea deno- ta o dezvoltare imperfectă, ceea ce nu înseamnă că din această cauză este un spirit rău.
Se crede în general ca întrebând spiritul unui om care a fost un savant într-o specialitate de pe pământ
am putea obţine mai sigur adevărul; aşa este logic, dar cu toate acestea nu e totdeauna exact. Experienţa
demonstrează că savanpi, la fel ca ceilalţi oameni, mai ales aceia care au părăsit de curând paman- tul, sunt
încă sub stăpânirea prejudecăţilor vieţii corporale; ei nu se despart repede de sistemele lor stiin|ifice. Se
poate deci că sub influenfa ideilor cu care ei s-au hrănit toată viaţa şi din sus- Jinerea cărora şi-au făcut un
titlu de glorie, să vadă mai puţin clar decât ne-am închipui. Noi nu dăm deloc acest principiu că o regulă,
dimpotrivă; noi spunem numai că aceasta se poate intam- pla şi că, prin urmare, ştiinţa lor omenească nu
este totdeauna o garanţie de infailibilitate a lor că spirit. Aceia care, cum se in- tâmplă adesea, condamna că
spirit doctrinele pe care le sustinu- sera că oameni, dau totdeauna prin aceasta o probă de evoluţie
(perfecţionare). Regulă generală: spiritul este cu atât mai pu|în perfect, cu cât este mai puţin degajat de
materie. De câte ori găsiţi în el persistenta ideilor greşite care 1-au preocupat în viaţă, în ordin fizic sau
moral, aveţi un semn infailibil că el nu s-a mai degajat de materie, deci n-a evoluat.
Persistenta în ideile pământeşti este cu atât mai mare, cu cât moartea este mai recentă. În momentul
morţii, sufletul este totdeauna într-o stare de tulburare în timpul căreia abia se recu- noaste pe sine, este un
fel de deşteptare incompletă: nu ştiu unde sunt, totul este confuz pentru mine, sunt cuvinte cu care răspund
invariabil aproape toate spiritele; unele se plâng de a fi deranjate aşa de curând; altele cer clar să fie lăsate în
pace şi, după carac- terul lor, ele exprima acest gând în termeni mai mult sau mai pu- ţin politicoşi. Mulţi nu
cred că sunt mor|i, mai ales cei executaţi (prin împuşcare, ghilotina), sinuciga^îi şi, în general, aceia care
au pierit de moarte violentă; ei îşi văd corpurile, ştiu că acestea le aparţin şi nu infeleg să fie separaţi de ele;
aceasta îi minu- nează şi le trebuie un oarecare timp pentru a-şi da seama de noua lor situaţie. Evocarea nu
poate fi deci făcută în acest mo- ment decât ca obiect de studiu psihologic, dar nu este cazul să cerem de la
ele învăţăminte.
Această stare de confuzie, care poate fi comparată cu starea de tranziţie dintre somn şi veghe, persista
mai mult sau mai puţin timp. Am văzut spirite care erau complet degajate după trei sau patru zile, altele nu
se dezmeticiseră încă după mai multe luni. Este interesant de unnarit mersul lor progresiv, asistând la un fel
de deşteptare a sufletului; întrebările ce li se adresează, • dacă sunt puse cu măsură, prudenta, prevedere şi
bunăvoinţă, le ajuta chiar să se dezmeticească. Dacă suferă şi cineva le împărtăşeşte durerea, ele se uşurează.
Atunci când moartea este naturală, adică atunci când ea vine prin stingerea gradată a forţelor vitale, sufletul
este deja dezlegat în parte, ina- inte de încetarea completă a vieţii organice şi se recunoaşte mai repede. La
fel este cu oamenii care, m timpul vieţii lor, s-au ridicat prin gândire deasupra lucrurilor materiale; din
lumea aceasta chiar, ei aparţin deja lumii spiritelor; trecerea din una în alta se face repede şi tulburarea este
de scurtă durată.

19
 Sufletul odată degajat de resturile legăturilor corporale se găseşte în starea sa normală de spirit:
numai atunci îl puteţi preţui, pentru că atunci se arată în lumina să adevărată; calităţile, defectele,
imperfecţiunile, prejudecăţile, ideile false, meschme sau ridicole persista fără transformare cât durează viaţa
să rătăcitoare, fie ea de o mie de am; el trebuie să treacă pnntr-un filtru al vieţii corporale pentru a-şi lăsa
acolo unele din impurităţile sale şi să se ridice cu câteva grade mai sus. Am văzut spirite care, după 200 de
ani de viaţă rătăcitoare, aveau încă mannle şi josniciile ce li se cunoşteau încă dm viaţa, în timp ce alţii
desfăşurau aproape imediat o mare superioritate.
Relativ la starea de tranziţie pe care am descris-o, ne mărginim a spune că pentru omul bun, corect,
pentru acela care moare cu conştiinţa împăcată şi nu se teme de nici un repro^, redeşteptarea este totdeauna
calmă, dulce şi plăcută; în timp ce pentru aceia a cărui conştiinţă este încărcată cu răutăţi, pentru omul
materialist care a pus toate plăcerile sale numai în satisfacerea corpului, acela care a făcut o rea întrebuinţare
a bunurilor pe care soarta i le-a dat, momentul redeşteptării este teribil. Da, aceste spirite suferă în momentul
când părăsesc viaţa pământească; ele suferă mult şi această suferinţă poate dura toată viaţa lor rătăcitoare;
aceasta sufennta, pentru a nu fi decât morală, este dintre cele mai sfâşietoare pentru că nu le este totdeauna
dat de a-i prevedea sfârşitul; ele suferă până ce o rază de speranţă vine să lucească în ochii lor şi această
speranţă o putem face să se nască conversând cu ele; cuvintele de manga- iere, mărturisirile de simpatie sunt
pentru ele o uşurare la care pot ajuta şi spiritele bune pe care le chemăm în ajutorul nostru să secondeze
intenţiile noastre. Un sinucigaş evocat puţin timp după moarte ne descrie torturile sale. Cât va dura această?
îl vom fntreba. Nu ştiu nimic, va răspunde, şi aceasta este ceea ce mă aduce la disperare. Un spirit superior,
care eventual ar fi prezent, va răspunde atunci fără a fi chemat: „Aceasta va dura până la termenul natural al
vieţii pe care a întrerupt-o cu voinţă“ Mulţumesc! zice celălalt, de ceea ce acel care este acolo mi-a făcut
cunoscut.
Vom termina acest capitol printr-o remarcă esenţială. Tabloul descris nu este rezultatul unei teorii, nici
al unui sistem filozofic mai mult sau mai puţin ingenios. Tot ceea ce am spus cunoaştem chiar de la spirite;
întrebându-le, ne-au răspuns ade- şea într-un mod contrar convingerilor noastre de mai înainte. Noi am făcut
pentru spirite ceea ce anatomistul face pentru cor- pul omenesc, noi am pus cuţitul cercetărilor pe numeroase
ches- tiuni; noi nu ne-am mulţumit deloc de a le face să vorbească, noi am sondat toate cutele existenjei lor,
atât cât ne este dat a o face; noi le-am urmărit din momentul când îşi dau ultima suflare a vieţii fizice, până
în momentul când reintră în viaja; am studiat limbajul, obiceiurile, gândurile, sentimentele lor, aşa cum doc-
torul ia pulsul unui bolnav. În această clinică morală unde toate fazele vieţii spirituale au trecut sub ochii
noştri, noi am observat şi comparat; am văzut de o parte pedepse groaznice, iar de cea- lalta, tot aşa de mari
răsplăti de consolare. Încă o dată nu noi am imaginat toate aceste lucruri, msusi spiritele ni le-au descris
singure. Or, pentru cine ar voi să intre în raport cu ele, este esenţial a le cunoaşte bine, pentru a șţi să
aprecieze situaţia lor şi a înţelege mai bine limbajul lor, căci fără aceasta s-ar putea câteodată să fiţi
contrariaţi de ceea ce vi se răspunde; şi ca să evităm acest lucru am insistat în detaliu asupra acestui capitol.

Capitolul IV
DIFERITE MODURI DE COMUNICARE

Spiritele pot să comunice cu noi în diferite moduri. Noi le-am arătat în vocabular; vom da aici asupra
fiecărui mod dezvoltarea nececara practicării.

Sematologie şi tiptologie fn mod primitiv, spiritiştii se serveau de o masă pentru acest fel de corespondenţă,
numai pentru singurul motiv că ea este un obiect potrivit, prin faptul că asistenţii se pot aşeza im- prejur şi
pentru că acesta este primul obiect asupra căruia s-au produs mişcările ce au dat naştere expresiei „învârtirea
mese- lor“, dar trebuie să ştiţi că o masă nu are nici o influenţă asupra acestor experienţe, ca şi oricare altă
mobilă.

Vom descrie fenomenul în modul cel mai simplu.

20
 Dacă o persoană pune extremitatea (vârful) degetelor sale pe marginea unui obiect rotund, mobil, de
exemplu o cupă, o tavă, o farfurie, o pălărie, un pahar etc., şi îşi concentrează voin- ta asupra acestui obiect
pentru a-1 face să se mişte, va putea ajunge să rotească acest obiect încet, pe urmă din ce în ce mai repede,
până când abia mai poate urmări rotaţia. Obiectul se va învârti fie spre dreapta, fie spre stânga, după direcţia
arătată de persoană verbal sau în gând. Comunicarea fluidică odată stabili- ta între persoană şi obiect,
învârtirea s-ar putea produce fără contact, acţionând numai prin gândire. Noi am zis s-ar putea, pentru că
nimeni nu poate avea siguranţă absolută a reuşitei. Unele persoane sunt dotate în această privinţă cu o
putere aşa de mare incSt mişcarea se produce după câteva secunde, altele nu o ob|în decât după cinci sau
zece minute, iar altele nu obţin nimic niciodată. În afară de experimentare nu este nici un mijloc de a
recunoaşte aptitudinile pentru producerea acestui fenomen; for|a fizică nu ajută la nimic: persoanele
plăpânde şi delicate objin adesea mai mult decât oamenii viguroşi. Aceasta este o incerca- re pe care fiecare
o poate face fără nici un pericol, deşi câteodată provoacă o oboseală musculară destul de mare şi un fel de
agitaţie febrilă.
Dacă persoana este dotată cu. o putere suficientă, va putea singura să facă să se învârtească o măsuţă
uşoară, câteodată chiar câte o masă grea, masivă; dar pentru aceasta trebuie o pu- tere excepţională.
Pentru a opera mai sigur asupra unei mese de o oarecare greutate, se aşază mai multe persoane
împrejur; numărul este in- diferent, şi nu e absolut necesar de a altema sexele, nici de a sta- bili un contact
între degetele asistenţilor; e de ajuns să puneţi ex- tremitatile degetelor pe marginea mesei, fie aşezate pe
toată lun- gimea lor, fie numai atingând-o că pe clapele unui pian, toate aceste fapte neavând nici o
consecinţă. Sunt însă alte condiţii esenţiale, mai greu de îndeplinit; astfel, concentrarea gândului tuturor
asistenţilor în vederea obţinerii unei mişcări într-o direc- ţie sau alta, o reculegere şi o linişte absolută şi mai
cu seamă o mare răbdare. Mişcarea se produce câteodată în cinci sau zece minute, dar se întâmpla adesea să
trebuiască să aşteptaţi o juma- ţâţe de oră sau şi mai mult. Dacă după o oră nu s-a obţinut ni- mic, este inutil
a continua.
Trebuie să arătăm că unele persoane sunt potrivnice aces- tui fenomen şi că influenţa lor negativă se
poate exercita prin simpla lor prezenţă, altele sunt complet neutre, adică nici nu im- piedica, nici nu
înlesnesc fenomenul. tn general, cu cât specta- torii sunt mai pu|în numeroşi, cu atât şedinţele merg mai bine,
fie din cauză că nu avem între asistenţi persoane antipatice ma- nifestarii, fie pentru că liniştea şi reculegerea
se fac mai u$or.
Fenomenul este totdeauna provocat de efectul aptitudinii speciale a unor persoane a căror putere de a
acţiona este marita şi ajutată de numărul asistenţilor. Atunci când puterea este des- tul de mare, masa nu se
mărgineşte a se învârti, ea se agită, se săltă pe un picior, se clătină că o barcă și sfârşeşte prin a se dez- lipi
de pământ suspendându-se în aer.
Un lucru este de remarcat: ca oricare ar fi înclinarea me- şei, obiectele care sunt deasupra ei se menfin
la locul lor şi că o lampă chiar nu va produce nici un risc. Un fapt nu mai pufin curios este că masă, fiind
înclinată şi stând pe un singur picior, poate oferi aşa o rezistenfa încât greutatea unui om să nu o poată
apleca la loc.
Când aţi ajuns să produceţi o mişcare energică, contactul mâinilor nu mai este necesar; vă puteţi
depărta de masă şi ea se îndreaptă la dreapta, la stânga, înainte, înapoi, către o anumită persoană, se ridică pe
un picior sau altul, după comanda dată.
Până aici, aceste fenomene nu au un caracter esentialmen- te inteligent; totuşi sunt interesant de
observat, că produs al unei forje necunoscute. Ele sunt de natură a convinge unele persoane care nu vor să
creadă numai cu probele filozofice. Acesta este primul pas în ştiinţa spiritistă, care ne conduce în mod
natural către mijloacele de comunicare.
Cel mai simplu dintre toate aceste mijloace este, ca şi la omul lipsit de vorbire sau scriere, limbajul
semnelor. Un spirit poate să-şi comunice gândul prin mişcarea unui obiect oarecare. Cunoaştem persoane
care conversează cu spiritul lor familiar, acela al unei persoane pe care au iubit-o mult, cu ajutorul pri- mului
obiect ce-i vine dinainte: o linie, un cuţit (coupe-papier) de birou; el îşi pune degetele deasupra și, după ce a
evocat spi- râtul, linia se mişca la dreapta sau la stânga pentru a spune „da“ sau „nu“, după în|elegere, arata
numerele etc. Acelaşi rezultat se obţine cu o masă sau cu o masu|a cu un picior; degetele fiind puse pe
margine, fie singur sau cu mai mulfi, și un spirit fiind chemat, dacă este prezent şi crede potrivit a se
manifesta, masa se ridică, se apleacă, se agită şi, prin mişcările sale spre dreapta sau stânga sau prin
clătinări, ea răspunde afirmativ sau negativ. Prin săriturile sale, ea exprimă bucuria, nerăbdarea şi chiar
furia; câteodată ea se rastoama violent sau se împinge (repode) asupra unuia dintre asistenţi, ca şi cum ar fi
împinsă de o mână invizi- bila, şi în această mişcare se recunoaşte expresia unui sentiment de dragoste sau

21
antipatie. Un prieten era într-o seară în salonul său ocupat cu astfel de manifestări; el primeşte o scrisoare; în
timp ce o citeşte, măsuţa înaintează către el, se apropie de scri- soare şi aceasta de la sine, fără influenfa
nimănui. Citirea termi- nata, el se duce să pună scrisoarea pe o masă în celălalt capăt al salonului; măsuţa îl
urmează şi vrea să se repeadă asupra scriso- râi. E1 crezu că e un spirit nou-venit, simpatic autorului scrisorii
şi care voia să comunice cu el. Intrebandu-1 prin intermediul măsuţei, i se confirmară cele prevăzute.
Aceasta este ceea ce noi numim sematologie, adică limbajul semnelor.
Tiptologia, sau limbajul prin lovituri, oferă mai multă pre- cizie. Ea se obţine în două moduri foarte
diferite. Primul, pe care îl numim tiptologie prin mişcare, constă în sunete produse de masă însăşi, cu unul
din picioarele sale. Aceste lovituri pot ras- punde prin „da“ sau „nu“, după numărul de lovituri convenit ca
să exprime una sau alta. Răspunsurile sunt, după cum vedeţi, foarte incomplete, supuse la greşeli şi sunt
puţin convingătoare pentru novici, pentru că totdeauna se pot atribui întâmplării.
Tiptologia intimă este produsă în cu totul alt chip. Aici nu mai este masa cea care produce zgomotul;
ea rămâne complet imobilă, dar loviturile se aud în însăşi substanfa lemnului, a pie- trei sau a oricărui alt
corp şi adesea cu destulă putere ca să poată fi auzite în camera vecină. Dacă puneţi urechea sau mâna pe o
parte oarecare a mesei, se simte cum vibrează, de la picioare până la suprafaţă. Acest fenomen se objine
servindu-ne de ace- leasi practici ca pentru pentru obţinerea mişcărilor, cu diferenţa că mişcarea poate avea
loc fără evocare, în timp ce pentru lovi- turi (zgomote) trebuie totdeauna se chemaţi un spirit.
În aceste lovituri se recunoaşte intervenţia unei inteligenţe pentru că ele ascultă de gândire. Astfel,
după dorinţă exprimată verbal sau în gând, ele îşi schimbă locul, se fac auzite către cutare sau cutare
persoană arătată, fac înconjurul mesei, lovesc mai tare sau mai încet, imita ecoul, zgomotul fierăstrăului, cio-
canului, tobei, bat ritmul unui cântec cerut, arata oră, numărul persoanelor prezente etc. sau părăsesc masă
pentru a se face au- zite într-un zid sau la ușa, într-un loc convenit; ele răspund în sfârşit prin „da“ sau „nu“
întrebărilor ce li se adresează. Aceste experienţe sunt mai degrabă un obiect de curiozitate când nu sunt
comunicări serioase. Spiritele care se manifestă astfel sunt în general de ordin inferior. Spiritele serioase nu
se pretează la aceste tururi de forţă, după cum la noi oamenii gravi nu se pre- teaza scamatoriilor. Când sunt
întrebate asupra acestor lucruri, ele răspund prin întrebarea: „Ce ar fi dacă la voi oamenii supe- riori ar
umbla cu ursul prin sate?“
Tiptologia alfabetică ne oferă un mijloc de corespondenţă mai uşor şi mai complet. E1 constă în
arătarea literelor alfabe- tului printr-un număr de lovituri corespunzătoare rândului fieca- rei litere şi în acest
mod se formează cuvinte şi fraze. Acest mij- loc, prin încetineala sa, are marele inconvenient de a nu se
preta la dezvoltări de oarecare întindere. EI este prescurtat în cele mai multe cazuri; este de ajuns adesea de a
cunoaşte primele litere ale unui cuvânt pentru a-i găsi sfârşitul şi atunci nu mai lăsaţi spiritul să termine; în
caz de îndoială, se întreabă dacă acesta este cu adevărat cuvântul, iar spiritul răspunde prin „da“ sau „nu“
prin semnul convenţional.
Tiptologie alfabetică se poate obţine prin următoarele două mijloace: loviturile în masă şi cele care se
aud în substan|a unui corp tare. Pentru comunicările ceva mai serioase preferăm primul mijloc din două
cauze: una, fiindcă este, din unele puncte de vedere, mai lesnicioasa şi la îndemână unui mai mare număr de
persoane; al doilea, fiindcă tine de natura spiritelor. tn tipto- logia intimă, spiritele care se manifestă sunt în
general cele care se numesc „spirite zgomotoase“: spirite uşuratice, câteodată foarte amuzante, dar totdeauna
ignoranţe. Ele pot fi agenţii spi- râţelor serioase, după circumstanţe, dar lucrează mai totdeauna spontan şi pe
cont propriu; în timp ce experienţă probează că spiritele din celelalte ordine comunica cu mai multă plăcere
prin mişcări.
În orice caz, tiptologia alfabetică este un mod de comuni- care de care spiritele superioare se servesc
cu părere de rău şi numai în lipsa altor mijloace mai bune: lor le plac mijloacele care se apropie de
rapiditatea gândului şi, din cauza încetinelii care le face nerăbdătoare, ele îşi prescurtează răspunsurile. Ele
găsesc deja limbajul nostru prea tărăgănat, mai cu seamă când mijloacele de comunicare măresc această
tărăgăneală.

Psihografla

Ştiinţa spiritistă a progresat că toate celelalte, şi mai repe- de ca ele; căci abia câţiva ani sunt de când
aceste mijloace pri- mitive şi incomplete, care se numeau în mod insultător „mesele vorbitoare“, ne-au dat
mijloacele de a comunica cu spiritele la fel de uşor şi de repede ca şi oamenii între ei, şi chiar prin ace- leasi
mijloace: scrierea şi vorbirea. Scrierea mai cu seamă are avantajul de a proba în mod material intervenţia
unei puteri oculte şi de a lăsa urme care se pot păstra, cum facem cu propria corespondenţa. Primul mijloc

22
întrebuinţat este cel al „planselor spiritiste“ prevăzute cu câte un creion, după cum au dat instruc- tiuni înseşi
spiritele. latž care este dispozifia.
Am spus, la începutul acestui capitol, că o persoană dotată cu o aptitudine specială poate să dea o
mişcare de rotaţie unui obiect oarecare; să luăm de exemplu un mic panera^ de 15 sau 20 centimetri
diametru; dar cel mai practic aparat este planşeta spiritistă montată pe bile. Dacă prin aceasta planşetă sau
prin fundul acestui coş se trece un creion bine fixat, cu vârful în jos şi care să ţină coşul în echilibru pe
vârful său, pus pe o foaie de hârtie, ţinând degetele pe coş, acesta se va mişca, dar, în loc de a se învârti ca
un titirez, el va plimba creionul în diferite sensuri pe hârtie, aşa încât să lase trăsături neînsemnate sau litere.
Dacă un spirit este evocat şi dacă vrea să comunice, el va răspunde nu numai prin da sau nu, ci şi prin
cuvinte şi fraze complete. Astfel aranjat, creionul ajuns la capătul hârtiei nu revine, pentru a începe un alt
rând, ci continuă circular, astfel încât scrierea se formează în spirală şi la citirea ei trebuie să învârtiţi de mai
mul- te ori hârtia. Scrierea astfel obţinută nu este totdeauna lizibila, cuvintele nefiind deloc separate; dar
mediumul, printr-un fel de intuiţie, o descifrează cu uşurinţă. Pentru economie, vom înlocui creionul şi
hârtia cu o placă şi un creion de piatră.
S-au imaginat încă multe alte dispoziţii pentru a atinge acelaşi scop. Cel mai comod este cel al
planşetei spiritiste care, având picioarele prevăzute cu bile, se mişca cu o uşurinţă ex- trema. Printr-o gaură
făcută în capătul planşetei trecem un cre- ion destul de lung ca vârful să atingă hârtia. Mediumul având
degetele pe planşeta, tot aparatul se mişcă. şi creionul scrie după cum am arătat mai sus cu deosebirea că
scrierea este în general mai lizibila, cuvintele separate, liniile nu mai sunt în spirală şi se suprapun că în
scrierea obişnuită, creionul trecând singur de la o linie la alta. Se obţin astfel dizertaţii de mai multe pagini,
tot atât de repede dacă am scrie cu mâna.
Inteligenfa care lucrează se manifestă adesea prin alte semne ce nu lasa loc de echivocuri. Ajuns la
sfârşitul paginii, planşeta face deodată o mişcare pentru a o întoarce: dacă vrea să se refere la un pasaj
precedent, în aceeaşi pagină sau pe o alta, o cauta cu vârful creionului, ca şi cum ar face-o cu ochii, apoi îl
subliniază. Spiritul, dacă vrea să se adreseze unuia dintre asis- tenfi, vârful planşetei spiritiste se dirijează
către el. Pentru a prescurta, el exprimă adesea cuvintele „da“ şi „nu“ prin semne de afirmaţie sau negaţie
cum facem noi cu capul. Din toate pro- cedeele intrebuinfate, acesta este cel care dă scrierea cea mai variată,
după spiritul care se manifestă şi adesea da o scriere la fel cu aceea pe care o avea aproape de moarte, când
trăia încă pe pământ.
Pentru a lucra cu aceste aparate, este nevoie întotdeauna de două persoane, dar nu e nevoie decât că
una să fie dotată cu calităţi mediumnice; cealaltă serveşte numai ca să menţină echi- librul şi ca să micşoreze
oboseala mediumului.
Numim psihografie indirectă scrierea astfel obţinută, în opoziţie cu psihografia directă sau scrierea
obţinută prin chiar mâna mediumului. Pentru a înţelege acest din urmă procedeu, trebuie să ne dăm seama de
ceea ce se petrece în această opera- ţie. Spiritul străin care comunică lucrează asupra mediumului; el, sub
această influenţă, dirijează în mod maşinal braful şi mâna pentru a scrie fără a avea (acesta este cel puţin
cazul cel mai obişnuit) cea mai mică constimta de ceea ce scrie: mana lucrează asupra coşuleţului şi
coşuleţul asupra creionului. Astfel cosule- tul nu devine o inteligenţă, el este un instrument dirijat de o
inteligenţă; el nu este în realitate decât un port-creion, o pre- lungire a mâinii, un intermediar inert între
mana şi creion; supri- maţi acest intermediar şi punefi creionul în mână, veţi avea ace- laşi rezultat cu un
mecanism mult mai simplu pentru că mediu- mul scrie că şi condiţii normale; astfel, orice persoană care
scrie cu ajutorul unui coşuleţ, planşeta sau oricare alt obiect poate scrie şi direct. Din toate mjjloacele de
comunicare, acesta este fără fndoiala cel mai simplu, cel mai u$or şi cel mai comod, pentru că nu cere nici o
pregătire şi el se pretează, că și scrierea curentă, la dezvoltarea cea mai mare. Vom reveni la ea când vom
vorbi despre mediumi.
Pneumatografia este scrierea directă a spiritelor. Atunci când acest fenomen a apărut pentru prima
oară (cel pufin fn tim- purile noastre, căci nimic nu probează că ea n-a fost cunoscută în antichitate sau în
Evul Mediu, că toate celelalte feluri de ma- nifestari), el a produs îndoieli întemeiate, dar astăzi acesta este
un fapt stabilit. O persoană demnă de încredere ne-a afirmat că un călugăr, în bune raporturi cu abatele
Faria, obţinea acest fel de scriere, la Paris, tnca din anul 1804. Baronul de Guldenstube a publicat asupra
acestei chestiuni o lucrare foarte interesantă, insofita de numeroase autografe. Astfel, el le-a pus în evidenţă
şi multe alte persoane după el au obţinut aceleaşi rezultate. S-au pus mai întâi o foaie de hârtie şi un creion
pe un mormânt sub statuia sau portretul unui personaj oarecare şi a doua zi, adesea chiar după câteva ore, pe
hârtie se găsea scris un nume, o maximă, câteodată semne neînţelese. Este evident că nici mormântul, nici
statuia, nici portretul nu avea influenţă prin el însuşi; acesta era un mijloc de evocare prin gândire. Acum,

23
este de ajuns a pune hârtia, cu sau fără creion, într-un sertar sau o cutie pe care o puteţi închide cu cheia,
luând toate precauţiile necesare ca să evitaţi orice înşelăciune şi veţi obţine acelaşi rezultat evocând spiritul.
Acest fenomen este fără îndoială unul dintre cele mai ex- traordinare pe care le reprezintă
manifestările spiritiste şi unul dintre cele care atestă într-un mod incontestabil intervenţia unei inteligenţe
oculte; dar el nu va putea înlocui psihografia (cel puţin pentru moment) pentru devoltarea pe care o prezintă
unii subiecţi. Se obţine prin acest mijloc exprmarea unui gând spon- tăn, dar se va putea greu ca prin el să se
obţină conversaţii şi schimbări rapide de idei pe care le poate da celălalt mijloc.
Acest mod de comunicare este de altfel foarte rar, în timp ce mediumii scriitori sunt foarte numeroși.
La prima vedere, pare greu a ne da seama de un fapt atât de anormal. Nu vom arăta aici cum se
produce pentru că ar tre- bui să vorbim de alte fenomene, ale căror consecinfe sunt.
Spiritele ne transmit, tn sfârşit, gândurile }<?r prin vocea unor mediumi dotaji pentru aceasta cu o
facultate specială, nu- mita psihofonie. Acest mijloc are toate avantajele psihografiei pentru rapiditatea şi
dezvoltarea fenomenelor. Spiritelor supe- rioare le place mai mult acest mijloc de comunicare, dar el are,
poate, pentru persoanele care se îndoiesc, inconvenientul de a nu întrezări într-un mod destul de evident
intervenţia unei inteli- gente străine. E1 convine mai cu seama celor care, suficient edi- ficaţi asupra realitajii
faptelor, se servesc de ele pentru comple- tarea studiilor lor şi nu mai trebuie să-şi întărească convingerea.
Vom schiţa diferitele mijloace de comunicare directă cu spiritele; noi le-am înfăţişat prin denumirile
caracteristice care îmbrăţişează toate varietăţile şi chiar toate nuanţele şi permit ast- fel a se înţelege mai
bine decât cu perifraze care nu au nimic ho- târât, nici metodic. La începutul manifestărilor, când oricine
avea idei mai puţin precise asupra acestui subiect, au fost arătate mai multe mijloace de comunicare.
Capitolul V
MEDIUMII

Orice persoană care resimte într~un grad oarecare mfluenta spiritelor este prin această calitate un
medium.
Această facultate se găseşte m fiecare om şi, prin urmare, nu este deloc un privilegiu exclusiv, astfel
că sunt puţini oameni la care să nu se găsească. Aproape toată lumea deţine această calitate, deşi fn mod
obişnuit nu se atribuie decât celor la care facultatea mediatrice este net caracterizată şi se traduce prin efecte
patente de o oarecare intensitate, lucru care depinde de o organizare mai mult sau mai puţin senzitivă. Ceva
mai mult, trebuie să remarcăm că această facultate nu este prezentă la toţi în acelaşi mod; mediumii au în
general o aptitudine specială pentru cutare sau cutare ordin de fenomene, ceea ce face atâtea feluri de
mediumi câte feluri de manifestări sunt. Vom intra în câteva detalii asupra celor care pot da loc la deosebiri
esenfiale.

MEDIUMICU INFLUENfE FIZICE

Mediumi naturali

Mediumii cu influenţe fizice sunt cei care au o aptitudine în special pentru producerea fenomenelor
materiale. În această clasă întâlnim aşa-zişii mediumi naturali, a căror influenţă se exercita fără ştirea lor. Ei
n-au cunostin|a de puterea lor şi adesea ceea ce se întâmplă anormal în jurul lor nu li se pare ex- traordinar;
aceasta face parte din fiinţa lor, ca şi la persoanele dotate cu a doua vedere de care habar n-au. Aceste
persoane trebuie observate cu atenjie şi nu trebuie să neglijăm a notă şi a studia faptele de acest gen care ne
pot ajunge la cunoştinţă: ele se manifestă la orice vârstă şi adesea la vârsta copilăriei.
Această facultate nu este deloc indiciul unei stări patolo- gice, căci ea nu este semnul lipsei unei
sănătăţi perfecte. Dacă acela care o posedă este suferind, aceasta depinde de o cauză străină; de asemenea,
nu orice tratament al acestor suferinţe poa- te altera mediumnitatea. Ea poate fi în unele cazuri provenienţa
unor slăbiciuni organice, dar ea nu este niciodată cauza care să le producă. Nu i se va putea deci atribui nici
o nelinişte din punct de vedere al sănătăţii, ea neputând avea inconveniente decât dacă cineva, devenit
medium facultativ, ar face din aceasta un abuz, pentru că atunci el ar emite prea mult fluid vital şi, prin
urmare, şi-ar slăbi organele.
Trebuie să vă păziţi mai cu seamă de experimentele fizice, totdeauna malefice organismelor senzitive,
căci acolo este peri- colul, putând produce grave dezordini în echilibrul sănătăţii. Dreapta judecată se revoltă
la ideea torturilor morale şi corpora- le la care au fost supuse câteodată fiinţe slabe şi delicate pentru a se
asigura dacă ele nu făceau şarlatanii; a face astfel de probe este a vă juca cu viaţa cuiva. Observatorul serios

24
nu are nevoie de astfel de mijloace; cel care este familiarizat cu acest fel de fenomene ştie de altfel că ele
aparţin mai mult ordinului moral decât ordinului fizic şi că în zadar am căuta dezlegarea lor în ştiinţele
noastre exacte.
Prin faptul însuşi că aceste fenomene ţin de ordinul moral, trebuie să evitaţi cu o grijă cât mai
scrupuloasa tot ceea ce poate surescita imaginaţia. Se cunosc accidente la care poate da loc frică şi ar fi puţin
prudent ca, având cunostinfa de toate cazurile de nebunie şi epilepsie a căror cauză este în basmele cu draci
şi stafii, să mai insistaţi că spiritismul este patronat de diavoli. Cei care acreditează astfel de idei nu cunosc
responsabilitatea ce-$i asuma: ei pot ucide. Or, pericolul nu este numai pentru subiect (medium), ci şi pentru
cei ce-1 înconjoară care pot fi îngroziţi la ideea că în casa lor este un cuib de demoni. Această credinţă a fost
pricina multor atrocităţi în timpurile de ignoranţă. Oricine, cu puţină pricepere, şi-ar fi putut da seama că
arzând corpul asa- zis stăpânit de diavol, nu era ars şi diavolul. Dacă voiau să scape de diavol, pe el trebuia
să-1 ucidă; doctrina spiritistă, luminandu- ne asupra adevăratei cauze a tuturor acestor fenomene, distruge
acele credinţe greşite. Departe deci de a face să se nască astfel de idei; trebuie, şi aceasta este o datorie de
moralitate şi umani- ţâţe, să le combatem, dacă ele există.
Ceea ce trebuie să facem când o facultate pare a se dez- volta spontan la un individ este de a lăsa
fenomenul să-şi urmeze cursul său natural: natura este mai prudentă decât oamenii; providenţa, de
altminteri, are vederile sale şi cel mai neînsemnat om poate fi instrumentul celor mai mari destine. Dar
trebuie să înţelegeţi că acest fenomen ia câteodată proporţii obositoare şi supărătoare pentru toată lumea. lată
ce trebuie să faceţi. Plecând de la principiul că manifestările fizice spontane au drept scop de a atrage atenţia
noastră asupra unor lucruri trebuie să cunoaştem acest fapt şi să întrebăm fiinţă invizibilă care vrea să
comunice. Am dat asupra acestui subiect explicaţii în capitolul manifesta- rilor. E1 poate vrea ceva pentru el
sau pentru persoana prin care se manifestă; şi într-un caz, şi în altul probabil, după cum am mai spus, că,
dacă este satisfăcut, îşi va înceta vizitele. lată un alt mijloc fondat, ca şi precedentul, pe observarea faptelor.
Fiinţele invizibile care-şi manifestă prezenţa prin efecte sensibile sunt în general spirite de ordin
inferior şi care pot fi dominate prin superioritate morală; deci trebuie să obţineţi această superioritate.
Departe deci de a vă arăta supuşi capricii- lor lor, trebuie să le opunefi voinţa voastră şi să le constrângeţi să
vă asculte, ceea ce nu va împiedică de a ceda la toate cererile legitime pe care ar putea să vi le facă. Totul
depinde de altfel de natura spiritului care comunica; el poate fi inferior, dar bine- voitor şi să vină cu bună
intenţie; de aceast lucru trebuie deci să vă asiguraţi, lucru ce-1 veţi recunoaşte cu uşurinţa după natura
comunicărilor sale; dar să nu mergeţi până acolo să-1 întrebă|i pe el dacă este un spirit bun; deoarece oricare
ar fi răspunsul este sigur, tot aşa cum aţi întreba pe un pungaş dacă e om cinstit.
Pentru a obţine superioritatea necesară, trebuie că mediu- mul natural să caute a deveni un medium
facultativ. Se produce atunci un efect analog cu acela a somnambulismului. Se ştie că somnambulismul
natural încetează în general când este înlocuit prin somnambulismul magnetic. Nu se opreşte deloc
facultatea emancipatoare a sufletului, ci i se dă un alt drum. La fel este şi cu facultatea mediumnica. Pentru
aceasta, în loc de a opri feno- menele, ceea ce de altfel rar se reuşeşte şi ceea ce nu este tot- deauna fără
pericol, trebuie să facem ca mediumul să le producă după voinţa să şi impunându-se spiritului; prin acest
mijloc el ajunge la a-1 stăpâni, şi dintr-un spirit dominator, câteodată chiar tiran, se face o fiinţă supusă şi
adesea foarte ascultătoare. Un fapt demn de remarcat şi justificat prin experienţa este că într-un astfel de caz
un copil are atâta autoritate cât un adult şi adesea chiar mai mare, proba nouă în sprijinul acestui punct
capital al doctrinei, că spiritul nu este copil decât prin mărimea corpului şi că el are prin sine însuşi o
dezvoltare anterioară incamarii sale actuale, dezvoltare care poate să-i dea superioritatea asupra spi- râţelor
care-i sunt inferioare.

Mediumii facultativi

Mediumii facultativi sunt cei care au conştiinţa puterii lor şi care produc fenomene spiritiste prin
voinţa lor. Această facultate, deşi înnăscută în oameni, după cum am spus-o deja, este departe de a exista la
toţi în acelaşi grad; şi, dacă sunt pufine persoanele la care ele să fie absolut nule, acelea care sunt apte a
produce efecte mari, că suspendarea corpurilor în aer, mişcarea corpurilor şi mai cu seamă apariţiile, sunt şi
mai rare. Efectele cele mai simple sunt învârtirea unui obiect, loviturile prin ridicarea acestui obiect sau
auzite în corpul obiectului. Fără a da o importanfa prea mare acestor fenomene, nu trebuie să le neglijaţi; ele
pot da loc la observafii interesante şi pot ajuta la convingerea cuiva. Dar este de remarcat că facultatea de a
produce efecte materiale există rar la cei care au mijloace mai evoluate de comunicare, cum ar fi, de
exemplu, scrierea şi vorbirea. În general ea se micşorează, într-un fel, pe măsură ce se dezvoltă în altul.

25
Mediumii scriitori sau psihografi

Dintre toate mijloacele de comunicare, scrierea este cea mai simplă, cea mai comodă şi mai cu seamă
cea mai completă. Toate eforturile noastre trebuie deci să tindă către acest mijloc, căci el permite a stabili cu
spiritele relaţii tot atât de înlănţuite şi de regulate ca şi acelea care există fntre noi. E necesar a vă servi de
acest mijloc cu atât mai mult cu cât prin el spiritele arată mai bine natura şi gradul lor de perfecţiune sau de
inferioritate. Prin uşurinţa cu care se exprima, ele ne arată gândurile lor intime, putând astfel judeca şi
aprecia valoarea lor.
Facultatea de a scrie, pentru un medium, este cea mai sus- ceptibila de a se dezvolta prin exerciţii. În
capitolul privitor la diferitele feluri de comunicare, am explicat sistemele de a obţine scrierea; am văzut cum
coşuleţul şi planşetă nu joacă decât rolul de apendice al mâinii: nu-i decât un port-creion prelungit şi ni- mic
mai mult; aceeaşi reuşită aţi avea dacă aţi pune creionul m capătul unui baston. Aceste aparate au avantajul
de a da o scrie- re mai clară decât cea obţinută cu mâna, dar ele au inconveni- entul de a cere aproape
totdeauna ajutorul unei a două persoane, ceea ce poate fi incomod; de aceea noi vă sfătuim să preferaţi
scrierea imediată. Procedeul este dintre cele mai simple; el constă în a lua un creion şi o hârtie şi a vă aşeza
în poziţia unei persoane care scrie, fără nici o altă pregătire; dar, pentru a reuşi, mai multe sfaturi sunt
indispensabile.
Cum, în definitiv, voi scriefi sub influenţa unui spirit, acesta nu va veni dacă nu este chemat. Este deci
necesar de a evoca unul în gând şi de a-1 ruga, în numele lui Dumnezeu de a binevoi să comunice. Nu este
nevoie de nici o formulă sacra- mentală; oricine ar pretinde aceasta poate fi bănuit de şarlatanie: gândul este
totul, formă nu este nimic. Este întrucâtva necesar de a chema unul care să fie simpatic şi aceasta pentru
două mo- tive: întâi, el va veni mai cu plăcere dacă ne simpatizează; al doilea, în baza acestei afecţiuni el va
fi mai dispus să secondeze eforturile noastre pentru a comunica cu noi; acesta va fi deci, de preferinţă, o
rudă sau un amic; dar se poate că aceasta rudă sau prieten să fie în situaţia de a nu putea veni la chemarea
noastră sau de a nu avea destulă putere să ne facă să scriem; de aceea e totdeauna folositor de a prefera
evocarea spiritului familiar, oricare ar fi el, fără să fie necesar a-i şti numele, pentru că el este totdeauna cu
noi; atunci din două se mtampla una: ori răspunde el, ori merge să-1 caute pe celălalt şi, în tot cazul, el îl
ajuta.
Un lucru neglijat de aproape toţi începătorii este acela de a întreba ceva; evident că spiritul evocat nu
poate răspunde dacă nu i se cere nimic. E1 ar putea fără îndoială să spună ceva în mod spontan, cum se
întâmplă de multe ori cu mediumii formafi; dar cu aceia care sunt începători, spiritul are o primă dificultate
mecanică de învins; trebuie deci să simplificăm pe cât posibil, şi aceasta se face printr-o întrebare care
trebuie să aducă un ras- puns precis. Să aveţi grijă, la început, să formulaţi o întrebare în aşa fel încât
răspunsul să fie simplu, „da“ sau „nu“; mai târziu, aceasta precauţie devine inutilă. Felul întrebării nu este
indife- rent; nu e nevoie ca ea să aibă o importanţă reală; din contră, cu cât e mai simplă, merge mai bine; la
mceput nu e vorba decât de a stabili un raport; esenţialul este că acest raport să nu fie usura- tic, că el să nu
aibă legătură cu lucruri de interes privat şi mai cu seamă să fie expresia unui sentiment binevoitor şi simpatic
pcn- tru spiritul căruia ne adresăm.
Un lucru tot atât de necesar este calmul şi reculegerea însoţite de o dorinţă arzătoare şi o fermă voinţa
de a reuşi; prin voinţa noi nu înţelegem aici ceva efemer care lucrează în ras- timpuri şi care este în fiecare
minut întreruptă prin alte preo- cupari, ci o voinţă cu răbdare, perseverenţă, susţinută prin ruga- ciunea ce o
adresaţi spiritului evocat. Reculegerea este favori- zata de singurătate, linişte şi îndepărtarea de tot ceea ce
poatc cauza o risipire a gândurilor. Nu mai rămâne decât un lucru de făcut, să aşteptaţi fără să vă descurajaţi
şi să faceţi în fiecare zi câte o încercare timp de 10 minute sau un sfert de oră, şi aceasta timp de 15 zile, o
lună, două sau chiar mai mult, dacă e nevoie; pentru aceasta am spus că e nevoie de o voinţă plină de
răbdare şi perseverenţa; de aceea, spiritele întrebate asupra aptitudinilor cutărei sau cutărei persoane spun
aproape totdeauna: „Cu voinţă veţi reuşi“. Este deci posibil ca cineva să reuşească la prima in- cercare, tot
aşa cum e posibil să fie nevoie să aştepte mai mult sau mai puţin timp, dar în toate cazurile, dacă după trei
luni n-aţi obţinut nimic, este aproape inutil să mai continuaţi.
Este de remarcat că atunci când spiritele sunt întrebate dacă cineva este sau nu medium, ele răspund
aproape totdeauna afirmativ, ceea ce nu face că încercările să fie fructuoase. Aceas- ta se explică natural,
spiritul este întrebat în general şi el raspun- de la fel; or, după cum se ştie, nimic nu este mai elastic că fa-
cultatea mediatrice, pentru că ea poate să se prezinte sub formelc cele mai variatc şi în gradele cele mai
diferite. Cineva poate fi medium iară să simtă şi într-un sens la care nu se gandestc La întrebarea ..Sunt eu
medium?1’ spiritul poate răspunde .,da“; la v întrebare mai precisă: „Sunt eu medium scriitor?“ el poate ras-

26
punde „nu“. Trebuie de asemenea să ţineţi seama de natura spânţului pe care îl consultaţi; sunt între ele
unele aşa dc usura- tice şi ignorante încât răspund inexact şi anapoda, ca nişte ade- varaţi zăpăciţi.
Un mijloc care reuşeşte în general, fie pentru a grăbi rezul- ţâţul, fie chiar pentru a face să scrie o
persoană care, ţară acest mijloc, nu ar fi ajuns să scne, este a întrebuinţa ca auxiliar mo- mentan un bun
medium scriitor deja format. Dacă mediumul pune mâna sau degetele pe mâna persoanei care doreşte să
scrie, rar se întâmplă că fenomenul să nu se producă imediat; credem că înţelegeţi ce se petrece în această
împrejurare: mâna care ţine cre- ionul devine un fel de prelungire a mâinii mediumului, cum ar fi un coşuleţ
sau o planşetă; dar aceasta nu împiedica acest exerciţiu să fie inutil, când îl puteţi întrebuinţa, facandu-1 des
şi regulat, el ajuta la trecerea obstacolului şi provoacă dezvoltarea aptitudmi- lor. Câteodată e de ajuns a
magnetiza6 braţul şi mâna celui ce vrea să scrie; adesea chiar magnetizorul se mărgineşte a pune mâna pe
umărul viitorului medium şi am văzut scriind imediat sub această influenţă. Acelaşi efect se poate produce
fără nici un contact, numai prin singurul fapt al voinţei; în acest caz trebuie excitate eforturile spiritului,
incurajandu-1 cu vocea7. Înţelegeţi fără greutate că încrederea magnetizorului în propria putere trebuie să
joace aici un mare rol şi ca un magnetizor care nu crede în forţă proprie ar avea puţin succes sau chiar un
succes nul.
Mediumii care au puterea care permite dezvoltarea la alţii a aptitudinilor de a scrie constituie o
vanetate pe care noi o nu- mim ..mediumi instructori"; şi ccea ce s-ar părea poate straniu este că aceasta
cahtate există la persoane care ele însele nu scriu Concursul lor este adesea necesar începătorilor, chiar celor
care au o aptitudine naturală; este o sumă de mici precautri care sunt adesea neglijate în detrimentul unui
progres rapid și pe care un ghid experimentat le observă, fie pentru dispozifia materială, fie mai cu seamă
pentru natura primelor întrebări şi modul de a le pune. Rolul său este cel al unui profesor de care cineva se
lip- seste de îndată ce a început să fie destul de îndemânatic.
Credinţa la mediumul ucenic nu este o condiţie de rigoare; ea secondează eforturile, fără îndoială, dar
nu este indispensabi- la; dorinţa şi bunăvoinţa sunt de ajuns. S-au văzut persoane per- fect incredule mirate
că pot scrie fără voia lor în timp ce credin- cioşi sinceri în spiritism nu pot să ajungă la acest fel de comu-
nicare - ceea ce probează că această facultate depinde de o dis- poziţie organică.
Că dispoziţie materială recomandăm evitarea a tot ce poate stânjeni liberă mişcare a mâinilor; este de
preferat ca mâna să nu se lase cu toată greutatea pe hârtie. Vârful creionului trebuie să se rezeme de ajuns ca
să poată scrie, dar nu ca să opună rezis- tenta. Toate aceste precauţii devin inutile de îndată ce cineva a ajuns
să scrie în mod curent, căci atunci nici un obstacol nu-1 va mai opri: această dispoziţie nefiind decât o
simplă măsură preli- minară de inva|acel.
Primul semn al unei dispozifii la scris este un fel de fumi- care în bra| şi mâna; încet, încet, mână este
condusă de un im- puls pe care nu-1 mai poate stăpâni. Adesea ea nu face la început decât semne neînţelese;
pe urmă literele se desenează din ce în ce mai clar şi scrisul sfârşeşte prin a căpăta rapiditatea scrierii
obişnuite. În toate cazurile trebuie să lăsaţi mâna să se mişte sin- gura fără a opune rezistenţă sau a o
împinge.
Scrierea este câteodată foarte citeaţă, cuvintele şi literele perfect descifrabile; dar cu unii mediumi,
scrisul nu poate fi des- cifrat decât de cel care scrie: trebuie să ne obişnuim a-i descifra scrisul. E1 este de
multe ori format din trăsături mari; câteva cu- vinte umplu uneori câte o pagină întreagă; spiritele nu fac eco-
nomie de hârtie. Atunci când un cuvânt sau o frază este prea pu|în lizibil, rugafi spiritul să binevoiască a
reîncepe, ceea ce el face în general cu plăcere. Când scrierea este ilizibila, chiar pentru medium, acesta poate
obţine o scriere corectă prin exerciţii cât mai dese, pundnd în joc o voinfa puternică şi rugând cu insistenţă
spiritul să scrie mai citef. Dacă donti a păstra răspunsurile, e bine să le transcrieţi imediat, punând şi
întrebările, atâta timp cât le aveţi în memorie, pentru că mai târziu această va fi imposibil. Unele spirite,
înainte de a scrie un răspuns, ÎI fac pe medium să execute cu mâna diferite mişcări şi trăsături fără vreo
insemna- ţâţe; ele spun că aceasta se face pentru a se pune în mişcare, a desface mână sau a stabili raportul;
acestea sunt uneori embleme, alegorii a căror explicaţie o dau mai târziu. Ele adopta adesea semne
convenţionale pentru a exprima unele idei, care apoi se in- trebuinteaza mereu fh reuniunile obi^nuite.
Pentru a arăta că unele întrebări le sunt neplăcute şi nu vor să le člea nici un răspuns, vor face de exemplu o
linie lungă sau un semn echivalent.
Atunci când spiritul a sfârşit ceea ce avea de spus sau atunci când nu vrea să mai răspundă, mana
rămâne nemişcată şi mediumul, oricare i-ar fi puterea şi voinţa, nu poate obţine un cuvânt mai mult; acesta
este semnul că spiritul a plecat. Din contră, cât timp spiritul n-a terminat, creionul merge fără ca mâna să se
6 A se mtercsa de magnetism, mesmensm etc Vedeti cursul de hipno- tism si magnetism animal. (n.a.)
7A se mtcrcsa de sugcstie Vedeti cursu! de sugcstie si maunetism persona! 'na ■
27
poată opri. Când vrea să spună ceva în mod spontan, mana prinde convulsiv creionul şi începe să scrie fără a
i se pu- tea cineva opune.
Acestea sunt explicaţiile esenfiale pe care le-am avut de dat asupra dezvoltării psihografiei; experienţa
vă va da şi ea unele detalii pe care ar fi inutil să le înşiruim aici şi pentru care vă veţi conduce după
principiile generale. Să încercaţi cât mai mulţi şi nu va fi familie care să nu aibă un medium scriitor prin- tre
membrii săi, fie acesta chiar un copil.
Cel care a primit darul de a scrie cu ușurinta sub influenţa spiritelor poseda o facultate preţioasă, căci
devine interpretul in- tre lumea văzută și cea nevăzută; aceasta este adesea o misiune pe care a primit-o
pentru dezvoltarea binelui, dar din care nu tre- buie nicidecum să-şi facă o vanitate, căci această facultate
poate să-i fie retrasă dacă el îi dă o întrebuinţare greşită sau să se in- toarcă împotriva lui, în sensul că el va
scrie lucruri rele şi nu va avea în jurul lui decât spirite rele. Acela care, cu toate eforturile şi perseverenţa, nu
ajunge a poseda această facultate nu trebuie să tragă o concluzie defavorabilă despre propria persoană: orga-
nismul sau fizic este cel care se opune, dar el nu este prin aceas- ta dezmoştenit de comunicările spiritiste;
dacă nu le primeşte direct, le poate obţine tot aşa de bine prin intermediar. E1 poate de altfel să aibă drept
compensaţie alte facultăţi, tot atât de folositoare. Lipsa unui simţ este totdeauna compensata printr-un alt
simţ mai dezvoltat.

Capitolul VI
ROLUL SIINFLUENfA MEDIUMULUI
îN MANIFESTĂRILE SPIRITISTE

Pentru a înţelege rolul mediumului în manifestări trebuie să ne dăm seama de modul în care se
operează transmiterea gândului la spirite. Vorbim aici de mediumii scriitori.
Spiritul are, după cum am spus, un înveliş semimaterial pe care-1 numim perispirit. Fluidul condensat
în jurul spiritului pen- tru a forma acest înveliş este intermediarul prin care el lucrează asupra corpurilor;
este agentul puterii sale materiale, prin el se produc fenomenele fizice.
Dacă examinăm unele efecte care se produc în mişcările mesei, ale coşuleţului sau ale planşetei care
scrie, nu ne putem îndoi de o acţiune exercitată direct de spirit asupra acestor obiecte. Coşuleţul se agită
câteodată cu atâta violenţă încât el scapa din mâinile mediumului; câteodată chiar se îndreaptă către unele
persoane din cerc spre a le lovi; altădată mi^carile sale mărturisesc sentimente de afecţiune.
Acelaşi lucru se întâmplă când creionul este purtat direct cu mâna, adesea el este împins departe cu
putere sau, mai bine zis, mâna, ca şi coşuleţul, se agită convulsiv şi loveşte masa cu fiirie, atunci când chiar
mediumul este foarte calm şi se minunează de a nu fi stăpân pe creion. Vom spune, în treacăt, că aceste
efecte de- notă în general prezenta spiritelor imperfecte; spiritele cu adevărat supenoare sunt totdeauna
calme, demne şi binevoitoare; dacă sfa- turile lor nu sunt ascultate, ele se retrag şi altele le iau locul. Spiri-
tul poate deci să exprime direct gândul său prin mişcarea unui lucru care pentru mâna mediumului nu este
decât un punct de reazem, spiritul putând să se servească de acest obiect chiar fără a avea nevoie de
contactul cu mediumul. Transmiterea gândului are de asemenea loc prin intermediul spiritului mediumului
sau mai bine zis sufletul său, pentru că noi numim astfel spiritul incamat. Spiritul străin (evocat), în acest
caz, nu lucrează asupra mâinii pentru a o face să scrie, ca şi asupra cosulefului; el nu îl apucă, nu-1 conduce;
el acţionează asupra sufletului cu care se identifica. Sufletul, sub acest impuls, conduce mâna prin
intermediul fluidu- lui care compune propriul perispirit; mâna conduce coşuleţul şi coşuleţul dirijează
creionul. Lucrul important de ştiut este că spiritul străin nu înlocuieşte sufletul, căci nu ar şti să-1 deplaseze;
el îl domina după voinţa, el îi imprima voinţa să. Când zicem după voinţa, dorim a înţelege sufletul lucrând
în afară prin orga- nele corpului; dar sufletul că spirit, chiar incamat, poate avea cu- nostinta de acţiunea
exercitată asupra sa de un spirit străin. Rolul sufletului, în această circumstanfa, este câteodată în întregime
pasiv şi atunci mediumul nu are nici o cunoştinţă de ceea ce scrie sau spune, dacă e un medium vorbitor; dar
câteodată pasivitatea nu este absolută şi atunci el are o conştiinţă mai mult sau mai puţin vagă, deşi mâna sa
este antrenată de o mişcare maşinala de care voinfa să rămâne străină.
Dacă este aşa, vefi zice, ce ne probează că este un spirit străin cel care scrie şi nu este spiritul
mediumului? Aici e locul de a releva o gre^eala făcută de unele persoane. Vom spune deci că se poate că
28
sufletul mediumului să scrie sau să vorbească cum ar face-o un spirit străin; şi aceasta se înţelege u$or. Dacă
se poate evoca spiritul unei persoane vii, absenţe sau prezente, şi acest spirit comunica prin scrierea sau
vorbirea mediumului, de ce spiritul incamat în medium nu ar comunica la fel? Faptele pro- beaza că în unele
circumstanfe aşa este, că de exemplu în som- nambulism. Atunci comunicarea făcută de sufletul mediumului
are mai puţină valoare? Nicidecum. Spiritul incamat în medium poate fi superior unor spirite evocate și de
aici să avem comu- nicari mai bune: noi avem libertatea de a le judeca; în acest caz, el vorbeşte că spirit
degajat de materie şi nu ca om. Principalul este de a şti dacă acest fapt nu se întâmplă totdeauna şi că spiritul
mediumului este cel care emite propriile gânduri, după cum pre- tind unii. Această părere absolută este un
sistem care nu-şi poate avea cauza decât într-o observafie incompletă; tot atât de pericu- los este de a se
emite teorii asupra lucrurilor pe care cineva nu le- a aprofundat, n-au fost studiate decât dintr-un singur
punct de ve- dere. Sunt fără îndoială cazuri în care intervenţia unui spirit străin este contestabila; dar în unele
el se manifestă aşa de clar încât concluzia este ca un spirit străin de al mediumului este cel ce s-a manifestat.
Or, această intervenţie străină nu va putea fi indoiel- nica dacă, de exemplu, o persoană care nu ştie să
citească şi să scrie, totuşi că medium scrie; când un medium scrie sau vorbeşte într-o limbă pe care nu o
cunoaşte; când, în sfârşit, el n-are nici o cunoştinţă de ceea ce scrie, când ideile pe care le exprimă sunt
contrare vederilor sale, în afară de cunoştinţele sau limita inte- ligenfei sale. Experienţa da asupra acestui
ultim fapt probe aşa de numeroase şi aşa de palpabile încât îndoială nu mai este permisă pentru oricine a
făcut observaţii îndelungate şi mai ales pentru cel ce le-a făcut cu băgare de seamă.
Oricare ar fi deci modul de acţiune a spiritului străin pentru producerea scrisului sau pentru
exprimarea gândului prin vorbire, mediumul nu este decât un instrument, dar un instrument mai mult sau
mai puţin comod. Aceasta ne permite a face o importanţă însemnare care va răspunde la această întrebare
naturală; de ce nu scriu toţi mediumii în toate limbile care le sunt necunoscute?
Spiritul străin înţelege fără îndoială toate limbile, pentru că limbele (vorbirea) sunt expresia gândului
şi pentru că spiritul înţelege prin gândire; dar pentru a reda acest gând, trebuie un in- strument: acest
instrument este mediumul. Sufletul mediumului, care primeşte comunicaţia m limba. străină nu poate să o
transmită decât prin organele corpului său; or, aceste organe nu pot avea pentru o limbă necunoscută flexibi
litatea pe care o au pentru lim- ba care le este familiară. Un mediuim care nu ştie decât româneşte va putea,
accidental, să dea un rasp-uns în franţuzeşte, de exemplu, dacă spiritul ar voi această; dar spiritele care
găsesc limbajul omenesc prea greoi faţă de rapiditatea gândului îşi pierd răbdarea faţă de rezistenţă
mecanică pe care: o întâlnesc; aceasta este cauza pentru care nu răspund totdeauna într-o limbă străină.
Pentru aceleaşi cauze un medium începător, care scrie încet şi cu multă greutate chiar în propria limbă, nu
obţine, în general, decât răspunsuri scurte nedezvoltate; din aceeaşi cauză spiritele recomandă a nu se pune
decât întrebări simple. Pentru chestiunile înalte trebuie un medium complett format, care să nu provoace
spiritului nici o dificultate mecanică. Nu încercaţi deci cu me- diumi începători care sunt ca nişte şcolari ce
abia silabisesc. Unui lucrător bun nu-i place să lucreze <cu scule proaste. Mai adăugăm şi o altă consideraţie
de o mare grewtate în ceea ce priveşte limbile străine. Încercările de acest fel sumt totdeauna făcute din
curio- zitate şi în scop de experimentare. *Or, nimic nu este mai nesuferit spiritelor decât probele la care
cineva încearcă să le supună. Spiritele superioare nu primesc n iciodata aceste încercări şi se îndepărtează
imediat ce cineva vrea să înceapă astfel de expe- riente. Pe cât le plac lucrurile serioase şi folositoare, pe atât
fug de lucrurile uşuratice şi fără scop serios. Dar, vor zice incredulii, aceste încercări ne vor convinge, sj
deci au un scop util pentru că ele pot câştiga adepţi cauzei spiri*tiste. Acestora spiritele le ras- pund: „Cauza
noastră nu are nevoie de cei care au atât orgoliu încât să se creadă indispensabili; n-oi chemăm la noi pe cine
vrem noi, şi aceştia sunt adesea cei mai mici şi mai umili. lisus a făcut minunile ce i se cereau de către
cărturarii evrei şi de ce fel de oameni s-a servit pentru mărirea o»menirii? Dacă vreţi să vă con- vingeti, aveţi
alte mijloace; începeţi a vă supune, căci nu e natural că şcolarul să-şi impună voinţa profesorului său.
Rezultă de aici că, cu mici excepţii, mediumul reda gandi- rea spiritelor prin mijloacele mecanice ce-i
sunt la dispozijie şi că expresia acestei gândiri poate, şi chiar trebuie, adesea, să sufere din cauza
imperfecţiunii acestor mijloace; astfel, omul incult, ţăranul, va putea spune cele mai frumoase lucruri, să ex-
prime gândurile cele mai sublime vorbind ca un ţăran; pentru spirite, gândirea este totul, formă nu valorează
nimic. Acesta este răspunsul la obiecţiile unor critici, relativ la incorectitudinea stilului şi ortografiei care li
s-ar putea reproşa şi care poate veni de la medium şi de la spirit. Ar fi o copilărie să ţinem cont de asemenea
lucruri.
Dacă mediumul, din punct de vedere al execuţiei, nu este decât un instrument, el exercita sub un alt
raport o foarte mare in- fluenta. Pentru că, pentru a comunica, spiritul străin se identifică cu cel al
mediumului, această identificare nu poate avea loc decât atunci când între ei este o simpatie şi, dacă se poate

29
zice, o afini- ţâţe. Sufletul exercita asupra spiritului străin un fel de atracţie sau de repulsie după gradul
asemănării sau deosebirii lor; or, cei buni au afinitate pentru spiritele bune şi cei răi pentru spiritele rele; de
aici rezultă următorul fapt: calitafile morale ale mediumului au o influenţă capitala asupra naturii spiritelor
care comunică prin in- termediul său. Dacă el este vicios, spiritele inferioare vin să se grupeze în jurul său şi
sunt totdeauna gata a lua locul celor bune pe care le-aţi chemat. Calităţile care atrag spiritele bune sunt: bu-
natatea, bunăvoinţă, sinceritatea, dragostea de aproape şi dezinte- resarea de lucrurile materiale; defectele
care resping sunt: egois- mul, invidia, gelozia, ura, lăcomia, senzualitatea şi toate pasiunile prin care omul se
leagă de materie. Un medium excelent ar fi deci cel care, pe lângă uşurinţă de executare a experien|ei,
adăugă fn cel mai înalt grad calităţile sale morale.
Influenfa spirituală a mediumului se poate exercita şi în alt mod. Dacă el este ostil spiritului străin care
comunică, poate fi pentru un interpret infidel, să altereze sau să falsifice gândul său sau să-1 redea prin
cuvinte nepotrivite. La fel ca între oameni, când cine- vă însărcinează pe un om de rea-credinţa cu o misiune
de încredere.
Facultatea mediatică, în orice grad ar fi dezvoltată, nu e suficientă deci pentru a avea comunicări bune;
trebuie înainte de toate că mediumul să fie simpatic spiritelor bune. Repulsia acestora pentru mediumii
inferiori din punct de vedere moral se constată repede. Ne incredinfam noi gândurile celor care nu sunt pe
placul nostru?
Unele persoane sunt într-adevăr rău dispuse de la natura sub raportul comunicării. Sunt persoane care
nu primesc sau nu transmit de obicei decât trivialita|i sau grosolanii. Ele sunt de plâns, acesta fiind un
indiciu sigur asupra naturii spiritelor care se grupează în jurul lor, căci acestea nu sunt desigur spiritele
superioare care se servesc de un asemenea limbaj, ele nu vor şti să facă un efort suficient pentru a se
debarasa de aceşti tovarăşi aşa de puţin recomandabili, afară numai dacă nu găsesc o place- re în acest fel de
conversaţii; noi le sfătuim, în orice caz, a evita să facă parada de acest fapt, căci aceasta ar putea da o idee
puţin măgulitoare asupra simpatiei de care se bucura în lumea spirite- lor. Noi vom completa ceea ce avem
de spus despre mediumi pe măsură ce o va cere urmărea instrucţiunilor noastre. Urmează întrebarea: este
absolut imposibil de a avea comunicări spiritiste bune cu mediumi imperfecţi? Aceasta este ceea ce vom
urmări în capitolul următor.
Capitolul VII
INFLUENJA CELOR DIN JUR
tN MANIFESTĂRILE SPIRITISTE

Ar fi o mare greşeală a crede că trebuie neapărat să fii me- dium pentru a atrage fiinţele lumii
invizibile. Spafiul este popu- lat cu ele; noi le avem neîncetat în jurul nostru, alături de noi, ele ne văd, ne
observă, se amestecă în adunările noastre, ne ur- meaza sau fug de noi, după cum noi le atragem sau le
respin- gem. Facultatea mediatică nu este nimic pentru ele; ea nu este decât un mijloc de comunicare. După
cele ce am văzut asupra cauzelor de simpatie şi antipatie a spiritelor, se va înţelege uşor ca noi trebuie să fim
înconjuraţi de spiritele care au afinitate cu propriul spirit după cum el este ridicat sau degradat. Jinand seama
de starea morală a oamenilor de pe glob, veţi înţelege care este felul spiritelor care trebuie să domine asupra
spiritelor rătăcitoare. Dacă luăm fiecare popor în parte, vom putea judeca, prin caracterul dominant al
locuitorilor, fără preocupările lor, sentimentele lor, mai mult sau mai puţin morale şi umanitare, ordinele
spiritelor care-şi dau de preferinţă întâlnire în acea ţară. Spiritele nu sunt altceva decât sufletele degajate de
corpurile noastre şi care duc cu ele reflexul calităţilor şi imperfecţiilor noastre; ele sunt bune sau rele după
ceea ce noi am fost, cu ex- ceptia celor care, lăsând în fundul alambicului terestru impuri- tatile lor, s-au
ridicat deasupra spiritelor imperfecte. Lumea spi- râţelor nu este deci, în realitate, decât un extras esenţial al
lumii corporale şi care poartă mirosul bun sau rău.

Plecând de la acest principiu, presupunând o reuniune de oameni uşuratici, nesocotiţi, ocupaţi doar de
plăcerile lor, care vor fi spiritele care s-ar găsi de preferin|a în jurul lor? Desigur nu vor fi spirite superioare,
aşa cum savanţii şi filosofii noştri nu-şi vor petrece timpul în societatea lor. Astfel, de câte ori oamenii se
adună, ei au cu ei o adunare ocultă care simpatizează cu calităţile sau ocupaţiile lor, abstracţie făcând de
orice gând de evocare. Admiţând acum că ei au posibilitatea de a se întreţine cu fiinţele din lumea invizibilă
printr-un interpret, adică printr-un medium, care sunt cele care vor răspunde la chemarea lor? Evident acelea
care sunt acolo, aproape, şi care nu caută decât ocazia de a comu- nica. Dacă într-o adunare uşuratică se
cheamă un spirit superior, el ar putea veni şi chiar să spună câteva cuvinte rezonabile, cum un bun pastor

30
vine în mijlocul oilor sale rătăcite; dar din moment ce el nu se vede nici înţeles, nici ascultat, pleacă, cum aţi
face şi voi în locul lui, şi celelalte spirite au drumul liber să se manifeste.
Nu e de ajuns ca o adunare să fie serioasă pentru a primi comunicări de ordin superior; sunt oameni
care nu râd niciodată; şi totuşi inimile lor nu sunt dintre cele mai curate; or, tocmai inima este cea care
atrage spiritele bune. Nici o condiţie morală nu exclude comunicările spiritiste; dar dacă cineva este în rele
condiţii, el stă de vorbă cu cei care i se aseamănă, care nu se abţin să ne înşele, şi adesea nutresc
prejudecăţile noastre.
Deşi nu e de ordin superior, acesta nu-i un motiv ca un spirit să fie rău: el nu este adesea decât
uşuratic. Dacă voi vă amuzaţi de poznele lui, el vi le va repeta cu dragă inimă şi vă va da suliţe pentru
epigrame care rar sunt nedrepte şi sub o formă veselă sunt adesea lecţii picante. Acestea sunt satiricii din
lumea spiritelor, iar spiritele superioare sunt savanţii şi filosofii ei.
Se vede prin aceasta marea influenţă a celor dimprejur asupra naturii manifestărilor inteligente; dar
această influenţă nu se exercita deloc după cum pretindeau unele persoane, atunci când nu se cunoştea încă
lumea spiritelor, aşa cum se cunoaşte azi, înainte ca experienje concludente să fi venit să lumineze parjile
dubioase. Atunci când comunicările sunt în concordanţă cu opinia asistenţilor, nu înseamnă că această opinie
se reflectă în sufletul mediumului că într-o oglindă, ci arătă că aveji lângă voi spirite care vă sunt simpatice,
pentru bine ca şi pentru rău, şi care sunt de aceeaşi părere cu voi; şi ceea ce o probează este că dacă aveţi
forţa de a atrage la voi alte spirite decât cele ce va in- conjoara, acelaşi medium vă va vorbi cu totul diferit şi
vă va spune lucruri îndepărtate de gândirea şi convingerile voastre. În rezumat, condiţiile celor dimprejur
vor fi cu atât mai bune cu cât vor avea mai multă omogenitate pentru bine, mai multe senti- mente curate şi
înalte, mai multe dorinţe sincere de a se instrui fără păreri contrarii.
În aceste adunări, trei elemente pot influenţa rând pe rând sau toate deodată: calitatea asistenţilor prin
spiritele pe care le atrag, mediumul prin natura propriului spirit care serveşte de in- terpret, şi cel care
întreabă. Acesta poate, singur, să domine toate celelalte influenţe şi, cu toate condifiile defavorabile dim-
prejur, el poate câteodată să obţină lucruri mari prin pozifia să; dacă scopul pe care şi-1 propune este
folositor, spiritele supe- rioare vin la chemarea sa şi, pentru el, spiritele inferioare tac ca şcolarii în faja
profesorului lor.
Influenţa celor dimprejur face să se înţeleagă că, cu cât sunt mai puţine persoane într-o adunare, cu
atât şedinţa merge mai bine, pentru că este mai uşor de a obfine omogenitatea. Mi- cile adunări intime sunt
totdeauna favorabile comunicărilor fru- moaşe; cu toate acestea, chiar dacă o sută de persoane adunate sunt
destul de reculese şi atente, ele vor objine mai mult decât zece persoane care ar fi distrate şi zgomotoase.
Ceea ce trebuie să existe mai ales între asistenţi este o comunitate de gândire; dacă această comunitate este
în vederea binelui, spiritele bune vin repede şi cu bunavomta. Nu e drept deci a bănui prea mult elementele
noi ce se introduc în sedinfa; sunt oameni care duc tulburarea cu ei peste tot unde se găsesc. Cei mai
supărători în acest caz nu sunt cei ignoranţi asupra materiei, nici chiar cei care nu cred: convingerea nu se
capătă decât prin experienja şi sunt oameni care vor sincer să se lumineze. Aceia mai cu seamă de care
trebuie să vă feriji sunt oamenii cu sisteme preconcepute, increduli care se îndoiesc chiar de faptele
evidente; orgolioşii care pretind a fi singurii care văd exact vor să impună vederile lor şi privesc cu dispreţ
pe cei care nu gândesc că ei. Nu va lăsa|i inselaji de pretinsă lor dorin|a de a se lumina; ei se supără gro- zav
când e vorba să recunoască faptul că s-au înşelat în părerile lor; păzi|i-vă mai cu seamă de aceşti îngâmfaţi
care vor totdea- una să predomine: Spiritele nu iubesc vorbele nefolositoare.

Capitolul VIII
RAPORTURILE CU SPIRITELE

Felul cum va puneji în legătură cu spiritele nu este unul dintre punctele cele mai importante. Dacă
socotiţi distanţa ce se- pară cele două extremita|i ale scării spiritelor, ve|i concepe cu uşurinţă necesitatea
unor considera|ii, după rangul spiritelor şi obiceiurile lor. Nu e de ajuns ca voi înşivă sau mediumul să fiţi în
bune condiţii, trebuie să cunoaşteţi drumul cel mai favorabil ca să ajungeţi mai sigur la scop.Vom avea astfel

31
de examinat condiţiile care convin să fie urmate pentru şedinţe, evocaţiile, limbajul de care să ne servim în
întreţinerea cu spiritele, natura întrebărilor ce li se pot adresa.

^edintele

Este de la sine înţeles că şedinţele trebuie să aibă un scop serios. Când din acestea se face un obiect de
distracţie şi de cu- riozitate, noi nu mai garantăm calitatea lor; asistenţii sunt liberi de a întreba despre viitor
şi de a vorbi despre micile lor secrete, ei sunt asiguraţi dinainte de a căpăta răspunsurile meritate. Noi vom
atrage atenţia că aceste şedinţe uşuratice au un inconve- nient grav, acela că unele persoane pot lua în serios
ceea ce aproape totdeauna nu este decât o glumă din partea spiritelor uşoare care se distrează pe seama celor
care le ascultă. Cât pen- tru cei care n-au văzut niciodată o şedinţă, nu trebuie în astfel de şedinţe să meargă
spre a lua primele lor lecţii, nici să tragă din ele convingerile; ei ar putea să se în^ele asupra naturii fiinfelor
care compun lumea spiritistă, tot aşa cum cineva ar căuta să-0 facă o imagine despre locuitorii unui mare
oraş din cele ce ar vedea într-o mahala.
După toate cele ce am spus, se infelege că liniştea şi recu- legerea sunt condiţiile de prim ordin; dar
ceea ce este tot atât de necesar este regularitatea şedinţelor. în toate sunt totdeauna spi- râţe care ar putea fi
numite „obişnuite“ şi noi nu înţelegem prin acestea acele spirite care se găsesc peste tot și se amestecă în
toate; acestea sunt fie spirite familiare, fie acelea cărora ne adre- sam mai des. Nu trebuie să credem că
aceste spirite nu au alt lucru de făcut decât a ne asculta cererile; ele au ocupaţiile lor şi pot, de altminteri, să
se găsească în condiţii defavorabile evo- carii. Când şedinţele au loc la ore şi zile fixe, ele îşi potrivesc
timpul şi rar lipsesc. Sunt de asemenea spirite care împing punc- tualitatea la exces; ele se supără pentru un
sfert de oră de in- tarziere şi, dacă ele hotărăsc singure moffientul unei şedinţe, în zadar le veţi chema cu
câteva minute înainte. În afară de orele consacrate şedinţei, ele, fără îndoială, pot veni şi chiar vin cu plăcere
dacă scopul şedinţei este folositor; dar nimic nu e mai dăunător bunelor comunicări decât de a le chema
alandala, când avem chef şi mai ales fără motiv serios; cum ele nu sunt obligate să se supună capriciilor
noastre, ar putea foarte bine să nu se de- ranjeze, şi atunci, mai cu seamă altele pot să le ia locul şi să le
împrumute numele.
Nu sunt ore anumite pentru evocări; alegerea este deci in- diferenţa; acelea în care ocupaţiile zilnice va
lăsa cea mai mare libertate şi calm sunt cele mai bune. Spiritele care ar recomanda pentru un lucru oarecare
o anumită oră consacrată fiinţelor infer- nale din poveştile fantastice sunt, fără îndoială, spirite mistifica-
toare. Acelaşi lucru în privinţa zilelor cărora superstiţia le atri- buie o influenfa imaginară.
Nimeni nu se opune că sedin|ele să fie zilnice; dar este un inconvenient când sunt prea dese. Dacă
spiritul nu aprobă atasa- rea exagerată la lucrurile pământeşti, el recomandă de asemenea a neglija datoriile
ce ne sunt impuse de pozijia socială; aceasta face parte din probele noastre. Propriul spirit, de altminteri, are
nevoie, pentru sănătatea corpului, de a nu fi mereu concentrat asupra aceluiaşi lucru şi, mai cu seamă, către
lucrurile abstracte, cărora li se dă mai multă atenţie când spiritul nu este obosit. $edin|ele la una sau două
săptămâni sunt suficiente; ele se fac cu mai multă solemnitate şi reculegere când nu sunt prea apropiate.
Vorbim de şedinţe în care se face o lucrare regulată şi nu de cele pe care un medium începător le consacra
exerciţiilor necesare dezvoltării sale; acestea nu sunt, la drept vorbind, şedinţe, acestea sunt mai degrabă
lecţii care vor da rezultate cu atât mai bune cu cât sunt mai repetate; dar odată facultatea dezvoltată, este
esenfial a nu se abuza de ea, pentru motive pe care le vom arăta. Bucuria pe care posesiunea acestei facultăţi
o procura unor începători dezvolta la unii dintre ei un entuziasm care trebuie moderat. Ei trebuie să ţină
seama că această calitate le este dată pentru a face un bine semenilor lor şi nu pentru a-şi satisface o
curiozitate. De asemenea un medium care vrea să întreţină cu spiritele raporturi serioase trebuie să evite de a
se expune curiozităţi prietenilor sau cunoscuţilor care 1-ar asalta cu intre- barile lor de prisos, tot aşa cum
trebuie să dea un concurs dez- interesat când e vorba de lucruri folositoare; a lucra altfel ar da probe de
egoism şi egoismul este un cusur.

Localul şedinţei

Nu există locuri anume destinate pentru ^edinte spiritiste şi trebuie să ne ferim de acele locuri care
prin natura lor ar avea oarecare influenfe asupra imaginaţiei. Spiritele bune vin peste tot unde o inimă curată
le cheamă să facă un bine, iar cele rele nu au preferinfa decât pentru cei care le simpatizează. Locurile din
preajma bisericilor sau cimitirelor au măr multă influenţă asupra gândului nostru decât asupra spiritelor şi

32
experienfa de- monstreaza că acestea vin tot aşa de bine într-o cameră din cele. mai comune şi fără
aranjamente -diabolice, ca şi către morminte sau către biserici în ruină, în timpul zilei, ca şi la lumina lunii.
Dacă alegerea localului este indiferentă, este totuşi necesar a nu-1 schimba fără a fi nevoie. Fluidul
vital, al cărui focar este orice spirit rătăcitor sau incamat, radiază împrejurul lui prin gan- dâre. De unde se
deduce că, într-un local obişnuit, trebuie să fie formată o emanafie a acestui fluid, adică o atmosferă morală
cu care spiritele se identifica. E de preferat un local care ar fi con- sacrat exclusiv acestor şedinţe şi care nu
ar fi deloc, ca să zicem aşa, profanat de preocupări vulgare; căci el ar fi un adevărat sanc- tuar de unde
spiritele rele ar fi excluse, elementele atmosferei morale fiind aici mai putm amestecate ca într-un local
banal.
Dispoziţia, aranjamentul material cel mai bun este cel mai comod unde omul să stea în voie şi unde
mintea lui să fie cât mai puţin tulburată sau distrată. Printre obiectele care servesc la decoraţie, tot ceea ce
poate ridica' gândirea şi aminti chestiunile sufleteşti este folositor; dar să se ştie că orice aranjament sau
omamentatie care ar aminti practicile magiei este absurd, chiar periculos prin ideile superstifioase pe care
acestea le-ar intrefine. Repetăm aici ceea ce am spus-mai sus relativ la orele de şedinţe: spiritele care ar
recomanda lucruri de acest fel sau practici mis- tice sunt spirite inferioare care petrec pe seama credulităţii
sau care poate ele înseşi sunt sub stăpânirea ideilor ce le aveau în viaţă. Am spus şi o repetăm: pentru
spiritele superioare gândul este totul, formă nu este nimic, prin gândurile bune ele sunt atra- se, nicidecum
prin formule zadamice. Cele care dau importanţă lucrurilor materiale probează prin aceasta că sunt încă sub
influ- en|a materiei. Dacă, într-o vreme, evocarea era înconjurată de mistere simboluri, e din cauză că prin
ele se ascundea poporu- lui adevărul şi se dădea prin aceasta un prestigiu în ochii igno- rantilor; astăzi
lumina s-a făcut pentru toată lumea şi este zadar- nic a încerca să mai vâre lumina sub obroc.
Tot ce am spus despre adunările spiritiste se aplică şi la comunicările individuale, pentru care nu vom
mai da instrucţiuni speciale. Am luat că ţip şedinţele în care se reunesc mai mulţi; pentru că ele cuprind
condiţii mai complexe pe care fiecare le va putea aplica la cazul său particular. Vom adăuga că şedinţele,
când au loc în condiţii bune, au un avantaj prin faptul că mai multe persoane unite printr-un gând comun au
mai multă forţă pentru a atrage spiritele bune cărora le place să se găsească într-o adunare simpatică unde
pot răspândi lumina prin învăţămintele lor. Sunt, cu toate acestea, circumstanţe în care ele prefera, şi re-
comandă chiar, comunicările izolate; și în acest caz, cel mai bun lucru de făcut este de a le urma sfatul.

Evocările

Unii spiritişti cred că trebuie să se abţină de a evoca cutare sau cutare spirit, când mai ales e vorba de
învăţăminte generale, şi că e preferabil să aştepte a se manifesta oricare spirit ce ar fi dispus să se prezinte.
Ei îşi fondează această părere pe faptul că, chemând un spirit anume, nu e sigur că acesta este cel ce se pre-
zinta, în timp ce acela care vine din proprie iniţiativă probează mai bine identitatea sa, pentru că el e împins
de dorinţa de a se întreţine cu noi. După părerea noastră, aceasta este o greşeală, întâi pentru că totdeauna
împrejurul nostru sunt spirite puţin evoluate, care nu cer mai mult decât să comunice; al doilea, din cauza
mai sus arătată, nechemand un anumit spirit, înseamnă a deschide drumul tuturor celor ce vor să vină. Într-o
adunare a oamenilor, dacă nu se dă cuvântul nimănui, ar vorbi toată lumea şi de aici ar rezulta o zăpăceală.
Apelul făcut direct unui spirit hotărât este o legătură între el şi noi; noi îl chemăm prin dorinfa noastră şi
punem astfel un soi de bariera celor care s-ar vârî pe nedrept şi care pot tot aşa de bine să ne inducă în eroare
asupra identităţii lor. Fără un apel direct, un spirit nu ar avea adesea nici un motiv să vină la noi, dacă el nu
este spiritul nostru fa- miliar. Expenenta, de aYlminteri, prdbeaza că în orice caz evoca- rea este de preferat.
Cât priveşte identitatea, vom vorbi mai jos.
Această regulă, totuşi, nu este deloc absolută. fn şedinţele regulate, mai cu seamă în acelea în care
lucrările sunt în conti- nuare, există totdeauna, cum am spus, spirite obişnuite care vin la întâlnire fără să fie
chemate, prin faptul că prin regularitatea şedinţelor ele sunt deja înştiinţate; ele iau adesea cuvântul pentru a
vă prescrie ceea ce trebuie să faceţi sau pentru dezvoltarea unui subiect de discuţie, şi atunci le recunoaşteţi
uşor, fie prin forma limbajului lor, care este totdeauna acelaşi, fie prin scrierea lor, fie prin unele obiceiuri
care le sunt familiare, fie, în sfârşit, prin numele lor, cărora ele le arata câteodată numai începutul, alteori
numai sfârşitul.
Cât despre spiritele străine, modul de a le evoca este din cele mai simple, nu este nici o formulă
sacramentala sau mistică; este de ajuns a face evocarea în numele lui Dumnezeu în terme- nii următori sau
oricare alţii echivalenţi: „Rog pe Dumnezeu atotputernicul să permită spiritului lui... (se va arăta numele cu

33
unele precizări), să comunice cu noi“ sau „ln numele lui Dum- nezeu atotputernicul, rog spiritul lui... de a
binevoi să comunice cu noi “.
Dacă el poate veni, se obţine de obicei ca răspuns „da“ sau „sunt aici “ sau şi mai des „pentru ce md
chemi? “.
Este surprinzătoare promptitudinea cu care un spirit evocat se prezintă, chiar la prima chemare: s-ar
părea că a fost anunţat; lucru absolut exact care se întâmplă mai ales atunci când cineva se preocupă de el
dinaintea evocării sale. Această preocupare este un fel de evocare anticipată şi totdeauna spiritele noastre fa-
miliare sau altele, care se identifică cu gândurile noastre, prepara căile în aşa fel încât, dacă nimic nu se
opune, spiritul pe care vrem a-1 chema este deja prezent. tn caz contrar, spiritul familiar al mediumului sau
al celui care întreabă sau unul din obişnuiţii sedinfei va trebui să-1 caute şi pentru aceasta nu-i trebuie mult
timp. Dacă spiritul evocat nu poate veni imediat, trimisul hotăra^te un termen, câteodată de cinci minute, un
sfert de oră, o oră şi chiar mai multe zile; când spiritul a sosit, el spune: „El este aici “ şi atunci pot începe
întrebările ce voiau să i le pună.
Când spunem că evocarea să se facă în numele lui Dumne- zeu, recomandarea noastră trebuie luată în
serios şi nu în dera- dere; cei care nu văd în aceasta decât o formulă fără însemnătate ar face mai bine să nu
participe la şedinţă.

Spiritele ce pot fi evocate

Toate spiritele, oricărui grad al scării spiritelor ar aparţine, pot fi evocate: cele bune, ca şi cele rele,
cele ce au părăsit viafa de curând, ca şi cele care au trăit în timpuri îndepărtate, spiritele oamenilor iluştri, ca
şi ale celor obscuri, rude, prieteni sau celor care ne sunt indiferenţi; dar aceasta nu înseamnă că ele vor sau
pot totdeauna să vină la chemarea noastră; independent de voin- |a lor personală sau de permisiunea care le
poate fi dată de o pu- tere superioară, ele mai pot fi împiedicate de motive pe care nu putem totdeauna să le
pătrundem.
Printre cauzele care se pot opune manifestării unui spirit, unele îi sunt proprii, altele îi sunt străine.
Printre cele dintâi tre- buie să punem ocupafiile sale sau misiuni ce ar avea de indepli- nit și de la care el nu
se poate abate pentru a ceda dorinţelor noastre; în acest caz vizită este amânată.

Trebuie să |inem seama de situafia să. Cu toate că starea de incamare nu ar fi un obstacol absolut,
aceasta poate fi o pie- dica în unele momente, mai cu seamă când ea are loc în lumi in- ferioare şi când
spiritul însuşi este pufin dematerializat. !n lumi- le superioare, în cele unde legăturile spiritului şi ale
materiei sunt foarte slabe, manifestarea este aproape tot atât de uşoară că în starea de rătăcire şi în toate
cazurile mai uşoară decât în cele în care materia corporală este mai compactă.
Cauzele străine ţin mai întâi de natura mediumului, de per- şoana care face evocarea, de mediul în care
se face evocarea şi, în sfârşit, de scopul propus. Unii mediumi primesc cu preferinţa comunicări de la
spiritele lor familiare, care pot fi mai mult sau mai pu|în evoluate; alfii sunt apţi a servi de intermediari
tuturor spiritelor; aceasta depinde de simpatie şi antipatie, de atracţia sau de repulsia pe care spiritul personal
al mediumului o exerci- ta asupra spiritului străin care-1 poate lua ca interpret cu plăcere sau cu sila. Aceasta
depinde încă, abstracjie făcând de calitafile intime ale mediumului, de dezvoltarea facultafilor mediumnice.
Spiritele vin mai cu plăcere şi mai cu seamă sunt mai explicite cu un medium care nu le oferă nici un
obstacol material. E un lucru de altminteri egal în ceea ce priveşte condiţiile morale cu cât un medium are
uşurinţă pentru a scrie sau pentru a vorbi, cu atfit relaţiile sale cu lumea spiritelor se generalizează.
Trebuie să tmem seama şi de uşurinţă pe care o da obis- nuinta de a comunica cu cutare sau cutare
spirit; cu timpul spiri- tul străin se identifică cu cel al mediumului și cu cel al persoanei care îl cheamă. În
afară de chestiunea simpatiei, se stabilesc între ei raporturi semimateriale care fac comunicările mai
prompte; de aceea prima conversaţie nu este totdeauna aşa de satisfăcătoare cum dorim, şi de aceea spiritele
singure cer adesea să fie rechemate. Spiritul care vine în mod obişnuit este că la el acasă: el se familiarizează
cu auditorii şi interpreţii săi, vorbeşte şi lucrează cu mai multă libertate.
În rezumat, din ceea ce vrem a spune, rezultž că facultatea de a evoca orice spirit nu implică pentru
acesta obligaţia de a fi la ordinele noastre, că el poate veni într-un moment, iar în altul nu, cu cutare medium
sau cutare evocator care îi place şi nu cu un altui, că poate spune ceea ce vrea fără a putea fi constrâns să
spună ceea ce el nu vrea, că poate pleca atunci când îi convine, în sfârşit, că prin cauze care depind sau nu de
voinfa sa, după ce s-a arătat nelipsit câtva timp, el poate deodată să înceteze a mai veni la şedinţe.

34
 Din posibilitatea de a evoca spiritele incamate rezultă ace- ea de a evoca spiritul unei persoane vii. Ea
răspunde atunci că spirit şi adesea ideile ce exprima nu mai sunt cele pe care le are ca om. Acest fel de
evocare cere prudenta, căci sunt circum- stantc când ele ar putea să aibă inconveniente. Emanciparea su-
fleţului, cum se ştie, are aproape totdeauna loc în timpul somnu- ■ui, -x, cvocarea. îl provoacă dacă persoană
nu doarme sau cel puţin produce o greutate şi o suspendare momentane ale facul- laţilor senzitive. Ar fi deci
un pericol dacă, în acel moment, persoană s-ar găsi într-o situaţie în care să aibă nevoie de toate cunostmtele
saie. Acelaşi pericol ar fi dacă persoana ar fi grav bolnavă, căci boala ar fi agravata. Pericolul, de altfel, este
mic- sorat de faptul că spiritul, cunoscând trebuinţele corpului său, se conformează lor, nerămânând în afară
corpului mai mult decât e nevoie; astfel, de exemplu, atunci când vede că trupui sau tre- buie să se deştepte,
el spune şi anunţă că este forţat a se retrage. Spiritele putând fi reincamate pe pământ, se întâmpla adesea că
noi să evocăm persoane vii fără să ştim; putem singuri să fim evocaţi fără să bănuim; dar atunci
circumstanţele nu mai sunt aceleaşi şi nrmic supărător nu se va întâmpla.
Va vefi mira văzând spiritul oamenilor celor mai iluştri, cei cărora abia aţi fi îndrăznit să le vorbiţi
când erau vii, venind la apelul oamenilor celor mai simpli; aceasta nu poate surprinde decât pe cei care
cunosc construcţia lumii spiritelor; cine a stu- diat această lume ştie că situaţia în care cineva s-a aflat pe pa-
mant nu-i da în lumea spiritelor nici o supremaţie şi că în ea cel putemic poate fi inferior celui care a fost
servitor; acesta este sensul cuvintelor lui lisus: „Cei mari se vor umili și cei mici se vor ridica“ sau „Cei ce
se umilesc se vor ridica şi cei ce se mândresc se vor umili“. Un spirit deci nu ocupă deloc în lumea spiritelor
rangul pe care noi îl bănuim; dar, dacă el este cu ade- vârât superior, trebuie să se fi lepădat de orice orgoliu
şi vanitate şi se conduce după inima, nicidecum după haina.

Limbajul ce trebuie să intrebuinfam când vorbim cu spiritele

Gradul de superioritate sau inferioritate al spiritelor arata natural tonul cu care trebuie să vorbim.
Evident, cu cât sunt mai evoluaţi, cu atât merită mai mult respectul nostru, aten|ia şi su- punerea noastră. Nu
trebuie deci să le arătăm cea mai mică dis- tinctie cum am fi făcut în viaţă, dar din alte motive; pe pământ
aveam în vedere rangul şi poziţia lor socială, în lumea spiritelor respectul nostru nu se adresează decât
superiorităţii morale. tn- saşi situaţia lor înalta îi pune deasupra copilăreştilor noastre for- me de linguşire.
Nu prin cuvinte se poate căpăta bunăvoinţa lor, ci prin sinceritatea sentimentelor. Ar fi deci ridicol de a le da
ti- tulaturile pe care uzanţele noastre le consacra pentru deosebirea rangurilor şi care în viaţă ar fi putut să le
satisfacă vanitatea; dacă ei sunt într-adevăr superiori, nu numai că nu mai ţin la aceste titluri, dar acestea
chiar le displac. Un gând bun le este mai plăcut decât epitete de linguşire; dacă nu ar fi aşa, ei nu ar fi cu
nimic superiori oamenilor. Spiritul unui venerabil preot, care ar fi fost pe pământ un prinţ al bisericii, om de
bine, practicând legea lui lisus, îi spuse într-o zi cuiva care-1 evoca dându-i titlul de „prea-sfinte“: „Tu ar
trebui să spui cel mult «ex-prea-sfinte», căci aici nu este sfânt decât Dumnezeu; trebuie să ştii că eu văd
acum pe cei care pe pamSnt îngenuncheau în fă|a mea şi înaintea cărora mă închin eu“.
în ceea ce priveşte chestiunea dacă trebuie sau nu să zicem „tu“ spiritelor, este fără importanfa.
Respectul este în gând, şi nu în cuvinte; totul depinde de intenfia ce insotește cuvântul, intre- buintarea
nefiind aceea^i m toate limbile. Puteţi zice „tu“ spiri- telor după rangul său gradul de familiaritate ce există
între ele şi voi, cum am face-o faţă de semenii noştri.
Dacă spiritele nu se plâng de cuvintele cu care ne adresăm lor, le place în schimb să fie îngăduite fie
să vină, fie să ne ras- punda. Pentru aceasta trebuie să le mulfumim, după cum trebuie de asemenea să
mulţumim celor care se atasaza de noi şi ne pro- tejeaza; acesta este mijlocul prin care le angajăm să
continue. Ar fi o mare greşeală să credem că formă imperativă (poruncitoare) poate să aibă asupra lor vreo
influenfa: acesta ar fi mijlocul cel mai sigur de a îndepărta spiritele bune. Lor trebuie să ne rugăm, nu să le
comandăm căci nu sunt la ordinele noastre și tot ce ar trăda orgoliu le respinge. Spiritele familiare chiar
părăsesc pe cei care le neglijează şi se arata ingrate faţă de ele.
Fără a fi din primul rang, spiritele merită totuşi atenfia noastră atunci când ne dezvăluie o
superioritate oarecare. Cât despre spiritele inferioare, caracterul lor ne arată limbajul pe care trebuie să-1
folosim cu ele. Pe unele dintre ele, deși ino- fensive și chiar binevoitoare, fiind uşuratice, proaste, nechib-
zuite, a le trata la fel cu spiritele serioase, a$a cum fac unii spi- ritisti, este ca şi cum v-aji pune fn genunchi
m fă|a unui şcolar sau dinaintea unui măgar gătit pe cap cu boneta unui doctor. To- nul familiar nu ar fi
deplasat cu ele şi ele nu s-ar formaliza de - asta; din contră, ele îl primesc cu bunăvoinţă. Printre spiritele
inferioare sunt unele care sunt nenorocite. Oricare ar fi greşelile pe care trebuie să le plătească, suferinfele
lor sunt acte cu atât mai mari pentru compătimirea noastră încât nimeni nu poate să se laude că nu 1-ar privi

35
cuvintele lui Christos: „Cel ce este fără păcat să arunce cel dintâi piatra.“ Bunăvoinţa pe care le-o ara- tam
este o u^urare pentru ele: în lipsa simpatiei trebuie să ga- seasca indulgenja pe care am vrea ca şi alfii s-o
aibă pentru noi.
Spiritele care-^i arata inferioritatea prin cinismul limbaju- lui, minciuni, sentimente josnice, perfidia
sfaturilor, sunt desigur mai puţin demne de interesul nostru decât cele ale căror cuvinte dovedesc camta; noi
trebuie să avem pentru ele cel mult milă ce o acordăm criminalilor şi mijlocul de a le reduce la tăcere este de
a ne arăta superiori lor: ele nu se încredinţează decât celor de care nu au a se teme. Cu ele trebuie să vorbifi
cu autoritate pen- tru a le îndepărta, ceea ce se face printr-o fermă voinja, soman- du-le în numele lui
Dumnezeu şi cu ajutorul spiritelor bune. Ele se supun superiorităţii morale că vinovatul în fă|a judecătorului.
tn rezumat, cu cât ar fi mai nepoliticos de a trata de la egal la egal spiritele superioare, cu atât ar fi mai
ridicol de a avea o ace- easi deferenta pentru toate, fără excepţie. Să avem venerafie pentru cele care merită,
recunoştinţa pentru cele care ne prote- jeaza şi ne conduc, pentru toate celelalte o bunăvoinţă de care vom
avea poate într-o zi nevoie noi înşine. Pătrunzând în lumea necorporală, noi am învăţat a o cunoaşte şi
aceasta cunostinfa trebuie să regleze raporturile noastre cu fiinfele ce o locuiesc. Cei vechi, în ignoranfa lor,
le-au ridicat altare; pentru noi, aces- tea nu sunt decât creaturi mai mult sau mai pufin perfecte şi noi nu
ridicăm altare decât lui Dumnezeu.

întrebări depus spiritelor

Dacă vă sunt clare principiile dezvoltate până aici, veţi in- felege fără greutate importantă, din punct
de vedere practic, a su- biectului tratat m continuare; el este consecinţă şi aplicaţia, şi e posibil, până la un
oarecare punct, să prevedem concluzia prin cunostinfa pe care scara spiritelor ne-o da asupra caracterelor lor
după rangul pe care îl ocupă. Această scară ne dă indicaţia asu- pra a ceea ce noi putem să le cerem şi la ce
ne putem aştepta. Un străin care ar veni în ţara noastră cu credinţa că toţi oamenii din ea sunt egali în ştiinţă
şi în moralitate va găsi aici multe ano- mâlii, dar totul se va explica pentru el din momentul în care va fi
înţeles că fiecare vorbeşte şi scrie după aptitudinile sale; acelaşi lucru este în lumea spiritelor. De îndată ce
noi vedem spiritele atât de diferite unele de altele sub toate raporturile, înţelegem fără greutate că nu toate
sunt apte a rezolva orice dificultate şi că o întrebare rău adresată ne poate expune la orice nemulţumire.
Acest principiu odată stabilit, ne întrebam: este convenabil a pune întrebări spiritelor? Unele persoane
cred că trebuie să ne abţinem şi că trebuie să le lăsăm lor iniţiativa asupra celor ce vor să spună. Aceştia se
bazează pe faptul că spiritul, vorbind în mod spontan, vorbeşte mai liber, că el nu spune decât ceea ce vrea şi
că cineva este astfel mai sigur de a avea expresia propriu- lui gând. Ei gândesc de asemenea că este mai
respectuos de a aştepta învăţămintele pe care spiritele le socotesc necesar să ni le dea. Experienţa a contrazis
această teorie, ca şi multe altele născute la începutul manifestărilor. Cunoscând diferitele cate- gorii de
spirite ştim a trage limita respectului pe care li-1 dato- ram şi ca nefiind siguri că avem de-a face cu spirite
superioare învăţămintele lor spontane nu vor fi totdeauna prea edificatoare. Dar, lăsând la o parte această
consideraţie şi presupunând spiri- tul destul de evoluat pentru a nu spune decât lucruri bune, învăţătura sau
va fi adesea foarte mărginită dacă el nu ar fi ali- mentat de întrebările puse. Am văzut de multe ori şedinţe
lipsite de interes, din lipsa unui anumit subiect de întreţinere. Oricum, în definitiv spiritele nu răspund decât
atunci când le convine; nimeni nu comite prin întrebările sale nici o violenţă asupra li- berului sau arbitru.
Spiritele înseşi provoacă adesea la întrebări zicând: „Ce doreşti? Întreabă şi-ţi voi răspunde.“ Adesea, prin
acelaşi mijloc ele înseşi ne întreabă, nu pentru a se informa, ci pentru a ne pune la proba sau pentru a ne
obişnui să ne expunem cât mai clar gândurile. Reducându-ne în prezenţa lor la un rol pur pasiv ar fi un exces
de supunere pe care ele nu o cer; ceea ce vor ele este atenfia şi reculegerea.
Atunci când ele iau în mod spontan cuvântul fără a mai aştepta întrebarea, aşa cum am spus-o când am
vorbit despre evocări, nu trebuie să le întrerupem, ci să urmăm discufia după linia trasată de ele. Dar, cum
acest lucru nu se întâmplă totdea- una, este bine de a avea la îndemână un subiect preparat în in- tregime,
pentru cazul când spiritul nu ia iniţiativa. Regula ge- nerala: când un spirit vorbeşte, nu trebuie întrerupt şi
când el îşi manifesta printr-un semn oarecare intenţia de a vorbi, trebuie să aşteptaţi şi să nu mai vorbiţi
decât atunci când sunteţi siguri că el nu mai are nimic de spus.
Dacă, în principiu, întrebările nu le displac spiritelor, to- tuşi sunt destule întrebări care le sunt
antipatice şi asupra cărora trebuie să vă abţineţi în mod absolut, altfel riscaţi sau să nu aveţi un răspuns sau
să aveţi un răspuns eronat. Când vorbim de intre- bari antipatice, vorbim de spiritele evoluate; spiritele
inferioare nu sunt scrupuloase, li se poate cere orice doriţi fără a le jigni, chiar lucrurile cele mai

36
caraghioase, şi ele răspund la toate, dar cum zic chiar ele: „la întrebări prosteşti, răspunsuri prosteşti“ şi prea
nebun ar fi cel care le-ar lua în serios.
Spiritele pot să se abţină de a răspunde din mai multe mo- tive: 1) întrebarea le este neplăcută; 2) ele
nu au totdeauna cu- nostintele necesare; 3) sunt lucruri care le este interzis să le arate. Dacă nu vă satisfac
deci la vreo întrebare, este că nu vor, nu pot sau nu trebuie să răspundă. Oricare ar fi motivul, este o regulă
neschimbată: cdnd un spirit refuza categoric să răspundă nu trebuie să insistaţi, altminteri răspunsul este
dat de un spirit uşuratic, totdeauna gata a se amesteca şi care se interesează prea puţin de adevăr. Dacă
refuzul nu este absolut, puteţi ruga spiritul să cedeze dorinţei voastre; el cedează uneori, dar el nu cedează
niciodatž pretenţiilor. Această regulă nu se aplică explica|iilor pe care cineva poate şi trebuie chiar să le
ceară asupra unui punct care nu ar fi destul de explicit. Când un spirit vrea să închidă o discufie, el o face în
general prin unele cuvinte, că: „adio“ „destul pentru azi“, „e prea târziu“, „pe altă dată“ etc. Aceste cuvinte
sunt totdeauna fără revenire; nemişcarea creionului este o probă că spiritul a plecat şi nu trebuie să mai
insistaţi.
Două puncte esenţiale sunt de luat în seamă la punerea in- trebarilor: fondul şi formă. Ca formă, ele
trebuie să fie făcute fără frazeologii ridicole, care să arate respectul $i condescendenfa pe care le datoraţi
spiritului care comunică dacă el este superior şi bunăvoinţa voastră dacă el vă este egal sau inferior. Din alt
punct de vedere, întrebările trebuie să fie clare, precise şi fără dublu înţeles; trebuie să le evitaţi pe cele care
au un sens complex: mai bine să puneţi două întrebări dacă aceasta este necesar. Când o chestiune are nevoie
de o serie de întrebări, ele trebuie clasate în ordine, ca să se lege şi urmeze metodic; de aceea e totdeauna
bine a le pregăti dinainte ceea ce este un fel de evocare anticipată, care prepara drumul; gândindu-le când
mintea este limpede, ele se formează şi se clasează mai bine, ceea ce aduce obţinerea unor răspunsuri mai
satisfăcătoare. Aceasta nu împiedica, în cursul şedinţei, de a adăuga întrebările complementare la care nu v-
aţi gândit sau care vă pot fi sugerate de răspunsurile căpătate, dar cadrul este mărginit şi aceasta este
esenţialul; ceea ce trebuie să evităm este de a trece brusc de la un subiect la altul prin întrebări fără rost şi
aruncate de colo până colo. Uneori, unele întrebări preparate dinainte, în aşteptarea unor răspunsuri, devin
netrebui- toare şi în acest caz trecem peste ele. Un fapt care se prezintă foarte des este că spiritul înţelege
întrebarea chiar din primele cuvinte pronunţate şi astfel el răspunde fără a vă lăsa să terminaţi. Câteodată
răspunde la un gând spus încet de unul dintre asistenţi, fără să fi fost întrebat mediumul direct, lucru care se
întâmplă mai ales când mediumul nu are o neutralitate absolută.
Sub raportul fondului, întrebările merită o atenţie particu- lara după obiectul lor. tntrebarile frivole,
puse din curiozitate, sau cele pentru proba displac spiritelor serioase, ele le indepar- teaza sau nu răspund la
ele, în timp ce pe spiritele uşuratice le distrează.
tntrebarile de probă sunt de obicei făcute de acele per- şoane care nu au încă o convingere făcută şi
care caută astfel a se asigura de existenţa spiritelor, de pătrunderea şi identitatea lor; aceasta fără îndoială e
foarte natural pentru ele; dar nu-^i ating deloc finta şi insistenţa lor în această privinţă este cauza
necunoaşterii a însăşi bazei pe care se sprijină ştiinţa spiritistă, bază cu totul diferită de cea a stiinfelor
experimentale. Cei care vor a se instrui asupra spiritismului trebuie să se resemneze ur- mand o cu totul altž
cale şi a da în lături procedeele şcolilor noastre. Dacă cred că nu o pot face decât experimentând, cel mai bun
lucru e să se abţină. Ce-ar zice un profesor căruia un elev ar pretinde să-i impună metodă să, care ar vrea să-i
dicteze cutare sau cutare mod de a face experimentele? Să spunem încă o dată că ştiinţa spiritistă are
principiile sale; cei care vor să le cunoas- că trebuie să se conformeze lor, dacă nu, ei nu sunt în stare să le
judece. Aceste principii sunt următoarele, în ceea ce priveşte chestiunea probelor:
1. Spiritele nu sunt deloc maşini pe care cineva să le mişte după placul său; ele sunt fiinţe inteligente
care nu fac şi nu spun decât ceea ce vor şi nu le putem supune capriciilor noastre.
2. Probele pe care dorim să le avem despre existenfa, pătrunderea şi identitatea lor le dau ele singure,
pe neaşteptate şi de bună voie, în mii de ocazii; dar ele le dau când vor şi cum vor; noi trebuie să fim atenţi,
să observăm şi să deschidem bine ochii; aceste probe nu ne vor lipsi, să le prindem în trecere; dacă vrem să
le provocăm, înseamnă că nu le-am prins la timp și prin aceasta spiritele ne probează independenta și liberul
arbitru.
Acest principiu este, de altfel, cel care stăpâneşte toate ști- infele de ohservatie. Ce face naturalistul
care studiază obiceiuri- le insectelor, de exemplu? E1 le urmare^te în toate manifestările inteligenţei sau
instinctelor lor, el observă ceea ce se petrece, dar aşteaptă ca fenomenul să se prezinte; nici nu se gândeşte să
le provoace sau să le oprească din activitate; ştie, de altminteri, că, dacă ar face a$a ceva, ele nu s-ar mai
comporta în simplitatea lor naturală. Acelaşi lucru cu observaţiile spiritiste.

37
 După câte ştiţi acum, în|elegeti că nu e de ajuns ca un spi- rit să fie serios pentru a rezolva, ca un
profesor, orice chestiune serioasă; nu e de ajuns, după cum am văzut, că el să fi fost un savant pe pământ
pentru a rezolva o chestiune de ştiinţă pentru că el poate fi încă stăpânit de prejudeca|ile pământeşti; trebuie
să fie ori suficient de evoluat, ori dezvoltarea sa că spirit să se fi făcut în cercul ideilor în care vreţi a-1
supune, dezvoltarea cateo- dată cu totul alta decât aceea ce am putut-o observa în cursul vieţii sale; dar
adesea alte spirite mai evoluate vin în ajutorul ce- lui pe care-1 întrebam şi îi completează cunoştinţele;
aceasta se întâmplă mai cu seama atunci când intenţia celui ce întreabă este bună, curata şi fără gânduri
ascunse. În general, primul lucru de făcut, când vă adresaţi unui spirit pentru prima oară, este de a-1
cunoaşte, pentru a judeca natura întrebărilor care i se pot pune cu mai multe şanse de rezolvare.
Spiritele dau în general puţină importanţă mtrebarilor de interes pur material, cele care privesc
lucrurile vieţii intime. Vă înşelaţi deci dacă credeţi a găsi în spirite conducători infailibili pe care să-i puteţi
consulta în orice moment asupra mersului şi rezultatului afacerilor. Repetăm încă o dată: spiritele uşoare ras-
pund la orice, ele vor prezice chiar, dacă le veţi cere, cotele bur- şei, vor spune dacă bărbatul sau nevastă ce
veţi lua va fi brună sau blondă etc., lucruri pe care întâmplarea poate să facă să se împlinească.
Nu vom pune în rândul lucrurilor frivole tot ce are un ca- racter personal; bunul simţ trebuie să ne facă
să apreciem. Dar spiritele care pot mai bine să ne conducă sub acest raport sunt spiritele noastre familiare,
cele care sunt însărcinate a veghea asupra noastră şi care prin obiceiul ce au de a ne urmări sunt identificate
cu trebuinţele noastre; acestea fără îndoială, cunosc afacerile noastre mai bine ca noi înşine; deci acestora
trebuie să ne adresăm pentru acest fel de lucruri, cu calm, cu reculegere, printr-un apel serios la bunăvoinţa
lor şi nu cu nesocotinţa, dar a o cere pe neaşteptate şi primului spirit venit, ar fi ca şi cum aţi vrea să vă
adresaţi primului om pe care 1-ati întâlni în drumul vostru.
Spiritele noastre familiare pot deci să ne lumineze şi în mii de circumstanţe o fac în mod eficace; dar
asistenta lor nu este totdeauna vădită şi materială; ea este mai adesea ocultă; ele ne ajută printr-o mulţime de
avertismente indirecte pe care le pro- voaca şi de care, din nenorocire, noi nu ţinem totdeauna seama, de
unde rezultă că noi singuri suntem cauza neplăcerilor ce su- ferim. Când cineva întreabă spiritele, ele pot, în
unele cazuri, să ne dea sfaturi pozitive, dar, în general, se mărginesc a arăta dru- mul, recomandându-ne a nu
ne lua după diferite sfaturi, şi pentru aceasta au un dublu motiv. întâi, amărăciunile vieţii, dacă ele nu sunt
rezultatul propriilor greşeli, fac parte din probele pe care trebuie să le îndurăm; spiritele pot să ne ajute să le
suportăm cu curaj şi resemnare, dar ele nu le pot abate din calea noastră. A1 doilea, dacă ne conduc pentru a
evită primejdiile, la ce ne-ar mai trebui liberul arbitru? Noi am fi ca şi copiii ţinuţi de betelie până la vârsta
de adult. Ele ne spun: „Iată drumul, mergi pe cărarea bună; eu îţi voi inspira ceea ce ai mai bun de făcut, dar
serveste- te de propria judecată, aşa cum un copil se serveşte de propriile picioare spre a merge“.
Pot prezice spiritele viitorul? Aceasta este întrebarea pe care orice începător o pune; noi nu vom spune
decât un cuvânt: providenţa a fost intelcapta ascunzându-ne viitorul; de câte chi- nuri nu ne scuteşte aceasta
ignoran|a, fără a socoti că dacă 1-am cunoaşte, noi ne-am supune orbeşte destinului nostru, abdicând de la
orice inifiativa. Spiritele înseşi nu cunosc viitorul decât fn limita evolufiei lor, şi iată de ce spiritele
inferioare care suferă cred a suferi totdeauna; când ele ştiu viitorul, nu trebuie să-1 des- copere. Ele pot
totuşi, câteodată, să ridice un colf al valului des- tinului, dar atunci nu o fac deodată, pentru că nu o cred
necesar, şi mai ales nu la cererea noastră. Acelaşi lucru cu trecutul nos- tru. A insista asupra acestui punct,
ca şi asupra altora când ele refuza să răspundă, este a face pe placul spiritelor mistificatoare.

SFATURIPENTRU îNCEPĂTORI

Cunoaşterea spiritismului se sprijină pe o convingere mo- râla şi pe una materială; prima se formează
prin rafionament, iar a doua prin observarea faptelor. Pentru fncepatori, ar fi logic să vadă întâi şi apoi să
raţioneze; din nenorocire, nu e totdeauna aşa. E imposibil a face un curs practic de spiritism, aşa cum se face
unul de fizică sau chimie; fenomenele de resortul acestor două stiinje pot să se producă după voinţa: ele pot
fi dezvoltate gradat sub ochii elevului. Nu e deloc la fel cu fenomenele spiri- tiste: ele nu se pot manevra ca
o maşină electrică; ele trebuie luate aşa cum vin, căci nu depinde de noi a le da o ordine meto- dica. Rezultă
că ele rămân adesea neînţelese sau pufin conclu- dente pentru începători; ele pot minuna, dar nu pot
convinge.
Se poate înlătura acest inconvenient urmând un drum in- vers, adică începând prin teorie şi chiar aşa şi
sfătuim pe oricine vrea să se lumineze m mod serios. Prin studiul principiilor sti- intei, principii ce pot fi
perfect înţelese fără experienţe practice, căpătaţi mai întâi o convingere morală care nu mai are trebuinţă de

38
fapte; oricurn, în studiul preliminar toate faptele au fost trecu- te în revistă și comentate, rezultă că atunci
când cineva le vede le poate înţelege, oricare ar fi ordinele în care circumstanfele permit a le observa.
Am căutat a da fn aceste instrucţiuni toate elementele ne- cesare spre a le putea xnfelege, arătând toate
fefele acestei știin|e şi dând explicafii ce se cer despre starea actuală a lucrurilor. O citire atentă a acestor
instrucjiuni va fi deci o primă iniţiere care vă va permite a aştepta faptele sau vă va da mijloacele de a le
procura, dacă nimic nu se opune, şi aceasta fără a vă rătăci în încercări care pot fi fără folos când nu a|i fost
deloc iniţiaţi în limitele posibilitafilor.

INFLUENJA SPIRITISMULUI

Adversarii spiritismului au mtrebuin|at la început contra lui, ridicolul şi i-au taxat de nebuni pe toţi
adepţii săi. Această armă nu numai că s-a tocit, dar a început a deveni ridicolă prin ea însăşi; atât s-a mărit
numărul acestor aşa-zişi nebuni în toate farile, că ar fi trebuit trimişi la balamuc cei mai eminenţi oameni
atât prin cunoştinţele lor stiinfifice, cât şi prin poziţiile lor socia- le. Atunci aceşti duşmani au schimbat arma
şi luând un aer mai serios, s-au înduioşat de soarta rezervată omenirii prin această doctrină, ale cărei pericole
le-au exagerat, fără a se gândi că a proclama pericolul unui lucru înseamnă a admite existenţa lui. Dacă
spiritismul este o himeră, de ce atâta osteneală spre a-1 dis- truge? Lasati-1 liniştit și el va muri de moarte
naturală! Dar iată că, în loc să moară, el se propagă cu o rapiditate de necrezut şi adepţii săi se înmulţesc în
toate părţile pământului atât de mult ca în curând vom avea mai mulţi nebuni decât oameni cuminţi. Ce a
contribuit la acest fenomen? Inşi^i adversarii spiritismului, care i-au făcut propaganda fără să vrea; criticile
lor au produs efectul contrar. Fiecare şi-a zis: pentru că se strigă atât contra acestui monstru, înseamnă că
există un monstru; raţionament foarte logic; şi, curiozitatea împingând pe fiecare, a voit să-1 vadă, fie chiar
printre degete, cu mâna pusă peste ochi; şi astfel a ajuns mai multă lume să se gândească la spiritism când
poate că nici nu s-ar fi ocupat de el dacă nu ar fi auzit vorbindu-se.
Dacă spiritismul este o realitate, înseamnă că este în natu- ră, că nu este o teorie, o opinie, un sistem,
ci sunt fapte. Dacă e periculos, trebuie să-i dăm o direcţie. Nu se suprima un fluviu, ci i se dă un curs. Să
vedem acum în câteva cuvinte care sunt pretinsele sale pericole.
E1 poate, zic ei, să producă o supărătoare impresie asupra facultăţilor mentale. Am explicat, în
cuprinsul acestor instruc- jiuni, adevăratele cauze ale acestui pericol care vine numai de la aceia care cred
ca-1 pot combate băgând în creierele slabe ideea de draci şi demoni. Exaltarea, e adevărat, poate de
asemenea veni într-un sens opus, nu numai de la ideea spiritismului nou născut; nu s-a văzut oare nici un
creier deranjat de o falsă apre- ciere a lucrurilor religioase? Nu demult, ziarele au arătat faptul că o tânără
fată de ţară, luând la propriu cuvintele evangheliei - dacd mdna ta este pricina unui scandal, tai-o pe ea care
şi-a tăiat mâna cu o lovitură de topor; trebuie de aici să conchidem că evanghelia este periculoasă. Şi acea
mamă care-şi ucide copiii pentru a fi mai sigură la intrarea lor în Rai sub formă de îngeri probează că ideea
Raiului este periculoasă?
Se aduce contra spiritismului învinuirea că numai într-o provincie din Statele Unite se socotesc la
patru mii cazurile de nebunie provocate de ideile spiritiste. Vom întreba după ce sta- tistica se dau aceste
numere, probabil din vreun jumal antispi- ritist care tratează drept nebuni pe toţi aceia a căror singura vina
este de a fi adepţi ai manifestărilor spiritiste; nu e de mirare că, cu un astfel de sistem s-au găsit numai patru
mii, cifră prea mo- desta, căci sunt sute de mii de adepţi.
Spiritismul, spun unii, ruinează religia.
Nimic nu e mai periculos ca un prieten răutăcios, vom ras- punde noi! Aceste persoane nu se gândesc
că vorbind astfel, ataca însăşi religia în baza să fundamentală: etemitatea să. Cum? O religie stabilită de
însuşi Dumnezeu ar putea fi compromisă de câteva spirite? Credeţi deci în puterea acestor spirite, care pe de
altă parte, spuneţi că nu sunt decât o închipuire bolnavă? Fiţi cel puţin consecvenţi cu părerile voastre. Dacă
aceste spirite sunt „păreri“ pentru ce să vă temeţi de ele? Dacă există, una din două: ori le credeţi foarte
putemice, ori credeţi religia foarte slabă; alegeţi! Dar, veţi zice, nu ne temem de spirite, nu credem în ele, nu
ne temem decât de falsele învăţăminte pe care le răspândesc; dar, după această părere, cei care cred în spirite
sunt nebuni, atunci vă e frică să nu zdruncine nebunii Biserica! Noi zicem că aceia care vorbesc aşa nu cred
ei înşişi în religie, căci nu in- seamna a avea credinţă în Dumnezeu când crezi aşa de fragedă o religie de
care lisus a zis: „Porţile ladului nu o vor birui“.
Să vedem în acelaşi timp întrucât doctrina spiritistă este contrarie principiilor religioase. Ce
propovăduiesc aceste spirite aşa de periculos? Ele spun: „Iubiţi pe Dumnezeu mai mult ca orice şi pe
aproapele vostm că pe voi înşivă“. „Iubi|i-vă unii pe alţii ca fraţii. lertati pe duşmanii voştri; uitaţi injuriile,

39
faceţi altuia ceea ce vroiţi să vi se facă vouă. Nu vă mulţumiţi de a nu face răul, faceţi binele, suportaţi cu
răbdare şi resemnare greuta- tile vieţii; goniţi din inima voastră egoismul, orgoliul, invidia, ura, gelozia“. Ei
spun încă: „Dumnezeu va da bunurile paman- tului pentm a le întrebuinţa cu folos, şi nu pentm a vă bucura
că avarii; senzualitatea vă coboară în rândul bmtelor“. Dar lisus a zis la fel; morala spiritiştilor este de aceea
a Evangheliei. Pro- povaduiesc ei dogma fatalităţii? Nu; ei proclama pe om liber în toate acţiunile sale şi
responsabil de actele lui. Spun ei că puţin importă purtarea cuiva în viaţa pământească şi că situaţia este
aceeaşi după moarte? Nu numai că recunosc pedepsele şi recom- pensele din viaţa viitoare; ei fac mai mult,
le probează intmcat sufletele inse$i ale celor ce sunt fericifi sau nenorociţi vin a ne arăta suferinfele sau
bucuriile lor. E drept că ele nu ni le arătă cum le credem noi; că ele nu admit un foc material care să ardă în
veci sufletele nemateriale; dar ce importanfa are formă, dacă fondul există! Credmtele religioase şi-au
modificat ele înseşi, pasaje din scripturi arătând că cele şase zile ale Creafiei nu sunt de șase ori câte
douăzeci şi patru de ore, ci pot fi de şase ori o mie de ani, precum și ideea mişcării Pământului în jurul
Soarelui? Ceea ce era mai înainte o erezie demnă de focul pământului şi al ladului şi socotit că o rastumare a
religiei, a fost admis de biserică de când ştiinţa pozitivă a demonstrat nu greşeala textelor, ci falsă
interpretare ce li se dăduse. Acela^i lucru este cu ladul, care nu mai e pus în fundul pământului de când
acesta a fost cercetat în măruntaiele lui. tnalta teologie adrnite perfect existenfa unui foc moral; ea nu mai
aşază Raiul într-un anumit loc, de când spaţiul a fost cercetat, şi admite că ar putea fi peste tot, chiar lângă
noi; şi totuşi religia n-a suferit, din contră a câştigat, fără a se mai lovi de evidenfa faptelor; dar sunt oameni
care vor a fi mai religioşi decât religia însăşi şi care o coboară prin micimea vederilor lor; pentru aceştia
forma este totul şi pretind mai mult decât Evanghelia pe care nu o practică deloc: aceştia sunt credincioşii
care fac mai multă gălăgie. Cu ce ar fi deci periculoasă doctrina spiritistă? Ea explică ceea ce nu se explicase
încă; ea demonstrează posibilitatea a ceea ce se cre- zuse imposibil; ea probează necesitatea rugăciunii;
numai ea spune că rugăciunea din inima este singura folositoare şi că ace- ea din buze este ceva fals; cine ar
putea proba contrariul? Nee- temitatea pedepselor! Reincamarea! lată marile chestiuni, care dacă niciodată
n-au fost probate şi n-au putut deveni aşa de populare că ideea mişcării Pământului în juml Soarelui, vor tre-
bui totuşi să fie scoase în evidenţă, cum s-a făcut şi pentm alte chestiuni, şi poate cercetandu-Ie mereu măcar
de acum încolo, va fi mai uşor de a le pune în acord cu stiinfa. Nu vă grăbiţi deci de a da o sentinţă, care ar
putea fi sfărâmată și să profităm de in- vatamintele istoriei.
Cel mai mare inamic al religiei este materialismul și acesta nu are un duşman mai mare decât doctrina
spiritistă. Spiritismul a adus deja la spiritualism numeroşi materiali^ţi mcapafanafi care până atunci
rezistaseră la toate argumentele teologice; pen- tru că spiritismul nu numai că raţionează, dar şi probează. E1
este deci cel mai putemic ajutător al ideilor religioase, pentru că da omului convingerea destinului său m
viitor şi din această cau- za el trebuie imbrafisat că binefacere pentru omenire. E1 a rein- sufleţit credinţa în
providenţa, face să nască speranţa în locul in- doielii, el a făcut mai mult: a smuls mii de victime de la
sinuci- dere, a restabilit pacea şi bună injelegere în familii, a calmat uri- le, pasiunile brutale, a dezarmat
răzbunarea şi a pus resemnarea în sufletul celui ce suferă. Este el ruinător ordinii sociale şi mo- râlei
publice? O doctrină care condamnă ură şi egoismul, care propagă dezinteresarea, dragostea de aproape fără
excepjie de caste şi secte, nu poate excită pasiunile duşmănoase, şi e de dorit pentru limstea lumii şi fericirea
omului ca toţi să intelcaga şi să practice astfel de principii.
lată unde duce nebunia spiritismului la cei care, aprofun- dând aceste mistere, văd fn manifestările
spiritiste altceva decât mese ce se mvartesc sau demoni şi draci care lovesc m ele.

cÂteva observaţii
ASUPRA SEDINjELOR SPIRITISTE

Când asistăm la ședin|e în care corpurile se ridică în aer, nu trebuie să ne închipuim că spiritul le ridică
cu brafele, el le învăluie într-un fel de atmosfera fluidică, care neutralizează greutatea. Este ceva asemănător
cu înălţarea unui zmeu.

40
 Când în timpul şedinţelor corpurile capătă o mărire în greutate sau sunt fixate de spirit, în aşa fel încât
cu greutate pot fi luate, se poate asemăna cu un clopot de sticlă sub care s-a făcut un vid, cu ajutorul unei
maşini pneumatice.
Ceea ce arătăm sunt numai comparaţii, nu o asemănare ab- soluta. Aceasta ne poate explica de ce un
spirit poate ridica în aer un corp omenesc tot atât de uşor ca un scaun sau o masă.
Când corpurile se mişca dintr-un loc în altul, spiritul nu are nevoie a umbla după ele, el stă liniştit,
dându-şi numai impulsul cu ajutorul curenfilor fluidici.
Când se aud lovituri în mobile, perefi, mese, aceste sunete se pot explica printr-o aruncătură de fluid
care produce bubuitul, tot aşa cum electricitatea atmosferică produce tunetul.
Întunericul cerut ca o condiţie absolută în unele manifes- ţări nu trebuie să vă dea de bănuit. Chimia ne
arată azi că lumina poate fi dăunătoare unor corpuri, cu atât mai mult deci unor forţe psihice.
Manifestările spiritiste ne arată că omul nu-şi termină exis- tenta cu sfârşitul vieţii pământeşti şi arata
credincioşilor ideile cele mai drepte despre viitorul sufletului. Nu trebuie să credem că pentru a deveni
savanfi sau pentru a avea dezlegarea unor probleme sau inven|îi este de ajuns a consulta spiritele. Ele vor
refuza totdeauna un astfel de serviciu deoarece propriul spirit, ca să se poată dezvolta. trebuie să se
străduiască singur a se cultiva şi rafina, ceea ce nu s-ar putea face dacă el ar avea toate de-a gata. Scdintele
spiritiste ne pot da deci demonstrarea materială a existenjei sufletului şi nemuririi lui, din care probe nu
rezultă decât consecinţe morale.
Faptul că spiritele pătrund în camere cu uşile şi ferestrele închise nu trebuie să ni-1 explicăm că ele ar
pătrunde în camere prin crăpături, coşuri sau încuietoarea uşii. Perispiritul, fiind o materie fluidică, el
pătrunde prin orice corp oricât de dens, aşa cum aburul pătrunde prin o pânză sau un corp poros.
Perispiritul deşi este invizibil pentru noi totuşi spiritul poate exercita asupra lui un fel de modificare
moleculară care-1 poate face vizibil.
Aceasta este ceea ce produce fantomele. Producerea lor poate avea o asemănare cu aburul care este
nevăzut când este rar şi vizibil când se îndeseşte.
Spiritele, când se fac vizibile, iau totdeauna aparenta ce o aveau în viaţă şi după care le putem
recunoaşte.
De asemenea când ele se manifesta prin scriere, scrisul seamănă perfect cu scrisul persoanei decedate.
Mediumii sunt în general persoane susceptibile de a degaja o mare forţă psihică spre a putea da loc
manifestărilor, ei se pot întâlni în diferite clase ale societăţii. Pentru a putea cunoaşte pe deasupra persoanele
dotate cu puterea de medium se recomandă de unii ocultişti următoarele procedee:
Alăturaţi degetele fiecărei mâini, ţinând degetele întinse. Puneţi mâinile fata în faţă cu degetele astfel
unite.
Persoanele senzitive vor vedea că, apropiind încetişor var- furile degetelor unele cu altele, când va mai
fi încă puţină distanţa până să se unească, vor simţi o tendinţă de a se uni. Cu cât • distanfa se micşorează,
cu atât senzaţia este mai precisă, și la un moment dat degetele sunt brusc alipite. Senzivii, încercând a-şi
dezlipi mâinile astfel unite, simt o slabă rezistenfa ca şi cum de- getele ar avea între ele o mică atracjie. Dacă
senzitivul tine câtva timp degetele astfel unite, va vedea că atrac|ia scade şi că degetele se pot dezlipi fără a
simţi aceea rezistenţă. În cazul când degetele sunt finuţe unite încă câtva timp, senzitivul va simţi cum
degetele încep a se respinge şi încep a se depărta unele de altele.
Un mijloc de a recunoaşte persoanele cu facultăţi de me- dium este următorul: punefi o cheie de uşa în
echilibru pe vârful degetului mijlociu, în aşa fel încât să stea întinsă deasupra celor- lalte trei degete.
La persoanele la care după un minut de aşteptare cheia in- cepe a se mişca ca într-un cui sau axă,
întorcându-se transversal, denotă că acele persoane sunt apte de a deveni mediumi.
Când aţi găsit într-o societate o persoană sau două care să întrunească condiţiile de mai sus, puteji
încerca a face o şedinţă spiritistă. .
Când mediumitatea este perfect dezvoltată, mediumul va putea produce numai prin prezenţa sa
efectele fizice, chiar fără a atinge obiectele. Deşi unele fenomene spiritiste se produc cu mediumii în stare de
veghe, adeseori când mediumul evoca spi- râţele, cade în stare de transă (letargie). În această stare ei produc
experienţele mult mai uşor deoarece sunt mai susceptibil de a veni în contact cu spiritele8. Experienţele de
materializări sau apariţii cer numaidecât trecerea mediumului în stare de letargie.

8 Cu ajutorul transei, sensibilitatea se va putea exterioriza si astfel efluviile spiritului le pot inlocui pe ale mediumului, iar spiritul
punand sta- panire pe corpul mediumului, se serveste de el ca de corpul propriu. Astfel se explica de ce scrierea mediumilor
seamana perfect cu a dezincamatului si mediumii vorbitori cand sunt intrebati cine vorbeste ei raspund: „el vorbeste" aratand prin
aceasta ca mediumul nu este stapanul sau autorul cuvintelor iesite din gura sa. (n.a.)

41
 Este foarte greu a spune ce se petrece atunci într-un me- dium deoarece nici el nu-şi poate da seama şi
când se deşteaptă nu-şi poate aminti nimic.
Eusapia Paludino simtca o vie înţepătură în inimă în mo- mentul când i$i pierdea cunoştinţă, iar cei
din jurul său, obser- vând ceea ce se petrecea cu ea, au auzit-o că geme ori de câte ori face câte o experienja
mai grea și par|i din corpul său devin reci în unele momente ale experienţei.
Explicarea a aproape tuturor fenomenelor spiritiste se gž- seste în aceea că perispiritul sau părăseşte
corpul spre a înlesni unele materializări, mişcări ale lucrurilor din camere, aparijia fantomelor sau lăsarea de
urme omene^ţi în ghips şi pudră.
În unele experienţe, în special în cele de materializare, se cere să fie întuneric. Nu trebuie socotit că
aceasta cerinja este un truc al mediumilor. Foija psihică de care dispun ei, şi cu ajutorul căreia lucrează poate
fi descompusă ca şi substanţele chimice la lumină. Unii mediumi construiesc în spatele lor un fel de cabinet,
într-un col| al camerei, cu ajutorul unei perdele de postav. Aceasta este uneori necesar deoarece prin acea
perdea, partea de aer cuprinsă în acel cabinet în spatele său, este aerul cel mai liniştit din cameră, şi acolo
întunericul fiind la maximum, forţele psihice se pot dezvolta foarte uşor în acel colţ şi de aici se răspândesc
m cameră.
Sunt persoane care văd şi cred în realitatea manifestărilor spiritiste, dar ele nu vor să aprobe că aceste
manifestări ar fi datorate spiritelor, ei le atribuie totalităţii gândurilor, voinţelor, fluizilor persoanelor care
asista la şedinţa şi care formează după cum zic ei: „inteligenţa colectivă“.
Cum aceste persoane sunt numeroase, şi această opinie nu jigneşte cu nimic convingerile unui spiritist,
sedinfele se pot face cu aceste persoane ca şi cu cei mai cuvioşi spiritişti. De multe ori, aceste persoane pot fi
perfecţi mediumi. Căutaţi a nu-i con- traria, lăsând chestiunea convingerii pe seama lor.
Anexam aici declaraţia domnului Castex-Degrage, subdi- rectorul şcolii naţionale de arte frumoase din
Lion, şi din care se poate vedea că mediumitatea poate exista adesea la persoane in- credule chiar în
spiritism.
lată această declaraţie:
„Cunoşteam o adunare de oameni care se ocupau cu spiri- tismul şi mesele mvartitoare şi de care îmi
băteam joc făcând pe prostul de câte ori găseam ocazie.
Mi se părea că aceşti bravi oameni, foarte convinşi, erau pufin... ţicniţi.
Mă dusei într-o zi la ei. Salonul era luminat de două mari ferestre, începui a glumi că de obicei. Ei îmi
răspunseră invitan- du-mă să mă amestec între ei.
- Dar, răspunsei eu, dacă mă pun eu la masa voastră ea nu se va mai învârti, pentru că eu nu o voi
împinge.
- Veniţi, cu toate acestea.
Crezând că voi râde încercai.
Abia pusei mâinile pe masă, şi ea începu să vină spre mine.
Zisei persoanei din faţa mea:
- Nu împinge aşa tare!
- Dar, domnule, eu n-am împins-o.
Eu pun din nou măsuţa la loc.
Aceasta începu a veni spre mine.
O dată, de două ori, de trei ori.
Eu mă neliniştesc şi zic:
- Ceea ce faceţi dumneavoastră de cealaltă parte nu este fndemanatec. Dacă vreţi să mă convingeţi,
nu împingeţi.
Atunci persoană îmi răspunde:
- Nimeni nu împinge, numai că aveţi atâta fluid, încât masa vine spre dumneavoastră; poate o veţi
putea face singur să meargă.
- A! Dacă o voi face singur să meargă, aceasta ar fi altceva. - Încercaţi.
Toţi se retraseră, rămăsei singur în f'ata mobilei. O iau, o ridic, o examinez. Nici un truc.
Toţi trec la spatele meu, mă pun în faţa ferestrei şi având ochii deschişi, vă asigur!
Întind braţele cât mai departe, pentru a vedea mai bine $i neatingând decât cu vârful degetelor masă.
Abia după două minute ea începu a se legăna. Mărturisesc că mă prostisem; dar nu voiam să mă
trădez.
- Da, zisei eu, poate se mişcă, este posibil ca un fluid neştiut, lucrează asupra ei; dar, în orice caz, ea
nu vine spre mine, deci o împinge.

42
 - Nu, îmi zise un asistent, nu o împinge nimeni; cu toate că este încărcată de fluid, ar trebui, pentru
reproducerea fenome- nului,,ajutorul unei alte persoane; singur nu este de ajuns.
Permiteţi ca o altă persoană să pună o mână peste a dum- neavoastră, fără a atinge masa?
-Da.
Cineva puse mâna şi eu observai.
Îndată masa se pune în mişcare şi vine a se apăsa spre mine.
Persoanele prezente se recreară şi pretinseră a fi găsit în mine un medium. Eram prea puţin mândru de
acest titlu, căci eu îl considerăm sinonim cu cuvântul „nebun“.
- Vreţi să scrieţi? îmi zise unul.
- Ce vreţi să spuneţi?
- lată, luaţi hârtie, un creion, lăsaţi braţul nemişcat (mort), şi cereţi să vă facă să scrieţi.
Eu încercai.
După cinci minute, simţii braţul meu că înfăşurat de o cu- vertura de lână, pe urmă, fără voia mea,
mana începu a trasa la început bare, pe urmă „o“, „a“, litere de tot felul, cum face un şcolar care învaţă să
scrie; pe urmă, deodată, cuvântul faimos atribuit lui Cambrone la Waterloo!
Vă asigur că eu n-am obiceiul de a mă servi de acest cuvânt și că nu era deci acolo o autosugestie. Eu
erarn deci absolut uimit
Continuai la mine acasă aceste expenente.
într-o zi, stând la biroul meu, simjii braţul apucat. Lăsai mâna să meargă. Ea scrise:
„Amicul tău Arond va veni să te vadă. E1 este în acest moment la... cutare birou de omnibuse; mtreaba
prejul locurilor şi ora plecării.“
(Acest domn Arond este ^eful biroului polijie al Prefecturii Ronului).
Într-adevăr, după o jumătate de oră, Arond soseşte. Eu îi povestii faptul..
„Din fericire pentru tine, tu trăieşti în al 19-ea secol, îmi zise el. Acum câteva sute de ani înainte n-ai
fi scăpat de rug.“
Domnul Castex Degrange, continuă a arăta o sumă de alte experienje, care mai târziu îl convertesc la
spiritism.

CUM SE FACE O SEDINJA SPIRITISTĂ

Acum, când a|i studiat cu atenfie fiecare capitol al acestei cărţi și după ce aţi injeles tot ce vi s-a arătat,
e foarte natural că fiecare să dorească să asiste sau să organizeze o ^edinta spiritistă.
În cazul când la una din cunostinfele voastre se fac astfel de reuniuni, cel mai practic lucru este a căuta
să asistaţi la ele. Atunci când această ocazie vă lipseşte, organizarea unui nucleu se face astfel:
Printre cunoştinţele dumneavoastră, la unele reuniuni, se- rate, mici petreceri etc., căutaţi a deschide
vorba despre spiritism încercând a expune ceea ce ştiţi despre această stiin|a şi căutând a vă apropia pe aceia
care nu sunt prea refractari.
Când numărul acestora s-a urcat la 4-5 persoane, cauta|i a vă aduna ziua sau seara la unul din
dumneavoastră, pe cât se poate la aceeaşi oră, într-o cameră liniştită, în care la început incepefi a citi,
reflectând şi discutând, cuprinsul tratatului nostru de spiritism. Când aţi înţeles complet cele scrise în carte,
adică după 10-15 şedinţe, pute|i trece la încercări practice.
Pe lângă sinceritatea reciprocă a asistenţilor, aveţi nevoie de o masă obişnuită şi nu prea mare, aşa
încât în jurul ei să in- capă comod cei 4-5 asistenţi, aşezaţi fiecare pe un scaun. La una din laturile mari ale
mesei vor sta două persoane - acelea ce vor servi de mediumi -, la celelalte laturi stau celelalte 3 persoane,
care la nevoie vor face „lanful“.
Pe fă|a mesei se aşază un carton sau o hârtie mare albă fixată la colţuri cu clei sau gumă arabică şi pe
care s-au desenat literele, cifrele şi semnele necesare, conform schiţei de mai jos:

43
ABCDEFGHIJKLMN

1234567890

Da ? 'k’ I V Nu

100 1000

OPQRSTUWXYZSJ
Aceste litere şi semne nu vor ocupa mai mult de trei sfer- turi din lăţimea mesei pentru a avea loc unde
să funcţioneze planşeta spiritistă când vrea să arate literele din rândul de de- desubt. În lipsa unei mese
menită anume acestei întrebuinţări se poate face uz de o simplă fata dreapta de scândură, făcută anume de
tâmplar, şi pe care o aşezaţi la trebuinţă pe orice altă masă.
În afară de masă, începătorilor care vor să fie bine organi- za|i le recomandăm a-şi procura o planşetă
pe bile; instrument care le va ajuta foarte mult ca să profite, cât mai repede, chiar de cea mai mică putere de
mediumitate a asistenţilor şi cu ajutorul căreia şedinţele devin o plăcere, prin rapiditatea cu care ele se pot
mişca. Avantajul cel mare ce prezintă acest aparat este faptul că mediumitatea se poate manifesta cu el şi
fără ajutorul lanţului sau asistentei altei persoane, mediumul putând lucra singur ori de câte ori simte
plăcere sau chemare. Manifestarea cu acest aparat se poate face prin scris sau prin indicator după voinţa. În
lipsa actstui instrument, sedinfele se pot face cu un pahar nu prea mare, nu prea greu şi cu marginile rotunde
spre a nu zgâria masă şi a nu opune prea multă rezistenfa mi^carilor.
Admiţând că v-aţi pregătit masa şi v-a|i procurat planșeta spiritistă, procedaji astfel:
Asistenţii se aşază în jurul mesei, cum am arătat mai sus. Dacă sunt mai multe persoane, acestea pot
asista în jurul mesei, lărgind cercul care se poate îndepărta de masă după trebuinfa - afară de partea unde
sunt mediumii şi care trebuie să fie cât mai apropia|i de masă. Nu e nevoie ca cercul să fie făcut de toate
persoanele ce asista - el poate rămâne la 4-5 persoane, ceilalţi asistenţi putând sta pe scaune în spatele său
fafa mediumilor.
Aşezaţi plânsete spiritiste pe masă cu vârful spre semnul întrebării. Când lucraţi cu paharul, procedeul
este identic, cu singura deosebire că, în loc ca indicaţia să se facă cu vârful plan- setei spiritiste, se face cu
marginea paharului care se îndreaptă spre litera sau semnul necesar; el fiind pus pe masă cu gura fn jos.
Două persoane ce vor a-şi încerca mediumitatea iau loc pe scaunele alăturate de la una din laturile
mesei. În multe cazuri, nu e necesară decât prezenja lor pentru că şedinţa să se poată face. Dacă persoanele
sunt de sex opus, bărbatul va ocupa locul din dreapta, atingând planşeta spiritistă (sau fundul paharului) cu
degetele de la mâna stângă, pe când persoana de sex feminin va sta pe scaunul din stânga, atingând planşeta
cu degetele de la mâna dreaptă.
În cazul când socotiţi necesară formarea lanţului, aceasta se face astfel: mediumul din dreaptă apucă,
cu mâna dreaptă, mâna stângă a persoanei din dreapta sa, aceasta la rândul ei apu- că cu dreapta, mâna
stângă a vecinului ei din dreapta şi aşa mai departe până ce ultima persoană apucă cu dreapta, mâna stângă a
mediumului din stânga şi astfel lanţul se încheie prin punerea mâinilor mediumilor pe planşeta spiritistă.
tn acest timp, după două, trei momente de reculegere, una din persoanele ce conduc sedin|a zice: în
numele lui Dumnezeu Atotputemicul rugăm spiritul lui... (se vor da şi unele indicalii că: fratele lui... fiul sau
mama lui... etc.) să vină să ne ajute la instruirea şi perfecjionarea noastră.
Asteptafi câteva momente în care timp mediumii ating cu degetele planşeta spiritistă în aşa fel încât să
nu-i zadamiccasca vreo mişcare precum şi fără a o for|a să se mişte.
Conducătorul experienţei zice: „Dacă spiritul este prezent, rog a ne răspunde dacă se poate manifesta“.
Când planșeta se îndreaptă către DA, voi aţi intrat în legătură cu spiritul şi sedinfa poate continua în
conformitate cu chestionarul stabilit, chestio- nar care la început trebuie să cuprindă întrebări asupra
modului cum trebuie făcute experienţele, că manifestările să se facă cât mai uşor.
Mediumnitatea este un dar al naturii de existenţa căruia unii oamenii se pot convinge la prima
încercare, în timp ce la al- ţii el dormitează putând fi activat prin exerciţii şi cultura psihică.

44
 Aşadar nu trebuie să credeţi că având planşetă şi făcând evocarea mediumitatea este deja gata. Dacă
mijloacele de comu- nicare sunt foarte lesnicioase, totuşi a deveni medium este ceva mai greu, cerându-se o
mare sensibilitate şi forţa de exteriori- zare. Noi am arătat aici modul fn care s-ar petrece lucrurile când
mediumitatea se poate stabili chiar de la început. Nu este însă exclusă posibilitatea ca ea să nu se ivească
decât după un şir mare de încercări sau poate niciodată la unele persoane.
Pentru a micşora însă numărul încercărilor zadamice, sfa- tuim pe experimentatori că înainte de a
atinge planşeta să-şi ţină mâinile lipite una de alta cu palmele fata în fă|a, degetele întinse şi neinterpuse,
coatele pe masă şi mâinile ridicate puţin în sus, având o pozifie ca şi cum s-ar ruga.
Îndată ce simt o nervozitate neplăcută la degete şi care se întinde la brafe, producând o căldură
supărătoare şi chiar dureri prin braţe, piept, cap, stomac, ei vor lăsa că aceste manifestări şŞ ajungă la
maximum. Când aceste manifestări au devenit de ne- suportat, este timpul de a face lanful şi a atinge
plan^eta.
Acest exercijiu de sensibilitate poate fi făcut chiar în orice moment din zi şi fără a fi pregătit
numaidecât pentru o expe- rienja spiritistă. E1 ne poate da indicaţii asupra aptitudinilor me- diumnice.
Noi rugăm persoanele doritoare de a deveni mediumi cu ajutorul plan^etei, să nu facă experienfe decât
după ce au în|eles cele prezentate de noi în capitolele precedente. Numai astfel s-ar putea face experienta
fără neplăcerile ce pot prezenta unele chestiuni. După citirea instrucţiunilor necesare, cineva nu va pu- tea fi
decât serios și va fi pătruns de gânduri cu adevărat sana- toase, ştiindu-se ca un medium nu atrage spirite
bune decât când el însuşi este în o stare bună sau cel puţin doreşte a se ameliora.
Cei imprudenţi vor primi de altminteri lecfii care i-ar obliga a înceta orice experienfe sau a schimba
felul lor de a o face.
Nu incercafi la început niciodată să facefi experien|e izo- laţi, ci câte două persoane. Nu puneji
întrebări decât după ce aţi dezvoltat puţin starea de mediumitate. Nu aveţi alt scop decât de a ajuta pe cel ce
va consulta, gândul mediumilor nu va trebui să fie decât la întrebarea pusă. Lăsaţi să se termine fraza
începută şi nu faceţi în acest timp reflcctii care ar putea dăuna comunicării spiritului. Tinefi cea mai mare
lini^te, reculegere, pietate, astep- tând manifestarea.
Experimentatorii care nu sunt „mediumi văzători“ să nu cheme nici un spirit anumit cunoscut de ei
(deoarece nu ar putea să-i controleze identitatea) dar să aştepte sfârşitul comunicării pentru a şti cărui spirit
să-i atribuie răspunsul.
Odată antrenaţi, experimentatorii vor recunoa^te fluidul cutărui sau cutărui spirit prin senzafii speciale
pe care le vor sim|i în tot corpul, mai cu seamă dacă sedmtele sunt făcute cu regularitate în zile și ore
convenite cu spiritele familiare.
Dacă mediumii sunt de acelaşi sex, trebuie să se observe care dinte ei are în palma mâinii stângi un
„M“ cât mai bine for- mat din liniile „vieţii“, „norocului“, „capului“ şi a ^inimii"9. Acesta va trebui să se
aşeze în dreapta. Pentru a ob|âne un bun rezultat, trebuie să facem pe cât posibil un apel la amicii no^tri de
dincolo.
Când se vor auzi lovituri, pocnituri, în tabloul alfabetic sau masă care ţi serve^te de suport, un curent
fluidic se va sim|i, dacă nu în ambii experimentatori, cel pufin în cel mai senzitiv. Facefi linişte şi lăsaţi
paharul să se mişte către litere, cifre sau semnele scrise pe masă.
Uneori, planşeta, după câteva ezitări de mică durată, se decide a pleca şi a se pune într-o mişcare
relativă, întâi încet, pe urmă cu o repeziciune care dă experimentatorilor destulă bătaie de cap. Această
mişcare rotativă are drept scop amestecarea flu- idelor spiritului cu acela a fiecărei persoane din cerc.
Nu încercaţi să opriţi paharul din mers decât când el se întoarce la semnul Atunci puneţi întrebarea ce
urmează.
La început şedinţa nu trebuie să dureze decât douăzeci, până la treizeci de minute. Întrebările trebuie
să fie făcute în gând sau cu voce tare, ele trebuie să fie clare, nu cu două intele- suri, astfel că răspunsul să
poată fi adesea un, „da“ sau „nu“, cuvinte ce sunt scrise la dreapta şi la stânga tabloului alfabetic.
Dacă spiritul este destul de vorbăreţ pentru a se antrena niţel el va silabisi cuvinte ce ar voi să spună şi
poate va indica amicilor săi mediumi un mod de comunicare mai simplu.
Când mediumii vor fi mai antrenaţi, când vor fi cucerit acest grad de iniţiere, spiritul instructor le va
spune cum să procedeze cu cutare sau cutare spirit, arătându-le piedicile care ar putea să fie învinse şi cum
trebuie să se convingă de identitatea lor.
Când mediumul va fi mai antrenat, când el va fi cucerit răbdarea m aceste cercetări şi va putea să-şi
dea seama de cau- zele ale căror efecte la început nu le vede, spiritul instructor le va spune cum trebuie să
9 Vezi in tratatul „Semnatura Astrala“ care sunt acele linii. (n.a.)
45
procedeze cu fiecare spirit în parte, arătând piedicile ce li se pot pune, cum să le treacă şi să le evite,
încercând asupra lor efectul fluizilor pentru a le putea recunoaşte chiar înainte de a începe şedinţa.
Acesta este momentul când mediumii trebuie să pună în practică sfaturile care le-au fost date şi pe
care le-au dobândit prin experienţa lor. Acum ei pot chema la planşeta pe cine vor. Înarmaţi cu gânduri
bune, ei vor simţi prezenţa lor sau a trimi- silor lor şi vor lucra cu ei. Dacă mediumul nu e văzător, ve|i in-
cerca să formaţi una dintre persoanele adepte spre a deveni. Prin mediumii văzători veţi fi avertizaţi de
uneltirile spiritelor perverse şi veţi lua măsuri de a le îndepărta.
Atunci Crucea care se găseşte desenată pe masă este intre- buintata. Dacă spiritul se prezintă ca amic,
rudă său conducător, impuneţi-i să se prostemeze înaintea Crucii care, pentru noi, e simbolul spiritelor
curate. Dacă acesta este un spirit bun, el nu va ezita, dacă este un şiret, încetineala cu care se va executa îl va
trăda şi va pleca ţară a mai zice nimic dacă e un simplu spirit si- canator, făcând zgomot şi ameninţând dacă
e un spirit incorigibil.
Nu trebuie să vă ofensaţi dacă nu obţineţi totdeauna satis- facţie din partea spiritelor, lor neplăcându-le
totdeauna să dea unele relaţii. În caz afirmativ, ele se vor servi de literele şi cifre- le de pe tablou.
Câteodată, spiritele, din cauze necunoscute nouă, nu pot răspunde la unele chestiuni, ele au un sistem
propriu de a-şi as- cunde ignoranta, îndoială, afirmaţia şi câteodată, nevoind să in- trebe pe altele mai
instruite, dacă nu ştiu ceea ce sunt întrebate, împing paharul la stânga, între „da“ şi 100. Dacă ele se îndoiesc
asupra răspunsului pe care îl au de dat, ele îndreaptă planşeta către dreapta, între „nu“ şi 1000.
Dacă, pentru unul din aceste două cazuri, îl rugaţi să ceară sfatul unui alt spirit, veţi vedea că planşeta
se îndreaptă către semnul crucii ^i va reveni cu răspunsul, favorabil sau nu, al spiritului superior pe care 1-a
consultat. Dacă răspunsul nu e să- tisfacator, nu mai insistafi.
Adesea se poate că un răspuns afirmativ sau negativ să nu fie cel aşteptat de consultant, care rămâne
mirat. Spiritul care vede și citeşte în mintea celui interesat, dirijează paharul spre DA, îl învârteşte în jurul
acestui cuvânt sau îl face să se ridice într-o parte, confirmând răspunsul său; dacă acesta este negativ, acest
joc se face m jurul lui NU.
Şedinţa se termină totdeauna mulfumind şi zicând spiri- tului la revedere, acesta aducând paharul la
semnul întrebării, facandu-1 să se învârtească împrejur, făcând câteva mici lovituri, ceea ce înseamnă
aprobarea să.
Credem că aceste instrucfiuni vor fi cititorilor noştri de oarecare folos, ei putând să le corijeze când
sunt mdemnafi de spirite superioare.
Deşi mulfi critici au condamnat ședintele spiritiste făcute cu masă, socotindu-le că neserioase și
vulgare, noi totuşi soco- tim că acestea, chiar când sunt reduse la simplele „mișcari invo- luntare“, sunt mai
inofensive şi mai edificatoare, cu condiţia ca asociafiile să fie constituite din membri perfect sinceri.
Experienfele de spiritism transcendental, acolo unde se lu- crează cu mediumi în transă, unde se
produc fenomene de mate- rializari, fantome etc. au dat din nenorocire mai multe dovezi de şarlatanie şi rea
credinfa - după cum veţi vedea la capitolul inti- tulăţ „Duşmanii spiritismului“.
FILOZOFIA SPIRITISTĂ

Numeroase studii mtreprinse de diferiţi savanji asupra omului au avut drept consecinţă emiterea a
numeroase opinii. Ei au studiat omul numai ca materie şi funcfiuni organice. Ei 1-au văzut trăind şi murind.
Au văzut funcjionand organele sale, dar n-au putut vedea forfa care le conducea sau purta. Dintr-o greşită
opinie, ei nu au admis decât ceea ce au putut vedea şi pipăi deci n-au admis decât că viaţa omenească este
proprietatea temporală a materiei ce-1 constituie.
De aici rezultă cea mai tristă deducţie: că o dată cu ince- tarea func|iunilor organice totul se sfârşeşte
pentru om şi că după moarte viaţa să se pierde în neant, fără nici un rost.
Aceasta este opinia aşa-zişilor materialişti.
Aceasta poate fi cea mai periculoasă opinie, căci o socie- ţâţe condusă de acest principiu confine în ea
germenul distru- gerii şi al imoralitafii.
Din fericire pentru omenire, îndreptarea cercetărilor stiin- tifice asupra hipnotismului au permis să se
vadă că în om există o forţă deosebită de materie şi că aceasta for|a poate lucra în afară de corp (luciditatea,
telepatia). S-a văzut de aici nu numai că omul mai poseda o forţă în afară de corp, dar chiar că corpul este o
piedică pentru manifestarea acestei forţe şi că aceasta poate lucra mai independent atunci când scăpa de
legătură ce o are cu corpul.

46
 De aici un drum deschis spiritismului, care arată pe calea experimentală ca această forţă îşi păstrează
individualitatea și continuă a viefui chiar după ce parase^te corpul, că această forţa poate comunica cu cei
vii.
De aici o direcfie morală a viefii şi activita|îi omene^ti. Mulpimita spiritismului, omul vede că viate nu
este o intampla- re, ea este o cerinţă a evolufiei, deci are un scop, un fel. Viaţa nu mai este o goană după
satisfacţiile plăcerilor trecătoare, ci un mijloc de perfecţionare intelectuală, de inalfare morală, un loc unde
omul trebuie să înveţe blândeţea, răbdarea şi datoria.
Spiritismul ne arată că sufletul omului, la început înapoiat în cunoştinţe, trebuie să se perfecţioneze şi
să tindă a se dezvol- ta. De aici legea egalităţii şi a dreptăţii.
Spiritul, pentru a ajunge la perfecţiune, trebuie să treacă printr-o serie de mai multe vieţi corporale. De
aici legea reincar- nării şi a vieţilor succesive. Fiecare viaţă este o verigă a existen- tei care se ieaga înapoi şi
mainte de o verigă deosebită, de o nouă viaţă deosebită, dar solidara cu cea prezenta. Prezentul este
consecinţa trecutului şi pregătirea viitorului. Viaţa cu viaţa, fi- în|a omenească se instruieşte. Clăditor al
propriului destin, su- fleţul omenesc liber şi răspunzător îşi alege drumul. Căderile ce va suferi, pietrele şi
spinii ce-1 vor sfâşia, vor avea ca efect dez- voltarea şi luminarea raţiunii sale.
Astfel, spiritistul nu va vedea în sinucidere mântuirea chi- nurilor viefii; el ştie că suferinţele de azi îi
pregătesc viaţa linis- ţâţă de mâine; de asemenea, el nu va vedea în bogajia sa decât un mijloc care-1 scuteşte
de o muncă corporală, dar care-i dă mijlo- cul de a da spiritului său o cultură mai dezvoltată şi obligaţia de a
ajuta pe semenii săi nenorociţi şi de a participa în vederea ameliorării soartei lor la fundaţii utile.
Spiritismul va face pe cei bogaţi să se gândească la averea lor că la un bine care îi obliga a lucra la
uşurarea mizeriei, la instruirea şi ameliorarea semenilor lor.
Aşadar, scopul vieţii nu este petrecere, nici fericire, ci dez- voltarea prin virtute, muncă, studii şi
împlinirea datoriei.
Filozofia ce decurge din doctrina spiritistă este aceeaşi filosofie ce se găseşte în fiecare religie.
În afară de viaţă morală pe care ne-o recomanda fiecare re- ligie, spiritismul ne mai recomanda o viaţă
a activitajii, căci sufletul nu poate progresa decât rafinându-se prin stiinfa. Progresul la care a ajuns
omenirea nu este decât rezultatul muncii, această condiţie absolută a dezvoltării omenirii şi a emancipării
sufletului.
Spiritismul ne învaţă că ocupaţia, fie fizică, fie intelec- tuala, nu trebuie socotită drept un materialism.
A socoti ocupaţia drept un materialism înseamnă a im- pinge omenirea iarăşi la o stare de înapoiere.
Tocmai de aceea Dumnezeu a legat omul de necesităţile vieţii, căci vedem că, cu cât omul înaintează, cu atât
trebuinţele continuă a se naşte.
Muncă, în orice direcţie, este absolut necesară şi este strâns legată cu dezvoltarea sufletului.
Omul, muncind, se poate dezvolta sub raportul inteligen- tei: „a nu munci înseamnă a da înapoi; a
munci înseamnă a con- tribui la dezvoltarea progresului“. Viaţa fiecărui om are un scop, o menire, deci
munca lui, cât de neînsemnată, ocupa un rol bine chibzuit în legea progresului.
Aşadar, muncă, dreptatea, speranţă, iubirea, virtutea, pro- greşul, iată pe ce este fondată legea
spiritismului şi a adepfilor săi.
DUSMANIISPIRITISMULUI >

Ca orice ştiinţă, care pentru a se bucura de lumina zilei, a trebuit să lupte cu elementele ce i se
opuneau; spiritismul a avut și el de luptat contra lipsei de încredere inerenta omului, contra unor anumiţi
interesaţi care, sub motivul ruinării credinfei şi a bisericii, îşi vedeau ruina profesiunii lor; dar cel mai mare
duşman al spiritismului a fost şi este şarlatania.
Oamenii cu o anumită dispoziţie în a mistifica pe semenii lor, aceia care au căutat totdeauna a-şi face
o profesiune în care să speculeze naivitatea etc., au combinat o serie de trucuri cu care au înlocuit
adevăratele fenomene, făcându-şi o profesiune din această falsă mediumitate. Descoperirea acestor trucuri a
dus la slăbirea încrederii în spiritism şi în propagatorii săi.
În această direcţie, spiritismul nu are altă armă de apărare decât demascarea acestor trucuri, care să
pună în gardă pe adep- fii săi şi să stârpească astfel neghina acestei ştiinţe.
Vom arăta mai jos cele mai întrebuinţate trucuri pentru mistificare.

47
Masa spiritistă

Cel mai întrebuinţat obiect în experienţele spiritiste fiind masă, aceasta a fost instrumentul de care s-au
servit şarlatanii în specularea naivilor. Ei au infnntat aşa-zisele cabinete spiritiste sau transcendentale, în care
dădeau şedinţe sau consultaţii cu acest instrument preparat, în schimbul unei plăti bine calculate.

135
Pentru că jocul lor să reuşească, ei au aplicat la o masu|a u$oară și cu un singur picior o serie de
dispozitive prin care masufa răspundea la întrebări fie prin pocnituri în interiorul mesei, fie prin ridicări în
aer fie prin lovituri cu un picior în duşumea.
Figurile alăturate şi explicajiile de mai jos vă vor edifica complet asupra acestor trucuri.
Măsuţa tiptologica este o măsuţă care produce zgomote în interiorul ei sau poate, prin alfabet
convenţional şi chiar alfabet morse (telegraf poştal), să dea răspunsuri la întrebări sau să ţină o întreagă
conferinţă. Pregătirea acestei măsuţe se face prin instalarea unui mic „releu telegrafic“ cu baterie în chiar
piciorul gros al mesei, iar butonul de contact este la unul din picioruşele laterale. Mediumului nu-i rămâne
decât să se obişnuiască să te- legrafieze cu piciorul, atingând după nevoie butonul de contact. Urmărind fig.
1 de la pag. 135 vă veţi edifica complet. Releul este aşezat în cutioară nr. 1 de sub fă|a măsuţei şi care
maschea- za şurubul în care se fixează piciorul. în picior, la nr. 2, se vede locul unei baterii uscate; liniile
punctate arata drumul firelor, iar în punctele 3 sau 4 se vede butonul de contact pe unde se mane- vreaza
telegraful cu talpa sau cu vârful piciorului. Pocniturile produse sub faţă de masă dau impresia unei pocnituri
produse chiar în mijlocul lemnului, iar nu dedesubt.
Masa care se ridică în aer este de asemenea un truc mult întrebuinţat de falşii spiritişti. E1 constă într-
o vergea de fier sau chiar de lemn, fixată de braţ pe sub haine şi a cărei întrebuinţare o arata explicit figurile
2 şi 3 de la pag. 135. Pentru mai multă siguranţă, unii mediumi au masa pregătită cu 3 sau 4 găuri în care se
introduce vergeaua pentru că, uitându-se cineva pe sub masă, să nu vadă vergeaua care în afară este mascata
de mâneca cămăşii sau hainei.
Masa care bate cu piciorul sau se înclină pe o parte are unul din picioare cu capătul dublu şi, cu
ajutorul unui buton cu un fir de oţel, capătul mobil se mişcă, producând o ridicare. Altele au introdusă în
capătul unuia dintre picioare o bucată groasă de sticlă de cristal care se manevrează tot cu un buton şi care,
fiind transparent, are avantajul de a nu putea fi văzut de cei ce s-ar uita sub masă. Figura 4 pag. 135 vă va
explica clar meca- nismul acestui truc; împingerea în jos, cu piciorul, a butonului, va mişca bucată de lemn
sau cristal şi va ridica masa de un picior cu care va lovi apoi în duşumea.

Placa spiritistă

Acest truc a fost creat la afirmaţia că spiritele pot scrie între două plăci de piatră (tăbliţe). Se pune un
creion de placă între două tăbliţe pe care le ţine în mâna mediumul sau consul- tântul şi, după câteva minute
de aşteptare, se desfac plăcile şi se găseşte în interior răspunsul la întrebarea pusă.
Misterul acestui truc constă în aceea că în loc de două tăbliţe încadrate în rame se întrebuinţează şi o a
treia, dar fără rama de lemn, a cărei menire este de a ascunde răspunsul care este scris încă înainte de a
începe experienţă.
Figura 5 de la pag. 135 arată două tăbliţe încadrate în rame de lemn şi legate între ele prin două
balamale. O a treia, fără rama, acoperă scrisul de pe ea şi de pe placa din dreapta, aşa că consultantul nu
vede decât două placi curate. Plăcile se închid, iar la desfacere se deschid invers de cum au fost închise şi
astfel placă mobilă, prin greutatea ei, rămâne în rama din stânga şi consultantul vede scris răspunsul la
întrebarea sa. Bineînţeles, mediumul nu va desface niciodată placă aşa cum arată figura pe care noi am
făcut-o astfel spre a înţelege mai bine trucul.

48
Armonia care cântă

Mult zgomot a făcut în lumea spiriti^tilor experienfa făcută în saloane şi pe scenele teatrelor de aşa-
zişii mediumi Slade și Home, care închideau într-o cuşcă de sârmă o armonie ce cânta după voinţa
mediumului când acesta iși îndrepta mâinile către ea sau făcea câteva pase asupra cuştii.
Este suficient a spune că armonia este pregătită în interior ca să poată cânta câte 5-10 măsuri din două
sau trei cântece şi că acest mecanism se pune în mişcare printr-un simplu fir de mata- se, invizibil pentru
cine nu examinează cuşca foarte de aproape sau printr-un buton care să pună mecanismul în mişcare10.
Unele declarafii ale celebrului fizician Crookes, care arată că armonia continuă a cânta chiar când
mediumul luă mâna de pe ea, întăreşte spusele noastre de mai sus; deşi Crookes declară că a cumpărat el
însuşi armonia din comerţ, aceasta nu exclude posibilitatea de infelegere între medium şi negustor.

Cabinetul spiritist

Una dintre marile speculaţii ale spiritismului comercializat de escroci este aşa-zisul „Cabinet spiritist“,
a cărui existenţă o găsim mărturisita în absolut toate relatările experienfelor cu me- diumii celebri. În spatele
acestui cabinet şi la adăpostul intune- ricului crepuscular, cerut nu atât de spirite, cât de mediumii trişori, s-
au petrecut şi se petrec cele mai mari escrocherii ale spiritismului.
Acest cabinet nu este, mai totdeauna, decât o simplă per- dea pusă pe o sfoară într-un colţ al camerei,
după care stă me- diumul pe un scaun, iar asistenţii stau de cealaltă parte.

S-au mtrebat vreodată asistenfii ce rol are o simplă cârpa în manifestările de materializare ale
spiritelor şi ce le-ar fmpie- dica pe spiritele care vin din meleaguri îndepărtate şi trec prin uşi, ziduri şi
ferestre închise să se manifeste în lipsa acestei per- dele care pentru ele nu constituie nici un fel de obstacol?
Relaţiile de mai jos vor răspunde suficient acestei întrebări.
tntrucat opoziţia şi bănuiala unor asistenţi la admiterea acestui cabinet au dus la altfel de măsuri care
să suprime banuie- lile, mediumii trişori au găsit suficiente leacuri cu care au inla- turat piedicile puse şi
astfel comerţul lor a câştigat teren.
La început s-au luat ca măsuri legarea mediumilor de sca- un, măsură pe care mediumii au făcut-o
inutilă prin aceea că, prin mişcările pe care le făceau în timpul înnodării sau prin mo- dul cum îşi aşezau
mâinile, fapt căruia asistenţii nu-i dădeau destulă atenţie, nodul devenea inutil şi legătura ceda fără să se
desfacă nodul iar, mâinile rămânând libere, manifestările spiri- tiste se produceau în voie: viorile cântau,
clopoţeii sunau, flori se răspândeau prin sală, fantoma în came şi oase începea să iasă din cabinet şi să se
plimbe printre asistenţi etc.
Aceasta fiind însă epoca de o adevărată ruşine pentru cre- dulitatea spiritiştilor, ne oprim a mai da
detalii asupra acestor sisteme de escrocherie mediumnica. Ajunsese la o asemenea perfecţiune, încât
scaunele se demontau piesă cu piesa după tre- buinta, iar materialele de produs fantome şi flori erau
depozitate în picioarele sau spetezele goale în interiorul scaunelor.
tncheiem această carte anunţând că într-o lucrare viitoare, sub titlul „Hipnotism, spiritism şi
iluzionism“, vom arăta pe larg numeroasele experienfe prezentate în saloane şi teatre drept fe- nomene de
hipnotism, fachirism şi spiritism şi despre care nu- mai în parte am făcut aluzie mai sus, mai mult în scopul
de a deschide ochii elevilor noştri asupra diferitelor posibilităţi.
VOCABULAR SPIRITIST
întocmit de ALLAN KARDEC, completat cu termenii noi introduşi în cercetările spiritiste de C.K.
NICOLAU

APARI'JTE - fenomen prin care fiinţele din lumea psihică (necorporala) se manifestă vederii.
APARI'J’IE VAPOROASA sau ETERICĂ - aceea care nu poate fi pipăita sau prinsă în mână şi nu oferă nici rezistenta atingerii.
APARI jlE TANGIBILĂ sau STEREOTIPA - aceea care poate fi pipăita şi prezintă tăria unui corp solid.
APARIJIA diferă de VIZIUNE prin aceea că ea se petrece în stare de veghe şi se produce prin organele vederii când omul este în plină cunoştinţă a
relaţiilor sale cu lumea exterioară. Viziunea are loc în stare de somn, extaz, iar în stare de veghe numai sub formă de a doua vedere (pe calea sufletului). Aparifia
ne vine prin ochii corpului, ea se produce chiar pe locul unde ne găsim; viziunea are ca obiect lucruri absenţe sau îndepărtate, percepute de suflet în starea sa de
emancipare şi atunci când simţurile sunt mai mult sau mai puţin suspendate. (Vezi ludditate, darviziune).
ATEU, ATEISM - fără Dumnezeu, care nu crede în Dumnezeu.
BILOCAJIE - prezenţa miraculoasă a unei persoane în acelaşi timp în două locuri diferite.
CERUL - în sensul de lăcaş al celor fericiţi după moarte, a se vedea cuvântul Paradis. _
CIOCĂNITURI - vezi zgomote, tiptologie.

10 Spre a va putea da seama de cate minunapi poate produce un fir de matase, citip cartea „Bagheta Magica". (n.a.)
49
 CLARVIZIUNE - proprietate inerenta a sufletului şi care dă unor oarneni capacitatea de a vedea fără ajutorul ochilor (vezi ludditate).
CLASIFICAREA SPIRITELOR - vezi scara spiritelor.
COMUNICARE SPfRITISTA - manifestare inteligentă a spiritelor având drept obiect un schirnb de gânduri între ele şi oameni. Pentru modurile de
comunicare a se vedea la cuvintele semnalogie, tiptologie, psihografie, pneumatografie, psihofo~ nie, pneumatofonie, telegrafie umană.
CRIPTOID (fenomen Criptoid) - fenomen cu aspecte ascunse - arata fenome- nele care se sustrag mijloacelor obişnuite de cercetare, investigare.
CRIPTESTESIE (criptos - ascuns, aistesis - sensibilitate) - sensibilitate a ca- rei natura ne scapă. Cuvântul inventat de Charles Richet pentru a arăta
facultăţile luci- de ce ar poseda un medium de a lua cunoştinţă de lumea exterioară pe alte căi decât acelea ale simţurilor cunoscute. (Vezi cuvântul metagnomie.)
CRIPTOPSIHIE - studiu ştiinţific asupra fenomenelor spiritiste şi hipnotice de natură îndoielnică, datorate subconştientului.
CRIZIACI - aceia care sunt într-o stare momentană de criză produsă prin magnetism. Aceasta calificare se dă mai ales acelora la care această stare este
spon- tana şi insopta de o oarecare surescitare nervoasă. Criziacii se bucura în general de lu- ciditatea somnambulica sau de a doua vedere.
DEIST - acela care crede în Dumnezeu fără a admite cultul exterior. Cateoda- ta se confimda pe nedrept deismul cu ateismuL
DEMON - fiin|a fără corp, bună sau rea, care se presupune a avea cuno^tinfe şi puteri superioare omului. tn limbile modeme acest cuvânt este în general
socotit drept un geniu al răului. După credinţă populară, demonul este fiinţă esenţial rea prin natura sa. Spiritele ne învaţă că Dumnezeu, fiind stăpân drept şi bun,
n-a putut creea fiinţe destinate răului şi nenorocirii pentru vecie. După ele nu există demoni în sensul strâmt al acestui cuvânt; nu sunt decât spirite imperfecte care
se pot ameliora prin strădaniile şi voinţa lor. Spiritele de a nouă clasă ar fi adevăraţii demoni dacă acest cuvânt nu ar implica ideea unei naturi în veci rea.
DEMON FAMILIAR - (Vezi spirit familiar).
DEMONOLOGIE, DEMONOGRAFIE - tratat asupra naturii şi influenţei de- monilor.
DEMONOMANCIE - pretinsa cunoaştere a viitorului prin inspiraţia demonilor.
DEMONOMAN - o stare de alienaţie mentală în care omul se crede stăpânit de un demon.
DIAPSIHIE - studiu asupra comunicării gândurilor în stare de hipnoză, suges- ţie mentală etc.
DIAVOL - vezi cuvântul Satan.
DRAC - după credinţele populare, ar fi o fiinţă reală, un înger rebel, şeful tu- turor demonilor şi care are o putere destul de mare pentru a lupta chiar
contra lui Dumnezeu. E1 cunoaşte cele mai secrete gânduri ale omului, îi insufla toate pasiunile rele şi ia toate fonnele pentru a ne induce în greşeală. După
doctrina spiritistă asupra demonilor, dracul este personificarea raului, el este o fiinţă alegorica reprezentând toate pasiunile rele ale spiritelor imperfecte. După cum
cei vechi dădeau divinităţilor lor alegorice atribute speciale: timpului o coasă, un ceas de nisip, aripi şi figura unui bătrân, norocului o legătură peste ochi şi o roată
sub un picior etc., tot aşa dracul a tre- buit să fie reprezentat sub trăsăturile caracteristice ale atracţiilor josnice. Coarnele şi coada sunt emblema bestialităţii, adică
a brutalităţii pasiunilor animale.
DUMNEZEU - inteligenţa supremă, cauza primară a tuturor lucrurilor. E1 este etern neschimbat, nematerial, unic atotputemic, stăpân drept şi bun şi
infinit în toate perfecţiunile sale.
DRIADE - (vezi hamadriade).
DRĂCUŞOR - după credinţă populară, vine mai ales noaptea pentru a tur- mentă pe om. Sub această denumire putem mtelege unele spirite uşuratice, mai
degra- ba zburdalnice şi şirete, răutăcioase, le place a produce mici supărări şi contrarieri.
ECTOPLASMA - (ekos - în afară, plasein - a forma) o substanţă misterioasă care se degajează din corpul unor mediumi în timpul transei şi care la
oarecare distan- ta se materializează pentru a forma membre sau chiar corpuri întregi omeneşti sau de animale sau diferite obiecte.
EMANCIPAREA SPIRITULUI - stare particulară a vieţii omeneşti m timpul căreia sufletul se eliberează de legăturile sale materiale, recapăta unele din
capacita|ile sale de spirit şi intră mai uşor în comunicare cu fiinfele necorporale. Această stare se manifestă mai ales prin fenomene de visuri, vorbire prin somn,
luciditate, somnambu- lism natural sau magnetic şi extaz.
EXPLAJTE - pedeapsa ce suferă spiritele pentru greşelile comise în timpul vieţii corporale. Expiaţia, că suferinţa morală, are loc în starea de rătăcire, că
suferinţa fizică, ea are loc m timpul cât este în corp. Nestatomicia şi tulburările vieţii corporale sunt totodată probe pentru viitor ca şi expiaţie pentru trecut.
EXTAZ - cea mai înaltă emancipare a sufletului în timpul vieţii corporale de unde rezultă suspendarea momentană a facultăţilor perceptive şi senzitive
ale organe- lor. tn această stare, sufletul nu mai este legat de corp decât prin legături foarte slabe ce caută să le rupă, el aparţinând mai mult lumii spiritelor pe care
le întrevede, decât lumii materiale. Extazul este câteodată natural şi spontan, el poate fi de asemenea pro- vocat prin acţiune magnetică şi în acest caz el este un caz
superior de somnambulism.
EVOCARE - chemare, a face să vină la sine, a face să apară prin ceremonii magice, descântece. A evoca sufletele, spiritele, umbrele. Necromancienii
pretind a evoca sufletele morţilor. La cei vechi, a evoca însemna a face să iasă spiritele din infem pentru a le aduce la locul evocării. (Vezi şi cuvântul invocare).
FATALITATE - destin inevitabil. Doctrină care crede în supunerea unei hota- rari mai înaintea tuturor evenimentelor vieţii şi chiar a tuturor faptelor
noastre, fatalitatea fiind o lege căreia nu ne putem sustrage. Sunt două feluri de fatalităţi: una provenind din cauze exteme care ne ating şi ne influenţează şi pe care
o putem numi reactiva, extema, eventuala; altă care îşi are izvoml în noi înşine şi determină toate acţiunile noastre: aceasta este fatalitatea personală. Fatalitatea, în
sensul absolut al cuvântului, face din om o maşină fără iniţiativă său liber arbitm şi prin urmare fără responsabilitate, ceea ce constituie negarea oricărei moralităţi.
După doctrina spiritistă, spiritul alegându-şi noua sa existenţă şi felul probelor ce trebuie să tndure, face prin aceasta Un act de libertate. Evenimentele vieţii sunt
consecinţa acestei alegeri şi în raport cu posibilităţile sociale de existenţă; dacă spiritul trebuie să se renască într-o condiţie servilă, mediul (sferă) în care el se va
găsi va aduce evenimente de aşa natură ca să poată fi chiar bogat şi putemic; dar, oricare ar fi această condiţie, el îşi conservă liberul arbitru în toate actele de
voinja şi nu este deloc fatal condus să facă cutare sau cutare lucru, nici a suferi cutare sau cutare accident. Prin felul de luptă pe care şi 1-a ales, el are şansa de a fi
înclinat către unele acte sau de a întâmpina unele obstacole, dar aceasta nu înseamnă că negreşit unele lucruri fatale se vor întâmpla, neputându-le evita prin
prudenţă şi voinţa să; pentm aceasta doar Dumnezeu i-a dat raţionamentul. E1 este la fel ca un om care, pentm a ajunge la un anumit loc, ar avea trei căi de ales:
peste munte, peste câmpie sau peste mare. tn prima va întâlni stânci şi prăpăstii, în a doua mlaştini şi în a treia pericolele furtunii: dar asta nu înseamnă că el se va
lovi de o stâncă, va cădea într-o mlaştină sau că va naufragia mai repede ca altul. Alegerea dmmului nu este fatală, în sensul absolut al cuvântului; omul, prin
instinct, va lua pe acela unde va trebui să întâlnească proba ce şi-a ales. Dacă va trebui să lupte cu valurile, instinctul său nu-1 va lăsa să aleagă drumul muntelui.
După felul de probe alese de spirit, omul este expus la unele nestatomicii, prin care el este supus la antrenamente de la care, prin voinţa, se poate sustrage. Acela
care comite o crimă nu este de loc fatalmente obligat să o săvârşească; el $i-a ales o viaţă de luptă care poate să-1 incite la crimă, dacă el cedează acestei tentaţii o
face prin slăbiciunea voinjei sale. (Pentru fortificarea şi educaţia voinţei a se citi cursurile noastre de influenţa personală şi magnetism personal). Aşadar liberul
arbitru există pentru spirit în starea de rătăcire prin alegerea ce o face asupra probelor la care se supune, iar în starea de incamare prin actele vieţii corporale. Nu
este fatal decât momentul morţii, căci felul morţii cste încă o urtnare a felului de probe alese. Aceasta este în rezumat doctrina spiritistă asupra fatalităţii.
FOCUL ETERN - ideea de foc etern, că pedeapsă, îşi are izvorul în antichita- te şi vine din credinţa celor care puneau infernul în interiorul pământului, al
cărui foc le era descoperit de fenomenele geologice (vulcanice). Atunci când omul avu asupra naturii sufletului rajiuni mai ample, în|elese că o fiinţă nemateriala
nu putea să sufere din atingerile unui foc material; dar focul a rămas totuşi emblema celui mai crud chin şi nu s-ar găsi figura mai energică pentru a descrie
suferinţele morale ale sufletului; acesta este sensul dat astăzi de teologie.
FLUIDIC - stare materială opus solidităţii, calificare dată spiritelor de unii scriitori pentru a caracteriza natura lor eterata, zicându-le spirite fluidice.
Credem această expresie nepotrivită, care este de altfel un fel de expresie inutilă; singur cu- vântul spirit spune tot, închizând m el întreaga definiţie, atrăgând după
el ideea de lucru fără corp palpabil. Un spirit care nu ar fi fluidic nu ar mai fi un spirit. Acest cu- vânt mai are şi inconvenientul de a asimila natura spiritelor cu
fluidele noastre materiale, aducând mai mult a acţiune de laborator.
GENIU - când e vorba de oameni se înţeleg aceia capabili de a creea sau a inventa lucruri extraordinare. tn limbajul spiritist, geniu sau genii este sinonim
cu spirit, se zice indiferent: spirit familiar sau geniu familiar, spirit bun sau rău că şi geniu bun sau rău.
GNOMI - genii inteligente despre care se crede că locuiesc în interiorul pa- mantului.
HALUCINAjTE - greşeală, iluzia unei persoane care crede a avea percepţii pe care nu le are m realitate. Fenomenele spiritiste care provin din
emanciparea sufletului, probează că ceea ce se socoteşte drept halucinaţie este adesea o percepjie reală analogă cu dublă vedere a somnabulismului sau a extazului,
provocată de o stare anormală, un efect al facultăţilor sufletului degajat de legăturile corporale. Fără in- doiala, câteodată este o adevărată halucinaţie în sensul
acestui cuvânt, dar ignoranţă şi puţină atenţie ce s-a dat până în prezent acestui soi de fenomene a făcut să se soco- teasca drept o iluzie ceea ce este o adevărată
viziune. Când cineva nu $ţie cum să ex- plice un fapt psihologic e foarte simplu a-1 califica drept halucinajie.
HAMADRIADE - nimfele pădurilor după mitologia păgână. Driadele erau nimfe nemuritoare care îngrijeau de arbori şi care puteau să rătăcească în
libertate împrejurul arborilor ce le erau consacraţi. Hamadriadele nu erau nemuritoare, ele se năşteau şi mureau cu arborele ce le era dat spre îngrijire şi pe care nu-
1 puteau părăsi niciodată.

50
 INFERNUL - înaintaşii îl credeau în interiorul pam&iţului. La plural nu se in- trebumteaza decât în limbajul poetic sau vorbmdu-se despre locunle
subpământene unde, după înaintaşi, mergeau sufletele după moarte Infemunle cupnndeau două parp: Câmpurile Elizee lăcaş încântător al oamemlor bum şi
Tartarul unde cei răi su- fereau pedeapsa crimelor lor prm foc şi tortun eterne. Credinţa relativă la poziţia subpământeană a spinţelor a supravieţuit la spintisti
După Biserică Creştină: lisus s-a cohorat în iad unde sufletele drepfilor aşteptau venirea sa în prag Semmficatia cu- vintelor: „Sufletele celor răi vor fi aruncate în
infern", este astăzi restrâns la ideea de osânda, dar progresul stuntelor geologice şi astronomice făcând lumma asupra struc- turii pământului şi adevăratei sale
poziţii în spaţiu, Infernul a fost scos din sânul său şi astăzi el nu mai are un loc determinat. tn starea de neştiinţă, omul este incapabil de a pătrunde lucrurile
abstracte şi de a cuprmde generalităţile, el nu concepe rmnic care să nu fie localszat ori mărginit, el materializează lucrurile nemateriale, coborând la nive- lul
materiei chiar măreţia dumnezeiască Dar, pe măsură ce progresul ştiinţei pozitive vine să-1 lumineze, omul îşi recunoaşte greşeală, ideile sale, dm sărace şi înguste
cum erau, se măresc şi margimle mfinitului se arata ochilor săi. Astfel, după doctrina spi- ritista, pedepsele de după moarte, neputând fi decât morale, sunt inerente
naturii im- pure şi imperfecte a spiritelor infenoare, nu există un mfem cu un anumit loc, după cum se crede de cei inculţi, fiecare poartă acest mfern în sufletul său
prm suferinţele ce le îndura şi care sunt destul de usturătoare deşi nu sunt de natură fizică. Infernul este deci peste tot acolo unde sunt spirite imperfecte (Vezt
cuvintele Paradis, Foc etern, Pedepse eterne.)
IDEI îNNĂSCUTE - idei şi cunoştinţe necapatate de la alţii şi care par a ne uşura născându-se. S-a discutat mult asupra ideilor înnăscute pe care umi
filozofi le- au combătut pretinzând că totul se capătă dm învăţătura Dacă ar fi aşa, cum s-ar ex- plica unele predispoziţii naturale care se revelează adesea de la cea
mai mică vârsta şi în afară de orice invatarnant? Fenomenele spiritiste fac o mare lununa asupra acestei chestiuni. Expenenta nu lasa nici o îndoială astăzi asupra
acestor idei care îşi găsesc explicaţia în succesiunea existentelor. Cunoştinţele căpătate de spirit în existentele an- terioare se reflectă în existentele postenoare prin
ceea ce se numeşte o idee înnăscută.
ILUMINAT - calificare dată unor mdivizi care se pretind lummati de Dumne- zeu într-un mod particular şi care sunt priviţi în general ca vizionan sau că
„creiere deranjate" zicandu-li-se secta ilummatilor. S-au confundat cu această denumire toţi cei care pnmesc comumcan inteligente şi spontane dm partea
spiritelor. Dacă între ei se găsesc oamem surexcitaţi de o imaginaţie exaltată, se ştie căror fapte se atribuie
INSTINCT - un fel de mteligenta rudimentară care dirijează fiinţele vii în actiumle lor după voinţa şi în mteresul conservani lor Instmctul devine
inteligenta când omul are şi chibzumta. Prin mstinct omul lucrează fără a raţiona, prin inteligenţă el raţionează inamte de a lucra La om se confunda foarte ades
ideile instinctive cu ideile intuitive. Aceste din urmă sunt acelea pe care el le-a luat fie în stare de spirit, fie din existentele antenoare şi despre care el păstrează o
vagă amintire
INTELIGENJA - capacitatea de a înţelege, a judeca şi a creea Ar fi nedrept a refuza ammalelor un fel de inteligentă şi de a crede că ele nu ştiu decât să
urmeze ca o maşină impulsurile oarbe ale instinctului. Observaţia demonstrează că în multe cazuri ele lucrează după hotărâri chibzuite şi după împrejurare; dar
aceasta inteligentă, oricât de admirabilă ar fi, este totdeauna limitată de satisfacerea trebuinţelor materiale, în timp ce inteligenţa omului îi pennite a se ridica
deasupra condijiilor omeneşti. Linia de demarcaţie între animale şi om este trasată de cunostinja ce acestuia îi este dată de Fiinţă Supremă.
INVIZIBIL - nume sub care unele persoane înţeleg spiritele în manifestările lor. Această denumire nu ni se pare potrivită, mai întâi pentru că dacă
invizibilitatea este pentru noi starea normală a spiritelor, se ştie că ea nu este absolută, pentru că ele pot să ni se facă vizibile; al doilea, aceasta calificare nu are
nirnic care să caracterizeze esenţial spiritele; ele se aplică de asemenea tuturor corpurilor inerte care nu afectează simţul vederii (aerul etc.) Cuvântul spirit are prin
sine o semnificare care deşteaptă ideea unei fiinţe inteligente şi necorporale. Remarcăm că vorbind de un spirit hotărât, de acel a lui Fenelon de exemplu, se va
zice: spiritul lui Fenelon a zis cutare lucru şi nu invizibilul lui Fenelon. Este deci dăunător clarităţii şi purităţii limbajului de a ras- turna cuvintele de la acceptarea
lor proprie.
INVOCARE - a se chema, a se cere ajutorul forţelor superioare sau suprana- turale care să vină să dea puteri celui ce face invocarea. Se invoca
Dumnezeu sau sfin- ţii într-o rugăciune. Orice rugăciune este o invocare. Invocarea se face în gând, în timp ce evocarea este o acţiune. în invocare, fiinţa căreia vă
adresaţi vă aude, în evo- care ea trebuie să iasă din locul unde este, pentru a veni la voi şi a-şi arăta prezenţa. Invocarea nu se adresează decât fiinţelor pe care le
credem destul de superioare spre a ne ajuta; ori evocarea se adresează spiritelor inferioare ca şi celor superioare. Moise a interzis, sub pedeapsa de moarte,
evocarea sufletelor morţilor, practică socotită drept criminală şi care se desfăşura la chaldeeni. Biblia, în Cartea a 22-a, capitolul II, cartea Regilor, vorbeşte de
evocarea umbrei lui Samuel prin vrăjitorie. Arta de a evoca, după cum se vede, este din cele mai îndepărtate timpuri; o găsim în toate epocile şi la toate popoarele.
Mai înainte evocarea era însoţită de practici mistice, fie că le credeau necesare, fie, ceea ce este mai probabil, pentru a li se dă un prestigiu de putere supe- rioara.
Astăzi se ştie că puterea evocării nu este un privilegiu; ea aparţine oricui şi toate ceremoniile magice şi cabalistice nu erau decât o practică zadamica. După inain-
tasi, tuturor sufletelor evocate, fie rătăcitoare, fie locuitoare ale infemului, care cu- prinde, după cum ştiţi, câmpiile Elizee şi Tartarul, nu li se atribuia nici o
interpretare rea. tn limbajul modem, cuvântul Infem fiind restrâns la înţelesul locaşului celor pe- depsiti, s-a crezut că ideea de evocare este alipita după unele
persoane, de spiritele rele sau de demoni, dar această credinţă cade pe măsură ce căpătăm o cunoştinţă mai aprofundată a faptelor; şi este puţin răspândită printre
toţi aceia care cred în realitatea manifestărilor spiritiste, ele neputând rezista în fata experienţei şi a unui raţionament lipsit de prejudecăţi.
iNCARNARE - stare a spiritelor care primesc un corp; se zice: spirit incamat în opoziţie cu -spirit rătăcitor. Spiritele sunt rătăcitoare în intervalul dintre
diferitele lor incamari. tncarnarea poate avea loc pe pământ sau pe o altă planetă.
îNGER - după ideile populare, îngerii sunt fiinţe intermediare între om şi di- vinitate prin natura şi puterea lor şi putând a se manifesta fie prin
avertismente oculte, fie într-un mod vizibil. Ei n-au fost creaţi perfecţi, pentru că perfecţiunea cere infaili- bilitate $i unii dintre ei s-au revoltat contra lui
Dumnezeu. Se zice mgeri buni şi îngeri râi, îngeri ai întunericului. Cu toate acestea, sensul cel mai general dat acestui cuvânt este acela de bunătate şi de timp sau
supremă virtute.
LARES - vezi Umbre, Penafii.
LETARGIE - o stare sufletească ce se caracterizează prin ingreunarea mem- brelor, uitare de ceea ce face, însoţită în acest timp de somnolenfa sau chiar
somn complet.
LEVITA'|'1E - capacitatea unor mediumi de a-$i ridică corpul în aer - fapte citate şi în viaţa sfinfilor.
LIBER ARBITRU - libertatea morală a omului, capacitate pe care o are de a se conduce după voinţa sa în săvârşirea propriilor acte. Spiritele ne inva|a că
alterarea facultăţilor mentale printr-o cauză accidentală sau naturală, este singurul caz în care omul poate fi lipsit de liberul sau arbitru, altfel el este totdeauna
stăpân de a face sau nu un act oarecare. E1 se bucura de această libertate şi în stare de spirit și în virtutea acestei facultă|i el îşi alege în libertate existenţa şi probele
pe care le crede necesare dezvoltării sale, apoi el păstrează liberul arbitru în stare corporală, pentru a lupta cu el contra aceloraşi probe. Spiritele care
propovăduiesc această doctrină nu pot fi spirite rele. (Vezi cuvântul Fatalitate).
LUQDITATE - clarviziune, capacitatea de a vedea fari ajutorul ochilor. Aceasta este o capacitate inerenta însăşi naturii sufletului și spiritului $i care
rezidă în toată fiinţa sa; iată pentru ce, totdeauna când sufletul se emancipează, omul are percepţii independente de simţurile sale. în starea corporală normală,
capacitatea de a vedea este mărginită prin organele materiale; degajat de acest obstacol ea nu mai este mărginită, ea se întinde peste tot unde sufletul exercita
acţiunea sa; aceasta este cauza vederii la distanţe de care se bucuri unii somnambuli. Ei se văd chiar în locul pe care îl observă, fie el la mii de metri depărtare,
pentru că deşi corpul lor nu este acolo, sufletul este acolo unde ei privesc. Se poate zice deci că somnambulul vede prin lumina sufletului.
LUME CORPORALĂ - totalul fiinţelor inteligente având un corp material.
LUMEA SPIRITELOR - totalul fiinţelor inteligente cărora le lipseşte inveli- sul corporal. Lumea spiritelor este lumea normală, primitivă, care există de
la început şi va exista până la sfârşit. Starea corporală nu este pentru spirite decât tranzitorie. Ele schimba învelişul (corpul) cum schimbăm noi o haină, ele
parisesc corpul ce se uzea- za că pe o haină veche.
MOROI - spirit zglobiu, un fel de drăcuşor, mai mult răutăcios decât râu, aparţinând clasei spiritelor uşoare (vezi drăcuşor).
MANIFESTARE - actul prin care un spirit îşi face cunoscută prezenta.
MATERIALISM - un sistem filozofic al celor care gândesc că totul este ma- terie în om şi că nimic din el nu supravieţuieşte după distrugerea corpului.
Ni se pare inutil a respinge această opinie, care de altminteri aparţine numai unor indivizi şi nu este nicăieri constituită în doctrina. Dacă se poate demonstra
existenţa sufletului prin raţionament, manifestările spiritiste sunt proba patenta, prin ele noi asistăm într-un fel la toate perlpetiile vieţii de dincolo de mormânt.
Materialismul care nu este fondat decât pe negare, nu poate rezista contra evidentei faptelor, de aceea doctrina spiritistă a triumfat adesea chiar faţă de aceia care
rezistaseri tuturor argumentelor. Populariza- rea acestei doctrine este mijlocul cel mai putemic pentru a face să dispară plaga mate- rialismului de care suferă
societăţile civilizate.
MEDIUM - persoana accesibilă influenţei spiritelor şi mai mult sau mai pujin dotată cu capacitatea de a primi şi de a transmite comunicările lor. Pentru
spirite, me- diumul este un intermediar, un agent sau un instrument mai mult sau mai puţin co- mod, după natura şi gradul capacităţii mediumnice. Această
capacitate tine de o dispo- zitie organică specială ce poate fi dezvoltată. Se disting mai multe varietăţi de me- diumi, după aptitudinile lor particulare pentru un
mod sau altul de transmitere, pentru un gen sau altul de comunicare.

51
 METAGNOMIE (din prefixul meta şi cuvântul grec gnome - cunoșţinta) - cunoaşterea lucrurilor pe o cale pe care în stare normală noi nu le putem
cunoaşte. Acest termen a fost inventat de profesorul Boirac şi deşi respins de Charles Richet este adoptat de profesorul Osty ca să arate cu el capacitatea lucidităţii,
clarviziunii, pe care Richet o numeşte Criptestesie.
METAPSIHICA (din prefixul meta şi cuvântul grec psihe - suflet) - ştiinţa ce se ocupă de fenomenele ce depăşesc lumea psihică. Această ştiinţă se ocupă
azi cu clarificarea fenomenelor spiritiste, pe care le-a clasat după felul lor de manifestare şi rezultatele produse.
METEMPSIHOZA - trecerea sufletului dintr-un corp în altul. Dogma metem- ps&ozei este de origine indiană. Din imiia, aceasta CTedinia a trecut în
Egipt, de ’unde mai târziu Pitagora a adus-o în Grecia. Discipolii acestui filozof propovăduiau că spi- râtul, când se eliberează de legăturile corpului, merge în
imperiul morjilor să aştepte intr- o stare nici de mort, nici de viu, o durată mai mult sau mai puţin lungă, pe urmă să însufleţească alte corpuri de oameni sau
animale, până ce timpul purificării sale s-a terminat şi se va reîntoarce la izvorul de viaţă de unde a plecat Dogma metempsihozei, cum vedeţi, este bazată pe
individualitatea şi nemurirea sufletului; în ea găsim doctrina spiritistă asupra reîncarnării; această stare intermediară, de o durată mai mult sau mai puţin lungă,
între diferitele existente nu este altceva decât starea de rătăcire în care se găsesc spiritele între două incamari. Dar între metempsihoza indiană şi doctrina reincar-
nării, aşa cum se propovăduieşte astăzi, este o diferenţă capitală: întâi, că prima admite transmigraţia sufletului în corpul animalelor, ceea ce ar fi o degradare
(involuţie); al doilea, că aceasta transmigraţie nu se face decât pe pământ. Spiritele ne spun, din contră, că reincamarea este un progres neîncetat, că omul este o
creaţie aparte a cărui suflet nu are nimic comun cu principiul vital al animalelor, că diferitele existente pot să se facă, fie pe pământ, fie printr-o lege progresivă,
într-o hime de un ordin superior şi aceasta, după cum spune Pitagora, „până ce timpul purificării s-a lmplinit“.
MONI J IE (lat. monitio - avertizare) - fenomene de prevestire a unei intam- plari rele sau bune.
MORT - nimicirea forţelor vitale ale corpului prin epuizarea organelor. Cor- pul, fiind lipsit de principiul de viaţă organică, sufletul se degajează de el şi
intră în lumea spiritelor.
MITOLOGIE - istoria fabuloasă a divinităţilor păgâne. Sub acest nume se înţelege şi istoria tuturor fiinţelor supraomeneşti care, sub diferite denumiri, au
urmat zeitajilor păgâne în evul mediu; de asemenea avem o mitologie scandinavă, teuttmi, celta, scoţiană, irlandeză etc.
MUZE - vezi cuvântul zâne.
NECROMANCIE - arta de a evoca sufletele celor morţi spre a obfine de la ele revela|ii (preziceri). Prin extindere, acest cuvânt a fost aplicat la toate
mijloacele de civilizaţie şi oricine profesează arta de a spune viitorul a fost calificat ca necromant. Aceasta, probabil, din cauză că necromancia, în adevăratul
înţeles al cuvântului, trebuie să fi fost unul dintre primele mijloace întrebuinţate m acest scop; în al doilea rând ca după credinţă populară, sufletele morţilor,
trebuia să fie principalii agenţi între celelalte mijloace de divinaţie, aşa cum sunt chiromancia, divinaţie prin inspecţia mâinii, carto- mancia etc. Abuzul şi
şarlatanismul au discreditat necromancia ca şi magia.
NOCTAMBUL, NOCTAMBULISM - cel care merge sau se plimbă în timpul nopţii dormind, sinonim cu somnambul. Acest din urmă cuvânt este de
preferat, pen- tru că noctambul şi noctambulism nu implică nicidecum ideea de somn.
ORACOL - cuvânt derivat din latinescul os, oris: gura, înseamnă răspunsul zeilor; după credinţele păgâne, la întrebările ce li se adresează, numite aşa din
cauză că răspunsurile erau transmise în general prin gura Pytiei (a se vedea acest cuvânt). Prin extindere, oracol se zicea nu numai răspunsului căpătat, ci şi
persoanei care îl pronunţa, precum şi diferitelor mijloaee întrebuinţate pentru a cunoaşte viitorul. Orice fenomen extraordinar, în stare a lovi imaginaţia, era socotit
că expresie a voinţei zeilor şi devenea un oracol. Preoţii păgâni, care nu pierdeau nici o ocazie de a exploata cre- dulitatea, le descifrau şi făceau pentru aceasta
solemnităţi în temple unde credincioşii aduceau ofrandele lor în deşarta speranţa de a cunoaşte viitorul. Credinţa în oracole are evident izvorul ei în comunicaţiile
spiritiste pe care şarlatanismul, lăcomia şi do- rinta de a domina le-au îmbrăcat în miracole şi pe care noi le vedem astăzi în toată simplitatea lor.
PARADIS - locul sufletelor fericite. înaintaşii îl aşezau în părţile Infernului rnunite Câmpiile Elizee (vedeţi Infernul); popoarele modeme îl plasează în
cer, cu care este sinonim, cuvântul cemri fiind luat cu acelaşi înţeles, cu diferenţa că cuvântul ceruri se asociază unei idei de fericire infmita, în timp ce paradisul
este mai mărginit şi aminteşte bunuri materiale. Se zice încă a urca la cer sau a coborî în infem Aceste opinii sunt fondate pe această credinţă primitivă, fract al
ignoranţei, că universul este format din sfere concentrice ale cărui centra îl ocupa pământul; în aceste sfere, numite „ceruri“, s-a pus locuinţa celor drepţi; de aici
expresia de al 5-lea, al 6-lea cer, pentra a desemna diferitele grade de fericire. Dar de atunci ştiinţa şi-a dus privirile sale cercetătoare până în profunzimile eteriene,
ea ne arată spaţiul universal fără limită, semănat cu un număr nesfârşit de globuri, printre care circulă globul pământesc cârâia nu i s-a dat un loc distinctiv, şi ded
nu există nici sus nici Jos. Savantul, nevăzând peste tot decât spaţiul nesfârşit şi lumi nenumărate acolo unde i se arata cerul, negăsind în interioral pământului un
loc de Infem, decât straturile geologice după care a dedus formaţia sa, a început a se îndoi de existenţa cerului şi a infernului şi de aici până la îndoială completă nu
este decât un pas. Doctrina spiritelor superioare este de acord cu ştiinţa; ea nu mai are nimic care să atingă raţiunea şi să fie în contradictic cu cunoştinţe exacte. Ea
ne mai arăta sediul celor „buni“ într-un loc închis sau în acele pretinse sfere cu care ignoranta înfăşurase globul pământesc, dar peste tot sunt spirite bune, m
spaţiu: cele rătăcitoare, în lumile mai perfecte cele incamate: acolo este Paradisul, deci ideea prima vine din conştiinţa intuitivă dată omului de această stare de
lucruri şi pe care ignoranţă şi prejudecăţile o redusese la proporţii meschine. Ea ne arată că cei răi găsesc pedeapsa greşelilor în propiile imperfecţiuni, în
suferinţele lor morale, în prezenţa inevitabilă a victimelor lor, pedeapsă mai teribilă ca torturile fizice incompatibile cu doctrina nematerialitatii sunetului; ea ni le
arata ispa$ind greşelile lor prin amărăciunile noilor existente corporale, care duc în lurni imperfecte şi nu într-un loc de veşnică pedeapsa de unde speranja de mai
bine ar fi izgonită pentru totdeauna. Acolo este infemul. Câţi oameni n-au zis: dacă am fi ştiut aceasta din copilărie, n-am fi pierdut credinţa niciodată. Experienţa
ne învaţă că spiritele nedematerializate îndeajuns sunt încă sub stăpânirea ideilor şi a prejudecăţilor existen- tei corporale; acelea care în comunicările lor vorbesc
conform ideilor ale căror greşeli sunt demonstrate, probează prin aceasta ignoranja şi inferioritatea lor.
PARAPSIHIC - tulburări sufleteşti între care se cuprind fenomene de hipno- tism, spiritism, telepatie şi toate ştiinţele oculte (psihice). Fenomene
excepţionale, pa- radoxale, în afara legilor cunoscute asupra vieţii şi gândirii.
PARAMNESIE - iluzia memoriei care constă în a recunoaşte un fapt că şi cum 1-ar mai fi trăit şi altă dată.
PEDEPSE ETERNE - spiritele superioare ne învaţă că binele singur este etem, pentru că el este de esenţă divină şi că răul va avea un sfârşit. Ca o
consecinţă a acestui principiu, ei combat doctrina eternităţii pedepsei, drept contrarie ideii că Dumnezeu este bun şi drept. Dar lumina nu se face pentru spirite
decât pe baza dez- voltării lor; în rândurile inferioare, ideile lor sunt întunecate de materie, viitoral pentra ele este acoperit de un val; ele nu văd decât prezentul.
Ele sunt la fel cu omul care urca un munte: din fundul văii, pâcla şi cotiturile drumului împiedica vederea, trebuie să ajungă la vârf pentru a descoperi tot orizontul;
din spusele lui puteţi judeca cât drum a făcut şi cât mai are de făcut până la completa iluminare. Spiritele imperfecte neintrezarind termenul suferinţelor lor, cred că
vor suferi totdeauna şi însăşi această obsesie este o pedeapsă pentra ele. Aşadar, dacă unele spirite ne vorbesc de pedepse eterne este din cauză că ei aşa şi le
închipuie din cauza inferiorităţii lor.
PENAJI - zeii casei la înaintaşi, numiţi astfel pentra că se credea că ei locu- iesc în părţile cele mai ascunse ale casei şi numele lor venind de la cuvântul
latinesc penuş care înseamnă loc retras. Ca şi nimfele numite „lares“, erau zei sau genii do- mestice cu diferenţa că penaţii erau din neamul umbrelor strămoşilor
ale căror imagini se păstrau într-un loc secret, ferite de a fi profanate. Lares, genii binefăcătoare, protec- toare ale familiilor şi ale caselor erau privite ca
moştenitoare, pentra că odată ataşate de o familie, ele continua a-i proteja descendenţii. Nu numai fiecare individ, fiecare familie, fiecare casă avea larii săi
particulari, dar fiecare oraş, sat, stradă, edificii pu- blice etc. erau puse sub invocarea cutărui sau cutărui „lares“ după cum la creştini ele sunt puse sub cutare sau
cutare sfânt patron. Lares şi Penaţii, al căror cult putem spune că era universal, deşi sub nume diferite, nu erau alta decât spiritele familiare, a căror existenţă ne
este dezvăluită astăzi dar pe care cei vechi îi prefăceau în zei cărora superstiţia le ridică altare, în timp ce pentra noi acestea sunt simple spirite care au însufleţit
oameni ca şi noi, cžteodata rude sau amici de ai no$tri ?i care se ataşează de noi prin simpatie. (Vezi cuvžntul Politeism).
PERISPIRIT - tnvelis jumătate material ce insote$te spiritul după plecarea din corp. Spiritul îl obţine din lumea în care trăieşte şi îl schimbă trecând din
una în alta, el este mai mult sau mai puţin subtil sau grosolan, după natura fiecărui glob. Perispiritul poate lua toate formele după bunul plac al spiritului: de obicei
el împrumuta imaginea pe care o avea în ultima sa existenţă corporală. Deşi de o natură eterată, substanţa perispiritului este susceptibilă de unele modificări care o
fac perceptibilă vederii noastre, ceea ce se întâmplă în „apariţii“. E1 poate, chiar prin unirea sa cu fluidul unor persoane, să devină pentru un timp oarecare tangibil,
adică să ofere pipăitului rezistenta unui corp solid, aşa cum se vede în apariţiile stereotipe sau palpabile. Natura intimă a perispiritului nu este încă cunoscută; dar
s-ar putea presupune că materia corpurilor este compusă dintr-o parte solidă şi grosolană şi din una subtilă şi eterata; că singura cea dintâi suferă descompunerea
provocată de moarte, în timp ce a doua persistă şi urmează spiritul. Spiritul ar avea de asemenea un dublu înveliş. Moartea nu 1-ar despuia decât de cel mai
grosolan; al doilea, care constituie perispiritul, ar păstra întipărirea şi forma celui dintâi, el fiindu-i că o umbră; dar natura să esenţială vaporoasa ar permite
spiritului să modifice această formă după placul sau, facandu-1 vizibil său invizibil, palpabil sau nu. Perispiri- tul este pentru spirit ceea ce tegumenul este pentru o
sămânţă. Sâmburele curajat de an- velopa să lemnoasa închide germenele sub învelişul delicat al tegumenului.
PNEUMATOGRAFIE - scrierea directă a spiritelor lara ajutorul mâinii unui medium. (Vezi cuvântul Psihografie.)
PNEUMATOPHONIE - comunicări verbale şi directe ale spiritelor fără ajuto- rul organelor vocale. Sunete sau voci care se fac auzite în aer şi care par a
răsuna m urechile noastre. (Vezi cuvântul Psihophonie.)

52
 POLITEISM - Religia care admite mai mulţi Dumnezei. La popoarele vechi cuvântul Dumnezeu deştepta ideea de putere; pentru ei, orice putere
superioară omu- lui era un Dumnezeu; chiar şi oameni care făceau lucruri mari deveneau pentru ei zei. Spiritele, manifestându-se prin efecte care li se păreau
supranaturale, erau în ochir lor numeroase divinităţi, printre care recunoaşte şi spinţele de toate gradele, de la spirite- le zgomotoase până la spiritele superioare. tn
zeii cu formă omenească, care se trans- porta prin spaţiu schimbându-şi forma şi făcându-se vizibili şi invizibili după voinţa, putem recunoaşte toate proprietăţile
perispiritului. După pasiunile ce li se atribuiau, recunoaştem spiritele nedematerializate încă. tn Umbre, Lares, Penati, recunoaştem spiritele noastre familiare,
geniile noastre tutelare. Cunoştinţa manifestărilor spiritiste este deci izvorul pohteismului; dar din cele mai îndepărtate vremuri, oamenii luminaţi judecaseră aceşti
pretinşi zei la dreapta lor valoare şi recunoscuseră în ei creaturile unui Dumnezeu suprem, suveran, stăpân al lumii. Creştinismul, confirmând doctrina de unitate a
lui Dumnezeu, şi luminând oamenii prin sublimă morală a Evangheliei a făcut o eră nouă în mersul progresiv al omenirii. în acest timp, cum spiritele n-au in- cetat
a se manifesta, în loc de zei, oamenii au făcut genii şi zâne
POSEDAJII - După ideea ce reprezintă acest cuvânt posedaţii sunt aceia în care vine să locuiască un demon. A poseda, a stăpâni pe cineva un demon
înseamnă că demonul se serveşte de corpul lui. (Vezi cuvântul Demon.) I.uand demonul, nu în inte-

leşul vulgar, dar în sensul de spirit rău, necurat, răufăcător, imperfect, ne-ar rămâne să ştim dacă un astfel de spirit sau un oricare altul se poate instala în corpul
unui om, conviepiind cu acel ce este incamat în acest corp sau a-1 înlocui. Ne vom întreba ce devine, în acest caz, sufletul expulzat. Doctrina spiritistă spune că
spiritul unit cu cor- pul nu poate fi separat de el definitiv decât prin moarte; ca un alt spirit nu poate să se aşeze în locul său nici să se unească cu acest corp care ar
avea astfel două spirite odată. Dar ea spune totuşi ca un spirit imperfect poate să se ataşeze de spiritul incar- nat, să-1 stăpânească, să-i domine gândirea, să-1
constrângă, dacă acesta nu are puterea a-i rezista, să facă cutare lucru, să lucreze intr-rm sens oarecare, tinandu-1 sub influen- ta să. Aşadar nu există posedare în
sensul absolut al cuvântului, este o împrejurare, nu e vorba deloc de a da afară din corp un spirit, dar pentru a ne servi de o comparaţie materială este de a-1 face
să-i slăbească alipirea, ceea ce se poate totdeauna când cine- va vrea inmod serios; dar sunt oameni cărora le place să stea mtr-o dependentă (influ- enţă) care le
incanta gusturile şi dorinţele. Superstiţia vulgară atribuie posesiunii de- monului unele boli care nu au altă cauză decât o alterare a organelor. Această credinţă era
foarte răspândită la evrei. Pentru ei, a vindeca aceste boli era a goni pe demoni din corpul bolnavului. Oricare ar fi cauza bolii, dacă vindecarea se produce,
vindecătorul nu da nirnic din forţele sale. lisus şi discipolii săi ziceau că găsesc demonii numai pentru a se servi de limbajul popular. Vorbind altfel, ei n-ar fi putut
fi înţeleşi şi poate chiar nu ar fi putut fi crezuţi. Un lucru poate fi adevărat sau fals după sensul ce se dă cuvintelor. Cele mai mari adevăruri pot părea absurde când
cineva nu le priveşte decât forma. Ultimele manifestări spiritiste au dovedit că nu numai oamenii pot fi „pose- daţi“, ci chiar casele pot fi invadate de spirite.
Astfel, fenomenele aşa-numite „mai- sons hantees'* (case posedate) au dovedit acest lucru.
PREMO JIUNE - Acţiunea eficace a lui Dumnezeu asupra voinţei omeneşti.
PREMONIJIE - fenomen de prevestire, gânduri care se nasc în capul omului asupra unei afaceri viitoare.
PSIHOGRAFIE - transmiterea gândului spiritelor prin ajutorul scrierii făcute prin mâna unui medium. într-un medium scriitor mână este instrumentul,
dar sufletul său sau spiritul incamat în el, este intennediarul sau interpretul spiritului care comuni- că; în pneumatografie spiritul străin scrie el însuşi, fără
intermediar (vezi cuvântul Pneumatograjie). Psihografia imediată sau directă este când mediumul scrie singur ţinând creionul că pentru scrierea lui obişnuită.
Psihografia mediată sau indirectă este când creionul este adaptat unui obiect care serveşte de adaos mâinii că: un coş, o plan- seta etc.
PSIHOLOGIE - disertaţie asupra sufletului; ştiinţa care se ocupă de natura lui. Acest cuvânt ar fi pentru un medium vorbitor ceea ce psihografia este
pentru un medium scriitor; adică transmiterea gândului spiritelor prin vocea unui medium; dar cum prin psihologie se înţelege o ştiinţă azi destul de dezvoltată şi
bine definită, nu trebuie să-i mai dăm şi alt înţeles, pe care îl vom înlocui prin cuvântul psihofonie.
PSIHOFONIE - transmiterea gândurilor spiritelor prin vocea unui medium vorbitor. PSIHIC - ceea ce se raporta la sufletul său facultăţile mentale ale
omului. PSIHOMETRIE - măsurarea sau aprecierea facultăţilor morale şi intelectuale ale omului.
PSIHOMANCIE - ghicit cu ajutorul evocării xunbrelor, spiritelor.
PSIHASTENIE - psihonevroza vecină cu neurastenia şi unele forme ale delirului.
PURITATE ABSOLUTĂ - stare a spiritelor de primul ordin sau curate. Spiri- tele acelea care au parcurs toate gradele scării $i nu mai au nici o mcamare
de suferit.
PURGATORIU - loc de ispăşire temporară, după biserică catolică, pentru su- fleţele care au încă a se curăţa de unele pete. Biserica nu defineşte deloc
într-un mod precis locul unde se găseşte Purgatoriul; ea îl pune peste tot, în spaţiu, poate alături de noi. Ea nu se explica mai desluşit asupra naturii pedepselor ce
sunt de îndurat; acestea sunt suferinţe mai mult morale decât fizice; el are totuşi foc; dar înalta Teologie recu- noaste că, cuvântul trebuie luat la figurat şi că
emblemă a purificării. învăţământul spiritelor este mult mai explicit în această chestie; ei resping, este drept, dogma pe- depselor eteme (vedeţi cuvântul Infern),
dar admit o ispăşire temporară, mai mult sau mai puţin lungă, care nu este alta afară de nume, decât purgatoriul. Aceasta ispăşire are loc prin suferinţele morale ale
sufletului în stare de rătăcire; spiritele rătăcitoare sunt peste tot: în spaţiu, pe lângă noi, aşa cum o spune şi biserica. Biserica admite la purgatoriu unele pedepse
fizice; doctrina spiritistă spune că spiritul se curată, se puri- fica de necurăţeniile sale prin existente corporale; suferinţele şi necazurile vieţii sunt ispăşirile şi
probele prin care ele se ridică; de unde rezultă că pe pământ suntem în plin purgatoriu. Ceea ce doctrina catolică lasa în nesiguranţă, spiritele precizează, fac să se
poată atinge cu degetul şi să se vadă cu ochii. Spiritele care suferă pot deci să spună că ele sunt în purgatoriu, pentru a se servi de limbajul nostra. Dacă pe baza in-
ferioritatii lor morale nu le este dat să vadă termenul suferinţelor lor, ele vor zice că sunt în Infem. Biserica admite eficacitatea rugăciunilor pentru sufletele din
purgato- râu; spiritele ne spun că prin rugăciune cineva cheamă spiritele bime care dau celor slabi forţa morală ce le lipseşte ca să-şi suporte probele. Spiritele,
suferind, pot să cea- ră ragaciuni fără ca prin aceasta să fie m contradicţie cu doctrina spiritistă; ori, după ceea ce ştim asupra diferitelor grade ale spiritelor,
înţelegem că ele le pot cere după forma care le era familiară în viaţă (vezi cuvântul rugăciune). Biserica nu admite de- cât o existenţă corporală după care soarta
omului este inrevocabil fixată pentra etemi- ţâţe. Spiritele ne spun că o singură existenţa a cărei durată, adesea scurtată prin acci- dente, nu este decât un punct în
etemitate şi nu este suficientă unui suflet spre a se purifica complet şi că Dumnezeu, în bunătatea lui, nu condamna fără milă pe acela care adesea n-a fost destul de
luminat asupra „binelui“ spre a-1 practică: doctrina lor lăsa sufletului capacitatea de a săvârşi într-o serie de existenţe ceea ce n-a putut să să- varseasca în una
singură; în aceasta constă principală diferenţa; dar dacă cineva ar cerceta cu grijă principiile dogmatice şi dacă s-ar deosebi totdeauna parjile ce trebuie luate la
figurat, multe dintre contradicţiile aparente ar dispărea fără îndoială.
PROBELE - nestatorniciile vieţii corporale prin care spiritele se curaja după modul cum ele suferă. După doctrina spiritistă, spiritul degajat de corp
recunoaşte im- perfecţiunea sa, alege el singur, printr-un act de liber arbitru, genul de probe pe care le crede cele mai proprii pentru înaintarea să şi pe care le va
suferi tn nouă existenţa. Dacă el alege o probă peste puterile sale, va fi doborât şi avansarea sa este întârziată.
PYTIA-PITONISA preoteasa a zeului Apollon Pitianul din Delfes, nuimt aşa după şarpele piton pe care Apollon îl ucisese. Pitia dădea oracole, dar cum
ele nu de acceptări dată aceluiaşi cuvânt este un izvor nesecat de controverse care nu ar avea loc dacă fiecare idee ar avea reprezentarea să bine definită. Pentru a
evita orice neinje- legere asupra sensului pe care îl dăm fiecărui cuvânt, ne vom servi de unnatorii termeni:
SUFLET SPIRITIST - sau simplu suflet, fiinţă nemateriala, distinctă şi indivi- duala, unită corpurilor care-i servesc de înveliş temporar, adică spirit
incamat $i care nu aparjine decât spetei omeneşti;
PRINCIPIU VITAL - principiu general al vie|îi materiale, comun tuturor fiin- telor organice: oameni, animale, plante; şi suflet vital, principiu vital
individualizat in- tr-o fiinţă oarecare.
PRINCIPIU INTELECTUAL - principiu general de inteligenta comună oa- menilor şi animalelor; şi suflet intelectual, acelaşi principiu individualizat.
SUFLET UNIVERSAL - nume pe care unii filozofi îl dau principiului gene- ral al vieţii şi inteligenţei. (Vezi Tot universal.)
SPIRIT -in sensul special al doctrinei spiritiste, spiritele sunt fiinţe inteligente ale creaţiei şi care populează universul în afara lumii corporale. Natura
intimă a spiri- telor ne este necunoscută; ele înseşi nu o pot defini, fie prin ignoranta, fie prin lipsa de cuvinte. Noi suntem în această privinţă ca orbii din naştere
care nu pot percepe ce este lumina. După spusa lor, spiritul nu este deloc material în sensul vulgar al cuvântului; el nu este nici nematerial în sensul absolut, căci
spiritul este „ceva“ şi imaterialitatea absolută ar fi neantul. Spiritul este deci format dintr-o substanţă, dar despre care mate- ( ria grosolană care influenţează
simţurile noastre, nu poate să ne dea o idee. E1 poate fi deci comparat cu o flacără sau scânteie a cărei strălucire variază după gradul purifica- râi sale. E1 poate lua
orice formă cu ajutorul perispiritului de care el este împrejmuit. (Vezi cuvântul perispirit.)
SPIRIT ELEMENTAR - spirit privit în sine însuşi, făcând abstracjie de peri- spiritul său.
SPIRIT FAMILIAR - spirit care se alipeşte de o persoană sau de o familie, fie pentru a o proteja, dacă este bun, fie pentru a o ruina, dacă este rău.
Spiritul familiar nu are nevoie să fie evocat; el este totdeauna prezent şi răspunde instantaneu la che- marea ce i se face. Adesea el manifestă prezenţa lui prin
semne ce se pot simţi.
SPIRITE ZGOMOTOASE - acele care-şi descoperă prezenţa prin lovituri. Ele aparjin claselor inferioare.
SATAN - cuvânt de origine ebraică însemnând adversarul, duşmanul lui Dumnezeu, şeful demonilor. Acest cuvânt este sinonim cu Diavol, cu diferenţa
că acest din urmă cuvânt este mai des întrebuinţat. în al doilea loc vine ideea ataşată acestui cuvânt. Satan este o fiinţă unică: geniul raului, rivalul lui Dumnezeu,

53
pe când Diavolul este un termen mai generic care se aplică la toţi demonii; nu este decât un Satan, pe când diavolii sunt mai mulji. După doctrina spiritistă, Satana
nu este o fiinţă distinctă, căci Dumnezeu nu poate avea un rival care să poată lupta cu el de la egal la egal; el este personificarea alegorică a răului şi a tuturor
spiritelor rele. (Vezi şi cuvin- tele: Drac, Diavol Demon.)
SEMATOLOGIE - transmiterea gândurilor spiritelor cu ajutorul semnelor, precum sunt loviturile, zgomotele, mi^carile obiectelor etc. (vezi Tiptologie.)
SERAFIM - vezi cuvžntul înger.
erau totdeauna date ca să fie înţelese, preojii se msarcinau de a le interpreta dupž cir- cumstante. (Vezi cuvântul Sibile.)
RĂTĂCIRE - stare a spiritelor rătăcitoare, adică neincamate în timpul dintre diferitele existente corporale. Rătăcirea nu este deloc un semn de
inferioritate absolută pentru spirite. Sunt spirite rătăcitoare din toate clasele, afară de acelea de primul ordin sau spiritele curate care, ne mai având de suferit vreo
incarnare, nu pot fi considerate ca rătăcitoare. Spiritele rătăcitoare sunt fericite sau nefericite, după gradul lor de cura- (enie. Aceasta este starea în care spiritul
fiind lipsit de acoperişul material al corpului, recunoa^te existentele sale anterioare şi greşelile care-1 îndepărtează de perfecţiune şi fericirea infinită, de asemenea
atunci ele aleg noile probe spre a avansa mai repede.
RUGĂCIUNE - Rugăciunea este o invocare şi, în unele cazuri, o evocare prin care se cheamă cutare sau cutare spirit. Când ea este adresată lui
Dumnezeu, E1 ne trimite mesagerii săi, spiritele bune. Rugăciunea nu poate să abată hotărârile pro- videntei; dar prin ea spiritele bune pot veni în ajutorul nostru,
fie pentru a ne da forţa morală ce ne lipseşte, fie pentru a ne sugera gândurile necesare: de aici vine uşurarea ce simţim când ne-am rugat fierbinte. De aici vine şi
uşurarea ce o simt spiritele ce suferă, când ne-am rugat pentru ele; ele cerând aceste rugăciuni sub forma care le este mai obişnuită şi care este mai apropiată cu
ideile ce le-au au păstrat în timpul existenţei lor corporale; dar raţiunea, de acord cu îndrumarea spiritelor, ne spune că ragaciunea spusă numai cn buzele şi nu cu
inima, este o fonnula zadamica.
RElNCARNARE - reîntoarcerea spiritului la viaţa corporală. Reincamarea poa- te avea loc imediat după moarte sau după un tirnp mai mult sau mai puţin
lung, în care sufletul este rătăcitor. Reîncarnarea poate avea loc pe pământ sau în altă parte, dar intot- deauna într-un corp omenesc şi niciodată în al unui animal.
Reincamarea este progresivă sau staţionară; ea nu este niciodată retrogradă. tn noile sale existenţe corporale, spiritul poate decădea ca poziţie socială, dar nu că
spirit; adică din stăpân poate deveni slugă, din prinţ, muncitor, din bogat, sărac, progresând totdeauna în cunoştinţe şi moralitate; astfel, ticălosul poate deveni om
bun, dar omul bun nu poate nici o dată să devină un ticălos. Spiritele imperfecte, care sunt încă sub influenţa materiei, nu au totdeauna idei complete asupra
reincamarii; modul cum ele o explică se resimte de ignoranţa lor şi din prejudecăţile pământeşti, la fel cum ar face un ţăran dacă 1-am întrebă care se învârteşte:
Soarele său Pământul? Ele nu au despre existenţa lor anterioară decât o amintire confuză şi viitoral este pentra ele în negură. (Se $ţie că amintirea existentelor
trecute se lumi- nează pe măsură ce spiritul se uşurează de materie). Unele vorbesc încă de sfere concen- trice care împrejmuiesc pământul şi în care spiritul,
ridicându-se gradat, ajunge în al şaptelea cer, care este pentra ele apogeul perfecţiunii. Dar chiar prin diversitatea expre- şiilor şi a bizareriei figurilor, o observare
atentă face să recunoaştem cu uşurinţă un gând dominant, acela al probelor succesive ce spiritul trebuie să sufere şi a diferitelor grade ce trebuie să parcurgă pentru
a ajunge la perfecţiune şi la supremă fericire. Adesea lucrurile ni se par contradictorii când nu am sondat îndeajuns sensul lor inthn.
SUFLET - după unii, el este principiul viejii materiale; după aljii, este principiul inteligenjei fără individualitate după moarte; după diferitele doctrine
religioase, el este o fiinfa nemateriala, distinctă, pentra care corpul nu este decât un acoperiş care supraviejuie^te corpului ?i păstrează individuahtatea sa după
moarte. Această diversitate
SIBILA - profetă care ghicea şi pe care cei vechi o credeau inspiratž de divi- nitate. Curăţate de partea şarlataneasca şi de minuna|iile cu care le
înconjurau cei ce le exploatau, Sibilele şi Pytonisele erau somnambule, extatice şi chiar medii.
SOMNAMBULISM - stare de dezrobire a sufletului, mai completă că în vis (vezi visul). Visul este un somnambulism imperfect. tn somnambulism
luciditatea su- fleţului - capacitatea de a vedea în timp şi spaţiu - care este unul din atributele sale, este mai dezvoltată; el vede lucrurile cu mai multă precizie şi
exactitate; corpul poate lucra sub impulsul voinţei sufletului. Uitarea completă în momentul deşteptării este unul din semnele caracteristice ale adevăratului
somnambulism; pentru că indepen- denta sufletului şi a corpului este mai completă că în vis.
SOMNAMBULISM NATURAL - acela care este nepregătit şi se produce fără provocare şi fără influenfa vreunui agent exterior.
SOMNAMBULISM MAGNETIC - sau artificial, acela care este provocat prin acţiunea ce o persoană exercita asupra alteia prin mijlocul fluidului
magnetic pe care îl revărsa asupra ei.
SOMN NATURAL - suspendare momentană a vieţii de relaţie; îngreunare a simţurilor în timpul căreia sunt întrerupte relaţiile sufletului cu lumea
exterioară, rela- ţii făcute cu ajutorul organelor.
SOMNILOCHIE - stare de libertate a sufletului, intermediară mtre vis şi som- nambulism natural. Aceia care vorbesc în vis sunt somniloci.
SFERA - cuvânt prin care unele spirite arata diferitele grade a scării spiritiste. Ei spun că cineva a ajuns în a cincea sau a şasea sferă după cum alţii zic că
au ajuns într-al cincilea sau al şaselea cer. Prin modul în care se exprima, s-ar putea crede că pământul este un punct central, împrejmuit de sfere concentrice în
care se produc succesiv diferitele grade de perfecţiune; sunt de asemenea unele care vorbesc de sfera focului, de sfera stelelor etc. Cum cele mai simple noţiuni
astronomice ne demon- streaza îndeajuns absurditatea unei astfel de teorii, ea nu poate proveni decât dintr-o falsă interpretare a tennenilor, unde spiritele foarte
înapoiate sunt încă pătrunse de sis- temul lui Ptolemeu sau Tycho-Brahe. Dacă im om pe care îl credeţi savant susţine un lucru evident absurd, îndoiţi-vă de ştiinţa
lui, el trebuie să fie dintre spiritele înapoiate şi numai prin experienţe vă veţi învăţa a le cunoaşte. Aceste expresii sunt deci vicioa- se, luate chiar la figurat, pentru
că ele pot induce în eroare asupra adevăratului sens în care trebuie să luăm dezvoltarea spiritelor. (Vezi cuvântul Reincamare.)
SPIRITISM - doctrina fondată pe credinţă existenţei spiritelor şi pe a comuni carii lor cu oamenii.
SPIRinST - ceea ce se adaptează doctrinei spiritiste sau care are raporturi cu spiritismul.
SPIRITUALISM -- credinţa în existenţa unui suflet spiritual, nematerial, care- şi păstrează individualitatea după moarte, abstracţie făcând de credinţa în
spirite; ea este opusă materialismului. Oricine crede că în noi nu este numai materie, este spiri- tualist, dar nu urmează de aici ca el admite doctrina spiritistă.
Oricine este spiritist este de la sine spiritualist; pe când materialistul nu este nici una, nici alta. Cum acestea sunt două idei esenţial distincte, era nevoie a le
distinge prin cuvinte diferite, pentru a evita orice echivoc. Chiar pentru cei care privesc spiritismul că o idee hime- râca, este necesar a le deosebi printr-un cuvânt
special, pentru a le putea distinge.
STEREOTITA - calitatea apariţiilor care tmprumuta proprietafile materiei de a deveni rezistente şi palpabile; se numeşte astfel spre a se deosebi de
aparijiile vapo- roase sau eterate care nu sunt palpabile. Apariţiile stereotite prezintă pentru un scurt timp vederii şi atingerii propietatile unui corp viu.
SUPERSTIJIE - oricât de absurdă ar fi o idee superstiţioasă, ea izvorăşte tot- deauna dintr-un fapt real, dar pe care ignoranta 1-a denaturat, exagerat sau
1-a inter- pretat fals. Este o greşeală a crede că popularizând cunoaşterea manifestărilor spiri- tiste înseamnă a propaga superstiţia. Din două lucruri unul: ori aceste
fenomene sunt o închipuire ori sunt reale, în primul caz aţi avea dreptul a le combate; dar dacă ele există, aşa cum o dovedeşte experienţă, nimic nu le-ar împiedica
să se producă. Cum ar fi o copilărie a ne opune unor fapte pozitive, ceea ce trebuie să combatem, nu sunt faptele, ci falsă interpretare ce le-o poate da ignoranta.
Fără îndoială, că în timpurile îndepărtate, ele au fost izvorul a numeroase superstiţii, ca şi toate fenomenele naturale a căror cauză nu era cunoscută; progresul stiin|
elor pozitive face că încetul cu încetul unele să dispară; ştiinţa spiritistă, mai bine cunoscută, va face să dispară şi celelalte. Adversarii spiritismului se sprijină pe
pericolul pe care îl prezintă pentru judecată. Toate lucrurile care pot impresiona închipuirile slabe pot produce nebunia, ceea ce trebuie înainte de toate, este a
vindeca boala fricii; ori mijlocul de a ajunge aici nu este de a exagera închipuitul pericol, facandu-1 să creadă că toate aceste manifestări sunt opera diavolului.
Aceia care propagă această credinţă în scopul de a discredita spiritis- mul, nu-şi vor ajunge scopul; mai întâi pentru că a atribui o cauză oarecare fenome- nelor
spiritiste înseamnă a le recunoaşte existenţa; al doilea, vrând să le prezinte ca acţiuni ale diavolului, veţi influenţa în mod primejdios moralul unor indivizi. Cum
prin aceasta nu veţi împiedica producerea manifestărilor, chiar la aceia care nu vor să se ocupe de spiritism, ei nu vor vedea peste tot în jurul lor, decât draci şi
demoni, până şi în efectele cele mai simple pe care ei le vor lua drept manifestări, având prin aceasta destule cauze care să le tulbure mintea. A răspândi această
teamă înseamnă a mări frică, în loc de a o vindeca; acesta este adevăratul pericol şi de aici vine superstiţia.
SILFE, SILFIDE - după mitologie silfele erau genii ale aerului după cum gnomii erau ai pământului şi ondinele, cele ale apelor. Ele erau reprezentate sub
o formă omenească semivaporoasa, cu trăsături graţioase, aripi transparente, emblema repeziciunii cu care ele parcurgeau spaţiul; li se atribuia puterea de a se face
văzute sau nevăzute după voinţa; caracterul lor era blând şi binevoitor. „Nu vă îndoiţi de mulţimea silfelor uşoare pe care să le aveţi la ordinele voastre; necontenit
ocupate a culege gândurile voastre, abia pronunţaţi un cuvânt că ele 1-au prins şi 1-au repetat de jur împrejurul vostru. Ele sunt aşa de uşoare că parcurg mii de
paşi într-o secundă; acestea sunt silfele lui Paracelsus şi ale lui Gabalis.“ (A. Martin) Credinţa în silfe îşi are evident izvorul în manifestările spiritiste. Ele sunt
spirite de ordin inferior, uşoare dar binevoitoare.
TELEGRAFIA OMENEASCĂ - comunicarea la distanţă între două persoane vii, care se evoca reciproc. Aceasta evocare provoacă emanciparea
sufletului; unde spiritul incamat vine să se manifeste şi poate să-şi comunice gândul prin scriere sau prin oricare alt mijloc. Spiritele ne spun că telegrafia
omenească va fi într-o zi un mijloc obişnuit de comunicaţie, când oamenii vor fi mai morali, mai puţin egoişti şi mai puţin alipiji de lucrurile materiale; aceasta
telegrafie fiind privilegiul sufletelor de elită.
TELEPATIE - vezi Telegrafia omeneascd.

54
 TELEPSIHIE - studiul fenomenelor în care se manifestă, sub o formă oareca- re $i la mari distanţe, influenţa unei fiinţe omeneşti, fără intrebuinjarea
sugestiei ver- bale - fenomene cunoscute sub denumirea de exteriorizare a sensibilităţii şi transmi- terii gândirii.
TELEKINESIE - facultatea mediumilor de a mişca unele obiecte din jurul lor, a le ridica în aer etc.
TAUMATURG - cel ce face vindecări minunate: de exemplu Sf. Grigore Taumaturgul. Vindecările prin sugestie depind de această ştiinţă. A se vedea
detalii complete în tratatul nostru de magnetism personal şi sugestie.
TOTUL UNTVERSAL - marele tot. După părerea unor filozofi, este un suflet universal din care fiecare din noi poseda o părticică; la moarte, toate aceste
suflete particule se reîntorc la izvorul general, fără să-şi păstreze individualitatea, după cum picăturile de ploaie se adună în ocean. Această sursă comună este
pentru ei marele tot, „ Totul Universal“. Această doctrină ar fi tot aşa de dezasperanta ca şi materialismul, căci fără individualitate, după moarte, ar fi ca şi cum
cineva n-ar exista. Spiritismul este proba patenta împotriva acestei teorii. Dar ideea marelui tot nu implică, că o ne- cesitate, pe aceea a contopirilor fiinţelor într-
una singură. Un soldat care se reîntoarce la regimentul sau reintra într-un tot colectiv, dar îşi păstrează individualitatea. La fel este cu sufletele care reintră în lumea
spiritelor care pentru ele este un tot colectiv: to- tul universal. în acest sens trebuie să luăm această expresie, din limbajul unor spirite.
TRANSMIGRAJIE - vezi cuvintele Rdncarnare, Metempsihoza.
TIPTOLOGIE - comunicarea spiritelor prin mijlocul ciocăniturilor, lovituri- lor, zgomotelor.
Tiptologie prin mişcare, atunci când zgomotele sunt produse prin lovire de un obiect oarecare, care se mişcă, de exemplu o masă care loveşte cu
picioarele printr-o mişcare de oscilaţie.
Tiptologie intimă sau pasivă, atunci când loviturile se aud în chiar corpul obiectului care stă absolul nemişcat.
Tiptologie alfabetică, atunci când loviturile arată litere, care unite fac cuvinte şi fraze. Ele pot fi produse prin una din tiptologiile mai sus arătate.
Tiptologia este un mijloc de comunicare foarte imperfect din cauza încetinelii care nu permite dezvoltări aşa de întinse ca acelea care se pot obţine prin
psihografie sau psihofonie.
UMBRELE - în mitologia romană şi etrusca umbrele erau sufletele sau um- brele celor morţi. Cei vechi aveau un mare respect pentru umbrele străbunilor
lor pe care ei credeau că-i pot îmblânzi prin sacrificii. Ei şi-i închipuiau sub forma lor ome- neasca, dar vaporoasă şi invizibilă, rătăcind împrejurul mormintelor
sau a locuinţelor lor vizitându-şi familiile. Cine nu va recunoaşte în aceste Umbre spiritele sub învelişul semimaterial al perispiritului şi care ne spun ele singure a
fi printre noi sub forma ce o aveau în viafa? (Vezi Penafi.)
URSITOARE - vezi Zâne.
VISE - efectul emancipării sufletului în timpul somnului. Când simţurile sunt obosite, fegaturile care unesc corpul şi sufletul slăbesc, sufletul devine mai
liber, reca- pata în parte capacităţile sale spirituale şi intră mai cu uşurinţă în comunicare cu fiin- tele lumei dezincamate. Amintirea pe care o păstrează la
deşteptare despre ceea ce a văzut în alte părţi şi în alte lumi sau în existentele trecute, constituie visul propriu-zis. Această amintire nefiind decât parjiala, aproape
totdeauna incompletă şi amestecată cu amintiri din starea de trezie, rezultă din faptele constatate întreruperi care rup lega- tura şi produc acele combinări bizare ce
par a nu avea rost, aproape ca şi cum ar fi o povestire din care s-au frânt ici şi colo bucaji din linii sau fraze.
VRĂJITORI - la început se numeau indivizii care erau socotiţi că aruncau far- mece şi, prin extindere, toţi cei cărora li se atribuia o putere supranaturală.
Fenomene- le stranii care se produc sub influenţa unor medii probează că puterea atribuită vrajito- rilor se sprijină pe ceva real, dar că şarlatanismul a abuzat că
totdeauna. Dacă în seco- lul nostru mai sunt încă oameni care atribuie aceste fenomene diavolului, cu atât mai mult s-a putut crede aceasta în timpurile de
ignoranja; ceea ce se vede din faptul că in- divizii care posedau, chiar pentru uzul lor personal, unele din capacităţile mediumilor de azi erau condamnaţi să fie arşi
pe rug.
VIZIUNE - vezi aparifie.
VIZIONAR - care crede în mod greşit că are viziuni, revelaţii, la figurat: care are idei false şi himerice. Acest cuvânt ar conveni perfect pentru a desemna
persoane- le dotate cu a doua vedere şi care au viziuni reale, dacă n-ar fi fost luat în sens contrar. în acest timp necesitatea unui cuvânt special pentru a arăta aceste
persoane este evi- denta. (Vezi cuvântul Văzător.)
VEDENIE - vezi vedere.
VEDERE - (a doua): efectul emancipării sufletului care se manifestă în stare de veghe; capacitate de a vedea lucrurile absenţe ca şi cum ar fi prezente.
Aceia care posedă acest dar, nu văd cu ochii fizici, ci prin ochii sufletului care percep imaginea obiectelor peste tot unde el se transporta şi că printr-un fel de
miraj. Aceasta capacita- te nu este deloc permanenta, unele persoane o posedă pentru nevoile lor şi li se pare că un efect natural, producându-le ceea ce se cheamă
viziune.
XENOGLOSEE - capacitatea unor mediumi spiritişti de a vorbi sau înţelege o limbă străină sau imaginară pe care în stare normală nu o cunosc şi nu o
utilizează.
ZÂNE - după credinţă populară, zânele sunt fiinţe semimateriale dotate cu o pu- tere supraomenească, ele sunt bune sau rele, protectoare sau
răufăcătoare; ele pot după voinţa să se facă văzute sau nevăzute şi să ia orice fel de foime. Zânele, în vechime şi la popoarele modeme, eiau socotite ca imediat
următoare după divimtatile cele vechi Dacă cercetăm istoria lor atribuită poeţilor şi credinţelor populare, gasfrn în ea toate manifestările spiritiste din timpurile
noastre şi care s-au produs în toate epocile. aşa că desigur acestor fapte li se datoresc originea lor. tn zânele care piezideaza la naşterea copiilor şi îi unnaresc în
timpul vieţii, recunoaştem faia greutate spiritele sau geniile famihare. Inclmarea lor mai mult sau mai puţin bună şi care este totdeauna reflexul pasiunuor
omeneşti, le pune în categoria spiritelor inferioare sau puţin avansate. (Vezi cuvantulPoliteism.)
ZGOMOTE - comunicări ’prin lovituri ale spiritelor infenoare.

Spiritismul — ştiinţă sau misticism?

Spiritismul este o filosofie experimentală, care se ocupă cu studierea sufletukii și manifestările

sale. Mulţi iși închipuie că spiritismul constă numai în obţinerea diferitelor profeţii prin învârtirea
meselor și a paharelor, neglijând astfel latura filosofică a acestei doctrine care tinde a deveni
universală, formând baza teozofiei și a altor doctrine mistice.

Spiritismul este o știin|a-credinta ce ne arată că omul poseda un suflet și că acesta nu este decât o
mică parte din puterea dumnezeirii. Această parte din dumnezeire iși începe acţiunea în cele mai
inferioare animale, de unde, numai după ce trece printr-o serie de mii de viefl, tinde a deveni o
inteligenţă incarnandu-se în specia umană. De aici ea începe a se dezmargini mereu de greutatea
de a se înţelege pe sine și pe Dumnezeu până ajunge la cea mai înaltă treaptă de lumină
intelectuală, când se confunda din nou cu dumnezeirea.

Spiritismnl e ştiinţă snfletului, prin care omul tnvapi a-/ iubi pe aproapele sau ca pe sine. stiinfa prin care
omul se poate înţelege cu cei duşi din lume.

55