Adrian Paunescu

Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni,

plasa Bălți, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova
— d. 5 noiembrie 2010, București) a fost un poet, publicist,
textier și om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales
ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai
prolifici autori români contemporani – și ca organizator al
Cenaclului Flacăra, întrunire desfășurată periodic în anii
1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde
artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și
literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului,
Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului
tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de
către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația
în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii
spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale
genurilor folk și rock.

Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei Flacăra.
Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la
concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru
criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra). După
căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna
anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă
perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena
1.

În perioada comunistă a fost considerat de mulți români un sicofant pentru felul în care îl lăuda pe șeful
de stat Nicolae Ceaușescu.[1][2]

Totuși poetul nu a încetat să-și exprime admirația față de anumite laturi ale comportamentului lui
Ceaușescu nici după încetarea regimului comunist. [necesită citare] Indiscutabil, orientarea politică a lui
Păunescu a fost întotdeauna una de stânga. Spre deosebire de alte personalități ale perioadei
comuniste, Păunescu a promovat idei de stânga mai liberale, de inspirație occidentală.[necesită citare]
Relația lui Păunescu cu puterea comunistă poate fi considerată ca ambiguă, Păunescu manifestându-se
nu ca un critic radical al sistemului sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra
derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice. Păunescu a întreținut relații strânse cu membri
ai aparatelor comuniste de stat și partid. [necesită citare] După 1989, Păunescu este unul din puținii care
nu reneagă complet ideologia socialistă, intrând rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie Verdeț.
Familia și educația

Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a
copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova și, în 1960, Școala
Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia)[3], fiind coleg, printre alții, cu actrița Silvia Năstase.
Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare
pentru „activități anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 și din această cauză Păunescu a
trebuit să aștepte trei ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la
Universitatea din București.

Cărți publicate

Ultrasentimente (1965, poezii, debut editorial)

Mieii primi (1966, poezii)

Fântâna somnambulă (1968, poezii)

Cărțile poștale ale morții (1970, proză fantastică)

Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (1970, literatură pentru copii, cu ilustrații de Constanța
Buzea, prima lui soție)

Viață de excepții (1971, antologie de poezii)

Sub semnul întrebării (1971, interviuri)

Istoria unei secunde (1971, poezii, trei ediții, prima fiind arsă de cenzura de partid)

Lumea ca altă lume (1973, publicistică)

Repetabila povară (1974, poezii)

Pământul deocamdată (1976, poezii, două ediții)

Poezii de până azi (1978, antologie de poezii, record mondial de tiraj pentru poezie, 155.000 exemplare,
în colectia BPT, cu o prefață de Eugen Barbu și o postfață de Șerban Cioculescu)

Sub semnul întrebării (1979, ediție revăzută și adăugită, interviuri)

Manifest pentru sănătatea pământului (1980, poezii)

Iubiți-vă pe tunuri (1981, poezii)

De la Bârca la Viena și înapoi (1981, reportaj, jurnal, cu ilustrații de Andrei Păunescu)

Rezervația de zimbri (1982, poezii, cu ilustrații de Ioana Păunescu)

Totuși iubirea (1983, antologie de poezii)

Manifest pentru mileniul trei - volumul 1 (1984, antologie de poezii)

Manifest pentru mileniul trei - volumul 2 (1986, antologie de poezii, care conține un capitol de poeme
inedite și unul de referințe critice)

Locuri comune (1986, poezii)

Viața mea e un roman(1987, poezii)

Într-adevăr (1988, poezii, ilustrate de Andrei Paunescu)

Sunt un om liber (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piață, în septembrie 1989, de îndată
ce a apărut și a revenit printre cititori în martie 1990.

Poezii cenzurate (1990, poezii, cu ilustrații de Andrei Păunescu, două ediții)

Româniada (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)

Bieți lampagii (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)

Noaptea marii beții (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)

Front fără învingători (1995, poezii)

Infracțiunea de a fi (1996, poezii, cu o prezentare și o bibliografie de Andrei Păunescu)

Tragedia națională (1997, poezii, referințe ­critice de Constantin Noica)

Deromânizarea României (1998, poezii, texte introdu­ctive de Nichita Stănescu, Fănuș Neagu și Grigore
Vieru)

Cartea Cărților de Poezie (1999, ediția I, integrala poeziilor apărute în volume, și un capitol de versuri
inedite. Cartea cuprinde toate cărțile de versuri publicate de Adrian Păunescu, de la debutul din 1965,
până în 1999. Pe cât s-a putut, autorul a reconstituit și a oferit variantele adevărate ale poeziilor sale, pe
care, în anumite cazuri, datorită cenzurii, le-a publicat, în volumele sale, cu titluri sau versuri schimbate)

Meserie mizarabilă, sufletul (2000, poezii)

Măștile însîngerate (2001, proze)

Nemuritor la zidul morții (2001, poezii)

Până la capăt (2002, poezii, 3 ediții)

Liber să sufăr (2003, poezii, 3 ediții)

Din doi în doi (2003, poezii)

Eminamente (2003, poezii, 2 ediții)

Cartea Cărților de Poezie (2003, ediție revăzută, adăugită și actualizată)

Întoarcerea pe Atlantida (2003, tradu­cere în limba sârbă de Adam Puslojici și Radomir Andri, Belgrad,
antologie de poezii)

Logica avalanșei (2005, poezii, ciclul Zi de zi)

Antiprimăvara (2005, poezii, ciclul Zi de zi)

Muguri pe ruguri (2005, poezii, ciclul Zi de zi)

Ninsoarea de adio (2005, poezii, ciclul Zi de zi)

Încă viu (2005/2008, poezii, ciclul Zi de zi)

Un om pe niște scări (2006, poezii, ciclul Zi de zi)

De mamă și de foaie verde (2006, poezii, ciclul Zi de zi)

Copaci fără pădure (2006, poezii, ciclul Zi de zi)

Lehamite (2006, poezii, ciclul Zi de zi)

Doamne, ocrotește-i pe români! (2006, antologie de poezii 1968-1990)

Suntem pe mâna unor nebuni (2006/2008, poezii, ciclul Zi de zi)

Vagabonzi pe plaiul mioritic (2007, poezii, ciclul Zi de zi)

Rugă pentru părinți (2007-2008, antologie de poezii)

Generația '60 - Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru (2007, teză de doctorat)

Libertatea de unică folosință (2007, poezii, ciclul Zi de zi)

Poezia patriotică în luptă cu homunculii (2009, studii critice)

Vinovat de iubire (2010, roman)

Ultima noapte pe Atlantida. Poezii vechi și noi (2010)

Jurnalist și om de televiziune

În anii 1970 Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media românească. Cenaclul Flacăra și
revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracție indiscutabilă asupra tineretului și a vieții publice din
România datorită combinației de idei de stânga de inspirație occidentală și de naționalism. Numeroși
muzicieni din genurile rock și folk pe care autoritățile comuniste îi puteau considera „subversivi” au fost
lansați sau promovați de Păunescu prin recenzii ori prin introducerea lor în Cenaclul Flacăra.

1977-1981, la ideea lui Dumitru Popescu, realizează la Televiziunea Română un ciclu de emisiuni de
descoperire și valorificare a potențialului creator cultural național („Antena vă aparține”, „Antena
Cântării României”, „Gala Antenelor”, „Descoperirea României”, „Redescoperirea României”, etc.)

1985-1989 - numele său nu mai poate apărea pe posturile de radio și televiziune, măsură restrictivă care
continuă până în 1992[necesită citare].

Din 1992 participă, în calitate de invitat, la emisiuni pe teme politice și culturale, la Televiziunea Româna
1 (cea mai de răsunet fiind cea realizată de Mihai Tatulici, în 17 iulie 1992[judecată de valoare]) și TVR 2
(Seratele muzicale ale lui Iosif Sava, Ceaiul de la ora 5, al Marinei Almășan), TV Antena 1 (inclusiv la
„Milionarii de la miezul nopții”, realizator Marius Tucă și la emisiunea „Printre rânduri”, a lui Radu
Herjeu), Tele 7 abc, Pro TV, Tv Sigma, Super Nova din București, Tele + și Cinemar Baia Mare, TV-Valcea,
TV-Deva, TerraSat Craiova, Dags TV Petroșani, TV Slobozia, TV Bacău, TV Lugoj, Terra Sat Reșița, Cony Sat
Tulcea, alte posturi locale de televiziune, la Radio România, Radio 21, Radio 2M+, Radio Total, Radio
Blue Jeans Slobozia, Europa Liberă etc.

27 martie 1998 - realizează Duplexul București-Chișinau, la TVR 2

21 martie 1998 - 2 aprilie 1999 - realizează, la Televiziunea Națională Antena 1, emisiunea saptămânala
de cultură, civilizație, eveniment și performanță „Schimbul de noapte - Pariul pe insomnie” (dialoguri cu
personalități, recitaluri de muzică de toate genurile, lansări și relansări de talente din muzică, literatură,
plastică, știință, sănătate, teatru, expoziții de pictură, fotografie si sculptură, rubrici de cultură
economică, mitologie istorică a neamului, limba română actuală, reportaje de actualitate, alte rubrici de
cultură, dialog și civilizație vii (49 ediții până în 2 aprilie 1999[necesită citare]). Din 9 aprilie 1999,
emisiunea iși schimbă denumirea, respectiv „O șansă pentru fiecare” (se difuzează vinerea, 12 ediții,
până la 25 iunie 1999[necesită citare]) iar din 25 iulie 1999 până în 14 decembrie 1999, când are loc
ultima ediție, emisiunea se difuzează duminică noaptea, de la ora 1, în continuarea emisiunii „Meciul
meciurilor”, în cadrul mega-emisiunii „O noapte cu Adrian Paunescu”.

7 martie-14 decembrie 1999 - realizator al emisiunii duminicale TV Meciul Meciurilor - Fotbal Club
Antena 1

Din 26 ianuarie 2000 - realizează, la Tele 7 abc, două noi emisiuni saptămânale: „O noapte cu Adrian
Paunescu” (talk–show, sâmbătă noaptea) și „Cenaclul Totuși iubirea” (duminică seara)