Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care pentru literatura romana inseamna

epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

Cronologie
Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei perioade:
Prepasoptismul (1830 -1840)
Pasoptismul (1840 -1860)
Postpasoptismul (1860 - 1870)
Context istoric
Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci mult mai larg, ca o perioada de avant cultural in
care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale. Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost insa
posibila fara niste transformari cum ar fi:
1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu
1860 Apare prima universitate romaneasca, universitatea de la Iasi
1864 Apare universitatea Bucuresti
1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi
1829 Apar primele ziare romanesti:
Tara Romaneasca - Curierul romanesc (cu suplimentul Curier de ambe sexe)
Moldova - Albina romaneasca (cu suplimentul Alauta romaneasca)
Transilvania - Gazeta de Transilvania (cu suplimentul Foaie pentru minte, inima si literature)
Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia primelor reviste literare:
1840 Dacia literara
1844 Propasirea
1855 Romania literara

Curentele literare(iluminism,preromantism,romantism,clasicism,realism incipient )sunt asimilate simultan.

Trecerea de la o epoca la alta se savarseste adesea printr-o miscare de pendul,ca si cum continultul de
exprimat nu ar mai incapea in formele artistice existente si ar impune descoperirea unor modalitati de a scrie
diametral opus.

Pasoptismul cuprinde perioada literara care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare,de
afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

Istoria Militans – doar sa asculte

In poezia populară literatorii revoluţionari de la 1848 vedeau o oglindă a vieţii sociale şi naţionale. Poeziile
populare sunt considerate, “comori nepreţuite” care definesc specificul nostru naţional”, “Într-o epocă ca aceasta,
unde ţările noastre au a se lupta cu duşmani puternici care cerc a întuneca nu numai drepturile politice, dar şi chiar
naţionalitatea românilor, poezia populară ne va fi de mare ajutor spre apărarea acesteia”. Întregii lor activităţi, vieţii
şi operei lor li se potriveşte calificativul de “poeţi cetăţeni”. Poezia lui Alecsandri, dedicată dezrobirii ţiganilor, e un
strigăt sincer şi spontan, o dovadă de umanism. Curentul dominant în literatura noastră paşoptistă a fost, în mod
evident, romantismul. Asistăm la o invazie de traduceri şi la fixarea unei mode occidentale în tot ce se face la noi.
Răspândirea şi circulaţia operelor cu tematica istorică se explică prin faptul că epoca însaşi era frenetizată de
sentimentul trecutului eroic, de mândria naţională. Poezia de inspiraţie istorică se realiza paralel cu poezia de
inspiraţie populară, pornită tot din programul “Daciei literare” . Numai aşa se poate explica elogiul superlativ al lui
Eminescu din “Epigonii” adresat scriitorilor paşoptişti. Dar ideile paşoptiste n-au rămas închise în epocă; ele au
continuat să fecundeze şi epoca urmatoare; când o altă generaţie, a marilor clasici, ducea mai departe sentimental
trecutului şi inspiraţia istorică: Haşdeu în drama “Răzvan şi Vidra” sau în “Ion Voda cel cumplit” în care ia drept
model opera capitală a lui Nicolae Bălcescu (“Românii subt Mihai Voievod Viteazul”), Odobescu în nuvelele istorice
sau chiar în câteva poeme, Eminescu în “Scrisoarea a III-a” şi în câteva postume (“Memento mori”, de exemplu).

Romantismul
 Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea in
Europa care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada
neoclasica,ce se va pierde la aparitia spiritului romantic.

In jurul anului 1848, romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile
romane sub o forma moderata insa, fiind mai ale un curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii
romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari.

În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade
Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după
declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul
mare romantic european.

Reviste/ZIARE
Curierul romanesc

Curierul Românesc a fost prima gazetă în limba română cu apariție constantă și îndelungată, publicată în
Țara Românească între anii 1829 - 1859 sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. Acesta dorea ca foaia să fie
„administrativă, comercială și politică”.

Articolele programatice ale unui curent sau ale unei miscari literare au avut intotdeauna o importanta majora,
pentru ca au cristalizat si au dat coerenta tenditelor fundamentale ale epocii.

In Principatele Romane,pe la finalul secolului XVIII si in primii ani ai secolului XIX,incepusera sa patrunda diferite
ziare straine, mai ales franceze, germane si grecesti.

Nevoia unui mijloc de a se raspandi mai repede stirile intamplarile din tara si din strainatate se simtise de mult.

Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade
Radulescu.

El este fondatorul Curierului romanesc,revista in limba romana,aparuta pe 8 aprilie 1829.

In Curier se naste critica literara in literatura romana. Ea se infatiseaza prin mici notite,in care se apreciaza
valoarea scriitorilor si a celor ce publica scrierile lor in diferite brosuri.

Albina romaneasca

Albina romaneasca a fost o gazeta politico-literara,editata de Gheorghe Asachi la Iasi.

Apare la 1 iunie 1829 si i se adauga in 1837 suplimentul literar “Alauta romaneasca”,sub indrumarea lui
Mihail Kogalniceanu.

Dacia literara

Dacia literară este o revistă apărută pe 30 Ianuarie 1840 la Iași, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu.

În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut
următoarea rubricație, marcată prin supratitluri:

Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene
pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești (texte
reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”), Telegraful
Daciei (știri culturale);
 Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei),
Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan al
împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere
din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei;

Nr. 3: Scene contemporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera
de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi românești
(„Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei.

Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după
1859, în ediția a doua.

Propasirea

Propășirea (Foaie pentru intereseurile materiale și intelectuale) a fost o revistă săptămânală de cultură,
apărută la Iași între 9 ianuarie și 29 octombrie 1844, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion
Ghica și Petre Balș. După o activitate de 10 luni și apariția a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din
ordinul domnitorului Mihail Sturdza.

“Propasirea” continua ideile “Daciei literare” pe plan literar si culturar,venind in sprijinul militantismului
revolutionar al epocii.

Propășirea avusese de luptat cu cenzura chiar de la apariția ei. Inițiatorii revistei au cerut autorizație pentru o
nouă foaie. Cuvântul Propășirea pe care l-au ales ca titlu a fost socotit de cenzură prea revoluționar și li s-a cerut să
aleagă alt titlu. Comitetul s-a decis să nu dea altul și și-a tipărit revista cu loc alb în locul numelui și cu subtitlul: Foaie
științifică și literară.

Poezia in perioada pasoptista:

Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul
“Introductie” din primul numar al revistei Dacia Literara, in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul
istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele romanilor de pretutindeni.
Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul
romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor.

Ceea ce au in comun toti scriitorii pasoptisti in creatiile literare se refera la adevarate manifeste pentru
implinirea unitatii si independentei nationale si pentru dreptate sociala.

Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor; cu un limbaj
adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea
etc. se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al
creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei etc.

Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura
lumii si revenirea la valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si
cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de
exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationala.

Proza in perioada pasoptista

Prima parte a perioadei paşoptiste înregistrează o serie de opere în proză care însă apar izolate şi nu toate
semnificative: abia după 1840 şi imediat după revoluţie, îşi scriu operele fundamentale prozatorii de primă mărime:
C. Negruzzi, Al. Russo, V. Alecsandri şi N. Bălcescu. Cea mai frapantă trăsătură a prozei în epoca paşoptistă este
caracterul memorialistic, lipsa invenţiei pure, a ficţiunii: aflată la început de drum, proza românească pune, înainte
de orice, faptul trăit; am putea vorbi chiar de o anumită pornire – comună tuturor prozatorilor epocii – de a respinge
invenţia. A doua trăsătură globală a prozei paşoptiste o constituie importanţa pe care continuă să o aibă retorismul,
moştenirea oratorică a perioadei clasice şi a culturii din secolele precedente. Proza largă, în care fraza se afla
construită pe tiparul perioadei clasice şi în care scriitorul caută să provoace efecte retorice, a înflorit mai cu seama în
Muntenia şi în Transilvania.

Scriitori pasoptisti
Ion Heliade Radulescu

- a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său
președinte, considerat cea mai importantă personalitate din cultura română prepașoptistă, prin aportul său cultural
și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne

- singurul poet, din prima generatie romantica, atasat pe deplin spiritual High Romanticismului - asa cum l-a
definit Virgil Nemoianu – este la noi Ion Heliade Radulescu

- aproape toate elementele acestui prim romantism se gasesc la el in stare pura: radicalismul ideologic,
coerenta vizionara, simtul cosmic, misticismul de sorginte biblica si intensitatea pasionala

- intemeiaza Curierul romanesc – ziar

- Personalitatea complexă de scriitor a lui Ion Heliade Rădulescu a provocat în literatura română ample
controverse, opiniile criticilor literari oscilând între acceptări elogioase și contestări severe. Indiferent de unele opinii
negative, Heliade rămâne un reper important în dezvoltarea literaturii de limbă română. Îndemnul său impetuos:
„Scrieți, băieți, numai scrieți!”, este emblematic pentru generația care a contribuit decisiv la dezvoltarea modernă a
literaturii române.

Istoricul literar V. A. Urechia a formulat susținerea: "Eliad nu este un om, Eliad este o epocă."

Grigore Alecsandrescu

- se remarca prin meditatii romantice,”Trecutul. La manastirea Dealului”,”Umbra lui Mircea.La

Cozia”,”Rasaritul lunei. La Tismana”,”Mormintele. La Dragasani”,care dau expresie temei ruinelor.

- un romantic sau un clasic? Intrebarea asta si-au pus-o, intr-o forma sau in alta, absolut toti comentatorii
operei lui. Este, dupa parerea mea, o intrebare cu desavarsire falsa, cata vreme noi n-am avut clasicism si romantism
in stare suficient de pura, incat sa putem stabili disocierii utile. (spune N. Manolescu – poeti romantici)

- (tot el) nici un alt poet roman nu ilustreaza mai fidel paradigma romantismului imblanzit a epocii de
dinainte de 1848. In aceste conditii, a voi sa-l definim drept clasic silit de imprejurari sa scrie ca un romantic ori din
contra drept un romantic grevat de o fire si de o educatie clasica, inseamna a rupe de fapt simtirea omului de modul
expresiei poetului.

- Paul Cornea: „Multi l-au considerat drept un produs de metisaj, un amestec de romantism si clacism. De
fapt, el e un romantic printre clasici si un clasic printre romantici. Cu alte cuvinte, un scriitor de tranzitie, iluzionandd
asuprsa situatiei proprii, exponentul unei perioade contradictorii, de ambiguitate si pionerat...”

Dimitrie Bolintineanu

- a fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848

 - scrie “Legende istorice”,arhicunoscute fiind “Muma lui Stefan cel Mare”,”Mircea cel Mare si solii”,”Daniil
Sihastrul”,”Codrul Cosminului”,in care cultiva imaginea eroului romantic desprins din cadrele istoriei nationale,scrie
epopeea “Traianida”o ampla lucrare de sinteza a trecutului istoric.

- la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul
român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini,
cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al
intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.

- Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a.
"Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și, în sfârșit,
la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.

- nici un poet din generatia pasoptista nu s-a incercat intr-o mai mare diversitate de specii vechi sau noi
decat Dimitrie Bolintineanu si totodata intr-un spirit romantic mai pur

- a fost incredintat in forul sau interior ca poezia trebuie sa fi e ,,naturala, simpla, adevarata” precum
cantecul pasarii sau murmurul raului, si i-a dat intr-un rand aceasta magnifica definitie foarte asemanatoare cu a lui
Novalis ,,Poezia este poezie. Iata tot ce se poate zice, precum Dumnezeu”. Pe de alta parte a romantismmului
genuim, potrivit cu insasi naura poetului, avea un talent spontan, ca nici unul altul in acea vreme, cu harul inventiei
verbale, plastice si muzicale. La fel cu Alecsandrescu si in deosebire de Alecsandri, n-a fost influentat de folclor,
poate si fiindca s-a format inainte de costituirea modelului, caruia i-a recunoscut totusi meritele (de pilda atunci
cand a comentat culegerea lui Alecsandri)

- M. Zamfir: ,,inspiratia lui Bolintineanu prinde aripi doar la contactul cu temele culte”

Vasile Alecsandri

- a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei
Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și
apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

- A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C.
Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni.

În 1854 - Apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M.
Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.

În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și
Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii.

- Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881

- cand se trezeste interesul lui Vasile Alecsandri pentru folclor? Desigur, nu chiar din copilarie, cum a
marturisit in Vasile Porojan. Mai probabil, dupa revenirea din Franta. Fapt e ca in 1844 anunta in Propasirea ca are
gata o culegere de poezii populare

- ca majoritatea romanticilor, Alecsandri a tratat folclorul ca un material, nu ca pe o opera constituita, si i-a

aplicat o croiala proprie. Fie ca a luat numai o idee, un motiv, fie ca a luat un text intrucatva structurat, el n-a avut
scrupule de a-i pastra autenticitatea (ideatica ori formala). Inte poeziile pe care le va fi auzit initial din gura unor
ciobani si altele pe care le-a scris el insusi de la un capat la altul nu exista nici o diferenta
 - trebuie sa plecam de la premisa ca toate textile din culegerile lui Alecsandri sunt esentialmente culte, cu
alte cuvinte reprezinta o opera poetica personala, independent de surse, de nivel de prelucrare ori de circulatie.
Este, de altfel, singura atitudine corecta fata de textul folkloric inaintea apartiei scolii stiintifice

- in ultima parte a vietii (1885-1890), Alecsandria indeplinit o ultima misiune, fiind ministru plenipotentiar
(diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului) al Romaniei la Paris.

Alecu Russo

- a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației
de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această
operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. A
participat la Revoluția de la 1848 din Moldova.

- Alecu Russo s-a născut în familia unui boier de viță veche, dar cu o situație socială relativ modestă. Copilăria
și-a petrecut-o la țară, în mijlocul țăranilor. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Rămas orfan
de mamă, Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveția. După studiile din Elveția, își continuă studiile la
Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări
literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum, în traducere.

- compune “Cantarea Romaniei” si culege,in 1846,balada “Miorita”pe care i-o transmite spre publicare lui
Vasile Alecsandri

Costache Negruzzi

- a participat la traducerea mai multor poezii, dar a scris si poezii originale, dar acestea nu sunt cea mai
stralucita parte a operei sale

- operele in proza sunt impartite in 3 categorii, botezate cu titlu general de Pacatele tineretelor. In prima
categorie intra o serie de carti, intr-una din acestea vorbind de moarte si cum ca ar intra in rai prin siretenia lui cand
ar muri. Din aceasta cauza, tiparind cateva randuri in reviste, a fost trimis in exil la o manastire in 1844, iar revista
Propasirea a fost suspendata. In a doua categorie intra Alexandru Lapusneanu, publicata in Dacia literara in 1840. A
treia categorie e formata din scrisorile lui, peste 30, unde are tonul glumet chiar si cand vorbeste de chestiuni
serioase. Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informații de tot felul, de care nu se poate lipsi cel care voiește să
cunoască viața socială și culturală a epocii dintre 1838-39.

- s-a ocupat si de teatru. Știm că a fost unul din cei care au pornit mișcarea din 1840. Pentru aceasta a tradus
din franceză și a scris și lucrări originale - slabe ca întocmire dramatică, dar cu pasaje satirice hazlii: Cârlanii, vodevil
într-un act (1857) și Muza de la Burdujeni (1850), în care își propune să ridiculizeze pe puriști și neologiști.

Andrei Muresanu

- a fost un poet și revoluționar român din Transilvania. Născut în familia unui mic întreprinzător, a studiat
filozofia și teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Brașov, începând cu 1838. A început să publice poezie în
revista ,,Foaie pentru minte, inimă și literatură”. S-a numărat între conducătorii Revoluției din 1848, ca membru în
delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai 1848. Poemul său ,,Un răsunet,” scris la Brașov pe melodia
anonimă a unui vechi imn religios (,,Din sânul maicii mele”), poem denumit ulterior ,,Deșteaptă-te, române!”, a
devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În 1990 ,,Deșteaptă-te, române!”
a devenit imnul de stat al României. După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat
în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862 poeziile sale au fost
adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a murit în 1863 la Brașov.

Mihail Kogalniceanu
 - a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a
devenit prim-ministru al României; A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-
se pe curentul moderat al liberalismului).

- Dacia Literara

,,Un I. Heliade-Radulescu, un Nicolae Balcescu, un Alecu Russo, oricat de deosebite ar fi temperamentele lor
individuale, coincid prin acea tendinta activa,practica si militanta a scrisului lor, merita sa cucereasca, pentru poporul
roman si pentru statul in formatie, bazele unei vieti noi de libertati nationale si de sporita constiinta de sine. Un
astfel de program, marturisit cu hotarare sau numai implicat in atitudinile lor scriitoricesti, confera grupului de
prozatori din jurul evenimentului de la 1848 un netagaduit caracter retoric. Prima faza a dezvoltarii stilistice care
incepe in acel moment este o faza retorica. Autorii cestei epoci mai mult vorbesc decat scriu. Chiar cand manevreaza
condeiul, ei raman oameni publici, individualitati avantate in largul vietii practice si politice, pentru care doresc sa
cucereasca noi valori sau pe care doresc s-o indrumeze catre teluri necunoscute sau parasite de multa vreme.
Cuvantul grait are, in aceste conditii, o valoare superioara expresiei scrise.” (Arta Prozatorilor Romani - Tudor Vianu)

Concluzie
În perioada paşoptistă se afirmă primii noştri scriitori moderni în cadrul curentului naţional popular, “Dacia
literară”. Apărând ideea de originalitate în literatură, mentorul generaţiei paşoptiste dezvolta în acelaşi timp şi
spiritual critic, exercitând, în acest fel, o influenţă hotărâtoare asupra fizionomiei culturii româneşti de la mijlocul
secolului trecut. “Critica noastră – spunea Mihail Kogălniceanu – va fi nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu
persoana”. În perioada paşoptistă, învăţământul, presa, teatrul, literatura, stiinţele cunosc o dezvoltare fără
precedent şi iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice, creşte numărul revistelor şi al altor periodice, al cărţilor tipărite
în tiraje mari, se formează un public cititor, se organizează biblioteci de literatură beletristică, se înfiinţează o viaţă
artistică specific românească, bazată pe tradiţia populară, i-a amploare mişcarea de culturalizare a maselor.

În această perioadă, intelectualii paşoptişti publică articole, studii, lucrări care au ca şi scop aducerea la
cunostinţa popoarelor europene problemele românilor.

In concluzie, putem spune ca literatura a avut un rol deosebit de important fiind ca un aer diafan ce a invaluit
secolul natiunilor cu mireasma modernizarii. Conceptul de literatura inclunzand transmiterea emotiilor estetice,
trezirea sentimentului national, educatia morala, mesianismul social.

Totodata un rol deosebit l-au avut si scriitorii prin operele lor lasandu-si amprenta asupra literaturii. Scrierile
lor sunt freamatul vechi al epocii glorioase ce au starnit admiratie imnica de-alungul secolelor.