ŞCOALA GIMNAZIALĂ ŞEULIA DE MUREŞ (CUCERDEA)

PROFESOR LB. ŞI LIT. ROMÂNĂ: GREC LAURA-CARMEN

Şezătoare literară

Carnaval de toamnă

Povestitorul: Oameni buni, bătrâni, copii:

Am venit ca să vă spun

Nu e glumă, nu e şagă

Mi-a şoptit o vrăbioară:

Toamna e acum pe drum!

Toţi: S-o primim cum se cuvine!

Să-i cântăm, să-i recităm

Cum vom putea noi mai bine.

A ruginit frunza din vii

A ruginit frunza din vii

Şi rândunelele-au plecat,
Pustii sunt lanuri si câmpii
Pustii sunt horele din sat.

Când viorica va-nflori

Si rândunica va sosi,
Atunci va creste iar, în bolti,
Frunza butucilor din vii.

Iar când cu flori si fân cosit

Va trece vara pe câmpii,
În aur lanurile-or fi
Şi hora-n sat ne-o-nveseli.

Povestitorul: Cumetre Marius!

Marius: Spune!

P: Cum ştiai dumneata să ne încânţi cu versurile lui Goga?

M: Tare îmi place mie poezia aceasta a lui Goga despre toamnă:
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ŞEULIA DE MUREŞ (CUCERDEA)
PROFESOR LB. ŞI LIT. ROMÂNĂ: GREC LAURA-CARMEN

Văl de brumă argintie Şi cum de la miazănoapte

Mi-a împodobit grădina Vine vântul fără milă,
Firelor de lămâiţă De pe vârful şurii noastre
Li se uscă rădăcina. Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

Peste creştet de dumbravă De viforniţa păgână

Norii suri îşi poartă plumbul, Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Cu podoaba zdrenţuită Plânge-un pui de ciocârlie
Tremură pe câmp porumbul. Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt subt gene

Marius: Să vă spună mai departe Cum o lacrimă-mi învie:
- Ni se-aseamănă povestea,
Aşa cum scrie în carte Cosmina
Pui golaş de ciocârlie.

Povestitorul: E cam tristă natura, aşa ca sufletul lui Octavian Goga şi ca cel al lui Nichita
Stănescu care se teme că odată cu venirea toamnei şi fiinţa iubită îl va abandona.

Răzvan: Aşa este, şi veţi afla

Căci acum, pe Nichita îl voi recita:

Emoţie de toamnă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori, Şuier luna şi o răsar şi o prefac
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, într-o dragoste mare.
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin

Povestitorul : Totuşi, să nu ne-ntristăm

Hai mai bine să cântăm

Ceva vesel, mai vioi

Toţi: cântec Acum e toamnă da

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ŞEULIA DE MUREŞ (CUCERDEA)
PROFESOR LB. ŞI LIT. ROMÂNĂ: GREC LAURA-CARMEN

A, a, a, I, i, i,
Acum e toamnă, da. Haideți copii la vii.
Frunza-n codru-ngălbenește,
Iarba-n câmp se veștejește, O, o, o,
A, a, a, Cocorii zboară-n stol.
Acum e toamnă, da. Se duc cuci și rândunele,
Și ne pare rău de ele,
E, e, e, O, o, o,
Plăcută vreme e. Cocorii zboară-n stol.
Struguri, mure, mere, pere,
Le avem după plăcere, U, u, u,
E, e, e, A venit și frigul.
Plăcută vreme e. Toamna rodnică-a trecut,
Haine groase ne-am făcut,
I, i, i, U, u, u,
Haideți copii la vii. A venit și frigul.
Strugurele must se face
Și nouă mustul ne place.

Povestitorul: Toate-s bune şi frumoase

Însă tare aş vrea acu

Să-l ascult pe Eminescu.

Mădălina: Vă prezint acum să ştiţi / Lacul cel de întâlnire

Vine ea oare?/, O să vedeţi,/ E-o poveste de iubire.

(Lacul, de M.Eminescu)

Lacul codrilor albastru Sã sărim în luntrea mică,

Nuferi galbeni îl încarcă, Îngânaţi de glas de ape,
Tresărind în cercuri albe Si sã scap din mână cârma
El cutremură o barcă. Si lopeţile sã-mi scape;

Si eu trec de-a lung de maluri, Sã plutim cuprinşi de farmec

Parc-ascult şi parc-aştept Sub lumina blândei lune –
Ea din trestii sã răsară Vântu-n trestii lin foşnească,
Si sã-mi cadă lin pe piept; Undoioasa apă sune!
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ŞEULIA DE MUREŞ (CUCERDEA)
PROFESOR LB. ŞI LIT. ROMÂNĂ: GREC LAURA-CARMEN

Povestitorul: Ei, ce credeţi, se-ntâlnesc?

Ca-n poveşti cu prinţi trăiesc?

Toţi: Vine, vine, se-ntâlnesc

Dragostea şi-o împlinesc.

Mădălina: Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Toţi: Of! mare păcat

Pe lângă plopii fără soţ, de M.Eminescu

Pe lângă plopii fără soț Cu ale tale brațe reci

Adesea am trecut; Înmărmureai măreț,
Mă cunoșteau vecinii toți -
Tu nu m-ai cunoscut. Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
La geamul tău ce strălucea Acele zâne ce străbat
Privii atât de des; Din timpurile vechi.
O lume toată-nțelegea -
Tu nu m-ai înțeles. Căci te iubeam cu ochi păgâni
Și plini de suferinți,
De câte ori am așteptat Ce mi-i lăsară din bătrâni
O șoaptă de răspuns! Părinții din părinți.
O zi din viață să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns; Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
O oră să fi fost amici, Că cu tristeță capul tău
Să ne iubim cu dor, Se-ntoarce în zadar,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, și să mor. Căci azi le semeni tuturor
La umblet și la port,
Dându-mi din ochiul tău senin Și te privesc nepăsător
O rază dinadins, C-un rece ochi de mort.
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins; Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Ai fi trăit în veci de veci Și noaptea candelă s-aprinzi
Și rânduri de vieți, Iubirii pe pământ.
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ŞEULIA DE MUREŞ (CUCERDEA)
PROFESOR LB. ŞI LIT. ROMÂNĂ: GREC LAURA-CARMEN

Povestitorul: Fraţii mei, după cum văd

Iar v-aţi întristat se pare

Haideţi iute să cântăm cântecel de sărbătoare!

Noul an de școală

Frunze ruginii cad pe cărări

Trec în zbor cocori, spre alte zări
Și-n poarta casei iar a bătut toamna cea domoală,
Veste să deie c-a început noul an de școală.

Clopoțelul drag sună voios

Și ne-așteaptă-n prag prietenos,
Globul terestru, emoționat bun venit ne spune,
Iar catalogul nou ne-a urat numai note bune!

Povestitorul: Dragii mei, o să vedeţi

Omu-i frate cu natura

Şi de mic copilu-nvaţă

Să se joace cu pădurea.

Gabriela: Asta-i drept, te întrerup

Chiar te rog să îmi permiţi

De copilul din opera lui Eminescu să vă povestec

Cum pădurea l-a cuprins de farmec

Gabriela (Pădurea): O, rămâi

"O, rămâi, rămâi la mine,

Te iubesc atât de mult! Şi prin vuietul de valuri,
Ale tale doruri toate Prin mişcarea naltei ierbi,
Numai eu ştiu să le-ascult; Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ, Eu te văd răpit de farmec
Ce se uit-adânc în ape /Cu ochi negri şi cuminţi; Cum îngâni cu glas domol,
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ŞEULIA DE MUREŞ (CUCERDEA)
PROFESOR LB. ŞI LIT. ROMÂNĂ: GREC LAURA-CARMEN

În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Ghiţă (eul liric):

Astfel zise lin pădurea,

Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce

A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Toţi: Da, ce frumoasă e copilăria!

Cristi: Ce frumos ştia a spune

Creangă – prietenul bun al lui Eminescu despre
copilărie: Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi
aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea
şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice.

Povestitorul: Hai acum să mai sfârşim,

Spre căsuţe să pornim,
Lucru bun am săvârşit,
Bucurii şi emoţii în suflet am sădit.