,,Odă eternului Poet”

(Scenariu)
(Până la începutul activității răsună cântece pe versurile lui M. Eminescu)
(La început răsună o melodie liniștită)
www.youtube.com/watch v=ss7EJ-PW2Uk
https://www.youtube.com/watch?v=iIjSS_MbCGg
Prezentatorul 1:
Stă melancolic teiul și visează.
La poale-i doarme marele poet
Ce parc-ascultă cu ființa trează
Străvechiul tei cum freamătă încet,

Prezentatorul 2:
Cum greierii în humă caldă cântă
Și pașii care trec ușor pe lut…
Dă-i, teiule, râvnita pace sfântă
Râvnita liniște, cum el a vrut!

„Teiul” recită Lilia Răzlovanu

Gheorge Lesnea

Adierea unui vânt Îl simt cei îndrăgostiți

Printre frunze rătăcește, Cu-a lor inimă de rouă,
Când din nou în teiul sfânt Ce-i de viață osteniți
Eminescu înflorește. Capătă-o putere nouă.

Toți simțim mireasma lui - Mirosul, sub nori nomazi,

Ce răsună când e vara Dăruind tristeții leacuri,
Pentru sufletul oricui Vine din trecut spre azi
De la Iași în toată țara. Și se duce peste veacuri

1
 Tinerii, bărbați, femei, Vechiul tei de la Copou
În nemuritoarea vreme, Sub a soarelui aramă
Simt miros adânc de tei Pe poetul veșnic nou
Ce răsare din poeme Cu glas lin de flori îl chemă.

Poetul: (Gligor Paul)

,, Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur
din marea de aur.’’

Poezia „ La steua” Burdeniuc Alexandru

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Discursul bibliotecarului:
Prezentatorul 1:
Comunicarea tainică cu natura l-a făcut să perceapă de mic fiecare șoaptă a
apelor, a codrului, acolo unde și-a găsit izvorul inspirațiilor.

Povestea codrului recită Ștefan Răilean

Împărat slăvit e codrul,

Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei-Sale.

2
 Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb.

Crainici, iepurii cei repezi

Purtători îi sunt de veşti,
Filomele-i ţin orchestrul
Şi izvoare spun poveşti.

Peste flori, ce cresc în umbră,

Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici…

Revedere recită Huzun Damian și Nicoleta Revenco

- Codrule, codruţule, - Codrule cu râuri line,

Ce mai faci, drăguţule, Vreme trece, vreme vine,
Că de când nu ne-am văzut Tu din tânăr precum eşti
Multă vreme au trecut Tot mereu întinereşti.
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat. - Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
- Ia, eu fac ce fac de mult, Că de-i vremea rea sau bună,
Iarna viscolu-l ascult, Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Crengile-mi rupându-le, Şi de-i vremea bună, rea,
Apele-astupându-le, Mie-mi curge Dunărea.
Troienind cărările Numai omu-i schimbător,
Şi gonind cântările; Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Şi mai fac ce fac de mult, Cum am fost aşa rămânem:
Vara doina mi-o ascult Marea şi cu râurile,
Pe cărarea spre izvor Lumea cu pustiurile,
Ce le-am dat-o tuturor, Luna şi cu soarele,
Umplându-şi cofeile, Codrul cu izvoarele.
Mi-o cântă femeile.

SOMNOROASE PĂSĂRELE recită Guțu Andreea

Somnoroase păsărele Doar izvoarele suspină,

Pe la cuiburi se adună, Pe când codrul negru tace;
Se ascund în rămurele Dorm şi florile-n grădină
Noapte bună! Dormi în pace!

3
Trece lebăda pe ape Peste-a nopţii feerie
Între trestii să se culce Se ridică mândra lună,
Fie-ţi îngerii aproape, Totu-i vis şi armonie
Somnul dulce! Noapte bună!

Poezia: ,,Trebuiau să poarte un nume’’ recită Gonciariuc Xenia și Rurac

Veronica
de M. Sorescu
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.

Și mai ales, au existat niște oameni simpli

Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân
Ștefan cel Mare
Și mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii-
,, Miorița’’ și ,, Luceafărul’’ și ,, Scrisoarea a III-a’’.
Au mai existat și niște codri adânci
Și un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă în vânt?

* Acest tânăr cu ochi mari,

Cât istoria noastră, Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilica în cartea vieții
Tot numărând plopii lumii, ai dreptății, ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.
Au mai existat și niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.
Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

4
 Poezia: ,, Eminescu’’ recită Burbulea Marina
de Victor Tulbure
E muntele cu stele-n căpătâi!
E valul care s-a-nălțat și nu e!
E soarele ce pleacă să apuie
Ca să răsară-n ceasul cel dintâi!
Și râul, ramul, buciumul și plânsul,
Revolta dintre piatră și amnar
Și viersul unui dulce grai amar
Se varsă-ntr-însul și încep dintr-însul.
Și-n aur viața de ni s-ar preface
Noi fără el ce-am fi decât un ciot?
În codrul unor freamăte sărace?
Când spunem Eminescu, spunem tot!

Prezentatorul 1:
Avem , cum spunea Nichita Stănescu poeţi mari, de talie europeană,
mondială, de prima mărime, primă vioară, de frunte, eroi, laureați, dar, în fond,
avem un singur poet - M. Eminescu, care semnifică însăși poezia.
Prezentatorul 2:
Eminescu rămâne o taină. Emil Cioran zicea despre el: ,, Acest om are o
biografie pe care și Buda ar fi gelos’’. A suferit fantastic, cumplit. Când crea,
ardea. E atât de puternic în versuri, încât ți se pare aproape imposibil să nu arzi
alături de el.
Odă (în metru antic) recită poetul (Paul)
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Prezentatorul 1:
De 2 ori pe an îl sărbătorim pe Eminescu, dar, în ciuda izbânzilor literare și
critice, suntem de 3 ori vinovați față de el: o dată pentru că nu-l cunoaștem cum
trebuie, a doua oară, pentru că nu-l facem cunoscut lumii și a treia vină o purtăm,
pentru că nu ne lăsăm contaminați de el.

5
Înscenare ,,Luceafărul’’ recită Veronica Rurac - Cătălina, Paul Gligor -
Luceafărul
L. - Din sfera mea venii cu greu L. – Dar cum ai vrea să mă cobor?
Ca să te-ascult ș-acuma, Au nu-nțelegi tu oare,
Și soarele e tatăl meu, Cum că eu sunt nemuritor
Iar noaptea-mi este muma; Și tu ești muritoare?

O,vin’ odorul meu nespus, C. – Nu caut vorbe pe ales

Și lumea ta o lasă; Nici știu cum aș începe-
Eu sunt luceafărul de sus, Deși vorbești pe înțeles
Iar tu să-mi fii mireasă. Eu nu te pot pricepe;

O, vin’ în părul tău bălai Dar dacă vrei cu crezământ

S-anin cununi de stele, Să te-ndrăgesc pe tine,
Pe-a mele ceruri să rasai Tu te coboară pe pământ ,
Mai mândră decât ele. Fii muritor ca mine.

C.- O ești frumos cum numa-n vis L.- Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
Un demon se arată, În schimb pe-o sărutare,
Dară pe calea ce-ai deschis Dar voi să știi asemenea
N-oi merge niciodată! Cât te iubesc de tare.

Mă dor de crudul tău amor Da, mă voi naște din păcat,

A pieptului meu coarde, Primind o altă lege;
Și ochii mari și grei mă dor, Cu vecinicia sunt legat,
Privirea ta mă arde. Ci voi să mă dezlege.

Prezentatorul 2:
Eminescu a rămas mereu contemporan. În fiecare vers a lui e o întreagă lume
de vise, de înţelepciune, de sentimente nebănuite. Ori de câte ori vei frunzări filele
cărţii lui Eminescu vei afla ceva nou, ceva ucigător de dulce, o doză copleşitoare
de mister şi vrajă izvorâtă din sentimentul dragostei:
Romanţa: ,,Pe lângă plopii fără soţ”, interpretează Maria Gumaniuc eleva clasei
a X-a
Prezentatorul 1:
Despre Eminescu s-a spus totul. Despre Eminescu nu s-a spus nimic.
Prezentatorul 2:
Cei care l-au citit și cei care nu l-au citit deloc, au susținut că Eminescu este
Mare. Pe când el este Unic.
6
 Poezia: ,,Eminescu” recită Gavriil Vidmidi
Iar glasul lui atât de dulce
Cânta natura noastră blândă
Un tei, o trestie, un nufăr,
Un chip iubit văzut în frunză.

În sufletul roman adânc răsună

Cântarea lui măreață și duioasă,
Ea-i diadema cea mai luminoasă
Ce neamul meu pe frunte va s-o pună.

Ne-a plâns el plânsul tuturora

De zbuciumul eternei lupte,
Smulgând fulgerătoare versuri
Ce astăzi inima îți rupe.

Poezia: ,,Peste vârfuri” recită Negri Augustina

M.Eminescu
Peste vârfuri trece luna,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.
Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată

Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odată?
Cântecul „De ce nu-mi vii” interpretează Formația folclorică „Baștina”-
conducător artistic Matcovschi Oleg
Poezia: ,,Crăiasa din poveşti” recită Taisia Dvorschi
M.Eminescu
Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;

S-adun flori în şezătoare

De păianjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.

7
 Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină.

Dându-şi trestia-ntr-o parte,

Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.
Prezentatorul 2:
Poetul, îndrăgostit de plaiurile natale, poetul critic al societății sale, poetul
dragostei curate, nu mai este... Fruntea sa înaltă și senină, plină de gânduri a apus.
Ochii săi ca doi luceferi s-au stins, dar continuă să ardă în sufletele oamenilor care-
i citesc poezia, îi cântă versurile ori le studiază ca pe un izvor nesecat de tot ce e
mai bun și mai senin.

Poezia: ,,De-or trece anii” recită Maria Gumaniuc

de Mihai Eminescu

                        De-or trece anii cum trecură,

                        Ea tot mai mult îmi va plăcea,
                        Pentru că-n toat-a ei făptură
                        E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”.
 
                        M-a fermecat cu vreo scânteie
                        Din clipa-n care ne văzum?
                        Deşi nu e decât femeie,
                        E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.
 
                        De-aceea una-mi este mie
                        De ar vorbi, de ar tăcea;
                        Dac-al ei glas e armonie,
                        E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.
 
                        
Astfel robit de-aceeaşi jale
                        Petrec mereu acelaşi drum…
                        În taina farmecelor sale
                        E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.
F1
Prezentatorul 1:
Multe minuni sunt în Univers, dar capodopera creaţiunii e tot inima unei
mame. Pentru Eminescu mama se asociază cu Patria, meleagul natal, natura, iubita.
8
Urmează romanţa „O mamă”, în interpretarea
Prezentator 2:
Viaţa lui Mihai Eminescu a fost amară şi tristă, splendidă şi înălţătoare, iar
poetul s-a stins luminând. El s-a gândit la viaţa poporului, la mizeria împotriva
nedreptăţilor, a combătut rutina, falsul patriotism dovedindu-se a fi un adevărat
patriot.
Rugăciune pentru Eminescu

Un elev- Vlad: Doamne, și Tu l-ai iubit pe el, fiindcă prea mult har ai revărsat într-
însul.
Un elev-Dănuța: Doamne, și Tu l-ai iubit, fiindcă durerile unui neam întreg i le-ai
pus în spate ca pe o cruce, I-ai dat lacrimi și durere, și dragoste, și mângâiere.
Un elev-Paul: Doamne,Te rog în numele neamului meu, ajută-l să nu plângă.Să
nu plângă, Doamne, că-l doare și-i păcat. Dă-i , Doamne, bucuriile netrăite,
bucuriile sperate, dă-i împlinirea întru dreptate.
Un elev-Maria: O veni și el acasă, când i-o fi dor de noi. Nu-l lăsa, Doamne, să
plângă că se-ntoarce înapoi. Nu-l lasa, Doamne, să vadă câte-ar vrea, câte ar putea
dintre atâtea suferințe , ce le-ncearcă neamul său. Prea ar plânge și-i păcat.
Un elev-Gavriil: Doamne, pașaport nu are, dar ar vrea să-și vadă țara, Bucovina-n
lung și-n lat, din Carpați până-n Banat. Fă, Tu, Doamne, să dispară blestemata
despărțire și să poata bietul poet să cutreiere în voie, fără vize și control, câmpi,
păduri, munți și vâlcele, cum i-o fi în suflet dor.
Un elev-Xenia: Dă-ne , Doamne minți deștepte și trup tare ca să facem zid de
piatră la hotare. N-om lăsa păgânitatea să-ți mai spurce iar altare, schituri vechi să
le dărâme. Prea s-ar supăra Poetul, prea ar plânge și-i păcat.

Prezentatorul 1:
Eminescu merită să fie citit şi promovată opera sa, fiindcă a avut ce spune şi
a spus adevărul vieţii, în limbajul cel mai expresiv, în care fiecare cuvânt, încărcat
de înţelesuri, vorbeşte adânc minţii şi inimii omeneşti.

Discursul bibliotecarului: Eminescu și muzica

9
Prezentatorul 2:
Celebrul compozitor Eugeniu Doga, autorul baletului „Luceafărul”
mărturiseşte, că:
„Ele… (versurile) mă trag de mână, mă trag la pian şi nici nu ştiu pe care să
le aleg, pentru că în oricare poezie, vers, cuvânt din aceste versuri, este muzică. El
era marele muzicant. Chiar dacă nu a scris această muzică pe note, a implantat-o în
cuvintele, versurile, în poeziile sale.”

Cântecul ,,Eminescu” interpretează Mihaela

Prezentatorul 1:
Eminescu este un dar al destinului pe care noi, generaţia de astăzi suntem
datori de a-l înţelege, a-l preţui şi a-l cunoaşte. Recitiţi-l în fiecare zi, în fiecare
lună, în fiecare an pe Eminescu şi o sa descoperiţi de fiecare dată că nu aţi dat de
ultimul izvor al fântânii lui nemuritoare.
Îndemn la lectură recită Veronica Rurac
Pascal Aliona
Într-o lume-n care totul e-n dirine
Unde și gândul fuge de total cerescu
Unde șuieră vântul minciunii și al urii
Rogu-vă citiți pe Eminescu.

Într-un secol de schimbări innovative

În care suntem spre inovații
În lumea-n care trăimi cu inimi de roboți
Rogu-vă pe Eminescu să-l citiți

Și poate prin el nu vom uita cine suntem

Și poate prin el vom avea viitor
Și poate prin el vom fi mai români
Pe Eminescu citiți-l, dragii mei
Vă implor!
Acum vă invităm să depunem flori la monumentul lui M. Eminescu.

10