UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA INGINERIA SISTEMELOR

BIOTEHNICE

PROIECT ADIA

BUTELIE DIN STICLĂ PENTRU BERE (0.5L) CU ÎNCHIDERE CU

CAPSULĂ TIP COROANA

STUDENTI: TUDOR ELENA- ADELINA

NISTOR ANGELICA- LAURA

GRUPA: 747
 CUPRINS

Capitolul 1. Introducere
1.1. Memoriu justificativ
1.2. Prezentarea succintă a produsului (denumire, utilitate, structură sortimentală)
1.3. Etapele elaborării unui ambalaj
Capitolul 2. Designul de produs
2.1. Caracteristicile produsului. Proprietăţi igienice. Proprietăţi alimentare
(organoleptice, fizico-chimice, dietetice, calorii, valoare nutritivă etc.)
2.2. Beneficii
2.3. Tehnologia de fabricare a produsului (prezentare succintă)
2.4. Materii prime şi ingrediente
Capitolul 3. Ambalajul şi designul de ambalaj
3.1. Analiza morfologică a soluţiilor de ambalare posibilă şi tipuri de ambalaje pentru
produsul specificat. Alegerea produsului optim
3.2. Materialele folosite la fabricarea ambalajului
3.2.1. Modul de ambalare, închidere şi etanşare a produsului
3.2.2. Etichetare, transport
3.3. Sistemul bicomponent produs – ambalaj
3.4. Proiectarea propriu-zisă a ambalajului
3.4.1. Proiectarea semifabricatului
3.4.2. Alegerea formei ambalajului
3.4.3. Schiţarea ambalajului şi a designului acestuia (schiţe reprezentative)
3.4.4. Alegerea culorilor şi amplasarea elementelor caracteristice ale ambalajului
3.5. Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul proiectat
3.6. Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei. Codul de bare
Capitolul 4. Calitatea de prezentare a produsului în comparaţie cu alte produse similare
4.1. Date principale despre producător
4.2. Calitatea de prezentare a produsului
4.3. Elemente de noutate
4.4. Promovarea produsului. Fişa de promovare

Material grafic
1. Desenul semifabricatului de ambalaj (la scară)
2. Desenul designului de ambalaj (amplasarea elementelor caracteristice)
3. Desenul 3D al ambalajului şi secţiuni caracteristice
 Capitolul 1.Introducere
1.1 Memoriu justificativ

Berea este o băutură alcoolică nedistilata, obişnuită prin fermentarea cu drojdie a

unui must realizat din malţ, apă şi fiert cu hamei.
Conform unei vechi zicale germane, malţul este “sufletul berii”şi constituie materia
primă de bază folosită la fabricarea berii. Berea tradiţională se obţine în general folosind
malţ din orz, însa în anumite regiuni ale globului berea se produce numai din malţ din grâu,
sorg sau manioc.
Principalele scopuri ale malţificării sunt:
 acumularea enzimelor;
 hidroliza parţială a substanţelor macromoleculare din bob.
Berea, în actualul înteles al cuvântului, se produce din orz. Băutura obţinută prin
reconstituirea mustului, pornind de la ingredientele recunoscute, urmată apoi de fermentarea
alcoolică, a diferit evident de ceea ce reprezenta până atunci berea. Atunci când la obţinerea berii
se folosesc si alte materii prime în afara malţului de orz (precum sunt de exemplu cerealele
nemalţificate şi alte materii prime amilazice sau zaharoase), este necesar ca malţul din orz să
reprezinte cel putin 50% din totalul materiilor prime formatoare de extract.
Skol este o bere blondă, pasteurizată, realizată după o reţetă autentică: apă, malt,
hamei şi drojdie de cultură pură de la Calsberg Danemarca.
Există şi varianta Skol nepasteurizată, aceasta fiind un tip de bere ce nu a fost
pasteurizată după îmbuteliere, obţinută prin trecerea lichidului printr-o instalaţie modernă de
microfiltrare.
Skol nepasteurizat este o bere blondă, proaspătă, care nu este supusă procesării
termice, fiind puse în evidenţă caracteristicile ingredientelor naturale folosite în producţia
acestei beri.
Este înnobilată cu hamei aromatic şi are un volum de alcool de 5%, având astfel un
gust intens şi plin.
Microfiltrarea sau filtrarea avansată la rece asigură reţinerea eventualelor
microorganism din bere pe cartuşele filtrante şi constituie o alternativă la pasteurizaea berii,
oferind avantajul menţinerii aromei şi prospeţimii berii.

1.2.Prezentarea succintă a produsului

Denumire - Skol
Utilitate - Este o băutură carbogazoasă, răcoritoare, cu efect energizant şi un gust
specific- menită să diminueze senzaţia de sete.
Structură sortimentală - Pentru a intra pe piata romaneasca, o firma producatoare de
bere trebuie sainvesteasca injur de 70 de milioane de euro. Din cei 125 de mici producatori de
bere care existau acum unsprezece ani in Romånia, numai 26 au reusit sa faca fata.
 Fig.1.1. Bere blondă pasteurizată

Fig.1.2. Bere blondă nepasteurizată

1.3 Etapele eloborării unui ambalaj

Ambalajul reprezintă un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau

să învelească un produs sau un ansamblu de produse pentru a le asigura protecție temporară
din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menținerii calității și
integrității acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării și
desfacerii, până la consumare sau până la expirarea termenului de garanție.
Un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerințe:
- să aibă masă și volum propriu reduse;
- să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern;
- să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;
- să nu prezinte miros și gust propriu;
- să posede rezistență mecanică cât mai ridicată;
- să fie etanș față de gaze, praf, grăsimi;
- să prezinte sau nu permeabilitate față de radiațiile luminoase;
- să aibă formă, culoare, grafică atractive.
Elaborarea ambalajului curinde mai multe etape:
 Etapa iniţială: se formează ipoteze referitoare la consum, examinarea dorinţelor
consumatorilor cu privire la produsul comercializat, analiza ambalajelor
produselor concurenţilor, pe baza unor cercetari şi/ sau a activităţii companiei.

 Etapa a doua: presupune crearea unei imagini de ansamblu a produsului prin

examinarea percepţiei emoţionale a acestuia de către potenţialii consumatori şi a
analizei imaginii prducătorului în percepţia consumatorului, luând în considerare
rezultatele cercetărilor proprii şi a unor eventuale ipoteze.

 Etapa a treia: are ca obiectiv stabilirea priorităţilor prin alegerea conceptului de

design, cu luarea în cosiderare a legăturii cu desing-ul ambalajului anterior şi a
tradiţiilor.

 Etapa a patra: are în vedere determinarea posibilitătilor de vizualizare la stand,

analiza percepţiei legată de culorile utilizate, forma si volumul ambalajului.

 Etapa a cincea: constă în prelucrarea şi analiza materialelor colectate, prin

examinarea culorilor şi a nuanţelor, care urmează să fie utilizate în realizarea
ambalajului cu scoaterea în evidenţă a elementelor de bază, legate de transmiterea
dorinţelor consumatorilor potenţiali şi generalizarea mijloacelor de care se
dispune şi care se doreşte a fi folosite la elaborarea design-ului de ambalaj.

 Etapa a sasea: se referă la trasarea sarcinilor tehnice către designer, cum ar fi:
 Stabilirea obiectivelor si prioritatilor in proiectare;
 Stabilirea limitelor estetice şi tehnice;
 Identificarea informatilor care se vor dispune pe ambalaje;
 Prezentarea materialelor şi sarcinilor designerului;

 Etapa a şaptea: presupune evaluarea machetei de ambalaj şi selectarea celei mai

bune variante.
 Capitolul 2. Design-ul de produs
2.1. Caracteristicile produsului. Proprietăţi igienice. Proprietăţi alimentare
(organoleptice, fizico-chimice, dietetice, calorii, valoare nutritivă etc.)

Analiza organoleptică se realizează la temprtaturade 20 ° C. Verificarea

caracteristicilor organolopice se realizează examinând produsul turnat într-un pahar din sticlă
incoloră. Se analizează aspectul, culoarea, mirosul şi gustul prin degustare şi prezenţa sau
absenţa corpurilor străine.
Produs Caracteristici senzoriale Descriere
Ambalaj curat, marcat
Caracteristici ambalaj
corespunzator;
Lichid limpede, cu luciu
caracteristic, de culoare
galben-pai, fără sediment sau
Aspect impurităţi, gust plăcut,
amărui fără miros străin; cu
spumă albă şi perlaj de
dioxid de carbon.
Skol Caracteristic fiecărui tip
Gust
puternic acidulată, amăruie
Caracteristic fiecărui tip,
plăcut, fără miros strain(de
Miros
mucegai, acru);
Cu aroma de malţ şi hamei;
Spuma trebuie să fie alba,
densă;
Consistenţă
Omogenă.

Tabel.2.1. Proprietăţile organoleptice ale berii Skol

Aspectul- se observă prin tansparenţă la lumină naturală a zilei, berea fiind turnată
într-un pahar de 500 ml, la 10-120C. Se apreciază limpiditatea, prezenţa impurităţilor sau
sedimentului precum şi impregnarea cu dioxid de carbon (perlj continuu, de durată cu bule
fine).
Culoarea - se examinează la fiecare sortiment în parte, astfel la berea blondă variază
de lagalben-pai la galben, la berea brună de la brun la rubiniu deschis, iar la berea specialitate
estegalben sau brun, specifică fiecărui sortiment.
Mirosul - se apreciază imediat după deschiderea ambalajului în care se află berea
observânddacă este plăcut, cu aromă de hamei şi malţ, caracteristic sortimentului sau este
neplăcut, acrusau cu nuanţă de mucegai.
Gustul - se examinează prin degustare, observând dacă este uşor amărui, caracteristic
fiecăruisortiment sau dacă prezintă gust străin, neplăcut, de acru etc.
 Aspectul şi persistenţa spumei - se examinează turnându-se imediat după decapsulare,
de la oînălţime de 30 mm, într-un pahar special, ţinut înclinat, apreciindu-se volumul,
compactitatea şi persistenţa dar şi urma lăsată pe pahar după dispariţie (o urmă albă,
dantelată).

Tabel 2.2. Carateristicile chimice ale berii Skol

Tabel 2.3. Caracteristici fizice ale berii Skol

 Tabel 2.4. Valoarea nutritivă a berii Skol

Berea din punct de vedere chimic este un sistem coloidal. Cantitativ, principalele
componente ale berii sunt: apa, extractul şi alcoolul etilic, alături de o mare varietate de
compuşi chimici care contribuie la însuşirile şi valoarea nutritivă a berii.

2.2. Beneficii

Calităţile organoleptice/gustative ale berii conferă acestui produs o largă adresabilitate

la maimulte categorii de consumatori, este un produs de masă, se consumă indiferent de
momentulzilei, indiferent de starea sufletească.

Aproape 50% dintre romani obisnuiesc sa bea bere în timp ce iau masa. În privinţa
mărcii observăm două mari tendinţe ce se vor face simţite şi în continure: pe de o parte se
observă preferinţa tot mai mare manifestată de consumatori pentru segmentul premium şi
super premium, o consecinţă a creşterii puterii de cumpărare, iar pe de altă parte, migrarea
unor consumatori spre segmentul berilor locale pe fondul creşterii consumului de bere la
PET. Berea cea mai căutata este cea blondă, în defavoarea celei negre, roşii sau albe.

2.3. Tehnologia de fabricare a produsului (prezentare succintă)

Berea reprezinta o bautura obţinută prin fermentarea cu ajutorul drojdiei a unor

musturi obţinute din malţ, cu sau fără cereale nemalţificate sau alte surse furnizoare de
zaharuri.
Rolul malţului la fabricarea berii: berea tradiţională se obţine în general folosind malţ
din orz, însa în anumite regiuni ale globului berea se produce numai din malţ din grâu, sorg
sau manioc.
Principalele scopuri ale malţificării sunt:
 acumularea enzimelor;
 hidroliza parţială a substanţelor macromoleculare din bob.
 Berea, în actualul înteles al cuvântului, se produce din orz. Băutura obţinută prin
reconstituirea mustului, pornind de la ingredientele recunoscute, urmată apoi de fermentarea
alcoolică, a diferit evident de ceea ce reprezenta până atunci berea.
Atunci când la obţinerea berii se folosesc si alte materii prime în afara malţului de
orzeste necesar ca malţul din orz să reprezinte cel putin 50% din totalul materiilor prime
formatoare de extract.
Problemele ce apar pe parcursul procesului tehnologic de fabricare a berii în fazele sale
esenţiale, se datoresc în primul rând calităţii defectuoase a malţului prelucrat.
Malţul de bună calitate permite desfăşurarea rapidă şi uniformă a ansamblului de
operaţii ale procesului tehnologic de obţinere a berii, pentru a oferi consumatorului o bere cu
gust plăcut, cu stabilitate senzorială şi coloidală optimă.
Orzul pentru bere este orzul cu 2 rânduri de boabe pe spic, care se însămânţează
totdeauna primăvara şi care corespunde din punct de vedere calitativ ar trebui să corespundă
condiţiilor pentru orzul de calitatea I.
În condiţiile specifice României, unde ponderea culturii este în Câmpia de Sud a ţării
şi este reprezentată de soiuri cu mai multe rânduri de boabe pe spic, s-ar putea introduce
denumirea de orz pentru bere de calitatea a II-a orzul ce are mai multe rânduri de boabe pe
spic şi care se însămânţează totdeauna toamna.
Principalul scop al malţificării orzului pentru bere este acela de a crea, printr-o
germinare dirijată, echipamentul enzimatic corespunzător, care contribuie la solubilizarea
dorită a malţului.
Prin procesul de uscare se urmăreşte oprirea solubilizării şi germinării malţului şi
obţinerea gustului, aromei şi culorii specifice malţului.
Aroma şi gustul sunt rezultatul unor reacţii care au loc la temperaturi ridicate între
componentele malţului, în special între produsele de dezagregare.
Reacţia principală este combinarea zaharurilor cu aminoacii, având ca rezultat
formarea melanoidinelor sau a melaninelor produse aromatizante şi colorante.
Temperaturile ridicate ca şi conţinutul de umiditate trebuie bine controlate pentru a se
evita inactivarea enzimelor, ştiut fiind că enzimele sunt distruse la temperaturi înalte şi că
este nevoie de o cantitate suficientă de enzime la procesul de brasaj.
Uscarea nu influenţează în mod hotărâtor calitatea malţului din punct de vedere
tehnologic, deoarece nu se poate echilibra o conducere necorespunzătoare a proceselor de
înmuiere şi germinare prin tehnici de uscare.
În procesul de uscare există două faze :
- faza de uscare iniţială în care degradările enzimatice mai continuă şi care poate fi
socotită ca o continuare a procesului de germinare ;
- uscarea propriu-zisă a malţului în timpul căreia au loc numai reacţii chimice şi
fizico-chimice între componentele chimice ale malţului.
Macinarea este primul pas in procesul de fabricare a berii, in scopul solubilizarii si al
transformarii in continuare a substantelor macromoleculare continute in malt. Macinarea
este un proces mecanic de maruntire, prin care se tinde spre solubilizarea in plamada a
extractului din malt, pe de alta parte urmarindu-se ca boabele de malt sa fie decojite, avand
in vedere utilizarea cojilor ca material filtrant al mustului de malt.
 Procesul de plămădire-zaharificare este cunoscut si sub denumirea acceptata de
brasaj. Brasajul reprezinta complexul de operaţii tehnologice în care se realizează procesul
de dezagregare a proteinelor, de transformare a amidonului în maltoză şi dextrine, în
prezenţa apei şi sub acţiunea enzimelor formate în timpul procesului de germinare a orzului.
Procesul de plamadire – zaharificare este o continuare a solubilizarii enzimatice a
boabelor de orz, respectiv de malt, la care un rol hotarator il joaca temperaturile, duratele,
concentratia plamezii si pH – ul. Cele doua procese dominante la plamadire – zaharificare,
sunt:
 degradarea amidonului;
 degradarea proteinelor.
Stabilizarea mustului de malt: Fierberea stabilizeaza mustul astfel incat sa fie
prevenite schimbarile necontrolate care au loc in timpul proceselor urmatoare.
Sterilizarea: Mustul nefiert poate contine numeroase microorganisme, in special
bacterii lactice introduse cu maltul, ce trebuie sa fie distruse pentru a mentine controlul la
fermentare si deci calitatea produsului finit. Aceste microorganisme sunt distruse in cateva
minute la temperaturile de fierbere a mustului, de exemplu la 102 – 103 grade Celsius.
Inactivarea enzimelor: Unul sau doua minute de fierbere sunt suficiente pentru a
produce inactivarea acestor enzime.
Eliminarea prin evaporare a aromelor nedorite: Este aproape clar ca distilarea joaca un
rol vital in indepartarea aromelor nedorite din must si de asemenea in prevenirea formarii lor
in must.
Metodele de fierbere a mustului sunt: fierberea conventionala, fierberea la presiune
joasa si fierberea la presiune ridicata. Fierberea mustului este operatia care reprezinta
principalul consum de energie termica in sala de obtinere a mustului.
Unul din obiectivele principale ale operaţiei de fierbere a mustului cu hamei este
coagularea compuşilor proteici. Mustul conţine substanţe azotate solubilizate, însă o parte
dintre acestea nu sunt permanent solubile. Aceste substanţe pot conduce la apariţia de
tulburare în berea finită. De aceea ele trebuie eliminate prin coagulare, care este în fond o
primă purificare a mustului.
Coagularea se realizează sub forma unor flocoane mai mult sau mai puţin
voluminoase, acestea antrenând prin precipitare diverse alte substanţe necoagulabile.
Fermentarea este ultima etapă în procesul de obţinere a berii care influenţează în mod
hotărâtor calitatea acesteia. Fermentarea mustului se realizează în două etape şi anume:
 fermentarea primară, pe parcursul căreia are loc transformarea majoritară a
zaharurilor fermentescibile în alcool etilic şi dioxid de carbon, ca urmare a procesului
de fermentare alcoolică;
 fermentarea secundară, pe parcursul căreia se continuă fermentarea extractului
fermentescibil şi se produce saturarea cu dioxid de carbon a berii, precum şi
limpezirea ei.
Drojdia este indispensabila pentru obtinerea berii, indiferent de sortimentul acesteia si
de tehnologia aplicata. Industria berii foloseşte pentru fermentarea mustului de malţ hameiat
o cultură de drojdie din genul Saccharomyces carlsbergensis, pornind de la o cultură pură
multiplicată în laborator, apoi la nivel de balon Pasteur şi ulterior într-o instalaţie adecvată,
respectiv o statie de culturi pure, până la nivelul necesar producţiei propriu-zise.
Se poate spune cu certitudine, la nivelul cunoştinţelor actuale, că tulpina de drojdie cu
care lucrează o fabrică poate imprima un anumit gust specific sortimentului de bere produs.
Se poate spune cu certitudine, la nivelul cunoştinţelor actuale, că tulpina de drojdie cu
care lucrează o fabrică poate imprima un anumit gust specific sortimentului de bere produs.
O bere este stabila atunci cand se poate mentine limpede cel putin 6 luni de la data
imbutelierii.
Substantele coloidale din bere sunt raspunzatoare in cea mai mare parte de tulbureala
nebiologica a berii. Acestea sunt substante proteice de diferite grade de degradare care provin
din malt si care sunt combinate cu substante tanante provenind la randul lor din cojile de malt
si din hamei.
După fermentare, berea este mai mult sau mai puţin tulbure, datorită particulelor fine
de trub şi a celulelor de drojdie care au rămas în suspensie.
Berea dată în consum trebuie să prezinte o limpiditate perfectă, cu luciu. La limpezire
berea îşi imbunătăţeşte însuşirile gustative şi de spumare, dar mai ales stabilitatea coloidală şi
microbiologică.
Prin centrifugare se îndepărtează numai particulele grosiere aflate în suspensie, fără ca
să se modifice structura coloidală a berii.
Înainte de a fi trecută la umplerea, berea filtrată este de obicei transferata in tancurile
de linistire a berii. In timpul linistirii berii se asigura temperatura necesara imbutelierii berii si
o omogenizare a compozitiei berii.
Totalitatea utilajelor cu funcţionare corelată pentru îmbutelierea berii, de regulă
începând cu introducerea pe linie a buteliilor goale din depozitul de ambalaje până la
predarea în depozitul de produs finit a produsului îmbuteliat, poartă denumirea de linie de
îmbuteliere.
Pasteurizarea berii este operaţia tehnologică care are drept scop protejarea acesteia,
pentru a putea fi conservată o perioadă mare de timp împotriva degradării de natura
biologica.
Prelungirea duratei de păstrare a berii este realizată, în cazul pasteurizării, prin
inactivarea microorganismelor capabile să se dezvolte în bere şi respectiv inactivarea
enzimelor, care pot cauza modificări chimice nedorite.
În cadrul fiecărui tip de bere se pot fabrica diferite sortimente de bere cu respectarea
condiţiilor minime de calitate. Orice alt tip de bere poate fi fabricat pe baza unor standarde si
specificatii tehnice profesionale sau de firmă elaborate şi aprobate în conformitate cu
reglementările legale în vigoare.
Berea poate fi produsă şi comercializată pasteurizata sau nepasteurizata, filtrată sau
nefiltrată.

2.4. Materii prime şi ingrediente

 Malțul:
Este principala materie primă utilizată la fabricarea berii, este o sursă de substanţe cu rol
de substrat şi o sursă de enzime hidrolitice, care prin acţiunea lor asupra substratului
determină la fabricarea mustului de bere formarea extractului. În industria berii, malţul este
analizat din punct de vedere fizic şi chimic. Se apreciază aspectul, mărimea, uniformitatea
boabelor, culoarea, puritatea, mirosul, gustul şi rezistenţa la spargere între dinţi. Boabele de
malţ trebuie să fie cât mai mari şi mai uniforme. Malţul blond trebuie să aibă o culoare
gălbuie uniformă, asemănătoare cu cea a orzului, un miros caracteristic, plăcut, fără iz de
mucegai. Prin spargerea bobului de malţ între dinţi, trebuie să se remarce la malţul blond un
gust dulceag, iar la cel brun un gust aromatic.

 Apa de brasaj:

Apa este una din materiile prime de bază pentru fabricarea berii, produs în compoziţia
căruia intră în medie în proporţie de 88% şi a cărei calitate o influenţează. Cele mai renumite
şi mai tipice beri fabricate în lume işi datorează caracteristicile îndeosebi calităţilor apelor cu
care sunt obţinute.

Astfel berea Pilsen este obţinută cu o apă cu duritate foarte mică, berile brune de
München, Dublin sau Londra se obţin cu ape ce au un conţinut ridicat în bicarbonaţi de calciu
şi puţini sulfaţi, berea de Dortmund, puternic aromată, este obţinută cu apă cu duritate mare
conţinând sulfaţi şi cloruri, în timp ce berile amare de Burton se obţin cu ape cu conţinut
mare în sulfaţi de calciu. Sărurile din apă, disociate sub formă de ioni, işi exercită cea mai
importantă acţiune în procesul de brasaj, cu consecinţe asupra transformărilor care au loc în
must în decursul operaţiilor tehnologice ulterioare şi asupra însuşirilor berii.

Duritatea apei este în funcţie de tipul de bere. Bicarbonatul de magneziu micşorează

aciditatea, produce o culoare mai închisă a mustului şi un gust amar. Conţinutul de 300-
400mg/l sulfaţi de calciu exercită o acţiune favorabilă asupra fermentaţiei şi limpezirii berii,
deoarece au un efect neutralizant asupra acţiunii bicarbonaţilor.

 Hameiul:

Reprezintă o materie primă indispensabilă fabricării berii conferindu-i acesteia gust amar
şi o aromă specifică. Valoarea la fabricarea berii este dată îndeosebi de substanţele (răşinile)
amare şi de uleiurile esenţiale aduse de hamei. Răşinile reprezintă precursorii substanţelor
amare din bere şi determină şi valoarea antiseptică a hameiului, iar uleiurile esenţiale sunt
responsabile de aromă de hamei.

Componentele chimice ale hameiului contribuie la o mai bună stabilitate şi limpezire a

mustului şi la imbunătăţirea însuşirilor de spumare a berii. Singura parte a plantei de hamei
care se utilizează la fabricarea berii este conul de hamei care reprezintă inflorescenţa femelă.
Conurile de hamei trebuie culese pe cât posibil la maturitate şi în decursul a zece zile după
atingerea maturităţii. Recoltarea hameiului se face manual sau mecanic. Hameiul proaspăt
recoltat conţine 75-80% apă şi pentru a putea fi conservat el trebuie uscat cât mai repede după
recoltare.
Fig. 2.1. Schema tehnologică de obţinere a berii blonde
 Capitolul 3. Ambalajul şi designul de ambalaj
3.1. Analiza morfologică a soluţiilor de ambalare posibilă şi tipuri de ambalaje pentru
produsul specificat. Alegerea produsului optim.

Ambalajul a devenit indispensabil în circulaţia tehnică a marfurilor. În present se

apreciază ca cca. 9% din marfuri sunt ambalate într-un mod sau altul.
Ponderea costului ambalajelor în costul total al produselor nu este de neglijat, fiind
cuprins între 5- 15%, iar în cadrul produselor de lux poate ajunge pana la 30- 50%.
Ambalarea este operaţia prin care se realizeaza protejarea produselor in scopul
pastrarii calitatilor initiale in conditii igienice, in timpul manipularii, transportului, depozitarii
si desfacerii pana la consummator sau pana la expirarea termenului de garantie. Aceasta
faciliteaza si scurteaza durata de aprovizionare a consumatorilor, creand posibilitatea de
autoservire de informare a consumatorilor asupra continutului, a modului de pastrare si
apreciere a produsului, usurand transportul catre consummator si prezentarea produselor intr-
o formă atragatoare.
Berea poate fi ambalată în:
 Cutii metalice: sunt alcătuite din două elemente: corp şi capac, executate din tablă
cositorită sau din tablă de aluminiu foarte pur, având capacitatea de 0,330 l şi 0,500 l.
Cele două elemente componente, corpul şi capacul, sunt executate prin ştanţare şi
ambutisare. La ambutisare grosimea materialului se reduce. În cazul tablei cositorite,
cutiile sunt executate din tablă cu grosimea iniţială de 0,27 mm. Această grosime se
menţine în zonele de îndoire, iar la ambutisarea corpului se reduce la 0,09 mm. În
zona de bordurare este asigurată o îmbinare suficient de rigidă, cu grosimea tablei de
0,15 mm. Astfel se realizează stabilitatea cutiilor de presiune internă. O cutie goală
trebuie manevrată cu grijă, deoarece poate fi uşor deformată cu mâna. Cutiile pentru
bere sunt livrate de producători în stare lăcuită şi, ca urmare, trebuie asigurat un loc de
depozitare adecvat şi o cantitate bine corelată cu procesul de îmbuteliere deoarece
stratul lăcuit se poate deteriora uşor.
 Ambalajele din sticlă: Sticla ca material de ambalare a produselor alimentare are ca
scop ambalarea lichidelor şi a produselor alimentare păstoase de tipul cremelor,
sosurilor etc. Umplerea sticlelor se face după principiul izobarometric, cu maşini
automate de îmbuteliat. După, umplere închiderea se face cu capsule metalice
prevăzute cu rondele din plastic pentru etanşare. Etichetarease face automat. Sticlele
se aşează în ambalaje de plastic (navete) şi sunt depozitate. Livrarea se face însoţită
de certificat de calitate.
 Când ambalajul este făcut din sticlă verde sau transparentă berea poate să
dobândească un miros neplăcut. Culoarea cea mai des folosită este cea maro, pentru că ea
blochează cel mai bine lumina. Sticlele transparente sunt mai ieftine şi mai uşor de reciclat.
Avantajele oferite de caracteristicile sticlei pentru ambalarea berii:
 Sticla este inertă din punct de vedere chimic, nu reacţionează decât cu acidul
fluorhidric;
 Sticla este impermeabilă la apă, vapori de apă, gaze şi arome;
 Sticlă nu are miros şi nu reţine mirosuri;
 Sticla este igienică, adică poate fi spălată foarte bine, astfel încât ambalajele
din sticlă pot fi refolosite
 Sticla este transparent putând face berea vizibilă pentru cumpărător;
 Are o rezistenţă mecanică sufficient de bună astfel încât să reziste procesului
de ambalare, transport şi depozitare a produselor alimentare;
 Ambalajele din sticlă sunt relative ieftine.
Dezavantajele oferite de caracteristicile sticlei pentru ambalarea berii:
 Fragilitae ridicată care duce la procente de spargere foarte mari la ambalare,
transport şidepozitare;
 Greutate relativă mare;
 Depozitare şi transport relative greoaie.
 Ambalajele din polietilen tereftalat (PET): Utilizarea polietilen tereftalatului (PET) ca
material pentru confecţionarea buteliilor destinateambalării produselor alimentare lichide,
generic denumite băuturi, a început încă din 1970 deşi abia 20 de ani mai târziu s-a impus
cu adevărat pe piaţă. Polietilenul tereftalat este obţinut prin polimerizarea dintre acidul
tereftalic şi etandiol.Are camaterial de ambalare o caracteristică foarte important, care îl
face utilizabil la ambalarea produselor carbogazoase, şi anume impermeabilitate foarte
ridicată la ℃. Buteliile din PET pentru a putea fi utilizate la îmbutelierea berii trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe:
 să prezinte proprietăţi barieră suficiente pentru a proteja berea faţă de pătrunde
rea oxigenului şi pierderile în bioxid de carbon;
 să poată fi pasteurizată;
 costurile de fabricaţie să fie concurenţiale;
 să fie reciclabilă.
În afară de aceste condiţii buteliile PET trebuie să fie compatibile cu alimentul ce se
imbuteliaza,respectiv, berea.
 Avantajele utilizării ambalajelor din polietilen tereftalat (PET) pentru ambalarea
berii:
 Ponderea gravimetrică este redusă faţă de materialele tradiţionale vis-à-vis de
bere;
 Posibilităţi practic nelimitate de imprimare cu texte referitoare la produsul
ambalat, precumşi de colorare a acestora;
 Capacitate foarte mare de diversificare a materialelor;
 Posibilităţi ridicate de obţinere a unor materiale cu rezistenţă crescută la
tratamente termice.
Dezavantajele utilizării ambalajelor din polietilen tereftalat (PET) pentru ambalarea
berii: sunt legate în special de faptul că aceste material nu sunt biodegradabile, având
un potenţial ridicat de producer a deşeurilor acumulabile

3.2. Materialele folosite la fabricarea ambalajului

3.2.1. Modul de ambalare, închidere şi etanşare a produsului

Datorită suprafeţei mari a gurii de umplere a cutiei metalice capacul, în primele

momente, rămâne liber pe gura cutiei până la închidere şi etanşare. Închiderea cutiei trebuie
astfel realizată încât forţa centrifugă să nu producă vărsarea berii. La începutul operaţiei de
închidere, cutia este ridicată de un arc elicoidal ce realizează şi centrarea acesteia şi este
presată împreună cu capacul pe capul de închidere.
O rolă cu profil bine determinat presează partea exterioară a capacului conform fazei
I. Această deformaţie asigură următoarele:

 capacul este menţinut în locul fixat;

 mecanismul de deschidere a cutiei nu este deformat.

La scurt timp după aceasta se realizează deformarea de etanşare cu ajutorul celei de a

2 role cu profil special. Cutiile cu îmbinări incorecte sunt eliminate ca rebuturi. Operaţia de
închiderea acutiilor asigură o productivitate ridicată şi aceasta înseamnă că toţi factorii
implicaţi trebuie să fie corecţi.
Există diferenţe între procedeul de îmbuteliere a berii în butelii şi procedeul de
îmbuteliere a berii în cutii metalice. Îmbutelierea berii în cutii metalice se bazează pe acelaşi
principiu ca şi umplerea buteliilor. Diferenţele datorate pereţilor foarte subţiri ai cutiilor (0,09
mm) şi formei acestora sunt următoarele:
  au o stabilitate foarte redusă la vid;
 suprafaţă mare a gurii de intrare a berii şi de evacuare a gazului în timpul
umplerii
 sunt foarte uşoare.
Datorită masei foarte reduse, transportorul cutiilor trebuie efectuat foarte atent şi uşor
pentru a asigura un spaţiu constant între ele, ceea ce este foarte dificil datorită vitezei mare de
îmbuteliere. Transportoarele pentru cutii sunt prevăzute cu lanţuri speciale, ghidaje laterale
reglabile pe înălţime şi elemente de ghidare şi centrare a acestora.
Fixarea cutiei în capul de umplere are câteva trăsături caracteristice:

 cutia nu este ridicată pentru umplere;

 la umplere, o parte a capului de umplere este coborâtă pentru a realiza

etanşarea între cutie şi capul de umplere;

 capul de umplere nu poate avea tub de umplere oricât de lung;

 realizarea etanşării cutie-cap de umplere este dificilă, deoarece cutia are o

stabilitate foarte redusă.
Pentru umplerea cutiilor, capul de centrare mobil este prevăzut cu o cameră de
presiune diferenţială, care se află între această şi capul de umpălere fix. Camera de presiune
diferenţială, care este legată cu interiorul cutiei, în timpul presurizării şi umplerii cutiei, se
încarcă la presiunea de umplere. La îndepărtarea cutiei după umplere, volumul camerei
dierenţiale de presiune se reduce, presiunea creşte şi, în consecinţă, cutia este eliberată din
garnitură de strângere. Cu excepţia acestor trăsături specifice, care sunt datorate stabilităţii
foarte reduse a cutiilor, etaple procesului de umplere sunt aceleaşi ca la umplerea buteliilor cu
cap de umplere, cu tub de umplere.
În structură şi modul de operare ale metodei de umplere a cutiilor există câteva
diferenţe esenţiale:

 structura şi metoda de operare ale capului de umplere;

 cap de umplere cu sterilizarea camerei de presiune diferenţială;

 cap de umplere volumic cu comandă pneumatică.

Etichetarea ambalajelor:
Conform recomandărilor „Comitetului pentru etichetarea bunurilor alimentare din
cadrul Comisiei Codex Alimentarius (FAO/OMS), etichetele trebuie să conţină următoarele
menţiuni:
  denumirea produsului;
 lista ingredientelor;
 conţinutul net;
 elementele de identificare a lotului şi data fabricaţiei;
 termenul limită pentru consum;
 numele şi adresa producătorului, distribuitorului, importatorului sau
exportatorului, ţara de origine.
În condiţiile fabricării unui număr mare de produse alimentare şi de clasificare a fost
nevoie de o codificare a acestora pentru identificare.
Pentru ţările din Europa a fost adoptat sistemul „Codul european al articolelor” bazat
pe un cod cu 13 caractere, cu următoarele specificaţii: primele două cifre indică ţara de
origine, cinci cifre indică furnizorul, cinci cifre produsul şi ultima cifră este cifra de control
1. Etichetarea cutiilor metalice
Una din caracteristicile esnţiale ale modernizării producţiei de bere constă în
reconsiderarea ca un sistem bicompenent. Concepţia sistematică asupra berii că marfă, din
punct de vedere al celor două componente ale sistemului (bere + ambalaj), care se
condiţionează reciproc reprezintă o necesitate obiectivă, pentru realizarea ei, ambalajul având
funcţii multiple, binecunoscute:

 de conservare şi de protecţie;

 funcţii legate de manipulare, depozitare şi transportul berii;

 de informare şi promovare a desfacerii de bere.

Pentru mărfurile alimentare, inclusiv pentru bere, necesitatea socială şi economică a
preambalării este consemnată şi reglementată într-o serie de acte cu caracter legislativ-
normativ, prin prescrierea de standarde şi etichetarea produselor. Eticheta modernă presupune
un mesaj bogat şi mai variat de informaţii utile comerţului şi consumatorului.
Conform recomandărilor „Comitetului pentru etichetarea bunurilor alimentare din
cadrul Comisiei Codes Alimentarius” (FAO/OMS), etichetele trebuie să conţină următoarele
menţiuni:
 denumirea produsului;
 lista ingredientelor;
 conţinutul net;
 elementele de identificare a lotului şi data fabricaţiei;
 termenul limită pentru consum;
  numele şi adresa producătorului, distribuitorului, importatorului sau
exportatorului, ţara de origine.
Etichetele sunt complet imprimate cu toţi indicii necesari, cu excepţia termenului de
garanţie sau a datei de îmbuteliere, care se marchează în momentul etichetării buteliei.
2. Marcarea termenului de garanţie pe cutii metalice
Pentru inscripţionarea acestei informaţii pe etichete se folosesc diferite dispozitive:
 dispozitive de ştampilare pentru capacităţi de 60000 butelii/h;
 dispozitive de ştanţare sau perforare pentru hârtia cu o singură faţă lăcuită,
pentru capacităţi medii;
 imprimante cu jeet de cerneală; prin această metodă se imprimă informaţia
fără contact, prin folosirea unui microprocesor de control al jetului de
cerneală.
Marcarea termenului de valabilitate sau a datei îmbutelierii pe cutiile metalice se face
pe capacul superior prevăzut cu dispozitivul de deschidere. Întrucât, pe tot parcursul
procesului de îmbuteliere, cutiile sunt umede, marcarea cu toate informaţiile necesare se
realizează când acestea sunt încă uscate, după despachetare.
Imprimantele cu jet de cerneală sunt folosite, de obicei, pentru marcarea cutiilor
metalice pentru bere. Cerneală specială este forţată să treacă printr-o valvă de control 1, apoi
printr-un tub de cristal special pentru cerneală 2, având diametrul egal cu cel al firului de păr,
divizând jetul în 66000 pulsaţii/s, realizând picături care sunt separate în tunelul de
separare 3. Picăturile de cerneală sunt deviate de placa 4 într-o poziţie stabilită anterior pe
capacul superior al cutiei şi ele se usucă imediat. Distanţă între punctul de reflexie şi capacul
cutiei este de câţiva zeci de mm. Mărimea literelor şi a cifrelor depinde de acest orificiu şi
este mai mare, dar mai puţin clară, cu creşterea diametrului orificiului.

3.2.2. Etichetare, transport

Etichetarea presupune imprimarea unui mesaj bogat şi variat de informaţii utile

comerţului şi consumatorului.Conform recomandărilor „Comitetului pentru etichetarea
bunurilor alimentare din cadrul Comisiei Codes Alimentarius” (FAO/OMS), etichetele
trebuie să conţină următoarele menţiuni:
 denumirea produsului;
 lista ingredientelor;
 conţinutul net;
 elementele de identificare a lotului şi data fabricaţiei;
 termenul limită pentru consum;
  numele şi adresa producătorului, distribuitorului, importatorului sau exportatorului,
ţara de origine.
Etichetele sunt complet imprimate cu toţi indicii necesari, cu excepţia termenului de
garanţie sau a datei de îmbuteliere, care se marchează în momentul etichetării buteliei.
Transportul bauturilor carbogazoase la PET ,doze sau sticla se face in conditii de
intuneric si temperatura joasa si asigură deplasarea acestora de la locul de producţie la cel de
prelucrare, depozitare sau comercializare.
Condiţiile de microclimat, care trebuie asigurate, sunt impuse de fiecare produs în
parte.Unităţile de transport cuprind incinte izolate şi adesea sisteme de răcire.
În funcţie de calea de transport se disting următoarele categorii de transport:
 Naval;
 Pe calea ferată;
 Auto;
 Aerian.
Caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile frigorifice de pe mijloacele
de transport sunt următoarele:
 Masă şi gabarit reduse;
 Siguranţă în funcţionare, în orice condiţii climatice care ar putea interveni în timpul
transportului;
 Posibilitatea funcţionării în condiţii de înclinare, oscilaţii şi şocuri;
 Menţinerea unui regim staţionar de păstrarea produselor;
 Posibilitatea de răcire rapidă a spaţiului frigorific după încărcarea cu produse;
 Condiţii optime de securitate a persoanelor, mai ales dacă se transportă şi persoane.

3.3. Sistemul bicomponent produs – ambalaj

Produsele alimentare moderne sunt într-o tot mai mare măsură un sistem
bicomponent: produs + ambalaj, sistem în care cele două componente se intercondiţionează.
Astfel, ambalajul unui produs alimentar este deosebit de important, întrucât trebuie să asigure
protecţia produsului în timpul transportului, depozitării, manipulării şi desfacerii, faţă de
anumiţi factori externi, precum temperatura, umiditatea, lumina, praful, microorganismele,
insectele, etc, dar şi păstrarea integrităţii, calităţii şi cantităţii produselor.

Importanţa ambalajului este evidenţiată de principiile pe care acesta trebuie să le

îndeplineasca pe parcursul circuitului străbatut de produs între furnizor (producator) -
distribuitor - reţeaua comercială - consumator final.
Ambalajul are o importanta majora in cazul produselor alimentare.
Ambalarea trebuie analizată sub două aspecte:
- fizic - ca protectie a produsului;
- psihologic - ca instrument promotional.
Un ambalaj ideal trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte:
- sa protejeze produsul;
- sa prezinte caracteristicile tehnice care sa favorizeze operatiile de circulatie tehnica;
 - sa fie usor, comod si totodata prin modul in care este conceput sa fie usor de
recunoscut;
- sa atraga atentia cumparatorului in mod spontan;
- sa sugereze o idee precisa despre produs;
- sa prezinte calitatile produsului.

3.4. Proiectarea propriu-zisă a ambalajului

3.4.1. Proiectarea semifabricatului
Compoziţia chimică a sticlei

 este o sticlă silico – calco – sodică

 pentru îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice şi a stabilităţii chimice se adaugă 1 – 2
% Al2O3
Clasificare masinilor automate:

După sistemul de fasonare al produsului

1. maşini de fasonat prin presare

2. maşini de fasonat prin vid şi suflare
3. maşini de fasonat prin presare şi suflare
4. maşini de fasonat prin suflare – suflare
5. maşini de fasonat prin suflare – suflare – rotire

După modul de alimentare

a. maşini alimentate prin picătură

b. maşini alimentate prin absorbţie cu vid
c. maşini alimentate prin bandă
d. maşini alimentate prin culegătorul cu bilă

După modul de construcţie şi mişcare

a. maşini cu o singură masă şi mişcare intermitentă

b. maşini cu două mese şi rotire intermitentă
c. maşini cu o singură masă şi rotire continuă
d. maşini cu secţiuni fixe aşezate în linie

Alimentarea maşinii automate prin picătură

Etape:

- primirea topiturii de sticlă din bazinul de lucru al cuptorului şi transportul la maşina

automată

- condiţionarea termică a topiturii

- formarea picăturii în greutate, diametru şi lungime, după mărimea şi formatul articolului

Presuflarea sticlei în formă – realizarea unui format intermediar apropiat de al produsului

Suflarea sticlei în formă finală – se realizează profilul definitiv al produsului

3.4.2. Alegerea formei ambalajului

Pentru ca ambalajul sa îndeplineasca functiile sale, la alegerea lui trebuie sa se
tina cont de urmãtoarele aspecte (Fratila R., 2001; Biro A., 1998):

Proprietatile produsului care trebuie ambalat:

 natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numarul de unitati de produs dintr-un

ambalaj;
 interactiunile de ordin fizic si chimic ce pot apare între produs si ambalaj (respectiv
incompatibilitatile);
 fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici si de mediu (prin miros,
agenti chimici, umiditate);
 importanta si valoarea produsului, care determina masuri de siguranta în plus
împotriva unor posibile furturi sau deteriorari intentionate.
 sensibilitatea berii la razele soarelui
 3.4.3. Schiţarea ambalajului şi a designului acestuia (schiţe reprezentative)

3.4.4. Alegerea culorilor şi amplasarea elementelor caracteristice ale ambalajului

Atunci când berea este expusă luminii soarelui, malțul reacționează și își schimbă
compoziția, alterand gustul berii. Acest lucru se poate întâmplă atunci când este transportată,
îmbuteliată sau depozitată. Companiile producătoare de bere încearcă să combată acest
fenomen (documentat încă din 1875) și folosesc sticlă colorată (închisă la culoare) pentru
sticlele de bere.

Amplasarea etichetelor pe sticlele de bere

Eticheta principală este așezată central și are ca rol informarea consumatorului cu

privire la marca produsului si distribuitorul.

Eticheta secundară este așezată pe cealaltă față a sticlei si aici se regasesc informații
cu privire la componente, valoare energetică, data de valabilitate, data de fabricație, masa
netă.

Eticheta care se află pe gâtul sticlei pe exteriorul careia se gasesc informații cu privire
la preț, brand, cantitate.

3.5. Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul proiectat

Funcțiile ambalajului sunt cerute de produsul care se ambalează și de mijloacele și
metodele prin care va fi transportat de la producător la consumator.
 1.Funcția de a conține produsul

Funcția de a conține produsul este evidentă deoarece orice produs, pentru a-i putea
fi schimbat locul trebuie să fie conținut într-un ambalaj.

2.Funcția de protecție și conservare

Funcția de protecție și conservare este privită adesea ca funcția cea mai importantă a
ambalajului și anume, aceea de a proteja conținutul de efectele mediului înconjurător,fie
acestea apă, vapori de apă, gaze, mirosuri, microorganisme, praf, șocuri, dăunători, vibrații,
etc. și de a proteja mediul față de produs.

În cazul majorității produselor alimentare protecția asigurată de ambalaj este o parte

esențială a procesului de conservare. În general, odată ce integritatea ambalajului dispare,
produsul nu mai este conservat.

3. Funcția de confort

Se referă la utilizarea unor ambalaje de transport și de desfacere a produselor

ambalate care să ușureze operațiile de manipulare, transport, depozitare și distribuire, la
diversificarea producției de ambalaje din punct de vedere al capacității, formei, materialului
de ambalaj folosit, destinației etc

4. Funcția de comunicare

Funcția de comunicare a ambalajului și etichetei se referă la informarea

consumatorului asupra produsului conținut de ambalaj și la promovarea vânzării, prin
reclamă, la care se adaugă aspectele de educare a consumatorului prin informațiile
nutriționale oferite. Vorba veche: „ Um ambalaj protejează ceea ce vinde și vinde ceea ce
conține și protejează” este la fel de adevărată și în zilele noastre, astfel că se poate spune că
ambalajul funcționează ca un vânzător tăcut, silențios.

Culoarea este un mijloc de atragere a atenției. Ea imprimă ambalajului o impresie de

soliditate, pune în valoare calitățile produsului și subliniază caracterul său specific. Efectul
culorilor variază în funcție de lungimea de undă și de frecvența lor de oscilație. Rapotul între
lungimea de undă și frecvența de oscilație produce așa numitul efect de cald (roșu, portocaliu,
galben) și de rece (verde, albastru, violet) al culorilor. Culorile reci produc o stare de liniște
în timp ce cilorile calde sunt iritante, atrag atenția. Puse alături, culorile calde și reci iși
măresc reciproc efectele.
 Pentru realizarea unei armonii este necesară folosirea a trei culori, deoarece
întotdeauna două culori o solicită pe a treia, chiar dacă aceasta este numai culoarea de fond
pe care cele două culori se diferențează. Se folosesc două tehnici de armonizare a culorilor:
ton pe ton folosind culori apropiate și armonia policromă, care utilizează o culoare de bază și
combinații de culori destul de independente.

3.6. Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei. Codul de bare

Conform recomandărilor „Comitetului pentru etichetarea bunurilor alimentare din
cadrul Comisiei Codex Alimentarius (FAO/OMS), etichetele trebuie să conţină următoarele
menţiuni:
 denumirea produsului;
 lista ingredientelor;
 conţinutul net;
 elementele de identificare a lotului şi data fabricaţiei;
 termenul limită pentru consum;
 numele şi adresa producătorului, distribuitorului, importatorului sau
exportatorului, ţara de origine.
În condiţiile fabricării unui număr mare de produse alimentare şi de clasificare a fost
nevoie de o codificare a acestora pentru identificare.

Pentru ţările din Europa a fost adoptat sistemul „Codul european al articolelor” bazat
pe un cod cu 13 caractere, cu următoarele specificaţii: primele două cifre indică ţara de
origine, cinci cifre indică furnizorul, cinci cifre produsul şi ultima cifră este cifra de control

Fig. 1.1. Semnificatia codului EAN cu bare: a) EAN-13; b) EAN-8: 1 - codul tarii; 2
- codul producatorului; 3 - codul produsului; 4 ■ control.

Codul EAN-13 confine 13 simboluri (cifre), caractere simbolizate impartite in trei

seturi A, B si C §i trei gmpuri de separatoare (caractere auxiliare). Cifrele trebuie sa fie clare
pentru a permite §i identificarea vizuala intrucat ele furnizeaza urmatoarele informatii:
 - codul tarii format din primele doua cifre, prin care se identified organizatia locala
de codificare;

- codul producatorului format din urmatoarele cinci cifre, atribuit de organizatia locala de
codificare;

- codul produsului alcatuit din urmatoarele cinci cifre, atribuit de producator;

- cifra de control.

Citind de la stanga la dreapta, codul EAN-13 (fig. 2.1 a) trebuie compus

astfel:

- un separator lateral;

- 6 caractere simbolizate in seturile A §i B, conform tabelului 2.1;

- un separator central;

- 6 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1;

- un separator lateral.

Codul EAN-8 (fig. 2.1 b) contine 8 simboluri (cifre) §i caractere simbolizate

impartite in seturile A §i C. Citind de la stanga la dreapta, EAN-8 trebuie compus astfel:

- un separator lateral;

- 4 caractere simbolizate in setul A, conform tabelului 2.1;

- un separator central;

- 4 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1;

- un separator lateral.

In fig 1.2. este reprezentat codul cu bare EAN-13 pentru SKOLL produsa de United
Romanian Breweries Bereprod (URBB) , iar in fig. 1.3. codul cu bare EAN-13 pentru musli cu fructe
Vitalis produs de Dr. August Oetker
 Fig.1.2..codul cu bare EAN-13 Fig. 1.3. Codul cu bare EAN-13

pentru bere Skoll Nepasteurizat: pentru Friichte musli Vitalis

produs de Romanian Breweries Bereprod (URBB)

- codul tarii, 59-Romania;

2 - codul producatorulm,

42016-S.C.UususS.A.; Genrmania:

3 - codul produsului, 00113-bere 1codul tarii,. 40-Germania;

Ursus Premium Pils; 2 - codul producatorului, 00521-

4 - cifra de control 6 Dr' August Oetker ;

3 - codul produsului,

64200- Friichte musli Vitalis;

4 - cifra de control 6

Introducerea sistemelor de codificare a fost necesara §i pentru Tmpiedicarea producerii

neautorizate de produse alimentare. De remarcat ca, pe piata inca mai apar produse total diferite
care au acela§i cod cu bare, fapt ce demonstreaza necesitatea perfectionarii sistemelor de codificare

Exista si alte sisteme de codificare, de exemplu fn Japonia a fost pus la punct codul
geometric Calra format dintr-o succesiune de casete (fig. 2.5) divizate in patru patrate, fiecare caseta
putand prezenta 24 = 16 variante, adica mai multe informatii decat codurile cu bare europene sau
americane.

Capitolul 4. Calitatea de prezentare a produsului în comparaţie cu alte produse

similare

4.1. Date principale despre producător

United Romanian Breweries Bereprod (URBB) este o companie producătoare de bere
din România, subsidiară a grupului danez Carlsberg Breweries. Compania deține în prezent
(septembrie 2008) un volum de 9% din piața românească de bere.
URBB deține în portofoliu exclusiv mărci internaționale de bere, respectiv Tuborg,
Tuborg Strong, Tuborg Christmas Brew, Holsten, Carlsberg, Skol, Guinness și Kilkenny și
băuturile răcoritoare Orangina și Granini .
Compania deține o capacitate de producție de 6,3 milioane hectolitri pe an și a vândut,
în anul 2007, 1,7 milioane hectolitri de bere .

Slogan: “Ori bem bere, ori bem bere”

 4.2. Calitatea de prezentare a produsului
Pentru fabricarea SKOL Nepasteurizat, UNITED ROMANIAN BREWERIES
BEREPROD a investit 1,2 milioane euro în modernizarea liniei de producție a fabricii
din orașul Pantelimon, județul Ilfov. Noutatea o reprezintă instalația de microfiltrare a
berii, care înlocuiește procedeul de pasteurizare, asigurând prospețimea berii timp de
12 săptămâni. Sistemul de microfiltrare, ce prevede două etape, asigură reținerea
eventualelor microorganisme din bere prin prefiltre (cu cartușe de 0,65 μm– care rețin
celulele de drojdie și particule grosiere) și filtre sterilizante (cu cartușe de 0,45 μm –
care pot îndepărta peste 1 milion de bacterii pe cm2 de membrană filtrantă) și
constituie o alternativa modernă la procesul de pasteurizare a berii, având avantajul de
a menține aroma și prospețimea berii, evitând necesitatea tratamentului termic.

Capacitatea noii linii de îmbuteliere a SKOL Nepasteurizat este între 50.000

unități/oră și 100.000 unități/oră.

4.3. Elemente de noutate

Berea Nepasteurizată este o bere ce nu a fost tratată termic după îmbuteliere, obținută prin
trecerea lichidului printr-o instalație performantă de microfiltrare.

Skol Nepasteurizat este o bere blondă, proaspătă, care nu este supusă procesării termice, fiind
puse în evidență caracteristicile ingredientelor naturale folosite în producția acestei beri. Este
înnobilată cu hamei aromatic și are un volum de alcool de 5%, având astfel un gust intens și
plin.

Microfiltrarea sau filtrarea avansată la rece asigură reținerea eventualelor microorganisme din
bere pe cartușele filtrante și constituie o alternativă la pasteurizarea berii, oferind avantajul
menținerii aromei și prospețimii berii.
 4.4. Promovarea produsului. Fişa de promovare

În nouă construcție de packaging, Bloom Communication a conectat istoria și ADN-ul

brandului SKOL cu principiile purității berii și beneficiile funcționale ale produsului. Astfel,
interfață de brand a noului produs reușește să includă într-un mod armonios elemente
esențiale simbolice și elemente puternic emoționale ce conectează fanii brandului cu punctul
zero originar al rețetei create special de maestrul berar, pentru un gust proaspăt, cu puternică
pesonalitate, pentru o experiență unică de răcorire și prospețime. Maestrul berar, responsabil
de rețeta și de procesul de creare a berii, este ridicat la nivel de simbol, că un tribut adus
maeștrilor berari care slujesc cu dedicare pasiunea bautorilor de bere.

"Skol Nepasteurizat continuă tradiția noastră de a inova în esență categoriei de

bere: berea proaspătă. Este o investiție importantă pe care o facem în întâmpinarea nevoilor
și preferințelor consumatorilor români, fiind esențială pentru strategia noastră de dezvoltare
continuă, ancorată în particularitățile cererii pieței", a declarat Paul Markovits (Vice-
Președinte Marketing URBB).
 Bibliografie

1. https://www.scribd.com/document/370001760/Analiza-Pietei-Berii-in-Romania
2. https://www.scribd.com/doc/98816631/Analiza-Senzoriala-a-Berii
3. http://www.scrigroup.com/sanatate/alimentatie-nutritie/BEREA-CA-
BAUTURA-SI-ALIMENT65792.php
4. http://proalimente.com/fabrica-berea-tehnologia-obtinere-berii/
5. https://bereproaspata.ro/despre/
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/United_Romanian_Breweries_Bereprod
7. http://berarul.ro/de-ce-se-strica-berea/
8. https://bereproaspata.ro/media/ori-bem-bere-ori-bem-bere/