Poesis

Revist[ de poezie ;i arte

Serie nou[
Nr. 1 (314), anul XXIX

Ianuarie − Februarie − Martie

2018
Satu Mare
Poesis Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Rom]nia

Colegiul Director
D. P[curaru
George Vulturescu
Redactor-;ef
George Vulturescu
2015, “Dialog `ntre
Colegiul redac\ional< cercul pozitiv ;i negativ”
Gh. Glodeanu, Ioan Nistor, Al. Zotta
Baia Mare
Prezentare artistic[
Oana Mirabela P[curar
Secretar de redac\ie
Maria Adriana Zaharia
Tehnoredactor
Alina Cre\
Fotografii
Oana Mirabela P[curar

Editor
Centrul Multicultural Poesis
Redac\ia ;i administra\ia
Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15
Satu Mare cod 440012
Telefon< 0261-767300
Fax< 0261-767301
Foto copert[<
Ingo Glass
Ilustra\ii<
Ingo Glass

Coresponden\[<
Revista Poesis este membr[ a C.P. 524 Of. P. 5
Asocia\iei Publica\iilor Literare 440026 Satu Mare
;i Editurilor din Rom]nia (APLER)
;i a Asocia\iei Revistelor
;i Publica\iilor din Europa (ARPE) Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro
cu sus\inerea Consiliului Jude\ean Satu Mare ;i http<//www.revista-poesis.blogspot.ro
;i Centrului Multicultural Poesis

Adres[ web<
Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro
;i http<//www.revista-poesis.blogspot.ro
Materialele pentru revist[ se primesc
pe adresele de email<
[email protected]
[email protected] ISSN 1220 - 3114
Nr. 1 / 2018 EDITORIAL Poesis

D. P[curaru
De ce a; scrie despre Centenar?

Alexandru Cistelecan, `n zona politicului.

Prin urmare, din punct de vedere cultural, Centenarul
este o \int[ imposibil[. Adic[ este prea t]rziu pentru a
trage o linie groas[ sub cei o sut[ de ani de istorie ;i a se
aduna, ;col[re;te, b[be;te, ce s-a f[cut `n acest r[stimp.
Centenarul, din punct de vedere cultural, se am]n[.
Dar dac[ Centenarul nu `nseamn[ sinteza cultural[ a
unui secol, atunci ce `nseamn[? O simpl[ list[ a
personalit[\ilor culturale ;i istorice pus[ fa\[ `n fa\[ cu
lista caselor `n care s-au n[scut arat[ o discrepan\[ uria;[.
Nici 10% - ca s[ nu spun 5% - din personalit[\ile care au
f[cut posibil[ Unirea, ;i `n continuare ;i-au pus amprenta
pe istoria celor o sut[ de ani, nu au case memoriale, pl[ci
comemorative, statui, ca s[ nu mai pomenim de lipsa
monografiilor, re-editarea operelor. ~n ultim[ istan\[ nu
avem `n s]nge cultul str[bunilor. Casa lui Iuliu Maniu, o
ruin[. Casa lui Gheorghe Pop de B[se;ti, a;a cum au l[sat-
o comuni;tii. Bani m[run\i fa\[ de sumele imense risipite.
Avem cam ce ne-a r[mas de la regimul comunist. ~n rest,
mar;uri, pa;i de defilare, ciolan cu fasole de Ziua
Na\ional[.
Dintre s[rb[torirea unor ani rotunzi de la Unire se
remarc[ 1928. Cultura na\ional[ edita trei volume mai
groase dec]t omagiul lui Ceau;escu, cam c]t volumele
Din motive pe care nu le cunosc, domnul George Trianon-ului editat `n Ungaria, `n care se prezenta pe larg
Vulturescu `mi cere insistent s[ scriu despre Centenar. Nu evolu\ia literaturii, artei, me;te;urilor, industriei etc. `n cei
;tiu de unde i-a venit ideea c[ a; avea ceva `n plus de spus zece ani de Rom]nie Mare. Nu lipsea literatura, arta ;i
fa\[ de al\ii mai competen\i `n materie. cultura na\ionalit[\ilor.
~ntre timp citesc Efecte 2.0. o excelent[ carte de poezie S-au preg[tit `n toat[ \ara monumente ale Unirii. Nu
a lui Liviu Ioan Stoiciu. Vorbesc cu Ion Mure;an care-mi s-au realizat, dar o `ncercare a existat. Constantin
spune c[ a scris un poem de 8 pagini. Mai ascult ce se mai Br]ncu;i s-a oferit s[ ridice un monument al Unirii la
zice pe micul ecran. ~ncerc s[-mi imaginez cum ar suna Alba Iulia gratuit. Cerea doar s[ i se pun[ la dispozi\ie
ceea ce spune Klaus Iohannis `n gura lui C[lin Popescu piatra. At]t notabilit[\ile din Sibiu c]t ;i cele din Alba Iulia
T[riceanu ;i, `n oglind[, `ncerc s[ transfer opiniile celui au refuzat.
de-al doilea om `n stat primului om `n stat. Mai fac un La Bucure;ti, Regina Maria ;i Octavian Goga i-au
efort ;i m[ str[duiesc s[-l depistez pe Liviu Dragnea din cerut pictorului Aurel Popp ;i sculptorului Ferdinand
literatura, sau hai s[ zicem din cultura contemporan[. Gallas s[ proiecteze un Monument al Unirii pentru
Pentru c[, nu-i a;a, trebuie s[ existe un paralelism `ntre Bucure;ti. Proiectul tehnic a fost realizat `n 1928, dar a
politic[ ;i cultur[. Fiecare om politic are o sosie spiritual[ venit criza.
`n cultur[. Ar trebui s[ fie valabil[ ;i reciproca. Tot `n 1928, de unul singur, Cezar Petrescu a publicat
Avem, a;adar, un Iohannis, un Dragnea, un T[riceanu, Cartea Unirii.
un Mi;a, de la Finan\e, un Ponta, un Tudose, un Ludovic Marcarea datelor rotunde ale unor evenimente istorice
Orban, un Ciolo; ;i a;a mai departe `n literatur[. Ei s[ se a fost, de-a lungul timpului, o preocupare constant[. Dar,
pronun\e despre Centenar. Reciproca nu este valabil[. M[ cu pu\ine excep\ii, toate au r[mas `n stadiul de `ncerc[ri.
gr[besc s[ spun c[, din p[cate, p[str]nd aceea;i logic[, nu Centenarul Rom]niei va fi o ~ncercare. Deci, vom `ncerca
depistez, `n politic[, sosii, clone, ale oamenilor de cultur[ s[ facem ceva. Ca s[ nu se spun[ c[ nu facem nimic.
posibil s[ fie asocia\i cu personajele principale din
politic[. Ruptura este total[. Spiritele oamenilor de cultur[
nu au migrat spre zonele de decizie politic[. Nu exist[ un
Nicolae Manolescu, un Andrei Ple;u, un Ion Mure;an, un

3
Poesis CRONIC{ LITERAR{ Nr. 1 / 2018

George Vulturescu
Poezia Ioanei Diaconescu

Poezia Ioanei Diaconescu a str[b[tut un drum zide;te/scrie “fr[m]nt[ forme” (ca `n M]na, din vol.
;erpuitor, peste “praguri” poetice bine “pietrificate” `n Herb, 1987), dar care poate vindeca “rana”
epoc[ - n[scut[ `n 1947 ea avea `n fa\[ un “pluton” p[m]ntului doar dac[, la r]ndul ei va fi jertfit[< “zidind
compact< Ileana M[l[ncioiu (n[scut[ `n 1940), Angela de vie, `n mal / M]na ta”. “~nzidirea” este o deschidere
Marinescu (1941), Constan\a Buzea, Gabriela la Ioana Diaconescu< “...Intr[-n firida aceasta / Pe care
Melinescu ;i Ana Blandiana (1942). Nu suficient de de dragul t[u o deschid, / Te zidesc `n perete / :i prin
bine discutat[ de critic[, nu suficient de bine lucr]nd dantel[ria de fier / A u;ii de fier / Vedea-vei lumea cu
la propria sa deta;are, poeta are, pe tot parcursul, mult mai frumoas[” (Fugi de aici). ~n acela;i timp ea
con;tiin\a `ntregului, a `mbin[rilor revelatoare< trimite la m]na care scrie, care se jertfe;te textului-
drumul nu e doar o destina\ie, ci este cu tot ce ai via\[, textului-moarte< “... Eu stau / Biata mea dreapt[
`nt]lnit, v[zut ;i cu tot ce \i s-a `nt]mplat pe parcursul `ns]ngerat[ / Prins[ `ntre dou[ ro\i din\ate / Continu[
s[u, precum `n Ithaca lui Kavafis. s[ scrie, s[ scrie, s[ scrie” (Eu scriu la marginea
Astfel de “praguri” sau “limburi” poate fi c]mpului, `n vol. Poetic[, 1981), textului ca “uitare de
considerat fiecare volum - de la cel debut din 1967 sine”< “S[ m[ aplec asupra oglinzii / acestei mult prea
(Fur[m trandafiri) p]n[ la cel de acum, `n 2017, iubite foi de h]rtie / ;i m]na s[-mi r[m]n[
|esuturi - ;i `n ele trebuie s[ vedem un parcurs `ncremenit[ `n gestul suprem al uit[rii de sine” (Lec\ia,
exuberant “de umbre ;i lumini” (Dumitru Radu Popa, `n vol. Poemul cu p[rul alb, 1994).
1971), de la “imaginarul propriu adolescen\ei” spre O “tem[” mai vizibil[ (de critic[) dec]t aceea a
“inconfortul l[untric” cu “orient[ri neguroase” “zidului” ;i a “m]inii”, asupra c[reia ne vom opri ;i noi,
(Lauren\iu Ulici, 1995), “mereu `nv[luit[ `n tain[“ este a metaforelor “albului”, cu o semantic[ divers[,
(Petru Poant[ 1978). ce d[ m[sura unei poetici a diafaniz[rii lirismului, dar
Neconven\ional[, schimb]nd din mers dic\iunea, ;i a desolemniz[rii paradisiacului v[zut ;i ca o sum[
Ioana Diaconescu ne ofer[ `n permanen\[, o poetic[ de “probe ini\iatice”< “vezi alb? Ai v[zut culoarea alb[?
a confesiunilor fruste (“eu nu `ndr[znesc s[ ies din / Eu o v[d de mult, numai c[ / `ngere domni;or, /
iarba `nalt[ / De team[ c[ un v]n[tor m-ar confunda acum `ncep s[-mi l[crimeze ochii “(Pe sc[ri\a ghe\ii)
cu o vietate din p[dure” - O toamn[ rar[, `n Adagio, Albul este un “teritoriu” terifiant la Ioana Diaconescu
1973), l[sate sau lansate `n jur ca ni;te jerbe, sub a – un loc “f[r[ culori”, `nchis `n insularitatea lui, eliberat
c[ror exuberan\[ st[ ghemuit[ ca un arici, trec]nd de cotingen\e, ie;it de sub ac\iunea uzurii cotidiene.
responsabilitatea oracularului s[ `nvestigheze lumea< El se cere v[zut ca un loc al germin[rii de noi fluxuri,
“e cald / aerul m[ `nvinge, / am mers destul?” (~n mers, intens vital, de sensuri uitate `n care sunt posibilit[\i
II, din vol. Adagio, 1999). Poemele sar dintr-o tem[ transfiguratoare. Sunt seisme `n aceast[ cromatic[ a
`n alt[ tem[, au zvelte\ea pe;tilor peste pietri;uri, fascinantului< al unui “alb celest” al `ngerilor, ;i unul
abandon]nd regnuri ;i plonj]nd `n bulele reveriilor secundar, al omului, aproape senzual. Are dreptate
onirice (“Din coaja pomilor cre;teau acei mon;tri Octavian Soviany s[ vorbeasc[ despre un “alb
sub\iri / care fluierau ;i c]ntau / :i nu aveau lini;te” — vampiric” al h]rtiei (Luceaf[rul, 2000), la Ioana
Sau umbra unui zbor), adesea l[s]nd impresia unei Diaconescu, care presupune suplica\ia creatorului<
fragilit[\i a versului (“R]ului, r]ului i-e spaim[ de “Scriu cu degete de cret[ / Acest poem / Desfigurat. /
frig”... Ploile sunt). Pe obraji port semnele masacrului / Urmele
E o `naintare “`n cercuri”, carte dup[ carte, peste sf];ietoarei b[t[lii / Ce s-a dat / ~ncep]nd de la creierul
c]mpuri semantice `n care eul se simte prins< “eram `n mic / P]n[ la orbitele ochilor…” (Poemul nescris). Dar
`ncercuire” (~n `ncercuire) scrie poeta, mereu “m[ lupt poeta alung[ din scris “vampirismul” l[s]ndu-se
s[ ies din `ncercuire” (Mironosi\ele anemone). Sim\i `nso\it[ de `ngerul p[zitor (A;a cum se obi;nuie;te)
prezen\a zidului care va strivi fiin\a predestinat[ s[ fie care devin p[rta;, instigator al monologului de
“jertfit[“, precum `n Me;terul Manole< “Ziduri urc[ `n `ntreb[ri existen\iale printre umbrele lumii< “Numai
jurul meu / :i m[ prind / :i m[ str]ng / Ca pe un eu cu `ngerul / `ntre paginile / acestei c[r\i sub\iri ;i
trofeu...” (Foarfece, `n |esuturi, 2017). Dezvoltat[, r[coroase, / intr[m `n ea / ca-ntr-o p[dure alb[ /
obsesiv, aceast[ tem[ a zidului ;i “`nzidirii” Anei, `nmiresmat[ ;i `nrouat[ cu alb” (Pe via\[). Desigur
produce texte de o rar[ sugestie, mai ales prin motivul `ngerului are o solid[ continuitate `n poezie,
asocierea zidului cu motivul, scriptural, al m]inii care Ioana Diaconescu ;tie ;i se “smulge” din tiparul
4
Nr. 1 / 2018 CRONIC{ LITERAR{ Poesis

psalmic printr-o ingenioas[ “intimitate” cu “`ngerul exploreaz[ acum ceea ce `n volumele precedente era
domni;or” `n care strecoar[ note ironic – gra\ioase cu nev[zut, “marea de sub mare” (vezi poemele Cu totul
“dojeneli” (“Dar nu a;a ne-a fost vorba, / `ngerul meu, altceva, Altera), “nimicul”, “cenu;ile din cenu;[“
/ nu a;a ne-a fost vorba” – Drumul meu) dar ;i cu (Festin). E un manifest al cenu;ii `n acest volum, un
ghimpi `n care reflec\ia pune la `ndoial[ “albul” de ritm al extinc\iei dezv[luit cu vehemen\[ `n peisajele
“Arcadie” imaginar[, lichid protector amniotic< “c]t e `n care `ntrez[rim elementele expresioniste al unui
`nger `n aceast[ f[ptur[“? “C]t alb `n acest alb?” “amurg” de lume< “Frunzele mu;c]nd zidul `l
~ndoiala devine semn al lucidit[\ii / sau al sl[biciunii?” ren[;teau / Ca pe o f[ptur[ de carne ;i s]nge”< “Pe
(Spre albul imaculat). Poeta ne p[streaz[ pe aceast[ ziduri iedera se c[\[ra ;erpuitoare / Un vrej otr[vit de
iarb[ “alb[” pe care o irig[ mereu cu roua uimirilor… o\el” (Eliberarea). Acum “`ngerii” sunt de piatr[
Dac[ ar fi doar aceste “frize de alb” `n jurul nostru, (~ngeri de piatr[) ;i se sting “cu aripi de cenu;[“
totul ar fi monoton, poetica autoarei ar r[m]ne doar (~ngerul dezaripat), luna este vorace, “asupritoare”, pe
evanescen\[ l]nced[, dar ea simte nevoia unei ghea\a lacului “ninsoarea se depune ca o piele ce se
contraponderi a negrului< scrierea devine `ncet - str]nge” (Crater – Poate craniul Yorick). Culori
`ncet, un ame\itor balans – limba de clopot dintre alb cople;itoare se `ntind peste decoruri onirice, “istoria”
;i negru (vezi Amintiri neverosimile, 1983, sau `nvie prin imaginea “unchiului meu Aurel”, dus prin
Poemul cu p[rul alb, 1994), care d[ o not[ grav[ Siberii, sau prin scene de deshumare a martirilor< “~n
medita\iilor sale. Contraponderea alb – negru poate mal au g[sit schelete / :i resturi de \esuturi / Preo\i
fi ;i o trimitere spre “textul din spatele textului” `ngropa\i f[r[ co;ciuge (~n frigul lichid `n marea f[r[
(“arriére – texte” ), o interac\iune a golului – plinului. valuri). Str[zile sunt animate de “larm[ ;i voci”
Nu po\i dibui dac[ “negrul” l-a `nlocuit pe “alb” sau (Canon) `n care recunoa;tem vechile coloane ale
dac[ ele coexist[, dec]t dac[ e;ti atent cum mai pune paradelor din anii comunismului< “Portrete, portrete,
`ntrebarea poeta< accentual nu mai e pe “c]t alb `n portrete / Pe str[zi balaurul mor\ii / Mul\imea capete
acest alb” (Spre albul imaculat), ci c]t[ lumin[ se membre” (Trecut). Dar, de multe ori versul convulsiv
`neac[ “`n p[tura grea / A cenu;ii” (Trecut[). Acum se sub\iaz[, devine o incizie `n piatr[, semn, aproape
apar semne ale funebrului – “pere\ii camerei sunt un aforism< “Dar vine ciuma / :i ciuma `i treze;te din
negri” (Cum)> raza senin[ “m[ `mbrac[ `n negru” somn pe to\i” (:nur de s]nge)> sau< “Ce g]t frumos ai
(Peniten\[)> c]mpul e negru, apa e neagr[ (Leb[d[)> ;i lung numai bun de retezat” (Ultimul soare al
“mierea neagr[” curge din crengi (Madrigal). Nici decapit[rii)> “Orice ai face nu te po\i transpune `n
poemul nu mai poate da o “fr]ntur[ de speran\[” prin modernitate” (Singura posibilitate) etc. Vehemen\a
“cenu;a soartei”< “:i eu tremur sim\indu-m[ urm[rit[ poemelor le face aproape transparente, par a fi
mereu / de acest negru poem / Cu p[rul alb” (Poemul “ferestruici printre crengi” (p. 61), paginile par ruguri
cu p[rul alb). E aici acel “soare negru” al melancoliilor pe care ard verbele< “Un mugure c[rbune `ncins e de-
poe\ilor? Desigur, dar Ioana Diaconescu `l deschide ajuns / :i ia foc toat[ dumbrava…” (~n rug cum stau
spre metamorfozele frigului cu un cutremur de Od[ ca `ntr-o plas[), “speran\a” e o “boal[“ care “macin[
`n metru antic< “dar simt cum frigu-n mine cre;te” st]nci”< “:i usuc[ iarba / :i nu aude ;i nu simte durerile
(Hibernal[). Avem aici acea solemnitate de care noastre / Izb[vitoare” (S[ dormi). Tonul de requiem
vorbea Petru Poant[, “a unui Sfinx”, `ncremenirea rece confer[ acestei c[r\i o solemnitate a marilor adev[ruri
a unei statui “crescut[ din nem[rginire” (`n ;i un “cutremur” de Abendland agonal< `n fiecare
Radiografii, 1978)< “…Toate sunt la locul lor. / Nu mai “\esut” a ars un foc care va deveni cenu;[ a vie\ii tale
disper, / semnul ;tiut nu-l mai fac… //…Polul Nord / de Tanagr[< “Dar jarul `\i r[m]ne `n piele ;i decupeaz[
e aici, l]ng[ mine. / ~n urma mea zeci de obiecte / stau `n ea modelul / Vie\ii tale viitoare / Ca `ndr[zne\ul dor
`n lini;te, ordonate de / Sufletul lor. Frigul urc[ `n noi de nemurire // O Tanagr[ odat[ cu duhul / ~n urma
/ precum, odinioar[, seva `n arbori” (Din m[rile reci). trupului t[u” (~n urma trupului t[u). Citez, `n
* `ncheierea acestei c[r\i de v]rf din poetica Ioanei
~mbog[\it cu aceste deschideri reflexive, profilul Diaconescu un Requiem `n care v[d acel “tremur al
poetic al autoarei poate primi originalitatea pregnant[ indicibilului” (de care vorbea Nathalie Sarraute)a
a inciziilor – laser din |esuturi (Ed. Timpul, 2017), “senza\iei” care trebuie s[ supravie\uiasc[ vie\ii ;i
acea “flac[r[ neagr[ a focului negru” (Sub semne) care limbajului “care o deformeaz[” (apud Irina Mavrodin
“p[trunde prin efrac\ie `n co;ul pieptului / Dezvelit de – Uimire ;i poiesis, 1999, p. 113)< “M[ scoate din
\esuturi…” (~n condi\ii pieritoare), pentru “scrierea min\i mirosul de mere putrede / Mirosul mor\ii sufoc[
unui nou alfabet / ~n arderi totale” (p. 28). E vorba ora;ul `l corupe / Acoper[ livezile verzi / M]inile arse
despre o existen\[ sub anestezie, de jupuiri, pentru a desc[rnate / `nchid ochii mor\ilor / Cerul `nro;it cu
dezv[lui “roza” suferin\ei, o arheologie a c[rnii< lacrimi de s]nge / P[trunde violent `n creiere / Ca un
“Numai c[ sub pielea ars[ / ~n dureri se ivise carnea / cip / Introdus `n timpul somnului / Al stingerii”
Roz[ ca un trandafir” (~n s[lb[ticie). Scriitura (Requiem).
5
Poesis CRONIC{ LITERAR{ Nr. 1 / 2018

Alexandru Zotta
Un merituos povestitor sătmărean

Poet și prozator remarcabil, eseist și traducător, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se
jurnalist și radioreporter, Radu Sergiu Ruba este fugăresc între ele pe sub pământ, dolari de argint, o
autorul unor valoroase volume de poezii și de moară de mână pentru făcut bani, oameni cu pielea
povestiri distinse cu premii acordate de instituții neagră, butoaie de bere care vin singure acasă la
prestigioase din țară și din străinătate, câteva traduse lucrătorii din fabrică la fiecare sfârșit de săptămână,
deja în limbi de circulație internațională. S-a născut (...) Autorul este pe deplin îndreptățit să considere
la Ardud, a copilărit la Rătești și Pișcari, a studiat la cu ironie că „regimul comunist ar fi putut s-o
Cluj și București, a ocupat funcții importante în condamne pe mama Floare și pentru agitație mistică,
administrația centrală< sunt date suficiente pentru a- și pentru propagandă capitalistă.” Povestiri ca
i determina pe cititori, pe conjudețeni în primul Floarea Nodului, Prima traversare, Satul cu
rând, la o lectură atentă a cărților lui din care pot minunea, O cățea albă, demne de cuprins în
reține cu siguranță aspecte deosebit de interesante antologia cea mai exigentă a povestirii românești,
din istoria acestui areal geografic și cultural cu pot sta alături de Negustor lipscan ori Balaurul din
consecințe importante și în actualitate. capodopera sadoveniană Hanu Ancuței.
Ultima apariție editorială, poetic intitulată O Nu numai mama Floare, care vede deseori fel de
vară ce nu mai apune (Editura Humanitas, 2014), fel de „motohalițe”, deține aptitudini fabulatorii>
tradusă în engleză și publicată în acest an la o editură bunicul Ștefan, participant la Adunarea de la Alba
prestigioasă din New York, este un volum de Iulia, om cu experiență de viață dobândită „în
povestiri conectate între ele mai întâi prin figura primul război, făcut pentru împăratul în Serbia, în
povestitorului, identică cu a autorului, dar și prin Muntenegru și în Galiția,” crede și el în puterea unor
unitatea unui areal geografic și cultural mai puțin profeții ciudate, verificate prin propria experiență<
investigat și valorificat de cercetarea istorică și „Ghicea nu numai ce era întrebat cu glas tare, ci și
literară. Cum autorul este și un poet talentat, nu este întrebări nerostite. Când i-a venit rândul, a auzit de
deloc surprinzător faptul că uneori cedează la acel om legat la ochi vorbe care i s-au adeverit pe
investitura de povestitor altor personaje rezervându- loc și altele în care nu a sperat că va crede vreodată.”
și ipostaza de martor la evenimentele narate și de La rândul său îi transmite nepotului, fiind cel dintâi
reflector asupra semnificației acestora în istorie și în care-i observase dificultățile de vedere, un mesaj
actualitate. Vocația poetică îi facilitează, iar profetic< „Tu, fătu-meu, la București să-ți cauți
identificarea cu povestitorul îi prilejuiește astfel și norocul și să ajungi cumva în viața asta la Praha...
pagini de confesiune referitoare la momente decisive Iar dacă-i ajunge și-n America, la fel ca Avram,
ale propriei deveniri, ori a unor ființe apropiate, fratele lui moșu-meu, n-a fi nici un bai.”
potrivit convingerii că „omul,... nu este cel ce pare, Autorul relativizează cu luciditate astfel de
ci ceea ce devine”. profeții reflectând că „Poate de la acel miracol al
La rândul lor, prin participarea nemijlocită la Unirii, poate de la întâmplările primului război,
evenimentele narate, povestitorii sunt întrutotul căpătase un simț original al mersului lumii”, un sens
acreditabili, asigurând autenticitatea relatării care, al istoriei care-i permite să susțină „spre supărarea
altfel, ar putea neliniști tocmai prin dramatismul multor ardeleni, că România Mare o făcuseră
acestora. Există totuși și povestitori – figuri feminine Ferdinand și Brătianu, nu Maniu”.
cu deosebire – înzestrați cu o uimitoare facultate Foarte atent la condiția naratorului și, mai cu
fabulatorie, pe cât de atrăgătoare pe atât de seamă, la autenticitatea relatărilor, Radu Sergiu Ruba
derutantă. Cu privire la povestirile bătrânei Floare a percepe cu uimitoare pătrundere procesul de
Nodului autorul menționează< „Erau două soiuri, la aculturație din concepția acestor personaje, prin
fel de încinse< primele mișunau de strigi, diavoli, care elementele realității inedite se învăluie în haloul
vrăjitoare, de iele și de pricolici, iar celelalte vorbeau imaginar al spiritualității populare. Dar complinind
despre America și despre București, împestrițate cu autenticitatea documentară cu imaginarul concepției
minuni la fel de nevăzute ca și cele dintâi, cum ar fi populare, prozatorul dobândește o perspectivă
vapoarele de porțelan însoțite de păsări albe pe ape cuprinzătoare asupra vieții și reușește să creeze un
largi cât cerul, furtuni pe mare care ating soarele în tablou atrăgător și convingător al lumii dintr-un
plină zi, valuri cât casa, case cât norii de înalte, areal mai puțin investigat istoric și literar,
6
Nr. 1 / 2018 CRONIC{ LITERAR{ Poesis

întâmplările și personajele căruia confirmă însă pe circulație populară sau consemnări documentare
deplin dimensiunile majore ale istoriei – nu numai parcimonioase, făcând astfel cunoscute cititorilor
locale – și-i îmbogățesc conținutul. Tot pentru figuri și fapte demne de intrarea în memoria
relativizarea unor relatări accentuat fabulatorii spațiului de obârșie. Dezvoltări deosebit de
autorul dă curs opiniilor opuse ale personajelor. interesante și realmente instructive primesc multe
Întâmplarea din Satul cu minunea este relatată întâmplări și personaje din istoria spațiului
contradictoriu de două personaje aflate în localitate, sătmărean, precum colonizarea șvabilor în
la locul faptei< „ Nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu, localitățile din jurul orașului Carei, prezența în
minuni poate s-o făcut, dar io nu le-am văzut”, localitatea Ardud a poetului maghiar Petöfi Sándor
mărturisește bunica Maria Costin, născută în 1907, și relația acestuia cu Júlia Szendrey, șiretlicurile
la Hegewisch, Ilinois. „Aveam atunci cote de dat la pentru derutarea adversarului și relațiile labile și
stat, necazuri mari pe cap, mai spunea ea, nu ne oscilante ale „curuților” prințului Rákóczy Ferenc
ardea nouă de minuni!” Bunica Maria Ruba, născută cu forțele loiale Vienei și cu cele rebele,
la Pișcari în 1895 susține însă cu tărie apariția compromisul care a dus la Pacea de la Satu Mare.
miraculoasă< „Ori de câte ori și-o arătat fața în Interesantă și prea puțin cunoscută este figura lui
biserică și o scoborât din icoană, o am văzut pe Tamás Bakócz de Ardud, fiul rotarului din sat ajuns,
Maica Sfântă”(...) Iară când o tunat și o fulgerat de cu sprijinul lui Matei Corvin, episcop de Strigonium
la altar și Măicuța Sfântă s-o înălțat și s-o uitat la (Esztergom) și candidat la Scaunul papal. Figura
credincioși de sus, din aer, am gândit că nu m-oi acestuia rămâne contradictorie pentru posteritate
mai rădica în veci de acolo!...” întrucât el a fost și cel care l-a condamnat cu sadism
Cu toată complementaritatea unor elemente pe Gheorghe Doja la pedeapsa înspăimântătoare.
lirice, povestirile redau în primul rând întâmplări. Relatarea despre statuia episcopului se încheie cu
Fără să infirme sau să exceadă în semnificațiile lor replica decisivă a lui tanti Luci, o femeie obișnuită
sensului și dimensiunilor istoriei, cele mai multe care nu cunoaște detalii despre „omul de piatră”, dar
întâmplări sunt de un dramatism impresionant, proiectează asupra lui îngăduința creștină în numele
determinant pentru destinul personajelor. Nu numai căreia procedează la înfruntarea demolatorilor cu
călătoriile transoceanice ale mamei Floare a Nodului expresii de blestem< „Rău îi că nu-i aur! Da-i bine că
cuceresc prin tăria de caracter a omului simplu, prin are o sabie-în mână, mintenaș l-a învia Dumnezeu
sinceritate și umanitate, ci și întâmplările prin care cu ea cu tăt de v-a tăia urechile și limbile și la unu și
trec mulți dintre oamenii locului. Vecinul Weisz la altu!” .
scapă miraculos de deportare în lagărele hortyste, Citatul ilustrează și abilitatea cu care autorul
păstrând cu tărie taina asupra salvatorului său; este valorifică resursele limbajului, de la cel dialectal și
însă învinuit de lașitate și condamnat moral de Clara, popular, la preluarea aculturală a expresiilor
propria fiică pentru pierderea celor trei fii în englezești sau la identificarea populației ugrice
împrejurări care, firește, i-au depășit posibilitățile. (hantî) din Siberia prin înrudirea lingvistică cu
Bătrânul Pomean este deposedat de toate bunurile și maghiarii, prin originea lor comună uralo-altaică.
își pierde și viața, deși făcuse fapte benefice pentru Iar abilitatea cu care folosește resursele oralității și
comunitatea sătească. Fiul acestuia, Gheorghe ajunge limbajul paremiologic îl apropie de marii povestitori.
prizonier în Siberia, prin locuri de unde poți „să Realmente instructive sunt prezentările relațiilor
cazi de pe pământ”, dar reușește să se întoarcă în sat politice și religioase ale etniilor conlocuitoare;
și chiar să ajungă din nou în America. Valer Ruba, confruntările între catolici, greco-catolici, calvini,
tatăl autorului, supraviețuiește condițiilor lagărului ilustrative pentru convertirea religioasă a populației
de muncă și ajunge să conducă obștea sătească în locale, au primit deseori dimensiuni politice
anii totalitarismului, manifestând o prudență alimentând tensiunile dintre adepții imperiului și cei
deosebită față de riscurile unor dezvăluiri ai regalității și urmând, volens-nolens, principiul
involuntare, naive sau puerile. Locurile copilăriei au „cuius regio, eius religio”> totodată și tensiunile
fost străbătute de figurile legendare ale cunoscutului politice au apelat, cu mult mai puțin folos la condiția
haiduc Blidaru, care a sfârșit trădat de ibovnica sa, etnică< maghiarizarea nu a putut evita deportarea
Florica Rogoz din Huta, în schimbul eliberării șvabilor, ba dimpotrivă , i-a sacrificat. Pot să
soțului acesteia, arestat. Replică locală a celebrului mărturisesc că, deși am citit pentru nevoi personale
haiduc, Sandu Soponaru zis Maiorul, apare ca un fel și unele lucrări consacrate tocmai procesului de
de „desperado” local, exersat în jocul cu moartea, catolicizare a populației sătmărene, imaginea
care-i provoacă și-i derutează pe urmăritorii cuprinsă în povestirile lui Radu Sergiu Ruba m-a
securiști. edificat în mult mai mare măsură.
Radu Sergiu Ruba transpune în cadrele și în Mai aproape de zilele noastre, urmare a
condițiile estetice ale povestirii literare legende cu supraviețuirii unor personaje cu existență reală,
7
Poesis CRONIC{ LITERAR{ Nr. 1 / 2018

povestirile redau evenimente precum revolta din

1944 a tinerilor din Pișcari, care au transformat Raftul
recrutarea la oastea maghiară în manifestare
patriotică impresionantă, culminând premonitoriu
cu cântecul Pe-al nostru steag e scris Unire, gest
“Poesis”
sancționat de conducerea maghiară a timpului cu
trimiterea tinerilor la muncă. Destinul lui Valer Lucian Vasiliu
Ruba, tatăl autorului, este determinat decisiv de acest Cod numeric personal
eveniment. Și tot la Pișcari, când sătenii au distrus
caravana cinematografică adusă să combată
„hierofania” care a determinat un amplu și îndelung
pelerinaj religios, au dat și o replică fermă ideii
leniniste că „dintre toate artele cea mai importantă
este cinematografia”.
Pretextele multor povestiri se cuprind în
realitatea prezentă mai mult ca incidente, dar aduc
în memorie întâmplări care au deseori valoarea de
evenimente, de multe ori ilustrative pentru
dimensiuni ample ale istoriei locale și regionale,
naționale și europene. Întâlnirea aproape Radu Sergiu Ruba
accidentală cu Riki, prietena din copilărie, la Baia Nu `n\eleg
Mare și continuarea de la București prilejuiește, ce mi se-nt]mpl[
prin componenta confesivă, dezvăluirea
mecanismului prin care scriitorul nevăzător percepe
realitatea, iar prin componenta proiectivă,
prefigurează dificultățile plecării tinerei asistente
medicale în Germania pricinuite de acceptarea etniei
maghiare și avantajele unui alt regim politic.
Altădată călătoria cu avionul peste Marea Șvabă
cum era numit lacul Bodensee, îi declanșează
imagini din desfășurarea procesului de transmutare
a populației șvăbești în câmpia someșană.
Un interes deosebit prezintă și momentele în care
se dezvăluie mecanismul prin care autorul depășește
dificultatea condiției de nevăzător; memoria Teofil R[chi\eanu
impresionantă, transferul imaginilor din copilărie ~mp[rat
asupra celor de mai târziu și confruntarea acestora, Singur[t[\ii
apoi sporirea acuității celorlate simțuri, controlul
reciproc al acestora și al imaginilor din memorie
sunt de-a dreptul instructive. Sunt extrem de
interesante și cuceritoare paginile în care se descrie
perceperea frumuseții feminine în absența vederii.
Iar înțelegerea timpurie a valorii personalității și
voința de făurire a acesteia rămân exemplare și
pentru cei înzestrați cu toate simțurile.
Plăcută și instructivă, O vară ce nu mai apune,
carte cu titlul simbolic, îndeamnă la reflecție asupra
multor dimensiuni ale arealului nostru cultural,
înfățișat lumii prin eforturile unui autor încă prea
puțin cunoscut. C[lin Vlasie
Opera poetic[

8
Nr. 1 / 2018 CRONIC{ LITERAR{ Poesis

Marius Manta
Viorel Savin – „Implozia lui Melec”

Omul nu și-a împlinit încă drumul. Țintește pe Dincolo-existenței. Cele 23 de Cânturi, acompaniate
mai departe către o restauratio / restitutio in de Addendă și Dicționar se nasc până la urmă dintr-
integrum, o revenire Acasă, în spațiul acelei matrice un soi de anarhie interioară, binevenită însă în
aflată dincolo de un datum mai mult ori mai puțin economia „poveștii”. Așa cum stă bine oricărui
firesc. După ce și-a consumat istoria, la „spartul scriitor ce își asumă rolul de corifeu (corifeul rostind
postmodernității”, aflat sub continua mirare a celui chiar în paginile cărții adevăruri de nezdruncinat,
conștient de faptul că suprema miză nu e „la vedere”, precum în tragedia antică – „lumea vorbește cu tine
lipsit acum de puterea unor repere moral- doar când / se comemorează / moartea poetului tău
tămăduitoare, mai are încă nostalgia primară, se mai / ori atunci / când vomită Siretul peste satul Schineni
luptă cu propriul sine în amintirea tripticului clasic / sau când / cutuma încălcând / vreo lichea
adevăr – frumos – bine. Acesta, omul aflat în luptă, punctiformă șuntează / lichele importante la vârf!”),
poate echivala cu propria noastră oglindire întrucât devine sub această lirică a măștilor derutante
da, noi, suntem parcă dintotdeauna prinși în conștient de faptul că salvarea apare odată cu scrisul:
veșnicul spectacol al alegerilor – pe toate canalele se „Trebuie continuu să scriu. Pentru a rămâne în
fac / desfac / refac alianțe politice dintre cele mai picioare. Trebuie să scriu!...” Această poveste în
spectaculoase, atacurile nu țin cont de chiverniseli poveste, tehnică renascentistă, aduce față în față
morale cuvenite iar armele sunt dintre cele mai personaje și tărâmuri< Melec și Celem, Cretinozauria
diverse, fiind întrebuințate cu o dexteritate și Faran (poate o sugestie pentru Fanar).
„proverbial balcanică”. Ca de fiecare dată, se simte Motivul pactului cu diavolul pare să fie ascuns în
nevoia unui nou suflu, unii / alții vorbesc despre statutul-decăzut al îngerului ce comite dintru
alternativă, în timp ce societatea în ansamblul ei pare început greșeala – ajunge să înlocuiască existența
să joace feste istoriei (a câta oară?) și să-i pregătească unui profesor universitar cu aceea a unui trăitor din
în chip fatal Surpriza. „Instituțiile statului” se află în schivnicia Sfântului Munte Athos. Coordonatele
continuă ofensivă, dând impresia că promiscuitatea spațio-temporale rămân metaforice întru totul, chiar
prezentului își conjugă existența sub semnul unui dacă, când și când, Faranul pare să nu întruchipeze
ultimatum. Am de câteva zile imaginea aceasta a altceva decât provincia cotidiană< „oraș provincial
unui joc video neinspirat, unde, o voi afirma cenușiu și perfect imbecil - / toate defectele cu
repetitiv,  next level nu implică verticala ci e doar o sclipici ale lumii / și ca o pasăre proastă / fericită că
multiplicare la nesfârșit a acelorași acțiuni sortate din scurmă în bălegar te lauzi / cu viciile tale scârbavnice
start eșecului. Dar lupta celor tari trebuie să la colțuri de străzi / prin birouri de firme / prin
continue, aproape sacrificial, demontând cluburi / la baluri / în conferințe de presă / pe
paradoxurile unui labirint monstruos, ale cărui stadioane / pe centură / prin familii așa-zis onorabile
coridoare vor să înghită orice speranță. și pe la Prefectură...” În această atmosferă în contra
Viorel Savin, prin „Implozia lui Melec” – aflat se naște dorința de confesiune, mărturisire la
în 2017 la ediția definitivă (Ed. „Princeps persoana întâi ce expune nemijlocit și câteva din
Multimedia”), face dovada unui asemenea caracter „provocările” cele mai intime – avem astfel câteva
puternic care, implicit, așază în gura personajelor din coordonatele statutului moral al lui Melec,
întrebări și răspunsuri asumate ontologic. S-a spus precum generozitatea (cumva histrionică!) și cinstea<
(nu o dată!) despre „Implozia lui Melec” că ține de „De când mă știu mi-a plăcut să dăruiesc. Bine, da<
categoria unui „fals tratat” pentru salvarea din iad. poate că de fiecare dată am dăruit ceea ce am dăruit,
Într-adevăr, cumva alchimic, această poveste a dintr-un anume fel de egoism. Sau, de ce nu?, din
învingătorului închis, un Iona contemporan, își pricină că nu pot gusta bucuria cu adevărat decât
înfiripă înțelesurile de-a lungul unui labirint în care împreună cu altul, care trebuie să vadă că o provoc”>
urâtul și grotescul întâlnesc un ludic aparte, încă „V.H. și-a prevenit acoliții, definindu-mă genial<
purtând însemnele Căderii. Orașul-furnicar în care Feriți-vă de Melec, fiindcă escrocul acesta... chiar
se zbate Melec propune imagini șocante care dau o este cinstit!” O asemenea atitudine – cinstită are
altă înțelegere ideii de tragedie. Am lăsat să se capacitatea de a vedea Revoluția decembristă
înțeleagă, volumul de față nu e doar despre urcușul aureolată autoironic și condamnă falsa democrație<
lui Melec, ci devine (intertextual) posibila Epopee a „Poporul urăște dictatura pentru că ea este
9
Poesis CRONIC{ LITERAR{ Nr. 1 / 2018

organizată ecleziastic (sistemul este mai important Ultimele două părți ale romanului-poem par a se
decât individul!), iar Statul democrat este susținut intercondiționa. Între registre, omul își continuă
orbește de către populație tocmai pentru că căutarea: ici-colo, tonul e solzos, ridică glasul către
democrația se edifică prin dez(organizare) mafiotă! adevăratul Creator, atât în „Carnetul albastru”, cât și
– Cât de ciudat?... De fapt, ce este mai drept (de în „Manuscrisul de la Valman” – ambele fiind file din
preferat / de acceptat)? Setul de reguli impuse Jurnalul lui Melec. Dinspre Sfânta Tradiție „an de
indivizilor, de către Sistem, în numele egalității an tot mai sus urcă pământul / în oasele mele - /
tuturor în fața legii, sau mii de reguli în permanentă strămoșii vor / să vadă / ce se întâmplă cu marginile
schimbare, impuse acelorași indivizi în numele lumii. // sunt împăcat: / doar m-au făcut / ca să aibă
libertății tuturor?” (discursul mi-a adus aminte / după Marea Plecare / prin cine să se înalțe /
întrucâtva de „Trilogia utopică” a lui Doru deasupra ierbii... / deasupra copacilor... / deasupra
Kalmuski). Melec, precum Contemporanul, pare să norilor!” se naște biblica „...Melec este un proroc - /
nu îl mai cunoască pe Dumnezeu și se încredințează proorocii nu au decât amintiri. / vatra li se află /
nihilismului marca Cioran< „iată< / Divinitatea a fost mereu / în altă parte / oricât ar fi de nedrept / ei /
arestată / chiar aici / în Faran (…) prima regulă a aparțin timpurilor. / timpul lor / nefiind avertizat /
supraviețuirii? agresiunea. / simpatia? / șpagă singura șansă de-a exista / le e jertfa! […] «îmi sunt
înșelătoare.” În „frazare”, în elementele prozodice, suficient / și totuși / în singurătatea-mi / am nevoie
uneori parcă simțim și influențele altor poeți (de de Tine!»” („Cântul IX”) Dar cât de plină de viață e
văzut gradația unui fragment ce amintește de emirul tocmai această zbatere între ciclul „poemelor-
lui Macedonski!) Repet, faptul că acest roman în sâmbur” („fructul / adevărat / moare / încolțind” sau
versuri poartă și alte adieri stilistice ori semantice, „cu pământul / ce urcă în el / crește / mărul”) și
apropiindu-se când și când de nume consacrate, nu „Strigăte”< „iată< vă întorc spatele. / trageți! / și ca să
știrbește cu nimic din meritele autorului. Tocmai aici fiți siguri / că ați scăpat definitiv / incinerați-mă! //
se înfiripă intertextul, în timp ce Viorel Savin, din mă voi numi cenușă / și voi fi / tăcut”.
postura unui Deus (auto)controversat, își așază Viorel Savin reușește încă o epopee
scriitura în forme livrești postmoderne, ce combină multistratificată în literatura română, continuându-
eroi-comicul cu tragicul și grotescul. Poezia devine l fie pe Ion Budai Deleanu, fie pe Mircea Cărtărescu.
pentru puțin timp parte a străzii< „pistoanele sorb / Invitația către lectură devine implicită, mai rețin
vibrând de plăcere / benzina / taxiul cel galben / acum doar merituoasa apreciere a Ancăi Măgurean<
lunecă electric prin aerul uscat îi / flutură lui Melec „Cuvântul este reinventat, iar realitatea se sustrage
/ chica netunsă / o biciclistă / doldora de moi regulilor normalității, astfel încât insolitul devine
emisfere / se aruncă / la pieptul agentului gras / și noua stare de fapt”.
albastru de lângă borcan - / motorul sătul / dă
mulțumit / gaze în vânt”. Pe de altă parte,
confesiunea poate surprinde la fel de plăcut, odată
cu volutele suave generate de sentimentul erotic<
„diafragma-i sub stern / răcoros golită de sânge /
privirea / la presiune extremă în spatele pleoapei
închise / îi armează globul ocular / în vid căutând-o
/ apa în baie cântă / întruchiparea Simonei /
rotunjimile-i toate întâlnite-n cădere - / la înălțimi
felurite / simfonii felurite / de sunete tari / de sunete
moi / apa laudă / trupul viu al femeii / foșnet / de
ploaie ricoșându-i pe umeri / împânzindu-i-se / pe
sub / bărbie / pe gât / alergând / de sub sâni / în grabă
/ să-i prindă pulpele / ușor desfăcute...!”

10
Nr. 1 / 2018 CENTENAR TITU MAIORESCU Poesis

Ladislau Daradici
Isabela Nicoar[ sau despre starea poetic[

poemul mulţi plâng plânge şi tu), Isabela Nicoară se

simte o unealtă în mâna unei entităţi supreme,
menită să astupe „cu măiestrie” câte un gol ori să
înalţe ziduri care o ţin captivă (sunt o mistrie în
mâna îngerului). Cuvintele-i irup din această
ipostază existenţială marcată de durere, de
impregnare totală, ca o graţie sinucigaşă, versul
neputând fi cumpănit doar cu instrumentele
raţiunii; secvenţele de poem constituie arhitecturi
de sine stătătoare, aduse la un numitor comun doar
de manifestarea aceluiaşi har poetic, iar titlurile par
mai degrabă reflexii ale stării şi nu o reverberare
(întru semnificativ) a ideaticii poemului. Dincolo de
segmentări şi paginaţie, volumul în sine e un singur
poem în care, continuându-se parcă unele pe altele,
ideile şi imaginile te urmăresc împresurându-ţi
simţurile, colorându-ţi întru mirare cotloanele
înlăuntrului. E ca o vălurire aparte, menită parcă să-
ţi scurtcircuiteze înţelegerea, trezie şi renunţare
deopotrivă, scufundare în străfunduri şi plutire lină
dincolo de nemărginirile impalpabile ale alcătuirii.
Dacă nu te poţi abandona logicii lor, nu-ţi vor spune
nimic. Şi te întrebi atunci ce ar putea fi mai
La trei ani de la debutul cu Despre trup altădată important< poemul propriu-zis sau efectul creat de
(2013), Isabela Nicoară publică, în colecţia Qpoem acesta?
a Editurii Paralela 45, Bucureşti, volumul Uneori Se pot identifica, pe alocuri, secvenţe
trebuie să te aştepţi la mai mult (2016). Impregnată rememorative ale unor momente din parcursul
de o metafizică inconfundabilă a fiinţării, lirica existenţial al poetei (elemente de biografie simbolică,
poetei este cea a impasului existenţial, asumat cu tentă metafizică)< „vezi/ o copilă strângându-şi la
complex, cu o intensitate ieşită din comun. Pentru piept inocenţa/ alergând prin iarba crudă/ ajunge
cea care se consideră „o inimă care-şi devorează femeie în drum spre el/ ajunge şi se întoarce/ până
propriul trup zi de zi”, destinul se înfăţişează drept o nu se lasă deplin amurgul/ se preschimbă doar ştim/
povară lucidă, materializată ades (ca în cazul lui povestea nu îmbătrâneşte niciodată” (înainte să îţi
Sisif) în cremene, zid sau piatră, simboluri revenind pot răspunde). Cu asemenea premize, nici măcar
obsedant pe parcursul celor cinzeci şi şase de poeme. dialectica iubirii nu implică împlinire, bucurie, ci
Derută, stagnare, dar şi penitenţă în acest purgatoriu doar o zbatere neîncetată între vinovăţie şi regret,
lumesc, zbatere perpetuă, nu lipsită însă de măreţie, între aducere-aminte şi derută. Dragostea e mai
însoţită de o întreită sete> de copilărie, de dragoste şi degrabă absenţă, ca în poemul de la pagina 7< „atâta
de Dumnezeu („cât înnoptam în pântecele mamei – îmi rămăsese din tine/ memoria/ cu ea rotunjeam
mărturiseşte poeta – nu însetam”). alcătuirile false/ chipul/ frigul celor trecuţi prin
Obsesia înstrăinării (de sine, de ceilalţi) rămâne trupul meu”. În răstimpul suspendat al solitudinii,
o constantă, ca şi în poemele de debut („uneori sunt încercările femeii sunt spre a înţelege ce a fost iubirea
cutremurată la gândul/ că nu am fost fiica tatălui (ce n-a fost de fapt), percepând-o drept un gest
meu”), deseori hotarul dintre a fi şi a nu exista teatral din partea celui căruia niciodată nu i-a păsat
devenind abia perceptibil („alunec odată cu îngerul în realitate de fiinţa ei< „niciodată nu te-ai întrebat la
pe cristalul subţire”), zilele poetei transformându-se ce veghez” sau< „mă purtai cu o singură mână fără
în tentative (reluate iar şi iar) de evadare din ceea ce să întrebi/ ce se petrece în miezul meu” (am întrecut
ea însăşi consideră o groapă comună. imaginea).
Iubind „să moară” puţin în fiecare zi (ca în Mai mult decât după năluca inconsistentă a celui
11
Poesis CENTENAR TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

pe care l-a iubit, poeta va tânji în permanenţă după înscrie printre poeţii care încearcă, prin scrisul lor,
Dumnezeul patern din copilăria sa (ca în poemul altceva. Chiar şi titlurile au un statut aparte,
deasupra bâlciului se învârtea un înger), când acesta simbolistica lor răsfrângându-se altfel asupra
„şlefuia acadele/ scria poeme pe care nu le arăta poemului, după un algoritm personalizat,
nimănui”, pentru că „într-o vreme un bărbat care conturându-şi nucleul în starea care a generat
citea/ se numea Dumnezeu”. Însuşi harul creaţiei e rostirea. Unele (greu de reţinut) par a nu avea
un dar divin (doamne ţine-mă pe genunchii tăi cât legătură directă cu textul în sine, fiind suficiente
mai cânt). Astfel, va exista în permanenţă o legătură sieşi< se făcea că-i femeie mult prea tânără moartea>
indisolubilă între divinitate şi oameni („unde nu este în urma noastră păsări de pradă adună
cer nu sunt oameni”), Dumnezeu fiind prezent doar înspăimântătoare leşuri> mângâiere îmi este lumea
„unde bătăile pleoapelor sunt puternice” (vorbind aceasta oarbă întinzând capcane şi aşa mai departe.
despre dragoste). Iar dacă unele poeme n-au nevoie de titlu (există
Deseori, această conexiune miraculoasă se paisprezece în volum), altele n-au nevoie de cuvinte.
realizează prin intermediul unor elemente palpabile La pagina 14, de pildă, poeta ne oferă doar un titlu
ale universului din jur, cum ar fi, de pildă, zăpada< de poem< şi te paşte orbirea dintr-un lan al vederii în
„Dumnezeul meu e din zăpadă/ umblă înaintea mea altul (îndeajuns pentru a-şi atinge ţinta). Alte lucrări
părinteşte sub omăt cântător” (am rămas cu o stranie par doar frânturi, secvenţe ale aceluiaşi poem în care
patimă)> sau un banal desen pe asfalt (ca în frumosul se încheagă şi se rotunjeşte, treptat, volumul, iar
poem nimeni nu se uită la nimeni)< „ieri Te-au semnificaţia (ca stare) primează în raport cu
desenat pe asfalt/ Ţi-au scris numele cu cretă/ atât consistenţa versurilor, transformându-se în ceva
cât să rămâi/ în memorie/ până la al treilea cântat al nepalpabil, aproape imposibil de desluşit prin
cocoşilor/ când nu va mai fi ţipenie de om/ nu va intermediul raţiunii. De fapt, e această putinţă de a
mai curge timp/ mă plec peste conturul tău/ n-a mai reda frânturi de cuget şi simţire, asociindu-le după
trecut timp/ pentru ce să stai atât de aproape, o logică ce nu trebuie judecată de ceilalţi, acest
Doamne?/ se va face ziuă/ va trece camionul cu monolog interior trimiţându-te doar la propriile-ţi
pâine/ şi ne va strivi”. sângerări/ deziluzii/ singurătăţi, tu însuţi
Dincolo de ramificările ideatice şi complexitatea contopindu-te cu spiritul acestei rostiri, cu substanţa
metafizică, lirica Isabelei Nicoară surprinde prin (ca un nisip mişcător) a acesteia.
rafinament şi ingeniozitate. „Cât suntem goi şi Întrupările discursului variază de la poem la
nefericiţi – ne învaţă –, din lemnul nostru şlefuim/ poem. Unele debutează aparent narativ, într-o
gemete” (sunt încă trează). Fiecare secvenţă a perpetuă tălmăcire (metaforică) a sinelui<
poemului devine o mirare, fiecare vers e doar o urmă „îmbrăcam plânsul/ ca pe o haină de nuntă gata să
a unei certitudini, amânare a unui verdict. „Eu n-am mă cuprindă” (fără titlu, pag. 56) sau „ajustându-mi
să plutesc – începe poemul fără titlu de la pagina 58 pe trup/ uniforma străveche a frângerii/ fără nici o
– n-am împlinit încă vârsta potrivită/ acelei nelinişti/ fisură trec ziua” (e timpul să-mi port într-adins
păsările se împart la păsări”, nu ştiu cum voi muri strălucirea). Există în volum poeme-confesiuni,
fiind o altă lucrare în care cele două versuri din care relevând penitenţă şi neputinţă, în altele poeta
se compune sunt condiţionate adversativ la titlu< adresându-se (retoric) iubitului< „îţi voi mărturisi tot
„dar voi învia cu ochii în palmă/ căutând sufletul nu ce ştiu despre mine” (pag. 45)> „o să-ţi descriu/ cum
sângele şarpelui”. Astfel, moartea devine o temă devenim tăcuţi şi precişi/ cum e carnea lipită/ când
consistentă a volumului (vezi şi poemul morţii îi dansezi/ trebuie să deschizi larg foşnetul/ să sfâşii
plâng pe cei vii), însă moartea revine, frecvent, şi ca mătasea” (mi se învârtesc atât de frumos oasele în
motiv în jurul căruia se cristalizează starea poetică, gând). Există însă şi piese în care Isabela Nicoară
nucleu de la care se brodează numeroasele simboluri cuvântă în numele nostru< „păşim şlefuind piatra/
şi metafore existenţiale. Desigur, pentru cea care se inima înghiţind întuneric mucegăit” (tărâm între
consideră femeia „ce aduce morţii înapoi”, dragostea moarte şi viaţă) sau în care vorbeşte despre ceilalţi<
ar putea deveni o cale de a te împotrivi morţii „oamenii vor căuta moartea/ fără să o primească”
(„niciodată nu am călătorit pe urmele unui mort/ n- (pag. 50).
am ştiut iubi cântând imnuri de îngropăciune”), Includerea volumului Isabelei Nicoară în seria
alteori chiar moartea fiind, paradoxal, cea care îi Qpoem a editurii Paralela 45 este pe deplin
oferă acel mic răgaz de tihnă necesar< „nu m-a durut justificată, alături de alte câteva titluri ale ineditei
ascuţit în ultima vreme nimeni/ nu m-a muşcat/ colecţii, lucrarea ei situându-se, fără echivoc, de
moartea ostenită/ nu a avut nicicând legătură cu partea valorii, semn că poeta n-a uitat că, înainte de
mine/ sălbăticită trăiam/ între chemările noastre” toate, poezia trebuie să rămâne fidelă propriei sale
(pag 24). esenţe, formaţia sa teologică fiind un atu
Prin cele două volume ale sale, Isabela Nicoară se incontestabil în acest sens.
12
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
CRONIC{
TITU
LITERAR{
MAIORESCU Poesis

Constantin Cubleșan
Din marile iubiri ale literaturii rom]ne

Până pe la sfârșitul secolului al optsprezecelea, contemporaneitate. De aici apariția câtorva faimoase

începutul secolului al nouăsprezecelea, jurnalele de povești de dragoste, care au generat o serie de opere
călătorie, memorialistica, jurnalele intime, nemuritoare, în măsură să învingă vitregiile
corespondența scriitorilor, toate acestea erau timpului”. Între acestea, cele ce îi au ca eroi pe Orfeu
considerate, în comentariile critice, ca o și Euridice, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta, Othelo
paraliteratură, dreptul de a fi asumate creației și Desdemona etc, etc. „șirul marilor iubiri este mult
artistice dobândindu-l foarte târziu, în veacul trecut mai lung și promite să nu se termine niciodată!”
când, pentru toate acestea, s-a găsit o formulă Literatura română are și ea câteva celebre povești de
clasificatoare onorabilă, ca să zic așa, sub genericul dragoste, dintre care nominalizează câteva<
literaturii de frontieră. Pentru Gheorghe Glodeanu, Eminescu și Veronica Micle, Mircea Eliade și
memorialistica, epistolarul, jurnalul intim au un rol Maitreyi Devi, Vasile Alecsandri și Elena Negri,
major în discutarea creației de ansamblu a Ștefan Octavian Iosif, Dimitrie Anghel și Natalia
scriitorilor, acestea dând seama asupra vieții Negru, Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu, Marin
personale a autorilor, ele introducând cititorul – zice Preda și Aurora Cornu ș.a., însă „nu toate au generat
criticul – „în culisele literaturii, făcându-ne să opere. Pe parcursul anilor, o serie de scriitori au avut
cunoaștem mai bine omul care a creat opera, chiar mai multe muze. Alții au rămas credincioși
dezvăluind mobilurile evenimentelor și raporturile unei singure iubiri, ce i-a marcat pe viață”. Numele
reale dintre scriitori și epoci (…) Asemenea acestor muze „au devenit celebre prin creațiile pe
jurnalelor intime sau a memoriilor, corespondența care le-au inspirat”. Asupra câtorva (nu puține totuși)
facilitează pătrunderea în forul interior al unui dintre aceste cupluri, cu mai mult sau mai puțin
scriitor, relevând aspecte mai puțin cunoscute ale dramaticele lor evoluții, se oprește criticul, cercetând
personalității sale. Lectura corespondenței intime corespondențe, memoriale, interviuri, în
poate fi la fel de pasionantă precum parcurgerea corelaționare, adesea, cu operele ce s-au născut din
unui roman (a unui roman biografic, de exemplu), asemenea pasionale trăiri. „Pe parcursul investigației
dezvăluind și altceva decât ceea ce se știe, de obicei, – avertizează cercetătorul – ne-a interesat în ce
din manuale sau din dicționare”. Fapt ce îl determină măsură iubirea a marcat destinul unor creatori. Mai
să întreprindă ample comentarii exegetice asupra mult, am urmărit maniera în acre iubirea s-a
unor asemenea scrieri din literatura română, pe transformat (sau nu) în subiect literar, stimulând
măsura apariției acestora în volume aparte, în cele inspirația creatoare. Adică felul în care evenimentul
din urmă reunindu-le într-o amplă sinteză privind real se transformă în opera de ficțiune”, interesat
raporturile sentimentale, erotice, dintre partenerii fiind de „omul aflat în spatele operei”.
unor cupluri, devenite în timp, celebre. Este vorba O amplă incursiune istorică face mai întâi în
de volumul Scriitori, cărți, muze. Ipostaze ale studiul intitulat Fascinația literaturii de frontieră,
discursului amoros în literatura română (Editura cu care își deschide sinteza, discuția abordând
TipoMOLDOVA, Iași, 2017, Colecția Academica). tocmai literatura scrisorilor (a corespondenței), în
În chip de introducere așează un interesant eseu general, produsă și receptată în spațiul european,
Despre muze, discutând condiția și calitatea acestor constatând că „tradiția genului epistolar este mult
ființe supranaturale, locuitoare ale Olimpului mai săracă în cultura română”, în care apar, totuși,
mitologic („niște cântărețe divine, a căror menire era câteva romane epistolare, după modelul occidental
aceea de a-i bucura pe zei”), inspirând în creație pe (Scrisorile persane ale lui Montesquieu, Noua
cântăreți (literari, muzicali), poetul „nefiind altceva Heloiză de Jean-Jacques Rousseau, Legăturile
decât grefierul terestru al zeilor”. În decursul primejdioase ale lui Laclos etc, etc.), între care,
secolelor care au urmat, calitatea de muză se primul fiind Manoil de Dimitrie Bolintineanu. Dar,
transferă unor persoane feminine de care se ca adevărate romane sentimentale pot fi percepute
îndrăgostesc poeții (și nu doar poeții), ele devenind și numeroasele topuri epistolare, devenite publice,
inspiratoare în elaborarea unor opere artistice dintre ele putând oferi celor interesați lecturi dintre cele
cele mai diverse. „Spre deosebire de antici – mai pasionante. Cum era și firesc, prima cercetată
precizează Gheorghe Glodeanu – artiștii moderni nu este corespondența dintre Mihai Eminescu și
își mai caută muzele în mitologie, ci în Veronica Micle, luând ca bază de discuție volumul
13
Poesis CENTENAR
CRONIC{
TITU
LITERAR{
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, scrisori adevărul factice impune opera lui Eliade ci tocmai
inedite, dezvăluite de Christina Zarifopol Ilias, în ridicarea acestuia dincolo de prozaismul
anul 2000, dar stăruind și asupra mai vechiului întâmplărilor în sine. Comentariul criticului
volum Când te-am văzut Venera…, din 1998. Gheorghe Glodeanu este detaliat și nuanțat, cu
Gheorghe Glodeanu comentează textele cu rigoarea diverse corelaționări pe diferite trepte de receptare
analistului literar, procedeu cu care abordează și artistică a celor două romane dar, mi se pare că dă
celelalte mărturii ale cuplurilor selectate din prea multă importanță artistică celeilalte opere, a
literatura noastră. Analizând volumul Scrisori către unei autoare ce nu înțelege că de fapt ea nu trebuie
Zoe, al lui Gala Galaction, criticul discută, ca pe o să se identifice cu eroina de legendă creată de
intrigă de roman, enigmatica înfățișare a scriitorului Mircea Eliade.
(„pentru a nu fi deconspirat”), relația studentului în Investigația lui Gheorghe Glodeanu cuprinde și
teologie cu Zoe Dimitriu Marcoci, relația fiind una alte asemenea dezvăluiri sentimentale ale relațiilor
de mare taină înainte ca aceștia să se căsătorească. unor cupluri devenite celebre, reflectate în opere
Ca un veritabil roman apare povestea „triunghiului literare, în memorialistică, în corespondență.
erotic tragic”< Natalia Negru, Ștefan Octavian Iosif, Așa,relația lui Mihail Sebastian cu Leny Caler, a lui
Dimitrie Anghel, el urmărind efectele sindromului Radu Stanca cu Dorina Ghibu, a lui Marin Preda cu
(de ce nu?) de gelozie pentru „femeia fatală capabilă Aurora Cornu, a lui Emil Cioran cu Friedgard
să trezească pasiuni criminale”, totul reflectat în Thoma etc., toate acestea tratate ca falii ale unei
operele celor trei scriitori – vezi romanul ample sinteze asupra literaturii de frontieră pe tema
autobiografic Helianta datorat „protagonistei marilor pasiuni erotice, productive în plan literar.
întâmplărilor”. Oarecum polemic comentează Criticul urmărește intrigi și conflicte între personaje,
volumul epistolar Mausoleul iubirii, editat de personalități reale diferite devenite eroi literari,
Gheorghe Bodea în 1997, care cuprinde portrete marcante în epocă, în viața publică.
corespondența Octavian Goga – Veturia Goga. Demersul analitic al lui Gheorghe Glodeanu pune în
Corespondența de dragoste a lui Nae Ionescu evidență calitățile literare ale acestor literaturi
(editată în 1997) îi prilejuiește lui Gheorghe colaterale, asumate artisticului, într-o evoluție a lor
Glodeanu o mai nuanțată cercetare a vieții istorică. De altfel, studiul are toate calitățile unei
profesorului care a întreținut mai multe iubiri, toate veritabile panorame a literaturii române
acestea „și-au pus amprenta pe existența filosofului”. contemporane, comentariile critice având în
Și Corespondența de familie a lui Lucian Blaga, subtextul lor demonstrația unei dinamici sociale
volum îngrijit de fiica poetului (ediția din 2000) îi asumată de protagoniștii reali, capabili a ilumina
oferă criticului posibilitatea de a confrunta fonduri sufletești emoționante, pe care se clădesc
reflectarea în operă a celor câtorva iubiri ilicite, edificii literare viabile, pe care autorul sintezei le
dintre care cea cu Domnița Gherghinescu Vania pare ordonează, le clasifică, le interpretează. Discursul are
a fi cea mai… eficientă, acesteia dedicându-i-se adesea vigoarea unor abordări polemice dar
volumul Nebănuitele trepte, desigur neoficial. Dar predominantă este sobrietatea judecării contextuale,
Anca Sârghie pune în circulație și o altă relație, cu pe fundalul epocii, cu evenimentele sociale în care
Elena Daniello în volumul Lucian Blaga și ultima cuplurile se implică. Meritul lui Gheorghe Glodeanu
lui muză (2015). Tot un roman sentimental de este și acela de a demonstra necesitatea, pentru
proporții este cel prilejuit de dragostea a trei oricare exeget literar, a abordării biografiei autorului,
romancieri, Anton Holban, Octav Șuluțiu și Zaharia indiferent care ar fi el, întrucât în aceasta se pot afla
Stancu pentru una și aceeași persoană, Lydia repere capabile a ilumina din interior demonstrația
Manolovici, reflectată de asemenea în opere literare operei ca atare. E o cercetare meticuloasă, autorul
diferite. În paranteză fie zis, memoriile Mariei Banuș, parcurgând trasee epice diverse, incubate în scrieri
dezvăluie o relație profund dramatică a acesteia cu ce par la o primă vedere doar spectaculoase
Zaharia Stancu, pe care Gheorghe Glodeanu o evită factologii în sine. Demonstrația critică efectuată de
sau o refuză, pe nedrept. De ample proporții este Gheorghe Glodeanu este cu totul relevantă pentru
comentariul poveștii de dragoste dintre Mircea iluminarea acelei de a doua fațete, biografice, a
Eliade și Maitreyi Devi, care a produs două romane oricăror creații literare, ce poate oferi explicitări de
ce zugrăvesc una și aceeași iubire, văzută însă din fond în aprecierea desăvârșirii acestora.
unghiuri diferite. Romanul lui Mircea Eliade duce
povestea în zonele legendei, a cuplurilor mitologice,
în vreme ce romanul scris mult mai târziu de
Maitreyi Devi rămâne la nivelul unei plate relatări a
unei iubiri de taină, autoarea căutând a stabili
adevărul relației dintre cei doi îndrăgostiți. Or, nu

14
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
INTERvIU
TITUpOESIS
MAIORESCU Poesis

George Vulturescu
Despre balcanologie cu Mircea Muthu

Din 1990, prof. Mircea Muthu este al[turi de manifest[rile de la Poesis. Aici la o lansare de carte
s[tm[rean[ cu G. Vulturescu

1. Domnule Profesor Mircea Muthu, am în mâini un în condiţii grafice de excepţie este acompaniată de
volum impresionant - o ediție definitivă a un alt volum, o Bibliografie sectorială, adică făcută
BALCANISMULUI LITERAR ROMANESC de un singur autor, intitulată Europa de Sud-Est în
completată cu PANORAMIC SUD-EST memoria culturală românească (Editura
EUROPEAN. CONFLUEN|E CULTURALE Academiei Române, Bucureşti, 2011), cuprinzând în
(:coala Ardeleană, 2017, 796 pagini). A\i impus, jur de 6ooo de intrări şi subintrări la care am lucrat,
mereu, prin imaginea unui ”ardelean sută la sută”, a în paralel cu alte c[r\i, timp de un deceniu cu eforturi
unui ”transilvănean disciplinat”,cum vă place să vă care se pot doar bănui. Postfaţa de la Balcanismul
autonumiți, ce v-a provocat să faceți o ”obsesie de-o la care te referi este studiul introductiv (Memorie şi
viață” pentru ”spiritul sud-est european”? proiect) de la această Bibliografie în care m-am
străduit să consemnez ceea ce s-a tradus în limba
Sud-est europenistica este, într-adevăr, o temă română, nu doar ca literatură beletristică, din
preferată, fapt pe care l-am argumentat într-un albaneză, sîrbocroată, neogreacă şi bulgară în
volum de interviuri (Ochiul lui Osiris, Eikon, 2010) materie de lingvistică balcanică, bizantinologie,
şi, mai recent, în dialogul din „Mişcarea literară” balcanologie, istorie, drept, religie ş.a. cu speranţa
(Bistriţa, 2014, nr. 4). De altfel, sinteza recent apărută unui îndreptar pentru cei care se încumetă să „atace”
15
Poesis CENTENAR
INTERvIU
TITUpOESIS
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

frontal această realitate complexă cultural vorbind şi că aceste uzanţe terminologice se folosesc adesea
nu numai. aleatoriu – încă una dintre culpele
Pe de altă parte, studiile balcanologice nu au fost occidenalocentrismului preluate de noi ! - fără să fie
şi nici nu sunt unica mea preocupare. S-ar mai vorba de o eventuală trimitere la creştinismul în
adăuga probabil două, respectiv o trilogie de estetică cheie ortodoxă.
generală şi aplicată din care au apărut, până acum,
Studii de estetică românească (Limes, 2005, 2014) 3. O problemă sensibilă în ”balcanologie” este a
şi Estetica între mediere şi sinteză (2016), ultimul spațiului geografic, mereu în dispută, ”sud-estul”
volum urmând să fructifice achiziţii geopolitic și cultural, respectiv a relației ”dintre de-
teoretice/aplicative din alte studii scrise în Franţa şi și re-teritorializare”(p. 540). Imaginarul colectiv
la care ţin foarte mult – Alchimia mileniului, (”marcând și poiesis-ul, dar și percepția
Călcâiul lui Delacroix ş.a. şi care ar merita, monumentului și a documentului”) pare să joace un
întrunite, o a doua ediţie. O altă direcţie a fost rol important pentru viitor. Ați depistat, în operele
inaugurată cu Repere culturale transilvane create de artiștii aparținând acestui areal, că se pot
(Eikon/Scriptor, 2014 ), al doilea volum dintr-o altă întemeia prin artă ”turnuri vibratoare speranței”,
posibilă şi, cred, necesar[ trilogie închinată Unirii, cum le numea Ion Barbu, care să faciliteze
fiind în curs de finalizare. Am făcut aceste precizări ”procedurile de influență și infiltrare a elementelor
fără să renunţ, desigur, la „obsesia de-o viaţă” . dintr-o cultură în alta” (pag. 541)?
2. Prin anii *70, când v-au apărut primele volume Definirea şi circumscrierea raportului dintre de-
(ORIENT{RI CRITICE, 1972, LITERATURA şi re-teritorializare a fost analizată la noi cu
ROM}N{ :I SPIRITUL SUD-EST EUROPEAN, competenţă de Cornel Ungureanu de pildă, privitor
1976) ”balcanismul” era perceput ca un termen la Europa Centrală şi, subsecvent, la dezmembrarea
peioritivizat (după G. Călinescu - ”amestec gras de Imperiului Austro-Ungar, re-teritorializarea fiind o
expresii măscărioase”), dar v-ați păstrat scrisul în compensare în imaginarul artistic a unui univers
”linii temperate de rigoarea demonstrației”(p. 13), pierdut. Nu altfel procedează, să zicem, Mircea
lărgind și precizând concepte, termeni și sensuri Eliade care recâştigă un spaţiu geografic, uman ş.a.
alterate. A\i ezitat, în demersul D-voastră în Pe strada Mântuleasa. Or, în sud-estul european
comparatistic, între termenii ”studii sud-est măcinat de războaie, multe dintre ele fratricide, de
europene” și ”balcanologie” din precauție că unii conflicte religioase cele două dimensiuni nu se
dintre ei ar ”slăbi” autohtonismul nostru creștin înlocuiesc una pe cealaltă, ele coexistă dramatic la
ortodox? tensiunea de arc voltaic şi asta în condiţiile
paradoxale şi în acelaşi timp normale (din pricina
~n limbajul comun dar şi altfel, în studiile obligativităţii convieţuirii etniilor şi religiilor
clasicizate – şi G. Călinescu e un exemplu - diferite). Poate cea mai profundă ilustrare ne-o
peiorativizările există şi din cauza deformărilor post- oferă romanul splendid al lui Meşa Selimovici,
luminismului occidenal preluate tale-quale de Dervişul şi moartea, tradus de regretata Voislava
statutul de ţară devenită adiabatică dar în gramatică Stoianovici şi în care « viaţa în virtual şi interior » a
maioresciană şi mai ales după a doua conflagraţie lui Ion Barbu nu există, doar imensa literatură
mondială. In interbelic – şi mă gândesc la Iorga, sapienţială – concentrate de înţelepciune pe firul
Papacostea, «clanul» Papahagi et alii – interpretările unei continuităţi de la maqama arabă la « povestea
echilibrate, documentate s-au dezvoltat, s-au vorbei » grafiată de Anton Pann &
prelungit cât s-a putut, prin diligenţele Institutului
de Studii Sud-Est Europene care a şi organizat, după 4. Un istoric de prestigiu de azi,Ioan-Aurel Pop, vă
1970, un Congres Internaţional, urmat de unul prezenta la lansarea cărții ca un ”teore-
mondial de Estetică. Acuma, utilizarea termenilor tician al balcanismului literar”, un ”savant de tip
amintiţi - «  studii sud est-europene  » şi humboldian tenace și plin de acribie” (a se
«  balcanologie  » nu este, în ceea ce mă priveşte, vedea și textul din România literară,nr.25/9 iunie
ezitantă. Primul termen, ca să exemplific, este 2017).Credeți că, dedicându-vă studiilor
aplicabil în analiza competiţiei dintre cele două ”despre Bizanț și despre Balcani”, v-ați îndepărtat de
modele – francez şi german – într-un areal care se misionarismul ”privirii spre Roma” din sânul ”Scolii
desprinde pe diferite căi (mentalitar,religios, Ardelene”? Prin ce credeți că sunt cărțile D-voastră
economic şi militar) de Poarta otomană în declin ;i și ”despre Carpați și despre români”?
al doilea termen priveşte mai mult ţările,
comunităţile din Peninsula Balcanică propriu-zisă şi Nici vorbă< cu ascendenţa , pe linie paternă, a lui
prioritar din secolele Turcocraţiei. Este adevărat însă Dionisie Roman –memorandist şi avocat – n-am
16
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
INTERvIU
TITUpOESIS
MAIORESCU Poesis

renunţat la – cum să spun? – ardelenismul meu contemporani (am în vedere aici și rubrica din
structural. Liviu Rebreanu şi paradoxul ”Bucovia literară”.) E un interes doar al poetului din
organicului (1993, 1998), apoi Lucian Blaga – D-voastră sau putem bănui în ele conturarea unei
dimensiuni răsăritene (2000, 2002) şi mai ales cărţi de critică a poeziei contemporane ?
„reperele transilvane”, la care lucrez atestă fixarea
mea în acest spaţiu de unde poţi dobândi şi detaşarea
(id est = perspectiva) necesară pentru înţelegerea Citesc, în mod curent, poezie, am preferinţele
dramelor seculare ale sud-estului european. mele autohtone şi universale dar nu sunt un critic de
poezie. Nu pot decât să-i admir pe cei în stare să
5. Undeva, în ALCHIMIA MILENIULUI cuprindă în cvasitotatlitatea lui fenomenul liric –
(C.R.,1989), re-puneți în discuție un text despre regretatul Marin Mincu, colegul Mircea A. Diaconu
”litera caligrafică”,mai puțin cunoscut, al lui Paul et alii - în specificarea canonului, de fapt pasager, al
Zarifipol - ”Scrisul e schelt urât - ar trebui ajutat cu generaţiilor, curentelor şi al inovaţiilor stilistice ,
desene și măsuri de muzică” (p. 24). Am raportat, chiar dacă – nu-i aşa ? – temele şi stările poetice
adesea, acest text la ”conceptul-imagine” prezent în rămân poate aceleaşi. In „repere” încerc să prind
critica D-voastră, mai ales în C{LC}IUL LUI doar câteva profiluri lirice, epice şi critice, desigur
DELACROIX (Libra, 1996). Ați mai  adăugat, veți selectiv , în speranţa de a schiţa o forma mentis –
mai căuta în scrisul contemporanilor acel ”impuls”, dacă mai există ! – al acestui spaţiu, mai exact, al
al lui Radu Petrescu, de-a materializa, într-o altă ardelenismului ca „ideologie a nostalgiei după
carte, ”consubstanțialitatea cuvântului cu imaginea” virtualităţile duse”, cum scria Al. Cistelecan în Aide-
(p. 7), călcâiul ”vizibil împreună cu glezna”? Memoire (2007) acum, în răstimpul unui secol scurs
de la 1918.
Da, voi încerca să dezvolt aceste aplicaţii, cum vă
spuneam, în al treilea volum de estetică generală şi 8. Ne-aţi fost, prin  ani, din 1990, un apropiat, un
aplicată căruia i-am găsit déjà titlul< Cochilia şi sprijin pentru realizarea revistei Poesis şi al
melcul în estetică. proiectelor culturale din Satu Mare, pentru care va
mul\umim. ~ntr-un interviu cu Iulian Boldea numi\i
6. A\i făcut referiri la înaintașii fondatori ai studiilor poezia pe care o scrie\i “exercitii lirice”, un “cadou”
”sud-est europene” - Dimitrie Cantemir, N. Iorga, pe care vi-l permite\i doar la v]rste rotunde. Crede\i
Lucian Blaga, Mircea Eliade, Silviu Dragomir, etc. c[ afectivitatea fisureaz[ “cubul etan;” (trimit la
A\i avut disocieri față de ideile lor care v-au afectat poezia Inversiune kantian[) al specialistului ;i
sau v-au motivat mai mult propriul demers? ~ntr-un comparatistului `n studii sud-estice? Lucian Blaga
volum omagial Andrei Terian, avansează ideea că în scria merg]nd pe drum, acum, la senectute, c]nd
opera D-voastră, ”demersul balcanologic” l-ați fi plimba\i renumitul D-voastr[ c]ine prin Cluj
gândit ca o ”replică” la TRILOGIA blagiana a nu e mai mult[ predispozi\ie c[tre... poezie ?
CULTURII (MIRCEA MUTHU ~N ORIZONTUL
SINTEZEI, Arhipelag XXI, p. 99).Cum comentați Trepte (Eikon/Scriptor, 2014), cu un motto luat
această idee a criticului sibian? din Pessoa („Un asfinţit de soare este un eveniment
intelectual”) încorporează trei cicluri< Esenţe /1994/,
Epoca în care trăieşti obligă fără-ndoială la Grafii/2004/ şi Umbre /2014/. Extrag din al doilea
disocieri faţă de trecutul care avea un alt pat grupaj o încercare poetică<
germinativ. Nu m-am gândit la vreo replică, de altfel,
am împrumutat, am instrumentalizat aşa numitul
concept-imagine (în pereche de fapt cu gândirea
mittică) din studiul lui Blaga editat postum, Scribul
Experimentul şi spiritul matematic. Pentru mine
bizantinsmul, balcanismul ş.a. sunt concepte- Parfum de fructe cu miros de moarte
imagini. Pe de altă parte, e adevărat că pledez pentru urcă spre cer din frunzele de aur>
ontologia lui între şi nu a lui întru, aceasta explicată tăcut, dispare leneşul Octombrie
seducător de Constantin Noica. Geografia politică adânc în Valea Regilor din noi
(J. Ancel), geografia istorică (Gordon East), studiul şi scribul – harnic şi nesigur –
mentalităţilor, etnografia ş.a. m-au condus spre timp îngheţat pe raft aşează,
această opţiune. cum, în orbitele la fel de goale,
înfloresc doi trandafiri de sânge
7. ~n diferite reviste literare ați publicat, publicați dintr-o memorie iarăşi vinovată
note critice, comentarii despre cărțile unor poeți în noua bibliotecă din Alexandria.
17
Poesis CENTENAR
INTERvIU
TITUpOESIS
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Vladimir Mitev
OGNEAN STAMBOLIEV< Întâlnirile cele mai fericite
din viaţa mea au fost cu poe\i români, pe care i-am tradus

Cunoscutul traducător bulgar de literatură a fost intrarea mea în cultura română…

română relatează despre activitatea sa ca punte
culturală între români şi bulgari Am început să citesc mult. Însă citeam cu predilecţie
autorii clasici şi în special dramaturgii. Cei trei poeţi,
Оgnean Stamboliev este critic, traducator şi ziarist. Nichita Stănescu, Marin Sorescu şi Ana Blandiana,
Este autorul carţilor< „Carte nouă despre operă” în împreună cu Blaga şi Dinescu au fost o adevărată
2 vol., „Carte despre opereta si teatrul de revistă, sau revelaţie pentru mine. Am citit multe din operele lor
de la Offenbach la Webber”, „Incomparabilul bariton în limba română şi am făcut primele traduceri
Kiril Krâstev” „Tenorul însorit Nikolai Zdravkov”. pentru pagina literară a ziarului din oraşul Ruse. Aşa
am început. CRED CA LITERATURA ROM}N{
A editat o serie de 40 carţi cu traduceri de poezie, E LA UN NIVEL MONDIAL!
proză si dramaturgie de< Mihai Eminescu, Duiliu
Zamfirescu, Ioan Slavici, Ionel Teodoreanu, Panait Prima mea carte a fost o culegere de poezii de
Istrati, Lucian Blaga, Ion Luca Caragiale, Tudor genialul Nichita Stănescu (dacă ar fi scris în una
Arghezi, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Grigore dintre limbile de mare circulaţie, ar fi primit Premiul
Vieru, Zaharia Stancu, Mircea Dinescu, Emil Nobel pentru Literatură) sub titlul ”Basorelief cu
Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Matei îndrăgostiţi”, care a fost premiată ca debut de succes
Vişniec, Leo Butnaru, Jean–Paul Sartre, Claudio de Uniunea Traducătorilor din Bulgaria. Aşa am fost
Magris, Luigi Pirandello ;i al\ii. Traducator şi autor acceptat în această organizaţie creativă de prestigiu.
de librete de operă, studii critice, recenzii, opinii şi
articole tematice din presa periodică. Este În 1987 am pregătit pentru tipar la Editura
deţinătorul multor premii naţionale şi Tineretului din Sofia o antologie poetică, în care am
internaţionale, între care şi cel al Academiei Române inclus autori interzişi şi disidenţi ca Dorin Tudoran,
(1997 si 2014). Membru – PEN – Bulgaria. Mircea Dinescu, Ana Blandiana, ş.a. Un traducător
şi cunoscut securist român – Valentin Deşliu, ”a
Domnule Stamboliev, sunteţi un recunoscut raportat” despre această ”culegere necorectă” şi
traducător de literatură română. Cum aţi cartea n-a văzut lumina tiparului, deşi a fost complet
descoperit literatura română şi ce vă face să pregătită pentru tip[rit…
continuaţi să traduceţi autori români din perioada
interbelică, cea de după Al Doilea Război Am început să traduc regulat pentru presa literară, şi
Mondial, precum şi scriitori, poeţi şi dramaturgi de asemenea şi piese pentru teatre. Am tradus peste
contemporani? 70 de piese până acum, începând cu N[pasta marelui
Caragiale, trecând prin Mihail Sebastian, Tudor
Da, acesta a fost un moment de cotitură în viaţa mea. Popescu, Aurel Baranga, Paul Everac, D.R. Popescu,
Până atunci mă ocupam în principiu cu jurnalism şi Dumitru Solomon, Ion Baieşu, Teodor Mazilu şi
critică literară. Lucram la Opera din Ruse ca ajungând la incredibilul Matei Vişniec – autorul meu
dramaturg. Mă cufundasem în lumea acestei arte preferat. Am publicat 7 cărţi cu proză, poezie şi teatru
minunate. Însă într-o bună zi am descoperit poemele de Matei Vişniec. Totodată am tiparit un mare volum
lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu şi Ana cu piesele lui Ionescu. Am tradus multe texte pentru
Blandiana în traducere rusă. Înainte de asta teatrele din Sofia, Plevna, Smolean, Silistra, Ruse,
studiasem cursul de limba şi literatura română la Veliko Tărnovo, pentru Teatrul Radiofonic şi Teatrul
Universitatea din Sofia şi timp de câţiva ani am TV. Am editat până în prezent 40 de cărţi, iar în cinci
participat la cursurile de vară de limba română ale prestigioase antologii de poezie mondială editate la
Universităţii din Bucureşti. Practic, am învăţat limba noi, am prezentat poeţi români. Am publicat şi în
singur, studiind înainte de asta la universitate limba antologia poetică balcanică ”Hemus” editată la Atena
italiană. Radio Bucureşti – Programul doi, acum după un proiect UE.
radio România Cultural, m-a ajutat mult. Acestui
program de radio îi datorez enorm de mult. Aceasta Am tradus o mare parte din proza fantastică a lui
18
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
INTERvIU
TITUpOESIS
MAIORESCU Poesis

Mircea Eliade, precum şi deosebitele lui ”Memorii”. cunoaştem suficient de bine. În special pe plan
Am tradus clasici ca Ioan Slavici, Lucian Blaga, Ionel cultural. Cultura românească din secolele XVIII şi
Teodoreanu, Duiliu Zamfirescu, Zaharia Stancu, XIX s-a dezvoltat mai liber, pentru că principatele
Panait Istrati, Ion Dezideriu Sârbu… Lucrez mult române au fost doar vasale, nu subjugate. Influenţa
pentru presa tiparită, popularizând continuu Europei culturale a fost mai puternică acolo, în timp
literatura, muzica şi teatrul românesc. Nu există ce noi am fost ca într-o închisoare, supuşi unui
publicaţie culturală sau literară din Bulgaria, în care genocid. Timp de cinci secole!
să nu fi prezentat, şi asta nu o dată, pe poeţii,
scriitorii şi dramaturgii români. Istoria legăturilor culturale româno-bulgare este bine
cunoscută şi bine cercetată. Este foarte interesantă şi
Sunt bucuros că am tradus un mare volum cu proza bogată. Există multe urme bulgăreşti în România.
marelui Hyperion/Luceafărul literaturii române şi că Am comunicat în mare măsură în funcţie de
acest volum a fost premiat la festivalurile din conjunctura politică. În anii 40 ai secolului XX am
Chişinău, Turnu Severin şi la Al Şaselea Congres comunicat bine, apoi după război, de asemenea ca
Internaţional al Eminescologilor. Aceasta a fost o ”democraţii populare”, în Epoca de Aur a lui
mare bucurie pentru mine în 2017. Ceauşescu România a fost relativ închisă şi izolată
de ţările din Blocul de Est. Acum suntem mai liberi,
Da, se poate spune că literatura română este baza dar ne uităm mai mult spre Occident şi spre
vieţii mele, şi că toate celelalte rămân pe planul doi… America, ale căror rude s[race suntem. Trebuie să
Literatura română foarte des se ocupă cu comunicăm şi mai strâns şi mai deplin. De ce să nu
realităţile satului şi ale vieţii ţ[ranului. În faceum şi noi o uniune – România, Bulgaria şi Serbia
Bucureşti există un Muzeu al Satului şi un Muzeu – un fel de Treimea din Vişegrad? Ne leagă istoria,
al Ţăranului Român, iar în Giurgiu şi în alte locuri destinul şi geografia..
oamenii îşi fac în casele lor muzee improvizate ale Dvs. nu doar cunoaşteţi excelent literatura română,
vieţii \ăr[neşti. Cum vă explicaţi legătura
puternică a românilor cu tradiţiile lor şi rolul dar sunteţi legat de mulţi ani şi cu opera, inclusiv
rusticului în viaţa lor? prin soţia dvs. Violeta Şahanova, care s-a specializat
la prof. Octav Enigarescu. Ce impresii aveţi despre
Bulgaria şi România sunt în general ţări rurale cu scena de operă şi muzică simfonică din România?
tradiţii puternice, indiferent că în ultima perioadă se Ce nu ştim despre arta muzicală înaltă a României?
urbanizează şi se schimbă, poate nu întotdeaună spre
bine. Tema ţ[r[nească este o tem[ de bază şi în Cultura muzicală românească care este în general
literatură şi arta română, şi bulgară. Ceea ce spuneţi cunoscută şi foarte respectată în Bulgaria este între
despre păstrarea tradiţiilor şi obiceurilor se face şi în cele mai dezvoltate în Europa în toate privinţele, şi ca
Bulgaria. Nu avem un atât de mare muzeu al satului artă de creaţie şi ca artă de interpretare. Festivalul
ca cel din Bucureşti ( este într-adevăr impresionant), ”Enescu” după calităţile şi amploarea sa este pe locul
însă avem multe muzee etnografice mai mici şi întâi în Europa, şi întrece marile forumuri muzicale
colecţii etnografice în fiecare oraş şi aproape în din Vest.
fiecare sat. Originea noastră cu românii este
apropriată – tracic. Noi suntem traci slavizaţi, iar În 1984 am scris un libretto pentru oper[ după textul
români – traci latinizaţi. Nu ne desparte decât faimoasei comedii lirice a lui Sebastian ”Steaua fără
Dunarea şi limba. nume”. Compozitorul nostru cel mai mare de operă,
Paraşchev Hagiev (cunoscut în România) l-a plăcut
Fiindcă sunteţi ca un pod între cultura română şi şi a creat opera sa cu aceeaşi nume, prezentată cu
cea bulgară, probabil faceţi unele comparaţii şi mare succes în noiembrie 1985 la Opera Naţională
conlcuzii despre fiecare dintre ele. Ce este din Sofia.
asemănator şi care sunt diferenţele cele mai mari
între ambele culturi? În ce măsură ambele culturi Eu personal am organizat concerte de cameră cu
comunică în deplină măsură? muzica lui Enescu, Pascal Bentoiu, Anatol Vieru în
Sofia şi în Ruse, la care a participat şi soţia mea, prima
Deşi suntem apropriaţi şi vecini, cu rădăcini şi solistă a operei din Ruse, Violeta Şahanova. Ea a
origini comune, deşi o mare parte din pământul prezentat un recital cu muzica românească la Muzeul
românesc înâinte de cucerirea Bulgariei de turcii ”Enescu” din Bucureşti. Totodată am tradus şi
barbari făcea parte din statul bulgăresc, pe vremea libretto-ul frumoasei opere pentru copii ”Motanul
aceea mai dezvoltat şi mai puternic (am dat Încalţat” de Cornel Trăilescu pentru Opera din Ruse.
României scrisul şi cultura ), noi încă nu ne Ea a fost prezentată cu mare succes în 1977.
19
Poesis CENTENAR
INTERvIU
TITUpOESIS
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

În momentul de faţa lucraţi asupra traducerii unor diferenţa între ediţiile culturale româneşti şi cele
piese de dramaturgul Matei Vişniec, care în anii 80 bulgăreşti?
a plecat din România şi s-a stabilit în Franţa, iar
astăzi este unul dintre numele cele mai mari ale Revistele româneşti sunt mai bogate şi mai bune.
dramaturgiei române. Vişniec este de obicei legat Statul nostru a întors spatele culturii şi aceasta este
cu teatrul absurdului şi este descris ca un durerea mea cea mai mare.
moştenitor demn al generaţiei trecute a
emigranţilor români, ca Emil Cioran, Mircea 2017 a fost un an foarte important pentru Dvs. Aţi
Eliade şi Eugen Ionescu. Ce descoperiţi în piesele împlinit 70 de ani, aţi primit premii literare de
lui Vişniec? prestigiu de la festivalurile din Turnu Severin şi
Chişinău. Deţineţi premii de la Academia Română,
”Lumea întreagă este o scenă” nu doar pentru de la diferite instituţii din România şi Bulgaria.
Shakespeare, ci şi pentru Matei Vişniec (născut în Dacă aniversarea vârstei de 70 de ani este marcarea
1956). Sau mai corect spus – ”este un circ”. Tema unei anumite etape din viaţa Dvs., ce urmează
această trece prin unele dintre textele cele mai pentru Dvs. în privinţa României şi a comunicării
recunoscute şi jucate în lume< “Clovnii” (“Angajare de româno-bulgară în cultură în perioadă următoare?
clovn”), “Trei nopţi cu Madox”, “Ce să facem cu
violoncelul?”, “Dar, mamă, aceştia povestesc în actul Sper să fiu sănătos şi să realizez macar o parte din
doi ce s-a întâmplat în actul unu”. Ne întâlnim cu proiectele mele.
abordările de circ, de mascarada, de carnaval în multe
dintre aceste piese, care sunt inspirate de commedia
del arte, de dramaturgia lui Caragiale, Ionescu, Alfred NUME
Jarry.
C[tre
Piesele lui Vişniec se înrudesc cu proza suprarealistă
a avangardistului român Urmuz, care nu este Ognean Stamboliev,
cunoscut în Bulgaria, şi care de fapt este
premergătorul lui Ionescu şi Bechet. În ele se traduc[torul meu din Bulgaria
împletesc într-un fel surprinzător de armonios ironia,
şi satira, bufonada şi grotescul. Însă, în unele
momente, baza poetică este pe primul plan. Unii
critici definesc teatrul lui ca ”fragmentar”, alţii ca ~n ultima vreme fusesem plecat
”poetic”şi ”suprasensizitiv”, sunt unii care îl definesc `ntr-un r[zboi al nim[nuia -
ca ”postpsihologic”. Toate acestea sunt adevărate, dar
cel mai corect ar fi să se spună că este profund legat de acolo unde m[ `ntorsesem cu trofee –
de şocurile şi ororile existenţiei, şi indiferent de t]ram dupa mine o turm[ de cuvinte
influenţe (Kafka, Sartre, Buzzati, Ionesco, Jarry, ca s[ botez locurile mele vechi
Bechet, Pinter, Arrabal, Mrozek) în mod cert este
novatoriu, original… natale ;i nenumite.

Probabil pentru un traducător este un moment

foarte emoţionant atunci când se întâlneşte Nici pe tine nu te-am uitat.
personal cu autorii pe care i-a tradus. În afară de Devenind prieteni, \i-am adus
Vişniec, aţi comunicat şi cu alţi autori ca trofeu din r[zboiul nim[nuia
contemporani din România şi Republica Moldova,
precum Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Marin un nume.
Sorescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Nicolae Scrie-mi grabnic dac[ din r[zboiul t[u -
Dabija, Leo Butnaru şi alţi. Cum decurge şi ce vă ai f[cut rost de vreun nume
dă contactul viu cu autorii, pe care prin traduceri
i-aţi cunoscut şi de la distanţă? pentru mine,

Spus foarte pe scurt< acestea au fost cele mai fericite

şi interesante întâlniri din viaţa mea. Ca s[ m[ numesc ;i eu.
Amin!
Împreuna cu activitatea de traducător Dvs. faceţi
parte şi din consiliile de redacţie ale unor reviste
culturale din România şi Bulgaria. Care este Bucure;ti, iulie 1983

20
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
INEDIT< NICHITA
TITU MAIORESCU
ST{NESCU Poesis

La o poezie inedit[ ;i o fotografie inedit[< Adam Puslojić depl]ng]nd “moartea lui Enkidu” - “Fratele
Nichita” (din colec\ia lui A. Puslojić)
Poesis pREMIUL NA|IONAL
CENTENAR“MIHAI
TITU MAIORESCU
EMINESCU”, 2017 Nr. 1 / 2018

Aurel Pantea

S-a n[scut `n 10 martie 1952, comuna Che\ani, jud. Mure;. Facultatea de Filologie din Cluj Napoca (1972
- 1976). Din 2002 este doctor `n ;tiin\e filologice cu teza< "Vis ;i reverie `n poezia rom]neasc[". Este
conferen\iar la Univ. "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia. Pre;edinte al Filialei Alba-Hunedoara a USR.
C[r\i publicate (poezie ;i proz[)< Casa cu retori, Albatros, 1980> Persoana de dup[ amiaz[, Dacia, 1983>
La persoana a treia, C. R., 1992> Negru pe negru, Arhipelag, 1993> Aceste vene\ii, aceste lagune, Axa, 1995>
O victorie cov]r;itoare, Paralela 45, 1996> Negru pe negru (alt poem), Casa C[r\ii de :tiin\[, Cluj, 2005>
Nimicitorul, Limes, 2012> Recviem pentru t[ceri ;i nimiciri, Tipo Moldova, 2013> Blanca, Arhipelag, 2013>
~n urm[ se sting toate luminile, Charmides, Bistri\a, 2014> O `nserare nep[m]ntean[, Arhipelag, 2015>
Opera poetic[ (ed. `ngrijit[ ;i prefa\[ de Al. Cistelecan), Paralela 45, 2016.

Critic[ literar[<
Poe\i ai transcenden\ei pline (Cluj, 2003)> Simpatii critice (Cluj, 2004), ~napoi la lirism (Tg. Mure;,
2005), Sacrul `n poezia rom]neasc[, coordonator, (Cluj, 2009)> Colocviile romanului rom]nesc (Cluj,
2010)> :t. Aug. Doina;, repere critice (Cluj, 2011)> Mircea Iv[nescu, studii critice (Ia;i, 2011)>
Metamorfozele lirismului (Cluj, 2011).
La Satu Mare, revista Poesis, i-a acordat urm[toarele premii< Premiul pentru poezie - Cartea anului
“Negru pe negru”, 1992> Premiul pentru cea mai bun[ revist[ - “Arhipelag”, 1998> Premiul pentru critic[
literar[ - vol. “Simpatii critice”, 2004.
22
Nr. 1 / 2018 pREMIUL
CENTENAR
NA|IONAL “MIHAI
TITU MAIORESCU
EMINESCU”, 2017 Poesis

Poeme ***

*** Nu mai ;tiu, Doamne, de unde s[ `ncep, ce pot s[-\i

spun,
Mai jos nu cobor, acolo nu mai poate fi vorba de mesaje ;tiute, p[cate, n-am proiecte, Doamne, am
poezie, p[cate,
acolo, amintirile sunt at]t de b[tr]ne, c[ at]rn[ am proiecte inverse, nu [sta e p[catul, Doamne, nu
`n capete plecate. [sta e r[ul,
te v[d umbl]nd prin camere, f];ia de lumin[ care te Doamne, uit[-te la mine ;i r]zi, sunt rezident `ntr-o
urmeaz[ patrie
e a altui timp, ce face eforturi s[ mai priveasc[, inflamat[ de mesaje,
`nainte de a se instaura din guri deschise nu mai `nvie dec]t propozi\iile,
subteranele p]n[ la glezne, o r[coare neagr[,
p]n[ la genunchi, p]n[ la `ncle;tatul loc al pelvisului,
*** p]n[ la buric, p]n[ la inim[, p]n[ la g]t, p]n[ la
cre;tet,
Am starea aceea c]nd a; inventa o limb[ atroce, Doamne, sunt `ngropat, din l[untrul meu urc[ spre
un idiom ce ar numi cu s[ruturi sulfurice via\a ;i ceruri bestia `nving[toare
moartea,
m-a; trezi dimine\ile, a; spune bun[ ziua, iar ziua s- ***
ar cutremura
cu dalbe cenu;i, a; numi cenu;ile ;i s-ar `ntrupa Lirismul e revolt[ `mpotriva statului, ca `mpotriva
nimicitorul, c]nd mi se `nt]mpl[ asta nu mai e nimic unui mort, nu te `mpotrive;ti unui mort,
de numit, dar timpurile lui lucreaz[ `n tine, vorbe;te acum
e doar vertigiul, iar `n vertigiu se afl[ ascuns numele o fiin\[ kaian[, l]ng[ u;i mari, ca `n filmul
altei limbi, ce face s[ apar[ via\a ;i moartea lui Orson Welles despre Kaa, ;i statul din tine se
altundeva. treze;te voios, odat[ cu toat[ copil[ria ta, ;i [la
altc]ndva din film nu poate deschide u;a, ;i tu `n fa\a tat[lui
*** nu ai nimic de spus, pentru c[ i-au spus al\ii
ce mai trebuie s[ spun[ el, nimic pentru tine,
Nu omul filozofilor, Doamne, nu omul teologilor, e nevoie, `ntr-o familie, s[ moar[ c]\iva ta\i
nici creatura politicienilor, la mine vine chipul unuia ;i c]teva state, ca lucrurile s[ se vad[,
`nso\it cu sl[biciunea ;i desfr]ul, a;a cum se v[d lucrurile pe vreme senin[
unul `n care au r]s nimicirile, omul rest, dup[ ce au
triumfat
`n via\a lui filozofii, teologii, politicienii, ***
to\i `l recunosc, el vine din locuri `n care nu s-au
putut na;te Vii dreapt[ `n sperietura mea, ca un stol,
rug[ciunile, cu el vine rug[ciunea f[r[ credin\[, ca un stol prins `n \[rmi crun\i, ;i n-ai biografie,
`n el se deschid valvele limbajelor, el poart[ vorbirile, deci nu se pune, `n cazul t[u, problema mor\ii,
ca pe tot at]tea iaduri, el e memoria h[rt[nit[, n-ai bios, ;i n-ai nici scriitura biosului, tu nu vei
memoria rupt[, c[ i se v[d timpului m[runtaiele muri, tu vii dreapt[ `n sperietura mea ;i toat[ lumea
va ;ti c[ ai trecut prin acest loc precare, toate
*** semantismele umbl[ cu cu\ite mari, s[ suprime locul
precar,
Am vorbit, Doamne, ;i am scris, p]n[ m-am `nnegrit am lin\olii pe chip, fiecare via\[ m[ acoper[ ;i piere,
cu totul, am crescut, Doamne, `n vorbele mele, iar tu vii ;i treci, pu\in `\i pas[, e;ti un simpul abis
vorbele semantic
mele au crescut `n mine ;i mi-au pus trupul `n h[u, de dup[ amiaz[, c]nd chipurile nu mai sunt chipuri,
stau `n trupul meu ca `ntr-un abis, fiecare cuv]nt `l c]nd ai pieri ;i chiar e;ti pe cale,
ad]nce;te c]nd to\i \[rmii sunt crun\i,
c[ v[d mi;c]nd timpul ;i moartea, m]inile mele sunt un b[rbat moare ;i sur]de indecis, parc[ tocmai ar
`ntunecate, fi primit
Doamne, de vorb[rie, `mi port trupul ca ;i cum o vizit[
propria-mi groap[
a; purta-o, `n el, limbajul se `nt]lne;te cu sine ;i
`nnebune;te (Din vol. Nimicitorul, Ed. Limes, 2012)
23
Poesis pREMIUL
CENTENAR
NA|IONAL “MIHAI
TITU MAIORESCU
EMINESCU”, 2017 Nr. 1 / 2018

D. P[curaru
De la “Poemele luminii” la “Negru pe negru”

Un premiu `n sine este ;i nu este o unitate de paradox. De aici senza\ia de neterminat ;i

m[sur[ a valorii unui autor. Premierea unei singure nedeterminat care eman[ aproape din fiecare poem,
c[r\i \ine de conjuctur[. Acordarea unui premiu dar, ca `n cazul marilor poe\i, al veritabililor
pentru `ntreaga oper[ este - sau ar trebui s[ fie - o expresioni;ti, ambiguitatea, neterminatul, nu
desprindere definitiv[ a premiatului dintre scriitorii fragilizeaz[ construc\ia, ci o consolideaz[. ~n asta
de r]nd ;i trecerea lui `n marea loj[ a marilor const[ talentul, m[iestria ;i, poate, viclenia textelor
scriitori na\ionali. C]nd un scriitor cumuleaz[ un semnate de Aurel Pantea.
num[r mai mare de premii dec]t suma c[r\ilor pe Dac[ este s[ c[ut[m profunzimile `nc[rcate de
care ;i-a pus numele, cel pu\in `n cazul poe\ilor, ambiguitate (a se citi metafizic[) ale poeziei sale le
notorietatea lui `ncepe s[ dep[;easc[ num[rul g[sim `n versuri de genul “orice femeie e profund[
cititorilor. c]nd un b[rbat `i vorbe;te despre ad[postul ;i
Se `n\elege c[ premiul “Mihai Eminescu” este cea avanpostul mor\ilor din ea”. Sau< “]ng[ t[cerile tale
mai important[ distinc\ie acordat[ unui scriitor pl]ng ;i nu mai am fa\[”. Sau, `ntr-o ;i mai evident[
rom]n. Cu at]t mai mult cu c]t nu exist[ un premiu rela\ie spa\iu/timp< “privirile tale de atunci revin ;i
na\ional de aceea;i anvergur[ pentru prozatori. Din fac imposibil[ moartea dragostei”. etc. etc.
2017 s-au mai `ncercat dou[ premii “na\ionale”< la ~n poezia lui Aurel Pantea nu exist[ culoare `n
Piatra Neam\ - “Ioan Creang[“ ;i la Alba Iulia - stare pur[. Nici cuvinte care s[ nu rela\ioneze chiar
“Lucian Blaga”. Vor avea aceea;i amploare? Ultimul ;i cu al ;aptelea cuv]nt vecin. La fel cum nu exist[
laureat al premiului Eminescu de la Boto;ani este dragoste, singur[tate, team[, `n ultim[ instan\[ via\[
Aurel Pantea. Un poet care tr[ie;te la Alba Iulia. La ;i moarte `n stare pur[, f[r[ un corespondent `n alt[
prima vedere pare s[ fie un premiu emblematic dragoste, `n alt[ singur[tate, `n alt[ via\[, `n alt[
pentru anul Centenarului. ~n realitate Aurel Pantea moarte. Negrul lui, a;ternut peste alt negru, la fel ca
putea lua acest premiu ;i anul trecut ;i `n urm[ cu
moartea peste moarte ;i dragostea peste dragoste,
doi ani ;i `n urm[ cu 10-12 ani. Adic[ oric]nd dup[
Negru pe Negru sau Nimicitorul. este “semantic”. Adic[ vorbitor. ~nchis `n sine at]t c]t
Niciun poet nu scrie cum vrea ;i ce vrea. Cu s[ nu tr[deze nesingur[tatea. A;a cum nu ochiul este
excep\ia lui Aurel Pantea. Poetul de la Alba Iulia pare verde, ci privirea, moartea este un simplu “exerci\iu
s[ scrie ce vrea ;i cum vrea. Nu \ine `n mod v[dit de fine\e”. Poezia lui Pantea este grafic[.
seama de mode, totu;i trage cu ochiul la critici. La Picturalitatea, ca `n filmele noir, vine din dram[, din
anumi\i critici. Dac[ genera\ia '80, dar ;i o parte din mi;carea cuvintelor din care pleac[ mereu ;i mereu
scriitorii promo\iilor anterioare, scriau `ncerc]nd s[ limbajul, dar f[r[ s[ le sec[tuiasc[. La Pantea nu
intre `n canoanele fixate de un Nicolae Manolescu lumina are umbr[, ci limbajul. Dac[ lumina se
sau preg[tindu-se pentru opera\iile f[r[ anestezic ale dezbrac[, asemeni unei femei, revela\ia, taina, \ine
unui Al. Cistelecan, dup[ 1990, poe\ii ;i-au permis de lumin[ sau de femeie? Uneori apar mici petice de
o libertate de expresie ceva mai lejer[. Nu a fost cazul expresionism, "puterile `ntunecate ale adolescen\ei"
lui Aurel Pantea. Lui nu pare s[-i fi p[sat prea mult “copil[ria `nro;it[ de sfio;enia adormit[” care nu fac
dac[ `n urma unei disec\ii executate cu laserul sau altceva dec]t s[ lege anumite “`nt]mpl[ri” unele de
cu bisturiul nesterilizat criticul g[sea `n burta poeziei altele ;i s[ le pun[ `n acela;i `ntreg, pe care poetul nu
sale un ghemotoc de viermi sau o colonie de fluturi. ezit[ s[-l numeasc[ nimicitor.
Important era, ;i este, s[ scrie. Mai precis, s[ de-scrie. Acum, la scurt[ vreme dup[ ce a primit Premiul
Pentru c[ Aurel Pantea nu scrie, ci descrie, se Na\ional de Poezie Mihai Eminescu, tr[ind `n Alba
`n\elege c[ el nu poate fi dec]t sincer. Din aceast[ Iulia, ora;ul cel mai blagian din Rom]nia, mai ales
pricin[, din `nc[p[\]narea de a descrie, de a se prin str[dania lui Aurel Pantea, nu-l putem vedea
povesti pe sine, poezia lui st[ sub semnul unei pe autorul “Negrului pe negru” dec]t `ntr-o rela\ie
constante ambiguit[\i. de dureroas[ complementaritate cu autorul
O ambiguitate controlat[, dac[ ni se permite acest “Poemelor luminii”.
24
Nr. 1 / 2018 pREMIUL
CENTENAR
NA|IONAL “MIHAI
TITU MAIORESCU
EMINESCU”, 2017 Poesis

Al. Cistelecan
Ultimul taliban

"palpezi regiuni cu fluxuri / precise. C];tig[ teren /

p[r\ile care nu mai dor, \esutul flasc / timpul lui da
;i timpul / lui nu `;i disput[ victime / ce nu se mai
zbat". Poezia `ns[;i - via\a `ns[;i - nu e altceva dec]t
"arta de a-mi suporta spasmele". Altminteri, pe poet
nu-l mai mi;c[ nimic, nu-l mai intereseaz[ nici
m[car dac[ mai e `n teritoriile "existen\ei" sau a
trecut `n cele ale "inexisten\ei" ori "subexisten\ei"<
"Aceste bolfe de dup[ care nu m[ mai v[d / produse
de cineva zb[t]ndu-se / ar putea fi chiar subexisten\a
/ m[ a;ez `n centrul curentului indiferen\ei / bolfele
cresc, nu m[ intereseaz[ / ritmul ;i forma, nici
miezul negru / al punctului de vedere, nici zbaterile"
etc. (E adev[rat c[ Ion Pop vorbe;te - `n Echinox.
Vocile poeziei, Tribuna, Cluj, 2008, p. 183 - de
"str[duin\a dificil[ de smulgere din inform" dar z[u
dac[ am v[zut-o> mai degrab[ mi se pare c[ aPantea
se las[ absorbit, c[ nu mai d[ nici din m]ini, nici din
gur[). Dac[ e cineva care vorbe;te de Aurel Pantea
cu o str[in[ gur[, acesta e chiar el> at]t de str[in de
sine `nc]t nu-i mai pas[ de nimic> ci doar se uit[,
indiferent, cum se destram[, cum se scufund[.
Poetul n-a ajuns doar pe punctul `n care toate sunt
z[d[rnicie> a atins punctul maxim al insignifian\ei,
al nimicniciei, din care ;i nimicnicia e z[d[rnicie. Un
astfel de sentiment al golului - al vie\ii ;i mor\ii
“...Secven\ele din Negru pe negru sunt un fel de deopotriv[ - nu mai are nimeni `n poezia noastr[. :i
echivalent al ultimelor tablouri ale lui Mark Rothko< nici n-a avut, oric]t[ disperare ;i angoas[ de gol s-ar
pur[ epifanie a neantului. Captat[ de Aurel Pantea fi cultivat. Practic nici nu mai v[d de ce se scrie
`ntr-o epic[ fulgurant[ a scriiturii ;i `ntr-o percep\ie aceast[ poezie, `mpotriva a ce combate, din ce
acut[ a subliminalului funest< "La fel cum se motiva\ii se ridic[, ea e doar m[rturie neangajat[,
`nt]mpl[ cu un chip / `ntr-un sentiment negativ / vin proces-verbal al neantific[rii< "Memoria ;i gustul
oxizii". Telegramele acestea (care seam[n[, la tehnica mor\ii / nici un nume / `n nici o gur[". Consemnare
fulguran\ei, cu "fragmentele" lui Dan Damaschin> a agoniei, dar f[r[ nici un tapaj reactiv< "Aici ;i acum<
numai c[ acelea sunt de pe pragul fervorii, iar acestea un icnet sub o uria;[ / ventuz[. La cap[tul `ndep[rtat
de pe pragul abandonului total) nici nu se mai / al p]lniei steaua moart[, gaura / neagr[ suge
cutremur[> ele au acceptat de mult ineluctabilul ;i neobosit[". Sunt lucr[rile mor\ii acestea, dar
doar `nregistreaz[ mecanismul lui< "Timpul miroase nim[nui nu-i pas[ de ele. Poetului cu at]t mai
/ a urin[ de pisic[ / ;i surparea continu[, ne sp[l[m pu\in...."
/ cu ceea ce r[m]ne pe fe\ele noastre / din fe\ele
altora, `n babelul sbaterilor ele / se surp[ din toate Al. Cistelecan (Ultimul taliban, prefa\[ -
direc\iile". Ce e cu adev[rat atroce aici e nep[sarea, Negru pe negru, Limes, 2009)
ataraxia, indiferen\a nota\iilor de moarte> nimic
emo\ional `n poezia lui Pantea, nimic
autocompasional sau m[car compasional. Moartea
vine ;i ni se spune doar cum, f[r[ nici o reac\ie<
25
Poesis CENTENAR
pREMIUL MIHAI
TITU MAIORESCU
EMINESCU Nr. 1 / 2018

George Vulturescu
“Un Faust< Nimicitorul lui Aurel Pantea”

“...Discursul care instaureaz[ ;i instituie inventarul nici anateme sau erezii. Cei care vor c[uta urmele
thanaticului din poezia lui A. Pantea este unul sobru, unor "crize" de credin\[ vor fi surprin;i s[ g[seasc[
abstractizat. "Abstractul" ;i "ermeticul" fiind relevate minime aproxim[ri ale pasajelor din Vechiul sau Noul
destul de des de critic[ (R. G. |eposu, Al. Cistelecan, Testament ("Sunt sediul T[u precar, M]ntuitorule">
Ion Pop) `n asaltul emisiilor sale dense. Limbajul e Ce se va `nt]mpla, Doamne / cu partea din mine, care
matri\[, osuar al literei negre, a neantului. Exist[ Te iube;te ;i va cunoa;te nimicirea" - p. 44) sau din
jonc\iuni ;i transferuri dinspre domenii ale filosofiei arderea lui Eminescu< "n-am `nv[\at s[ mor" (p. 44).
spre cele ale teologiei ;i sintaxei, poetului nefiindu-i Teribilitatea acestei poezii st[ `n propozi\iile `n care
str[in[ nici o stare de lehamite ("deplorabila stare a sim\i "limba nebuniei", "b[lb]ielile" c]nd "realitatea /
imagina\iei", p. 7> sau "uria;a mea lehamite", p. 29), nu mai `ncape `n niciun limbaj" (p. 39). Suntem pe
dar nici plimb[ri " pe sub uria;e oaturi" c[ut]nd o cenu;ile vizionarului, a Iluminatului.
stare de "normalitate" cu un ...pumnal `n m]n[ (p. 29). Convingerea lui A. Pantea, de g]nditor
Arid ;i incolor, textul nu dore;te s[ conving[, nu trage dinl[untrul limbajelor, de "v]n[tor" al acelui
linie s[ fac[ socoteli< are ritmicitatea unui ceas "dumnezeu ascuns" (Lucian Goldmann. La Dieu
implacabil care nu se rote;te pentru a fi citit, ci e doar cache) trimite limbajul poetic la un "Om rest" (p. 32)
consecin\[ a unui resort `ntins al arcului. Pasta
cleioas[ a ramelor negre e agitat[, din c]nd `n c]nd, de dup[ rostirea `ntreb[rilor care nimicesc, care ard
de `ndemnuri boeme ("`mbat[-te, cineva se roag[ gura. El poate doar at]t< s[ vad[ "subteranele / de
pentru tine", p. 42), de accente polemice (fa\[ de unde vine nimicitorul" (p. 34). Dar ne `ntreb[m, la ce
"func\ionarii semnifica\iilor") sau de crochiurile `n tu; s[ mai vin[ nimicitorul c]nd fiin\a e nimicit[, ce rol
ale t]rfei din baruri care "suduie r[u masculii l[ie\i" uman mai poate avea atunci "omul rest"? Poetul ;i
(p. 35). Aurel Pantea e un sensibil stenograf al "ochiul necru\[tor" cu care a adunat de peste tot
diafanului, al tactilului ("lumina ilicit[", "dalbe "peisaje epuizate" ne spune c[ "omul rest" nu mai
cenu;i", "mugurul chipului" etc.) las[ cu parcimonie poate face dec]t at]t< "nu va l[sa nici o ;ans[ mor\ii
frumuse\ea unor imagini care tulbur[< "amenin\area s[ se nasc[". Nu mi-e suficient mie ca om, m]ntuirii
amant a gustat din pielea lor catifelat[" (p.68) sau `;i mele, dar mi-e suficient cititorului, care sunt, s[ spun
vede inima precum - "o balerin[ nebun[ prin mari c[ A. Pantea ar fi putut ad[uga, sub Nimicitorul, acest
`nc[peri de odinioar[" (p.23). potrivit titlu valeryan< "Faustul meu"...
Interesant ar fi dac[ am decela din `ntreb[rile
acestui Iov negru o ....urm[ de credin\[< nu vom g[si George Vulturescu, fragment din art. “Un Faust<
nici puneri `n genunchi pe pietrele catedralelor, dar Nimicitorul lui Aurel Pantea”, Poesis, 2012
26
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

LIVIU IOAN STOICIU

La 20 februarie și la 22 octombrie o rază de soare,

subțire, pătrunde prin fisura
făcută în peșteră, în cutia craniană
universală, în templu și le luminează adevărata față.

Doi îngeri căzuți…

Cărăbuși
Cărăbuși în zbor, printre mingi, la volei — în centrul
satului, duminică după-amiaza, înainte să
înceapă conferința despre volei, „care e a doua na-
tură
la cârcineni”. De aici, din sat, plecând
campioana noastră mondială… Cărăbuși mulți, apă-
ruți
o dată la patru ani, mălai mult. Unii joacă
volei cu cărăbuși. Alții, mucegăiți,
șușotesc pe la colțuri că „o rătăcire a minții a fost
trimisă de Dumnezeu la noi în sat,
molipsitoare, nimeni nu-și dă încă seama” — nici
cei cu limba despicată? În

cea mai mare parte a lor, țărani lăsați în plata

bătrâneții,
Hai că ești tare pomi răi năpădiți de cărăbuși.

Ai murit? Nu auzi? Ce ești așa calic< oala de pe focul

stins de acum un mileniu Nivelez fierbințeala
a dat pe dinafară, vreau și eu o cană de lapte, atât!
Vrei iar să țip? Dă E miezul nopții, gălăgios. Afară, în stradă, se toarnă
mai bine lampa aia cu seu mai jos, să o aprind, un nou strat de asfalt, habar nu aveam că
nu văd nimic… așa se procedează< în genunchi, un muncitor cu o
scândură
Doi îndrăgostiți, care-și iau câte o răsplată, din când nivelează fierbințeala, mirosul
în când, coborâți cu picioarele e negru, alt muncitor răstoarnă o altă roabă… Așiș-
pe pământ. derea

Ai putut să desprinzi cu ciocanul fosile în mă străduiesc și eu, la această oră,

stâncă singur și acum nu ești în stare, să dacă îmi dai voie — îți scriu ție special, iubito< torn
vezi nimic? El pe hârtie un nou strat, nivelez fierbințeala
cu o scândură… Retrăiesc
vorbește fără să ridice vocea, încredințat că lucrurile
vor merge de la sine. Hai că ești tare, îl o serie de zile dezordonate, animalele
asigură ea. Și adaugă< o sălbatice, închise în mine,
să vină iar vremea de tras săniile din deșert la Polul fiare nemiloase, au fost degeaba despărțite de tine
Nord! pentru
27
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

a nu le da voie să se sfâșie între ne dezbrăcăm de noi

ele> sunt dezamăgit de toate câte mi se întâmplă, sunt înșine și să trecem… Putem? Să trecem
disperat. Mi-a revenit în minte proba< dincolo de mine și de tine? Ce bine… Îți împăturești
cum erau bătuți cei doborâți la pământ, la manifes- hărțile<
tație,
trântiți cu capetele de asfalt… 12 îți este doar ciudă că suferi, fără motiv.
septembrie 1991, București. Iar m-am întors din
drum… Mi
Pe cărarea care duce la altă cărare
se pune un nod în gât< e atâta
sordid în mine. Călăuzit de câinele negru, care întoarce mereu capul
să vadă dacă-l urmez —
urc pe cărarea unor cuvinte grele de încurajare, cu
Scribul-barză un coș în mână
plin de învățăminte din Vechiul Regim. Urc,
Smârcuri în care îmi văd chipul, plin de bube, intuitiv,
plin de bulboane și de creier, or fi și
șerpi? Sigur sunt șerpi, uite scribul-barză, afundat în pe cărarea care duce la altă cărare, sunt
gunoiul nenorocului, în mâlul atâția alții ca mine, înainte
sau în urma mea, cu chipuri posomorâte, plecați de
smârcurilor, ce are în cioc? Un văl? Un șarpe? Mă nebuni
înfiorez, întorc repede capul — „mi s-a unde au văzut cu ochii. Dacă
tulburat apa”, spui, te freci la ochi. Nu mai citi și tu
atât, oprește-te din citit! îndemnurile din interior vor fi respectate, vei
auzi și tu țipătul vulturului
Vorba cărturarului: să trecem și de partea cealaltă. eroilor vestind nenorocirea lumii. „Că vei rămânea
Ce acolo unde ajungi
cât va fi necesar, te vei obișnui
este de partea cealaltă? „Este cu moravurile noii țări”… Nu, mai bine întoarce-te
cel ascuns” — un slăbănog, scribul-barză, el va dez- acasă, „purtând semnul
lega mântuirii”, lasă câinele negru călăuzitor să te latre
legăturile celor puternici. Puternici ca mine. și dă foc mesei de scris, singura
Dau din cap. Mă afund. Țin strâns vălul. Aud< Ai vinovată de toate…
grijă să
nu te înghită smârcurile și pe tine. Și scrie!
Scrie mai departe…

Îți pui pușca de la un ochi la altul

Capra se ridică pe picioarele din față pe gard, parcă
are mâini și rupe curpenii de fasole,
încă de ziuă< vezi
cum o duce capul? Mestecă satisfăcută… Ce

faci? Îți pui pușca de la un

ochi la altul< ești nebun? Tragi! Tragi încă o dată cu
piciorul de porc,
mare, de modă veche, mă asurzești< „A plecat

diavolul? Că nu era capră, era

diavol< gură cască, dragă, așa prieten de opt zile îmi
ești”? Asta e literatură. Prietene

bun, am ajuns, nu
e nevoie să faci zarvă< aici putem să

28
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

RODICA MARIAN

DOMINUS FLEVIT urmele bătrâne ale vânătorii de cerbi,

un odorant crud şi triumfător ca izul
De-atâta aşteptare doar ochii mi-au rămas, unui dezinfectant pe o rană proaspătă>
Prea tineri încă să limpezească lumea, deodată, ceva mă convinge
Acum senină-n oase-mi văd chemarea că parcela de mimoze este tocmai bună
Şi firea-n `ţelepciunea de pripas. pentru incendiul îngheţat din sufletul meu,
potrivindu-se cu ceea ce mă aşteptam
Acum şi greierele tâmplei le abate să înţeleg din sufletul japonezilor
Prin părul adormit al blândei lune şi iată că pot înţelege
Dar oasele-mi uscate nu-s toate adunate mlaştina fără fund a chanoyu-ului,
Şi trec apocalipsa înecate-n dune. capcana din estetic, patima ustensilelor rare,
enigma motivelor ritualului
Găseşte-mi-le, Doamne, printre lacrimi, seppuku a marelui maestru de ceai Sen no Rikyû,
Cum faci să tacă-n cor certate ceruri, taina lui pe care din 1591 istoria niponă o caută,
Sileşte-le să se-aşeze-n pieptu-mi eu, de fapt, caut să înţeleg vraja otrăvită
a ceremonialului pur, exigenţa sa necruţătoare,
Să le topesc pe rugul învălmăşit de uri, iubirea sa unică, ascunsă şi aprigă,
Să-nşel stăpânul morţii c-aş fi din alte lumi violentă în intensitate, mai puternică decât moartea,
Şi că-Învierea-i harul măruntelor frânturi. şi mai vreau s-o înţeleg pe Sei Shônagon,
mare doamnă la curtea imperială,
unde celadonul străveziu era numai o `nc]ntare
SECRETUL SUFLETULUI JAPONEZ (chiar dacă faptul nu apare `n Însemnările ei),
împătimită şi ea, cu şase secole înainte de Rikyû,
Doamne, azi m-au găsit c]teva clipe de estetica haiku-urilor,
~ntr-un c]mp de mimoze, dar Sei Shônagon putea să sufere şi
în mirosul lor săgetător, pentru riguroasa simbolistică a culorilor
alb-rozaliu ca ploaia care spală din fustele suprapuse, pentru regulile privind
29
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

felul şi calitatea hârtiei pe care curtenii

îşi scriau delicatele poeme,
şi Doamne, cum i se topea inima pentru toate
solemnele, voluptuoasele ceremoniale, cum simţea
Neaua căzută pe flori de glicină şi de prun...
După aceste câteva clipe mă bucur în secret
că azi sunt mai departe dec]t oric]nd
de dezlegarea enigmei sufletului japonez,
sper doar să-mi rămână neliniştea ascuţită
cu care mă întreb pe care retină s-ar mai potrivi
orienterea bobocului de camelie
spre grădina cu lumina din asfinţit.

TEMPLUL ILUMINĂRII FULGERĂTOARE

Tot ce pot face azi, ca şi ieri, pentru celebrarea parţială a acelui
Suflet aţipit în subteranele Fiinţei Unice, seamănă cu mângâierea
Fugară a câtorva creştete din cele 88 de mici statui ale lui Budha,
88 de jiju, înşiruiţi la mijlocul drumului din tunelul-peşteră
Care te conduce până la iluminarea fulgerătoare
(e anexa unui templu vestit al sectei Schingon),
Simt şi acum toţi paşii grăbiţi din peştera lungă şi îngustă,
Uşor luminată, din loc în loc, `n dreptul unor altare, cu statui mai mari,
Iar cei 88 de jiju poartă toţi căciuli nostime, pe care e bine să le mângâi,
Ei sunt călăuzele faste ce-i conduc pe cei dornici de iluminare
Spre ieşirea de sub pământ, unde se presupune c-ar trebui
Să descoperi fulgerător adevărul ultim, lumina înţelegerii,
Reprezentată dezamăgitor de o mică stâncă aflată în dreptul ieşirii,
Plină acum de simbolice talismane, banale şi lipsite de eleganţă,
Fiindcă auguralele monede se lasă numai în jurul fiecărui jiju,
Şi la ei ar fi, aşadar, firesc să te întorci, după toate tradiţiile lumii,
Fiecare putând fi salvatorul de necunoaştere, agentul de revelaţie,
Aşa speram şi eu că voi dob]ndi ajutorul vreunui m]ng]iat,
Dar oare câţi am reuşit să ating pe creştet,
Iar dintre toţi, ceilalţi, nemângâiaţii m-or fi iertat?

Jijuii cărora le-am lasat câte-un bănuţ au înnoit aerul din juru-mi
Şi m-au încurajat să-i regăsesc, în drumul de întoarcere, să bănuiesc că
Mă regăsesc pe mine, în iluminarea fulgerătoare cea mai măruntă,
Lipsită de vreo spectaculoasă răsfrângere, aproape pe nesimţite,
Într-o linişte oarecare, nedesăvârşită, şi am ştiut dintr-odată
Că m-am iertat ~ntru totul, şi pe mine însămi şi pe toţi ceilalţi
Care mi-au greşit şi care-mi vor mai greşi încă,
Şi, de fapt, mi-a fost mai uşor decât s-ar crede,
Păcatele erau mai puţine decât îmi închipuisem,
~ngrămădindu-le dintotdeauna într-o inimă speriată,
Mai firave decât lăsam să se înţeleagă în decorul orgolios al zilelor de după,
Şi-aşa iluminarea mea seamănă numai cu multiseculara viaţă tânără
A alunului ce-şi lasă trunchiul uscat, de-acum cu scorburi uriaşe,
~nfipte `n pământ, ridicându-şi pe dinlăuntru seva, în fiecare primăvară,
Tot mai sus, iar florile ajung deasupra pădurii, la înălţime,
Libere să le vadă cerul mai devreme,
Să primească soarele în braţe.

30
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

IOAN NISTOR

l-au călcat cei care dormeau în picioare

l-au dus
nu ne oprim
parcă mi s-a tăiat un picior
la reîntoarcere cu ochii plini de praf ne vom șterge
ne vom bucura, vii

Fără inimă
așa a început legenda...
am crezut mereu că nici măcar nu am inimă
că dacă nu o văd, nu există
eram convins
și cred cu adevărat că în locul rezervat
inimii
e o femeie
foarte tânără
Marș forțat care nu are altceva nimic de făcut
decât să-și caute fără încetare
marmelada are aromă plăcută de fructe sora geamănă
bobițele ca piperul sunt semne că din lume
șoriceii au gustat și ei și e bine
vom mânca din ea și vom muri numai așa a putut începe povestea
vom arunca-o și vom muri de foame că aș fi un bărbat fără inimă
sub consemn în acest marș cu un țel nobil vai! ce eroare...
șef e unul care tocmai a rânit prin grajduri
acum a rămas acasă în fotoliu și miroase a săpun
scump
doar cuvintele lui au miros de băligar Origini
plânge de dimineață că i-a murit buldogul din
cauza bătrâneții sângele meu staționează
sunt fructe verzi în grădină dar soarele îndată le va îl văd la încheietura mâinii,
pârgui venele seamănă cu râurile desenate pe hărți
nucii au făcut pentru noi câteva nuci verzi prin care curg ape imaginare
căutăm prin frunze să găsim una coapată dar nu văd nicio mișcare
camionul recuperează în caroserie câte un schilav nu curge nimic
un scop nobil ne unește dar nu-l mai știm să fie cerul cu sineala lui?
tremurăm în șanțuri iar comandanții tremură lângă nu-l așteaptă un dig, o ecluză
noi îl văd, desigur, sângele trebuie să fie al meu
nimeni nu știe cine e fericit îl văd prin pielea transparentă de la încheietura
frica, până sus, ca păpușile sovietice mâinii
nu știm direcția, azimutul acolo unde cei disperați adâncesc lama după ce au
odată e cald odată e frig dezinfectat-o în spirt
parcă tragem după noi un fir de ghem e albastru, așa se arată
nord-sud, sud-nord dar nu pot spune asta, numai regii
născuți în cazarmă vom muri în țarc au sânge albastru, al meu ar trebui să fie roșu
în ariergarda coloanei unul a căzut în șanț așa mi-a spus strămoașa eva care nu era regină
a murit ci lucra pământul cu sudoarea frunții sale
31
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Auzi-ne! pe când tristețea mă îmbrățișa ca șerpii de iederă

străvezie
strigătul bucuriei
strigătul durerii... 4.
Dar vei trece distrată pe lângă parapetul orbitor
unde-i slăbește puterea de-a mai urca spre o destinaţie vagă undeva în lumea reală...
acolo se-apleacă fără să fii convinsă că doar poezia poate
urechea lui Dumnezeu neutraliza absenţa, că ea vede
ceea ce nu se vede și poate întoarce timpul grăbit,
că ea mă poate duce în dreapta ta sau te poate aduce
Un măr pe-o ramură, legănat în vânt... înapoi
limuzina scăldată în frunze,
era uitată sub mărul din rai 5.
fructul adăsta pe o ramură doar telefonul invizibil şi însetat
dar tu unde erai? de cuvinte
1. îți va da de știre că
gerul timpuriu răsturnase ordinea, era nefiresc ultima frunză a căzut iar crengile au rămas
de frig bruma căzuse brusc, am sosit dezbrăcate
să mă încălzeşti cu un ceai, voiam să-ți spun că doar fructul pe ramură tace înţelept, singur, de
un cuvânt însorit să-mi răspunzi cu o tăcere neatins
concretă să fii în pânzele mele să te eternizez într-un îl văd cu ochii dilatați
vers mâna o întind spre el şi o ţin aşa nemişcată
într-un poem ca o rugăciune care invocă armonia până te vei întoarce și până când răsuflarea ta va
dezgheţa totul
însetat de melancolii și voi deschide ochii mari, foarte mari
dar tu şoferiţa distrată te îndepărtai spre o ţintă 6.
neştiută ca o candelă în viscol neliniştea fructului te va urma
vrăjită de reflexele spațiale ale unui vehicul printre fiare preistorice care iau chip uman
postindustrial pe drumul acela cu sens unic din lumea
imprevizibilă
2. ale cărei semne întotdeauna eu le înţeleg cu un ceas
Pomul retrograd a rămas orb mai
frunzele lui se clătinau indecise între fidelitate şi devreme
trădare în timp ce ţie îţi sunt atât de indiferente
căutând certitudini pe sideful alunecos şi te joci cu ele
mașinăria de zinc râzând...
absorbindu-te avară
îmi sorbea tot aerul
frunzele căzuseră poticnindu-se
ferecând ştergătoarele de parbriz Portaluri în viscol
te acopereau Fratelui Mihai, peregrin pe autostrăzile
visând Europei...
trăsuri romantice
întuneric livid
de-ar fi curs lacrimi ar fi îngheţat nu mai vezi înainte
sunând ca mărgelele... drumul e aproximativ, literele sunt șterse

3. străluciri fără speranță

Știu că am sosit prea târziu timpul și-a redus viteza obosind sub erori
fluturând mâinile derută, haos, sunet vesel îndelung țesut,
să-ți spun că otravă din senin
frunzele nu rămân verzi faruri învinse,
nici nu se mai întorc la locul lor pe ramuri ronțăitul măselelor de gheață, râșnițele iadului
că spectacolul cromatic va înceta lumina din ochi te caută
iar tu, zvăpăiata de la cârma destinului nostru lumina din ochi mai cercetează linia albă
comun, nu vei ști, nu vei înțelege nimic mai cheamă lumina farurilor stinse de viscol
32
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

înainte înapoi – ucigașul nicăieri – câinele nu schiaună la marginea trotuarului

dar tu cauți în bocceluța de-acasă merindea când simte că i se apropie sfârșitul
puterea de a trece caută locul ascuns
prăpastia de la stânga, deșertul din dreapta,
frigul dar am întârziat
dar semnele?
caută semnele! pe toate le văd bine acum
caută săgețile drepte pe care ninsoarea acidă ca într-o apă limpede care îmi întoarce chipul
nu le-a putut dizolva tremurând
portaluri în viscol! nimic deosebit!
litere clătinate, dans brownian cad frunze
freamătă mugurii noi
caut în memorie harta cea bună, inscripția clară se face târziu
spre ținutul râvnit

Coborând spre Latvija...

O masă veche (un pastel nordic)
În memoria Mariei Briede Macovei, Letonia
masa veche nu mai are loc în sufragerie, nici în garaj
o retrogadez și o duc lângă baraca de dincolo de ochi e numai liniștea eternă?
unelte onorabile
vine ploaia și îi jupoaie furnirul lustruit de cărți am călcat câdva nisipul cu dune în zig-zag
picioarele-i decad, nu se va alege nimic din gloria ei – insula singurătății –
cleiul eliberat duhnește a oase unde odată cineva a îngropat fărâme de lumină
deși în urnele ascunse mi-am vărsat iluziile, dar dincolo de apa verzuie poate că nu mai e nimic,
pe sinceritatea ei mi-am gravat dorințele
m-am destăinuit în fața ei ca de la suflet la suflet nu știu cum arată nimicul și sunt tentat
dar acum o pun pe foc să alunec...
sfârâie, lacul are miros vechi, foc inutil
istoria se răsucește între limbile violente doar un nor subțire și un funigel încremenit
purificarea prin foc nu îngăduie lacrimi în aerul din care îm iau libertatea de a vedea
plânsul nu i se mai aude mai departe
fără să cad
oare a fost cândva, a fost? dincolo
minute în care limbile roșii
îmi ling rănile amintirilor de demult unde ești, țărm de mare estompat de liniște?
tu, drum în necunoscut, pe unde numai vântul
a călcat cu picioare înghețate – unde ești?
Se face târziu
urme diforme sunt semnele trecerii...
ce ar putea opri tocmelile curgerii
ce ar putea trimite la topit elefanții de oțel ruginit dar ce vei spune în regatul tăcerii de dincolo?
care
calcă cu zgomot raze desenate sunt prinse în abstracțiunea unui
năvod ceresc –
știu că la început eram orb ca puiul de-o zi le întreb unde s-au născut și ele tac

am pipăit malurile cu tăișul din creier aici

și am înțeles< doar iarba țepoasă a rămas, îndărătnică
lupul flămând nu întârzie scâncind printre copaci licărul ei vestește că tăcerea desăvârșită nu e departe
când
foamea îl destramă fără stele, fără lună, cerul e martor
ca o furtună sfâșie desișurile
cerbul nu se poticnește în pietre când vine vremea îmbrățișez cu ochii iarba aurie pieptănată la țărm
să-și semene sămânța – ca șuvița blondă a unei tinere din nordul nordului
ca săgeata merge la țintă singura pregătită să întâmpine amurgul
33
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

NICOLAE SILADE

james joyce după ani și

ani cu zăpadă artificială a-nceput de ieri să cadă câte-
și într-o după-amiază de vară a anului de la domnul un fulg. acum
două mii plus șaptesprezece plus șapte luni plus a stat. norii s-au mai răzbunat înspre apus. dar stau
paisprezece zile plus douzăzecișiuna de ore plus grămadă peste
douăzecișiuna de minute de secunde plus sat. ziua ninge noaptea ninge dimineaţa ninge iară.
cu o zale argintie
primesc un mesaj pe facebook cling nu îl citesc cling se îmbracă mândra ţară. după ani și ani cu zăpadă
necitit cling doar în coșbuc și
și timpul se sfârși în sine brusc la fel cum apăru
alecsandri după ani și ani cu zăpadă artificială am
când ești proptit în toate punctele cardinale cu toată început să mă întreb
ființa ca villon altădată où sont les neiges d’antan? hei, où
și toată ființa e înlăuntrul tău și în afara ta nu e decât sont les neiges où
divina comedie sont les neiges d’antan? și iată că acum pot răspunde<
și în afara ta nu e decât țara pustie a lui ts eliot și în ici sont les neiges
afara ta nu e decât d’antan. maintenant sont les neiges d’antan. în acest
celebrul vers al lui montale dacă sfârșește ce-i viu viu paradis de la stâna
n-a fost niciodată de vale unde am găsit zăpadă adevărată și ninsoare
și în afara ta nu e decât mazilescu viaţă moarte viaţă adevărată peste
moarte pentru că ne-am despărţit până acum de o
mie de ori pentru că ne-am despărţit de o mie două brazi adevărați. și o albă liniștire împrejur și peste
sute patruzeci şi patru de ori noi nu ne mai putem fire. împrejur și peste
despărţi niciodată niciodată oh salvie levănţică fire. gândurile iată s-au lăsat la vatră. și în lumina
iasomie trandafir trebuie că dumnezeu e în tine răsărind din ele îl văd
pe dumnezeu venind. și stâna toată leruirind leru-i
și trebuie să înțelegi asta să nu se simtă dumnezeu în ler ca altădată. doamne
tine un rob în temniță încătușat cum zice blaga și zăpadă și brazi am vrut. zăpadă și brazi ne-ai dat. și
trebuie să-i dai dreptate și lui ungaretti când spune globuri și stele. și-o
moartea veste minunată pe deasupra< că nu sfârșește totul în
se ispășește întuneric și tăcere.
trăind
e sufletul în trupul tău emancipat e sufletul în jurul
tău eliberat II
și lumea dansând goală în afara lumii pe o scenă
imaginară la stâna de vale la stâna de vale vin magii cu daruri
pentru o naștere
nu te mai gândi la ulisse nu te mai gândi trăiește mai mare. dintr-o lume artificială de când lumea în
bine în vise lumea asta fără artificii.
la limita conștientului cu subconștientul și aici totul e adevărat și adevărul este totul. aici sunt
supraconștientul oamenii. adevărații
unde un simplu te iubesc sparge toate tiparele oameni. oameni de pământ. oameni de cuvânt.
oameni cu sufletul alb
ca zăpada. o lume de îngeri aș spune. o îngerime de
zăpezile de la stâna de vale oameni. un rai
I prin care înaintăm cu mașina. căutând cazare. un loc
în care timpul
după ani și ani cu zăpadă doar în coșbuc și alecsandri stă în loc și locul devine timp. când începe să ningă.

34
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

când începe să știu că îți place< da. să te bucuri de frumusețile patriei

viscolească. peste munții înzăpeziți. peste izvorul tale. mai ales
minunilor. e chiar o iarna. să hoinărești prin satele ninse într-o sanie
minune să vezi cum ninge peste izvorul minunilor. trasă de cai. printre
dar iată castelul alpin. case de lemn acoperite cu paie. să le admiri coperișul
și vila apuseni. și pensiunea eden. iată și cabana împovărat de
piatra grăitoare. aici zăpadă. mulțimea de hornuri din care un fum alb se
înalță spre cer.
să stai la geam și să privești cum ninge. cum crește de parcă ar fi coșurile capelei sixtine. și-n fiece casă
stratul de zăpadă. un papă ar fi.
ce mare nea. ce înălțare. ce liniște. ce împăcare. și
viscolul peste nămeți știu că îți place< da. să te plimbi prin nămeți. pe
vuind. și sloiuri de cristal înmărmurind la streșini. e marginea unui râu
totul ca într-o poveste înghețat. pe sub care doar izvorul mai curge. când
și povestirea e adevărată. s-asculți colinde vechi în gerul sculptează
noua țară. când ard cascade de țurțuri și crapă de ger pietrele. să te
în șemineu castane. pocnind printre arome de vin bucuri de frumusețile
fiert și scorțișoară. patriei tale. dar nu întreba ce poate face ţara pentru
tine. întreabă-te
ce poţi face tu pentru țară. să-ți împodobești bradul
III și casa ca și cum

iarna la munte nu se compară cu vara la mare. și ți-ai împodobi viitorul. să mergi cu steaua cu
iarna încă nu-i plugușorul cu sorcova. să
un anotimp. e un regat. e o țară. nu e peisajul care faci un om de zăpadă un om de pământ un om de
devine tablou. cuvânt și încă unul și
e chiar tabloul realității reale. iar noi care iubim încă un om. să urci muntele înzăpezit și o mulțime
călătoriile noi care de copii să te urmeze.
călătorim prin timp și în afara timpului precum să cobori cu sania printre mulțimi. știu că îți place.
magii de odinioară dar toate acestea au
noi care călătorim din țară în țară până când fost demult în anii copilăriei tale. acum te afli în
ajungem în patria copilăria lui dumnezeu.

noastră de sus în patria noastră din munții înzăpeziți

noi ne oprim V
aici. în acest rai. e o mare bucurie să ajungi aici. o
mare bucurie să să luăm aminte așadar să luăm aminte greșelile
privești. dar și mai mare să vezi. cum se albește păcatul zgârcenia
împrejurul. și cât de prostia ne-aruncă-n suflet zbucium și-n trupuri
alb devine. mai alb ca începutul. o nesfârșire albă frământări dar zăpada
peste care nimeni acoperă totul cum bine spunea cineva. însă până să
n-a pășit vreodată. o nesfârșire albă peste care vină iarna până
dumnezeu a presărat să vină zăpada care acoperă totul și gerul care
purifică toate trebuie
cristale. le vezi tu oare strălucind în soare? dar să ne răscumpărăm sufletul. să-l facem alb ca zăpada.
soarele? întâiul soare? să-l înălțăm.
și în această țară în acest regat în această împărăție
în care dacă nu îmi veți spune că omul sfințește locul. dar și locul
veți fi ca unul din acești copilași cu niciun chip nu sfințește omul vă
veți intra ne adunăm spun. acesta e locul. și acesta e timpul. doamnelor și
în jurul focului din inima noastră da și adunăm în domnilor. e acest
jurul inimii noastre paradis de la stâna de vale. unde dumnezeu coboară
oameni vii asemenea nouă asemeni cuvintelor pe pământ și omul
asemenea vouă -om se înalță la ceruri. omul dezpământenit. dar
există o clipă există un
IV loc în această pogorâre/înălțare în această
35
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

întruființare când dumnezeu pașilor tăi către tine însuți

se întâlnește cu omul și omul cu dumnezeu. iar ce își

spun unul altuia VII
numai dumnezeu știe. pentru că la întâlnirea cu
dumnezeu vii totdeauna dacă zăpezile de la stâna de vale nu sunt zăpezi. ci
singur. și omul de pământ și omul de cuvânt și omul doar pagini albe peste
de zăpadă sunt încă care dumnezeu așterne cuvinte. cuvintele care
împreună. cu soarta lor comună dimpreună. și viu e întrupează cuvântul. cel care
omul care s-a învins este. iar cel care este este aici și acum. un cer de stele
pe sine. peste care dumnezeu din ceruri ninge. peste dedesubt. deasupra
care dumnezeu cer de stele. dacă te întrebi cum ai ajuns aici. când
drumurile nu se mai văd.
când înapoi nu se mai poate. când înainte e doar alb.
VI o nesfârșire albă. un

la felinar toată noaptea să stai să privești cum ninge. alb strălucitor. strălucitor de alb și orbitor. precum
cum crește zăpada lumina. precum lumina ce
zăpada care acoperă totul. iar după ninsoare după vine acum din lăuntru. din lăuntrul tău alb și
neîntrerupta ninsoare strălucitor și orbitor. și dacă susul
care ne-a albit pe de-a-ntregul după viscolul care a și josul și oricândul și pretutindenea mai au vreun
spulberat nenorocirile înțeles pentru tine. cel care
și după înghețul care a cuprins lumea noastră de ești. și sus. și jos. și pretutindeni. și totdeauna. acum
gheață să ieși singur în când se golesc de sens
lumea zăpezii singur în nesfârșirea albă când soarele toate sensurile. ca să dea sens non-sensului. într-un
își împrăștie razele înțeles mai înalt. dacă

peste munții înzăpeziți. peste brazii ninși. peste te întorci cu fața spre tine. întoarce-te. și dacă iar
drumurile ascunse vederii. pornești la drum. pornește.
și nu mai topește nimic și nu mai încălzește pe acesta e drumul tău. drumul tău adevărat. prin
nimeni. și nu e o nouă zi. e zăpada adevărată și ninsoarea
chiar ziua. ziua noastră cea de toate zilele. nesfârșita adevărată. printre brazii adevărați. e drumul tău prin
zi. e soarele dreptății memoria ta. e drumul tău
care pentru noi oamenii și pentru a noastră prin memoria lumii. când lumea e-n tine. și începe
mântuire. da. să ieși singur din cu tine. și sfârșește cu tine.
singurătatea ta. să intri în singurătatea lui dumnezeu. întru nașterea altor lumi. de sub zăpada care acoperă
strălucitoare. să vezi totul. de peste zăpadă.

ceea ce vede doar el. să te bucuri de ceea ce vezi.

acolo unde nimeni nu
mai vede nimic iubirea care mișcă sori și stele da. să
fii acolo unde e totul.
unde totul e să fii. pe acoperișul lumii. și lumea de
jos și lumea de sus să
fie o singură lume. și să fie o întindere albă. o
nesfârșită întindere. peste
care doar urmele pașilor tăi să se vadă. urmele

36
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

GEORGE NINA ELIAN

PASĂREA OGLINZII doar ea,

În amintirea unei poete cu prea-pura, necruțătoarea
îmbrățișare-a oglinzii
veneai din cer. tăcând. ca o ninsoare.
ape pe ape glisând
veneai din cer. cădeai la nesfârșit. agonic. una cu nimicul făcându-se
ca o ninsoare neagră.
bezne și funduri de-abis
și cazi întruna la izvoarele timpului

(de bună seamă, dincolo (cel de cândva)

te-așteaptă, vorace, o pasăre-a oglinzii…)
și cazi la nesfârșit, mereu, agonic, FĂPTURĂ
ca o ninsoare neagră.
tac
ești o ninsoare. atât ai mai rămas: doar până
o ninsoare. neagră. la
destrămarea-de-sine<
căzând la nesfârșit…
exist!...
CEAS CU LEBĂDĂ
CREPUSCUL
iarna… -
ce singurătate, Doamne<
la fel de vastă și albă ca un pustiu, ca o
moarte, ca un cadran văd ubicua făptură a timpului
de ceas cu trecând prin noi
lebădă…
indiferentă
IELELE TĂCUTE ca un om!...
ci nu se vor opri nicăieri
UMBRA ALBĂ CA UN PETEC
nimeni
niciodată DE HÂRTIE
nu le va atinge
umbra poetului e albă ca un petec de hârtie zdrențuit
singuratice și tăcute precum sticlosul, fulgurantul pe care moartea-și scrie capodopera despre
bob de rouă preafericita viață a poetului
pe vârful de sabie-al ierbii
nimeni nu le va recunoaște BEATITUDINE
nimeni nu le va spune pe nume
ci propria frumusețe singur, părăsit de cuvinte (ca-n fața unui
doar ea tablou alb pe alb
le va ucide expus într-o cameră goală)
37
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

IMPERATIV CATEGORIC
va trebui să trăim
Raftul
să murim
să facem
“Poesis”
ceva

(ceilalți n-au niciodată timp Ioana Diaconescu

să ne-audă) Cezar Iv[nescu
vântu-mprăștie praful
de pe cornișe

dincolo de geam se vede viața<

o cruce fără nici un nume

(va trebui…)
Arcadie Suceveanu
O sut[ ;i una de poezii
PAGINĂ DE JURNAL (III)
frunze de toamnă –

hârtii arzând perpetuu

scrisenescrisescrisenescrisescrisenescrise

în fața mea se deschide o ușă,

o alta
se-nchide<

mă-ntorc la ospiciu<

sunt Liviu Georgescu

om ~n form[ continuat[

ÎNTREBARE
cât putem trăi trăi
doar cu viața
conținută-ntr-un vers?

DE PE CARE P{M}NT
poezia Cassian Maria Spiridon
e fericirea Eminescu,
din apropierea mor\ii ziarist politic
via\a-un fluture vis]nd
`ntr-o
palm[ `nchis[
se-ntunec[
;i nu ;tiu de pe care p[m]nt
mi se ;terg urmele
38
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

DENISA CR{CIUN

Denisa Crăciun (n. 8 octombrie 1977) este doctor în literatură comparată (Universitatea din Clermont-
Ferrand, Franța, 2016). Lucrarea sa de doctorat tratează tehnica punerii în abis în opera romanescă a lui
Umberto Eco. Este licenţiată în teologie – limba şi literatura franceză (Universitatea din Craiova, 2004) şi
absolventă a masterului „Littératures modernes et contemporaines” (Universitatea Clermont-Auvergne,
2007). În 2006 Universitatea Pascal Paoli (Corsica) îi publică jurnalul poetic, intitulat Cennare è foccu di
ogni vita. În țară poeme sale au apărut în revistele Sisif, EgoPHobia, Autograf MJM, Mozaicul, Poezia, Crai
Nou, InterRomania, Nordlitera, Albatros, Oglinda literară, Antares, Conta, Discobolul. Colaborează cu
revistele Poezia, Scriptor, Bucovina literară, Poesis, Hyperion, Olt-Art Mozaicul unde publică eseuri și
traduceri din poeți francezi contemporani și din autori avangardiști.

Al vieții ce-mi păzești

Doar pojghița lui de aur
Ne mai desparte

Îndemn la poezie
În mugurii strugurilor să năvălim
Ca și cum am fi încă vii
Cel ce culege lacrimi cu nume de patimi
Doarme prefăcut în colină
Cu gura de pietre plină

Să năvălim așadar ca umbrele în toiul zilei

În forfota vieții neclintite sunt ulcioarele
La apă nu le mai duc fecioarele
Să nu mai zăbovim de ochii noștri să le umplem
Cu mustul imaginilor șiroind din cuvinte

Despre veșnicia izvoarelor În triumful amiezei

Pentru gloria norilor
Se zbate să iasă la lumină Să renegăm luna străpâna
O sămânță de chiot din chivotul său Scrâșnetelor noastre pisică de câini cerești hăituită
De ou prăvălit ca un înger în volbura lumilor Ea e o alta în timp ce doarme
Cu botul ei rotund pe labe
Bucurie a bucuriei mele ești Gardieni ai poeziei
De mii de hristoși apărată Să ne luăm zborul înapoi și-apoi
Cu coroanele lor de spini înfloriți Să mergem să-i vedem
În grâul cuvintelor pâlpâitoare stea Pe tata pe mama pe bunici și câinele
Slobozit din lesa roasă de furnici
Ca o inimă de câine credincios
La ceruri strămutată
Prin păsări îmi vorbești Mai frumoasă ca o mie de răsărituri
Despre veșnicia izvoarelor
În neclintirea de dinafara timpului
În somnul acesta Inima ta de căpăstru trage
39
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Armăsarul Nimicului Bulboane de lacrimi

În codrii de sare Ești încă aici
Buclele eternității tale Cu ochiul tău săpat în stânci
Sunt dangăte de clopote navigabile Luminoase ale muntelui umbre
Ți se încleștează pe chip
Dincolo de țara fără zori și fără zare Colții veșniciei
Ațipită cu aripile-ntinse casa
De cristal ți-o împresori Îți țin calea îți râcâie coaja de pe trunchi
De oi pierdute fii risipitori De pe coastă se vede un tren în mișcare
Cu așchii de lumină și ambrozii îi ospătezi Din când în când i se aprinde o fereastră
Lunecând spre gura gării
În sărindarul țării fără nume
Nici cruci roșii nici cruci negre la răscruci Amar ca pelinul e vinul
Șiroitoare preacurata-ți ploaie Viilor tale cotropite de vulpi
Din flori de portocal îți țese Printr-o privire le învălui
Mlădioasă străvezie ie Cu inima ce le-o arunci

Mai frumoasă ca o mie de răsărituri Cât mai departe

De topaze de smaralde de safire
La mine-n piept ceasornic al universului
Inima ta ticăie cu cheița întoarsă Îngemănare
De răsuflarea Nimicului
Păianjenii ți i-ai trimis să are
Mi-au atins mintea
Ațipire Și ca o aripă de fluture a ars
Ghicitor în zodii iată-mă-s Abel
Din toate părțile fugărite Cu tălpile-nțărâna de la începutul lumii
Zilele tale prin cuiburi de vulturi Cu viața-n destrămare
Lasă să cadă negre trupuri
Cere îndurare sângele lui și al meu
Te întorci printre cedrii Urlă la cer de păsări să fie înnodat
Să alergi cu cerbii Ca să poată să zboare dincolo de nori
În iarba poemelor să ațipești vrei Și până-n soare în zori
Când securea fratelui va veni
Din sângele tău de faraon Să ne doboare
Să bea poeții ridicați la tron
Pentru ca lumea să meargă mai departe
Mi-ai spus că pleci Oaspete
Ca să răsari în altă parte
Arborii își alăptează puii
Oaspete al pădurii
Un tren s-a pus în mișcare Ascultă cu băgare de seamă
Cum sug pruncii alunilor asemenea îngerilor
Țara cățelei pe zi ce trece își face loc În suflet și-n inimă privește printr-o geană
Te câștigă mai mult ceara Ca să-i vezi mână în mână hălăduind
Cântă în tine cu patima de dinainte
De potop nu-mi erai străin de tot Tatăl lor se trezește dimineața devreme
Cu fruntea încețoșată de nori
Miraj aburind te împrăștii de jur împrejur Cu soma unor vorbe negrăite
Cu păsările smulse din tine Și cu miresmele frunzișurilor negreșit
Cu un gol pe zi ce trece mai flămând ca o pisică Va veni să te desfete
În cenușa lumilor tolănită
Copacii nu calcă niciodată
Între aripile ce-ți mai rămân marea Legile ospeției
Aciuiește luna gonită de o cireadă de nori
Cu nările umflate ți se aprind pe obraz

40
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

ALENSIS DE NOBILIS
Braconieri de vise

Oraşul de aur În voaluri de lumină te-nfăşori

Şi curgi ca păpădiile pe Criş,
Oraşul de aur cu havuze-n livezi, Ţi-e sufletul mireasmă de ninsori
Cu valuri de ambră curgând peste toate, O fragă ce se coace-n luminiş,
Din stoluri de păsări cu ochi de aezi,
Ferestrele-s toate cu diamante drapate> Împodobeşti fiinţa cu armindeni,
Ca vechii daci cu sânziene-n plete>
Cadâne cu daruri în braţe-mprumută De-o să te cauţi, tu eşti pretutindeni
Ulcioare cu mirul curat de Damasc, Când vezi fântâna şi eşti mort de sete!
Iar îngeri de smirnă în inimi ascultă
Cum pruncii din pulberi stelare se nasc.
Anateme
Vibraţii de muzici se-aud, ori se pare
Că visele cresc înspre nouri liane, Pe culmile uimirii raza-i pură
Secunde clipesc dintru ceasuri arare Cu oglindiri de pleoape fanteziste
Parfumuri de mosc, valsând curtezane. Când aura îţi cade pe carură
Şi genele-ţi mângâie ametiste
Oraşul e parcă ascuns după zare,
Dar nimeni de el nu ştie să spuie, În umbra mării zeul duce vinul
Acolo îşi scarpină-n cap de visare, Să înflorească-n împletiri de coapsă
Oamenii locului imaginare cucuie. Vei levita odată cu sublimul
De fericirea vei primi pedeapsă
O lene domneşte-n oraşul de vis,
Un somn te-nveleşte din arbori şi frezii, Iar văluriri de aer ondulează
Domniţe visează feţi-frumoşi de plictis, Intuitiv pe chip uimirea ta
Aşteaptă pe însuşi dumnezeul zăpezii. Căci îngerii surâsul îţi citează
De câte ori pe nori tu vei dansa
Din turnul oraşului un semn doar se face
Şi arborii cântă-n copiii ce cresc, Ţi-aş desena pe chip credinţa fermă
În voaluri de vânturi lumina se coace, Că porţi în ţine un secret divin
Eu caut oraşul. Visez? Mă trezesc? Să mă convingi că dragostea-i eternă
O să mă-ncui în cupa unui crin

Azi O să-ţi pictez pe buze anateme

Când mă apropii să mă stăpânesc
Azi sărbătoarea îţi inundă casa Căci gura ta mereu o să mă cheme...
Cum aripi cresc din zâmbet de copil, Eu o să vin mereu să te... citesc
Auzi cum clopotele bat suav în Lhasa,
Iar în Samoa cânt-un crocodil>
Vibraţii te străbat cu muzici sfinte Crucea
Şi braţele deschizi să-mbrăţişezi
Mătăniile sfinte din cuvinte, Ferestre-n pleoape cresc în sângerare,
Că în cuvinte doar imagini vezi. Iar cuie-n palme simţi ca în stigmat>
O clipă istovirea îţi taie din suflare,
Ca diavolii pe flăcări de comori, Dar înfloriri de viaţă te duc pe Ararat
Dansezi, ascet ce levitează-n munţi
Peste zăpezi atinse doar de nori, Şi te apuci cu mâna de o stâncă,
Ca florile din ochi ce cresc din nunţi>/ la nun\i Iar drumul tău spre-nzăpeziri te duce.
41
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Cum inima ţi-e pură şi adâncă, Iar marea te strânge în valuri avide.
Încât încape-n ea o-ntreagă cruce,
Cu apa te mângâi, te scalzi parcă beată,
Tu porţi în inimă o cruce-nalţă, O simţi în toţi porii, din ea îţi faci crez,
Iar trupul tău de lacrimi e scăldat> Cu marea în braţe, îngemănată,
Ia-mă la tine, Tată, de-s unealtă, Valsezi dezgolită, ori poate visez...
Ce-aveam a face-aici am terminat!
Însă din nouri tună-nfricoşare,
Parcă vorbeşte-ntregul Univers> Te-aş vrea
Să vii când piere orişice-ntrebare,
Ţi-e drumul aspru, dar mai ai de mers! Te-aş vrea aşa ca pe o fantezie
Ce-ar deveni pe dată serios
Porneşti spre vârf umil pe Ararat, Ca să plătesc în braţele-ţi chirie
Să te înalţi la cer ca niciodată, Te-aş săruta vulgar şi odios
Însă rămâi de cruce agăţat,
Iar crucea stă de tine agăţată. Ca sfântul fără slujbă şi cetanii
Sutană neagră şi agheasmatar
Să te mângâi până scânceşti jelanii
Memorii de vetre Să te pătrund cum n-ai visat, bizar

În transă pătrunde în ochi violet, Să nu ştii unde-s, ici, acolo

Iar muzici suave pedunculul scurmă, Ba te înfig, te muşc, te sorb rapace
Adie-n ascet şerpuit menuet, Şi mâinile-ţi dansează în tremolo
În ochi se topeşte vederea din urmă> Şi-n şolduri parcă intră mii de ace
Din pulberi stelare curg fluturi eterici, Iară în sfârcuri fulgeră arcuşuri
Sunt gânduri mai pure de luare-aminte, Cu coarde destrămate plesnite în vioară
Oglinzile cerului reflectă în minte În timp ce eu găsesc alunecuşuri
Proiecţia umbrei tăcutei biserici... Să mă strecor în tine iar şi iară
Miresme de ambră puterea ne fură, Dansăm până la ziuă far’ de vină
Ne cheamă o lipsă ascunsă-n prisoase, Pe nori de-nchipuire şi răsfăţ
În eu se-ntrupează o formă mai pură Până şopteşti încet< termină
Ca ochiul ce zarea de ceruri o coase. Ca fulgerele sparte să le scoţi
În stranele norilor mai pâlpâie spectre Într-o explozie divină cum doar tu
-Strămoşii şi sfinţii din umbre fugare, Eşti unic a electrocuta
Iar dansul de raze-mpletite-n tiare Şi muşcă-mă de îţi voi spune nu
Ascunde-ntre flăcări memorii de vetre... Doar când leşin îţi voi şopti< aşa!

Îndrăgostită de mare
Vrajă
Aruncă-te-n mare şi nu mai veni,
Lasă-te-n adânc mlădiere-ntre peşti! Am pe papilă gustul ultimei veniri
În verde azur îţi place-a trăi, În ochi mi se zăreşte ultima plecare
Adâncul tăcut te simte, trăieşti! Sunt secretarul marilor iubiri
Şi-s controlor de semne de-ntrebare
În apele calde, naiadă, cobori,
Coralii se joacă în părul tău nur, Care te-ar duce în croazieră
În braţele apei vibrând te-nfăşori, Pe nava sa cu fildeş şi cu flori
Cristalul ei ochiul ţi-l face mai pur> Din emisferă-n altă emisferă
Ca să te scalzi în voaluri de culori
Atingerea caldă, fiori de mătase
Îţi lunecă sfârcuri în vise lucide Nesăbuit beau apa din cişmele
Şi mângâi amibe, meduze, ţestoase, Dar înţelept deschid în ochi fântâni
42
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

Şi mă ascund ca hoţul în lalele

Să văd cum te înalţi fantast din crini
Am buze dintr-o frunză de mirare
Şi haina mi-e cusută-n siminoc
Când te ating cu raza pe visare
Îţi bate sânul parcă-i luat de foc
Şi ne zâmbim în viaţă ca-n nedeie
Tu luminată-n zâmbetul miresii
Şi ca-ntr-o vrajă ne-amintim crâmpeie
Când ne gustam cu team[ de obsesii...

Raul Poesis

C`nd ceva pare neverosimil

~n Moldova lupul tr[ie;te `n p[dure ;i url[ la lun[

~n Transilvania st[ cu gazda la mas[

;i doarme `n camera din fa\[

~n Transilvania lupul st[ omene;te de vorb[

cu c`inii de paz[

C`nd aud astfel de baliverne

lupii tineri din Moldova izbucnesc `n r`s

La sf`r;it poetul Petre Stoica `mi zice<

c`nd ceva pare neverosimil
cheam[-l pe Vlad |epe; pe nume

Eram `n casa lui din Jimbolia

iar ochii lui plecaser[ pe jos
spre anticariatele din Bucure;ti

Dumitru P[curaru
Punctul de inversare
a memoriei
Casa de editur[ “Max Blecher”
Editura :coala Ardelean[, 2017
43
Poesis CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

VASILE DAN

Tot una e
Tot una e seară sau dimineaţă acelaşi e sîngele
hemofilului prelins uşor din nas fără să ştie doar
ceilalţi
contrariaţi înspăimîntaţi de ei înşişi mai mult
i-l şterg repede ca pe o amintire urîtă
ce a venit nu se ştie de unde.
Tot una e treaz sau cu capul în nori
trecînd strada pe propriile picioare fără vertijul acela
cunoscut cu care-ai păşit deja în gol acel
gol în care piciorul se-afundă liber.

Tot una e scrii ce au citit alţii venerabilii

altui deceniu, secol, mileniu cerneala
uscată stă pe limba ta
dimineaţa aceea, chiar aceea
ce întîrzia de fiecare dată
pentru totdeauna.

O
A venit fireşte dimineaţa.
S-a lăsat fireşte noaptea.
Nu neapărat în această ordine.
Oul şi găina.
Degetele de la mîna stîngă cu care apuci orice
de cînd te-ai născut
sînt tot de atunci la mîna ta dreaptă
cu care scapi din gură
cuvintele.
Şi ce se întîmplă dacă nu adormi?
Cuvîntul e un ou roşu de Paşti
Şi ce se întîmplă dacă nu adormi? Şi vine un ou cu pene.
altă zi chiar în această noapte?
E numai a ta în care toate au voie să se întîmple apoi
te-mpiedici la limbă în locul tristeţii Colind
se gudură la picioarele tale o căţeluşă.
Îl ascult pe ion zubaşcu colindînd
Şi ce se întîmplă dacă nu adormi? Arzi la un an după moarte lui.
încet ca un foc mocnit sfîrîie Are încă o voce proaspătă
firicelele lui departe pînă în degete tonus în glas
în unghiile înfipte în carne. ritm apăsat, sănătos –
trăieşte.
Şi ce se întîmplă dacă nu adormi? O carte
insomniacă aşteaptă închisă Îi spuneam
în manuscris. inima e un iepure
44
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOEMUL CONTEMpORAN
TITU MAIORESCU Poesis

roşu iscat din senin ce spulberă iarăşi sarea

ce sare brusc zilei.
din tufiş.
Orice se poate construi din cuvinte călcîiul
lui ahile săgeata ruptă
A fi întotdeauna la purtător punctul
de start.
Nu există nici o urmă a trecerii tale aici
precum ai fi trecut prin aer, ai fi călcat pe apă
ai fi fumul unei arderi de tot. N-aş fi vrut să adorm în iarbă
Sîmbăta e ziua în care îţi simt prezenţa N-aş fi vrut să adorm în iarbă
cu toate cele cinci simţuri deschise. n-aş fi vrut să îngenunchez ca un animal sălbatic cu
Te miros de la mari depărtări acolo gura
unde ochiul nu vede. la apă
n-aş fi vrut să întorc capul după primul pas
Te aşez în cerul meu palatin într-un oraş străin în care am coborît
printre cei nenăscuţi încă fără de nume. n-aş fi vrut noile dioptrii
prin care înţeleg dintr-o dată atîtea cuvinte nescrise
Te văd înainte de a fi în picioare n-aş fi vrut ziua de ieri peste care am sărit
în spatele meu. n-aş fi vrut să repet după tine bună ziua
după atîta timp
Te aud în liniştea nopţii cu lună nouă n-aş fi vrut cartea asta ce nu se deschide
cum îmi întorci foaia atît de încet nu se închide nu începe nu se termină
abia scrisă. niciodată
n-aş fi vrut nimic dar asta nu se poate
Te pipăi ca un orb textul sigur cer totul.
pe o piele de cenuşă.

Stinge lumina Din jurnalul intim

Stinge lumina e ziuă stinge lumina e noapte Întotdeauna recunosc am fost sclavul tău.
de la stînga la dreapta hîrtia se aprinde Nu mi-am aparţinut cu totul niciodată.
încet cu o cerneală roşie de foc litere Lustruiam cu tălpile goale calea dus-întors pînă la
noi e noapte stinge lumina închide tine
uşa după tine e ziuă pe care repede-o ştergea vîntul precum nisipul în
toate sînt adunate acum deşert.
ca într-un buzunar de la piept Nu mă-ntorceam din drum ştiindu-te tot timpul
vorbeşte nu-i nevoie de cuvinte acolo în faţă
găsim noi şi acea limbă unde te-am fost pierdut prima oară. A doua. A treia.
în care se crapă de ziuă. Te pierd tot timpul asta îmi place la tine.
Cînd obosit mă aşez
pe tine stau suspendat.
Orice se poate construi din cuvinte

Orice se poate construi din cuvinte un triunghi

ea el ea
seara noaptea dimineaţa
mănuşă din pielea ta însăşi, mîna proprie
cu care faci incizii direct pe inimă

Orice se poate construi din cuvinte o gaură în

aer ochi închis apă întotdeauna
sub nisip vîntul

45
Poesis JURNALUL
CENTENAR
UNUI
TITU
TRADUC{TOR
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Adam Puslojić
epilog inevitabil

1. Și în primul rând, aici este – Mihai Eminescu, ca

Nu mi-am putut permite ca Eminescul meu să fie poet sârb. Dar în nici un caz doar asemănător…cu
simplu și nătâng, un poet ieftin. Chiar dacă ar fi fost ai noștri, poeții sârbi romantici.
să-și aștepte traducătorul în limba sârbă…o sută de La Eminescu avem mai mult din Njegoš și Laza
ani! Și, la drept vorbind, încă o sută. Kostić…dar și Branko și Đura Jakšić.
М. Е. este mereu riscant de viu, imprevizibil, Cel puțin, așa l-am citi eu și astfel … l-am tradus.
singular, proaspăt în gândire și nou în poetică (a trăit Ceva din toate astea se află și în traduceri.
și a scris în triunghiul< clasicism - romantism – Spre norocul meu, s-au găsit și înaintea
simbolism!). traducerilor mele reușite sârbizări ale lui Mihai
Și în traducerea în limba sârbă trebuia să aibă un Eminescu< Slavko Vesnić sau Radu Flora, Vasko
aspect aparte. Limba lui este nu atât românească, cât Popa și Ivan V. Lalić, Ljubomir Simović și Aurel
personală și excepțională! Această este definiția mea Gavrilov, Ileana Ursu și Milan Nenadić...mergând
pentru Mihai Eminescu. El…se evidențiază și până la Ioan Flora, care la fel nu a rezistat
diferențiază, începe poezia din nou, chiar de la provocărilor și ispitirilor traducerii.
începuturi. De aceea și credea că… știe totul, și O culegere strălucită a acestor strădanii este cartea
înțelege 17 limbi. El este un ÎNTEMEIETOR. „Opere alese/ Izabrana dela” de Mihai Eminescu, o
Limbajul său liric, poetic, în cea mai mare măsură ediție bilingvă de la București, realizată în anul 2000,
este pentru oamenii care vor să vină vreodată și să le pe care au îngrijit-o Ioan Flora și Octavia Nedelcu.
înțeleagă pe toate. Și pe Luceafărul său, și Oda, și Le mulțumim.
Rugăciunea unui dac!
Și dintotdeauna a fost să fie așa, în toate timpurile. 3.
Și astăzi, la fel. Pe mine, ca traducător al lui Eminescu, singurii
La Eminescu, în limba sârbă este cel mai greu de care nu s-au năpustit asupra-mi și nu m-au zorit sunt
tradus – timpul! poeții Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu,
Ioan Flora, Radomir Andrić, Slavko Almăjan și Srba
2. Ignjatović.
Ca prin minune, traducându-l de peste patru Hvala, le mulțumesc, cu prisosință.
decenii (Odă, în metru antic, de pildă, o am astăzi M-am temut de această zorire, iar mai târziu mi-
tradusă în 23 de variante!) de multe ori m-am salvat a fost teamă și să nu întârzii cu aceste traduceri ale
prin sunet! Nu mă refer aici numai la rime și mele peste măsură.
asonanțe, ci și la ritmul și aria poeziei, pe dinăuntru. Nici prea devreme, nici prea târziu…
Dar – din interiorul ambelor limbi (română și Poate că, totuși, acum… am scăpat!
sârbă), deodată.
Prin sunet în traducere am curățat denivelările și 4.
confuziile, surplusurile gândirii sau imaginilor De cele mai multe ori bineintenționați, îmi ziceau:
(gândurilor) din rezolvările finale de traducere. tradu-l pe Eminescu cu limba și în spiritul
De aceea m-am încumetat, uite, să traduc numai romanticilor sârbi. Un sfat firesc și logic, dar exista
lirica lui Eminescu. Să fie puțin? în mine temerea că nu este așa.
Rezultatul este acum aici, în fața ochilor voștri. La Eminescu, cel mai greu a fost de tradus
Cel mai mult am ținut cont de liniile importante timpul! Am descoperit acest lucru la vreme și mi l-
ale gândirii poetice eminesciene. Amănunțit, de la am repetat în sinea mea mereu.
un vers la altul. Important mi-a fost M. E., doar Alegerea formelor poetice, chiar a cuvintelor
poetul. înseși, trebuia să treacă prin selecția de limbă (despre
Ca o recompensă, nu am tremurat pentru fiecare care trebuie să se citească eseul lui Nichita Stănescu,
vers eminescian. Mai mult m-am grijit de spiritul care este dat în această carte!) dar în așa fel încât și
minții sale. Această linie doar și înfățișarea spiritului în traducere totul să rămână – firesc de adecvat!
reprezenta întregul poeziei sale. Această sintagmă este foarte importantă pentru
Iar rezultatul.? Totul a fost…din belșug. mine. Nu erau mai importante aici, ca să spun
Migrația sufletelor …de la o limbă la alta! întocmai, - troheii și iambii, rimele de toate felurile
46
Nr. 1 / 2018 JURNALUL
CENTENARUNUI
TITUTRADUC{TOR
MAIORESCU Poesis

și verlibrul, versul liber sau cel alexandrin… în această carte din însemnarea Adrianei Costea!) că
importantă era armonia și ritmul acestor versuri! Eminescu a tradus în limba română și ciclul
Am căutat întotdeauna soluții bine distribuite< în „Kosovo” al poeziei noastre epice sau, cel puțin, el
traducerile mele există… de toate, tot ce e posibil și însuși a dat versiunea finală a acestei traduceri.
imposibil. Pentru acesta acum îi răspundem cu acest
Nici o clipă nu am putut uita că „Eminescu este LUČARNIK al nostru.
ultimul mare romantic european”, după cum mulți Dar de ce este Luceafărul său – LUČARNIK?
l-au situat și clasificat. În a sa „Antologie a În slovenă și engleză s-a tradus prin Lucifer, în
romantismului european”, poetul nostru Miodrag macedoneană a rămas Lučafar, în portugheză
Pavlović așa l-a și așezat – ca ultimul în șirul și Hiperion, în franceză Vesper, în italiană Astro, în
ordinea stabilită. rusă este Lučafer…
El totodată a conceput și prin propriul său La noi au figurat mai multe versiuni, dintre care
exemplu a început acea poezie modernă europeană citez două… ale perechii de traducători și poeți
(cel mai asemănător cu Baudelaire!) de la simbolism Milan Nenadić - Ileana Ursu< „Svetlonoša” (1995) și
și expresionism, și până la desfășurările moderne. L- „Večernik” (1999).
a cuprins în el însuși pe Goethe, Pușkin, Njegoš… Ambele noțiuni din traducere sunt corecte, dar și
dar a adăugat și …lirica romană și poezia în sanscrită – insuficiente. Din conceptul de „svetlonoša” lipsește
– pe de o parte, și pe… Baudelaire, Heine, Rimbaud, noaptea, întunericul, iar în „večernik” din nou nu
pe de altă parte. există – rază, lumină?!
Iar în cuvântul românesc Luceafărul, este vorba
5. despre Steaua ciobanului (zvezda Danica, în limba
Cuvântul LUČARNIK (Luceafăr, corespondentul sârbă, n. n.), mai precis despre planeta Venus (Venus,
sârbesc, n. n.) l-am descoperit, uite minune, în 15 Iștar, Astarteia, Afrodita…), care este pe cer și
ianuarie 2017, de ziua lui Mihai Eminescu! Luceafărul de seară (Večernjača, în limba sârbă, n.
Concomitent și predestinat, am început și o nouă n.) și Luceafărul de dimineață (Zornjača, în limba
traducere a acestui poem al său, poate cel mai sârbă, n. n.).
important, fără nici un gând, plan sau motiv, cu totul La Eminescu, acesta este și numele eroului
spontan și ca printr-o revelație! Să sune altfel poemului care este un tânăr, iar în traducere trebuie
amănuntul că sâmbătă, în 11 februarie, de pildă… să fie un cuvânt de gen masculin.
am tradus chiar 33 de catrene din LUCEAFĂRUL, Cum să exprimi adecvat aceasta în limba sârbă –
132, din cele 392 de versuri? doar printr-un unic și singur cuvânt?
Și nici nu m-am mișcat din loc, toată ziua. Uite așa, am ajuns și la – al meu Lučarnik!
Traducerea poemului în întregime (într-o În această noțiune este cuprinsă și raza (luča, în
oarecare măsură urmărită și inconștient!) am limba sârbă, n. n.,) și întunecarea (čarno, în limba
încheiat-o de Întâmpinarea Domnului, la 15 sârbă, n. n.), înnegrit.
februarie 2017 (pe rit vechi, n. n. ), cu un mare Și vai, acesta trebuia deci să fie – un neologism,
sentiment de despovărare și atunci m-am închinat. salvator pentru acest traducător, pentru Eminescu
Uite, și acest lucru a fost, se vede, posibil. însuși și al său cititor.
Să nu sune nicidecum patetic, am afirmat deschis Dintotdeauna acest cuvânt (LUČARNIK) s-a
în mai multe rânduri (și, în egală măsură, am promis aflat în adâncurile și pe vârfurile, în spiritul și auzul,
acest lucru – lui Nichita Stănescu și mie însumi!) în inima și mintea limbii sârbe.
cuvânt cu cuvânt că nu voi muri până ce nu public Acum uite, se află – în titlul pe care l-am așteptat
lirica lui Mihai Eminescu! mai bine de patru decenii.
Văd astăzi că promiteam ceva… aproape incert și La traducerea, și acum și la lectura traducerii
imposibil. mele, trebuie uitat faptul că acesta este „cel mai bun
Și-a fost ușor de promis așa ceva, suna logic și Mihai Eminescu”, cum mulți și au afirmat decenii la
frumos. rând, și că cel mai adesea nici nu sunt precizate
motivele și dovezile pentru o astfel de afirmație.
6. Nici nu ne miră astăzi faptul că mulți dintre
Este important și amănuntul că am spus că știa și tălmăcitorii poeziei lui Eminescu așază, în chiar
înțelegea 17 limbi< pe lângă română, germană, vârful creației sale poetice, „Oda (în metru antic)”
spaniolă, engleză, rusă, franceză… și polonă, greaca sau „Rugăciunea unui dac”, cele cinci „Scrisori” sau
veche și neogreacă, bulgara, albaneza, turca, sârba și sonetele.
slava veche. Și citea și în sanscrită!
Pentru noi este foarte important încă un 7.
amănunt< există o bază și dovezi indirecte (a se vedea După onorabilele și (cred) inspiratele cărți de
47
Poesis JURNALUL
CENTENARUNUI
TITUTRADUC{TOR
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

poezii alese ale lui Lucian Blaga, George Bacovia,

Tudor Arghezi, Geo Bogza, Nichita Stănescu și
Marin Sorescu…uite, acum, aici și – pe Mihai
Eminescu.
În sfârșit, în cele din urmă.

8.
Traducându-l pe Eminescu, nu numai că „nu am
pierdut rimele”, ceea ce reprezintă acea faimoasă și
zgomotoasă temere a poetului nostru Branko
Miljković care, traducându-l pe al său Osip
Mandelștam, a și crezut acest lucru. Și l-a exprimat
limpede.
Dimpotrivă, în cazul meu. Cât timp am tăcut în
cei 44 de ani și până ce nu am tradus poemul lui
Eminescu „Luceafărul”, și am tradus „alte bucăți”
de-ale sale și sonetele, nici nu am avut sentimentul
că stăpânesc rima, așa cum era ea.
Și, drept recompensă, când timp în douăzeci de
zile, dar cu consecvență, zi după zi… am tradus
„Luceafărul”, am dobândit un simț firesc al rimei, ca
o formă a mea, încât am și avut zeloasa senzație a
„atotputerniciei” traducerii ca o categorie poetică.
Această impresie, firească și spontană, mi-am
asumat-o și ca pe o contribuție personală (singura
poate!) la teoria traducerii. Astfel, și este vorba
despre un paradox aparte, am reușit eu să rezolv
acest „pătrat al cercului”< există și este posibil ca o
traducere să fie mai bună decât originalul?
Căci, dacă ar fi posibil acest lucru, rămâne
întrebarea< de ce să mai și traduci un asemenea…
rest în original?
La urma urmei, singura mea contribuție la teoria
universală a traducerii este sintetizată în opinia< “Altarul Eminescu”
originalul nu există, traducerea este originală! (~n atelierul lui Adam Puslojić Belgrad - 2003)
11. 3. 2017

(traducere de Dușița Ristin)

48
Nr. 1 / 2018 CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Poesis

Gheorghe Glodeanu
Despre durerile poeziei

După romanul Helianta (1921) de Natalia Negru cât cu greu poate duce un singur om”. În mod
și după publicarea de către Horia Oprescu a unui paradoxal, pentru Ionel Necula, autoarea Heliantei
amplu volum de Corespondență în 1969, o nouă este o răzeșoaică cu principii morale ferme, ce și-a
carte reia povestea tragicului triunghi erotic alcătuit însușit normele clasei sociale din care face parte. În
din Natalia Negru, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel. ciuda argumentelor pe care încearcă să le aducă
Este vorba de volumul intitulat Durerile poeziei. prefațatorul cărții, Natalia Negru nu poate fi
Amintiri, Tecucel, ianuarie 1934 (Ediție și prefață de considerată o inocentă. Au recunoscut acest lucru
Ionel Necula, Editura Muzeul Literaturii Române, deja contemporanii poetei, opiniile unor critici
București, 2016). Autoarea este Natalia Negru, literari precum G. Călinescu și Șerban Cioculescu
protagonista întâmplărilor, cea care, prin tribulațiile fiind elocvente. În definitiv, ea este cea care a
sale erotice, se face vinovată de dispariția a doi provocat moartea lui Șt. O. Iosif părăsindu-l de
importanți oameni de cultură. dragul celui mai bun prieten al acestuia, Dimitrie
Geneza cărții este reconstituită în Nota asupra Anghel. Poate că amazoana de odinioară s-a
ediției. Ionel Necula mărturisește că a aflat de cumințit și a intrat în rândul lumii la senectute, după
existența manuscrisului dintr-un caiet de însemnări mai multe căsătorii eșuate. Dar aceasta este o altă
ținut de către Natalia Negru în 1956. În Însemnările poveste. Natalia Negru poate fi considerată o
sale casnice, diarista consemna principalele victimă, dar o victimă a propriilor sale fapte.
probleme ale existenței cotidiene. Dar tot aici se Cunoscând povestea triunghiului erotic, unele
găsește și ciorna unei scrisori adresate lui Horia afirmații ale prefațatorului se dovedesc halucinante.
Oprescu, prin care i se cerea restituirea Dacă ar fi parcurs cu mai multă atenție
manuscrisului intitulat Durerile poeziei (Cristale de corespondența celor trei, ar fi constatat că pretinsa
dor și iubire). Se pare că destinatarul epistolei nu a femeie angelică și-a trădat soțul înainte de a divorța
dat curs solicitării autoarei, dar, conștient de de acesta. Ionel Necula este de părere că vina
importanța textului, ulterior, l-a predat Muzeului despărțirii îi aparține lui Șt. O. Iosif, care trăia o
Literaturii Române. Aici îl descoperă Ionel Necula, dramă personală tăinuită. În lungile lor momente de
care îl copiază în vederea editării, păstrând despărțire, poetul ar fi apelat la serviciile unor femei
dispunerea inițială a textelor. Durerile poeziei sunt ușoare, de unde ar fi dobândit o maladie venerică
urmate de o Addenda ce valorifică mai multe netratabilă la acea dată. Corespondența triunghiului
manuscrise aflate în fondul MNLR. Este vorba de un erotic nu vorbește, însă, nicăieri despre pretinsa
fragment din romanul inedit Lunca Mândrușcăi, de boală a lui Iosif, care își adora soția și nu avea niciun
poemele Nostalgie și Celor plecați departe, precum motiv ca s-o înșele. Nici romanul Helianta nu spune
și de eseul intitulat Satul. nimic în acest sens. Îndelungatele perioade de
Cartea se deschide cu un amplu studiu despărțire din existența celor doi se datorau situației
introductiv, intitulat Natalia Negru – o viață lor financiare precare și nu maladiei lui Iosif.
marcată de eșecuri și nenoroc. Ionel Necula Dimpotrivă, în Durerile poeziei, muza de odinioară
precizează, înainte de toate, maniera în care a nu ezită să vorbească despre boala lui Dimitrie
descoperit acest manuscris la Muzeul Național al Anghel (Mitif), gestul funest al poetului fiind
Literaturii Române. Îl miră faptul că nimeni nu s-a interpretat ca o consecință a crizelor sale de nervi.
gândit până acum să îl publice, deoarece textul se Încercând să spele imaginea Nataliei Negru, în
dovedește important pentru înțelegerea unui spatele unui „poate” dubitativ, Ionel Necula nu face
moment semnificativ din biografia autoarei. Chiar altceva decât să incrimineze memoria lui Șt. O. Iosif.
dacă Natalia Negru a fost comparată cu George Vorbește de eforturile depuse de către Natalia Negru
Sand, autorul prefeței consideră că această alăturare pentru apărarea memoriei primului ei soț, apoi
nu rezistă deoarece poeta nu a fost o aventurieră, nu reconstituie istoria dezastruoasă a căsniciei cu
a fost o feministă prădalnică și nu a avut nici Dimitrie Anghel. E ciudat că autorul ediției nu face
temperamentul convulsiv al celebrei scriitoare referire la volumul de corespondență realizat în 1969
franceze. Natalia Negru este prezentată drept „o de către Horia Oprescu, în măsură să clarifice
ființă cu vanități obișnuite, lovită crunt de viață, relațiile dintre cei trei. În schimb, trimite la exegeți
având la cheia destinului atâta nefericire și nenoroc anonimi și la cărți apărute la edituri necunoscute.
49
Poesis CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Nr. 1 / 2018

Cu toate acestea, este vorba de mărturiile unor nobile. Îndeosebi ochii vineți bătând spre verde sunt
oameni care au cunoscut-o pe Natalia Negru. Dar o cei care îl pun pe gânduri. O observă pe furiș, când,
Natalie Negru aflată la senectute, când avea tot citind, chipul ei dobândește o expresie îngerească.
interesul ca să își apare imaginea, și nu femeia fatală Simpatia se dovedește reciprocă, iar întâlnirile
care a distrus viața celor doi poeți. Mai mult, repetate devin un pretext de dialog. Până la urmă,
realizatorul ediției publică o serie de scrisori ce iau creația este cea care îi apropie. Într-o bună zi, Natalia
apărarea femeii nefericite. Pentru a explica prinde curaj și cere opinia maestrului asupra
despărțirea de Iosif și apropierea de Anghel, Ionel versurilor sale. Iar maestrul se execută, îi citește
Necula citează și din romanul autobiografic poemele și o îndeamnă să persevereze. Chiar dacă
Helianta. În esență, ni se propune o prefață identifică unele probleme de versificație și de
neglijentă, cu numeroase repetiții și greșeli de ortografie, tânărul custode speră să scoată din ea o
tehnoredactare, dar și cu mai multe ipoteze scriitoare adevărată. În încheiere, își asigură
insuficient probate. Trimiterile la corespondența prietenul că îl va ține la curent cu derularea
emisă în timpul vieții ar fi adus mai multe argumente evenimentelor.
convingătoare decât citarea mesajelor ulterioare Și cea de a doua scrisoare adresată lui Sextil
poveștii de dragoste, când Natalia Negru încerca – Pușcariu exprimă aceeași stare de euforie provocată
asemenea lui Maitreyi – să își înfrumusețeze de iubire. Șt. O. Iosif menționează faptul că, de la
biografia. Oare de ce a eșuat și al treilea mariaj al primul său mesaj, dragostea lui a străbătut mai multe
poetei, despre care nu se suflă o vorbă? etape: a crescut, s-a aprins, a strălucit o clipă, după
Dincolo de ideile controversate și insuficient care s-a potolit. Deși o iubește mai mult decât
argumentate din studiul introductiv, probleme ridică oricând pe „domnița albăstrică”, recunoaște că a
și subtitlul Amintiri. Aceasta deoarece volumul căzut în vechea indiferență. Don Juanul timid îi cere
Durerile poeziei nu este o carte de memorialistică tinerei admiratoare să o însoțească pe străzile
propriu-zisă, ci mai degrabă un roman autobiografic Bucureștiului („îndrăzneală nemaipomenită”), iar
ce descrie principalele momente ale unei existențe aceasta acceptă. Mai mult, în timpul plimbării la
zbuciumate. Un roman acaparator, ce nu conține periferia urbei, bărbatul îndrăgostit își mărturisește
doar confesiuni, ci înglobează și câteva scrisori sentimentele. Scrisoarea insistă pe reacțiile
elocvente în privința evenimentelor relatate. De custodelui sensibil și emotiv. Când o revede peste
altfel, având în vedere subiectul abordat, titlul corect câteva zile, Natalia i se pare nespus de frumoasă, „așa
al cărții ar trebui să fie Durerile poeților și nu de frumoasă, frumoasă, să-ți pierzi mințile nu
Durerile poeziei. În mod paradoxal, cartea nu se altceva”. Din păcate, frumusețea întâlnirii este
deschide cu însemnările Nataliei Negru, ci cu două umbrită de comentariile răutăcioase ale
epistole semnificative trimise de către Șt. O. Iosif contemporanilor, lumea începând să se ocupe de
prietenului său, Sextil Pușcariu. Inițial, aceste texte „idila domnului custode”. Dezgustat, poetul nu mai
au văzut lumina tiparului într-unul din primele simte bucuria creației și se refugiază în băutură. Or,
numere ale revistei „Gândirea”, fără să se specifice, asemenea stări psihice nu permit manifestarea
însă, care. Din păcate, mesajele nu sunt datate, ceea iubirii. Mai mult, simte că nu este vrednic să se ridice
ce ar fi fost obligatoriu pentru a reconstitui exact la nivelul femeii adorate. Drept urmare, om onest,
momentul derulării evenimentelor. Prima epistolă se întrerupe orice corespondență. Decât un scandal în
dovedește importantă deoarece povestește întâlnirea care să fie implicată și iubita inocentă, preferă să
lui Șt. O. Iosif cu Natalia Negru. Epistolierul meargă pe propriul lui drum, purtând în suflet
recunoaște faptul că s-a schimbat. A devenit custode comoara unei amintiri fericite.
la Biblioteca Fundației Universitare „Carol I”, „o Schimbul epistolar dintre cei doi prieteni se
funcțiune destul de agreabilă, ușoară, deși poate întrerupe aici pentru a face loc romanului
cam… expusă”. Poetul mărturisește faptul că de vreo autobiografic propriu-zis. Narațiunea este alcătuită
două săptămâni umblă zăpăcit, nu poate dormi dintr-un șir de schițe, ce reconstituie momentele
noaptea, iar prietenii îl plictisesc. Toate acestea din semnificative din destinul zbuciumat al Nataliei
cauza a „doi ochi vineți, cari țin straja gândurilor Negru. Spre deosebire de corespondență, relatarea
mele”. S-a îndrăgostit lulea „de-un drac de copilă intitulată La un seminar ne propune altceva. De data
drăguță și cuminte, și deșteaptă”. Este studentă la aceasta, în centrul evenimentelor se găsește însăși
litere, o cheamă Natalia și, în plus, mai este și poetă. autoarea. După cum o sugerează și titlul, ni se
Aceasta vine cu o regularitate de școlar premiant la relatează un episod din timpul studiilor femeii fatale.
bibliotecă atunci când el este de serviciu. Femeia Când profesorul Mihail Dragomirescu propune
fatală reușește să îi atragă atenția prin felul ei simplu subiectele pentru lucrările de seminar, poeta în
de a se îmbrăca, prin mișcările pline de armonie ale devenire se angajează să vorbească despre lirica lui
corpului, prin figura ei luminoasă și prin trăsăturile Șt. O. Iosif. Își pregătește lucrarea timp de o lună,
50
Nr. 1 / 2018 CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Poesis

insistând pe truda poetului, bine ascunsă sub intermediul lui, i se deschideau porțile cerului,
aparența de simplitate. Studenta curioasă să visurile creatoare de artă. Din această perspectivă,
cunoască un suflet de poet remarcă arhitectura poetul îi apare drept spiritualizat și etern inspirat,
clasică a poemelor, seninătatea, acuratețea și gingășia atoateștiutor și atotputernic. Recunoaște că aveau firi
versurilor. Textul insistă, apoi, pe fericirea resimțită contrare, dar ele se completau reciproc. Spre
de către poet la auzul celor prezentate de către deosebire de Steo care „era armonie, liniște, unitate,
Natalia la seminar. În mod firesc, întâmplarea are stil definitiv”, ea era „un vulcan, care fierbea în taină,
menirea să îi apropie și mai mult pe cei doi un neastâmpăr inconștient, comprimat”. Am putea
îndrăgostiți. Altă dată, femeia amorezată povestește spune că studenta de la litere nu se îndrăgostește de
cum una dintre profesoare le-a cerut să citească bărbatul de lângă ea, ci de imaginea demiurgică pe
volumul Patriarhale de Șt. O. Iosif, considerat „un care o are despre creatorul autentic, considerat un
juvaier”. veritabil supraom.
Primele schițe ale Nataliei Negru prezintă câteva Pentru Natalia, poetul reprezintă o întruchipare
episoade cruciale din povestea ei de dragoste trăită suverană a bunătății, zeitatea care o iubește pentru
alături de Șt. O. Iosif. Un asemenea text de referință calitățile ei și nu din egoism. În manieră romantică,
este și cel intitulat Poetul. Din păcate, confesiunile cei doi tineri se logodesc în fața mormântului lui
nu sunt datate, autoarea mulțumindu-se cu Eminescu. În viziunea angelicului Iosif, nimic nu
romanțarea amintirilor sale. Uneori, eroina nu putea fi mai frumos pe lume decât iubirea lor. La
povestește întâmplările, ci le transformă în scurte rândul ei, preluând fragmente din corespondența pe
scenete. Natalia Negru vorbește despre plimbările lor care a purtat-o, Natalia recunoaște faptul că i-a fost
la periferia orașului, o modalitate nevinovată de a se dor de poet. Era singură și tristă, iar felul de a vorbi
apropia unul de celălalt. Inocența relației este al oamenilor o rănea. Cu toate acestea rămâne
marcată în felul următor< „Nici între doi îngeri n-ar neîncrezătoare, deoarece o greșeală făcută acum ar
fi fost atâta sfiiciune, și castitate, cum a fost între noi costa-o seninătatea sufletului toată viața. Speră, însă,
până am ajuns în fața altarului, când am ca Iosif să devină steaua aprinsă care îi luminează
îngenuncheat sub binecuvântarera bunelui, ca cei viața.
mai feciorelnici miri”. Veritabilă întruchipare a Următorul episod al micului roman sentimental
nevinovăției, poetul mărturisește că iubirea l-a întors se intitulează Logodnicii. Rememorând
din moarte. Înainte de întâlnirea miraculoasă cu evenimentele tinereții sale, autoarea întregește
Natalia, nu mai credea în nimic și se distrugea în informațiile din scrisori. Natalia vorbește despre
mod sistematic. Pesimismul funciar al lui Iosif se influența benefică pe care a avut-o asupra
explică atât prin condiția lui socială, cât și prin singuraticului Steo, care promite să accepte ordinea
nepăsarea și lipsa de înțelegere a publicului pentru firească a lumii. Drept urmare, se mută acasă și se
poezie. înscrie la Universitate. Povestea de dragoste a celor
Autorul Patriarhalelor definește arta versurilor. doi tineri este privită cu simpatie de către prietenii
În viziunea lui, poezia presupune o ambianță poetului și de către profesori. Din păcate, părinții
culturală rafinată, iar versul „e o formulă a Nataliei nu concep ca fiica lor să se căsătorească cu
sensibilității”. Artistul se cere auzit, înțeles și răsfățat, un poet, breasla ce oferă cele mai puține garanții
deoarece altfel se stinge. Deoarece și-a găsit sufletul pentru o căsnicie solidă. În plus, nici slujba de
pereche („un suflet de înger”), Iosif se simte răsplătit custode nu inspira prea multă încredere pentru
pentru toate răutățile îndurate. Confruntată cu destinul unei familii cu mai mulți copii. Pentru a
scepticismul funciar al poetului, Natalia încearcă să contracara avansurile poetului, Nataliei i se spune că
îl încurajeze, atrăgând atenția că există și un cerc de a fost cerută de către proprietarul unei moșii
cititori care îl admiră, dovadă fiind articolele învecinate, iar părinții au consimțit la acest mariaj
elogioase din presa vremii. Este vorba de un cerc ce avantajos din punct de vedere financiar. Doar fratele
se reduce, totuși, doar la câțiva indivizi. Drept este de partea surorii sale, insistând pe importanța
dovadă – relevă poetul –, din volumul său s-au sentimentelor. În ciuda disensiunilor, o frumoasă
vândut doar o sută de exemplare, din care jumătate scrisoare a lui Steo reușește să îi îmbuneze pe părinții
au fost achiziționate din dorința de a fi în pas cu intransigenți. Deși vine să o ceară pe Natalia, sfios și
moda. timid, acesta se încurcă și nu mai spune nimic. I se
Natalia Negru descrie ce a însemnat pentru ea, la face o teorie a căsniciei, iar ideea mariajului este
vârsta studenției, întâlnirea cu un scriitor consacrat. amânată pentru vremea când cei doi își vor lua
S-a îndrăgostit de angelicul Iosif deoarece acesta nu licența. Blândețea și onestitatea lui Steo reușesc să îi
era un om obișnuit, ci o întruchipare a Poetului. Iar dezarmeze pe părinții inflexibili. În ciuda
poetul era un veritabil supraom, o divinitate în sfera împotrivirii lor vehemente, poetul este încurajat în
imaginarului. Îl adora pe Steo deoarece, prin demersurile sale de către iubita lui.
51
Poesis CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Nr. 1 / 2018

Fragmentul intitulat Fericiții zugrăvește un nou că Anghel este fermecător ca poet, dar e enervant ca
episod important din romanul autobiografic al om, un adevărat diavol. Chiar și Iosif vorbește despre
Nataliei Negru. Este vorba de momentul căsătoriei, inteligența diabolică a prietenului său. Fără multă
ce îi schimbă definitiv viața. Prin intervenția școală, acesta are vervă și strălucire în crearea
profesorului Nicolae Iorga, soarta tinerilor pare să imaginilor, fiind un artist autentic.
se îmbunătățească. Steo primește misiunea de a Natalia Negru continuă să își povestească viața,
merge într-o vizită de documentare la Mănăstirea o altă scenă semnificativă fiind cea a părăsirii
Putna pentru a scrie un poem despre Ștefan cel muzeului. Alungarea din paradis este urmată de
Mare. De asemenea, i se promite și o slujbă de stabilirea în Cuibul trist al casei părintești a familiei
custode la Muzeul Aman, ceea ce presupune o Iosif. Aici domnește o „sfințenie tristă”, impusă de
locuință, combustibil, servitor și o leafă modestă. tatăl poetului, un erudit profesor de limba latină,
Pentru cei doi tineri, noul statut însemna raiul pe care citea în original din Tacit și din Homer. În ciuda
pământ. lipsurilor materiale îndurate cu demnitate, atmosfera
Natalia și Iosif s-au logodit la 1 mai 1904 în casa se înveselește prin sosirea tinerei femei. Deși era
părintească a poetului. Narațiunea insistă pe însurat, aștepta un copil și cunoștea starea financiară
pregătirile pentru nuntă, la care urmau să participe, precară a familiei sale, Steo nu învață nimic,
pe lângă profesorul N. Iorga, cei mai de seamă dovedindu-se un iresponsabil. Reputația de poet nu
scriitori ai neamului. Din păcate, eforturile depuse îl ajută în luarea examenelor, amenințarea supremă
și numeroasele griji materiale depășesc puterile fiind nesiguranța zilei de mâine. Începe să fie pus în
tinerei mirese, astfel încât, în loc să o facă fericită, pericol nu numai postul de la muzeu, ci și cel de la
evenimentul multașteptat o întristează. Spre bibliotecă. Drept consecință, unul dintre poeții
deosebire de visătorul Steo, Natalia era înzestrată cu cunoscuți ai timpului putea ajunge muritor de
un simț practic moștenit de la strămoșii ei răzeși. În foame. În felul acesta, căsătoria însăși devine o
final, în ciuda dificultăților, ea recunoaște că totul „a povară mult prea apăsătoare pentru scriitorul
fost frumos, de neuitat”. La fel ca în povești, hipersensibil. La reproșurile soției, Steo răspunde
evenimentul a ținut o săptămână, printre invitați plângând, anticipându-și sfârșitul apropiat< „Liuș, să
numărându-se scriitori importanți precum N. Iorga, știi că în mine nu-i viață multă”. Începând să se simtă
Mihail Sadoveanu, I. Scurtu, Artur Gorovei. Din învinsă, Natalia se decide să se retragă la țară.
păcate, mireasa constată repede faptul că „fericirile Bătrânețea psihică, boala, tristețea de care este
pe pământ nu pot fi durabile”. Imediat după cuprinsă contribuie la această decizie. Din fericire,
căsătorie, încep invidiile și geloziile, iar locul de la viața sănătoasă dusă în mijlocul naturii reușește să îi
muzeu devine obiect de dispută. Drept consecință, readucă optimismul. Aici se naște Corina, fetița celor
după nici trei luni, proaspăta pereche este izgonită doi soți.
din paradisul lor terestru. Deși vânduse muzeul Următorul fragment din romanul autobiografic
statului, văduva pictorului Aman se comportă în al Nataliei Negru se intitulează Cumpăna.
mod tiranic cu cei doi tineri și pretinde că are Asemenea lui Maitreyi în Dragostea nu moare,
dreptul să numească drept conservator un favorit de- protagonista întâmplărilor încearcă să își justifice
al ei. Audiența la regele Carol și intervențiile faptele. Odată cu trecerea timpului, soția descurajată
profesorului N. Iorga rămân fără rezultat. Drept constată faptul că nu se poate sprijini pe soțul ei și
consecință, poetul disperat îi dedică doamnei Aman că trebuie să ducă singură povara vieții. Chiar dacă
poezia intitulată Smeoaica. era înzestrat cu o bunătate dezarmantă, Șt. O. Iosif
În această perioadă începe să frecventeze familia se dovedește a fi un mare copil, incapabil să aibă grijă
Iosif Dimitrie (Mitif) Anghel, întors recent de la de propria lui familie. În plus, începe să întârzie tot
Paris. „Poetul florilor” pregătea apariția volumului mai mult nopțile în compania lui Ilarie Chendi.
În grădină și își citea poemele împreună cu Steo, Eroina întâmplărilor recunoaște faptul că, la
care avea o neîntrecută măiestrie în arta versului. început, nu a existat nicio simpatie între ea și Anghel.
Mitif este înfățișat drept un bărbat elegant și Mai ales că poetul i se părea de-a dreptul urât< „față
rebarbativ, care privește tânăra pereche „zâmbitor și de arap, cap de satir, barbișă spaniolă – numai ochii
sceptic”. Gospodăria, studiile și munca la revista mari, adânci, pătrunzători – de fachir”. Personajul
„Semănătorul” acaparează existența cotidiană a narator vede în Steo Iosif și în Mitif Anghel două
Nataliei. Îndeosebi pregătirea mesei devine un ființe complementare. Primul este blând și sfios, în
adevărat chin pentru juna gospodină, mai ales că, timp ce celălalt este înzestrat cu o fire bătăioasă.
adesea, era invitat și pretențiosul Dimitrie Anghel. Unul întruchipează calmul, bunul simț, sfiala,
Poetul simbolist devine subiectul conversațiilor celor pudoarea, onestitatea, în timp ce al doilea este
doi soți, dialogul relevând calitățile și defectele impetuos, de-o cutezanță vecină cu demența și
puternice ale omului de cultură. Natalia recunoaște având un curaj în măsură să întoarcă mersul lumii.
52
Nr. 1 / 2018 CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Poesis

Sfidând canoanele și ierarhiile, Anghel este ambițios, să creadă că este o aleasă a destinului. Apoi, Natalia
încăpățânat, dar înzestrat cu un autentic gust artistic. începe să vorbească despre maniera în care a început
Având o experiență de viață mai bogată decât ceilalți, să se apropie de ea Dimitrie Anghel. La început,
poetul pare o întruchipare a lui Jupiter răspândind părea că îi este indiferentă. Cu toate acestea, spre
în jur fulgere. deosebire de bunul și timidul Steo, Mitif se dovedește
Când termină poemul dramatic Zorile, Iosif un autentic seducător, ce știe să își vrăjească prada
refuză să se prezinte la serviciu, spunând să meargă printr-un șir de complimente. O compară cu una din
cei care nu sunt în stare să creeze ceea ce a creat el. grațiile din celebrul tablou Primăvara al lui
Scrie la Minister, solicitând ca lucrarea lui, o dramă Botticelli, iar tânăra femeie nu rămâne insensibilă la
națională inspirată din evenimentele de la 1848, să asemenea elogii. Apoi se vorbește despre munca
fie achiziționată pentru înzestrarea bibliotecilor asiduă a celor doi poeți, care au început să publice
școlare. Din păcate, în ciuda demersurilor sub pseudonimul comun A. Mirea. Pe tren, în drum
întreprinse, piesa nu a fost jucată pe scena Teatrului spre Botoșani, unde participă la festivalul
Național. comemorării morții lui Eminescu, în timp ce toată
Secțiunea intitulată Colaborarea prezintă lumea doarme, Anghel o strânge de picior, dar ea se
metoda de creație a celor doi prieteni care se preface că nu observă. La festivitate, citește
completau reciproc. Dimitrie Anghel și Șt. O. Iosif Materdolorosa după Carmen Sylva și are mare
lucrau exclusiv noaptea. Primul din obișnuință, în succes, fiind rechemată de mai multe ori și „bătută
timp ce al doilea pentru că avea o slujbă și familie. cu flori”. În mod firesc, primește felicitările celor doi
Dacă Steo era un versificator neîntrecut, Mitif admiratori. Excursia la Mănăstirea Agafton aduce și
aducea prețiozitatea imaginii și ingeniozitatea primul fior provocat de Anghel, iar serbarea de la
ideilor. La început, Iosif este cel care merge la Botoșani marchează începutul obsesiei. Autoarea
locuința prietenului său. Când nu mai rezistă la mărturisește că scrisorile pe care le-a publicat în
efortul depus, „poetul florilor” începe să vină în romanul autobiografic Helianta trădează supliciul
căminul tinerei perechi. Înzestrați cu simț critic și cu prin care trecea Anghel. Poetul florilor este prezentat
un ascuțit rafinament artistic, cei doi poeți muncesc drept un personaj diabolic, în măsură să își subjuge
din greu. În mod treptat, truda lor este răsplătită, prada. În mod paradoxal, Natalia recunoaște că, la
succesul fiind adus mai ales de piesa Carmen început, Mitif îi era antipatic. Din confesiunile lui,
Saeculare. Natalia Negru recunoaște rolul ei de deduce că acesta este „ușuratic, senzual și nebun”. În
catalizator în activitatea bărbaților din jurul ei. În plus, era complicat și capricios, adică nu părea omul
același timp, mărturisește că, în această perioadă de în care să găsești un sprijin în viață. Instinctul femeii
colaborare asiduă, Anghel nu a manifestat nicio căsătorite anticipează pericolul și încearcă să îl evite.
„neliniște amoroasă” pentru ea. Mai mult, nu ar fi Din păcate, nu găsește sprijin tocmai la soțul ei, care
crezut niciodată că o prietenie literară poate să se se dovedește un om slab. Îngrijorat de sănătatea
transforme într-un dezastru. Dând vina pe consoartei sale, Iosif îi propune să se iubească de la
insistențele seducătorului Mitif, femeia fatală se distanță și să îi poarte de grijă asemenea unui frate.
gândește la cât de durabilă ar fi fost căsătoria ei cu Regretă că nu are bani ca să o trimită să vadă
Iosif și ce imens folos ar fi avut literatura română minunile artei din marile muzee ale lumii. În plus,
dacă colaborarea celor doi prieteni ar fi continuat. poetul repetă obsesiv faptul că nu mai are multe zile
Nu trebuie uitat, însă, faptul că, chiar dacă bunul de trăit. Lucrurile se complică și mai mult atunci
Steo era o întruchipare a soțului ideal, Natalia este când Anghel îi mărturisește prietenului său că o
cea care s-a decis să îl părăsească. Personajul narator iubește pe Natalia și îi propune să se bată în duel, iar
și actor mărturisește că a existat o perioadă în care trofeul râvnit (femeia iubită) să îi rămână celui care
„poetul florilor” și-a stăpânit pasiunea, după care supraviețuiește. Este momentul în care se
aceasta a izbucnit în forță. În momentul în care își declanșează drama femeii, care trebuie să aleagă
dezvăluie sentimentele, Anghel i se confesează și lui între doi bărbați imperfecți, unul pe care nu se poate
Steo, astfel că vechea colaborare a celor doi ia sfârșit. baza și altul care nu-i inspiră încredere. Dilemă
Mai ciudat este faptul că soția „inocentă” nu suflă o tragică, în care autorul Fantaziilor îi apare, totuși,
vorbă despre propriile sale sentimente, ca și cum ea drept un aliat mai puternic. Îl vizitează pe
nu ar fi avut niciun rol în derularea evenimentelor. seducătorul temperamental atunci când acesta se
Mai mult, condamnă lipsa de delicatețe a celor care îmbolnăvește grav, după care începe să primească de
îndrăzneau să judece triunghiul erotic, considerând la el scrisori disperate. Pentru a scăpa, se gândește la
că denigratorii nu dețineau nici informațiile și nici sinucidere, dar, ființă responsabilă, nu își poate
sensibilitatea necesare aprecierii obiective a faptelor. abandona fetița. Pentru a fi cât mai convingătoare,
Narațiunea intitulată Iarăși Eminescu prezintă autoarea inserează în text fragmente din
capacitatea de seducție a tinerei femei, ceea ce o face corespondența purtată cu Dimitrie Anghel. Insistă
53
Poesis CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Nr. 1 / 2018

pe dilema pe care a trăit-o, mai ales pe teama inaugurarea teatrului din Craiova. Vizionează o
resimțită față de gura lumii. Recunoaște că poetul nu piesă de teatru, după care asistă la lecturile literare.
îi era indiferent și că îi era dor „de spiritul, de Când îl aude citind pe Iosif este atât de impresionată
glumele și de nebuniile lui”. încât i se face rău și leșină, dovadă că poetul nu îi era
Pentru a scăpa de insistențele seducătorului indiferent.
vulcanic, face o călătorie la Paris. Nu își găsește, însă, Imaginea mariajului nefast este înfățișată în
liniștea nici aici, deoarece începe să fie asaltată cu capitolul intitulat Nefericiții captivi. Firi complicate
scrisori. În timp ce Iosif depune eforturi disperate să de artiști, cei doi constată repede faptul că, în cazul
își salveze și să își reunească familia dezbinată, lor, instituția căsătoriei se dovedește dezastruoasă.
insistentul Anghel îi trimite mesaje îndurerate, Chiar dacă timp îndelungat a militat împotriva
dezolante, din care nu lipsesc amenințările cu „femeii obligatorii și cotidiene”, Anghel nu mai
sinuciderea. Până la urmă, verva și pasiunea lui Mitif concepe viața în afara căsătoriei. Din nefericire, dă
se dovedesc mult mai puternice decât voința de a peste o ființă neastâmpărată și de nedomesticit.
rezista a femeii debusolate. Natalia este de părere că afinitățile lor
Semnificativ se dovedește capitolul intitulat temperamentale ar fi putut deveni fecunde în sfera
Astăzi, în care femeia fatală de odinioară își artei, nu și în conviețuirea zilnică, unde se dovedesc
comentează faptele cu înțelepciunea și resemnarea incompatibili. Poeta vede în Dimitrie Anghel o
omului ajuns la senectute. Este o ființă lovită greu de personificare a contradicției, iar existența dusă lângă
soartă, care nu a pierdut doar doi bărbați pe care i-a acest om vulcanic este definită în felul următor<
iubit, ci și o fiică. Ulterior, Natalia se gândește că, „Căsnicia noastră a fost o nenorocire, un infern, –
având o mai bogată experiență de viață, ar fi putut poate o nebunie unică în felul ei, pe tot globul, în acel
evita tragedia. Rememorând evenimentele, se simte moment”. Dorind ca toată lumea să ia act de noua sa
eroina unui film. Explică drama prin care a trecut cucerire, poetul își anunță relația prin gazete. În ziua
prin tinerețea ei, prin lipsa de experiență și prin logodnei, cei doi se fotografiază, iar atitudinea lor se
naivitate. Deși a supraviețuit evenimentelor, observă dovedește elocventă în privința sentimentelor care îi
cu tristețe faptul că existența ei a devenit goală, animă. Pe de o parte, Dimitrie Anghel pozează fericit
lipsită de sens. Plânge când scrie despre cele trei arătând înspre inelul de logodnă din degetul iubitei
ființe care i-au marcat destinul și recunoaște că le-a sale. Pe de altă parte, Natalia simte un junghi în deget
iubit pe toate. Și-a făcut iluzii, dar a greșit. Oricum, deoarece verigheta cea nouă lua locul celei pe care i
nu a avut o viață banală. Următoarea frază îi l-a pus în deget Steo într-o zi de întâi mai „cu atâta
definește destul de bine concepția despre existență< sfântă iubire”. Scurta conviețuire a celor doi s-a
„Cine nu crede în suflet, nu merită numele de om”. caracterizat prin certuri continue, dispute pe
Capitolul intitulat Palatul justiției insistă pe parcursul cărora inelele de logodnă au fost aruncate,
momentul dureros al despărțirii. Cel care preia adesea, cu furie. Deși ea este cea care și-a părăsit
inițiativa este Dimitrie Anghel, care plătește avocații fostul soț, în mod paradoxal, Natalia se prezintă ca
și care face tot posibilul pentru a urgenta o victimă. Nu își ascunde lașitatea, deoarece nu a
evenimentele. Natalia acceptă demersurile noului putut să înfrunte prejudecățile. Continuă să trăiască
iubit, capitulează în fața insistențelor acestuia, dar nu lângă un om gelos și violent, deoarece o îngrozește
concepe să nu mai vorbească cu Steo, omul de care singurătatea și are responsabilitatea creșterii unui
se simte cel mai aproape. În același timp, copil.
conștientizează faptul că justiția nu poate rezolva Începutul capitolului Fuga Ninetei la Varennes
complicatele sentimente ale sufletului omenesc. Se face elogiul timpului, care împinge evenimentele în
întâlnește cu Iosif, care înțelege foarte bine gravitatea trecut, aducând liniște și alinare. Din teribilul
situației. Acesta afirmă că nu suferă din orgoliu zbucium sufletesc de odinioară rămâne doar
pentru că pierde o femeie, ci pentru că i se va otrăvi amintirea. Resemnată, Natalia rememorează
inima și se va stinge comoara sufletului său. Crede întâmplările și, după ce plânge enorm, reușește să
că va fi foarte grea ispășirea de care va avea parte. Nu zâmbească. Își aduce aminte de condiția ei de
înțelege de ce trebuie să se despartă, din moment ce odinioară, când era captivă într-o odaie,
s-au înțeles foarte bine. Nu îi face fostei sale soții comunicând cu servitoarea de la fereastră. Face
niciun reproș și are puterea spirituală să ierte totul. planuri de evadare și chiar reușește să fugă. Depune
La rândul ei, Natalia promite să îi rămână prietenă, cerere de divorț, dar Anghel începe să o implore cu
mai ales că despărțirea de Șt. O. Iosif echivalează cu atâta insistență, încât se înduioșează de el până și
despărțirea de inocență. Cum nu a putut să fie alături trecătorii.
de ea atunci când s-a născut Corina, Steo îi cedează Schița intitulată Un duel relatează un alt episod
toate drepturile asupra copilei. La scurt timp, ca din căsnicia tumultuoasă a Nataliei Negru cu
logodnică a lui Anghel, Natalia participă la Dimitrie Anghel. Poetul vulcanic se simte jignit
54
Nr. 1 / 2018 CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Poesis

atunci când femeia vieții sale este atacată în pe care a citit-o în existența ei zbuciumată. Este
săptămânalul „Furnica”. Drept consecință, îi reprodusă și telegrama trimisă de către Regina
provoacă la duel pe directorii publicației și este gata Elisabeta, care îl deplânge pe poetul dispărut. Din
să se sacrifice. Până la urmă, confruntarea nu mai păcate, femeia fatală rămâne extrem de laconică în
are loc fiindcă adversarii își cer scuze, speriați de ceea ce privește propriile sale sentimente la aflarea
turnura gravă pe care o iau evenimentele. Duelul și tragediei.
o scrisoare „ca un juvaier de frumoasă” o Pe parcursul confesiunilor sale, Natalia Negru
impresionează atât de puternic pe tânăra femeie, insistă mult pe condiția ei de victimă a unui
încât aceasta renunță la divorț. După ce un timp a seducător demonic. O demonstrează din plin,
trăit pur și simplu sechestrată, de data aceasta ea are printre altele, capitolul intitulat Doi oameni. Cum
grijă să impună o serie de condiții. Își păstrează mariajul ei devine infernal, Natalia se decide să plece
locuința și obține dreptul de a vizita familia Iosif, singură la Tecucel. Îi lasă o scrisoare lui Mitif prin
unde se găsea fiica ei. Cu toate acestea, cuplul nu își care îi cere să nu fie deranjată. Aflată la capătul
regăsește liniștea deoarece între cei doi exista un puterilor, are senzația că trebuie să se odihnească cel
cadavru. În ciuda rugăminților Nataliei, Anghel nu puțin un an pentru a-și reveni. Conștientizează
acceptă o separare vremelnică „pentru liniștea faptul că soluția cea mai bună pentru a depăși
sufletelor, pentru odihna nervilor”. Replica poetului momentul de impas este divorțul, la care se gândește
sună în felul următor< „Cu tine nu pot trăi; fără tine, tot mai serios. Este lăsată în pace timp de o lună,
nu pot trăi< trebuie să mor, dar mai întâi, trebuie să după care este determinată să se întoarcă la București
te ucid pe tine”. Sunt cuvinte profetice, în măsură să sub pretextul bolii lui Anghel. Aici, însă, reîncep
anticipeze evenimentele tragice ce vor urma, de a vechile dispute, astfel încât, într-o bună zi, Natalia
căror gravitate nu își dă seama nici Dimitrie Anghel. este văzută cu rochia sfâșiată, cu pieptul plin de
Firi incompatibile, cei doi protagoniști par niște eroi zgârieturi și cu gâtul plin de vânătăi. Ca de obicei,
din romanele lui Anton Holban, care nu pot trăi nici excesul de barbarism al poetului este urmat de
împreună, nici separat. momentele de remușcare, liniște și tandrețe.
Lăudând creațiile bărbaților din viața ei, Narațiunea intitulată Glontele reușește să ne
memorialista descrie existența triunghiului erotic introducă și mai profund în atmosfera viciată de
după divorțul de Iosif. În ciuda despărțirii, Natalia certuri continue în care trăiau cei doi soți.
și Steo continuă să fie uniți prin dragostea lor pentru Brutalitatea poetului este explicată prin boala lui de
Corina, „mai puternică decât orice pe lume”. Din nervi. În antiteză, în ciuda supozițiilor lansate de
când în când, mama grijulie își vizitează odrasla Ionel Necula, nu se vorbește niciodată despre
crescută de bătrânul Iosif și de fetele acestuia. Mai pretinsa maladie a lui Șt. O. Iosif. Dorind să petreacă
mult, este cuprinsă de o serioasă indignare în seara de Sfântul Dumitru la vie, cei doi iau
momentele în care i se interzice să rămână peste acceleratul de Iași. Pe tren, întâlnesc trupa de actori
noapte alături de fiica ei bolnavă. Memorialista a Teatrului Național, care se îndrepta spre Roman în
recunoaște faptul că Steo nu s-a deprins niciodată cu vederea inaugurării sediului noului teatru din
ideea că ea nu mai este nevasta lui. Își petrecea localitate. Memorialista descrie jignirile îndurate pe
sărbătorile la Buciumeni împreună cu Corina, în drum. În ciuda sentimentelor sale, Anghel nu ezită
timp ce ea era obligată să stea singură cu Anghel în să își părăsească soția pentru a saluta una din
vârful dealului Tecucel. Uneori, Steo o căuta la vie, actrițele Naționalului. Neprimind acceptul Nataliei,
moment în care Anghel se retrăgea. Zâmbea trist și se răzgândește și începe să se comporte în mod
se minuna cât de frumos e la ei, replică ce umplea de brutal și nepoliticos. Bosumflat, înjură printre dinți
durere inima fostei sale soții. și refuză să ducă paltonul prea greu al soției. La
Deosebit de tristă este consemnarea intitulată observația acesteia privind lipsa de cavalerism a
1913. Ea se referă la scrisoarea prin care bătrânul bărbaților, poetul începe să vocifereze și să înjure,
Iosif anunță moartea fulgerătoare a fiului său. apoi o lovește cu palma peste ochi. Pentru Natalia,
Tragicul eveniment nu este anticipat de nimic, gestul devine un pretext pentru a grăbi despărțirea.
deoarece poetul nu era bolnav. Dorea să meargă la Cu toate acestea, nu este lăsată să coboare din tren
țară ca să își vadă copilul, dar nu mai ajunge la în gara din Tecuci. În trăsură, în drum spre Tecucel,
destinație. Ultimele lui cuvinte au fost adresate celor Anghel încearcă să o împace, dar nu reușește. Nu o
dragi< „Lăsați-mă să-mi văd nevasta și fetița!” Din lasă să doarmă singură în odaia vecină, iar
păcate, împrejurările grave cu care se confrunta consecința este că cei doi se ceartă noaptea întreagă.
societatea românească a timpului nu au permis ca Poetul vulcanic continuă să o jignească, vorbind
familia să fie anunțată la timp, astfel încât Corina să despre mediocritatea profesoarelor. Ea însăși este
își poată lua rămas bun de la tatăl ei. Natalia considerată „o belferiță idioată”. Spre deosebire de
recunoaște că este vorba de cea mai tristă scrisoare profesoare, actrițele sunt cele care dau senzații în
55
Poesis CENTENAR TITU
ESEUMAIORESCU Nr. 1 / 2018

artă. La remarca Nataliei că îi va reda libertatea interioară de a merge mai departe. Refugiindu-se în
pentru a-și putea lega viața de o actriță, poetul imaginar, văduva îndurerată continuă să converseze
începe să devină violent. O sperie punând pușca la cu cei doi bărbați din viața ei. Îl visează pe Fabius, ca
ochi, apoi, la remarca ei că totul trebuie să se și când acesta ar mai fi în viață. În reveriile sale,
termine, apucă revolverul și o amenință că, dacă mai poetul își exprimă regretul în privința eșecului
face un pas, trage. Neîncrezătoare, femeia face pasul legăturii lor. La rândul ei, Natalia se plânge că cei doi
decisiv, iar bărbatul orbit de gelozie se ține de cuvânt. bărbați pe care i-a iubit au plecat și au lăsat-o fără
Văzând că și-a împușcat soția, pentru Anghel, începe apărare, singură printre fiare. Vorbește despre
dezastrul. Natalia nu descrie tentativa de sinucidere existența a două casete, în care păstrează scrisorile
a poetului, menționând doar faptul că nu l-a mai primite de la Steo și Mitif. Tot acolo ține și câte un
revăzut decât pe catafalc. Se insistă, în schimb, pe bulgăre de pe mormintele lor. Recunoaște că a iertat
momentele de după actul sinucigaș< sosirea gestul criminal al lui Anghel și face totul pentru a se
doctorilor și a unui procuror. Mai mult, se cunoaște adevărul. L-a plâns chiar mai mult decât pe
menționează faptul că, la tribunalul Steo, deoarece pe acesta iubirea l-a
din Tecuci, se găsește procesul-verbal făcut fericit, în timp ce Fabius a avut o
„al straniei și nenorocitei întâmplări”. existență torturată. A alergat noaptea
Poeta îndurerată recunoaște că nu a în viscolul iernii pentru a-l plânge și
publicat niciodată acest document, pentru a-l mai îmbrățișa o dată pe
deși gestul ar fi ajutat-o să se apere de catafalc. Îl plângea, îl visa și se topea
calomniile răspândite cu perfidie. de jale, în timp ce oamenii o loveau.
Întâmplarea tragică este pusă pe seama Șirul nenorocirilor din viața
bolii poetului, în măsură să explice Nataliei Negru nu se oprește aici. În
gesturile lui bizare, situate dincolo de dimineața zilei de 13 septembrie 1916
limitele normalității. Memorialista îi moare fetița, Corina, ucisă de schija
recunoaște că ceea ce s-a întâmplat unei bombe aruncate dintr-un
este trist și dureros, dar insistă pe aeroplan. Autoarea volumului
adevărul celor povestite. Este memorialistic îi dedică un capitol
semnificativ faptul că scena sinuciderii special fiicei sale. Înainte de toate,
este relatată în mod diferit în lucrările de Natalia vorbește despre efemeritatea condiției
memorialistică ale autoarei, informațiile umane. Femeia îndurerată constată faptul că tot ceea
completându-se reciproc. ce a trăit și a iubit s-a risipit ca un fum. Își amintește
Natalia este supărată că procurorul care de „colțul cu dor” unde citea odinioară visătoare
instrumentează cazul nu îi permite să își vadă soțul „fata cu ochi albaștri”. Numele unicei sale fiice este
rănit. Mai mult, intuiește ecourile dezastruoase pe împrumutat din opera D-nei de Staël, autoare care
care le va avea tragica întâmplare. Familia Negru este i-a marcat puternic pe cei doi tineri îndrăgostiți,
împărțită în ceea ce privește gestul criminal al lui Natalia și Steo. Corina i se pare un nume romantic,
Dimitrie Anghel. Spre deosebire de Natalia care, cu o sonoritate aparte. În spatele lui s-a ascuns un
datorită sentimentelor sale, se dovedește „înger cu ochi mari, cu suflet ales din mierea florilor
împăciuitoare, tatăl ei denunță atitudinea poetului, – bunătate suprapământească”. Fetița a moștenit
considerându-l un adevărat monstru. Deși situația privirea frumoasă și adâncă a tatălui, reușind să
lui Dimitrie Anghel pare stabilă, rana i se infectează, înveselească viața părinților ei. Din păcate, a fost
provocându-i moartea. În ciuda interdicțiilor suficientă o singură clipă pentru ca totul să se năruie,
familiei, văduva îndurerată pleacă, în secret, la Iași iar fetița răsărită din cartea romantică a D-nei de
ca să participe la înmormântarea soțului dispărut. Staël să devină amintire. Întruchipare a inocenței
Deși lacrimile ei se dovedesc sincere, nu scapă de după cum îi sugerează și numele, Corina pare o
comentariile răutăcioase ale lumii. Martor la agonia Ifigenie modernă care, asemenea celebrei fiice a lui
poetului, doctorul Alexandru Pârvulescu din Agamemnon, plătește pentru greșelile părinților.
Buciumeni mărturisește că Dimitrie Anghel a ținut Confesiunile Nataliei Negru se încheie cu un
mult să supraviețuiască și că tot timpul s-a gândit la poem purtând semnătura lui Steo, în care acesta își
Natalia. Din păcate, familia nu a permis ca mesajele exprimă sentimentele față de femeia visurilor sale.
lui disperate să ajungă la soția lui. Mai mult, în Creația reprezintă un elogiu adus tăcerii și o
ultimele sale clipe, Dimitrie Anghel i-a spus pledoarie pentru reîntoarcerea în trecut. După o
medicului< „Mor, domnule Alexandrescu, dar să spui viață furtunoasă, Natalia se simte pustiită. Pentru a
Nataliei că mor gândindu-mă la ea!…” umple acest vid existențial, ea recurge la funcția
Rămasă singură, Natalia primește numeroase terapeutica a amintirii, amintiri pe care le așterne pe
sfaturi. După suferințe îndelungate, găsește puterea hârtie.

56
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
ANTOLOGIE
TITU MAIORESCU
pOESIS Poesis

SLAVOMIR GVOZDENOVICI

ŞCOALA DE SEARĂ
am fost nemaipomenit de aproape
mâna ta în preajma formelor vii ale zilei
a mea aduna frunze între
chipul tău şi oraş
bătrânul stingea cu lacrimi fântâna
bătrâna Julieta – căpăstru senzual
în mâna bătătorită –
dii căluţul meu realist
dii carne fremătând a unor depărtări purpurii

în curând va fi miezul nopţii şi

tătucul Stalin vine din nou
să ne-ntrebe de sănătate
kak „svetli potok”
kak „lady Macbeth mţenskogo okruga”
kak Şostakovici
în fine
această „avalanşă de tonuri” ruseşti
vom fi nemaipomenit de aproape
te vei îngriji de îngerii mustăcioşi
parcă văd şoapta-ţi amară
mi se aşează pe pâine:
odată şi-odată va trebui să pun în ramă
şi experienţa aceasta
nu iubito
SUNT UN CORB POSTMODERNIST noi suntem de mult soţi
în paşnica noastră provincie
intru într-un oraş inexistent lucrurile s-au aşezat
caut cu-ndărătnicie în mine eu asemenea cuvintelor încrucişate<
urâtul şi răpănosul călăreţii cu mâinile goale
ceea ce nu există vijeliile negre
mă aşez lângă tramvai lângă piciorul zmeului orient-expresul
visez înălţarea comorile străvechi din Balcani
umbra ei mi se arată ca un avertisment încornoraţii
atâţia dracula
într-un răsărit de cenuşă cu mustaţă căprească
din piatră şi smoală şi şchiopul şchiopul
înalţ o oglindă imposibilă ni se adună în sânge precum într-un mozaic –
te-am iubit dar nesăbuinţa nu se vede ruşinat tu să crezi în poezie
mă înscriu în partidul celor inexistenţi în frecventele mele plecări
gândul meu păcătos apare într-o limbă care se stinge nicicând mai aproape niciodată mai gingaşi
eu corbul postmodernist noi copii în jurul piciorului tău dezgolit
întâmpin rândunica doi viermi negri sub o cizmă burduşită de frică
o îmbrac în public
ploile de primăvară vor fi rouă la poarta unei noi arte
pentru ochii acesteia
o ultimă însemnare pe luciul de apă

57
Poesis CENTENAR
ANTOLOGIE
TITU MAIORESCU
pOESIS Nr. 1 / 2018

O AVENTURĂ TERIBILĂ cel dintâi cap se grozăveşte cu găvanul gol al ochiului

în jurul celuilalt cap se leagănă ceva asemănător cu
este păstrată şi ultima notiţă o frunză
privind vânzarea tabloului „Paisprezece plescăie din a treia limbă
floarea-soarelui într-o vază” precum o iarnă de groază împrejurul celui de-al
către Galeria Naţională din Londra – treilea cap
familia Van Gogh
a vândut pânza artistului blestemat trei capete nebune şi toate-ale mele
muzeele celebre
colecţionarii pătimaşi împletite cu limba despicată în trei
pramatiile din lumea întreagă cum să mângâi femeia
marea piaţă liberă când îmi atinge cele trei gâturi
nu-şi revin îmi tremură genunchii
în faţa măiestriei nebune a pictorului mă rostogolesc în toate părţile de atâta plăcere
de-a preface în infinit inventez un cântec despre atingeri
câmpul (cu tot cu splendoarea lui) şi despre decapitare
spre a răsădi infinitul în vază balaurul meu se prelinge din pat ca un râu
în sufletul lumii (de fapt) supărat pe fiecare pasăre
care lasă în mine câte un ou luminos
aproape două secole mai târziu încerc să-i distrag atenţia balaurului<
cu mâinile goale dragul de tine vom pregăti
şi cu sufletul dezgolit o cină împărătească
dezarmat în faţa haitelor vom sfărâma oasele
eu o nefericită întâmplare floare a mea
aud: închide ochii vei vedea întunericul zeilor se va înălţa fumul din lipiile tale
în capul fiecăruia şi în fiecare petală de unde atâta furie în viespea ta
lasă că vom pleca departe
îţi voi trimite o vedere cu un călăreţ sălbatic
ÎN ACEASTĂ NOAPTE SUNT care ajunge la tine asemeni cascadelor
cu cele trei capete ale mele
LAZA KOSTICI ca şi cum ar fi trei steaguri a trei ţări
şi ne vom ghiui iubire
în această noapte sunt Laza Kostici şi vom trăi ca toţi oamenii fericiţi
întors către tine
fără nici un sentiment
în sălile de aşteptare-ale lumii ZĂPEZI PESTE ITHACA
unde se întrevede sfârşitul zilei
iată mă tălmăceşte postum <
părul tău zăpezile au căzut ca o sabie
îl simt rece în jurul capului peste oraş peste copaci peste aripi
în pălăria mea de profesor port un izvor tu le strângeai neobosită la piept
prin librării inima ta încălzea guri de aur
pentru finalul poemului< în teatru vânturile ţi-au simţit jarul cuvintelor
prin trupul tău şi al meu de genunchi îţi stă rezemată-o biserică
prăpastia îmi trimite semne vizibile în parc ai dat ocol trandafirului
ai pecetluit cu umărul o poveste de dragoste
durerea Egiptul cenuşa cu îngerii nepricepuţi
umbra lui Diogene se-ncălzea la tine în palmă
le-ai dat din căciulă din mână
aheului furnicii istoriei
VOM PREGĂTI O CINĂ ai păşit în cărţi cu o iarnă asemenea
ÎMPĂRĂTEASCĂ pe când eu treceam pe strada Goethe
necunoscut singur
îl aţâţ pe balaurul din mine cu mâinile goale îi întindeam sarea Carthaginei
el îşi scoate cele trei limbi pentru morţi am ţâşnit la tine-n ierbar
câte capete am oare invocând ploi de lapte
când pe fiecare îl atinge cu una în zadar te smulgeam din vis din cenuşi
58
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
ANTOLOGIE
TITU MAIORESCU
pOESIS Poesis

ai străfulgerat din zăpezi ca o sabie e de-abia o adiere

am închis ochii
deasupra unui strop mai mare ca Dunărea
şi vijelioasă
PRIMĂVARA VUKIŢEI BOJICI, printre prăzile noastre tălmaci şi martoră-a
DIN BELOBREŞCA veacurilor
prin care se strecoară
pulsul mai teribil decât imaginea
o însemnare de pe cilimurile decât petala insaţiabilă
mătuşii Vukiţa a Rozei Rozalia
ce poate mătuşa Vukiţa
să facă din fire
aceasta nu se află în capul nimănui< POEŢII BALENE SINUCIGAŞE
un râu curge prin sat
sub lumina lunii în locul zgârie-norilor
argintul izbeşte apa în locul unor meşteri şi ucenici îndrăgostiţi
nu demult deasupra unui salcâm vă repet cu insistenţă naiv
în frica mea îndepărtată la început de vers< astăzi (şi mai de demult)
două păsări şi-au desfăcut aripile poeţii nu mai
plutesc
dar Vukiţa blândă şi-nsingurată cu capul în nori
nu observă că visul storc o otravă metafizică
ni-l transformă în sărbătoare din rădăcini
oarbă ţese o primăvară din spinări putrede aceste balene sinicigaşe
tremurând întreaga noapte de grijă< cu mistriile zdrobite cu sufletele golite
oare mâna ei deschid umbrelele precauţi
va reuşi să-ncălzească iarna din noi peste mediterane peste mizeria din canale
condamnaţi la tristeţe şi bunătate
în genunchi
ROZA ROZALIA în faţa păpuşilor neocrotite a supraveghetoarelor
a Penelopelor
pentru ca Roza Rozalia să fie cea adevărată cu cerneală precum cu nişte inele de aur
cu inimă gingaşă şi sufletul înmiresmat întăresc linia Maginot
trebuie să o culeagă un băiat cu talia subţiratică
cu mâna lui albastră cea din urmă
să-i atingă metafizica rafinată
nu trebuie să îi rămână sub unghii Versiunea în limba română de LUCIAN ALEXIU
nici o răsuflare a acestei cetăţi a lumii

cele de sub piele

şi cele din sânge
cele ale istoriei în straie ponosite
şi alte mărunţişuri
sunt doar o parte a mişcării estetice
din care o ramură subţire
frumoasă şi tristă
ne priveşte de peste tot din toate ferestrele sale
şi nu depind de Roza Rozalia
de nicio formulă chimică-a nopţii
nici de glezne înrourate
nici de un vers frânt
şi nici de nefericiţii vraci de grădinarii cei răi
de aceste sfinte neînsemnate detalii
Rozalia cea fără formă
nici înger nici basm

59
Poesis CENTENAR
ANTOLOGIE
TITU MAIORESCU
pOESIS Nr. 1 / 2018

LUCIAN ALEXIU

numai soarele limpede

zmeura –

numai craniul tău nu

încă pe jumătate-n pământ
cum fagurele crescut din
strălucirea întunecată
a mierii

ALBĂ AZURIE CĂRNOASĂ

prin ţara nimănui
cu doi peşti şi cinci pâini –

zi de zi
către o zare prăfoasă

zi de zi
întâlnirea cu îngerul

zi de zi
albă azurie cărnoasă
o fiinţă coborâtă
cu hârzobul
din cer

yORICK CUVÂNTUL PROPRIU

totul de vânzare< pe sub arşicele ploii –

praful de pe tobă la calende

pulberea de sub tălpi în idele lui marte
lumina din palmă de duminica orbului
păianjenul din tavan de rerum
roiul de albine din scorbura de păresimi
teiului – de demult –

numai tu nu bravule cuvântul propriu

inocentule de negăsit de neauzit de nespus
întunecatule

numai umbra şoimului nu LUMIÈRE

numai calul în salt
numai lătratul haitei maşini de produs vânt
de vânătoare măsluiesc boarea din zori
în amiezi de demult aduc la amiază furtuni
60
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
ANTOLOGIE
TITU MAIORESCU
pOESIS Poesis

după prânz prima zăpadă – demonii

(la apus
le găseşti pe toate dezmembrate-n platou – DESPRE SIRENE
a treia zi
le zăreşti din nou adunând norii) se lasă ceaţa
început de veac nemuritoarele
douăzeci: sfâşie cu dinţii un mic delfin
industria de iluzii e-n floare argintiu

JUDAS PRIEST ORESTE

precum o morişcă de vânt< ne-am deprins
cu destinul incert
mulţimea şi cu veşnica aroganţă a zeilor –
demonizată de starurile
noului ev doar mersul lor legănat
doar respiraţia lor călduţă în ceafă
doar glasul lor piţigăiat
BAEDECKER de ne mai pot scoate
din minţi
stupoarea fiicelor asiei
contemplând parthenonul<

pasărea coborâtă pe coloana MARATON

de marmoră
nu era athena galbenul putred verdele brunul gelatinos –
nu era zeiţa cu coif
era o bufniţă ce vâna fluturi de noapte gimnastica de înviorare a melcului
pe câmpul de instrucţie
atât la maraton

OKEANOS RETORICA
străbaţi necuprinsul siesta în spatele paginii de ziar
călătoreşti în pântecele al uşilor capitonate al ţigării aprinse
unui cuvânt
somnul veghea trezirea
cu faţa la pernă cu ochii la cer
CASANDRA cu capul în mâini

să fugi şi să fugi şi să fugi – retorica bunelor deprinderi de după-amiază

duminica a proastelor obiceiuri seara
în smintita sărbătoare-a cetăţii noaptea în zori
micul arici pe care-l ascunzi în odaie descuie
caseta de malachit în care
s-au pripăşit ARTA SEDUCŢIEI
umbrele
hylas cel cu o sută de chipuri
uşile închise cu şapte zăvoare shiva cel cu o sută de braţe
dincolo de care se prăsesc stolul cu o mie de ochi
moartea şi copacul cu o mie de rădăcini
61
Poesis CENTENAR
ANTOLOGIE
TITU MAIORESCU
pOESIS Nr. 1 / 2018

agitându-se masa pentru tranşat e plină ochi

furibund de exponate exotice
în văzduh – atâtea procente paté de fois gras
atâtea procente filé de saumon
arta multiplicării atâtea procente hache de boeuf africain
arta seducţiei restul pentru beefsteak tartar
în natură pentru carpaccios
pentru sushis
(studiu de caz
la cei vechi) după o scurtă consultare din priviri
haruspicii convin<
într-un viitor previzibil
EDEN se poate investi
în specia archeopterix
în pacea grădinii în specia serpens
şarpele îşi răsuceşte trupul în familiile
ca un burghiu salmo cyprinus
în euglena viridis

FLAMINGI (se apropie cel dintâi război punic

se apropie ultimul război mondial –
pândeşti la antipozi
sutanele roşiatice industriile umane prosperă)
coborâte
pentru
abluţiunea din zori ANII DE UCENICIE
mănuşile lama de oţel scripeţii
PRIMĂVARĂ PRERAFAELITĂ frânghiile care câteodată s-au rupt
mantia roşie de catifea cagula botforii
mănunchiul de flori purpurii aşezaţi pe o poliţă de lemn din cămara
izbucnind din mijlocul ramurilor magherniţei amplasate în dosul curţii
încărcate de spini< sufocate de gura leului şi
nu mă uita
regală perversiune (moştenire din tată în fiu
a sălbaticei la numărul unu pe
inocentei rue vermeil
naturi colţ cu mănăstirea
cistercienilor) –
CALENDAR PE O MIE DE ANI în şaisprezece germinal
aplecat peste coşul de nuiele
căderea frunzei în lac tânărul philippe dacier
înaintarea cometei pe cer (cetăţeanul şi gâdele)
ieşirea din peşteri a privit cu încordată
reîntoarcerea-n atenţie capul cu ochii holbaţi
vizuini ai cetăţeanului danton capul
brutarului dagobert (şi el
calendar pe o mie de ani pehlivanul)
pentru triburile capul şi trunchiul descăpăţânat al
de-australopiteci farmazoanei justine
fiica berthei codoaşca
spălătoreasa din île
HARUSPICII
(oho sânii ei sumeţiţi –
de jur împrejur priviri grave – leşu-i prelung aburind
62
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
ANTOLOGIE
TITU MAIORESCU
pOESIS Poesis

după ropotul ploii de-amiază breslei dimpreună cu

le-a ţinut companie ustensilele ce-i aminteau
preţ de încă o bună de anii săi buni
jumătate umbrele aşadar
de zi) umbrele zic
umbrele îi răspundeau
ei da avea să afirme cândva cu un mic hohot
venerabilul dacier parşiv
supravieţuitor centenar pas
al câtorva revoluţii
şi lovituri de palat<
din pricina neglijenţei vigililor
şi-a semnelor unei tragice asumări
a principiilor cauzei
marat (plin de zel havărul)
a mierlit-o-ntr-un fel
aproape jenant
căsăpit cu lovituri de pumnal
– dintre toate doar cea din urmă mortală
aplicată între coastele a patra
şi-a cincea de juna charlotte corday
care la rându-i (greşesc oare?)
Raul “Poesis”
nu a scăpat de mânia poporului
şi nici (după execuţie) de umilitoarea
expunere publică a bietului
trup –

altminteri anii de ucenicie

ai gâdelui dacier Valentin
au fost lungi şi Co;ereanu
lipsiţi de evenimente Eminescu,
notabile – Aron Pumnul
îşi amintea câteodată patetic
;i Bucovina
de-înmormântarea mamei habsburgic[
în cimitirul pentru săraci (Ed. Junimea,
de moartea subită a tatălui 2017)
izbit la ieşirea dintr-o tavernă
de o droşcă trasă de cai costelivi –
din când în când de propriile-i
escapade
în banlieue

în rest numai întâmplări

cu care nici că-ai putea la nevoie
să-ţi întreţii partenerii în timpul unor
interminabile
partide de cărţi –

pas îşi spunea crucindu-se

spre bătrâneţe ghiujul philippe
pas îşi spunea cetăţeanul
pas repeta gâdele
iar umbrele deşucheate din cotlonul
în care-şi păstra îmbrăcămintea
în culoarea şi cu însemnele
63
Poesis CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Inês LOURENçO

Poeta Inês LOURENÇO, născută la Porto, în data de 7 noiembrie 1942, e licențiată în limbi și literaturi
moderne la Facultatea de Litere a universității din orașul natal. Publicate în mai toate revistele cunoscute din
Portugalia, versurile sale au fost traduse, de-a lungul vremii, în limbile franceză, italiană, spaniolă, iar acum
– și în română. Inês Lourenço a coordonat și editat, între anii 1987 și 1999, revista Cadernos de Poesia –
Hífen (Caiete de Poezie - Hifen), în paginile căreia și-au găsit găzduire cea mai mare parte a poeților lusitani
contemporani, dar și mulți autori străini.
Printre volumele semnate de Inês Lourenço< CICATRIZ 100%/100% CICATRICE – 1980>
RETINOGRAFIAS/ RETINOGRAFII – 1986> TEORIA DA IMUNIDADE/ TEORIA IMUNITĂȚII – 1996>
A ENGANOSA RESPIRAÇÃO DA MANHÃ/ ÎNȘELĂTOAREA RESPIRAȚIE A DIMINEȚII – 2002>
COISAS QUE NUNCA/ LUCRURI PE CARE NICICÂND – 2010> EPHEMERAS – 2012> O INSTANTE
ANTERIOR/ CLIPA DINAINTE – 2014> O JOGO DAS COMPARAÇÕES/ JOCUL COMPARAȚIILOR
– 2016.
Textele publicate aici au fost, cu precădere, selectate din cuprinsul volumelor LUCRURI (PE) CARE
NICIODATĂ și JOCUL COMPARAȚIILOR. (Prezentare și traducere< Costel DREJOI)

CEL MAI BUN UNGHI PENTRU MINE de la ea sărbătorile pustii și câteva

(O MEU MELHOR ÂNGULO) lucruri< un bol, o pătură, un vas pentru apă,
pe care n-am fost în stare să i le trimitem
Îl prefer pe cel ascuțit. Mult mai puțin pe cel drept la noua adresă.
și niciodată pe cel obtuz. Cel plat adoarme
toate-ndrăznelile, iar cel adiacent ne adună
într-un zid comun și indestructibil. Prin urmare, ORA STABILITĂ/ HORA MARCADA
vreau să rămân în îngustul
și protejatul apex al celui ascuțit, ocrotită La ora stabilită
de rotundul și sărbătoritul cerc. nu voi fi acolo. Voi găsi o scuză,
oricare< gripă, excursie, confuzie de
date. Nicio baghetă nu mă
RESCRIERE (REESCRITA) așteaptă pe estrada orchestrei, niciun
copil nu așteaptă în leagăn
Să retezi versurile hrana de care are nevoie grabnică. Și niciun Brel
cu lama neiertătoare a nu va cânta< Ce soir j’attendais Madeleine,
timpului. Să-mplânți în buricul poemului Madeleine ne viendra pas. (1)
spada până-n măruntaiele verbelor,
până la limfa adjectivelor. Să strivești - Astă-seară o așteptam pe Madeleine,/ Madeleine
mușchii sensurilor. Să deschizi nu va veni. (fr.)
rețeaua de drumuri a sângelui. Să sfâșii
vechea epidermă.
VERS – ALTFEL / VERSO – DIVERSO
FELINUS Nu adunam în țesătura
continuă a paginilor unui roman
Maria Tobias era neagră flacăra eliptică a versului. Izbuteam
și albă. În partea albă era să torn cinci sute de pagini de proză greoaie
Tobias, iar în cea neagră – Maria. A locuit într-un poem în care trupuri și suflete nepotrivite
cu noi cinci ani. În al cincilea, în cu vremurile și locurile din nefericire
Joia Mare, s-a culcat cuprindeau toată viața cuvintelor
după un post îndelung. Ne-au rămas în care mai dăinuia.
64
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Poesis

Raftul “Poesis”

Mihók Tamás
Cuticular
(Csa de editur[
Max Blecher, 2017)

Ela Iakab
Cartea lui Athanasios
(Ed. Grinta, 2017)

Andrei Dósa
Adevratul b[iat de aur
(Csa de editur[
Max Blecher, 2017)

65
Poesis CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

CARL SANDBURG (1878-1967)

Ten Definitions of Poetry

1). Poetry is a projection across silence of cadences arranged to break that silence with definite intentions of
echoes, syllables, wave lengths.
2). Poetry is the journal of a sea animal living on land, wanting to fly the air.
3). Poetry is a series of explanations of life, fading off into horizons too swi for explanations.
4). Poetry is a search for syllables to shoot at the barriers of the unknown and the unknowable.
5). Poetry is a theorem of a yellow-silk handkerchief knotted with riddles, sealed in a balloon tied to the tail
of a kite flying in a withe wind against a blue sky in spring.
6). Poetry is the silence and speech between a wet struggling root of a flower and a sunlit blossom of that
flower.
7). Poetry is the harnessing of paradox of earth cradling life and then entombing it.
8). Poetry is a phantom script telling how reinbows are made and why they go away.
9). Poetry is the synthesis of Hyacinths and biscuits.
10). Poetry is the opening and closing of a door, leaving those who look through to guess about what is seen
during a moment.
1). Poezia este proiec\ia peste lini;te a caden\elor aranjate s[ rup[ aceast[ lini;te cu inten\ii precise de ecouri,
silabe, lungimi de und[.
2). Poezia este jurnalul unui animal marin care tr[ie;te pe uscat, ;i dorind s[ zboare.
3). Poezia e o serie de explica\ii a vie\ii, care se pierd `n orizonturi prea lungi pentru explica\ii.
4). Poezia este c[utarea silabelor de a trece barierele necunoa;terii ;i necunoscutului.
5). Poezia e o teorem[ despre o batist[ de m[tase galben[ legat[ cu noduri, `nchis[ `ntr-un balon legat la
coada unui zmeu zbur]nd `ntr-un v]nt alb contra unui cer albastru-prim[v[ratec.
6). Poezia este lini;tea ;i rostirea `ntre o r[d[cin[ umed[ a unei flori care se lupt[ ;i mugurele `nsorit a acelea;i
plante (flori).
7). Poezia este hamul paradoxului p[m]ntului care leag[n[ via\a ;i apoi o `ngroap[.
8). Poezia este un manuscris fantom[ care descrie cum sunt produse curcubeele ;i cum ele dispar.
9). Poezia este sinteza `ntre zambile ;i biscui\i.
10). Poezia este deschisul ;i `nchisul unei u;i, l[s]ndu-i pe cei ce privesc prin ea s[ ghiceasc[ ce se vede `n
acel moment.

Traducere de :erban Tamburlini

Not[<
:erban Tamburlini (n. 25.05.1938 - m. 27.09.2017) a scris poezie, a tradus din german[ ;i englez[. A absolvit
Facultatea de Medicin[ ;i Pshihologie (1945) din Tg. Mure;. ~n aceast[ perioad[ a f[cut parte din redac\ia
magazinului studen\esc Aesculap (1968 - 1972). Dup[ ce emigreaz[ `n Germania - unde a avut o recunoscut[
carier[ medical[ - devine un apropiat al lui Ion Negoi\escu. ~n ultima scrisoare pentru Poesis `mi spune c[
cele zece defini\ii au fost primite de la Nego s[ le traduc< “este clar c[ duhul lui Nego plute;te peste noi! ;i
astfel se explic[ simultaneismul telepatic prin care m-am g]ndit `n ultimele 3 luni (cu intermiten\e) la G.
M.H.* din care s-a tradus `n ultimul num[r... De fapt ideea Romanului epistolar i-a venit lui NEGO de la
volumele< G.M.H. scriindu-i lui Robert Bridges (1930) ;i G.M.H. c[tre R.W. Dixon (tot `n 1930), dar cine
mai \ine minte toate acestea...”

* Gerard Manley Hopkins. Traducerile din Poesis au fost semnate de poeta Simona Grazia Dima (G. V.).

66
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Poesis

JáSZ ATTILA

S-a născut la 26 martie 1966 la Szőny, Ungaria. În prezent tărieşte la Tatabánya, unde este redactor-şef al
revistei Új Forrás (din 2010).
Opere< Daidaloszi napló (Jurnal dedalian, poezii, 1992, Editura Tevan)> Jelzések könyve (Cartea semnelor,
poezii, 1996, Editura Orpeusz)> Miért Szicília (De ce Sicilia, poezii şi eseuri, 1998, Caietele Jak)> A lebegés
története (Istoria plutirii, ciclu de proze scurte, 1998, Editura Platanus)> Az ellenállás formái (Forme de
rezistenţă, cicluri de poeme în proză, 2000, Editura Kalligram)> A szökés gyakorlása (Exerciţiul evadării,
poezii, 2004, Editura Kalligram)> Fékezés (Frânare, poezii, 2006 Editura Szignatúra Könyvek-Alexandra>
XANTUSiana (roman în versuri, 2007, Editura Kalligram)> angyalfogó (cursă pentru îngeri, poezii pentru
copii, 2008, Editura Koinónia)> Fürdőkádból a tenger (Marea văzută din vană, eseuri, 2009, Tiszatáj Könyvek)>
Alvó szalmakutyák (Somnoroşii câini de paie, poezii, 2010, Editura Kalligram)> isten bőre (pielea lui
dumnezeu, poezii, 2011, Editura Napkút)> naptemplom villanyfényben (biserică solară în lumina becurilor,
poezii, 2011, Balatonfüred)> Csendes Toll élete (Viaţa Penei Liniştite, proză, 2012, Editura Kortárs, Budapesta)>
Belső árnyék (Umbră interioară, poezii, 2013, Editura Kortárs, Budapesta)> Szárnyas csiga (Melc înaripat,
poezii, 2014, Editura Új Forrás, Tata)> Csendes Toll utazik (Pană Liniştită călătoreşte, proze, 2015, Editura
Kortárs Budapesta)> El (Plecare, poezii, 2016, Editura Kortárs, Budapesta)
Premii< Premiul Vörösmarty (2000)> Premiul Radnóti (2000)> Premiul József Attila (2003)> Premiul Zelk
Zoltán (2005)> Premiul Príma (2006)> Premiul Arany János (2007)> Premiul pentru eseu al revistei Irodalmi
Jelen (2009)> Premiul Lilla (2010)> Premiul Comemorativ S. Quasimodo (2011).
67
Poesis CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

rumeguş de scoarţă de copac s-a împlinit cum se cuvine,

(fakéregreszelék) mai exact< după câteva zile de agonie, zăcea la
suprafaţa apei,
întins în toată regula,
22. (basm) / 22. (mese) păstrez acvariul în amintirea lui, ca să nu uit ce m-a
învăţat
Pentru iarnă, peştişorul de aur a trebuit adus în casă, şi cu moartea lui
pentru că balta despre viaţă.
nu-i destul de adâncă, nu se poate înnămoli,
în micul acvariu cu pompă de aer se simte bine, se
pare, totuşi 13. (şi) / 13. (és)
într-o dimineaţă sare afară din acvariu
şi-l găseşti în spatele dulapului, încă-i viu, poate, îl Eu nu-s decât o oglindă
pui înapoi orientată de dragoste, pe tine
pluteşte nemişcat te reflectă când lipseşti,
şi murdar deasupra apei, l-ai pus înapoi, nu-i dai doar atunci trăiesc, prind viaţă,
prea multe dar numai dacă imaginea din tine
speranţe, dar îţi impui ca primul lucru este intensă, până atunci trăiesc,
pe care-l faci seara când te întorci acasă să te uiţi ce altfel mă îndepărtez, mă aburesc,
face, înviez dacă te-apropii,
spre marea ta surpriză, încă e mor, dacă pleci,
viu – sigur că-i vorba de tine, nu de peştişorul de aur,
dacă nu eşti, nici eu nu exist
deşi
nici de la peştişorul de aur n-ai fi vrut până la apropierea unei imagini noi,
altceva decât să trăiască. apoi o iau de la-nceput, iar şi iar...

21. energie / 21. (energia) 10. (slavă) / 10. (hála)

Nu ştim niciodată la ce ne va folosi şi de ce ne aflăm
tocmai aici, şi de Slavă părăsitorului, m-a eliberat pe veci,
ce ni-e bine să luăm, ducem, poate m-a şi scăpat de această
aducem şi transferăm continuu energie care se lume, în care ar trebui să corespunzi,
numeşte, dar nu mi-a mers, prin el am devenit liber,
în loc de ceva mai bun, artă, şi liber mi-am trăit visata viaţă
deşi uneori pare de-a dreptul fără sens, asta facem, pe munte, acesta nu-i poemul unui rol,
numai am devenit musafirul vieţii, primesc
asta ştim s-o facem fără oprire, în dar toate stelele de pe cerul
pe noi înşine ne ducem de-aici acolo şi înapoi, ca meu, asta simt, îi mulţumesc celui
printr-un tub ce nu ştia nimic despre asta, doar
de respiraţie şi, până se paote, mi-a sfărâmat în cioburi inima-oglindă,
facem tot ce se poate, apoi fie ce-o fi, restul e amin. astfel că am putut să reasamblez o inimă
mai desăvârşită şi mai fragilă, slavă
şi recunoştinţă cerului că poate fi astfel,
19. sacrificiu / 19. (áldozat) poţi renaşte ce, cine vrei.

Peştişorul de aur, cel cu coada ruptă, despre care am

scris mai devreme, Refracţie / (Fénytörés)
cu tentativa de sinucidere,
şi-a adus jertfa> după ce l-am salvat şi a rămas în lui Vasadi Péter, la 90 de ani
viaţă,
i-am cerut să trăiască, Precum se ajută reciproc două lentile,
şi a trăit, m-a ajutat să trăiesc, cu înotătorul rupt, răsfrâng lumina. Ca să putem
întregit cu proteze vedea mai departe. Pe mine însumi
la genunchi şi şold, nu mai contează, trebuie să mă-ntrec, ca să ating
a aşteptat până m-am întremat şi-am vrut să trăiesc, cândva. Ce cu-adevărat aş vrea.
apoi sacrificiul Existenţa în poezie. Doar linişte
68
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Poesis

netulburată şi nimic altceva. A fi. A exista Copci de lumină / (Fénykapcsok)

în nimic, doar aşa. Precum două
lentile într-un telescop. Să vezi tot (Gaál József< Labirintul memoriei/ Az
mai departe. Până dincolo de stele. emlékezés útvesztője, 1992)
Iată ce-nvăţ (de la tine) fără contenire.
În câte capete să-mi păstrez amintirile? Şi-n care?
Şi pe care s-o îndrăgesc mai mult? Pe care s-o păs-
Omagiu luminii trez? Unde să scotocesc după ele şi unde să le găsesc?
De ce trebuie să rătăcesc necontenit pe potecile vii-
(inorog) / (egyszarvú) toarelor amintiri? Şi de ce trebuie să mă pierd mereu
în trecut? De ce nu pot hoinări fără piedici doar
în prezent? E posibil să mă fi rătăcit de mult deja
Urme de paşi în zăpadă. Nu duc undeva, cândva, dar încă n-am putut uita?
nicăieri, mă readuc la mine însumi.
De-o bucată de vreme scriu cu creionul
şi trăiesc, aparent, dincolo de orice
corelaţii. De când m-am izbit de zidul Adaosuri de lumină
iernii. N-aş fi crezut că-i posibil (Fényadalékok)
aşa ceva. Că odată cu anii ne putem
pierde şi visurile cele mai dragi, (gri-temporal) / (időszürke)
preferate. Despre inorogi cu
păr de aur. Deşi tu îi numeşti invariabil,
din motive care îmi scapă mereu, Doar uşa mai reprezintă un obstacol real
cerbi. Deci nu eşti virgină. atunci când liftul se opreşte brusc la câte
În definitiv, nici nu contează. Facem un etaj. Se deschide sau nu se deschide.
continuu echilibristică pe hotarul umbratic Dacă vrea dumnezeu să urce. Sau s-a plic-
dintre realitate şi fantezie. Şi nu-i bai, tisit. Ori a renunţat. Sau numai se dis-
numai să ne rămână măcar visele trează. Doar uşa înseamnă un obstacol
colorate. Preţ de câteva decenii. real. În clipa aceea. Înainte de a se
După aceea oricum le vom vedea în culori deschide. Ce sau cine s-ar putea afla îndă-
pe toate. rătul ei. Şi la ce etaj ne aflăm de fapt?
Dar uşa reprezintă obstacolul cu-adevărat
real. Prin felul în care s-a închis. Nu se ştie
dacă mai există vreun etaj. Sau porneşte
(cântec de văl) / (fátyoldal) îndărăt. Numărătoarea. Şi de ce folosesc
tocmai aceste cuvinte. În momentul dat.
Un văl discret stă pe ochii omului,
pentru că nu vrea să vadă (gri-ruginiu) / (rozsdaszürke)
în adâncul lui
ce e de fapt.
Marea spală picioarele mesei de scris.
Un văl discret stă pe inima omului, Barca pescărească veche-i legănată de ape.
pentru că nu vrea să vadă Parâma stă încolăcită pe ţărmul nisipos.
ce se află-n Beton, fier, fărâme, pietre, rugină.
inima lui. Timpu-i stăpânul vieţii. Omul dispare,
oricât pare de straniu. Beton, fier, pietre, rugină.
Un văl discret stă pe urechea omului,
pentru că nu ascultă cu plăcere
cum va fi
sfârşitul lui. Traducere şi prezentare de Kocsis Francisko

Pierite-s ochi, inimă, gură, urechi,

dar şi fără ele toate
funcţionează
ireproşabil.

69
Poesis CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

CHRISTOS KOUKIS
Decembrie

Christos Koukis (n. `n 1979) este inginer,

licen\iat al Facult[\ii politehnice ;i a unui master.
A publicat c[r\i de poezie, teatru, povestiri.
Dintre ele< Dup[ frumuse\e (2010)> Marele
paradox al soarelui (2013)> Calendar pentru
`ndr[gosti\i (2014).

1 dec. "`n zadar cau\i o momeal[ pentru timp, timpul `nsu;i

"revolu\ia este asfaltul care simte caprifoiul" este o momeal["eu \i-am strigat ;i tu erai `nc[ `n
ai strigat tu prin fereastra deschis[ `nt]rziere cu munca
2 dec. 8 dec.
" ne `ngroap[ at]t de bine `mbr[ca\i c[ probabil ne "ast[zi m[ g]ndeam s[ ies `n noaptea iluminat[, dar
trimit s[ `nt]lnim fericirea" n-am nici o poveste de purtat", te-ai pl]ns ;i te-ai
\i-am spus ;i m]hnirea se restabilea pu\in culcat singur[.
3 dec. 9 dec.
"marea s[lbatic[ se usuc[ pe fr]nghia nisipului "un minut `nainte de facerea lumii am avut
moale" sentimentul c[ ne venise ceasul"
4 dec.
"puterea ador[ revoltele c]nd le poate controla 10 dec.
voin\a" "`n partea din spate a creierului meu, `ntotdeauna
`mi spui tu pentru a explica sensul imaginii ascunse fa\ada Paradisului"

5 dec. 11 dec.
" te conjur, nu-\i l[sa niciodat[ con;tiin\a `n doliu" " pentru a sosi m]ine, nu comand[m azi", monologai
tu scutur]ndu-\i nisipul de pe m]ini.
6 dec.
"soarele str[luce;te ;i eu te iubesc> acestea sunt dou[ 12 dec.
decizii luate de for\e superioare" " harta mondial[ durerea ;i iubirea degetul care ar
ar[ta locul exact" ai spus tu ;i valizele o ve;nicie
7 dec. `nchis[
70
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Poesis

13 dec. tenebrele din jur", tu mi-ai scris `n palma m]inii cu

"inten\iile bune n-au `ntotdeauna gene bune", ai zis osteneala unei lum]n[ri
tu atunci plec]nd pentru bursucul t[u stupid
26 dec.
14 dec. "va veni ziua, c]nd noi vom avea nop\ile pentru
" ;i am luat ;i am dat ;i mi s-a dat ;i m-am descusut `nviere", mi-ai spus tu pun]ndu-mi romani\e pe
;i am r[mas slab, iubirea noastr[", am spus ;i am pleoape
adormit
27 dec.
15 dec. "tot ceea ce este `nvechit nu mai are suflu, ;i moartea
"care ar fi diferen\a `ntre iubire ;i ur[, f[r[ sa este just[, moartea sa poate trece prin gaura unui
consim\[m]ntul inimii?" ai scris pe o foaie de h]rtie ac", ai spus tu adres]ndu-te copacilor din inima ta
cu lista de curse
28 dec.
16 dec. `n toate zilele, `nainte de a te trezi, m[ rog "Tu ai
" infinit[ este lungimea luminii, chiar dac[ unii cred umblat prin lumea mea ;i ;tii bine ce se `nt]mpl[ cu
c[ zilele se scurteaz[", pentru mine c]n\i tu ;i eu un om care iube;te f[r[ limite, oh, Dumnezeu meu,
dansez `n jurul t[u tu ;tiai nu-i a;a?"

17 dec. 29 dec.
" ieri sear[, pe covorul ro;u al dialogului, ne-am te-am `nf[;urat `ntr-o p[tur[ ;i \i-am spus< "nu sunt
proclamat iubirea" ;i toat[ lumea privea mar;ul buze ce ai tu acolo, ci ultima cin["
ochilor no;tri
30 dec.
18 dec. "inimile `nghe\ate se sfarm[, `n contact cu
" timpul destinului ne-a mu;cat at]t de tare `nc]t `mbr[\i;[rile calde" ai spus tu ;i ai ars datoriile de
spiritul nostru fu strivit", nu-i a;a Maria? mai an

19 dec. 31 dec.
"c]nd `n intestinele mele, c]nd `n m[runtaiele mele "nu, nu, aceasta nu e o desp[r\ire, aceasta este
;i `ntotdeauna `n mine", ai scris tu pe bluzonul meu co;marul unui copil care cre;te"

20 dec. (Din volumul< Jurnalul intim al unui `ndr[gostit,

"savurez at]ta momentul `n care apusul soarelui Ed. L’Harmattan, Paris, 2017)
`ndep[rteaz[ cu umilin\[ toate imaginile ora;ului ;i
balconul nostru se preschimb[ `ntr-o trambulin["
Traducere de Claudia Vulturescu
21 dec.
" ;i totu;i, prima dat[ c]nd am fost electrocutat este
c]nd am pus degetul meu pe buzele tale"

22 dec.
"tu e;ti mai real[ chiar dec]t fata din visele mele" ;i
\i-am f[cut cadou o rochie cu flori

23 dec.
"te rog, zile frumoase, cite;te-mi cele mai mari c[r\i", Christos Koukis
m-ai strigat tu surprins[ c[ e;ti apusul soarelui Jurnalul intim al
unui `ndr[gostit,
24 dec. (Editura
"dormi lini;tit[ doamna mea> ciclamele p[zesc L’Harmattan,
pieptul t[u ;i busuiocul f[ure;te focul t[u" Paris, 2017)

25 dec.
"eu sunt o responsabilitate, e;ti tu, de-asemenea, o
responsabilitate? am putea deveni noi o lic[rire `n

71
Poesis CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Nr. 1 / 2018

MESUT :ENOL

Mesut :enol graduated from the Political Science Faculty of Ankara University. He earned his Master's Degree
in Public Administration and Public Relations. His five poetry collections were published, and many of his
poetry and literary appeared in many national and foreign literary publications and anthologies. He is a
freelance editor, TV host, translator and instructor on public relations, communications, public speaking
and voluntarism. He attended a number of national and international poetry and literary festivals in the
country and abroad, and acting as an organizer for some of them. He received numerous literary awards in
the country and abroad. He is member of many literary organizations. In May 2016, he was elected to serve
on the Executive Board of the ree Seas (Baltic Sea, Black Sea and the Mediterranean Sea) Writers and
Translators Council. He is the Turkey Culture Delegate of the LiceoPoetico de Benidorm based in Spain.
Mesut :enol a absolvit Facultatea de ;tiin\e politice a Universit[\ii din Ankara. De\ine un masterat `n
administra\ie public[ ;i rela\ii publice. Este autorul a cinci culegeri de poeme care au fost publicate `n \ar[
iar multe din poemele ;i eseurile sale au fost publicate de prestigioase reviste ;i antologii din Turcia ;i de
pretutindeni. Este un editor liber profesionist, realizator de programe tv, traduc[tor ;i instructor `n domeniul
rela\iilor publice, comunica\ii, vorbire public[ ;i voluntariat. A participat la numeroase festivaluri na\ionale
;i interna\ionale de poezie ;i literatur[ `n \ar[ ;i str[in[tate ;i s-a num[rat printre organizatorii unora dintre
ele. A primit numeroase distinc\ii literare `n \ar[ ;i str[in[tate. Este membru `n numeroase organiza\ii literare.
~n mai 2016 a fost ales `n conducerea executiv[ a asocia\iei scriitorilor ;i traduc[torilor Celor Trei M[ri
(Marea Baltic[, Marea Neagr[ ;i Marea Mediteranean[). Este delegatul cultural care reprezint[ Turcia `n
organiza\ia LiceoPoetico de Benidorm cu sediul `n Spania.

72
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
pOESIS INTERNA|IONAL
TITU MAIORESCU Poesis

Sinaia’S Novel Povestea Ora;ului Sinaia

legend says once it was dark all over legenda spune c[ odinioar[ `ntunericul era
dragons of evil roamed the valley and its river atotst[p]nitor, balauri h[l[duiau peste v[i ;i r]uri,
fear was reigning the land as many fled in tears groaza domnea peste tot \inutul ;i mul\i fugiser[ cu
though hope gained a momentum on the horizon ochii plini de lacrimi, de;i, departe `n zare, peste
of the forest where thresholds disappear p[duri nesf]r;ite, speran\a `ncepea s[ se
and as the thoughts of Sinaia's kids caught the wise `ntrez[reasc[ odat[ cu mi;carea ;i pe c]nd g]ndurile
men in their action to be a shiny beacon to its copiiilor din Sinaia luminau ca o tor\[, `n str[dania
enthusiastic residents they took up the challenge to lor, entuzia;ti, cei mari ;i-au luat inima-n din\i s[ se
encounter dragons worked hard even in their day - lupte cu balaurii trudind din greu chiar ;i `n visele
and-night dreams souls of the brave threw them into din zi ;i noapte> sufletele celor viteji i-au aruncat `n
ditches of the town drops of water diluted the spilled ;an\urile ora;ului, picuri de ap[ sp[lau s]ngele
blood on the alert skin it was not a fight with fighters `mpr[;tiat peste pielea `ncre\it[, nu a fost, a;a cum
one can imagine as it is yelling of elevated hearts s-ar crede, o lupt[ cu solda\i. ~n cele din urm[,
eventually died down leaving traces of an incomplete strig[tul inimilor `n[l\ate la cer s-a pierdut, purtate
commission now it is time to be awake and feel the de-amarul unei porunci ne`mplinite e timpul s[
dream to live it trough anything may be hindering revenim la via\[, sim\ind visul ;i tr[indu-l `n ciuda
the special novel of Sinaia is to be written volunteers vreunei piedici, c[ci incredibila poveste a Sinaiei se
wipe the tears of desolation human capital lies in the va spune, voluntarii ;terg lacrimile m]hnirii, bog[\ia
minds and hearts Sinaia's writers know what is being omeneasc[ se afl[ `n spirite ;i-n inimi, poe\ii Sinaiei
done and on a white paper Sinaia's novel is in the ;tiu ce va fi, c[ci pe o coal[ alb[ de h]rtie, povestea
making Sinaiei se scrie

Her teeth and dreams Din\ii ;i visele ei

the moment one takes a step for a journey equal to clipa `n care vrei s[ pleci aduce cu pl[cerea ce doare
the hurting and tickling pleasure of biting one ;i mu;c[ u;or te `ntrebi dac[ nu cumva c]rma b[rcii
wonders whether the helm of the dream-sailed ship din vis nu o va coti cu siguran\[, acolo unde-i e sortit
steers for sure she is destined to reach the mid oceans s[ ajung[ `n mijlocul oceanelor scrut]nd printre
one would look between the teeth and dreams of the din\i ;i vise apele `nso\ite de oboseala c[l[toriilor, `n
waters accompanied by the fatigue of the voyages in `ntrecerea cu v]ntul care se face c[ ;uier[ `n extazul
the race with the wind pretending to whistle ecstatic insomniei unei miresme de scor\i;oar[, f[r[ s[ ating[
from the cinnamon smell of sleeplessness without ceafa cu degetele. O senza\ie de st]njeneal[
touching of the fingers on the neck there is an exprimat[ printr-o ghicitoare ce se rezolv[-n
awkwardness in the riddle solved through kisses the s[ruturi, proiect[rile luminii reflectate din stelele
projections of light from the passing and shooting c[l[toare ;i c[z[toare sera sufletului nostru pare a fi
stars reflect the greenhouse of our soul seems to be temni\a florilor rare, un atac de curent cerebral, f[r[
the dungeon for rare flowers an attack through the carabine ;i artilerie, gloan\ele sufletului au o
brainwaves but without any riffles or artillery the adev[rat[ putere de a r[ni atunci c]nd `i adun[ pe
bullets of the soul have a genuine power to injure in cei c[zu\i din spatele frontului. Unii alearg[ ca s[-i
order to pick the fallen ones behind the line some aduc[-napoi ;i s[ le dea o lec\ie vreun leac pentru
run and fetch them to teach a lesson a cure for dor sau poate o pic[tur[ de sete. Cu siguran\[,
longing, just a drop out of the thirst medicine shall medicamentul se va r[sp]ndi `n sufletul nobil purtat
enter stubbornly into the noble soul carried by that de trup.
body.
Translation from English into Romanian
by Mugura; Maria Petrescu
73
Poesis ZILELE CULTURALE “pOESIS”, 2017 Nr. 1 / 2018

~n satul poetului Dorin S[l[jan

Membrii familiei, prieteni și foști colegi au participat la comemorarea gazetarului și poetului Dorin
Sălăjan născut în satul Sărvăzel

Marţi, 12 septembrie 2017, un grup de prieteni ai în scrierile sale ca personaje. Ca gazetar a lucrat la Cronica
celui dispărut prematur dintre noi a participat la Sătmăreană în perioada 1969 - 1982 ;i la redacţia Flacăra în
comemorarea celui ce a fost gazetar şi poet - Dorin perioada 1982 - 1993. A făcut gazetărie grea, anchete care i-
Sălăjan, născut în satul Sărvăzel, comuna Pir - şi am- au zdruncinat liniştea şi sănătatea. A plecat în capitală cu cea
plasarea unei plăci comemorative pe frontispiciul mai curată ofrandă în braţe - cu talentul său, cu cei doi copii
frumoşi, cu soţia sa. Ulterior a mai lucrat la publicaţii precum
casei în care şi-a trăit copilăria. Expres, Tineretul liber, Privirea. În anul 2001 s-a pensionat şi
s-a întors acasă, la Satu Mare. Moartea fiicei sale Raluca, în
Momentul comemorativ a fost organizat cu sprijinul Di- evenimentele din decembrie 1989, l-a marcat profund. Cum
recţiei Judeţene pentru Cultură Satu Mare, Centrului Cultural un necaz nu vine singur, în anul 2004 i-a murit şi soţia. Unicul
“G.M. Zamfirescu” şi Primăriei Pir. copil rămas în viaţă este internat într-un sanatoriu.
Dorin Sălăjan s-a născut pe 15 aprilie 1948 în satul Despre poezia lui Dorin Sălăjan au scris Laurenţiu Ulici,
Sărvăzel, comuna Pir, şi a trecut întru cele veşnice pe 18 sep- Radu G. Ţeposu, Victor Felea ş.a.
tembrie 2005, la Satu Mare. Încă din tinereţe a dovedit încli- Iată că la 12 ani de la trecerea lui Dorin Sălăjan întru cele
naţie pentru scris, devenind gazetar. L-a pasionat şi poezia, veşnice, în cadrul Zilelor culturale Poesis - ediţia a XXVI-a,
devenind un poet apreciat. A publicat în numeroase reviste prieteni şi colegi de condei au făcut un gest care sigur îl bu-
de cultură. Au văzut lumina tiparului două volume de autor< cură acolo în cenaclul celest. Pe casa în care şi-a petrecut
"Naşterea cea mare", în anul 1980, şi "Ceremonia de trecere", copilăria s-a amplasat şi sfinţit o placă comemorativă.
în anul 1985.
Aşa cum îi plăcea să spună, Sărvăzelul este un sat-piatră
de hotar în care, ca şi Esenin (căruia i-a dedicat mai multe (Fragment din articolul semnat de Ioan Ani\a;, ap[rut `n
poezii), poetul se întorcea periodic între cei pe care i-a inclus Informa\ia Zilei, miercuri 13 septembrie, 2017, pag. 9)

74
Nr. 1 / 2018 ZILELE CULTURALE “pOESIS”, 2017 Poesis

Premiile “Poesis”, ediţia 2017

Premiul “Opera Omnia” pentru poezie - Ileana Mălăncioiu> “Opera Omnia” pentru critică -
Eugen Negrici> premiul “Cartea de poezie a anului”- Ioana Diaconescu şi Ioan Baba> premiul
pentru traducerea operei lui Lucian Blaga în limba franceză - Jean Poncet> premiul pentru
editura Şcoala Ardeleană - George Vasile Dâncu> premiul pentru Editura Bibliotecii Bistriţa
Năsăud - Ioan Pintea> premiul pentru proză - Radu Sergiu Ruba> premiul Ady Endre - Olah
Andras> premiu pentru Casa de Editură Max Blecher - Claudiu Komartin.

Participanţi la a XXVI-a ediţie a Zilelor Culturale Poe- redactor şef revista Reflex, Reşiţa> Jean Poncet, poet, Franţa>
sis< Eugen Negrici, critic literar, profesor universitar, Bu- Florea Firan, director revista Scrisul Românesc, Craiova>
cureşti> Ion Bogdan Leer, critic literar, profesor universitar, Ovidiu Enculescu, director Editura RAO, Bucureşti> Gheo-
Bucureşti> Ioan Groşan, scriitor, Muzeul Literaturii Române, rghe Pârja, scriitor, Baia Mare> Sâluc Horvat, scriitor, Baia
Bucureşti> Cassian Maria Spiridon, poet, director revista Mare> Kocsis Francisco, scriitor, Târgu Mureş> Ioan Barbu,
Convorbiri Literare, Iaşi> Gellu Dorian, poet, redactor şef re- scriitor, Râmnicu Vâlcea> Olimpiu Nuşfelean - Bistriţa> Pavel
vista Hyperion, Botoşani> Ioan Moldovan, poet, redactor şef Şuşară, critic de artă, Bucureşti> Dumitru Păcuraru, scriitor,
revista Familia, Oradea> Ion Mureşan, poet, Cluj-Napoca> Satu Mare> George Vulturescu, poet, Satu Mare> Ioan Nistor,
Claudiu Komartin, poet, Bucureşti> Robert Şerban, poet, poet, Satu Mare> Gheorghe Glodeanu, critic literar, Baia Mare>
Timişoara> George Vasile Dâncu, scriitor, editor, Cluj- Alexandru Zotta, scriitor, Satu Mare> Radu Ulmeanu, poet,
Napoca> Ileana Mălăncioiu, poetă, Bucureşti> Dan Mircea editor> Muzsnai Arpad, Elek Gyorgy, Nicolae Pop, Lucian Cu-
Cipariu, scriitor, Bucureşti> Liviu Ioan Stoiciu, poet, revista cuiet, Robert Laszlo, Loredana Ştirbu, Carol C. Koka, Mihai
Viaţa Românească> Doina Stoiciu, prozatoare, Bucureşti> Ioan Sas, Szocs Peter, Dorel Petrehuş, Magyar Lorand, Ioan Tipu
Baba, poet Serbia> Nedeljko Terzic, poet Serbia> Adrian Alui Sălăjanu, Ioan Corneanu, Rudolf Fatyol, Zamfir Danciu, Ioan
Gheorghe, poet, redactor şef revista "Conta", Piatra Neamţ> Şipoş, Grigore Scarlat, Claudia Vulturescu, Judit Erdos, Du-
Ioana Diaconescu, poetă, Bucureşti> Olah Andras, scriitor, mitru Dorel Pop, Radu Bud, Ioan Moldovan, Veres Istvan,
Ungaria> Nicolae Corlat, poet, Botoşani> Dumitru Necşanu, Voicu :ichet, Felician Pop, George Achim, Florin Leşcău, ală-
poet, Botoşani> Viorel Mureşan, poet Zalău> Daniel Săuca, turi de majoritatea colegiului redacţional al cotidianului In-
redactor şef revista Caiete Silvane, Zalău> Octavian Doclin, formaţia Zilei.

75
Poesis CENTENAR
DIALOGUL
TITU
ARTELOR
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

D. P[curaru
I G GL SS,

Pu\in cunoscut `n \ar[, Ingo Glass este un nume de centrul ora;ului de pe Dun[re este asemeni artei sale<
referin\[ `n arta european[ a anilor de cump[n[ dintre ordonat, geometrizat, exact. Este mai mult dec]t un
secolul 20 ;i 21. Dac[ l-am plasa al[turi de un Dieter ceas eleve\ian `ntr-un mediu nem\esc. Am gre;i
Jung, Rupprecht Geiger, Lothar Bucheim, Rudolf profind dac[ am spune c[ Ingo Glass reduce unviersul
Ortner, Jurgen Blum sau Gentulio Alviani, cu la formele sale de baz[, creind `n acela;i timp un dialog
siguran\[ nu am spune foarte mult publicului al culorilor. Dincolo de orice reduc\ionism, uneori
rom]nesc. Dar `n momentul `n care vedem c[ artistul reu;ind s[ dep[;easc[ limitele conceptului,
plecat din Rom]nia `n urm[ cu aproape 40 de ani, apropiindu-se cu gra\ie de metafizic, Ingo Glass pare
dup[ ce a fondat Muzeul de Art[ Modern[ de la Gala\i, a fi apostolul modern al unei foarte contrete religii, al
lucreaz[ doar cu trei forme - triunghiul, p[tratul, unei Duble Treimi `n care triunghiul intr[ `n dialog cu
cercul ;i cu trei culori de baz[ - ro;u, galben, albastru galbenul, cercul cu ro;u, iar p[tratul `ntotdeauna
- ar trebui s[ trezeasc[ interesul ;i s[-l pun[ pe g]nduri numai ;i numai cu albastru.
pe orice scriitor. Cum ar putea un scriitor crea un ~n spa\iul acesta cu legi ce par imuabile, `n atelierul
univers din trei forme/ cuvinte ;i trei culori/cuvinte? artistului, icoanele rom]ne;ti pe sticl[ `;i g[sesc locul
Este, desigur, o simpl[ specula\ie, dar ea relev[ uria;a firesc, `n acela;i spa\iu reg[sindu-se o mul\ime de
diferen\[ dintre literatur[ ;i art[, dintre lucr[ri semnate de mari arti;ti al[turi de care a expus
postmodernism, s[ zicem, ;i concretismul sf]r;itului `n marile galerii din Europa, arti;ti cu care a fost
de secol 20. prieten, cu care a `ncercat s[ decripteze misterele,
C]nd, `n 1979, acorda un interviu ziarului carna\ia artei abstracte.
"Financial Times" cu titlul "Ceau;escu - locul `n care Ingo Glass este unul dintre marii arti;ti pe care i-a
dispare carnea", nu au fost suficiente triunghiul, dat Rom]nia, ;i care, din p[cate, este pu\in cunoscut
p[tratul, cercul vopsite `n galben, albastru ;i ro;u. Ingo publicului rom]nesc. Faptul c[ opereaz[ cu cele trei
Glass a apelat la cuvinte. La cuvinte t[ioase, dar exacte, culori care flutur[ pe steagul Rom]niei este doar o
a;a cum este ;i arta lui. Consecin\a imediat[? Obliga\ia simpl[ coinciden\[.
de a pleca imediat din \ar[. Timp de zece ani a fost ~ns[ chiar acest lucru se transform[ `ntr-o
membru al Comisiei de expozi\ii din München. Tr[ind oportunitate `n anul Centenarului. Plantate `n spa\iul
`n Germania, r[mas fidel spiritualit[\ii rom]ne;ti, `n rom]nesc, asemeni lucr[rilor de pe malul Dun[rii de
1993, `;i d[ lucrarea de doctorat "Constantin Br]ncu;i, la Gala\i, sau de la Dunaujavaros ;i Ulm, c]teva
influen\a lui asupra sculpturii secolului 20". sculpturi metalice semnate Ingo Glass, ar da un nou
De o bun[ bucat[ de vreme, Ingo Glass a p[r[sit sens, o dimensiune european[ nu doar tricolorului
Germania. S-a stabilit la Budapesta. Atelierul s[u din rom]nesc, ci artei rom]ne;ti.
76
Proiect - R[s[ritul soarelui
1000 x 666 x 600 cm, 30 mm o\el
 2012, “Triunghi dominant peste triunghi”
10 mm aluminiu
100 x 80 x 100 cm

2012, “Cerc dominator deasupra cercului”

10 mm aluminiu
100 x 85 x 100 cm
2003, “Forme ;i culori de baz[ în mișcare”, 4 mm aluminiu, 40 x 40 x 40 cm
2011, “Omagiul triunghiului”, 10 mm aluminiu, 100 x 100 x 100 cm
2012, “Unirea celor trei forme ;i culori” dup[ teoria Ingo Glass
 1970, “Turn”
220 x 90 x 80 cm
Muzeul de Art[
Contemporan[ Gala\i

1968, “Cetate”
piatr[ artificial[
210 x 50 x 60 cm
Muzeul de Art[
Contemporan[ Gala\i
 1987, “Alpha & Omega”
30 mm o\el
1,300 x 600 x 600 cm
Proiectul Dun[rean 2

1970, “Turn II”

5 mm o\el
110 x 40 x 40 cm
Chile
Poesis CENTENAR
DIALOGUL
TITU
ARTELOR
MAIORESCU Nr. 1 / 2018

Expozi\ie
1918 - 2018 O sut[ de ani de art[ la Satu Mare

Pogany Lajos, “~nvin;ii”

Cea mai nou[ galerie de art[, verniseaz[ nu doar Laura Mandi, precum ;i arit;ti care au pictat la Satu
o simpl[ expozi\ie, ci inaugureaz[ o nou[ institu\ie Mare, :tefan Dimitrescu, Balla Bela, vin s[
de cultur[. completeze zestrea artistic[ a municipiului Satu
Casa Me;te;ugarilor, o cl[dire construit[ `n anii Mare.
premerg[tori Primului R[zboi Mondial, un club al Expozi\ia, constituit[ exclusiv din lucr[ri ale
me;terilor de alt[dat[, a intrat `n circuitul cultural `n colec\ionarilor, cuprinde nume de referin\[< Aurel
toamna anului trecut. Oana P[curar a organizat o Popp, Andrei Litteczki, Nagy Oszkar, Toth Iuliu,
expozi\ie cuprinz]nd lucr[ri ale celor mai pictori din perioada interbelic[, al[turi de care s-au
importan\i arti;ti plastici care s-au n[scut sau au tr[it reg[sit arti;ti de la mijlocul secolului, din anii '60-
`n Satu Mare. O parte dintre ei, dat[ fiind distan\a '70, '80, precum Alexandru Mohi, Paul Erdos, Laszlo
mic[ de Baia Mare, au fost inclu;i `n r]ndul ;colii de Paulovics, Fodor Kalman, Bela Olojos, Szilagyi Bela,
pictur[ b[im[rean[. Al\ii, al[turi de Aurel Popp, au Ion Sasu, arti;ti contemporani precum Ion Darida,
trecut peste Baia Mare organiz]nd o colonie la Baia Nyiri Zoltan, Liviu Paul, Nyri Angela.
Sprie. Deschis de Aurel Popp, cercul celor o sut[ de ani
Lucr[ri semnate de un Boromisza Tibor, Pirk de art[ la Satu Mare este `nchis de lucr[rile semnate
Ianos, Andrei Mikola, Francois Gall, Szopos de Oana Mirabela P[curar.
Sandor, Epaminonda Bocca, Felegyhazi Laszlo,

84
Nr. 1 / 2018 CENTENAR
DIALOGUL
TITU
ARTELOR
MAIORESCU Poesis

85
Alajos Lajos, Peisaj de var[ Alajos Lajos, R[s[rit
Alajos Lajos, Coline

88
Alajos Lajos, Peisaj
Alajos Lajos, P[dure
Alajos Lajos, Nud
 Paulovics László

Paulovics László

Angela Nyiri, Mitologie

Nyiri Zoltán, Leitmotiv
Sándor Muhi
Mohi Alexandru, Portret
Tóth Gyula,
Fiul meu
Oana Mirabela P[curar, Portret
Oana Mirabela P[curar, Somn greu
 Cuprins

3 D. P{CURARU - De ce a; scrie despre Centenar?

4 GEORGE VULTURESCU - Poezia Ioanei Diaconescu

6 ALEXANDRU ZOTTA - Un merituos povestitor sătmărean

9 MARIUS MANTA - Viorel Savin – „Implozia lui Melec”

11 LADISLAU DARADICI - Isabela Nicoar[ sau despre starea poetic[

13 CONSTANTIN CUBLEșAN - Din marile iubiri ale literaturii rom]ne

15 GEORGE VULTURESCU - Despre balcanologie cu Mircea Muthu

18 VLADIMIR MITEV - OGNEAN STAMBOLIEV< Întâlnirile cele mai fericite din viaţa mea au fost
cu poe\i români, pe care i-am tradus

22 AUREL PANTEA - Not[ biobibliografic[

24 D. P{CURARU - De la “Poemele luminii” la “Negru pe negru”

25 AL. CISTELECAN - Ultimul taliban

26 GEORGE VULTURESCU - “Un Faust< Nimicitorul lui Aurel Pantea”

LIVIU IOAN STOICIU

27 Hai că ești tare> Cărăbuși> Nivelez fierbințeala
28 Scribul-barză> Îți pui pușca de la un ochi la altul> Pe cărarea care duce la altă cărare
RODICA MARIAN
29 DOMINUS FLEVIT> SECRETUL SUFLETULUI JAPONEZ
30 TEMPLUL ILUMINĂRII FULGERĂTOARE
IOAN NISTOR
31 Marș forțat> Fără inimă> Origini
32 Auzi-ne!> Un măr pe-o ramură, legănat în vânt...> Portaluri în viscol
33 O masă veche> Se face târziu> Coborând spre Latvija...
NICOLAE SILADE
34 james joyce> zăpezile de la stâna de vale I> II
35 III> IV> V
36 VI> VII
GEORGE NINA ELIAN
37 PASĂREA OGLINZII> CEAS CU LEBĂDĂ> IELELE TĂCUTE> FĂPTURĂ> CREPUSCUL
UMBRA ALBĂ CA UN PETEC DE HÂRTIE> BEATITUDINE
38 IMPERATIV CATEGORIC> PAGINĂ DE JURNAL (III)> ÎNTREBARE> DE PE CARE P{M}NT
DENISA CR{CIUN
39 Despre veșnicia izvoarelor> Îndemn la poezie> În triumful amiezei> Mai frumoasă ca o mie de răsărituri
40 Ațipire> Un tren s-a pus în mișcare> Îngemănare> Oaspete

100
 ALENSIS DE NOBILIS - Braconieri de vise
41 Oraşul de aur> Azi> Anateme> Crucea
42 Memorii de vetre> Îndrăgostită de mare> Te-aş vrea> Vrajă
VASILE DAN
44 Şi ce se întîmplă dacă nu adormi?> Tot una e> O> Colind
45 A fi> Stinge lumina> Orice se poate construi din cuvinte> N-aş fi vrut să adorm în iarbă
Din jurnalul intim
46 ADAM PUSLOJIć - epilog inevitabil

49 GHEORGHE GLODEANU - Despre durerile poeziei

SLAVOMIR GVOZDENOVICI
57 SUNT UN CORB POSTMODERNIST> ŞCOALA DE SEARĂ
58 O AVENTURĂ TERIBILĂ> ÎN ACEASTĂ NOAPTE SUNT LAZA KOSTICI
VOM PREGĂTI O CINĂ ÎMPĂRĂTEASCĂ> ZĂPEZI PESTE ITHACA
59 PRIMĂVARA VUKIŢEI BOJICI, DIN BELOBREŞCA> ROZA ROZALIA
POEŢII BALENE SINUCIGAŞE
LUCIAN ALEXIU
60 YORICK> ALBĂ AZURIE CĂRNOASĂ> CUVÂNTUL PROPRIU> LUMIÈRE
61 JUDAS PRIEST> BAEDECKER> OKEANOS> CASANDRA> DESPRE SIRENE> ORESTE
MARATON> RETORICA> ARTA SEDUCŢIEI
62 EDEN> FLAMINGI> PRIMĂVARĂ PRERAFAELITĂ> CALENDAR PE O MIE DE ANI
HARUSPICII> ANII DE UCENICIE
INêS LOURENçO
64 CEL MAI BUN UNGHI PENTRU MINE (O MEU MELHOR ÂNGULO)
RESCRIERE (REESCRITA)> FELINUS> ORA STABILITĂ/ HORA MARCADA
VERS – ALTFEL / VERSO – DIVERSO

66 CARL SANDBURG (1878-1967) - Ten Definitions of Poetry

JáSZ ATTILA
68 rumeguş de scoarţă de copac (fakéregreszelék)> 22. (basm) / 22. (mese)> 21. energie / 21. (energia)
19. sacrificiu / 19. (áldozat)> 13. (şi) / 13. (és)> 10. (slavă) / 10. (hála)> Refracţie / (Fénytörés)
69 Omagiu luminii (inorog) / (egyszarvú)> (cântec de văl) / (fátyoldal)> Copci de lumină / (Fénykapcsok)
Adaosuri de lumină (Fényadalékok) (gri-temporal) / (időszü rke)> (gri-ruginiu) / (rozsdaszü rke)
70 CHRISTOS KOUKIS - Decembrie
MESUT :ENOL
73 Sinaia’S Novel> Povestea Ora;ului Sinaia> Her teeth and dreams> Din\ii ;i visele ei
74 ~N SATUL POETULUI DORIN S{L{JAN

75 PREMIILE “POESIS”, EDIŢIA 2017

76 D. P{CURARU - Ingo Glass, artistul Dublei Treimi Form[ - Culoare

84 EXPOZI|IE - 1918 - 2018 O sut[ de ani de art[ la Satu Mare

Curator< Oana P[curar

101
 Tipar
“Informa\ia Zilei”
Str. Mircea cel B[tr]n, nr. 15
Cod 440012
Satu Mare-Romania
Tel< 0261-767300
Fax< 0261-767301
www.informatia-zilei.ro