Steaua NR 11 12 Din 2019
Steaua NR 11 12 Din 2019
Steaua NR 11 12 Din 2019
Consiliul consultativ: Aurel Rău, Ion Pop, Irina Petraș, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ion Vlad
http://revisteaua.ro/
Revista se găseşte de vânzare la sediul redacției din Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1
și la Librăria Diverta, Piața Unirii nr. 31-33, Cluj-Napoca.
Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr. 133, Bucureşti
(contact: [email protected] şi dl. Eugen Crişan tel. 0212127988 sau 0727872276)
inflexibil câteodată, cu un definitiv porțiilor, respectul valorilor euro- 72. Stilistic, Nicolae Manolescu
și irevocabil „n-are niciun pic de pene, iar asimilarea lor o face par- excelează prin decizia formulelor
talent!” Talentul, noțiune inefabilă, că de la sine, cu cel mai firesc aer memorabile. Oricum, din aluat
redefinită, reconsiderată, reactiva- din lume. O lume pe dos nu intră ales a fost frământată unicitatea
tă de un timp, mă convingeam, în calculele acestei firi raționale, omului, apa necesară plămadei
ascultându-l, poate fi perceput chiar optimiste, care e Nicolae de izvor montan, făina este de
de antenele unui critic adevărat. Manolescu. Bulversarea regulilor casă, tradițională. Drojdia mira-
Un critic este un cititor împătim- de bun-simț i se pare un scandal culoasă provine de la Călinescu,
it, în fond, unul profesionist, cu intolerabil. Copil, a avut parte de sarea atică, bineînțeles, de la
fler, cu gust sigur, neignorând, o educație solidă, umanistă, cu Cioran.
3
Vorba lui Manolescu
Irina Petraș
NICOLAE
era acolo săptămână de săptămână. Ajutat şi de zodii, tânărul
Manolescu a intrat în literatură cu aplomb senioral. Colaborarea
80
cu Dumitru Micu (în ‘65, la 26 de ani!) îi dădea, atunci, o credibi-
MANOLESCU litate nepusă la îndoială. Nici nu cred că, studentă fiind, am ştiut
că Manolescu era doar cu exact (căci născut în 27 noiembrie,
ca şi mine) opt ani mai în vârstă. Lecturi infidele, Metamorfozele
poeziei, Contradicția lui Maiorescu, intrate în lista bibliografică
obligatorie, îl clasicizaseră. Autoritatea îi era indiscutabilă. Era
vocea oficială, şi încă o voce cu fraza curată şi elegantă pe care
o puteai asculta de bună voie, ba chiar cu delicii de lectură. De
opinia lui Nicolae Manolescu le păsa celor care citeau oricum
cărțile şi căutau în „România literară” doar dialogul imaginar cu
un cititor şi mai competent.
Am făcut de curând un rapid inventar. În Literatură română contem-
porană. O panoramă, 2008, și în volumele de cronici care i-au urmat, am
scris despre vreo 5-600 de scriitori. Am recurs, însă, la un citat din Nicolae
Manolescu abia la vreo 30 dintre ei, de la Gabriela Adameșteanu, Ana
Blandiana, Nicolae Breban, prozatorul G. Călinescu, Radu Cosașu, Marin
Mincu, la Gabriel Chifu, Mircea Mihăieș, Ion Mureșan, Ioana Pârvulescu,
Floarea Țuțuianu. În Teoria literaturii. Dicționar-antologie, l-am citat de 7
ori, cu, masiv, Despre poezie, cu Istoria critică…, cu Teme și cu Arca lui Noe.
În cazul unor anchete pe mari teme la zi, am reținut uneori ca argument
vreo definiție manolesciană. De pildă: „Poezia este o sensibilitate la unic…
într-un fel, poet e acela care nu vede pădurea din cauza copacilor. Pentru
poet, fiecare lucru are «personalitatea» lui şi
lirism înseamnă tocmai dezvăluirea personali-
tății latente a lucrurilor”. Vorbind despre canon,
spuneam că reaşezarea valorilor e un fenomen
natural. Nici o acțiune voită, anume concertată,
de a scoate de pe listă nume pentru a le înlocui
STEAUA 11-12/2019
critică este o activitate la două bat, să-şi facă datoria cu vervă şi există niciun Arghezi, Sadoveanu
mâini, o activitate de colaborare, de inteligență!). Credea şi Manolescu sau Călinescu? Poate că nu există,
cooperare, o formă de cordialitate”; astfel? Nu. Deşi adastă, silit de dar eu zic să așteptăm posterita-
„Singura modalitate de a-ți onora „suită”, sub eticheta unicității, nu- tea să regleze această situație. E
până la capăt profesia de critic este şi pierde nicio clipă luciditatea: totdeauna nevoie de perspective
aceea de a încerca să-i înțelegi pe „Ar fi groaznic dacă literatura s-ar lungi ca să vedem clar valorile”
cei care sunt din ce în ce mai diferiți face din opinii unice”. Dictatura (Convorbiri…).
de tine” şi, în fine, „Nu se poate face visată/ acceptată/ inventată a Vocea „oficială” a criticii literare
critică literară fără plăcerea de a citi unului şi unicului nu e obsesia româneşti timp de câteva bune
cărți”. lui Manolescu. Istoria... sa ştie că decenii, Nicolae Manolescu a
5
Manolescu nu contrazice, însă, nici
argumentele „galeriei”, cu o galeşă
supunere la o datorie „tradițională”
față de propria carieră. Nu-i nicio
îndoială, Manolescu are de supor-
tat/gestionat „infernul” excelenței.
Aşadar, poate fi nedrept din ca-
priciu şi de dragul şicanei, se lasă
condus de umori, face concesii
modelor zilei. „O lungă experiență
îmi dă oarecare drept la greşeală
şi la contrazicere.” Un drept de
care alege să uzeze din plin, spre
încântarea şi stupefacția celor care
îl citesc.
La reeditarea Temelor, în 2011,
scriam că tema funcționează cu
mai multele ei sensuri: motiv
obsedant de gândire şi simțire,
La cafeneaua Arizona „temă” în sensul simfonic al re-
întoarcerii periodice, discret-rit-
ținut afişul în 2009. Istoria critică… cu o „întâmplare” numai bună de mice, a frazelor muzicale la un
(apărută în toamna lui 2008) a fost aşezat printre „iluziile” lui Negrici. acelaşi refren, activ înăuntru; da-
întoarsă pe toate fețele, citită şi Comentatorii nu pot ieşi din iluzia torie de îndeplinit, răspundere față
recitită cu umori de toate felurile, că Nicolae Manolescu e singurul şi de istorie, față de neam, față de
lăudată şi pusă la zid pe toate cel mai mare critic al ultimei jumă- limbă; prochimen, care ia amin-
tonurile şi cu timbruri de o diver- tăți de secol. Crede asta Manolescu te şi îndeamnă la înțelepciune;
sitate alarmantă pentru cititorul însuşi? Nu: „i-am auzit şi eu pe unii rădăcină visând la variațiunile ei
pur şi simplu. E de spus aici şi că sau pe alții susținând că sunt un infinite. „Trebuie să ştii să şi visezi
zarva a fost urmărită de Nicolae critic literar cu puteri demiurgice. pe marginea foii albe, nu numai
Manolescu cu o detaşare nu oricui Nici vorbă! Dincolo de talent, vrei s-o îndeşi de semne corecte şi
la îndemână şi cu o seninătate as- să-ți spun ce cred eu că îl face pe care decurg fatal unele din altele“,
cunzând abil eventualele frisoane criticul adevărat? Altfel spus, în ce spune Nicolae Manolescu. E ne-
ori fiorii jubilatorii. Titlul serialului constă puterea lui reală? Criticul cesară și o oarecare „indiferență
polițist Lege și ordine mi s-a părut adevărat n-are tată, n-are mamă, la eveniment”, cum o numea G.
potrivit pentru cronica despre n-are copii şi, cu atât mai puțin, Călinescu. Prins în forfota scan-
Istoria... manolesciană. Până la rude de gradul doi sau prieteni. dalurilor clipei, a resentimentelor
un punct, intenția autorului şi aş- Singura lui obligație este față de ce şi polițelor de plătit în stricta
teptarea lumii literare converg: a socoteşte că trebuie spus despre actualitate, nu vei accede la un
propune o lege şi a oferi o ordine, o operele pe care le comentează. model pe care lumea să-l recu-
cheie de descifrat literatura româ- Este o obligație care ține de morala noască. Manolescu – „comentator
nă. Observam, după primele rafale profesiei de critic” (Convorbiri…). de lumi, reale sau imaginare, un
de cronici dezamăgite, că rateurile Istoria... e însoțită de o prefață, parazit util al creației, umbra ei
stupefiază atât de copleşitor, încât o postfață, un epilog şi multe indispensabilă (căci îi ia măsura)“,
lucrurile bune, nenumărate, cad interviuri, toate relativizând insis- cum se descrie – alege mitralierea
într-o negură care amenință să tent, dar şi cu un zâmbet în colțul neobosită, aproape frivolă (căci
STEAUA 11-12/2019
se cronicizeze. Avansam o expli- gurii, e adevărat, situarea cărții în lipsită de prejudecăți), a fiecărui
cație a fenomenului. O găseam teritoriul literaturii române: nu e semn(al) al teritoriului cultural.
atinsă doar în serioasa şi eleganta o „biblie”, probabil va fi reluată cu Temele pe care le dă în rafale
intervenție a Sandei Cordoş din alte selecții, e la mijloc şi joc (vezi testează inteligența proprie, su-
Apostrof: „autorul a beneficiat de istoria literară ca „spațiu al imagi- plețea limbii române, capacitatea
suportul unui capital simbolic, în nației şi al ludicului”) şi încap în el de rezonare a literaturii la desene
care intră şi un fond fantasmatic nenumărate capricii, incuri, impu- variabile. Dibuirea indefinită şi
care e posibil să stârnească şi să rități. Spirit neastâmpărat, ludic şi insistentă a polului critic cunos-
întrețină pasionalitatea receptării”. iubitor de roluri (cinematografia îi cător scoate la iveală partituri
La prima vedere, avem de-a face era, în tinerețe, carieră alternativă), inedite. Și vorbe reper.
6
„Utopia Cãrþii”
Doina Curticăpeanu
„E de ajuns să-i privim portretele substanța din care se modelează semnificat ultim, unic, se dilată în
spre a-i descoperi mândria totul: evenimente, peisaje, oa- improbabilul unor semnificanți in-
solitară și solemnă: tânăr, meni, mișcările și vocile lor. E o finiți… A citi e totuna cu a întreba
vârstnic, acasă, în pădure, lavă, cândva fierbinte, care acum această infinitate, fără a aștepta un
pe drum, în căruță, în barcă, cu s-a răcit și ne permite să-i citim în răspuns. Ca și viața, textul e infinit”.
bastonul, cu undița sau cu pușca, accidentele suprafeței o întreagă Dinaintea unei asemenea neaș-
șezând în fotoliu sau viață”), temele fundamentale teptate dezvăluiri, cititorul tânăr,
pe trunchiuri de copac... (călătoria, vânătoarea, pescuitul și încurcat de exigența neobișnuită a
El pare mereu singur chiar povestirea), personajele simbolice lecturii din Sadoveanu, afla imedi-
când e însoțit, cufundat într-o (călătorii, „nenumărați, de la rătăci- at că impedimentul fusese trăit de
muțenie de sfinx. Izbitoare e torii singuratici la negustorii de tot profesorul însuși, chiar împărtășit
puterea lui de abstragere de tot felul”, rătăcirea propriu-zisă, chiar într-o memorabilă mărturisire, ca
ce-l înconjoară, natură sau om. teama de rătăcire, transmisă și citi- apropiat-adresată unui student,
Figura de divinitate enigmatică torului prin deruta rătăciților („cine de la începutul acestei sinteze:
a lui Sadoveanu e a unui Budha știe unde mergem?, “ne ducem pe „Dificultatea, în ce mă privește, a
autohton”. locuri pustii!”, cu atmosfera stranie, fost de a descoperi un unghi de
spațiul misterios închis ermetic, vedere, de a verifica aptitudinea
În acest sens, urmăream re- Aventurile șahului, 1933, Divanul carte care să fie totodată un studiu
parcurgerea, sub ochii noștri, persian, care reia Sindipa, Ostrovul și o antologie, familiarizând pe citi-
a traseului întins străbătut de lupilor, cu pilde ale lui Nastratin, în tori cu o operă și cu explicarea ei”.
scriitor, de la Povestirile debutului sfârșit Povestirile de la Bradu Strîmb Livrescul decide și o separație
la ultimele lucrări, implicit și evi- și Fantezii răsăritene, unde „se simt între scrierile autorului. Așa cum
dențierea trăsăturilor definitorii împrumuturile”. Comentând factu- notează criticul, „Lumea și Cartea
ale artei sadoveniene: importanța ra acestor cărți, criticul ne previne: stau mereu față în față; iar raportul
vocii în protocolul rostirii („această „Realitatea din toate aceste exem- lor constituie preocuparea cea
voce placid-amară, pătrunsă de ple se comportă ca un text supus mai profundă a ultimelor opere
o muzicală sentimentalitate, e lecturii… în loc să-și dezvăluie un sadoveniene”. În rândul lor, „Cartea
7
frumoasă triumfă asupra unei personajul-filosof sunt literatură în sublinierile făcute la altă vârstă
Lumi urâte: O temă a literaturii țesătura lor de „elogiu al cuvântului pe exemplarul princeps, imagi-
străbate și Creanga de aur, scriere și al literaturii”. Cât privește „stilul nea Bunei Vestiri din 1333, pictată
parabolică și Ostrovul lupilor, unde ultimului Sadoveanu”, acesta nu pentru Domul din Siena, unde
viața imită literatura, luând-o ca poate fi decât „rafinat-livresc, în- Simone Martini „îi pune în mâini
model și, în sfârșit Divanul persian depărtându-se de vorbire și apro- Mariei o carte”. Mi-am amintit tot-
care e metafora însăși a literaturii. piindu-se de scriere. Așadar, o artă odată și de cuvintele episcopului
Consecința acestei preocupări a expresiei, înflorită și prețioasă; Richard de Bury, spuse câțiva ani
este «livrescul» și el marchează uniformă și decorativă; cântătoare, mai târziu, prin 1365, parcă în
în evoluția artei lui Sadoveanu cadențată ca în versetele biblice”. prelungirea intenției pictorului
o «ruptură» între opera tinereții În Divanul, „educația a devenit sienez – „Toate lucrurile se strică și
și acelea ale maturității”. În ce-l lucrul esențial... Utopie a cărții, se se deteriorează în timp. Saturn nu
privește pe scriitor, Sadoveanu bă- întreabă Criticul, nu înseamnă în încetează să-și devoreze copiii pe
trân, constată criticul, „se retrage definitiv și această viziune supe- care i-a zămislit; toată gloria lu-
din lume în contemplație” – indi- rior educativă a literaturii? Cartea mii ar fi îngropată în uitare, dacă
cativul refuzului „de a accepta o constituind acest ultim refugiu și Dumnezeu nu i-ar fi înzestrat pe
lume ce se degradează”. cea mai nobilă expresie a libertății muritori cu remediul cărților”.
Asupra conotațiilor „utopice” noastre, utopie a cărții înseamnă În Istoria lecturii (trad.
din scrierile senectuții se insistă credința că arta conservă dincolo Alexandru Vlad, Nemira, 2011), de
în capitolul final al eseului. Aici, de eșecul vieții valorile supreme unde am desprins citatul, Alberto
Ostrovul lupilor apare drept „carte ale ființei umane… Conținând o Manguel descoperă transmiterea
a educației prin cuvânt”, scriitorul experiență în sine nealterabilă, acelei idei exprimate demult într-o
fiind încredințat că „omul poate fi cartea sadoveniană pare a coborî admirabilă secvență din Cititorul
salvat de vitregia istoriei prin carte, periodic din cerul ei imaginar ca să comun (1932) al Virginiei Woolf:
învățând din ea, lasându-se condus dea vieții o lecție” . „Am visat uneori că atunci când
de ea pe marea agitată a tuturor Editat acum 43 de ani, în 7.900 răsar zorii Zilei Judecății de Apoi
timpurilor”. Este cazul din nou, exemplare, reeditat în BPT, 1993, și marii cuceritori, legislatori și oa-
ne avertizează interpretul, de „o eseul lui Nicolae Manolescu, menii de stat vin să-și primească
utopie a cărții”, de faptul că „viața Sadoveanu sau Utopia Cărții, răsplata – coroanele, laurii, nume-
trebuie să ia cartea drept model”. veritabil Philobiblon, continuă le gravate pentru vecie în marmu-
Analiza mecanismului povestirilor să ne vorbească și azi, poate cu ră nepieritoare – Atotputernicul se
din Divanul persian accentuează sporit accent de avertizare în va întoarce spre Petru și va spune,
corelativ și asupra sensului tăce- zilele noastre de aprigă incultură, nu fără o oarecare invidie când ne
rii: „Viața fiind o carte ce trebuie despre dragostea de cărți. Dacă va vedea venind cu cărțile noas-
cunoscută și stăpânită prin citire, mi-aș permite în cele din urmă tre sub braț: «Uite, aceștia n-au
muțenia (unuia din personaje) o notație personală, aș spune nevoie de nicio recompensă. Nu
lasă individul fără apărare în fața că am avut tot timpul în min- avem ce să le dăm. Lor le-a plăcut
vieții și a morții”. Cele istorisite de te, recitindu-l, revăzându-mi și să citească»”.
Nicolae Manolescu
ºi cronica literarã
STEAUA 11-12/2019
Laszlo Alexandru
lui Nicolae Manolescu: departe de sinența zero”), sub care nu coboa- că el trebuie să se miște familiar
a se mulțumi cu simplul rol de pio- ră, ori de cîte ori își alege cărțile în literatura universală, pentru
nier, cronicile lui lasă impresia unui de comentat. Nicolae Manolescu a identifica eventuale filiații și
insectar, în care fiecare exponată se consideră un „idealist” care nu influențe, pentru a judeca valoric,
este riguros clasificată, în baza unei optează între cărți bune sau rele, prin comparație – avem o imagine
judecăți și examinări necruțătoare, ci între cele interesante, incitante apropiată de realitate a exigenței
sub lupa profesionistului. Departe (pentru el, pentru comentator) profesionale care i se impune: „Nu
de a da tîrcoale unor continente și cele neincitante. „Cronicarul cred în cronicarul care nu știe isto-
necunoscute, acest Columb a stră- idealist, obsedat de cărțile mari rie literară și n-are timp să se infor-
bătut cu pasul întreaga suprafață, și nedescoperindu-le săptămînal, meze în alte literaturi. Cronicarul e
9
un om care trebuie să citească tot. creator, în stare să prindă «sufletul» activității criticului: „E nevoie să-l
Un istoric aplecat asupra actualită- operei într-o metaforă”. Talentul urmărești mulți ani pe un cronicar
ții și un comentator al actualității este ceea ce i se cere în primul rînd ca să poți afirma că e competent”.
în perspectivă istorică”. „Criticul unui asemenea comentator. Criticii Pentru a i se asigura statutul și
este un specialist doar în sensul în netalentați – notează malițios inflexibilitatea vocii critice, e nece-
care specialitatea lui este întreaga Manolescu – se pot refugia în isto- sar un mediu de manifestare și de
literatură”. ria literară. Cronicarul, în schimb, e exprimare. Se creează o legătură
Nimeni nu se va mira astfel, silit să apară mereu pe scenă, să-și strînsă, o interdependență, între
văzînd frecvența cu care își găsesc spună punctul de vedere; așa cum cronicar și publicația care îl consa-
loc în comentariile săptămînale nu-i este permisă indiferența sau cră și pe care el, în contrapartidă,
ale cronicilor din Contemporanul lipsa de informare, tot astfel el nu o înnobilează și o face prestigi-
sau România literară operele și se poate preface mai inteligent sau oasă. Un săptămînal important
autorii deja consacrați de istoria mai talentat decît este în realitate. – o spune în mod repetat Nicolae
literaturii noastre. Chiar dacă Cronica literară este domeniul un- Manolescu – poate fi doar astfel
spațiul foiletonului nu permite o de impostura e cel mai rapid dez- susținut („autoritatea revistei o dă
analiză nuanțată sau monografică văluită (atît în privința obiectului cronicarul, singurul care poate fi
a unui clasic, cronicarul nu se dă în analizat, cît și a subiectului analist). găsit la postul său în fiecare număr,
lături de a înfățișa o intuiție a sa, Dar apar și riscuri inerente, ce singurul pe care-l putem trage la
o nedumerire, o ipoteză critică în trebuie asumate într-o asemenea răspundere. Criticii vin și se duc,
legătură cu un anumit aspect sau profesie. „Nu există critic mai ex- cronicarul rămîne”). Dar totodată
detaliu al vreunei creații intrate pus adversității decît acela care-și obligația oricărei publicații literare
deja chiar și în bibliografia școlară. spune părerea despre literatura care se respectă este de a-și forma
Frecventarea aproape săptămîna- momentului. [...] Se iartă mai ușor propriii critici, de a impune o anu-
lă a valorilor consacrate, repune- criticului faptul de a se înșela decît mită exigență și profesionalism: „O
rea lor periodică într-o discuție spunerea adevărului”. Oficiul jude- revistă poate și trebuie să devină o
specializată, condusă de o intuiție cății valorice a contemporanilor școală de literatură și a pune în fața
de multe ori surprinzătoare, este i-a adus nu puține adversități lui criticilor un program limpede re-
una din trăsăturile cronicilor litera- Nicolae Manolescu din partea con- prezintă o îndatorire elementară”.
re semnate de Nicolae Manolescu. fraților. El a reușit să le contracare- Mai important într-un astfel de
Caracterul interdisciplinar al ze, prin masca siguranței de sine și exercițiu săptămînal va fi totdeau-
pregătirii științifice nu oferă decît a unei ușoare distanțări de marea na obiectul de studiu și nu etala-
fundalul pe care scriitorul să-și masă a literaților. Olimpianismul rea personalității cronicarului. E
proiecteze propriile neliniști și ne- învățat de la Titu Maiorescu i-a nevoie de modestie, umilință și
dumeriri, satisfacții sau confirmări. fost de real folos în situațiile grele. conștiinciozitate pentru lucrul bine
Opera literară este chemată să Oricum, cronicarul trebuie să se făcut, și nu de impulsul orgolios al
le răspundă și să ofere un suport debaraseze în mod programatic de pozei condescendente, e nevoie
ideatic și afectiv cititorului speciali- prudență, trebuie să aibă forța de de existența unui „magistrat ano-
zat. Se va reuși acest lucru numai în a-și proclama cu tărie propriul gust nim”. Neimplicarea prea personali-
măsura în care ea va fi permanent estetic, pe care să-l așeze în centrul zată în obiectul de studiu conferă
actualizată, va fi privită într-un pre- judecăților sale de valoare: „Criticul autoritate judecăților critice. Dar
zent etern, făcîndu-se o desăvîrșită trebuie să-și spună cu limpezime este necesară o autoritate a opini-
abstracție de momentul creației părerea despre opera discutată. ei, și nu o trufie personală.
sale: opera există numai în măsura Analiza oricît de amănunțită, com- Critica promovată de Nicolae
în care ne comunică ceva familiar parația, stabilirea de filiații erudite Manolescu propune o priză di-
și important, acum, în acest mo- nu pot suplini judecata de valoare, rectă cu obiectul, deci „un limbaj
STEAUA 11-12/2019
ment, nouă, cititorilor ei de azi. aceasta rămînînd fundamentală. pretențios și confuz de analiză ne
Sîntem astfel la un singur pas Cine evită să se exprime asupra îndepărtează de literatură”; ex-
de ceea ce s-a numit de-a lungul valorii unei cărți nu e critic”. presia gongorică și fals-pretenți-
anilor, aprobator sau reprobator, O altă trăsătură care i se cere oasă îți înstrăinează publicul: „Un
„critică artistică”. Atîta vreme cît cri- este perseverența. Doar ritmica critic bun se cunoaște mai puțin
tica reprezintă „o intuiție originară, prezență la post, în foișorul ana- după numărul cuvintelor folosite
dezvoltată ulterior” în legătură cu lizei săptămînale, conferă în mod decît după precizia lor. [...] Critica
o anumită operă, înseamnă că „a treptat autoritate și credibilitate nu este bogăție stilistică, ci eco-
comunica o emoție e totuna cu a actului său. Picătura chinezească a nomie și, la urma urmelor, stilul
o putea produce din nou, și atunci intervenției personale, subiective, criticii nu ține atît de podoabele
10
criticul trebuie să fie un spirit umple de obiectivitate ansamblul ei, cît de idee. Criticul ar putea fi
definit drept un cititor care știe să desprinde a posteriori, ce-i drept, instanță de judecată. Pentru a-și
pună, de la început, punctul pe i”. și în acest caz ne putem întreba la păstra credibilitatea, extrem de
Cronica literară necesită rapidi- ce folosesc de fapt. [...] Folosește greu cucerită, prin tenacitate, in-
tate și concizie a cuprinderii între- structuralismul ca un instrumentar tuiție corectă și gust artistic, dove-
gului care se studiază, precum și metodologic? Probabil. Iar dacă dite în repetate rînduri, cronicarul
o tranșantă judecată valorică. Deci e așa, să nu-l disprețuim, dar nici trebuie să dovedească o impeca-
ea nu se poate împăca armonios cu să nu-l absolutizăm, crezînd că ne bilă moralitate deontologică, tre-
experimentele din cîmpul criticii oferă mai mult decît mijlocul teh- buie să treacă peste cercurile sale
literare, cum sînt structuralismul, nic. Să apelăm la el ca la un robot de prietenii sau antipatii din viața
hermeneutica etc., care oferă doar sau ca la un computer”. socială. „Dacă talentul literar al
o anumită porțiune de analiză și, Prin neaderarea la o specifică criticului e indispensabil, în cea-
mai ales, sînt private de perspectiva modalitate de analiză a textului laltă noțiune, de profesionalitate,
axiologică asupra obiectului. literar și prin adaptarea lecturii la intră, ca factor constitutiv, onesti-
Aceste discipline trebuie privite gusturile, experiențele precedente tatea. Critica are o latură estetică
mai ales ca instrumente auxiliare, și spiritul critic ale cronicarului, se și o latură morală. Nu ajunge să
dar în nici un caz drept remedii obține o perspectivă mereu nouă apreciezi corect valoarea: trebuie
universale: „Critica, avînd neapărat și mereu surprinzătoare a comen- să ai capacitatea de a o susține în
și o latură tehnică, pe care structu- tariilor, se dobîndesc simpatia, orice condiții”.
ralismul a pus-o bine în evidență, atenția și încrederea publicului. Istoria literaturii române con-
riscă să se închisteze dacă își Iar acest lucru este important, de- temporane se poate scrie doar
ignoră menirea de meditație es- oarece cronica literară aspiră la un așezînd în prim plan activitatea
tetică asupra omului (și implicit a țel superior educativ. („Știind să ci- de triere, clasificare și ierarhizare
socialului). Nu cred în viitorul unei tească, un critic învață și pe alții să pe care a desfășurat-o cel mai
critici care nu este fundamental citească.”) Mai mult, criticul deter- semnificativ critic al perioadei,
antropologică. Îndoiala mea cu mină evoluția ulterioară a literatu- săptămînă de săptămînă, în cele
privire la structuralism o întîlnește rii, “influențează literatura însăși”. mai importante periodice cultu-
în acest punct pe a tuturor celor Ca să nu mai vorbim de cruciala rale ale vremii, Contemporanul
care (mai ales sub raport filosofic) importanță de natură sociologică (pentru anii ‘60) și România litera-
i-au reproșat deplasarea atenției a activității sale: „Drumul spre ră (pentru anii ‘70 și ’80).
de la problemele omului în artă la consacrare și manual de școală al
acelea ale unei simple tehnici (fie tuturor operelor trece încă, la noi, [Pasaje din studiul monografic
ea și specifică)”. „Structuralismul nu prin cronica literară”. Criticul literar Nicolae Manolescu,
poate pretinde că ne oferă rețete Iată deci tot atîtea premise ed. I, 2003, ed. a II-a, revăzută și
pentru o disciplină a spiritului, arta, teoretice, care fac din cronicarul adăugită, 2009. Toate trimiterile
care nu se scrie după rețete: el și le literar prima și cea mai autorizată bibliografice se găsesc în volum.]
Vasile Igna
răsfoiesc Exercises d’admiration și citindu-l, de peste o jumătate de când s-au petrecut în împrejurări
mai puțin confortabile, dar nu ele supun, decât aleator și nu până Arca lui Manolescu e construită
sunt hotărâtoare pentru modes- la capăt, capriciilor instinctelor. din lemnul tare al afectivității
tul meu exercițiu de admirație. Arhetipalul „desen din covor” in- raționale și are rostul de a asi-
Nicolae Manolescu este o dică nu doar drumul de urmat, ci gura supraviețuirea. E adevărat,
instituție, iar instituțiile, mai ales și accidentele de parcurs. criticul nu are familie, dar is-
când au ca temelii „cititul și scri- Pe cât de exigent cu semenii toricul își poate întemeia una,
sul”, nu sunt construcții abstracte, și cu el însuși, Nicolae Manolescu ignorând legăturile de sânge,
ci edificii cu cărămizile la vedere. e, cel mai adesea, de o curtoazie înlocuindu-le cu certificate de
Au contururi recognoscibile și bonomă, ironică și circumspectă, naștere, sau de adopție, cu pece-
funcționează după legi care, pa- deoarece admirația lui pare a fi te invizibilă. Sigur, Noe și familia
radoxal, își pot schimba aliniatele temperată de o acedia ce izvo- sunt printre aleși, dar alese sunt
și paragrafele, dar își păstrează răște din conștiința că, luată ca și viețuitoarele bune de prăsilă,
esența și finalitatea. Sub cupola etalon absolut, frumusețea (ca și cele ce pot întreține iluzia și pot
lor se pot adăposti multe, dar nu moartea) e irepetabilă, oricât de asigura sămânța perenității sau
orice, deoarece pe frontispiciu nu nesfârșite îi sunt metamorfozele, mugurii unui nou început. Drept
scrie Lasciate ogni speranza, ci Hic oricâtă trudă ar ascunde iluzia urmare, Legământul pe care-l fa-
sunt leones! spontaneității și oricât otium ele- ce criticul/istoricul se întemeia-
Încă de acum peste treizeci de gans ar încorpora proiectele în- ză nu doar pe strădania sa de a
ani, după lectura Arcei lui Noe, delung premeditate.Timiditatea descifra, a clasifica și a alcătui ar-
aș fi vrut să-l întreb pe Nicolae sa, reală, deși abil ocolită, e orgo- bori genealogici, ci și pe nevoia
Manolescu cum ar scrie, dacă ar lioasă, mascată de frecventarea imperativă de a arăta, a întreține
scrie azi, un roman? (Trec pes- agorei și frenezia acțiunii. Iată de și a cultiva rădăcinile sănătoase
te faptul că l-am auzit deseori ce, „aventura” sa politică și diplo- și ramurile promițătoare de rod.
povestind că, în adolescență, matică (absolut remarcabile, cu Generozitatea lui e izvorâtă din
scrisese „un maldăr de povestiri, tot caracterul lor „irațional”) nu admirație, rezerva din luciditate,
de romane și de piese de teatru”!) au fost simple accidente, ci pre- contestația din confruntarea
Aș fi fost curios să aflu, de pildă, lungiri firești ale propriei vocații celor două. Cu sau fără voia lui,
cât anume din impasibilitatea și expresia, coagulată în timp, moara macină și capodopera, și
funciară a romanului doric, din a unei istorii personale în care mediocritatea.
„psihologismul” ionicului sau din nedreptatea și suferința morală Relația lui Nicolae Manolescu
dominația cvasirepresivă a do- au avut nu doar rol de catalizator, cu literatura română e una de
ricului s-ar regăsi într-o ideală ci și de busolă. (În paranteză fie cosangvinitate, iar istoria familiei
„construcție filigranată”, sub care spus, nu cred că iubește „giruete- sale de spirite are strămoși de
să nu curgă, precum în Dublinul le”) Aspirația sa de a rămâne egal necontestat (Titu Maiorescu, E.
lui Joyce, „fluviul homeric”, ci să se cu sine însuși și de a nu se falsifica Lovinescu, G. Călinescu), dar și
strecoare sinuos, dar irepresibil, („lectura infidelă” e un program, și erezi risipitori, adeseori contes-
undele unui râu de câmpie (Oltul, nu o virtute) demonstrează, dacă tatari de testamente și codicile.
Mureșul, Someșul sau, la rigoare, mai era nevoie, că marile iubiri Passons!
Dâmbovița)? sunt doldora de infidelități, că nu Marea sa Istorie critică e inesti-
Nu mi-l închipui scriind Bietul există nici gusturi, nici judecăți mabilă și inconturnabilă nu doar
Ioanide, ori Adela ori, și mai puțin, infailibile. Pe cele care sunt (sau pentru că autorul ei n-a încetat
Mite sau Bălăuca,în care „corpul se pretind a fi) astfel, le respinge nicio clipă să facă critică, ci și
genealogic” este evanescent, instinctiv, deoarece simte că au pentru că e perfect conștient de
spontaneitatea sugrumată, na- în ele ceva din miezul amar al riscuri și, în cunoștință de cauză,
turalețea suspectă și fastidioasă, eternității: refuză nuanțele și anu- acceptă să dea seama de urmările
STEAUA 11-12/2019
cărți care aveau să se dovedească cea mai importantă istorie literară definitorii care rămîn în urma sa.
mult mai puțin relevante decît pre- românească pentru toată perioada Dar, după atîtea rînduri arun-
conizase, că a minimalizat altele postbelică. Nu există multe lucrări cate destul de superficial, îmi dau
care aveau să rămînă ca repere. Dar de acest gen, iar, oricît de lăudabile seama că primul cuvînt pe care ar
asta ține de condiția criticului pe și serioase ar fi acestea, Istoria... lui fi trebuit să-l aștern pe hîrtie este
care Manolescu a acceptat-o și și-a Manolescu este cea care a reușit să criticul. Cuvîntul acesta care are
asumat-o cu o franchețe pe care o conteze. Este singura care are par- conotații atît de largi și care suma-
regăsim în cazul puținor confrați. te de o raportare comparabilă cu rizează atît de bine tocmai prin aria
Aș fi putut să încep vorbind Istoria... lui George Călinescu, asta generoasă de acoperire. Cine este
despre teoreticianul literar Nicolae într-o literatură în care toată lumea, Nicolae Manolescu în România
13
Manolescu. Este postura în care e de la autori la cititori, nelăsînd la o anului 2019? E Criticul.
STEAUA
Text de Gelu Hossu
poeme de Aurel Rãu
7o
literar clandestin al „orelor în parti- bibliografică, autorii înoată prin Iosif Constantin Drăgan: Vorbim
cular”. Nu e puțin lucru! Mai mult, truismele unei problematici de- de Europa, vorbim de România.
în acest demers al revistei revistei acum bătătorită, neputând depăși Numărul 8 aduce între coperțile
Steaua, nu de puține ori am suferit inerțiile tematice”. Astfel, conside- revistei Un definitoriu fenomen
scrântiri, luxații și fracturi de logică rând că „politizarea literaturii (ca socio-cultural, Festivalul național
în înțelegerea substratului cronicii reflex al politizării cotidianului) „Cântarea României”. Începând cu
literare publicate. Acest limbaj „cu este de ordinul evidenței”, autorul numărul 9, Ion Dumitriu-Snagov
cifru”, izvorât din nevoia de a ocoli susține că, prin continuarea temei transformă Roma – itinerar ro-
cenzura, a produs un curent literar „obsedantului deceniu”, Marin mânesc în serial, tratând două
specific stelist, un gen de eseu care Preda, D.R. Popescu, Augustin exiluri cu sensuri opuse: Ovidiu și
15
exprimă mult mai mult decât ar Buzura și Ion Lăncrănjan „sfîrșesc Inochentie Micu-Klein.
În grupajul Clujul literar și artis- poetul beneficiind și de o tra- Adameșteanu (Jurnalul profesoru-
tic din numărul 10, Nae Antonescu ducere în limba italiană: „Cosa lui Mironescu). La împlinirea a 65
intervievează câțiva jurnaliști care bramo per te dolce Romania/ de ani de la Marea Unire, Ion Buzași
au trecut prin redacțiile publica- Madre di glorie che nostalgiche evidențiază Contribuția Blajului la
țiilor românești de după 1918. ama?”. În paginile rămase, Ion eveniment prin două personalități
Horia Stanca, la Națiunea română: Pop recenzează apariția Nichita greco-catolice: Alexandru Ciura
„Eram salariat în redacția ziarului Stănescu: noduri și semne, eviden- și Augustin Caliani. 13 decembrie
în care debutasem odinioară […] țiind familiaritatea poetului cu 1983: „Ah veniți-vă/ și muriți-mă”
și apărea zilnic în formatul mare sacrul: „Cum știți cu toții, căzusem citește Aurel Rău din testamen-
al ziarelor bucureștene”. Corneliu de pe cal/ și nemișcat stăteam în tul literar al lui Nichita Stănescu.
Albu, la Patria: „Cele patru pa- iarbă șiroind de sânge,/ când nim- „Pasărea a murit în zbor”, citează
gini dintr-o lună, format mare, fa pură ce nu știe-a plânge/ trecu Adrian Popescu din lirica marelui
echivalau cu o revistă de 32 de pe lângă mine”. În martie, Nicolae defunct. „La despărțirea de Nichita
pagini, format mic”. Bucur Țincu, Manolescu introduce Broasca, Stănescu adăugăm din partea
la Țara noastră: „a apărut mai întâi șoarecele și determinismul printre Stelei semnul de prețuire și dra-
la Cluj, între anii 1922 – 1931, în Temele sale, Nicolae Steinhardt goste pentru un poet dintre cei
format de carte, de 32 pagini nu- „recită” din Poezia multiformă rari”, încheie Adrian Popescu.
mărul”. Petre Nistor, la Tangenta a lui Teohar Mihadaș, iar Ana 1984. În ianuarie 1984, Liviu
și Caleidoscop: „În perioada inter- Blandiana îi oferă „drepturi de Rusu aplică o recenzie înțepătoare
belică a existat în Cluj o mișcare autor” traducătorului William M. volumului Teme Hegeliene, publi-
avangardistă destul de serioasă. Murray: You haven’t forgotten the cat recent de Liviu Petrescu. Iritat
S-a crezut mult timp că numai în language of green. Din ediția lunii încă din titlu (Iarăși Maiorescu și
Capitală avangardismul a prins aprilie se desprind câteva titluri: Hegel), Liviu Rusu susține că „mer-
rădăcini, ceea ce evident este o Cubismul – o stare de spirit (Viorica gând fidel pe urmele lui Vianu”,
eroare”. Avangardism în format Guy Marica), Nivelele fantasti- Liviu Petrescu este într-o mare
mic sau mare! Forme fără fond! cului (Mircea Muthu) și Învierea eroare când afirmă că Maiorescu
8 octombrie 1982: sindicatul (Ruxandra Cesereanu): „Să facem își trage seva din filosoful german.
polonez „Solidaritatea” este scos poezie, deci./ Îi spun răspicat tatii În același număr, Ruxandra
în afara legii. Pe prima pagină a că-s nu doar/ ceea ce vreau să fiu/ Cesereanu tratează Euthanasia
ediției din decembrie, redacția și el îmi duce capul împănat la la Eminescu drept „formă a aspi-
Stelei îndeamnă la Unitate în masa cuvântului”. rației spre absolut”. În articolul
conștiință și acțiune, însă cu câ- Ediția din mai cuprinde un stu- De la soborul cel mare din 1744
teva nuanțe: „Socialismul nu e diu semnat de Ion Taloș despre la Marea Adunare Națională din
nivelator de valori...”. Adevărat! Miorița și vechile rituri funerare la 1918 publicat în ediția din fe-
Socialismul le elimină pe cele români și o traducere în italiană bruarie, Ion Lungu aplică istoriei
incomode. Astfel, în articolul-in- a lui Nichita Stănescu, „Io so tutti bisericii românești din Transilvania
terviu Unirea Transilvaniei cu Țara, i tuoi tempi, tutte le movenze,/ „rețeta Daicoviciu”: concluzia o
Ion Isaiu consideră că doar Vasile tutti i tuoi profumi...”. Primele do- formulează Partidul, istoricul este
Goldiș și Ion Clopoțel sunt per- uă pagini a lunii iulie sunt rezer- responsabil doar cu argumentația.
sonalități marcante ale momen- vate Mesajului tovarășului Nicolae În articolul Împlinirea visului de
tului 1 Decembrie 1918. Nu este Ceaușescu adresat Uniunii scriitori- generații, Gelu Neamțu „îndrăz-
întâmplător titlul articolului care lor din R.S.R. cu prilejul împlinirii a nește” să-i amintească pe George
urmează: Rezolvarea problemei 75 de ani de la crearea „Societății Pop de Băsești, Ștefan Cicio Pop,
naționale, o constantă a socialis- Scriitorilor Români”. În august, Al. Alexandru Vaida-Voevod și Iuliu
mului românesc. Rezolvare prin Cerna Rădulescu rememorează Maniu. În ediția lunii martie, Liviu
STEAUA 11-12/2019
articole dedicate lui Eminescu, în Transilvania) și Gabriela apolitic al ediției din aprilie cu
Actualitate și istorie sau „Steaua” Cărtărescu urcă La cea mai înaltă schimbarea la față a poeziei, Vasile
(fără „Almanahul literar”) 30, pre- ficțiune a lui Florin Iaru, iar Ion Fanache sărbătorește „momentul
zentând cifrele rotunde demne Buzași coboară în istorie 230 de resurecțional” al intrării poetului
de sărbătorit: 30 de ani de la ani de la deschiderea școlilor din în literatura română. În pagina
schimbarea numelui, 35 de ani Blaj. Pagina 54 este consacrată următoare, poveștile lui Salman
de la prima apariție, 450 de nu- ultimelor Însemnări despre Dacia. Rushdie sunt privite de Ioan A.
mere etc. În luna mai, Gheorghe În pagina următoare, Aurel Rău Popa în regim de Realism și exo-
Grigurcu recenzează Jurnalul de la varsă o Lacrimă pentru Hadrian tism. Câteva titluri ies în evidență
Păltiniș, trecând cu subtilitate de Daicoviciu. În același număr, în numerele 5 și 6: Proza noului val
la filosofia lui Hegel la anecdota Marta Petreu încearcă să ducă la (Ion Simuț), Noi orientări în proza
de tip almanah: „La prânz, când bun sfârșit câteva Teze netermina- contemporană (Irina Petraș),
ieșeam cu Noica de la cantină, în te, în special cea a timpului sufle- Limita dintre regnuri (Ioana Em.
ușă ne salută un zidar: «Vă tot văd tesc scriitoricesc: „Ce se întâmplă Petrescu), Blaga, trecere-petrecere
pe aici de la o vreme, îi spune el lui cu un personaj literar când acesta (V. Fanache), Romanul ca „tipar
Noica. Pesemne că sunteți frizerul nu mai are viitorul ca obiect al al vieții” (Mircea Muthu), Nicolae
stațiunii?»”. În iunie, Ruxandra speranței? […] Când timpul viitor Breban și personajele-vacuum
Cesereanu produce al doilea există, dar îi este mutilată numai (Corin Braga). În contrapondere,
episod eminescologic, de această dimensiunea speranței/așteptă- numărul din iunie este rezervat
dată mai puțin radical, euthana- rii, personajul devine personaj „bătrânilor” revistei: Modest
sia fiind înlocuită cu Somnul la literar, iar autorul său, pe măsura Morariu, Aurel Gurghianu, Victor
Eminescu. propriului talent, devine [...] un Felea, Ion Oarcăsu, Aurel Rău,
Numărul 7 al anului 1984 potențial candidat la nemurirea Leonida Neamțu, Nae Antonescu,
abundă în articole cu conținut omenească”. Numărul din no- V. Fanache, Teodor Tanco.
ideologic patriotard: Chezășie iembrie este redactat sub zodia Pe prima pagină a ediției din iu-
a viitorului patriei, Revoluția din politico-ideologică a Congresului lie, redacția Stelei anunță: Tovarășul
august 1944 – corolar al luptei al XIII-lea al P.C.R. Ediția din Nicolae Ceaușescu a fost ales mem-
antifasciste și antiimperialiste a decembrie este salvată de Trei bru titular și președinte de onoare
poporului nostru, Patru decenii de întâmplări cu obiecte, relatate de al Academiei Republicii Socialiste
transformări revoluționare etc. În Nicolae Manolescu. Criticul jon- România. În partea de jos a foto-
ediția din august sunt demne de glează cu realitatea și ficțiunea pe grafiei din care zâmbește proaspă-
pomenit două recenzii semnate seama unor umbrele și brichete tul „academician”, este publicată
de Mircea Muthu și Ioana Bot care apar și dispar din preajma telegrama de felicitare din partea
la volumul recent al lui Mircea proprietarilor. Uniunii Scriitorilor. Câteva pagini
Nedelciu, Zmeura de câmpie. 1985. Pornind de la vorbele ale numărului din septembrie
În cadrul Temelor numărului 9, lui Caragiale, „Cel mai greu lucru sunt dedicate Centenarului Iuliu
Nicolae Manolescu intuiește pentru un român care știe citi e Hațieganu. Sunt reproduse trei fo-
drumul literaturii următorului să nu scrie”, Nicolae Manolescu își tografii inedite, dintre care una cu
cincinal: Balaurul și șopârla. formulează în numărul din ianua- Iuliu Hațieganu, Grigore Benetato,
Balaurul, ca personaj politic, șo- rie propria butadă: „Dacă într-o zi Liviu Rusu și Mihai Iubu alături de
pârla, ca formă literară. În aceeași n-aș mai putea scrie, aș înceta în echipa de fotbal Universitatea:
ediție, redacția Stelei încearcă aceeași clipă să citesc”. În numărul Luca, Medrea, Dascălu, Jifcovici,
să intre În actualitatea literară și 2, Ruxandra Cesereanu semnează Coracu, Bretoteanu, Țăranu,
să obțină răspunsuri la chestio- A cincea grimasă, iar Irina Petraș Costea, Dumitraș. În numărul 10,
narul trimis scriitorilor încă din pune în funcțiune Mașina de George Pruteanu se întreabă „Ce
primăvară. „Există o carte care vă produs interpretări în „varianta este amorul?...”, Nicolae Steinhardt
STEAUA 11-12/2019
obsedează?”. „Sunt scriitori care românească” a Numelui tranda- își manifestă Bucuria fiindului,
lipsesc pe nedrept din manualele firului. Nae Antonescu încheie bucuria filosofării, iar Marta Petreu
școlare? Dar intruși?”. „Indicați ediția Cu Ștefan Manciulea la 90 de găsește la Hegel și mișcarea
20 de cărți pe care le considerați ani, un articol dedicat istoricului recunoașterii „cea mai frumoasă
fundamentale în cultura română”. blăjean. Ediția lunii martie găseș- și completă pagină despre eterna
„Există un mare scriitor contem- te spațiu tipografic pentru cele poveste a iubirii”. În noiembrie,
poran care nu v-a convins?” etc. două variante ale Supplex Libellus Horia Bădescu închide Un veac de
Răspunsurile sunt ocolitoare, im- Valachorum. Autori: Ion Vlad și clasicism, iar Ion Șeuleanu poartă
personale și lipsite de curaj. Frica Ioan Aurel Pop. un Dialog cu profesorul american
s-a instaurat în arterele literaturii Într-un articolul publicat Harry A. Senn de la Pitzer College,
17
române. În numărul 10, Mircea în aprilie, Mircea Dinescu și Claremont, California. În ultima
ediție a anului 1985, Ion Cristofor Steaua cu numărul 8 găsește Acuzațiilor formulate de or-
amintește cititorilor că Nicolae Un loc pentru Ioan Alexi, numit ganizațiile occidentale împotriva
Labiș ar fi împlinit 50 de ani. „cărturar orădean”, calitatea de încălcării drepturilor minori-
1986. Ediția lunii ianuarie episcop greco-catolic fiind prohi- tăților și încercării de sistema-
păstrează structura anilor prece- bită. „Cu adevărat «veniți și vă voi tizare a satelor, Ceaușescu le
denți: sectorul politico-ideologic, face pescari de oameni» pare a fi răspunde în Ședința comună a
registrul eminescologic, aria zis Maria Constantinescu...”, notea- consilierilor oamenilor muncii
Cronicii literare, sertarul cu Cărți ză Nicolae Steinhardt în debutul de naționalitate maghiară și
și paleta Plastică. În februarie, articolului Pescuirea minunată. În germană. Stenograma este pu-
Corin Braga descoperă alături numărul 9, Lydia Lucidi Drăganu blicată pe primele 15 pagini ale
de Nichita Stănescu, simbolismul traduce un fragment din Epistola lunii martie. Pe alte șase pagini,
privirii, Nicolae Manolescu rămâ- III: „Tu sei Mircea?/ Si, potente!/ după o scurtă indroducere sem-
ne în căutarea Femeii din vis, iar Sono qui’che a me t’inchini...”. În nată de Dimitrie Vatamaniuc, este
Ion Simuț invită la Satiră și umor ediția lunii octombrie, Ion Buzași reeditat articolul lui Eminescu
cu I.D. Sârbu. În martie, Adrian reface legătura firească dintre din Telegraful român, Românii
Marino debutează în serialul Arta Timotei Cipariu și Astra, Mircea din Ungaria. În ediția lunii mai,
literară, Liviu Petrescu deschide Cenușă redă câteva File din istoria Aurel Rău, Ștefan Pascu, Ion Vlad,
„Jurnalul” unei iubiri din alt veac, unei mari prietenii, Lucian Blaga Mircea Braga, Petru Poantă, Camil
iar Pavel Țugui prezintă aspecte – D.D. Roșca, iar Mircea Handoca Mureșan, Liviu Petrescu, Marian
mai puțin cunoscute din viața lui publică Două scrisori inedite ale lui Papahagi, Alexandru Zub și Eugen
Lucian Blaga: începuturile muncii Petru Caraman. În noiembrie, Irina Uricaru caută legăturile „inde-
sale ca atașat de presă. Lui Aurel Petraș dezvăluie ce se întâmplă cente” existente între Literatură
Rău îi vine Ideea unui dialog pri- Când textul trădează pretextul, și istorie. În pagina 32, Ioana Bot
vind Literatura și medicina, „arte” prezentând o radiografie a umo- aduce Mistrețul cu colți de argint în
ale umanului. Alexandru Căprariu: rului românesc de actualitate. În universul expresiei franceze: „Un
„Principala legătură și similitudine decembrie, Liviu Petrescu execută prince du Levant amoureux de la
dintre medicină și literatură se un raid Printre cărțile anului 1986: chase/ traversait le coeur noir de
află în faptul că amble manifestări O călătorie spre Marea Interioară l’épaisse forêt...”.
superioare ale spiritului omenesc (Romulus Rusan), Manifest pentru În numărul 6, Ruxandra
se apleacă asupra suferinței”. mileniul trei (Adrian Păunescu), Cesereanu psihanalizează visul
Augustin Buzura: „Medicii, cu mo- Ochiul și lucrurile (Andrei Pleșu) etc. gnoseologic la Eminescu, iar
artea biologică mai ales, dar nu 1987. „A devenit o tradiție ca Mircea Muthu notează câteva
numai cu ea; scriitorii, cu moartea la început de an, întregul nostru gânduri Despre istoria mentalită-
psihică”. Eugen Uricaru: „A căuta popor să omagieze pe cel ce ților. În iulie, Maria Vodă Căpușan
un suport, o comparație între cele conduce astăzi destinele patriei surprinde câteva Idei literare din
două forme de manifestare – lite- socialiste. Pentru scriitori este Hermeneutica ideii de literatu-
ratură și medicină – înseamnă să-ți cea mai frumoasă lună a anului, ră, cartea publicată de Adrian
pui o întrebare care nu are nevoie lună în care se sărbătorește, și Marino la Editura Dacia. Numărul
de răspuns. Poate umanitatea, în Ziua Unirii, și aniversarea nașterii 8 scoate în prim-planul ideologic
tot complexul ei de înțelesuri, să Luceafărului poeziei românești”, Un mare eveniment, Congresul
se lipsească de măcar una dintre notează redacția Stelei în primul al III-lea al educației politice și
ele?”. În numărul 5, articolele număr al anului 1987. Printre culturii socialiste. În pagina 50,
politico-ideologice se apropie temele fixate în această frază se Constantin Cubleșan reconstru-
de 100% din total. Iunie readuce strecoară câteva excepții: Leibniz iește o figură a începutului de
procentul la cote „democrati- și lumea cărților (Sidonia Puiu), secol: Pavel Dan – o conștiință
STEAUA 11-12/2019
ce”. Pe două pagini, în oglindă, Un istoric literar puțin cunoscut: artistică. Pagina 21 a ediției lunii
două exprimări non-ideologice: Ioan Rațiu (Ion Buzași). În februa- septembrie este rezervată poeziei
Nicolae Manolescu, „Romanul” rie, Gheorghe Bulgăr militează lui Petre Got, iar următoarele, lui
erotic eminescian, și Ruxandra Pentru un muzeu al Școlii Ardelene, Nicolae Manolescu și lucrării sale
Cesereanu, Actul narcisiac respins Ruxandra Cesereanu analizea- Despre poezie, în viziunea critică
și geniul. Iulie găsește loc pentru ză Fețele unui personaj, Castor a lui Liviu Petrescu. La pagina
doi autori de expresie maghiară: Ionescu, eroul lui Nicolae Breban, Confluențelor, Alexandru Vlad
Cseke Péter (Cu făclia aprinsă și iar Liviu Petrescu formulează o încearcă să înțelegă cum funcți-
frâul liber) și Francisc László (Efigii întrebare pertinentă: „Oare cum onează Portocala cu mecanism de
românești în lumina Centenarului ar fi scris Flaubert dacă ar fi stat la ceasornic în contextul mai larg al
18
în vreme ce Mihail Gorbaciov se împlinesc 20 de ani de la prima nădejde și deznădejde, Ion Cristoiu
introduce în U.R.S.S. conceptul apariție a revistei studențești reduce credința și cugetarea la
de transparență socială, glasnost. Echinox, Viorel Cacoveanu publi- nivelul a două „state paralele”. În
O transparentizare a conștiinței că un interviu cu Ioan Alexandru, viziunea autorului, cugetarea ar
încearcă Ruxandra Cesereanu în iar Ion Roșioru invită cititorul în fi dovada supremă că „moartea e
articolul din februarie, Însemnări atmosfera bacoviană de expresie sfârșit definitiv”.
ale romanului actual, trecând în franceză: „Voilà comme il neige Primele pagini ale lunii iunie
sediment politicul fad al literaturii décembre,/ Regarde par ta vitre sunt încărcate cu Mesajul tovarășu-
destinate „obsedantului deceniu”. à toi...”. lui Nicolae Ceaușescu, secretar ge-
Transparentizarea este în fapt 1989. În paginile primei ediții neral al partidului Comunist Român,
19
o limpezire în ceea ce privește a anului 1989, Irina Petraș salută președintele Republicii Socialiste
România, cu prilejul Simpozionului Cu adevărat, socialismul are pro- liberi! (Irina Petraș), Gustul libertății
omagial „Mihai Eminescu”. O nouă bleme. În 9 noiembrie cade Zidul (Mircea Popa), Dacă voi ajunge
dovadă că geniul românesc este Berlinului. În 16 decembrie începe să trăiesc în anul 2000, (Leonida
condamnat să se supună perma- revoluția în Timișoara, iar cinci zile Neamțu), Gânduri de libertate,
nenței analfabetismului funcțional mai târziu, Mircea Dinescu intră (Petru Poantă), Libertatea cuvîntu-
al politicienilor români. În august, în studiourile TVR. Redacția Stelei lui (Aurel Rău). Coperta numerelor
Valer Hossu și Vasile Ciubăncan este nevoită să retragă materialele 11-12 închide sugestiv cei 40 de
trec în revistă Presa românească pregătite pentru luna noiembrie ani de viață ai revistei: Libertatea
din Nordul Transilvaniei între 1941- și să le cumuleze cu cele ale lunii literaturii – literatura libertății.
1944. Septembrie apare Sub sem- decembrie. Titlurile exprimă entu- Mai sugestivă este însă rămășița
nul „principiului antropic”, recenzia ziasmul momentului revoluționar: unui stilou anonim de pe coperta
Ioanei Em. Petrescu la recenta Întoarcerea în Europa (Adrian exemplarului bibliotecii Facultății
Invenție și descoperire a lui Solomon Popescu), Să trăim în libertate de Litere din Cluj. Un „sau” în drep-
Marcus. Primele nouă pagini ale nu- (Eugen Uricaru), Clujul – un oraș tul cratimei reformulează înțelesul
mărului 10 sunt dedicate Expunerii viu (Constantin Cubleșan), Tirania celor două noțiuni:
tovarășului Nicolae Ceaușescu cu monologului a fost abolită (Viorel Libertatea literaturii sau litera-
privire la problemele socialismului... Cacoveanu), Iată, români, suntem tura libertății?
Trimis roman
în creştinătate.
ce-ți restituie
taina mâinilor
care se roagă.
Cum ai păstrat
culoarea de sânge
a vinului;
a sângelui
21
de pe Golgota;
Autoportret din obiecte
Maria Chiorean
inscripțiile la persoana întâi de de putere și al unei noi identități viitorul artei și un soi de bucurie
pe crucile din Săpânța) și, la în contextul racordării la o altă intelectuală transferabilă de pe
polul opus, preferința pentru civilizație. Pe de o parte, calita- un continent pe altul reprezintă
ceea ce s-ar putea numi un tea de agent liber a marginalului garanțiile lucidității și ale echi-
flux al percepțiilor senzoriale, îl transformă într-un observator librului intelectual și, totodată,
dominant în pasajele consacrate detașat al mediului social adop- nucleele de forță ale universului
cotidianului. Vorbind despre tiv, permițându-i cercetătoarei să interior vizibil în Bulevardele
propria experiență de viață, analizeze, de exemplu, motivele vieții.
Sanda Golopenția nu încearcă pentru care cele mai presante
să alcătuiască o autobiografie dezbateri teoretice și etice ale Sanda Golopenția, Bulevardele vieții,
22
liniară, ci o colecție de impresii societății americane se duc mai București, Spandugino, 2018
ION Pentru mine, Ion Vlad, Profesorul, a fost întâi de toate o voce inconfundabi-
lă, răsunător-modulată, pictural-sculpturală, în stare să corporalizeze idei.
90
VLAD
În toamna lui 1965, deveneam studentă la Filologia clujeană. Aveam să
aflu din primele zile nu doar de unde îţi poţi procura cote pentru cărţi de
la „fondul secret”, ci şi cine e „spaima facultăţii”. Lucruri teribile se şopteau
pe coridoarele căminului despre Introducerea în teoria literaturii şi despre
Cursul 4 – Imaginea artistică, studenţi din ani mai mari încă se trezeau din
somn ţipând vorbe fără noimă despre esenţa artei. „Monstrul”? Un domn
sobru, elegant şi mereu grăbit, foarte în vârstă (avea atunci vreo 36 de
ani, de două ori vârsta mea!! În mod ciudat, spuneam la aniversarea de
la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, astăzi am ajuns să fim cam de-o vâr-
stă!!), care trecea pe culoarele facultăţii lăsând în urmă fiori reci. Legenda,
această legendă, avea să se destrame, pentru mine, curând. Cursul mi se
părea un excelent roman poliţist, cu capcane şi necunoscute, palpitant şi
atrăgător tocmai fiindcă nimic nu se oferea în reţete de spus pe de rost,
ci pretindea punerea la bătaie a tuturor instrumentelor înţelegerii. Cu un
dispreţ net, direct şi fără fasoane faţă de mediocritate şi impostură, Profesorul, e adevărat,
nu se sfia să repeadă o vorbă acidă vreunei „loaze”. Dar era de o desăvârşită şi, cumva, avară
delicateţe când te descoperea dornic să afli. În acei tineri ani ai studenției, când, salutându-l
pe coridoarele Facultății, îmi răspundea cu „bună ziua, stimată doamnă”, simţeam că trebuia
să sporesc rapid numărul de ore petrecute la bibliotecă. Un curs despre poetica romanului
şi altul special de Teoria literaturii au construit, încet, sigur şi
definitiv, o altă legendă. Orator inegalabil, Profesorul ne purta
prin subtilităţile Textului, ne provoca abil şi, înscris în contem-
poraneitatea disciplinei, ne ținea în contact permanent şi lucid
Corporalizând idei cu ultimele repere din „aventura formelor”. Călătoria în operă
sub bagheta Profesorului prospecta critic, depăşind exerciţiul
uzual al lecturii şi captând sugestii lăuntrice ale operei. Cursul/
discursul său mustea de sugestii polemice, de enunţuri provo-
Irina Petraș catoare, de formulări instigând cititorul la lecturi şi re-lecturi.
Peste ani, va recunoaște într-un interviu acordat lui Paul Boca:
„Teoreticianul, criticul literar și, rareori, istoricul literar reprezintă
o componentă, element consubstanțial, însă, al carierei mele de universitar. Cred că ce a fost
mai important pentru mine a fost să oficiez la catedră”. Acesta e cuvântul! Profesorul oficia,
cursul său era inițiere, călăuzire și neapărat meșteșugită prindere a învățăceilor în mrejele
literaturii, ale lecturii.
Portretele pe care i le desenează de-a lungul anilor comentatori ai operei sale sunt recu-
noaşteri repetate ale anvergurii unei personalităţi ale cărei urme sunt durabile şi formatoare.
În toate cărţile sale de la Descoperirea operei (carte la apariția căreia, în 1970, am publicat
prima recenzie din lunga mea carieră de cronicar literar!) și Povestirea. Destinul unei structuri,
la Romanul universurilor crepusculare și Dreapta şi necruţătoarea magistratură a timpului, de
regăsit acelaşi refuz al perspectivei unice şi definitive, aceeaşi bogată aventură a formelor, dar
şi a spiritului care le defineşte schimbând mereu perspectiva şi bucurându-se înfiorat de fie-
care nouă privire, mereu avizată, dar lipsită de prejudecăţi şi exuberantă. Rostirea la persoana
întâi plural e precumpănitoare în cărțile sale, dar nu despre pluralul autorităţii profesorale e
STEAUA 11-12/2019
„În realitate, romanul continuă să fie, dincolo de diagrama extrem de agitată şi de complicată
a evoluţiei formelor sale, o expe- fundamental al reflecțiilor mele distracţie, interval de linişte între
rienţă a fiinţei, a singurătăţii sale despre literatură – e într-adevăr două perioade de activitate inten-
înconjurate de nelinişti şi de incer- povestirea, istoria, cum i-ar spune să, folosire plăcută a timpului, dar
titudini, de spaime lăuntrice şi de Sadoveanu. A spune istorii, a rosti şi, mai ales, întârziere, încetineală,
raporturi interumane degradate şi sau a scrie povestiri mi se pare o tărăgăneală, zăbovire... În această
adesea întrerupte grav”. Tentativa dominantă a întregii literaturi, «tărăgăneală» stă slăbiciunea şi
de a „explora şi de a examina – sub indiferent de natura ei, și o domi- forţa cititului cărţilor”.
specia ontologicului – destinul nantă a artelor...” Rețin și o pledoarie în apărarea
fiinţei” are ca urmare larga, deru- Dreapta şi necruţătoarea magis- literaturii române cea hărţuită
tanta libertate a constructorului tratură a timpului aşează încă azi de abordări agresive, uituce,
de romane. Romancierii sunt cei o dată autorul în chiar miezul superficiale şi sinucigaşe: „Îmi pa-
care „pot aproxima cu concursul chestiunilor literar-culturale ale re rău pentru amnezicii istoriei şi
povestirii nucleul de stabilitate al vremii şi adaugă argumente cum criticii literare din aceşti ani trişti şi
umanităţii, dar tot ei sunt cei care că lectura e, într-adevăr, cale de agresivi, care au uitat că una dintre
înregistrează, prin explozia de for- amânare a morţii: „Este incredibil cele mai înalte valori ale spiritului
me romaneşti, tensiunile la care se de frumoasă şi de plină de miez românesc e total ignorată. Când
supune omul prin chiar eterna sa această moştenire culturală lăsată recitesc Hanu Ancuţei, am senti-
tânjire după echilibru”. În interviul nouă de Miron Costin […] Să ne mentul deplin al unui epos conce-
pe care i-l acordă lui Horea Poenar gândim că aplecarea peste carte put după legile inebranlabile ale
(https://youtu.be/7fsPa2RDUVw), este răgaz, odihnă, trecere de povestirii, ale Istoriilor fundamen-
mărturisește: „Motivul – probabil vreme, amuzament, petrecere, tale ale unui popor”.
E ste greu să precizez când anume mi-a venit ideea de a publica o car-
te „omagială” dedicată profesorului Ion Vlad. Cert este că în multele
mele discuții cu poetul Ion Brad, coleg de facultate și prieten de-o viață
al profesorului Vlad, a venit adesea vorba despre dorința poetului de a
prinde vârsta de 90 de ani și de a o sărbători împreună cu ceilalți doi Ioni
importanți, prieteni ai săi: profesorul Ion Vlad și poetul Ion
Horea. Din păcate, în luna februarie din acest an ne-a pără-
Cum am „conceput
sit poetul Ion Brad, iar în aprilie a plecat Ion Horea, Ion Vlad
fiind astfel singurul din acel triumvirat literar care a prins
și alcătuit” volumul vârsta de 90 de ani. Cred că acesta a fost contextul în care
s-a plămădit ideea de a-i dedica un volum „omagial” fostului
lui Ion Vlad, meu profesor Ion Vlad.
Alternative la memorii
În luna iunie a anului în curs, mi-am făcut cunoscută
intenția primilor mei „complici”: Irina Petraș și Tudor Vlad.
Amândoi au fost încântați de proiect, Irina spunându-mi că
este un proiect frumos, dar greu de realizat, iar Tudor, aflat în
SUA, angajându-se să tatoneze terenul în familia părinților,
Ilie Rad mai întâi sub forma unui interviu pentru revista România
literară. Foarte repede, Tudor mi-a scris: „Am vorbit cu Tata și
e foarte încântat de ideea interviului pentru România literară. Te roagă să îl
suni la 0364-4 […], să vă înțelegeți. Poate îi trimiți un prim set de întrebări
STEAUA 11-12/2019
pe emailul său.”
Ceea ce s-a și întâmplat. Mai întâi am realizat interviul. Au fost șase
ore de înregistrări, în trei zile diferite (câte două ore zilnic). A urmat tran-
scrierea interviului, cu multe completări și eliminări de pasaje, cuvinte,
idei.
În perioada când făceam interviul, am cerut o audiență Rectorului
Universității „Babeș-Bolyai”, acad. Ioan-Aurel Pop, pentru a vedea dacă nu
mă poate sprijini cu publicarea unui volum de scrieri inedite cu profil reli-
gios ale lui Ion Agârbiceanu, trei manuscrise a câte 500 de pagini fiecare,
elaborate în timpul refugiului la Sibiu, în anii 1940-1945. Am aflat, cu aceas-
24
mele, pentru că, fără ajutorul lor, rul clujean, de la Ana Blandiana, al sărbătoritului, diplome, cărți de
o carte de o asemenea anvergură Gabriela Adameșteanu, Mircea vizită, fotografii din activitatea pu-
nu putea fi alcătuită într-un timp Horia Simionescu, Constantin Țoiu, blică și privată.
așa de scurt: dr. habil. Lia Brad Mircea Martin, Radu Cosașu, Paul Las pentru volumul meu de
Chisacof, fiica lui Ion Brad; drd. Georgescu, Ileana Mălăncioiu, memorii, care se va chema Viața
Mihai Cistelican; prof. dr. Florina- până la Gheorghe Crăciun, Bedros ca un dar, descrierea momentului
Diana Cordoș, Arad; prof. dr. Vasile Horasangian sau Ioan Lăcustă. în care i-am oferit profesorului Ion
V. Filip, Bistrița; drd. Andrea Nagy; Transpare, din aceste scrisori, Vlad volumul pregătit.
drd. Alexandra Ormenișan; dr. obiectivitatea Profesorului Ion Îi urez, și din acest colț de pa-
Carmen Țâgșorean; drd. Simona- Vlad, factor de echilibru într-o gină, La mulți ani, cu sănătate și
25
Rătăcire
Sufletul meu
nevrednicia mea voioasă
cum înflorești
în fața tufișurilor
mereu pregătit
pentru o nouă rătăcire
de-a lungul regiunilor nepătrunse de nimicnicie
Primăvară
Ne umplem paharele cu soare
Golindu-ne de griji –
frumusețea în adevăr
soarele în ursita noastră
Poeţi
corfioţi Katina Vlachou
(n. 1950)
În insula Corfu, din Elada,
trăiesc trei prieteni poeţi care
cred unii în alţii: Katina Vlachou,
Pecete
Vasilis Pandis și Konstantinos Era noaptea în care cerul ploua
Komianos. Iată câteva stele
din poemele lor. iar eu mă puteam așeza în îmbrățișarea ta
Cuvintele nu aveau nici un sens, gândirea nu avea grație
Erau doar două corpuri strălucitoare ca soarele și luna
Și pe măsură ce dragostea noastră mi-a îndulcit sufletul
viața a venit și a pecetluit frumusețea lumii
Dorința mamei
Mă ascund printre nori ca să te ud cu lacrimi
Am îndepărtat păsările ca tu să vezi cerul
Netezesc valurile ca pe un covor
astfel încât tu să călătorești lin
Fur lumina stelelor până vin zorii
Copilul meu inima mea dragostea mea viața mea
Lasă timpul să fure de la mine, lasă viața să îmi greșească
Vreau doar să fii bine mândria și lumina mea
Nu vreau decât să cânți cu fiecare respirație a ta
Konstantinos Komianos
(n. 1957)
Suspinare
Un strigăt în vântul nopții a trimis
mesageri acrobați
cu urme eterice
Confesiune irefutabilă
vigoarea iubirii mele să cadă în gol
argint picurat
în curbura galaxiei
În abundența stelelor
sclipirile meditează defectuos
ca spațiile vide care determină
priveliștile întristării
Ultima încercare
În nemișcarea dimineții
cu aspirații perverse
trec direct prin ea
intențiile
în partea stângă un loc rezervat pentru biciclete. de femeie măritată, care vrea să fie văzută de lumea
Strada Principală, pe care se găsesc diferite maga- din cartier, la o oră a dimineții, în drum spre locul
zine, se prelungește din fața hotelului până în piața de muncă, de mână cu soțul ei, fapt care dovedește
din centrul localității. Oamenii își lasă în parcare buna lor relație de familie. Iar băutul cafelei împre-
bicicletele, și pornesc pe jos la cumpărături, sau la ună cu acesta e un ritual, care aproape că suplinește
o plimbare de plăcere ca să miroase parfumul de în familie, lipsa unui copil. În fine, femeia se ridică,
tei, de La Chiloții zburători. îl sărută matern pe frunte pe Balabak, cu care a stat
În cofetăria de la parterul hotelului, la o masă cuminte la masă, apoi pleacă împăcată sufletește în
rotundă, cu patru scaune, sprijinită pe un picior treaba ei.
central, Iuliana și Balabak stau cu ceștile de cafea în – O zi frumoasă! îi zice Iuliana la plecare, soțului.
28
față, sorb preparatul aromat și povestesc ceva, dând – Să fie! mormăie, confuz, bărbatul.
Balabak privește spre locul în care bicicletele îi
așteaptă pe proprietarii lor, legate de țeava de metal
de lângă trotuar, și prinse cu un lacăt, care asigură
siguranța acestora și, de ce nu, liniștea oamenilor,
plecați prin oraș cu tot felul de treburi. Bărbatul nu
vorbește cu băiatul de la masa alăturată. Au o înțele-
prozã
gere limpede ca lumina zilei, și anume că Balabak e
„cel mai tare din parcare!”.
– Nene, nici nu știi ce zice lumea despre prietena
lui Labrador, doamna Amalia! îi spune vânzătoarea
de la tejghea, care prinde curaj odată cu plecarea
Iulianei.
Vânzătoarea este o cunoștință de-a lui Balabak,
de pe vremea când aceasta a venit de la țară și s-a Și femeia de la tejghea își trage sufletul ca să
angajat în oraș ca să-și câștige o leafă, la cofetărie. povestească în continuare ce a mai aflat.
Iar atunci a stat un timp în chirie, la omul nostru, – Zice Nea Cichi că el a adus-o în orașul nos-
pe Strada Magnoliei. Apoi s-a căsătorit cu Fane, tru, de pe Valea gușteriței, și a pus-o în brațele lui
mecanic talentat, de care a divorțat în urmă cu ceva Labrador, care în timpul acela se străduia ca angajat
vreme. la un atelier de mecanică! Iar prietenul nu știe nici
– Fie iertată că e ș-acum în viață! Ei, ce zice lu- astăzi întâmplarea Amaliei, cu strungarul, din orașul
mea, despre Amalia? se miră Balabak. de câmpie! încheie vânzătoarea povestea.
– Zice că e rea de muscă! spune vânzătoarea. Știrea îl lasă cu gura căscată pe Balabak. Omul
– Nu vorbi! se miră Balabak. se ridică de la masă, plătește cafeaua lui, a Iulianei,
– Pe vremea în care locuia în orașul de la câmpie, a prăjiturile luate de ea la pachet, și sucul băiatului de
stat într-un apartament, cu un șofer! povestește vân- la masa de-alături. Nu e zgârcit, se gândește doar că
zătoarea. Iar în timpul acesta a ținut în chirie, într-una plăcerea băutului cafelei e trecătoare. Ce să-i faci! Și
din camerele dinspre stradă, pentru o sumă modică, omul iese mirat pe ușa lângă care atârnă înștiințarea:
un ucenic strungar. Și, cum șoferul umbla cu treabă „Vindem biscuiți și rahat!”. Tânărul rămâne la masă
prin diferite locuri, Amalia, fie iertată că e ș-acum în și-l privește pe Balabak prin geamurile largi, ca pe
viață, s-a apucat să-și facă treburile cu ucenicul. un model de viață. Iar lumea din oraș se desfată, și
– S-au mai auzit cazuri! afirmă Balabak. astăzi, cu biscuiții și rahatul din anunț, de-ți lasă
– Așa e. Dar Amalia, ca să-l încurajeze pe afeme- gura apă.
iat, îi dă câte ceva din câștigul șoferului. Ș-atunci, – Pe la părinții lui Fane mai treceți? îl întreabă
povestește vânzătoarea... vânzătoarea, pe Balabak.
– Ș-atunci?... Te pomenești că află șoferul! conti- E vorba de părinții șefului de atelier din centrul
nuă Balabak. orașului, de care femeia a divorțat de-o vreme. La
– Nu! Strungarul pune suflet, iar strădania e răs- foștii socri, aduc legume și slănină, pentru vânzare,
plătită! adaugă vânzătoarea. Amalia rămâne, hodo- niște țărani trecuți prin viață, în fiecare vineri dimi-
ronc-tronc, însărcinată! neața și fac din curtea casei un fel de târg țărănesc.
– Ce spui! se miră Balabak. Dar Balabak, ieșit în stradă, n-o mai aude! Se-
– Dar se descurcă bine! continuă vânzătoarea. Îi ndreaptă către parcarea cu biciclete, și se oprește
zice șoferului că treaba făcută cu ucenicul e o chestie în dreptul uneia, parcată acolo. Scoate de sub hai-
pe banii din casă. Așa că, mărturisește Amalia, cel na largă un fel de clește cu mânere lungi, și se uită
care dăruiește banii are câștig de cauză! Iar șoferul prin-prejur. Lumea e puțină, și, oricum la distanță
încuviințează și recunoaște copilul în acte! de el! Omul remarcă împrejurarea favorabilă, și taie
STEAUA 11-12/2019
– Aș, folclor local! zice Balabak. cu cleștele lanțul fabricat dintr-un metal, pare-se,
– Știu și eu? ezită vânzătoarea. Nea Cichi spu- destul de moale.
ne că strungarul și-a cumpărat din banii primiți, o Apoi se-ndepărtează, deloc grăbit, de locul cu
motoretă. bicicletele, și merge către Strada Principală. Iar
– Dacă Nea Cichi zice, înseamnă că așa e! Despre acum, băiatul de la cofetărie, care știe de înțelege-
motoretă! remarcă Balabak. rea cu Balabak, se apropie de bicicletă, și o apucă
– El mi-a zis povestea! Nea Cichi e de-acolo, din de mânere, o împinge ușor afară din parcare, apoi
localitate, și o cunoaște pe Amalia! Spune c-ar fi o încalecă, și pedalează pe prima stradă la dreapta.
copila unui morar care și-a risipit averea la jocul de Și asta durează, câteva minute, până la atelierul
cărți! Și mi-a mai zis ceva, dar asta nu cred! Să mă tai mecanicului Fane. Iar acolo, intră în curte, și o
29
în bucăți! remarcă vânzătoarea. lasă sprijinită de gardul din curte. Bicicleta este în
atenția șefului de atelier, care, după ce o privește pot să stea la mine, în chirie, le explic eu. Iar fetele,
dinăuntru, pe geam, și se asigură că nimeni nu vine cuminți și cinstite, se-nvoiesc numaidecât. Și viața
să se intereseze de ea, îl trimite pe Gică s-o bage în frumoasă începe. Marcela și Cătălina au nevoie de
atelier. Apoi îi schimbă culoarea, cu un strat nou cineva care să le facă să-nțeleagă cum merg lucrurile
de vopsea, verde metalizat, iar în după-amiaza prin oraș.
respectivă o livrează cumpărătorului, la domiciliu. – Banul trece repede! Le ajut cu porția, ca să le-a-
Cel care o vopsește e Gică fără frică, iar porecla jungă o vreme. Firește, se pot recompensa și altfel,
îi vine de la o fată, care n-are nimic de-a face cu nu e nici o grabă! întărește Balabak.
bicicletele, ci e chelneriță la Taverna, de pe Strada – Da! îi răspunde Fane.
Florianei. Curajul, sugerat de formula fără frică, nu – În luna următoare, același lucru! explică
e legat de vitejia personajului, ci amintește despre Balabak. Numai că de data asta, fetele prind curaj și-
o întâmplare caraghioasă cu o pungă plină cu apă, mi spun că data trecută n-a fost cum și-au imaginat.
care-i cade omului fix pe creștet, ceea ce o face pe Apoi clienții beau din halbele de bere ca în tim-
Cătălina să-l boteze astfel. pul secetei de anul trecut, de care se vorbește pe
Pe la amiaz, Balabak și Fane urmează să se întâl- la noi, apoi răsuflă ușurați, iar Balabak continuă
nească la Terasa Boema, ca să regleze financiar afa- povestea.
cerea cu bicicleta. Revederea lui Fane îl îmbărbătea- – Eu, însă, nu bag în seamă mofturile femeilor,
ză pe Balabak, pentru că prietenii nu s-au mai căutat mărturisește bărbatul. Dar tinerele, după o vreme,
de ceva vreme, iar viața a mers în direcții diferite. Se încep să cunoască lumea de prin cartier, și se-an-
liniștește, pentru că-n momentul următor îl zărește gajează la Taverna, de pe Strada Florianei, unde
pe prieten, care stă așezat pe un scaun cu spătar înalt, muncesc și astăzi. Se-mprietenesc cu un tractorist
la o masă lângă barul terasei, aranjat într-o cămașă din blocul vecin, și, într-o zi, pe când mă-ntorc
albă, cu o halbă de bere-n față. Iar totul se-ntâmplă acasă, găsesc un bilet în ușă, prin care chiriașele
în firescul atmosferei. m-anunță că s-au mutat la omul muncii. A doua zi,
– Te salut, Fane! îi zice Balabak. îmi pică fisa, și supărat de trăznaia lor, merg într-un
– Noroc, băiatule! Nu te-am mai întâlnit! îi magazin de aparate optice, ca să mă dotez cu ce
răspunde Fane. trebuie, și să văd și eu ce le poate pielea, la locul
– Ce să zic? Dacă e vorba de-un câștig... Bem faptei. Și găsesc repede o sculă meseriașă, bună
ceva? întreabă Balabak. să vadă și noaptea. Numai că prețul e ridicat! Iar
– Dacă spui tu! De-aici merg la o clientă, vecină atunci îmi vine în cap un artificiu. Să bag binoclul
cu soră-mea, să-i dreg o motoretă cu care își face de în buzunar, pentru că prăvălia are acces liber la raft!
lucru! I s-a rablagit șaua! explică Fane. Însă, vai ș-amar, locul e supravegheat! Norocul e
Evident, mecanicul își completează leafa din câș- cum și-l face omul, iar restul îl știi. Un angajat mă
tiguri ocazionale. oprește la ieșire, îmi scoate din buzunar binoclul și-l
– Să nu-mi spui că ajuți femeile care și-au rabla- cheamă pe supraveghetor. Iar eu mă aleg, din cauza
git-o! îi zice Balabak. capriciilor feminine, cu câteva luni de odihnă. Cât
Și amândoi râd, și se uită în jur, ca să vadă lume, despre fete...
și să fie văzuți la rândul lor. – Ca s-o spunem drept...zice Fane.
– Lasă asta! Uite, ai partea ta și a băiatului care –...nici că le pasă!... continuă Balabak, scurt.
te-ajută! Mai bine spune de ce n-ai mai apărut? îl – E urâtă povestea ta, amice! adaugă Fane.
întreabă Fane. – Ehei!... completează Balabak.
– Am avut un necaz! se plânge Balabak. – Înțeleg. Ș-acum? zice Fane.
Și bărbatul numără banii, câteva sute, pe care le – Nu știi? Sunt sculptor! se destăinuie Balabak.
freacă apoi de obraz, ca să fie cu noroc. Apoi, geme – Cum așa? se miră Fane.
cu subînțeles, și rânduie bănetul în buzunarul de la – Ca să mă pot descurca, povestește Balabak,
STEAUA 11-12/2019
spatele pantalonului, pe care îl închide, apoi, cu un la-ntristare, le-am spus băieților că sunt artist! Ce fel
nasture. de artist?... Sculptor!... Mi-a povestit mai demult un
Chelnerul aduce o halbă de bere pentru Balabak. prieten, despre asta, la o cafea... Auzind cele spuse
– Dă-i drumu! îl încurajează Fane. de mine, m-au repartizat singur în cameră, pentru
– Să vezi! Totul se-întâmplă când nu te-aștepți! că artiștii au idei încurcate. Și oamenii mi-au adus o
povestește Balabak, pe-ndelete. Într-o zi ies pe-afa- piatră la care am cioplit o vreme. Iar, când am ieșit,
ră, să mai văd lumea și cum mai merge treaba prin am știut să fac îngerași!
cartier. – Auzi, sculptore! Poate, că ai dreptate...Dar..., îi
– Clar! zice Fane. zice Fane.
– Și, ce să vezi, dau peste două fete care-mi spun – Așa e, viața ne oferă câte un dar, poate chiar
30
că n-au unde să locuiască. Până își rezolvă treaba, mai multe daruri! mărturisește Balabak.
„Banii de bicicletă tot «un dar» sunt!” își zice
Balabak, în gând. În micul nostru oraș de munte, nu
e ușor să-ți faci un drum. Oamenii sunt prevăzători,
iar inițiativele celor îndrăzneți nu sunt simplu de pus
în practică. Banii se dovedesc puțini, iar, câteodată,
sunt economisiți cu grijă. Femeile frumoase par
prozã
rele de muscă! Cetățenii pun la cale, cel mai adesea,
petreceri...Și, pentru toate astea, e nevoie de material,
nu glumă.
La Terasa Boema clienții nu sunt așa de agitați
ca-n centru, pentru că oamenii sunt mai îngădu-
itori, iar consumatorii beau o bere, și se grăbesc
spre alte treburi. Balabak crede că oamenii îl pri-
vesc cu admirație, pentru că, astăzi, are buzunarul se-ndreaptă într-acolo. Și-l vede prin geam, pe bar-
plin, și chiar se dau la o parte ca să treacă-n voie, manul Tavi de la Taverna, de pe Strada Florianei.
se desfac ca lanurile de grâu, în bătaia vântului. Se- E clar! Vine după biscuiții care însoțesc cafeaua
nveselește cu gândul la câștigul său, dar știe că mo- comandată de către clienți. Nu că ar fi fost mai bu-
mentele astea sunt trecătoare. A mai avut aseme- nă cafeua cu biscuiți, pentru că majoritatea consu-
nea prilejuri, după care n-a mai urmat mare lucru. matorilor își ia în completare, ceva de băut. Dar, în
I-a omenit pe prieteni, însă, atunci când finanțele felul acesta, îi pișcă barmanul pe clienți, cu biscuiții
s-au subțiat, gestul de îngăduință al apropiaților, a ieftini, pe lângă faptul că le induce ideea că treaba
dispărut subit. e o chestie cu dichis. Și, astfel Tavi își adaugă ceva
Pe stradă, mai rămân câteva grupuri de băieți bani la salar.
îngăduitori și de fete visătoare. Tineri, chiar foarte – Ce mai faci, Tavi? îl întrebă vânzătoarea.
tineri! Gălăgioși și tineri! Și, cam atât. E drept că – Ce să-ți zic!... îi răspunde Tavi.
poți să-ntâlnești în cartier și oameni maturi... Spre – După biscuiți ai venit ? se miră vânzătoarea.
deosebire de cei din centru, care sunt palavragii, – Păi, după ce ? zice Tavi.
aici dai peste oameni de toate vârstele, calmi și – Singurel ? se interesează vânzătoarea.
gânditori. Însă, nu vrem să deslușim cauzele com- – Dar tu ? comentează Tavi.
portamentului uman, pentru că asta nu ne-ajută, – Te-ai uitat la ceas ? îi zice fata.
acum, la nimic. – Păi!? se interesează Tavi.
– E ora închiderii ! îi spune vânzătoarea.
≈ – Chiar ?... se miră Tavi.
Când a venit în micul nostru oraș de munte,
Este o după-amiază însorită, pe care nu ne-am fi vânzătoarea s-a așezat în chirie în apartamentul
imaginat-o atât de generoasă cu locuitorii orașului lui Balabak, de pe Strada Magnoliei, și a început să
nostru. Ne aflăm înainte de ora de închidere a cofe- cunoască băieți de vârsta ei. Iar primul, mai acătării,
tăriei de la parterul Hotelului Samos. Programul de a fost barmanul Tavi cu care s-a avut bine o vreme.
muncă e de la opt la șaisprezece, apoi, se-ncheie șirul Despre căsătorie, însă, n-a fost vorba între ei, pen-
celor cu gândul la dulciurile din vitrina frigorifică. tru că amândoi erau modești financiar, iar faptul
Vânzătoarea se-ndreaptă înspre ușa de la intrare, pe n-ar fi dus la nimic bun. Așa că fata l-a ales pe Fane,
care o încuie cu cheia pe-dinăuntru. de care a divorțat dintr-un moft, pe care îl regretă
Apoi, pe bună dreptate, răsuflă ușurată, se-n- acum. Și femeia dă lui Tavi pachetul de biscuiți, apoi
dreaptă din spate, și se apropie de tejgheaua din îl însoțește până la ieșire, deschide ușa cu cheia. Iar
lemn lăcuit, pe care se găsește caietul, în care băiatul iese, și se topește printre trecătorii de pe
STEAUA 11-12/2019
SARA PLESA
’
miroase a vopsea, cumva greu, a nou și vechi toto-
dată. Peste pereții roșii sunt prinse simetric în cuie
tablouri cu portrete și naturi moarte ale pictorului
Nikola Avramov, bun prieten în tinerețile sale cu
un minut, încep să simt cum soarele îmi arde pieptul mult la început, dar pe care ajungeai să îl îndrăgești
și fruntea. În ultima vreme am stat prea mult în casă, după doar câteva ore petrecute cu ea.
cu draperiile trase, lucru care a început să își spună Cu mâinile albe și lungi, își dă părul negru la o
cuvântul. parte și își aprinde stângaci o țigară.
Gropile din asfalt au încă apă în ele; ca să vezi, – Știi, mă plictisesc adesea de învelișul și aparen-
îmi zic, pare-se că într-adevăr a plouat! O iau pe țele expuse, nu mă pot suporta aceeași pentru mult
scurtătură spre bulevardul principal. În piață sunt timp. Nu înțeleg cum alții o pot face. Niciodată nu
cel mult zece oameni, însă am impresia că toți s-au am ajuns ca, rămânând la fel, să mă cunosc mai bine.
oprit în loc și mă privesc pe mine. Unii par chiar Dimpotrivă, sfârșesc mereu prin a mă înstrăina de
să îmi zâmbească, de parcă toate dramele omenești propria-mi persoană. Ușor patologic, aș spune, îmi
32
s-ar fi prăbușit laolaltă cu timpul. Orașul părea povestește râzând. Acum îl recitesc pe Gorky. Îți
amintești, mereu am avut o slăbiciune pentru litera-
tura rusă. Dar tu? Tu mai citești?
În tonul vocii i se simțea o urmă de reproș, ca și
cum mi-ar fi putut citi gândurile, ca și cum ar fi știut
că îmi pierdusem de aproape un an dorința de a mai
citi. Îmi dreg glasul și mă eschivez de la un răspuns
prozã
direct, aruncându-mi apoi privirea peste meniul deja
cunoscut. Îmi mai comand un pahar cu timp, iar ea
îmi spune că s-a lăsat de băut. Își comandă, în schimb,
o cafea neagră, fără zahăr, și adaugă zâmbind că
uneori devine obositor să coexiști într-un spațiu atât
de familiar și de străin în același timp. Ospătarul îmi
aduce într-un final timpul, suprataxat vamal și servit
repulsiv într-un pahar pătat de amprentele celor de „Dezolant...” – mi-am spus atunci. „Pentru ce toate
dinainte. Am înțeles atunci că a trecut prin multe astea?” Aici însă, o asemenea întrebare nu își avea
granițe și mâini pentru a ajunge aici. În continuare, rostul. Îmi simțeam ochii uscați și îmi era sete.
mi se părea că trăiesc o situație improbabilă, dar Toate corespondentele peste timp se prăbușeau în
exista și o parte din mine rămasă neutră, impasibilă. fața unui moment. Îmi știa pe dinafară fiecare gând
– Mă uit de multe ori în jurul meu, la unii și îmi anticipa fiecare vorbă cu o naturalețe în ca-
oameni… Nu sunt ca noi. Uite, de pildă, Oudai, cel re, la acel moment, nu mă regăseam. Însă pentru
care ne-a servit. El pare împăcat cu existența lui. mine, femeia pe care o cunoscusem odinioară de-
Încep să cred că simplitatea nu e, de fapt, un lucru venise acum doar o memorie, o imagine colapsată
atât de rău. și descompusă în prea multe fețe, o imagine a cărei
– Prea bine, stimată domnișoară! Dar nu com- amintiri dispărea ineluctabil.
plexitatea vieților noastre e problema. Iar noi nu am – În definitiv, cine poate spune care țigară a de-
trăit sub un clopot de sticlă, precum alții, și nu am clanșat cancerul ori care traumă a condus într-un
fost ferite de lungul șir de vicisitudini care s-au abă- final la tragismul unei nebunii? Nimeni nu știe cum
tut asupra noastră. Noi, dacă am avut cândva parte arată nemurirea. Dar oare am știut, măcar, cum ara-
de mântuire, am fost mântuite doar de timp. tă viața?
– Cine ar fi putut să știe? Nu… N-aș crede că – Ai avut șansa la una. Ai avut șansa la o viață
există profeți în lumea noastră, după cum nu cred că firească, îmi amintesc bine asta, îi spun.
există nici mântuitori, ci doar călăi. Iar viața noastră – Nu am mai vrut să parvin nicăieri. Am avut
este rodul slujbei lor. ocazii. Am obosit. Am obosit înainte de vreme. Te
– Nonsensuri! Viața pe care o trăim acum este rog, nu mă înțelege greșit. Mă folosesc de escapis-
doar rodul deciziilor noastre. Tu ține minte asta! mul de acum în încercarea de a-ți face ție existența
Bănuiam că exista o eroare în afirmația mea, mai ușoară. A trecut prea multă viață prin mine și
însă spunând asta, am reușit pentru câteva clipe să s-a ales praful de ea. S-a ales praful de tot.
mă simt ușurată, de parcă aș fi putut cu adevărat Vocea îi tremura și, pentru o clipă, ochii iritați
să îmi transpun toată vina pe umerii altora. Vorbea de fumul gros păreau să i se inunde în lacrimi.
încontinuu, ca și cum nu ar mai fi avut vreodată Izbucnește apoi într-un râs zgomotos, aproape iste-
ocazia unui dialog atât de transparent, suficient sieși. ric, părând că peste ea au fost construite cele mai
Am purtat interminabile discuții chiar acolo, pe devastatoare forme ale unei vieți de om, că întuneri-
canapeaua din cafenea, pe marginea unui abis. În cul din stânga sa a devenit mai mult decât un strigăt
timp ce îmi vorbea, mi-a luat măna dreaptă într-a în tăcere. Trage adânc aer în piept și mă întreabă de
ei. O emoție pătrunzătoare se combină atunci cu salcâmul de pe strada de vizavi cel pe care ei l-au tă-
STEAUA 11-12/2019
stropii din timpul consumat, inundându-mi venele, iat chiar înainte să revină aici, apoi se ridică aproape
mintea și simțurile. Îmi intrase în sânge. Și nu doar violent în picioare. Își înfășoară de două ori eșarfa
ea, ci toată viața ei, fiecare trăire, fiecare simțământ, galbenă în jurul umerilor dezgoliți și dă grăbită pe
temerile, întrebările, neliniștile; fericire, speranță, gât ultima gură de cafea, aruncând neglijent ceașca
izbândă. Totul devenise parte din mine. Știam că pe masă.
încă nu îmi aparțin, dar nu găseam modalitatea de – Eu trebuie să fug, nu mai am, nu mai am timp
a i le înapoia. Dintre toate, cel mai viu sentiment a aici. Iar tu, fetițo, tu ai un tren de prins. Cele de aici
fost însăși moartea din ea; dezgustul față de toate vin rar, mereu cu întârziere. Ferește-te să-i mai cauți
îi era ancoră nevăzută. Atunci am realizat că se pe cei ce i-ai cunoscut înainte și ferește-te de oglin-
stingea, lucru cu atât mai trist cu cât nu o făcea zile sparte. Nu te teme, cu puțin noroc, peste ani de
33
doar fizic. Probabil că murise undeva pe parcurs. acum încolo, vei purta în tine întâlnirea de astăzi. La
o cafea neagră, fără zahăr, poate îți vei putea vorbi – Cu adevărat, tu ai avut un singur mare păcat.
mai clar despre ce nu am putut eu altfel să îți relev. Întotdeauna ai crezut că ai timp. Rămâi cu bine,
După niciun minut, ușa din lemn s-a deschis, iar Valeria!
doi băieți la vreo cinci ani, cu fața ușor prelungă și În ce colț m-ar fi putut aștepta o altă soartă? De
ochii mari și rotunzi se îndreptau în pas alergător undeva din depărtare se aude trenul. Printr-un gest
spre noi. Ambii purtau câte un braț de crini albi și involuntar, întorc capul în direcția opusă, iar pentru
erau îmbrăcați în port marinăresc, iar mânecile su- o fracțiune de secundă, zgomotul roților alergând
flecate le dezveleau antebrațele puternic bronzate. pe șinele dilatate îmi distrage atenția. Odată cu zgo-
Vorbeau repede și neclar, până își pierdeau răsu- motul a urmat și vibrația, iar odată cu ea, paharul
flarea și săreau neîntrerupt pe vârfurile picioarelor. s-a spart de pământ. Trenul se îndepărtează, pașii își
Femeia schimbă câteva vorbe cu cei doi, iar apoi le pierd urma. O liniște rece se așterne de ambele părți.
luă amândurora buchetele de crini și, cu o privire
îndurerată, mi le dărui mie. [fragment de roman]
BALOTESCU a fost cândva parte din noi; iar acel ceva a trăit singur
mai departe. În altă parte. Care e tot aici.
Poate că greșesc când spun „noi”. Poate numai cu
mine e așa, cu toate că știu foarte bine, de când am în-
Vorbesc despre timpul care, așadar, nu mai există s-au atrofiat sau li s-au mărit simțurile, dar ei nu mai
acolo. Nici autorul, nici personajul, nici povestea. Nu pot face decât să deschidă spații în care își vor regăsi
mă mai poate interesa nimic din toate acestea; ele sunt urmele. Orice ar vorbi, orice ar scrie, orice gest vor
particulele din respirația mea adevărate. Important e face, ei vor spune mereu același lucru.
aerul. Importantă e apa. Celelalte sunt lucruri care nu Nimic, așadar, nu e cum știm că e. Nici n-a fost vre-
fac decât să spună ce nu sunt eu cu adevărat, ceva care odată așa și, ce e mai important e că n-a fost nici altfel.
nu se poate încă numi, nu pentru că e important, nu Sunt lucruri pe care nu le pricep deloc, sunt străine și
pentru că e secret, ci pentru că limba aceea nu se vor- din altă specie. Caracterele sunt prostii, la fel tempera-
bește încă. Singurul lucru adevărat în lumea aceasta mentele, la fel legile și dogmele. Puține lucruri în care,
este spațiul care ni se deschide din aer, din cuvinte, din de la bun început, a respirat un fel de nemișcare, un fel
34
pielea oamenilor, din suprafața senzațiilor noastre, de bunătate, puținele lucruri care, fie și pentru o clipă,
îți dau senzația celei mai din urmă penumbre a exta-
zului, acelea sunt adevărate. Cât se poate, trebuie să te
abții să le spui pentru că, odată eliberate, ele vor crește
singure și nu vei fi tu acela care decide asta. Eliberările
tale se ating și de îngeri, și de dictatori. Cât se poate,
trebuie să te abții să le spui, e o strânsă legătură între
prozã
această mică asceză și tot ceea ce iese din tine. Oamenii
fac încă dragoste pentru că totul se întoarce, de fapt, în
același loc. Corpul tău poros e străbătut de fantasmele
aderenței și ale frotajului. Ele nu vor fi remediate decât
prin fantasmele întoarcerii.
Până la urmă, cuvintele sunt și ele un fel de fluid.
Nu pot să mai spun ce se întâmplă, trebuie doar să
mă întorc prin locurile în care am fost risipit, de ci unul. Tineri asurziți cad în jurul lui, de peste tot,
acolo mă voi aduna și mă voi întoarce din nou, în pisicile șchioapătă, femeile urlă.
mine care sunt filtru și mediu și burete suspendat. Amețeala e un semn viu. Dintre cele mai vii.
Întoarcerea este întotdeauna epuizantă și corozivă și Are sentimente legate, ele se subțiază periodic, tot
nu știu când sau dacă voi ieși întreg din asta. periodic se îngroașă, se umflă până la următoarea
Pe patul improvizat stau întins și mă uit la pereții pauză de viață. În intervalul acesta plutește într-o
care îmbătrânesc odată cu mine. Mi se pare că am substanță erotică, legată de sunet și de vegetație. A
trăit enorm, sunt bătrân de mult, acum trec deja în căutat spațiul în care să se oprească. Grădina prăfoa-
altceva. Părul îmi cade, pielea mi se umple de bube, să, un grajd părăsit, iarba rece din diminețile de vară,
corpul putrezește pe dinăuntru, în fiecare dintre frac- pădurea, orașul impregnat de parfumuri. Substanța
țiunile sale. Aproape că reușesc să trăiesc în pragul aceea era căutarea spațiului în care să se oprească.
somnului. Rarele modificări ale conturului meu sunt Viața a fost până acum o fecundare continuă, a tu-
uneori singurele semnale că trăiesc. Mă trezesc după turor lucrurilor, a oricărei idei, a oricărui organism. E o
minute întregi în care nu respir. Zile întregi nu mă- anomalie veche, extremă, un fel de insurgență, cea mai
nânc și nu pot simți foamea. Înțeleg aproape dinăun- mare dintre posibilele dezamăgiri. Ea traducea doar
trul lor frigul și căldura, și orice durere e suportată ca alunecările dinăuntrul meu. Traducerea e pătrunză-
și cum aș suporta intrarea treptată a unui corp străin toare, fecundează textul și mintea. Oamenii-burete au
în mine. Treptat, ea mă populează, treptat, lumea mă o sensibilitate erotizată, gândesc, ating, salută și scriu
ocupă, treptat toate încep să respire prin mine, epui- numai așa, adică în starea de extaz pe care o simte ori-
zând vechiul corp și forțându-mă să devin altcineva. ce fericit doar de câteva ori în scurta lui viață.
Realitatea a devenit doar o chestiune de igienă. Cele mai multe lucruri nu există. Trec pe stradă la
Nu știu ce să fac atunci când atârn pur și sim- un milimetru de o mașină. Nu știu ce e cu ea, poate
plu de aerul din mine. Cândva îmi exageram toate a ieșit prima dată, poate nici nu există. Prin găurile
reacțiile ca să simt că sunt încă aici; acum nu cred care îmi luminează corpul trece aerul de care mă
că mai există și că mai funcționează ceva, eu nu pot agăț. Strecor aerul, îl filtrez și el mă filtrează pe mine.
cere nimic pentru că, de fapt, tot ceea ce sunt apar- De aceea vorbesc despre această extremă porozitate
ține de multă vreme lumii care, ca acum, vine să se care e singura viață pe care o pot cunoaște.
strecoare prin tine. Eu nu am nimic, nicio posesiune. Simt tot mai puternic că nu mai funcționează
Lucrurile la care mai țin și pe care le mai țin sunt vârstele, mersul timpului, clipele așa cum le știm
doar prelungiri ale spațiului despre care vorbesc. Nu nu mai sunt sau sunt mult mai puține, timpul s-a
pot vorbi limba aceea, așa că voi vorbi prin ele. rarefiat. Străbat porțiuni de vid. Întoarcerile me-
Sufletul e tras în jos, ca și corpul. Erau doi, acum moriei, întoarcerile la lucrurile de demult sunt
STEAUA 11-12/2019
au rămas unul. Nu-și poate aminti pentru că me- posibile cu totul, așa încep să mă gândesc acum.
moria a rămas în celălalt; așa funcționează totul, în Fug de tot și de toate, mă dezintegrez și mă refac
lumea aceasta, fiecare e făcut din mai multe corpuri, apoi în altă parte, apoi mă năpădește un fel de
iar capetele sunt în fiecare din ele. În patul colorat dragoste pentru toată lumea, pentru ființa ei care
stă cu fața spre perete, în patul improvizat, cu un se strecoară de mii de ani, ceva ca un plâns curat,
singur rând de haine, haine simple, curate, sărace, ca o mare așteptare a fericirii. Viața din mine a
așteptând să fie pur și simplu exfoliate, gândindu-se devenit spațiul dintre noi, legăturile dintre cor-
și simțind temperaturile extreme de la distanță. purile noastre; ne-am golit și acum trebuie să ne
Permanent, același foșnet care nu știa ce este, același umplem. Pe străzi, nu mai trăiește lumea umplerii,
picurat, aceleași atingeri și pocnete în pereți și prin a strângerilor, acum contează eliberările, golirile,
35
ferestre. Nu are un corp, ci trei. Nu are trei corpuri, pulverizarea. Oamenii încep să nu mai poată ține
nimic, toate ființele de care m-am atins până acum, cea care s-a consumat și s-a respirat singură, până ce
într-un fel sau altul, sunt atinse de disperare, sunt respirațiile ei au devenit una cu ea, una cu mine.
amenințate de coroziune. Multă vreme n-am vrut Serile, așadar, când stai într-un pat vechi, cu
să știu că ființa mea perforată e o plasă imensă cearșafuri albe și aspre, cu lucrurile care umplu locul
în care s-a prins totul, că nimic nu va putea ieși peste tot, cu fiecare loc plin, mâinile tale se odih-
vreodată de acolo. Dar nimic nu rămâne. nesc din plin. Tot pielea e cea care cuprinde singură
De n-aș rămâne aici. De n-aș fi aruncat în spatele înțelepciunea cuminte și uscată a liniștii nocturne.
luminii, mai ales după ce am găsit această așezare a Adânciturile ei mici, arcuirile și strălucirea te-au
noastră. Văzută de la orice distanță firească, pielea adus mai mereu în preajma chipurilor de sfinți, al-
noastră pare împăcată, curată, foșnitoare, e compli- tădată ai crezut că tinerețea s-a refugiat în degetul
cea atracțiilor noastre, dar pe piele, la suprafața ei, nu mare de la mâna stângă, în degetul suplu, în timp ce
e liniște, niciodată nu a fost. E un război acolo, fiin- în degetul mare, îngroșat, al mâinii drepte, stă origi-
țele se luptă și corodează, e plin de peșteri, scorburi nea ta; el mișca oasele tale din umbră.
și nișe. Din loc în loc, sunt spații neatinse de nimeni, Senzațiile mele nu sunt ale mele, nici ceea ce gân-
de nimic, locuri cu adevărat pașnice, cu adevărat desc, nici ceea ce aștept. Trebuie să stau de aceea în
curate și ocolite. Singura mângâiere e haina de aer zona a ceea ce simți înainte de toate, înainte de ori-
și de lumină; lumea și locurile ei sunt și ele o piele, cine. Principiul lumii nu este nici unirea contrariilor,
pe ea și numai acolo sunt romanele noastre, filmele, nici purificarea, nici războiul, ci e altul, mult mai viu,
războaiele și politicile, spitalele, polițiile, școlile și mult mai activ. El este aderența. Aderăm unii la alții,
templele lumii. Din loc în loc sunt eu, suntem noi ne cristalizăm, ne corupem și ne corodăm. Din cauza
care formăm pereții și porii buretelui, iar deasupra asta, undeva, în adâncul orașului, lumea, care nu e
noastră e o splendidă mantie, cea mai frumoasă nici bărbat, nici femeie, se revoltă în fața lucrurilor
dintre toate aerurile posibile, cea mai feminină. Ea e vii. Lumea, așa cum o știm, nu mai are cum să func-
salvarea oamenilor-burete. ționeze. De multă vreme, o simt filtrându-și ultimele
În fiecare seară, trec prin găurile corpului meu suflări. Poate de la început a fost așa, poate nu trebuia
toate ființele lumii acesteia, ele nu știu nimic, dar la să fie totul un ritual. Succesiunea a încetat să mai fie o
capătul lumii, acolo unde nu știu ce este și unde res- posibilitate. A fost, istoria aceasta de până acum, ceea
pirațiile se opresc și singurul drum pare să fie în sus, ce numim timp, ceea ce numim memorie. Spațiul de
acolo unde răsună ecoul stoarcerilor mele. Pentru acum nu le mai aparține; este spațiul trecerii noastre
că toate ies din mine, ca o stoarcere nesfârșită. Nu unul prin celălalt, el aparține întrepătrunderii, sus-
mă ocup de arderi, nici de purificări. Am fost cândva pensiei înconjurate numai și numai de tot ceea ce vine
mediu, pe mine se prindeau lucrurile și creșteau. prin noi ca o umbră luminoasă, ca mișcarea ierburilor
Realitățile vin acum în corpul meu, traversat de mii înalte pe platoul bătut de vânt, aflat în cel mai nordic
de canalicule; toate cred că aici e lumea lor, că aici punct al legăturii noastre.
trebuie să se oprească, dar eu nu sunt decât o poro-
zitate a ceea ce a fost cândva peștera fără deschideri, [fragment]
Copil de trupã dar și mama... M-a dat unor necunoscuți pe-o mier-
ță de mere și pe-un sac de cartofi...”
Făcea lucrul ăsta doar ca să-i fie mai ușor, pen-
tru că în adâncul sufletului său știa prea bine că
fără ajutorul ei s-ar fi dus la fund ajungând un
prăpădit. Cu sacul de cartofi și cu mierța de mere
DOINA
STEAUA 11-12/2019
sale, Valer falsificase în mintea sa adevărul: „Ei, tata, Bărăgan, drumul fusese destul de lung, cartofii și
merele se terminaseră repede, iar foamea îi silise
să-l abandoneze.
Întinderea ca desenată pe hârtie a unității mi-
litare, la vedere prin gardul de sârmă ghimpată
întinsă pe stâlpii de beton înfipți la distanță egală,
apăru în ochii căzuți de nesomn al căruțașului de
prozã
pe capră ca o șansă de neratat: Bă, până aici! Jos cu
ăsta! mormăi mocanul și-l înghionti cu codorișca
biciului pe cel din spatele lui, care nu stătu nicio
clipă pe gânduri.
După o noapte cu ploaie mocănească, măruntă
și rece, în zori, patrula, dând ocol unității militare,
găsise un sac de iută întors pe dos, care nu părea nici
gol de tot, pentru că în acest caz ploaia ar fi trebu- – Stai! Cine e? se auzi din post glasul santinelei.
it să-l înmoaie și să-l turtească la pământ, dar nici – Caporal de schimb! șuieră prin aerul rece al
prea plin. Ceva îi dădea sacului un anumit conținut, dimineții vocea rugoasă a gradatului.
pentru că fundul ud leoarcă se mula după forma – Caporal de schimb la mine, ceilalți pe loc! îi
unui cap, dar mai degrabă te-ai fi gândit la un animal somase santinela, îngreunând misiunea patrulei
jigărit care se pripășise pe-acolo decât că un suflet și speriind de moarte arătarea de om care o luă pe
omenesc își găsise un asemenea adăpost de ploaie. urmele acesteia, trăgând sacul după el.
La o privire mai atentă însă, gândul te-ar fi dus și Situația se lămurise pe loc, iar băiatul fusese
la cea de-a doua eventualitate, deoarece marginile prezentat corpului de gardă. Abia se mai ținea pe
sacului fuseseră atent îndesate de jur-împrejurul a picioare. Vedea negru în fața ochilor și auzul îi
ceea ce se afla dedesubt. Acest lucru îi sărise în ochi juca feste, dar tot înțelesese că mai întâi de toate
și unuia dintre soldați: trebuia să se spele pe mâini și pe față. Cu bruma
– Ia te uită aici, să vezi drăcovenie! Oare ce-o fi? de putere pe care o mai avea și oțelindu-și voința,
spuse el și dibui cu vârful bocancului fără să lovească băiatul se aplecă deasupra lavoarului din fața sa.
prea tare. Lavoarul mare, din fontă smălțuită, îi oglindi chipul
– Eh, vreun câine mort, cum au mai făcut sătenii ciufulit și murdar. Se cutremură în fața imaginii
și în alte dăți, supărați că este amplasată unitatea în sale neîngrijite și nu îndrăzni să atingă robinetul
apropiere și toată ziua le bubuie tunurile noastre de deasupra, în formă de rozetă, iar bucata de să-
în urechi, se băgă în vorbă cel de-al doilea soldat și pun Cheia pusă pe marginea lavoarului, nici atât.
dădu să lovească mai tare cu bocancul. Înțelegându-i ezitarea, soldatul îi deschise robine-
– Stai, mă, tu nu vezi că mișcă? îl trase primul de tul și îi făcu semn să treacă la treabă. Se supuse fără
mânecă. crâcnire, iar jetul de apă rece îl mai învioră puțin.
Într-adevăr, sub sac, cineva se mișcă încet și ezi- Chiar și fără săpun, de pe față și de pe mâini, apa i
tant, dorind mai degrabă să se ferească de lovituri se prelinse aproape neagră, lăsând dâre șerpuite pe
decât să se arate la vedere. suprafața sclipitor de curată a lavoarului. Se simțea
Într-un caz ca acesta, disciplina militară impunea umilit. Înghiți în sec și închise ochii. Lacrimile i se
somarea și legitimarea orișicui, lucru care fusese amestecau cu negreața care i se scurgea continuu
adus la îndeplinire fără nici cea mai mică întârziere. din păr, de pe mâini și de pe față, dar nu lăsă să se
Cei doi soldați și gradatul din patrula de noapte vadă acest lucru, continuând să se frece cu sârg.
rămaseră în așteptarea ordinului dat, dar ce să vezi... Oboseala îl cuprinse din nou. Abia mai putea să se
Din sacul de iută întors pe dos și îmbibat de ploaie țină pe picioare și oricât mai încercase să se sforțe-
până la refuz, se ivi mai întâi o pereche de teniși rupți ze, nu reuși decât să icnească și să dea afară ce mai
STEAUA 11-12/2019
în vârf, după care urmară niște picioroange slabe și avea în stomac, un fel de zeamă puturoasă și acră,
ciolănoase, pe care pantalonii murdari și zdrențuiți amestecată cu bucățele nedigerate de măr și cu
le acopereau doar până la jumătatea gambelor și, în cartofi copți în coajă. Amestecătura aia de mâncare
continuare, un trup firav de tot, pe a cărei puținătate nesănătoasă și preparată la voia întâmplării îi luase
tremura o cămașă ca vai de lume, cu mânecă scurtă și ultimul strop de putere. Stătea să cadă și se prinse
și cu un buzunar în partea dreaptă a pieptului. Era de marginea lavoarului. Simți cum îl înșfacă cineva
deci un copil? Da, un copil cu cap mare și păr lățos, în ultima clipă, venindu-i în ajutor cu brațe sigure
privind speriat de sub marginea abia ridicată a sacu- și vânjoase. Căldura unei pături aspre, militărești, îl
lui de iută. aduse în simțire doar atât cât să realizeze că cineva
– Dom’ caporal, ce ne facem cu arătarea asta? îi punea la gură o cană cu ceai. Sorbi cu nesaț, până
37
întrebă cu sânge rece unul dintre soldați. la ultima picătură, după care adormi buștean.
Ofițerul de serviciu pe unitate preluase infor- Comandantul n-avea niciun dubiu că puștiul
mația că în zorii zilei, lângă gardul unității militare, mințea în stil mare. Totuși, îl mișcase ceva din atitu-
fusese găsit un băiat abandonat. La începutul pro- dinea puiului de om care îi stătea în față. În primul
gramului de lucru, acesta adusese și la cunoștința rând, îndrăzneala...
comandantului incidentul respectiv. După un moment care lui i se păru nesfârșit, îl
Comandantul unității militare era un bărbat auzi pe comandant spunând:
înalt, osos și stătea tot timpul drept ca o lumâna- – Câți ani zici că ai?
re. Purta caschetă, veston și centură în diagona- Sesiză imediat că în modul de adresare al coman-
lă, de care îi atârna tocul armei. Nu clipise și nu-i dantului se ascundea un anumit tâlc, ca și cum a zice
tresărise niciun mușchi de pe față în timp ce-i nu mai era nici pe departe același lucru cu a spune
fusese prezentat cazul băiatului abandonat, de adevărul. Așadar, fusese prins cu mâța-n sac, chiar
parcă nici nu luase seama la ceea ce i se comu- dacă asta nu i se spusese verde-n față. Acum însă
nicase, dar apoi, privind spre acesta, îl întrebase era solicitat să spună ceva care nu-i mai venea chiar
abrupt. peste mână și își dădu drumul dintr-odată:
– Cum te cheamă, măi copile? – Nouă. Spre zece. Și o să mai cresc în mod sigur,
– Valer. se repezi să adauge, îmbățoșându-se în atitudine, ca
– Valer și mai cum? să fie cât mai convingător cu putință.
– Dincă Valer, domnule, răspunse el cu glas pie- Era rupt de oboseală și mort de foame, dar se
rit, nu atât din cauza oboselii și a faptului că nu mai ținea tare, agățându-se ca înecatul de un fir de pai.
mâncase mare lucru în ultimele zile, cât a atmosferei Asta era șansa lui... Pe chipul ofițerului care îl înso-
impunătoare pe care o creau bărbații din jurul lui, țea se așternuse un zâmbet discret și el înțelesese că
intimidându-l la culme. făcuse impresie bună, deci nu trebuia să-i scape mo-
– Și de unde ești, din ce localitate mai precis? mentul. Era mic și neîncercat, dar vâna lui de viitor
insistase comandantul, dar el nu mai dădu niciun cadru al armatei se simțea de pe acum. O simțise el
răspuns, dându-și seama chiar în clipa aceea că va și o simțiseră și ceilalți.
trebui să ia totul de la zero, ascunzându-și trecutul. – Ai umblat la școală, Dincă Valer? îl mai ches-
– Părinți, ai? tionă comandantul, rigid în atitudine și cu o voce
– Nu, domnule, n-am. Sunt orfan, spuse hotărât răsunătoare ca o detunătură de tun.
și fără să clipească sau să-i tremure glasul. – Nu prea, domnule, dar mai știu câte ceva, iar, la
– Dar ce s-a întâmplat cu părinții tăi? socotit în minte, nu m-au întrecut niciodată alți co-
– Mi-au murit amândoi, brodă el din mers, sim- pii, plusase el din nou, străduindu-se să se prezinte
țind cum îi bate inima și i se răcesc extremitățile. într-o lumină cât mai favorabilă sorților de izbândă.
„Cum?” întrebă comandantul doar prin interme- Comandantul îi spusese pe nume și asta era pen-
diul unei priviri ascuțite, în timp ce buzele nu i se tru el un semn bun. Parcă lucrurile începeau să intre
mișcaseră deloc, iar chipul îi rămăsese de piatră. pe un nou făgaș...
„Acum să te vedem!”, își spuse băiatul pentru Auzi cu urechile înfundate și văzu ca în vis cum
prima dată ca unui alt eu cu care stătea față în față comandantul dădea ordine care erau executate ime-
și nu se pierdu deloc cu firea, mințind să înghețe diat și fără comentariu. Răsuna la tot pasul pocnetul
apele: de cizme negre lustruite oglindă, iar el vedea negru
– Tata a murit acum doi ani, pe frontul rusesc, în fața ochilor chiar și când nu se uita la culoarea
fiind grav rănit de un obuz care i-a explodat drept acestora. Cazul lui fusese soluționat împreună cu
în față, iar mama la un an după el, de inimă rea și de șeful de stat major, iar șeful biroului logistic primise
oftică la plămâni , spuse el ca aparținându-i povestea următoarea însărcinare:
unui consătean care într-adevăr înnebunise după ce – Să fie dus copilul la infirmerie! Îmbrăcat, mân-
trăise o asemenea dramă și umbla hai-hui cât era cat, spălat ca la carte, iar după zece zile, mi-l aduceți
STEAUA 11-12/2019
IOAN
rou din latura stângă a spațiului este șeful serviciului,
efervescentul Stelu Stelaru, suspicios, morocănos,
miop, cu părul albit. Aude bine, vocea baritonală îl
ajută să se impună în fața subalternilor. Tânăra vă-
– există și acum, însă pustiu – cabinet spațios, cu îmbracă bluză albă, cu decolteu. Probabil că noap-
hol, două încăperi, duș, chiuvetă, closet. Pereții sunt tea lor albă s-a retras în bluză și în fusta gri deschis,
acoperiți cu plăci albe, pardoseala cu dale albe, alb chiar în pomeții obrajilor strălucitori.
este patul învelit cu cearșaf luminos și pătură plușa- Mașina de dactilografiat emite sunete ritmice,
tă, aceeași culoare strălucește pe cele două taburete. agasante, penița stiloului, piksul rânduiesc literele în
Însuși suportul sofisticat pe care se așază clientul, de cuvinte, semne ortografice, ortoepice, cifre încărcate
regulă clienta, este alb, acoperit cu pânză albă. cu poveri pe hârtie A4, pe jumătăți de coală, rânduri,
În anumite zile făcea karate, musculatura lui se rânduri, coloane care curg vertical. Data așezată sus,
amplifica, bicepsii, tricepsii, pectoralii zvâcneau, semnătura, ștampila imprimate pe locurile cuveni-
coapsele și pulpele gemeau presate sub epidermă. te, plicurile, adresa expeditorului și a destinatarului,
39
Prefera doamnele, domnișoarele deștepte, le primea registrul cu intrări – ieșiri, tamponul cu sugativă
când este cazul, telefonul fix, cu fir lung, cu furcă, Barbara își limpezește ochii mari cu câte o lacrimă,
micul radio revarsă cântece, constatări, povețe. apoi privirea ei zburdă limpede pe lângă fiecare
În timp strădania lor își împlinește menirea. dintre frați, îi înconjoară mlădioasă, iar de pe buzele
Într-o seară, stabilită ulterior cu aproximație, un ușor depărtate pornește un zâmbet care se așază pe
spermatozoid mai energic s-a desprins de gloata fre- fața fără cute.
mătătoare de frați gemeni și s-a aruncat cu nădejde Felicia gângurește, semn că ar fi priceput totul.
în ovulul expulzat de ovar, pregătit să fie străpuns și Mama o ia în brațe și-i comunică ferm dragostea ei.
să ofere locaș unui activ și ferm embrion. Fetița s-a Zilele trec ordonat, se lungesc, se scurtează, devin
grăbit puțin, ca fata mare la măritat, cum a procedat egale în funcție de solstițiu și de echinocțiu, implicit
conștientă mai târziu, sănătoasă, cu poftă de lapte de anotimpurile care le găzduiesc. La fel se adună
din sânii mamei, metamorfozați temporar în țâțe. zilele și nopțile în trupul copilei, sosesc cei care
Botezul oacheșei pruncuțe este combinat de părinți demolează casa, curăță curtea, astfel sunt asigurate
cu propria lor nuntă. Frații tatălui, mijlociul Tudor condițiile deschiderii șantierului. Vila sare din planșe
și mezinul Andrei, au sosit la timp din Italia, respec- în șantier, își înfige temelia în pământ, atât cât este
tiv din Spania. Flăcăi tomnatici, cu dolari depuși în nevoie pentru cele trei nivele ale ei, apoi se înalță,
bănci spre conservare și înmulțire. se înalță…Pereții exteriori, cei interiori, pereții de
Frații musafiri sunt cazați la hotelul cu restauran- rezistență absolută…Fetița crește, crește, creierul ei
tul închiriat de Stelu pentru petrecere, așa că după se dezvoltă, neuronii învață ce înseamnă lucrare, în-
câteva ore de odihnă s-au prezentat în apartamentul demnurile vieții, copilăria, structura ei de rezistență
care a fost mai întâi al ei, la o cafea. Fratele mai mare se amplifică…Trec doi ani, în al treilea Stelu Stelaru
le face cunoscut planul lui recent cu privire la casa aduce la parter mobila poftită de Barbara. Odată cu
părintească. Hotărăsc să plece per pedes în cartierul mutarea lor la parter, sfințesc vila în prezența fraților
vecin, unde se află părăsită casa copilăriei lor. Mama celibatari, care abia acum constată splendoarea con-
Ruxandra a decedat în urmă cu trei ani, la înmormân- strucției, vila lor comună.
tarea căreia fiul mezin n-a venit, fiindcă rătăcea prin Se răsfață în primitoarea vilă, însă cei doi frați
Canada. Mama a trăit singură aproape un deceniu, holtei dorm în vechiul apartament al Barbarei și al
după înmormântarea lui Traian. Stelu o vizita des, o lui Stelu, totuși trebuie să plece în țările unde câștigă
aproviziona cu cele de trebuință. În ultimii doi ani bine. Vor aduna euro pentru mobilă, apoi se vor în-
de viață n-a mai lucrat în grădină, o vecină îi stropea toarce definitiv. Numai după momentul acesta se vor
florile, iar în final o supraveghea non-stop, fiindcă fi- gândi la căsătorie. Flăcăi tomnatici, cu năzuințe pre-
ul din oraș îi permitea să lucreze grădina în favoarea cise și prelungite, deciși să amâne cât mai mult timp
ei, să semene, să culeagă. Totodată o remunera cu o revenirea în țară, în favoarea câștigului consistent,
sumă însemnată. chiar chinuiți de amețitoarea osebită stare, căreia
Vecina Monica trăiește, a îmbătrânit, își supra- nici un popor nu i-a găsit nume, doar românii i-au
veghează nepotul câteva ore în zi, când acesta își dăruit renume, cuvânt alcătuit din trei litere: dor.
pregătește lecțiile. Tudor și Andrei n-o mai recunosc, Fetița înflorește ca în basme în luminosul aparta-
vremea schimbă înfățișarea omului, chiar şi ea îi re- ment de la parter, lumina zilei dă buzna prin ferestrele
cunoaște anevoie. Bucuroasă de revedere se retrage mari, prin retina ochilor, prin porii trupului, asigură
în casa ei, frații se întristează, Tudor și Andrei privesc organismului ei o asimilație clorofiliană umană, se
pustiul curții, un zâmbet adumbrit le transfigurează metamorfozează, pe rând, în garoafă, zambilă, iederă
fața, privirea lor urcă anevoie pe pereții scorojiți, înflorită. Lumina astrului zilei și al astrului nopții
se așază obosită pe olana bătrână. Ochii lui Stelu îi are de-acum efect invers asupra trupului tatălui ei,
urmăresc liniștiți, glasul potrivește litere în cuvinte lumina astrală devine nocivă pentru Stelu, îi dezechi-
rostite șoptit: librează verticalitatea sănătății. Cauze enigmatice,
– Casa părintească devine dar la un moment din efecte bulversate…
STEAUA 11-12/2019
viață, așa că a venit vremea să ne bucurăm de darul Frații lui Stelu Stelaru s-au înfățișat îndurerați la
cuvenit. înhumarea fratelui mai mare, tot îndurerat pleacă
Sugestia lui a fost acceptată de ceilalți doi, cu bu- mezinul să-și vadă de jobul lui. Mijlociul Tudor zăbo-
curie stăpânită. Se va edifica aici o vilă impunătoare, vește îngândurat, bate trotuarele dimineața și seara,
cu trei nivele, fiindcă frații hoinari se vor întoarce lângă Barbara se reculege, încearcă să o scoată din
definitv și se vor căsători aici. Vor neveste românce, letargie cu șoapte fragile, cu zâmbete anemice, tot
le vor alege la momentul potrivit. Deocamdată Stelu mai viguroase. Cumnata lui se destinde, se amuză,
va găsi o firmă pentru demolarea casei, concomitent pricepe sensul surâsului insistent, de aceea sufletul ei
o să caute un arhitect care le va propune un proiect. devine piscină cu apă limpide, în care locatarul de la
Mijlociul și mezinul vor pleca și vor trimite ori vor nivelul doi al vilei se avântă optimist. Scoate din apa
40
aduce ei o primă rată consistentă. Când află vestea, limpede o scoică de aur și o fixează pe fruntea femeii,
în formă de sărut. Ea oftează prelung, armonios,
vibrarea buzelor se încheagă în două litere șoptite
împreună: da-da-da… Nu o cere în căsătorie, femeia
privește transfigurată broboanele care sticlesc pe
fruntea lui, convinsă că ademenitoarea solicitare
este murmurată de fiecare mărgea lichidă, repetată
prozã
de mai multe ori. Se înțeleg din priviri, pleoapele și
genele ei devin martori ai cuvintelor nerostite, înflo-
rite pe gura lui.
Tudor pleacă peste două zile să-și depună demi-
sia, să aștepte două săptămâni să primească acceptul
și drepturile financiare. Barbara va aștepta înțele-
gătoare, învăluită cu voalul mâhnirii pricinuite de
drumul lui Stelu către Eternitate, dar și de absența Chiulește de la ore, să-i facă lui Andrei surpriză, însă
vremelnică a lui Tudor. Răstimp în care frumoasa mai surprinsă rămâne mama, când cumnatul ei și
femeie, pentru a doua oară văduvă, se va reculege în fiica ei sosesc împreună.
liniște și va îndura în tăcere. O să meargă la cimitir – L-am adus pe Andrei, strigă Felicia și-l îmbră-
cu flori și lumânări, se va ruga la icoana din dormitor țișează afectuoasă. Nu se poate abține și-l sărută pe
pentru grabnica întoarcere acasă a următorului ei vârful nasului, în cele din urmă îl eliberează din arcul
bărbat. antebrațelor, oferindu-i posibilitatea s-o privească
Felicia pășește prin viață cu nădejde, cu optimism, sfielnic.
deseori cu certitudini. Este visul Barbarei, devenit re- Cumnata lui Andrei este îmbrăcată în negru, doliu
alitate galeșă, acum domnișoară care urcă cu detașare aspru, cum se cuvine unei soții îndurerate. Mama și
în ultima clasă de liceu. Trupul ei strălucește învăluit fiica se privesc înduioșate, cu pizmă, cu îngăduință.
de rochii și fuste lungi și scurte, cu bluze decoltate Urmează, firesc, înmormântarea, plecarea lui Andrei
prudent. Este de fapt corect dezvoltată, sânii zvâc- să-și depună demisia, revenirea lui, amânarea căsă-
nesc din toracele viguros, picioarele prelungi se alintă toriei cu Felicia, până când domnișoara termină lice-
în mers, sub sprâncenele ușor arcuite se agită ochii ul…Doar câteva luni. Astfel Felicia se căsătorește cu
mari, din care izvorăște necurmat privirea unduioasă unchiul Andrei și o expediază pe mamă în propriul
și luminoasă. De puțină vreme mărturisește cu fermi- ei apartament din tinerețe, unde a copilărit fiica.
tate că nu mai are păreri ci, în exclusivitate, convin- Da, ceea ce născocesc acum poate constitui
geri. Tertipul a devenit pentru ea un autentic modus fondul unei nuvele, pe care, cândva, probabil o voi
vivendi, de aceea cunoaște cu precizie maniera de a-l scrie…Prin Orient mai există tradiția ca în tragica
nuanța, ori de a-l preface în crâncenă constrângere. situație când soțul moare, următorul frate holtei al
Glasul lui…Un timbru lipit de vocea care porneș- decedatului să o ia de nevastă pe disperata văduvă.
te în lume. Din corzile vocale neliniștite, vibrante ca Întâmplător, în situația la care mă refer, s-a petrecut
urechile peștelui care sorb oxigenul din H2O. Glasul obiceiul din Orient, însă nu și a doua oară. Destinul,
lui irupe avântat, imperturbabil, emite bule sonore pură întâmplare…
invizibile, paradoxale. Tudor este singurul dintre frați
care a moștenit talentul tatălui, cântăreț la strană… Să [fragment de roman]
mori cântând. Vocea ia chipul lui reflectat de apa lacu-
lui. Tudor zărește nuferi pe oglinda apei, vede cum pe-
talele îl ademenesc, aude cântecul lor de sirene. Ține
strâns undița în mână, firul undiței rămâne întins,
apa se clatină, se tulbură. Barbara privește stupefiată
STEAUA 11-12/2019
DAN
în acea zi blăstămată. Când intră în acea zi în curte
își văzu mama îmbrăcată în negru. Plângea pe prispă
cu vecina Tanța și mătușa Lena împreună. De atunci,
doar în negru sau tărcat a mai umblat maică-sa. În
când era flăcău la școală și crescuse într-o vară cu – Mă duc eu la moară! Gheorghe sări din șură.
un cap peste colegii lui. Nu că mergea el prea des pe – Meri, tu, meri! Meri să o vezi pe Ionuca lui
la școală. Mai drag îi era să o ia pe coclauri să bată Prescură! Meri tu la moară! Te mâna dracu după fata
joarda prin tufe. Să se joace de-a cătanele în război. aia! Mă, copchile, vezi-ți de drum. Ionuca e promisă
Știa că joarda lui bătută prin tufe când se întorcea lui Todorel. Vorovește cu el de ani buni. Dejaba meri
acasă era tot a lui. Tatăl lui îl măsura cu joarda când tu la horă și o joci. Că tot a lui Tudorel e.
ajungea acasă până asuda grinda. De parcă știa cât a – Da’ ea joacă și cu mine!
scuturat-o și el. Putea să jure că tatăl lui avea puteri – Că amu o fi proastă să nu joace? Tăt ești tac’tu!
mai mari ca și Popa, care măcar vorbea cu Dumnezeu Frumos, lat în spete, înalt, vânjos! Minte nu prea, dar
și așa știa tot. Dar tatăl său? Nu avea treabă cu bise- de unde nu e, nu ai ce să ceri…
42
e cu Todorel. În vizită la ceva mătușă de-a lui din pricepeau unii. Că ei nu stricau gardul sau poarta, ci
Condrenii Cucului. Dar încă vrei să te dai după eliberau de rău casa. Bine, eliberarea de rău însemna
Ionuca? E promisă, măi, deja… Las-o! reparații prin sat în fiecare an. Așa că majoritatea plă-
– Ei, întrebam și eu așa… teau binețe de dinainte să nu fie eliberați așa. Dar unii
– Da, da, întrebai. Târțopan râdea mânzește. mai uitau și cătanele trebuiau să apere alaiul Băbăluzii
Pe când ajunsese acasă Gheorghe cu făina. Mama de nemulțumirea lor. Iar Gheorghe era cătană mândră.
lui pregătea deja cina. Mămăliga fierbea agale. Iar El era mândru și de mersul după scoarța cireșului săl-
mirosul de tocăniță de pui umplea curtea. E drept batic din care își croiau cele necesare pentru costume.
că de trei zile numai așa mirosea în curte, dar nu îl El găsea mereu cel mai bun și mai trainic cireș. Și tot
deranja pe Gheorghe deloc. Mâncară în liniște. La fi- el era omul de bază să desprindă scoarța. Ca nu cumva
43
nal, Gheorghe se apucă de reparat coșteiul. Nu dură să fie cu crăpături. Să poată croi cum trebuie vestele
Băbăluzii și a Mutului. El supraveghea pe urmă și în- am topit slana aia dulce și am turnat unsoarea în
muierea scoarței timp de o zi și o noapte. Tot el îi ducea putinica aia cu busuioc, leuștean, urzicile din vara și
pe tineri după crengile de mesteacăn. Din aceste crengi florile de scai vânăt?
de mesteacăn își făceau pe urmă costumele Mutului și – De parcă am io treabă cu moșmondelile tale.
a Măriuței. Mereu seara, în mod ritualic, alegerea fie- – Ei, vezi? Nici acum nu ai treabă. Doar nu era
cărei crengi se făcea cu un gest sacru. Noaptea dormea să se folosească de unsoare nesfințită. Anul acesta
neîntors. Ochii lui luminau tainic mereu în acele zile. io am zis că o dau. Că te credeam bărbat să mergi
Era taina lui. El era taina în sine. Și acum se lepădase de și anul acesta. Nu să fii copchil bolund de mofturile
ea ca și cum nu ar fi fost nimic. unei muieruști. Asta e, ți-a trece. Măcar mâine treci
– O să fie și Todorel. pe la Mircea. Poate are nevoie de ajutor.
– Treaba lui. Gheorghe mormăi un răspuns și se urcă în fân.
– O să joace rolul Mutului. Era încă frig peste noapte. Dar în fân cu sumanul
– De și-ar înghiți limba… de oaie nu avea nicio treabă. Putea să ningă afară
– Ei, limba! Dar poate că are nevoie de o cască troiene, că lui îi era bine. Mama lui știa că atunci
mai largă. Că e căpos și el. Ca și tine, de altfel. Și să când el se refugia în fân să îl lase în pace. Nu era
nu stau după tine, i-am dat eu unsoarea anu ăsta. chip să ajungi la el când încăpățânarea își arăta
– Ce ai făcut? Sări Gheorghe ca ars. colții lungi.
– Ei, drăcie! Dar ce? Trebuie să îți cer ție voie?
Doar nu de Ignat am tăiat porcul anul trecut? Și nu [Când trompeta striga – fragment]
TÃMAS’
– Foarte bine. Oricum nu aveam nimic.
Îngerul întoarse cărțile. Într-adevăr, nu avea ni-
mic. Moartea și-a aprins o țigară și a băut, dintr-o
înghițitură, o jumătate de pahar de whiskey.
– Mi se pare că mereu trișezi, a concluzionat
care era rezemată de scaun. O privi, apoi o puse la cap. Însă sute de ani petrecuți în același loc își lasă
loc, răsturnată. Nu conta. Nisipul continua să curgă amprenta. Cei doi se plictisesc îngrozitor.
în aceeași direcție. Moartea a mai tras de câteva ori din țigară. Fumul
– Mai avem timp, răspuse. s-a rostogolit pe gură și pe nas, împrăștiindu-se
– Pentru cine? Pentru bătrânul din capătul străzii în toate direcțiile, la fel cum ceața de dimineață își
sau pentru baba surdă ce stă la garsoniere? întinde tentaculele peste dealuri, câmpii, drumuri,
– Baba o mai duce mult și bine, zise Moartea, printre case și printre blocuri. Și-a așezat țigara în
după care trânti cărțile pe masă. colțul gurii și a început să amestece cărțile. Îngerul
– Băi, înaripatule! Tu încerci acum să îmi distragi stătea la fel de senin.
atenția? Știi la fel de bine ca mine cine pleacă și cine – Apropo de baba surdă de la garsoniere, să-ți zic
44
mai rămâne! una bună. Tanti Erszi, după cum bine știi, e trecută
de optzeci de ani. Cum copiii i-au plecat de mult din
oraș, i-au cumpărat un telefon și un hands-free, să
poată comunica mai ușor. Așa că tanti Erszi vorbeș-
te toată ziua cu ei, cu nepoții, cu prietenele. Pereții
fiind subțiri, vecinii o auzeau, mai ales că vorbește
tare, fiindcă nu aude bine. Ei... s-au obișnuit. Ce să-i
prozã
faci? Așa e la bloc. Într-o duminică, pe când lumea se
pregătea de biserică, ce să vezi? Baba nu mai răspun-
dea la telefon, care se auzea sunând în toată clădirea.
Vecinii, impacientați, au sunat la pompieri, care au
răspuns prompt apelului. Eu, întâmplător, mă aflam
în zonă. Mă plimbam, așteptam să-ți termini rapor-
tul la Cel de Sus să dăm o carte. Pompierii au venit,
au întins scara până la etajul doi și au spart geamul.
În fața blocului, oamenii s-au adunat buluc, ca la nu se întâmplă nimic aproape niciodată, cu excepția
circ. Pompierul intră pe geam și o găsește pe tanti perioadelor când sunt alegeri. Politica e foarte im-
Erszi îmbrăcată în capot, urmărindu-și telenovela. portantă pentru oamenii care locuiesc în orașe mici.
Când îl vede pe pompier, femeia se sperie și începe În rest, îi mai animă câte o bârfă, care se uită repede.
să strige: „N-am murit, dar nu aud bine!”. Am crezut Nimeni nu este atât de important încât să i se acorde
că mă prăpădesc. Și când te gândești că oamenii nu prea multă atenție. Doar în cazul în care iese cu ceva
ar trebui să ne mai surprindă. bun în evidență, dacă vrea să își depășească con-
Însă oamenii reușeau mereu să îi surprindă. Erau diția. Când cineva îndrăznește să facă asta într-un
atât de imprevizibili! oraș mic, ceilalți se unesc să-l tragă în jos, să îl aducă
Moartea, care se abținute până atunci, ca să-și înapoi la nivelul lor.
poată termina povestea, a început să râdă în hohote, În orașele mici toți trebuie să fie egali. Sau poate
până ce o tuse măgărească i-a zgâlțâit tot trupul, iar doar aici.
țigara i s-a rostogolit sub masă. Îngerul era la fel de Aici, majoritatea oamenilor locuiesc la casă.
senin ca întotdeauna. Rânduri întregi de case sunt așezate simetric, de-o
– Ia mai du-te, tu, dracului, a reușit să spună parte și de cealaltă a străzilor. În trei locuri există
Moartea, după ce și-a mai tras sufletul. E chiar bună câteva blocuri, aranjate ca niște buchete cu flori us-
povestea. Păcat că doar ție pot să ți-o spun. cate. Vecinii se cunosc între ei, dar nu se plac. Nici
– Matei cinci cu trei, a venit răspunsul Îngerului. măcar vecinele bondoace care fac schimb de rețete
– Ăla care mai e? între ele nu se simpatizează.
– „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împă- Două supermarketuri, două florării, câteva ma-
răția cerurilor”. gazine second-hand și multe baruri, asta-i tot ce
Bogdan Dimitrie nu mai făcuse sex de un an de are de oferit. Statul în bar, cu o cafea sau o bere în
zile. Făcea dragoste o singură dată pe an, de ziua față, este activitatea principală. În rest, micul oraș
lui. Făcea dragoste cu soția lui. Asta era înțelegerea este mort, iar cei care reușesc să scape se întorc doar
tacită dintre el și Beatrice, care a apărut în timp, fără în vizită sau doar dacă nu reușesc să se adapteze în
să fie o discuție în prealabil. Orice altă tentativă avea marile orașe.
un singur rezultat: femeia se încuia în bucătărie, iar Oamenii se trezesc de dimineață, chiar dacă nu
el rămânea cu un ușor disconfort în zona șlițului. pot ajunge prea departe aici. Se trezesc, își beau
Așadar, de ziua lui, făceau dragoste. Dragoste este cafeaua și merg spre locul de muncă. Pe drum, se sa-
mult spus. Nici măcar de sex nu poate fi vorba. Este lută între ei la tot pasul. În orașele mici de provincie,
pur și simplu o mișcare de du-te vino continuă, timp toată lumea cunoaște pe toată lumea, iar invidia e ca
STEAUA 11-12/2019
de câteva minute, în care Bogdan gâfâie și transpiră, o gogoașă coaptă, rumenă, din care toți se înfruptă,
iar Beatrice privește la tavan, gândindu-se că în cu- dar nu se termină niciodată.
rând va putea culege mere roșii din grădină, să facă Bogdan împlinea patruzeci de ani.
un tort cu blat din opt ouă, opt linguri de zahăr și opt Bogdan Dimitrie de meserie este profesor de jur-
linguri de făină. Va face un sirop de zahăr ars pe care nalism, iar ca să rotunjească veniturile, de pasiune
îl va întinde cu răbdare pe toată tava și până când este tâmplar, moștenire lăsată de la tatăl său. I-ar fi
compoziția va sta la cuptor, ea va face frișca pe care plăcut să se axeze pe tâmplărie, însă părinții lui au
o va lăsa apoi la frigider să se răcească bine. Totul vrut ca băiatul lor să facă școală. Astfel, a studiat filo-
trebuie să fie perfect. zofia și predă câteva ore de jurnalism pe săptămână
E jumătatea lunii aprilie și nimic nu se întâmplă elevilor care învață la profilul filologic din cadrul
45
în micul oraș de provincie. De fapt, în orașele mici singurului liceu din oraș. Ba mai mult, împreună cu
elevii a realizat și o revistă, care apare de câteva ori așeza pe umeri vălul negru al nopții. Din anexa casei
într-un an școlar. În rest, articolele scrise de micii venea un miros îmbietor, ceea ce însemna că Beatrice
jurnaliști chinuiți de dorința de a avea încă o medie nu terminase încă tortul pe care îl începuse de di-
de zece ajungeau pe site-ul pe care profesorul cu sfert mineață. Ea are o cofetărie și este foarte apreciată
de normă îl înființase. Bărbatul a ajuns acasă și la în orașul micuț în care locuiesc. Nu are concurență.
intrare a încercat să se scuture cât de bine a putut de Majoritatea oamenilor apelează la ea pentru prăjitu-
fâșiile de lemn care săriseră pe hainele lui în timp ce rile de sărbători, pentru dulciurile așezate pe o masă
lucra la un scaun masiv, din lemn de cireș. Se scutura festivă sau pentru torturile aniversare. Însă pentru
ca să nu îl certe Beatrice, cu care era căsătorit de mai ea devenise mai mult decât un loc de muncă, mai
bine de zece ani. S-au cunoscut cu puțin timp îna- mult decât o pasiune. Își dedica ore întregi fiecărei
inte de nuntă, fiindcă fusese o căsătorie aranjată, iar delicatese în parte, iar pentru cea mai mică greșeală,
el a fost sigur că va muri de dragul ei, fiindcă atunci indiferent că era vorba de compoziție sau de aspect,
fusese o femeie frumoasă. Nici acum nu era urâtă, relua procesul chiar de la început. Trebuia ca totul să
ci era mai mult respingătoare, în ciuda faptului că fie fără nicio greșeală.
anii nu și-au lăsat amprenta atât de puternic asupra Pe masă așteptau cuminți câteva brioșe, sperând
liniilor feței ei, a mâinilor. Nici sânii și nici fesele nu că cineva se va înfrupta din ele.
îi erau lăsate. Nu era slabă, dar nu era nici grasă și în „Mai e timp”, își zise Bogdan în timp ce se stre-
ciuda faptului că era mereu înconjurată de prăjituri, cură în baie să facă un duș fierbinte. Voia ca totul să
era solidă, cu forme ferme, pe care orice bărbat ar fie perfect. Stătea sub jetul puternic și se gândea la
fi vrut să pună mână. Însă fața ei, pe care în timp coapsele pline ale soției sale și la mirosul ei dulceag,
se așezase indiferența, răutatea și poate ura pentru la firicelele de făină pe care le găsea uneori prin părul
orice nu ținea de lumea dulce a prăjiturilor o făceau, ei și grăunțele de zahăr care îi mai rămân câteodată
cel puțin pentru Bogdan, să pară respingătoare. Dar lipite de colțul gurii. Însă, fără să își dea seama, ima-
în acele clipe nu îl interesa fața ei scârbită, ci for- ginea din mintea lui a început să se distorsioneze și
mele ei apetisante. Voia să o mângâie, să o sărute de a fost înlocuită cu un zâmbet alb, miros de parfum
la lobul urechii până la călcâie și apoi să îi despartă amestecat cu cel amărui de fum de țigară, picioare
picioarele, să intre cu drag în ea și apoi, treptat, să zvelte și o pereche de fese albe, care se iveau obraz-
devină mai pervers, mai dur, mai animalic, că poate, nic pe sub pantalonii mult prea scurți. A dat drumul
măcar de data asta, un sunet de plăcere se va auzi din la apă rece și a scuturat din cap, încercând să alunge
gâtul ei și pupilele i se vor dilata, simțindu-l atât de gândul ce încerca să prindă rădăcini.
puternic înăuntrul ei.
A intrat în casă. Era undeva spre seară. După- [fragment din romanul în curs de apariție
amiaza abia începea să cocheteze cu ideea de a-și Moartea joacă poker]
DULLO
neri. Se sprijinea în fierul toporului și cu mânerul
STEAUA 11-12/2019
mere care fermentau aici de ani de zile. În găvanul s-a pornit cu un râs zgomotos, care sărea dintr-o
suită într-o alta și mai bogată, amuzându-se de ecoul
înfundat cu care-i răspundeau pereții lemnoși. După
ce s-a distrat o vreme așa, a făcut semn pe scoarța ar-
borelui, a scuipat pe tăișul toporului și, cu un avânt
care parcă uită de toți anii ce-i căra Gutui în spate,
a zguduit tulpina cu un vuiet surd, care s-a spart în
prozã
pocnete ca de toacă. Câteva păsări și-au luat speriate
zborul. O veveriță și-a oprit dansul zbenguit ca să ia
aminte: o răchită tăiată însemna și un loc vacant, așa
că mare lucru n-ar fi fost să apară un nou locuitor în
livadă!
Loviturile s-au întețit și, în timp ce toporul bă-
trânului mușca tot mai adânc din lemnul zbârcit, un
arici a ieșit din văgăuna sa. Sfătos, acesta s-a oprit
lângă moșul care, deja, era lac de sudoare. L-a îmbiat Dar pe când să ia o înghițitură, a simțit că fundul
să-și tragă sufletul de două, trei ori. îl trage în spate: răchita o lua la vale! Bătrânul sări
– Ce-ar fi, frățioare, să stăm noi la o scurtă cu- sprinten de pe lemnul ce se rostogolea înspre mă-
vântare? Nu te supăra că-ți spun „frățioare”, căci răcinii din fundul grădinii. A început să fugă după
țepii mei cenușii seamănă tot atât de mult cu barba bușteanul care se dădea de-a dura, apropiindu-se
ta pe cât ne seamănă la amândoi crengile copacului de arbuștii cei mai îndepărtați. Până în ultima clipă,
bătrân pe care te-ai hotărât să-l răpui. Moș Gutui a fost ferm convins că lemnul avea să se
– Te doare, frățioare, că am venit să duc din lume opintească în bariera de mere putregai și mărăciniș.
bucata asta veche de lemn? Butucul, în schimb, în forța căderii, a rupt totul în
– Ce e început să fie bun început, dragă Moș calea lui și a lăsat o gaură mare în buza prăpastiei.
Gutui, îngădui Moș Arici, ridicându-se pe două labe Gâfâind, bătrânul a ajuns la locul cu pricina și s-a ui-
și înfigându-și printre dinții lunguieți o lulea ce se tat trist după răchita pierdută, urlând Tiiii, arde-te-
termina la capăt cu un căpăcel de ghindă. ar focu’! Din lemnul ăla puteai să-ți scobești ditamai
– Ce spui tu de răchita asta, Moș Arici? Stă bine corabia… Hai, noroc! A tras cu sete din sticluță, și-a
înfiptă în pământ încă de când curgea pe-aici Valea luat toporul și s-a întors acasă…
lui Enică, mărturisi Gutui, scoțând de la piept sticlu-
ța cu țuică. ≈
– Da, acuma nu mai știe nimeni ce e dincolo de
aceste desișuri. Zice-se că e o prăpastie fără fund! După câteva seri în care Ilie s-a întors acasă abă-
– Ete na, așa nu are groapa asta fund cum nu am tut, de parcă ar fi căzut din pom și pomul peste el,
nici eu! Iaaa te uită, dar crustăturile astea în lemn băiatul a schimbat strategia. După apus, în momen-
oare ce-or fi? Nu sunt de la mine, frățioare! tul în care piciorul fetei a dispărut după cadrul de
Moș Arici și-a scos din gură luleaua și, cu ajutorul lemn, spionul tocmai proptea o scândură de lemn
unui monoclu, examină scoarța răchitei. peste bălegarul uscat ce ducea la acoperișul poiatei.
– Trebuie să fie gheară de pisică sălbatică. Doar Asta era singura cale. Din orice altă direcție, ar fi dat
că nu a mai trecut așa ceva pe-aici, să fie veacuri nas în nas cu Azor, câine de treabă, dar incoruptibil,
de-atunci! cu atât mai mult noaptea. Așa că Ilie a găsit mai cu
– Nu face nimic. Oricum, copacul ăsta vine jos, folos să dea nas în nas cu mirosul proaspăt de cal
se înveseli Moș Gutui, lovind din nou cu toporul. sănătos. O dată ce-a pus piciorul pe prima țiglă, a
– Să ai spor atunci, frățioare! fost întâmpinat de un nechezat vijelios, care l-a
Bătrânul și-a ascuns în vestă licoarea și a început înghețat. Va dura ceva, își spuse intrusul. Dar câtă
STEAUA 11-12/2019
să care lovituri pe spinarea răchitei. Într-un târziu, vreme era la adăpost de botul perspicace al câine-
cu un trosnet asurzitor, restul trunchiului s-a rupt lui, nu prea conta. Cu pași calculați, a reușit să se
și s-a lăsat greoi, dar cu putere, la pământ, zburătă- apropie de clădirea învecinată, care se înălța puțin
cind frunzele și merele scorojite din calea lui. Gutui peste nivelul poiatei. Și-a lipit urechea de lemnul
a început să-l curețe de ramuri și într-un târziu a uscat. Întunericul înghițise până și greierii de seară.
despărțit două crengi imense de tulpină. După ce a Misterul încă trona în mintea băiatului. S-a prins de
strâns la un loc surcelele tăiate, a scobit și nodurile un colț, și-a proptit un picior, și-a rostit un Doamne
și s-a așezat pe trunchiul rămas golaș. A privit lung ajută! și a pornit mai departe. Aflat în vârful șurii,
spre coama dealului de urcat, împodobit de meri săl- s-a apropiat de o crăpătură prin care răzbătea, slab,
batici sau altoiți chiar de mâna lui. Și și-a dus mâna o flamă. Fata cânta o doină. Ilie s-a aplecat, apropi-
47
fericire, conform datelor furnizate junele autor. De-a lungul vieții ent față de același reper de
civilizație urbană. Ani îndelungați întreg. Panorama era prodigioasă, texte rezultă dintr-un sentiment
sperasem să-l pot convinge eu pur și simplu îți tăia respirația. ineluctabil: înălțarea spirituală,
însumi pe Gabi de virtuțile aces- Atunci mi s-au deschis și mie generată de simfonia urbanistică
tui simbol istoric și cultural, vital ochii, atunci am văzut, în fine, cu a Clujului. Efect potențat prin
pentru destinul nostru european. adevărat, orașul. M-a uimit ceea însăși configurația colinară a pei-
Știam, din proprie experiență, ce aș numi versatilitatea expresivă sajului transilvan, unde cuceritorii
că „amorezarea de Cluj” implică a Clujului, felul cum se schimbă la romani și-au edificat municipiile
un fel de stagiu de acomodare; față, adăugându-și noi și noi chi- (corespunzând poeticei descrieri
îmi amintesc de colegii mei de puri surprinzătoare, într-o sumă blagiene a Spațiului Mioritic).
la Facultatea de Litere, proveniți plenară, de neuitat. Acolo cate- Apelasem eu însumi, în câteva
din diverse alte zone ale țării, dralele și celelalte clădiri impună- poeme, la imaginea urbei cu aripi
care își declarau inițial inaderența toare, durabile, parcă fără moarte desfăcute, așa cum se profilează
la stilul de viață clujean, pentru în geometria lor imperială, mai în- ea cel mai clar de pe Feleacu.
ca − la finele studiilor − să plece colo, parcurile și grădinile, atâtea, (Deși, atențiune!, chiar văzută de
cu lacrimi în ochi din orașul unde de un verde proaspăt, tulburător, la asemenea altitudine, de zbor
(realizau abia atunci) petrecuseră tinzând cumva de neoprit să ia în planat, frumoasa urbe își ascunde
cea mai frumoasă studenție posi- stăpânire toată întinderea, apoi unele zone, precum o muză al
bilă. Dar, iată că în cazul lui Chifu, Someșul scriindu-și curgător poe- cărei șarm nu poate fi perceput
declicul a acționat fulgerător, in- zia și maiestuoasă și modestă, integralmente...). Consider că
spirându-i o mărturisire de toată apoi străzile provinciale cu case această îngemănare dintre Cluj și
frumusețea: „Am vizitat nu o dată de bun-gust unde viața se dea- Feleacu are o semnificație profun-
urbea transilvană, dar nu i-am pănă tihnit, apoi părțile noi ale dă pentru conștiința unității româ-
găsit cheia, nu intram în rezo- orașului urcând îndrăzneț și visă- ne. În fapt, Feleacul fusese unul
nanță cu ea, nu comunicam. Pen- tor pe colinele din preajmă, ca și dintre domeniile aparținând lui
tru mine, Clujul reprezenta in cum Clujul ar ști să plutească și ar Ștefan cel Mare în Transilvania. În
spațiu de preocupări profesiona- vrea să ajungă în cer sau, măcar, secolele XV-XVI, biserica de acolo
le și atât. Aveam, am acolo, colegi să se mute în văzduh. Dacă închid era sediul Mitropoliei ortodoxe a
scriitori de valoare, pe care-i apre- ochii acum, astfel zăresc Clujul, Transilvaniei. E o jubilație să cons-
ciez, aveam, am acolo cel puțin ca pe un oraș fantastic, cu aripi, tat că pasiunii mele de-o viață
un prieten bun, de care mă simt pictat oniric de un artist inspirat, pentru Clujul natal i se aliază două
foarte legat, însă orașul în sine un Chagall, de pildă.” tulburătoare mărturisiri, datorate
nu mă atrăgea în chip deosebit. Similitudinea metaforelor refe- unui poet de sorginte moldavă și
Acum, dacă ar fi să mă întreb de ritoare la zbor din sus-amintitele altuia originar din Oltenia.
unde provenea opacitatea asta,
aș spune că nu vedeam pădurea
din pricina copacilor. Adică, tra-
dus, nu aveam imaginea Clujului
în integralitatea lui, nu eram în
stare să cuprind întregul. Starea
aceasta a mea de incomunicare
cu orașul și de indiferență față de
el s-a curmat brusc și total cu pri-
lejul recentului meu popas în Cluj,
timp de câteva zile, la FestLit. [...]
Toți participanții la festivalul de
STEAUA 11-12/2019
iar în părul negru și-a pieptănat Dimineața, îmi aduce ceai amar și o hartă.
stele argintii strălucitoare.
Îți face semn dintr-un balansoar somptuos, Întotdeauna aceeași hartă – nu a insulei
la fereastră, spre un scaun cu spătar drept pe care suntem, ci a uneia de pe care am plecat de mult.
în care îți va ghici (potrivit semnului (Dacă ar fi insula asta, nu aș ști,
de pe ușă) „drumurile din viitor, cum nu m-am aventurat niciodată în afara hotelului.)
și alte informații utile de Dincolo.”
Deși cea din urmă, mai ales, te tentează Lângă patul meu se află un bol cu scoici negre.
cu putere, refuzi, Hărțile – treisprezece dintre ele – sunt îngrămădite
iar ea ridică din umeri cu un zâmbet trist. între lampa care pâlpâie ca o stea
51
Modernismul românesc sau din prima jumătate a secolului despre care se scrie curent în
a pune „deasupra hainelor XIX), scriitorul român n-a fost bibliografia problemei2, una bur-
cămașa” niciodată cu adevărat liber de gheză (civilizaționistă) și alta es-
„circumstanțele istorice”, pe care tetică, anti-burgheză (artistică),
țara era proaspătă și instabilă mereu ca fiind de mâna a doua, nostru, lumina vine din Apus: ex
(ultimele provincii cu populație ca fiind rămasă în urmă și având occidente lux! Progresul nu poate
majoritar autohtonă se uniseră cu un continuu complex al înapoierii deci însemna, pentru noi, decât
Regatul României abia în 1918, la față de Occident1, modernizarea fecundarea fondului național prin
finalul Primului Război Mondial), – în care modernismul estetic s-a elementul creator al ideologiei
cum românitatea era încă fragilă situat adesea doar ca o parte, o apusene” (Istoria civilizației româ-
(aproape ficțională), a-ți impune direcție, o posibilă cale – a fost ne moderne, ediție și studiu in-
creativitatea venea la pachet un continuu deziderat, o aspirație troductiv de Z. Ornea, București,
(dacă nu în urmă) cu impunerea de tipul liniei de orizont, mereu Editura Minerva, 1997, p. 13, subl.
naționalității. În scurta, de fapt, dorită și niciodată tangibilă. în text). De-abia mai târziu, acesta
53
istorie artistică a literaturii (cam Practic, cele două modernități publică Istoria literaturii române
contemporane (1926-1929), verte- România lui Mare trasă în inima ci- României moderne” stând „sub
brată tot de ideile modernismului. vilizaţiei europene, ca o mocirlă cu semnul Crucii” (Texte „legionare”
Indiferent dacă e vorba de mersul stârvuri, coji de ouă şi de pepene în și despre „românism”, ediție și cu-
societății sau de dinamica strictă mijlocul unei curţi asfaltate” (subl. vânt înainte de Mircea Handoca,
a literaturii, atât de necesara și mea, S. C.). Prin urmare, noua re- Cluj, Dacia, 2001, p. 18).
de râvnita modernitate înseam- vistă îşi propune „crearea [...] unei
nă, pentru Lovinescu, contactul mentalităţi nouă”, „trezirea aces- Situarea istorică a
susținut cu Europa occidentală și tui public” (Opere, V, Publicistica
modernismului artistic
preluarea, de acolo, prin imitație, (1920-1924), ediție critică, note și
a unor principii și valori. Cu o pre- variante de Elena Zaharia-Filipaș, românesc
cizare importantă, fixată în Istoria
literaturii române contemporane,
acolo unde imitația este definită
București, Academia Română,
Fundația Națională pentru Știință
și Artă, Institutul de Istorie și
C ercetătorii sunt, în general, de
acord, să fixeze modernismul
artistic în România între 1880-
ca asimilare: „Dacă imitația, după Teorie literară „G. Călinescu”, 2003, 1948, avându-și intensitatea
comparația lui Anatole France, se pp. 294-295). (programatică, dar și practică)
rezumă la operația furnicii ce-și În sfârșit, ultimul scriitor la care în intervalul 1925-1948 (cf., mai
însușește pe de-a-ntregul fărâma mă opresc pentru a ilustra cum ales, Sorin Alexandrescu, Privind
de pâne fără a o elabora, atunci ea modernismul românesc îmbină înapoi, modernitatea, traduceri
nu reprezintă nici o valoare: o lite- artisticul cu naționalul (purtând, de Mirela Adăscăliței, Șerban
ratură nu poate trăi prin astfel de așadar, deasupra hainelor căma- Anghelescu, Mara Chirițescu și
imitație /.../; dar dacă reprezintă șa, ca să mă slujesc încă o dată Ramona Jugureanu, București,
procesul de asimilare și elaborație de metafora lui Eugen Ionescu, Editura Univers, 1999, p. 130;
al albinei, atunci ea este necesară cu care am deschis aceste pagini) Gabriela Omăt (ed.), Modernismul
și constituie, în realitate, un pro- este Mircea Eliade (1907-1986). literar românesc în date (1880-
ces firesc”, ba, mai mult, „imitația Considerat lider al foartei tinerei 2000) și texte (1880-1949), vol.
este cel mai obișnuit fel de a fi generații literare apărute după I-II, București, Editura Institului
original” (Istoria literaturii române întregirea României (așa-numita Cultural Român, 2008, p. 12; Ion
contemporane, ediție îngrijită de generație de la 1927), acesta Bogdan Lefter, Recapitularea mo-
Eugen Simion, vol. I, București, publică în Cuvântul mai multe ar- dernității. Pentru o nouă istorie a li-
Editura Minerva, 1973, I, p. 122)5. ticole de îndrumare, în care își în- teraturii române, ediția a doua, cu
Mai tânăr decât Lovinescu cu deamnă congenerii să-și exprime un epilog despre neomodernism,
aproape o generație, Ion Vinea în arta lor „autentica noastră ființă Pitești, Paralela 45,2012, pp. 230-
(1895-1964) trăiește în mediile de interioară” (Linii de orientare, 6 231). După ce, în 1948, se instituie,
stânga ale avangardei (pe care, septembrie 1927, reluat în Eliade, odată cu regimul comunist, ideo-
în mare măsură, le catalizează în Profetism românesc, ediție și pre- logia unică și irefutabilă, pentru
România, încercând să le exporte față de Dan Zamfirescu, București, mediul artistic, al realismului so-
în același iubit Occident cu ajuto- Editura „Roza Vînturilor”, 1990, I, p. cialist, modernismul este interzis,
rul prietenului său Tristan Tzara), 22). Câteva luni mai târziu, într-un ca un curent artistic ce provine
unde editează și conduce, alături articol faimos, Anno Domini (pu- și exprimă ideologia dușmană
de Marcel Iancu, o publicație blicat în 2 ianuarie 1928), tânărul și periculoasă a Occidentului
foarte longevivă, Contimporanul scriitor este mai explicit (și mai corupt. După 1960, tot mai decis
(1922-1932). E demn de remarcat exasperat) împotriva relaționării din 1965, când regimul politic se
că, în numărul prim, programatic dintre creativitate artistică și nați- relaxează și se dă liber la o mai
al acestei reviste (apărut la 13 onal: „Să sfârșim odată pentru tot- mare varietate a modalităților de
iunie 1922), totuși, artistice, direc- deauna cu declamațiile sufletelor expresie, modernismul se întoar-
STEAUA 11-12/2019
torul ei se plânge că „Niciodată lăcrămând în fața tricolorului!” ce cu forța refulatului. Pentru unii
moravurile politice n-au fost mai (Ibidem, p. 127). Peste un deceniu, critici literari (Ion Bogdan Lefter,
asiatice, mai tâlhăresc gestul îl regăsim pe același Mircea Eliade în special), acesta se va numi, pen-
lor şi mai umilă spinarea care îl înregimentat politic la dreapta, tru perioada postbelică, neomo-
suportă, decât acum când crima alături de Garda de Fier (organi- dernism și se va manifesta până
devine mijloc curent de guver- zație pro-nazistă), preocupat de circa în 1980. Sorin Alexandrescu
nare, iar vaietul e singurul delict „misiunea României” (De unde acuză consecințele încă nefaste
de rezistenţă”. Vina cea mai mare, începe misiunea României? se (la nivel social, nu doar cultural)
însă, nu e atât a lumii politice, intitulează un articol publicat în pentru ieșirea brutală din mo-
cât a publicului „trântit în paiele Vremea la 28 februarie 1937, din dernitate: „România nu a ieșit
54
nepăsării lui tradiţionale, aici, cu care citez), unde vede „destinul din modernitate, României i s-a
furat modernitatea, ca fiind for- evoluție ale civilizației popoarelor Tânărul Mircea Eliade (re-
țată de Ceaușescu a regresa spre dezvoltate pe cale de creștere prezentantul, potrivit lui Sorin
comportamente și mentalitățile organică” (p. 353). În ceea ce îl Alexandrescu, a „modernismului
premoderne de care astăzi încă privește, timp de decenii, atât etic”8) susține, în textele din a
suferă” (p. 340, subl. în text). în Contimporanul, cât și în Facla doua jumătate a anilor 30, ne-
(publicație socială pe care, de cesitatea unei revoluții spirituale,
Legătura dintre modernism asemenea, a condus-o), Ion Vinea creștine, precum în articolul Popor
susține revoluția socială, își expri- fără misiune?!..., publicat la 1
și revoluție
mă atașamentul față de revoluția decembrie 1935: „Mesianismul
NOTE
1. Despre aceste complexe de inferioritate față de Occident care irigă conștiința modernității românești, s-a exprimat un
teoretician de autoritatea lui Mircea Martin: „Aceste complexe de inferioritate însoțesc literatura română ca o umbră și
[…], prin forța lucrurilor, conștiința ei modernă de sine e de neconceput fără asumarea lor” (Mircea Martin, G. Călinescu și
„complexele” literaturii române, București, Editura Albatros, 1981, p. 27).
2. Unul dintre primii teoreticieni care discută și impune teza celor„două modernități” este Matei Călinescu, Cinci fețe ale
modernității, traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1995,
pp. 46-50. /ediția engleză: Matei Călinescu, Five faces of modernity, Duke University Press, 1987/
3. Eugen Simion notează cu îndreptățire: „Sfera termenului e foarte largă; și un avangardist care întoarce spatele literaturii
clasice, și un spirit care, prețuind tradiția, o traduce într-o formulă înnoitoare, sunt în egală măsură moderniști” (Eugen
STEAUA 11-12/2019
Simion, E. Lovinescu – scepticul mîntuit, București, Editura Cartea Românească, 1971, p. 185, subl. în text). Tocmai de aceea
(dată fiind varietatatea de manifestări cuprinse în modernism), consider că termenului de curent îi este preferabil cel de
paradigmă modernistă.
4. Ion Bogdan Lefter are dreptate să observe că dezbaterea tradiționalism-modernism angajează, de fapt, „destinul
național”: „În alte culturi europene, exista deja o tradiție a confruntării dintre «vechi» și «nou». Lipsindu-ne așa ceva, noi
am făcut din cuplul tradiționalism-modernism emblema paradigmatică a opoziției. Bătălia din jurul ei a angajat mari forțe
și marile teme despre care vorbeam, în dezbatere fiind – în fond – destinul național” (Ion Bogdan Lefter, Recapitularea
modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române, ediția a doua, cu un epilog despre neomodernism, Pitești, Paralela
45, 2012, p. 204).
5. Cea mai complexă lectură a concepției despre modernitate a lui E. Lovinescu (căreia i se stabilesc rădăcinile și afiliațiile,
fiind antrenată în comparații mereu binevenite și eficiente) este de găsit în cartea Teodorei Dumitru, Modernitatea politică
55
și literară în gândirea lui E. Lovinescu, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016.
6. Un alt cercetător preocupat de această temporalitate întârziată a României este Sorin Alexandrescu, care scrie: „Dacă
ar exista un mit temporal în cultura română, l-aș deduce din acest efort disperat de a recupera timpul pierdut” și tot
el identifică, în același loc, problema „fugii disperate înainte, pentru a recupera decalajul temporal față de civilizația
occidentală” (Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, București, Editura Univers, 1998, p. 35 și p. 37).
7. Astfel, ca o foarte bună cunoscătoare a perioadei, Marta Petreu, afirmă: „În România interbelică, ideea unei revoluții
care să radă de pe fața pământului ordinea existentă și să instaureze o ordine nouă și o «lume nouă», fericitoare, a fost
permanent invocată” (Marta Petreu, De la Junimea la Noica, Studii de cultură românească, Iași, Editura Polirom, 2011, p.
299). Despre „revoluționarismul” mesianic al epocii și, mai ales, al generației tinere, de la 1927, vezi, în aceeași carte, pp.
251-343.
8. După 1990, tendința cercetării este de a da relief modernismului literar românesc identificând mai multe modernisme.
Teza cea mai interesantă (cu un mare potențial speculativ și de mare autoritate) este cea a lui Sorin Alexandrescu,
exprimată mai întâi în Privind înapoi, modernitatea (traduceri de Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu
și Ramona Jugureanu, București, Editura Univers, 1999) și reluată, aproape un deceniu mai târziu, în studiul Modernism
și anti-modernism. Din nou, cazul românesc (în Sorin Antohi (coord.), Modernism și antimodernitate. Noi perspective
interdisciplinare, București, Editura Muzeului Literaturii Române, 2008). Potrivit acesteia, se poate distinge între un un
„modernism estetic” și un „un modernism etic” în România interbelică (în studiul din 2008, „moderniștii etici” sunt numiți
„antimoderni”, cu termenul lui Antoine Compagnon). În prima clasă, în consonanță cu liberalismul politic, se înscriu
scriitori precum Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale și Camil Petrescu, ale căror romane
„sunt concepute ca forme perfecte, deși diferite între ele, coerente, construite într-un perfect echilibru interior” (Privind
înapoi, modernitatea, p. 136). În a doua clasă se află „Tineri contestatari /care/ doresc, dimpotrivă, abolirea oricăror forme.
Statul burghez este atacat cu aceeași vehemență ca și arta modernă, și din același motiv: ambele mint” (p. 137). Această
categorie i-ar include pe Mircea Eliade, Emil Cioran, avangardiștii. În studiul de mai târziu, pe această listă se regăsesc:
Lucian Blaga, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, „poate” Petru Comarnescu,
Eugen Ionescu și Constantin Brâncuși (p. 140). În opinia mea, această frumoasă teză este și cea mai discutabilă, nu numai
prin asocierile nominale pe care le face, ci și prin faptul că ajunge să compare pere cu mere: dacă moderniștii estetici sunt
astfel datorită romanelor lor, proiectul etic al celorlalți se relevă în publicistică. Dar unii dintre cei dintâi n-au scris articole
și nu s-au exprimat în contra statului burghez?! Sigur, după cum s-a demonstrat, între stânga și dreapta existau artiști
care se frecventau, ba chiar erau prieteni. Să nu uităm, însă, că un creator al epocii (un congener al „moderniștilor etici”)
precum Mihail Sebastian acuză în Cum am devenit huligan (1935) aceste prietenii, dând în vileag incompatibilitățile de
fond: „În cultură, ca în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet. Compromisul este floarea violenței.
Avem de aceea o cultură de brutalități și tranzacții. Léon Pierre-Quint, criticul francez care a fost în anul 1933 la noi, a
rămas uluit întâlnind la o reuniune intelectuală bucureșteană câțiva comuniști și cuziști, membrii aceleiași grupări. L-am
auzit cerându-i explicații unui gardist de fier notoriu, pe care îl găsise în tandrețe intelectuală cu un marxist, și el notoriu.
Pierre-Quint nu înțelegea cum e posibilă o asemenea frăție între doi oameni pe care, teoretic, ar fi trebuit să-i despartă
zece lumi. Țin foarte bine minte candidul răspuns al celor doi extremiști amici. «Vedeți, noi nu suntem decât prieteni. Asta
nu ne angajează la nimic»” (De două mii de ani...Cum am devenit huligan, București, Editura Humanitas, 1990, pp. 237-238,
subl. în text)
În aceeași direcție, care își propune să
cartografieze modernismul la o scară
mai mică și cu mai mare grijă pentru
nuanțe, se înscriu și cărțile lui Paul
Cernat: Modernismul retro în romanul
românesc interbelic (București, Editura
Art, 2009) și Vase comunicante.
(Inter)fețe ale avangardei românești
interbelice (Iași, Editura Polirom,
2018), precum și cea a Oanei Soare,
Ceilalți moderni, antimodernii. Cazul
românesc (București, Editura Muzeul
Literaturii Române, 2017). Oana
STEAUA 11-12/2019
de prelucrare originală este însă față o traducere de Teodor Naum Ioan Teodorovici-Nica, Constantin
ridicat, astfel încât am ținut cont foarte cunoscută și apoi Vasile Sav, Diaconovici-Loga, Ioan Barac,
de faptul că traducerea echivala care a dat iarăși o altă traducere. Damaschin Bojincă, Ioan Corneli
pe atunci „aproape cu o creație”, Însă ea a venit cu o nouă tradu- sau Paul Iorgovici, fără de care nu se
cum spunea Blaga. cere și în plus de asta a tradus poate concepe configurația acestei
Cum am conceput această lu- notele acestei elegii, care sunt mișcări. Vă invit să citiți câteva pa-
crare? În primul rând, de ce a fost foarte importante pentru istoria gini din Reporta din vis a lui Vasile
un colectiv așa de larg? Douăzeci literaturii și care au fost ignorate, Aaron și veți fi tentați imediat să o
și opt de transcriptori. Sigur, mun- în general, de ceilalți traducători. comparați cu Țiganiada. Inițial am
ca a fost împărțită, unii au editat Sunt foarte mulțumit. A mai fost avut în vedere 182 de texte, apoi
58
un text, alții au editat douăzeci de asemenea și Andreea Mârza, le-am mai redus – texte care se
repetau sau pe care le vom scoate această ediție a fost rezultatul pașoptistă, în Transilvania cel pu-
la ediția a doua le-am lăsat deopar- acestei munci de patru ani, lucrată țin, n-ar fi fost posibilă fără Școala
te; am avut și eșecuri. Nu am reușit puțin în contratimp și pentru acest Ardeleană – și am în vedere două
să obținem un manuscris al lui eveniment. Dar privind acum, aspecte, ambele bine reflectate în
Ioan Monorai de la Arhiepiscopia retrospectiv, sunt mulțumit în ge- cele patru volume, bine surprinse,
din Arad, fiindcă era în inventar, în neral de felul în care arată. Am re- cele două idei pe care vreau să le
biblioteca respectivă. Am fost refu- citit-o, am revăzut și atunci cât am pun în fața domniilor voastre.
zați de câteva ori. Poate că vom re- putut la revizia finală. Dar acum, Una este aceea că Școala
uși cu ajutorul domnului profesor am găsit în general că textele nu Ardeleană a prefigurat unitatea
Bolovan, care are mai bune relații au mari scăpări. Comentariile sunt confesională a românilor de la
cu Aradul. pertinente, notele iarăși. Cred că 1848 și apoi cea care a făcut posi-
putem să privim cu încredere că bilă, în momentele delicate și fun-
peste patru ani vom putea scoate damentale ale istoriei moderne,
IOAN BOLOVAN o a doua ediție, în alt format, mai prezența alături a ierarhiei și apoi
uzual. Prezenta ediție este puțin a clerului. După aproape un secol
Meciu. Ceea ce am cuprins în timp, aș putea spune că revoluția Școlii Ardelene, a liderilor Școlii
Ardelene, atât de factură sau de cu detractorii, cei care în epoca și pentru invitația de a mă alătura
expresie greco-catolică, cât și aceasta de formare a identității și eu echipei dumnealui, așa am
ortodoxă, prefigurând militan- naționale combăteau deja tezele putut avea o echipă completă,
tismul care va marca de la 1848 cunoscute ale originii, continuită- pentru că i-am avut pe cei care se
până la Primul Război Mondial ții și așa mai departe. Se forjează îndreaptă spre literatură, am avut
mișcarea națională românească practic acum, prin intermediul filologi, cei care se luptă cu textul,
din Transilvania. Pentru că elitele reprezentanților Școlii Ardelene, am avut de asemenea clasiciști
au înțeles foarte bine, încă de fie că erau bănățeni, fie că erau și, iată, am putut și noi să venim,
atunci, din epoca Supplexului, a blăjeni sau orădeni și nu numai, să contribuim la propășirea Școlii
Școlii Ardelene, că fără o bază de se forjează adevăratul om de ști- Ardelene. A fost și pentru noi o
susținere a lor foarte largă – iar ință care își susține tezele, intră în provocare, noi ne îndeletnicim în
baza de susținere nu putea să polemică cu frați de breaslă care general cu aceste texte, căutăm
le fie asigurată decât de cei care nu ezită să facă apel (de exem- tot felul de fapte de limbă care ne
aveau un nivel material mediu, plu Petru Maior la arădeni), să le sunt de ajutor, fiecare își găsește
cel puțin, care să le permită furnizeze informații, documente locul în aceste texte, erau aștepta-
accesul la școală, și implicit pe despre starea românilor din Banat te de mult, multe manuscrise noi
baza censului, pentru că suntem și în polemici să aibă la îndemână au fost date la iveală și eu aștept
încă într-o societate unde ale- și alt gen de argumente. la rândul meu să pătrund mai pe
gerea, participarea, exprimarea Cred că din această perspec- îndelete în atmosfera cărții. Sunt
dreptului de vot era condiționată tivă Școala Ardeleană este fără unele texte pe care, recunosc, nu
material – nu ar fi putut să-i con- îndoială fundamentul Revoluției le-am văzut.
ducă pe români la o reprezentare de la 1848, pentru că Bărnuțiu, Eu am luat în transcrierea tex-
adecvată în structurile politice ale cu celebrul discurs din catedrala telor și în discuțiile mele texte ca-
Principatului. Blajului, practic reia, într-o for- re țin de limbă, am luat și grama-
Vă reamintesc că până la ’48, mă organizată, tot ceea ce re- tici, au fost foarte instructive – să
până la revoluție, românii nu au prezentanții Școlii Ardelene au vezi și modul acesta, perspectiva
avut în dieta Principatului, în afară exprimat prin scrieri, dar și prin didacticistă din ele, pentru că în
de episcopul greco-catolic, niciun implicare – inclusiv la nivelul primul rând acesta primează, dar
român ales în nume național. Au înființării de școli (sigur, cel mai există și o perspectivă istorică,
mai fost câțiva regaliști deputați, cunoscut e Petru Maior, dar nu după cum știți. Prefețele acestor
numiți de către împărat, de expre- numai, mai sunt Vulcan și cei- gramatici ne trimit în trecut și
sie, de sorginte românească, dar lalți), având în vedere și existen- apoi ne apropiem de zilele noas-
care n-au exprimat interesele na- ța cadrului favorabil al Bisericii tre. Sunt discuții foarte utile, se
țiunii și atunci, iată că, din această Unite cu Roma. Nu pot decât să vede diversitatea tehnică din
perioadă de la sfârșitul secolului mă bucur că am în bibliotecă acel timp, sunt tot felul de sfaturi
al XVIII-lea, elitele au înțeles foar- această ediție superbă, să îi feli- sau observații făcute de către
te bine nevoia de a contribui prin cit pe domnul Pavel și pe echipa acești autori de cărți. Ei ne arată
lucrările lor, prin implicare directă domniei sale că ne-au furnizat, premodernitatea nu numai a cul-
în combaterea nivelului scăzut iată, o ediție care era necesară turii, ci și a gramaticii românești,
sau a analfabetizării și a ridicării după cea mai recentă, până ei vin în continuarea unor lucrări
ponderii populației știutoare de la acest moment, a lui Florea cum sunt cele ale lui Eustatievici
carte, a ridicării nivelului material Fugariu. Mulțumesc. Brașoveanu, Institutiones linguae
al țăranilor, pentru că doar pe ei valachicae, și cele ale lui Micu
se puteau apoi baza în demersu- Klein. Foarte interesante. Dacă
rile lor politice și culturale. Un alt ADRIAN CHIRCU le privești cu atenție, ai impresia
STEAUA 11-12/2019
cu siguranță cel care este curios care au făcut anchete dialecticale la următoarea ediție, constatând
va găsi multe dintre răspunsurile l-au relevat acolo pe teren. de la ediție la ediție că numărul
la întrebările pe care și le-a pus. Ia Sunt multe alte lucruri. Tot lor este tot mai mare.
să mai vedem ce-i cu Școala asta Radu Tempea afirmă că fără De unde tragem concluzia
Ardeleană, cum spunea și Irina gramatică nu poți avea acces la că e o școală vie, că trăiește și
Petraș. Este interesant, sunt texte celelalte discipline – și invocă aici acum. E bine că revizităm trecu-
dincolo de generalități privind tot felul de alte discipline care tul și încadrăm în acest curent
Școala Ardeleană. Cu toții suntem se făceau în școală. Chiar spune fundamental și alte nume, de la
obișnuiți – da, Școala Ardeleană, despre gramatică, că măiestria ediție la ediție. Asta și pentru că
este foarte simplu acest subiect de-a pricepe limba românească, există o anumită larghețe, hai să-i
61
–, câteodată la școală se și zice a scrie și a grăi bine, se numește spun generozitate, în folosirea
sintagmei sau a conceptului de ceea ce văzuseră acolo. Am avut multe și, ca de fiecare dată când
Școală Ardeleană. După cum ve- o experiență interesantă, să întreprinzi un proiect de genul
deți, vorbim și despre autori care știți. Eu sunt din categoria celor ăsta – domnul Pavel are mai mul-
n-au provenit din Transilvania, care au contribuit cu un text tă experiență decât mine și poate
n-au fost transilvăneni, n-au fost la această ediție. I-am promis confirma –, ai niște norme foarte
ardeleni, includem și oameni din domnului Pavel că la următoarea clare, le pui pe toate pe hârtie,
părțile ungurești, cum se numeau voi contribui cu mai multe texte. vorbești cu oameni, le transmiți și
atunci, sau din Banat. Poate ar Dar și aceasta, să știti că a fost o așa mai departe.
trebui să regândim denumirea experiență foarte, foarte profita- Și în momentul în care te
aceasta, care – între noi fie vor- bilă. Spunea domnia sa că sunt în arunci cu capul în text ți se răs-
ba – n-a fost folosită în epocă, în echipa aceasta oameni, colegi din toarnă universul și descoperi că
epoca lor. Școala Ardeleană apare mai multe instituții și din univer- munca pe care trebuie să o faci e
mult mai târziu, termenul. Dar e sități din străinătate, din țară, de de zece ori mai multă decât ai pla-
bine că pregătim astfel de ediții și la Cluj, de la Alba Iulia... nu ne-am nificat. Realitatea este că întreaga
punem în valoare această foarte, întâlnit cu toții niciodată, dar ne echipă, condusă aici de domnul
foarte interesantă cvadrilogie de leagă pe toți exigența cu care a director Eugen Pavel, asistat de
traducători sau de creatori. Pentru fost pregătită această ediție. Și e Dora Pavel, a lucrat foarte mult ca
că în esență vorbim despre pașii meritul domnului director Eugen să scoată aceste volume. Treaba
foarte importanți pe care îi face Pavel, e meritul dânsului. mea ar fi – fiindcă la Institut lu-
lumea românească spre moder- A fost un proiect foarte clar, crez la Dicționarul limbii române,
nitate. În esență despre asta e au fost niște idei foarte clare, la dicționarul Academiei – să vă
vorba, despre racordarea lumii niște exigențe foarte clare și este vorbesc despre dicționare, des-
românești la mari curente de idei, realmente o ediție impecabilă. Ca pre producția de lexicografie a
despre genuri literare noi care o școală a fost pentru mulți, asta Școlii Ardelene care se regăsește
apar, pe care le practică și româ- mai vreau să spun. Unii aveau în această antologie, în volumul
nii. Despre o diversitate tematică experiența edițiilor, alții aveau o II, dedicat – printre altele – și scri-
surprinzătoare. oarecare experiență în domeniu, erilor lingvistice. Se găsesc numai
În esență, asta este Școala iar alții nu aveau deloc experiența nouă. Dicționare propriu-zise
Ardeleană – sigur, sunt câteva unor astfel de ediții. Cu toții am sunt de fapt numai opt, pentru
idei-forță acolo, de la care por- învățat ce înseamnă acribia, ce că unul dintre ele e o listă de cu-
nește totul și care țin de armătura înseamnă efortul ăsta de a face vinte atașată Gramaticii lui Ioan
ideologică a acestei școli. Dacă a note, note critice, de a pregăti Piuariu-Molnar, același personaj
fost pomenită contribuția Bisericii realmente o ediție, și e meritul foarte important, oculistul Ioan
Ortodoxe, e bine să pomenim coordonatorului, un merit pe care Piuariu-Molnar, care avea două
și contribuția Bisericii Greco- merită să îl subliniez – trebuie să case: o casă aici și una la Sibiu
Catolice. E prima instituție impli- îl subliniem aici. Aștept semnalul, (dar pe vremea aceea bănuiesc
cată în această poveste, de fapt domnule director, dragă Eugen, că nu era o foarte mare problemă
cei care ilustrează foarte bine ter- aștept semnalul pentru ediția ur- – casa de la Sibiu e chiar mititică)
menul acesta de Școală Ardeleană mătoare. Așa cum am promis, voi și care este foarte important în
sunt ardeleni și sunt greco-cato- participa cu tot dragul. calitate de prim autor al unei
lici, sunt oameni care au activat la gramatici cu adevărat descriptive
Blaj, unii o vreme, alții mai multă a românei. Adică: singurele două
vreme. Ceea ce manualele școlare BOGDAN HARHĂTĂ gramatici care descriu sistemul de
au evitat să spună multă vreme alternanțe morfo-fonologice ale
– și probabil evită și astăzi – e că
Î n orice caz, ce vă pot spune des- românei sunt Gramatica medicu-
STEAUA 11-12/2019
acești oameni au fost clerici, ma- pre cele patru volume: când s-au lui Ioan Piuariu-Molnar din 1788,
joritatea au fost clerici. Fiindcă au terminat, mi-a luat Dumnezeu care are atașată o listă de cuvinte
aparținut acestei Biserici. o piatră de pe suflet, pentru care constituie un mini-dicțio-
Pentru că aparțineau aces- că – mai ales în ultima etapă a nar, iar cealaltă este La langue
tei Biserici, au fost la școală în lucrului – a fost înfiorător. Pentru roumaine. Une présentation a lui
Occident, au fost la școală la că într-adevăr a existat presiunea Alf Lombard, din anii ’30. După
Roma, au fost la școală la Viena, unui termen și pentru că s-a mun- aceea, în volumul II al antologiei
au văzut ce înseamnă școlile cit într-un ritm susținut, ca să-l se mai găsesc, încă needitate
Occidentale, au văzut ce înseam- numim așa, pentru închegarea complet, Lexiconul Germanico-
nă curentele de idei din Occident întregii antologii, pentru că texte- Latino-Daco-Romanum al lui
62
și au încercat să facă la ei acasă le sunt multe, detaliile sunt și mai Aureliu-Anton Predetici Nasodi,
care a fost cel mai probabil în- ușor să cazi în capcana de a vedea literare. M-am pregătit să vă citesc
cheiat între 1792 și 1793, dicțio- numai partea filologică a textului. o scenetă pe care sunt primul care
narul-manuscris editat de Gáldi Or, un aspect foarte important ca- o recuperează, sper, pentru tea-
al lui Samuil Micu – Dictionarium re se vede, punând textele de dic- trul românesc. Pentru că ea a fost
Valachico-Latinum. Un dicționar ționar cap la cap, este că dintr-o scrisă în cu totul alt scop. Dar cred
mai particular, pentru că a avut dată Școala Ardeleană a creat o că ar merge minunat. Ascultați
o soartă cumva specială, pentru tradiție lexicografică întreagă. În arta mea actoricească, vă rog fru-
că manuscrisul a fost cumpărat sensul în care avem dicționare de mos, vă citesc din Ioan Alexi, din
de Gheorghe Asachi și a ajuns la tip normativ, avem dicționare de Dialogi sau forme de vorbit despre
Biblioteca Universității din Iași și tip școlar. Dicționarul lui Bob este lucrurile cele care mai adeseori vin
a rămas acolo până în acest mo- un dicționar care se adresează înainte. Al șaptelea dialog. A facere
ment, este dicționarul lui Ștefan bunului școlar. Avem dicționarul vizită unui lângorit sau bolnav:
Crișan Körösi. Într-o primă fază de tip enciclopedic și avem dic-
l-am denumit și a rămas așa în vo- ționarul de buzunar, dicționarul
lum, un nume generic – Dicționar de uz comun. – Ah! Mult dorite amice, cum
român-latin-maghiar, dar după Ce se vede din textele de dic- îmi pare de rău că te aflai ză-
aceea, după cercetări mai amă- ționar propriu-zise este că de fapt când în pat.
nunțite pentru ediția a doua, am Școala Ardeleană ar trebui să se – Mie încă-mi pare rău, ma
descoperit că de fapt titlul pe ca- numească Școala Românească, n-am ce face. [Asta cu „ma” m-a
re i l-a dat autorul era Cuvântariu dacă tot se discută despre rede- topit. E molto italiano, n-o mai
românescu-latinescu-ungurescu, numirea conceptului, pentru că folosim. Ma che fai?]
și că acest Ştefan Crişan Körösi vocabularul este cel al românei, – Cum stai? Cum te sânțești?
a inventat cuvântul „cuvântar” fără prea multe particularități. Un [Bine, vreau să vă spun că e și în
pentru a denumi o lucrare de tip aspect important care se întreve- latină pe dreapta. „Quomodo
lexicografic. Se mai afla editat de în partea de producție lexico- stas? Quomodo te sentis?” Dar
parțial Vocabularium pertinens grafică a Școlii Ardelene care se vă cruț. Și zic mai departe]
ad tria Regnum Naturae a lui regăsește în această antologie – Stau foarte rău.
Gheorghe Șincai, care este o listă este că producția lexicografică – De când?
de termeni din științe ale naturii, românească se corelează, ca pe- – De trei, de patru zile.
cu precădere cuprinzând termeni rioadă și ca intenții, cu producția – Ce-ți este? Ce te doare?
de botanică. Foarte important lexicografică sârbească și se leagă – Mă doare capul. Sânț durori
este Lexiconul românesc-nem- de exact aceiași 30 de ani, de occi- prin toate mădulările. N-am
țesc și nemțesc-românesc al lui dentalizarea sau aducerea la nivel apetit. Și mi-i de totul rău.
Ion Budai-Deleanu, din care de instrumente de cunoaștere a – Medicu (doctoru) ce zice?
este editată introducerea, textul limbii, de occidentalizare a culturi- – Încă n-au fost aice. [După
teoretic integral al lui Ion Budai- lor balcanice. Cam atât aș avea de trei-patru zile, săracul.]
Deleanu și o mostră de cuvinte. spus. Mulțumesc pentru ocazia de – Astă demâneață mi-au zis
După aceea mai este Dicționarul a lucra – nu am mulțumit pe dura- un cunoscut să fac a-mi teiare
german-român al lui Ioan Piuariu- ta lucrului pentru că este imposi- vena. [Să-mi las sânge, adică,
Molnar și Lexiconul de la Buda, bil, dar a fost o ocazie foarte bună nu vă gândiți la altceva.]
precedat de dicționarul școlar al ca să învăț o grămadă de lucruri și – Cine ți-au zis?
lui Ioan Bob. sunt convins că și lectura textelor – Cumnatu-meu.
De ce sunt importante toate este o ocazie pentru a învăța o – Te rog să nu faci nemică fără
textele astea? În primul rând, sumedenie de lucruri. Mulțumesc de știrea și orânduiala medi-
pentru că sunt un rezervor de cu- frumos. cului sau doctorului. Cum ai
STEAUA 11-12/2019
dicționarele mai vechi, e foarte și în texte care nu sunt neapărat te vei însănătoși.
– Oh, de-ar da Dumnezeu. Noi ei inventează istoriografia moder- formație teologică, alții doctori,
nu știm ce este sănătatea fără nă. Ei inventează filologia și, sigur, alții juriști – de tot felul. Nu mai in-
numai atunci când sântem aplicând-o la un nivel Occidental, sist, atât am vrut să spun. Eu sunt
bolnavi. își spun „ia să vedem cum arată încântat de munca acestor colegi
– Fii cu voie bună. Nu-ți va fi dacă ne ocupăm de ale noastre ai noștri de mai multe generații
nimică. După prânz mă voiu folosind aceste instrumente”. adunați de Eugen Pavel și de ilus-
înturna iară și te voiu vizita Și demonstrează că istoria ro- tra romancieră Dora Pavel. Asta
(căuta). mânilor și tot ce ține de universul e o primă performanță: să aduni
– Foarte mă voiu bucura. românesc se pretează la o tratare aproape 30 de oameni, patru ani
– Rămâi în pace, până când te științifică și de o aducere la un de zile să-i ții în șah, cu biciul și
voiu mai vedea. nivel savant extraordinară. Mie zăhărelul (dar zăhărelul lipsea,
mi se pare, am avut revelația în nu cred că s-au îmbogățit după
Scena e terminată și sunt ter- momentul în care am ținut aceste munca asta, ba chiar dimpotrivă,
minat și eu, m-a cucerit cu totul. pagini dense, că culegerea s-ar or fi adus de acasă – cine aduce
Deci am citit din Ioan Alexi, ați fi putut numi în egală măsură slănina, cine aduce ceapa, nu? În
reținut. Și să citesc acum trei-pa- Cultura română din Transilvania stilul ardelenesc tradițional, poa-
tru versișoare dintr-un text mult între datele respective – deci, să te), și să iasă o chestie fabuloasă.
mai faimos al lui Ion Barac, Istorie zicem de la jumătatea secolului Dar acești 28 de oameni au
despre Arghir cel frumos și despre al XVIII-lea până spre jumătatea adus la scenă deschisă pleiada
Elena cea frumoasă și pustiită cră- secolului al XIX-lea. Mi se pare uluitoare a autorilor de secol
iasă. Începutul e mai tare decât la meritoriu, fabulos, indiferent ce XVIII-XIX români din Transilvania
Homer, după părerea mea, sună chichițe s-ar putea descoperi – că – eu i-aș fi inclus și pe ăia care nu
mult mai bine. Îmi place la nebu- n-au fost suficient aprofundate aveau legătură directă cu Școala
nie. Întâia parte: sau că n-am avut în vedere cutare Ardeleană, pentru că te poți în-
variantă sau că trebuia totuși să treba dacă conceptul de Școală
Te visaiu mișcând din buză, privilegiem altceva, sau cum am Ardeleană expandat, și la Banat,
O, prea drăgălașe Muză! adăugat eu, de ce n-ați inclus și de pildă, mai rămâne tot Școală
Verși glas îngeresc din gură, lucrurile astea cu paternitatea Ardeleană. Dar poate că dacă îl
Care inimile fură, incertă? Și copiii din flori sunt ai vom extinde mai mult – și sunt
Fură și le amăgeaște noștri, nu? Ce crește în grădina pentru o viziune generoasă, care
După ce le îndulceaște. noastră e al nostru. Deci nu-i re- să înglobeze, nu să elimine, poate
Te rog, ce ești mângăiosă negăm. Mă gândesc că am atâția că până la urmă rezultatul va fi
Firilor celor doioasă, vecini, la urma urmei. Și până la că, totuși, vom ajunge la ideea
Dintr-acea dulce puteare urmă, pe tărâmul ăsta al culturii că cei patru corifei rămân Școala
Pică-mi puțintică miare, savante mi se pare fabulos – 175 Ardeleană și toți ceilalți sunt
Să pot cânta cu simțire de texte din 40 de autori. cohorta de cărturari antrenați
A lui Arghir pribegire, Deci, imaginați-vă, trei sfer- într-o mișcare culturală foarte
Fiiu al celui cu vestire turi dintre ele nu au apărut, nu interesantă, foarte valoroasă
Craiu Acleton la numire. au fost tipărite – și acum sunt pentru noi. Altă dată vă voi citi
Cel mai mic născut, se știe, manuscrise. Oamenii ăștia știau, din Cuvântariul lui Alexi, să vedeți
Precum la Hronică scrie. „domnule, să mă duc la tipografie ce înseamnă hartierul: fabricantul
la Buda? Dau de băut acolo, poa- de hârtie. Vă mulțumesc pentru
Și asa mai departe. Extraor- te nu mă publică. Zice cenzura atenție. Show-ul meu s-a încheiat.
dinar! Senzațional! Niște autori despre fratele Șincai că sunt o
fabuloși pe care îi descoperim moacă particulară, că sunt demn
DORA PAVEL
STEAUA 11-12/2019
Moscova, Sankt Petersburg etc., ce fac acești cărturari, unii cu este aproape perfectă. Eugen
Simion a spus că o sută de ani textele sunt formidabile, cred că tipografii. Lui Bogdan i se trimi-
de aici încolo nu se va mai face ar fi lucrarea care ar trebui dusă tea un text noaptea la ora trei și
așa o lucrare și aproape că îi dau cu tine pe insulă – unica, pentru în trei minute răspundea cu „se
dreptate. A fost termenul foarte că nu ai o viață să o citești, să o în- face”. Dacă înțelegeți acest „se
scurt și munca nu a fost grea, țelegi –, am admirat niște oameni face”, însemna că lua de la capăt
ci a fost – aș spune – aproape care trăiau în jur de șaizeci de toate volumele, care inițial au fost
inumană. Au fost atât de puțini ani, mai mult nu prea au depășit. tehnoredactate în trei volume și
colaboratori, dintre care mulți nu Te complexează, pur și simplu, au devenit apoi patru, și totul se
erau specialiști. Au trebuit formați citind ce este acolo nu-ți mai vine dădea peste cap, s-a dat peste
pe parcurs, ca și mine. Eu nu am să scrii nimic, niciun rând. Sunt cap de o mie de ori. Bogdan a
specialitatea aceasta. Sunt filolog, minți atât de luminate încât noi făcut singur tehnoredactarea,
dar domeniul meu este altul – eu nu ne putem apropia de ele. Abia el și cu Eugen – tot ce înseamnă
scriu romane. M-am angajat cu să le înțelegem, să le descifrăm. tehnoredactare, paginare. S-a
ani în urmă la Biblia de la Blaj, să Aceasta a fost șansa mea. Făcând luat totul de la cap de zeci de ori.
fac corectura și colaționarea, și corectura și colaționarea celor pa- Timp de șase luni, deci, am mun-
am făcut-o. tru volume, am avut și neșansa că cit o echipă de patru: Eugen Pavel
A fost lansată la Vatican, cred mă găseam în aceeași locuință cu cu Bogdan Harhătă, cu mine, care
că este o ediție foarte bună. Eugen Pavel – prin mine a trecut trebuia să tot corectez de la cap
Pentru ea am fost recompensată totul. – probabil că sunt niște despărțiri
și material, și cu binecuvânta- Deci el era vulcanul, eu eram în silabe care s-au creat în ulti-
rea episcopului Virgil Bercea sub lavă. Lava se răsfrângea asu- mul moment automat și nu îmi
de la Oradea, și cu un premiu pra mea, cu fiecare schimbare aparțin –, și profesorul Gheorghe
al Academiei – acum nu o să îl de normă. Ajungeam la textul Chivu, de la București, cel care a
mai pot lua – și cu declanșarea cincizeci, colaționat, lucrat – și făcut revizia, în primul rând cu
pasiunii mele și a vocației mele venea cu o schimbare de normă Eugen Pavel, revizia finală, și a
de romancier. În momentul în și atunci eu eram prima victimă lucrat și la transcrieri, mai ales de
care lucram la Biblie – asta îmi și trebuia să mă întorc în cincizeci texte latinizante. Până a fost dată
lipsea – mi-a venit ideea primului de texte. Eu m-am angajat la asta la tipar, la 1 noiembrie, pentru că
roman, care a fost și el pentru mi- dar n-am știut la ce mă angajez și eram presați de timp, a fost ceva
ne o lansare și o binecuvântare. el a spus „păi, tu te-ai angajat”. Da, dincolo de puterile omenești. Eu
Aici, la Școala Ardeleană, am fost eu m-am angajat, dar nu am știut nu știu cine s-ar mai angaja la
singurul voluntar și aș spune că a exact volumul de muncă. Pe la așa ceva. Dar vreau să spun că
fost șansa – pentru că nu lucrez textul cincizeci, cum spun, mi se până în ultimul moment Bogdan
la Institut, am lucrat cândva, dar terminase orice energie și atunci Harhătă a muncit la tehnoredac-
am această pasiune a corecturii, am intrat pe rezerve și în rezerve tare enorm și după aceea a zis
sunt un corector maniac, nu mă am lucrat încă 125 de texte. Tot „vreau să uit”.
pot abține și pentru că făcusem îl rugam să mai reducă din ele. A Dar poate că e bine să reme-
acea corectură și colaționare la redus câteva. Acestea vor apărea morăm aceste lucruri, să ne bu-
Biblia de la Blaj, am zis că nu pot în ediția a doua. În sfârșit. Vreau curăm în final de munca investită.
să las pe nimeni în locul meu – mă să spun că 30, sau câți am fost, de Mie mi-a făcut plăcere în final.
rog, și împreună cu soțul meu – să transcriptori, inclusiv eu și Eugen, Atât mai spun. Frustrarea mea
fac această muncă. Sunt 6500 de după ce au transcris toți textele, cea mai mare a fost că – au fost
pagini, vă rog să vă imaginați, au eu le-am luat de la cap și am citit nu patru ani, au fost cinci – am
fost patru ani și ceva de muncă, literă de literă, chirilice, latine, să fost îndepărtată de roman și abia
timp în care, cum a spus Eugen, el vedem ce a scăpat celorlalți. Dar acum mă întorc la el, dar cu cinci
STEAUA 11-12/2019
a fost întrerupt și a trebuit să co- în aprilie anul trecut – lucrarea ani mai bătrână, cu cinci ani de
recteze și Enciclopedia literaturii trebuia terminată în toamnă, vă forțe mai puține și sper că voi re-
române vechi. spun niște lucruri din culise ca să uși să recuperez lucrul pe care îmi
Și acolo sunt peste 800 de vă faceți o imagine asupra mun- place să îl fac cel mai mult și de la
pagini de citit și de corectat, bi- cii –, în aprilie anul trecut tran- care am fost îndepărtată. Atât am
bliografie, trimiteri bibliografice scriptorii au terminat. Deci nu mai vrut, să mă plâng. Să mă vaiet, de
pe care le făcea Eugen. Am avut aveam treabă cu ei și am rămas în data asta. Mă bucur totuși în final
șansa și neșansa – atât am vrut să echipă de patru: coordonatorul și că lucrarea aceasta a ieșit.
spun – de a participa la această Bogdan Harhătă – mâna dreaptă
lucrare. Șansa de a afla ce am aflat. și, cum să zic, capul limpede, [transcriere
65
dar „parcele” au hotărât să treacă Pentru tine, iubitul meu…” Ecoul crucea lui Iancu e brâul de fier”, în
la cele veșnice în 2017. Cântării cântărilor se îmbină în care ultimul vers devine o sugestie
Pentru Dan Traian Râșniță po- acest fragment cu motivul „apei a puterii de viață a națiunii româ-
ezia și muzica au fost un violon vii” din basme. ne. Nemișcare este un tablou static
d’Ingres și nu s-a gândit după anii Ceea ce-l îndepărtează de în care o alăturare de lucruri și ele-
adolescenței să mai scrie poezii, atmosfera apăsătoare, bacovia- mente: „odaie mohorâtă”, în care
dar din când în când, răsfoia caiete- nă de toamnă este sentimentul plutește liniștea, o pisică „foarte
le și foile manuscriselor de poezie. încântării în fața naturii. Printre mică” stă-mbufnată și urâtă „pe-un
Doamna Ștefania și cei doi fii ai sălciile plecate este o asemenea covor de rogojină”, o lumină pală
săi, Tomiță și Alexandru, îi tipăresc reverie în fața naturii, cu reveni- ce abia străbate perdelele, o glas-
66
acum, cu pioasă aducere aminte, rea unor versuri descriptive sub tră cu o floare de cicoare – a căror
înșiruire duce firesc la versul final: poezie erotică cu ecou din înche- iar acest volum, ca o revelație pos-
„Asta este casa noastră”. ierile șocante soresciene, este o tumă confirmă un reușit început
Parafrazele după Nichita suită de condiționale negative. de zbor liric: „Iar eu în umbra lumii
Stănescu, idolul generației șaize- Când se făcu lumină este un tolănit,/ nu știu ce-a fost,/ ce este,/
ciste, și după Marin Sorescu, sunt autoportret liric, care ne ajută să ce-o să vină,/ știu doar c-atunci/
exerciții reușite de virtuozitate definim poezia lui Dan Râșniță. când se făcu lumină/ am încercat
poetică. De n-ar fi este o asemenea Pentru el poezia este „o iluminare”, să zbor/ și-am reușit”.
STEAUA 11-12/2019
67
Cuplu (detaliu)
Emanciparea femeii
în dramaturgia realismului socialist
Liviu Malița
astfel să se dovedească ea însăși o obiective economice, iar ulterior de planuri între nivelul eului con-
artă progresistă. Noua dramaturgie decretului din toamna anului 1966 știent și memoria colectivă arhe-
comunistă va fi interesată, în con- de interzicere a avorturilor, de su- tipală, decalajul dintre autoritatea
formitate cu exigențele canonului bordonare la politica demografică. modelelor masculine și afirmarea
realismului socialist, de emancipa- Este un feminism fals, întrucât nu feminității în societatea contempo-
rea socială (selectându-și perso- este inițiat de către femei, ci, „osten- rană, faliile dintre tradiția străveche
najele predilect din mediile active tativ” și „strident”, de către Partid. și modernitatea accelerată etc.)
de muncitori și țărani). Totodată, o Totodată, este „modelat pe un tipar Dramaturgia realismului socialist
modalitate redutabilă de legitimare masculin”, deci realizat implicit operează însă cu un număr redus
a Partidului a constat în preluarea, „prin negarea condiției feminine”: de modele de feminitate, pe care le
68
în literatură, a discursului despre impune imaginea „revoluționară” subordonează celor două categorii
antitetice: femeia trecutului și femeia în noua dramaturgie. Este tipul de (Bunica) din Citadela sfărîmată de
viitorului (viitor care, se știe, era an- femeie supusă, fără rol social, dar Horia Lovinescu, personaj construit
ticipat de prezent). Prima categorie cu rol matern, pe care Partidul și-a cu ajutorul inventarului clișeistic al
este, la rândul ei, ilustrată predilect propus să o emancipeze electiv. propagandei. Persistența acestui
prin două ipostaze contrastive: „fe- Scenariul presupune o acțiune de clișeu este vizibilă și în piese de du-
meia-ispită” (nesupusă, sălbatică) și separare (adesea brutală) a aces- pă 1965, precum Logodna (1969)
femeia exploatată de vechiul regim teia de mediul de proveniență, de Paul Everac. Aici, personajul
politic. Repudiată ideologic, prima când rural (context în care se Dorina, „un fel de Atenă născută
ipostază este utilă dramaturgic, activează, de obicei, opoziția sat / prin partenogeneză din creierul
contribuind esențial la construcția oraș; obscurantism / cunoaștere/ partidului și posedînd o emblemă
intrigii. Cu excepția frumuseții, ea știință), când (periferic) urban, a divinității, ochiul, privirea vivace
însăși purtând semnele decadenței prilej de etalare (prin tipologia fe- căreia nu-i scapă nimic” („ochi
(moderniste), pentru că asociată cu meii-sudor/frezor/inginer/chimist magic”), are meseria de controlor
luxura, senzualitatea (interpretată ș.a.) a progresismului colectivist, optic și, totodată, menirea de a
drept instinctualitate degradantă, prin contrast cu pasivismul retro- descoperi/ detecta și defecte de
obscenitate și vulgaritate) și seduc- grad burghez. Uneori, rolul matern caracter. Emancipată de Partid
ția, celelalte caracteristici de femme este amputat și el, din rațiuni „pentru a emula cu modelul con-
fatale sunt conotate explicit nega- caricaturale. Surorile Clemanece sacrat al masculinității”, femeia
tiv. Extravaganța vestimentară și și Esmeralda ilustrează schematic (ca o revanșă de rol) îl educă pe
comportamentală (sugerate, de alt- tipologia victoriană a fetei bătrâne. bărbat. Titlul piesei trimite simbolic
fel, precar din punct de vedere Adesea, tema emancipării fe- la logodna mistică a lui Aurel (v.
dramaturgic) devin semne de de- meii se intersectează cu proble- semnificația numelui) cu Dorina
pravare morală. Atractivitatea pe matica generaționistă. Generațiile și, totodată, a cuplului, în general,
care acest tip de feminitate o exer- mature sunt condamnate și elimi- cu partidul (v. Angelo Mitchievici,
cită este repudiată ca perversă și nate, ca nereformabile, iar repre- „Logodnicii și partidul”, în Explorări
periculoasă ideologic, întrucât con- zentanți ai tinerei generații, care în lumea comunismului, I, pp. 169-
travine valorilor civice, mai exact îmbrățișează frenetic noua ideolo- 209; 203).
partinice. Mereu, rolul său este gie comunistă, se transformă radi-
negativ. Ea îl prinde în mreje pe cal: ei se desprind/ dezic de trecut Pseudo-feminism
bărbat și îl distrage de la sarcinile și și încep o viață nouă (neverosimilă
provocările uriașe ale construcției
societății socialiste și de la urgențe-
le actualității. Hipnotizat, bărbatul
artistic, însă) sub ocrotirea atentă a
Partidului-far. Procesul este amplu
urmărit de către Lucia Demetrius,
M odul în care Partidul proiec-
tează scenariul emancipării
femeii e un pseudo-feminism,
devine surd la somațiile ideologice pe parcursul (așa cum sugerea- care se reduce la un mecanism
ale zilei, de ctitorire a socialismului. ză titlul piesei) a „trei generații”, de re-educare politică pentru a
(v. Ioan Stanomir, Explorări în lu- prin trei tipuri feminine: Sultana, obține „omul nou”, depersonalizat
mea comunismului, I, pp. 133-137). Ruxandra și Eliza. și desolidarizat. (De fapt, femeia
Femeia fatală este, totodată, un În ceea ce privește cea de-a se masculinizează, inclusiv la nivel
topos estetic decadent, al cărui doua categorie, femeia-viitorului, vestimentar: îmbrăcată în salopetă,
farmec „fetid” ideologia îl denunță. aceasta e, de fapt, femeia prezen- purtând bocanci și exercitând pre-
Prin contrast, modelul (promovat, tului, cu convingeri comuniste fer- dilect profesii specific masculine,
de exemplu, de Horia Lovinescu în me, care acționează eficient pentru ea își pierde feminitatea, suferind
Lumina vine de la Ulmi) este cel în construirea zi de zi a viitorului lu- o mutilare; erotismul e instrumen-
care devoțiunea față de Partid pri- minos stipulat de documentele de talizat și el în beneficiul Partidului.
mează față de sentimente individu- partid. Își etalează caracterul revo- Nu e vorba, așadar, de o eliberare
STEAUA 11-12/2019
ale „burgheze” (precum dragostea luționar prin energie (consumată autentică, ci de oportunitatea de a
senzuală ori psihologică), eludând pe șantier), intransigență (toleranță crea o nouă servitute. Se schimbă
pasionalitatea erotică. zero față de abateri, fie și infime, de actanții doar (și vectorii de putere):
la linia Partidului) și vizionarism acum, femeia nu mai e instrumen-
(are privirea orientată spre viitor, talizată de către bărbat, ci de Partid.
„Femeia viitorului”
pe care îl descifrează exclusiv în Aservită complet de acesta, devine
capitalistă, este mult mai frecventă se diferențiază „bătrâna savantă” ia castratoare, femeia falică.
Cu rare excepții, dramaturgii bărbatului, și, contrar prototipului, E de consemnat, de aseme-
optează pentru emancipare ideo- și-a șters personalitatea. (Cele două nea, piesa lui Horia Lovinescu,
logică, în detrimentul emancipării ipostaze antitetice vor fi reluate în Moartea unui artist (1964), în care
psihologice (mult mai ofertante es- Acești nebuni fățarnici, 1979, prin apar trei ipostaze ale feminității,
tetic). Irina (din Citadela sfărîmată) cuplul Camelia – Silvia: femeia fru- manifestate nu doar ca trei vâr-
este unul dintre puținele exemple moasă, evoluată intelectual și spiri- ste distincte ale acesteia, ci mai
ale unui proces de autodevenire, tual, dar rea – asocierea dintre rău ales ca trei atitudini în fața vieții:
autentic psihologic și organic din și instrucție e frecventă – și femeia ipostaza doicii bătrâne, a tinerei
punct de vedere dramatic. Din pă- bună, casnică, devotată bărbatului. inocente și exuberante (care
cate, ceea ce este schițat dramatur- Se instituie, totodată, o schemă retrezește instinctul vieții și re-
gic ca un proces (fecund artistic) de dramaturgică, derivată dintr-o îndrăgostirea protagonistului) și
reconstrucție a eului este anulat, cu viziune hegeliană, în care cuplul ipostaza femeii mature, indepen-
un singur gest, în final, când, asu- este înțeles ca raport de supunere dente, cerebrale, intelectuale. (În
mându-și doctrina Partidului, Irina între stăpân și slugă: bărbatul rudi- piesele anilor ce vin, se manifestă
este plasată pe orbita personajului mentar, mitocan, bădăran, incult, amplu acest tip de imaginar, care
pozitiv (Bunica), care o și inițiază dorește o femeie sofisticată; invers, valorifică feminitatea la vârste și
în noua gnoză comunistă. Ea bărbatul cu calități, bun, principial, ipostaze diferite.)
evoluează spre cucerirea propriei este atras de o femeie vulgară sau Cât privește dramaturgia re-
independențe, dar nu ca premisă doar banală. Feminitatea după care alismului socialist, emanciparea
a unei reconstrucții de sine, ci ca toți bărbații aleargă este, însă, una femeii nu presupune (așa cum se
reconfirmare a forței ideologice a modernă. De asemenea, invariabil, pretinde) exemplaritate, ci doar
Partidului. Piesa are schițate datele bărbatul mitocan, rudimentar, le conformism ideologic, al cărui re-
unei drame psihologice și politice, atrage pe femei, ca, ulterior, în zultat nu este, cel mai adesea, un
pe care, însă, autorul le sacrifică în Mobilă și durere; 1980, prin, proba- portret viu și credibil, ci o abstrac-
favoarea unei pretinse „drame de bil, forța maleficului.) țiune propagandistică, ineficientă
idei”, care nu reușește, totuși, să Șeful sectorului suflete propu- în plan mentalitar („Este uluitor, va
depășească etalarea contrastivă a ne, prin Magdalena, ființă bovarică, declara Horia Lovinescu, în 1965,
unor sloganuri ale epocii. un personaj construit poliedric și în cîte piese personalitatea femeii
Deficiențe similare pot fi sem- cu mai multă verosimilitate, dinco- este despotic încălcată. S-ar părea
nalate și în alte trei piese care con- lo de metaforele ce s-au aplatizat. că, în România, tirania bărbaților a
tau, în epocă, drept reușite certe: Ea luptă împotriva unei mentalități ajuns o adevărată plagă.”), întrucât
(Proștii) sub clar de lună (1962) de în care femeia este o posesiune, un inatractivă estetic. Se manifestă
Teodor Mazilu, Șeful sectorului trofeu al bărbatului, și reușește, cu din nou tensiunea radicală dintre
suflete (1962) de Al. Mirodan și ajutorul Partidului (Cupidon este, artă și propagandă, dificultatea
Nu sunt Turnul Eiffel (1964) de aici, un activist de partid) să-și de a crea sub axiomele acesteia.
Ecaterina Oproiu. cucerească independența. Nu una În cazul și în contextul României,
Utilizând procedee ale teatrului socială (pe care o deține deja), ci mai exact, în chestiunea particu-
în teatru, Proștii… este o punere în o independență a feminității sale lară a reprezentării dramaturgice
abis a unei piese propagandistice sulfuroase. Va alege un bărbat cu a femeii, reușitele artistice sunt,
care descinde din literatura agita- mai puține atuuri sociale, dar ca- cel puțin în primele două decenii,
torică. Umorul este specific celui re-i conferă o împlinire sufletească. puține și palide, deci insuficient
de brigadă artistică. Mazilu mixea- Piesa este grevată, însă, de toate de convingătoare. Se poate susți-
ză cele două prototipuri/clișee ale ideologemele acelor ani. ne, de aceea, că (în situația dată)
feminității care funcționau în anii Venind după o perioadă de coabitarea cu propaganda a fost
50. Ortansa și Clementina (două mai mult de un deceniu în care mutilantă pentru artă, iar izbâ-
STEAUA 11-12/2019
prietene) sunt niște caractere interioritatea era un subiect tabu, nzile sale s-au obținut în pofida
ideologice, din care le e derivată Nu sunt Turnul Eiffel este o dramă și nu datorită propagandei, prin
psihologia. Ortansa provine dintr-o a cuplului, în care sunt implicate distanțare (chiar fără a atinge sub-
familie mic-burgheză; frumoasă, probleme ale comunicării, ale versiunea) și nu prin conformitate.
voluntară, răsfățată, solicitând temporalității diferite, ale vieții Adevărata emancipare a femeii
atenția bărbatului, e definită in- care inevitabil deziluzionează. (mai ales de clișeul propagandistic
direct ca o femeie-obiect. Urăște Finalul convențional dezvăluie al emancipării femeii) are loc, în
munca și cinstea. La antipod, ceea ce autoarea se străduise dramaturgia românească, abia
Clementina e caracterizată prin să mascheze: camuflarea opti- după 60, odată cu procesul gene-
principialitate comunistă. Totuși, mismului ideologic în optimism ral de emancipare a literaturii, cu
70
mistic
distanțare sau neutralitate a vocii în poemele în proză din a doua
poetice, precum și o reducere la parte a volumului), care transpun,
esențial a imaginarului) cu care în registru realist, un soi de ilu-
Marius Conkan autorul își construiește poemele minare cvasi-religioasă. De altfel,
din Uau, sugestiv puse în lumină moartea devine cadrul medita-
de ilustrațiile Ioanei Drogeanu. ției în câteva texte care, fără să
sau chiar la supraevaluarea poe- nu mai merge/ mă-ntîlnesc cu poeziei coincide cu o etapă exis-
ziei sale (așa cum s-a întâmplat în prieteni vechi/ și merge/ dar ceva tențială „făr-anestezii alcoolice”, în
ultimele decenii și cu alți autori nu mai merge/.../ îi văd aceleași care nefericirea nu mai este trăită
considerați a fi niște borne para- cămăși la uscat/ pe care le poartă la modul romantic-tumultuos,
digmatice). Dar cabotinismul și una peste alta din liceu/ și mă ci devine punctul de fugă (cu in-
experimentul de gradul poeziei înduioșează/ dar mă-ntorc la tensitățile lui minore, dar irizante)
nu s-au aflat nicicând printre în- viața mea, la golul meu/ și nu mai al unor cadre domestice redate
deletnicirile estetice ale lui Sociu, cuplează”, p. 9). ca un melanj de melancolie,
care și-a reconfigurat mereu stilul În continuarea acestor (auto)- mici nevroze și extaz („plimbări
în funcție de noile reprezentări ale proiecții transgresive, care vor- spre frigider, așteptări la aragaz/
71
vieții intime și sociale. besc, în fond, despre o identitate ninsori însorite ca promisiuni de
extaz/ și-n aerul alb, curul ei dul- prin elemente simple, dar esen- presa românească. O carte solidă și
ce, dezvelit // ce-i cu tine, de ce țiale („nu vreau nimic din afară, carismatică. Exact genul de roman
nu poți să fii fericit”, p. 14). Autorul nimic din adînc/ numai să mă uit care cred că poate cimenta inte-
construiește, astfel, o întreagă la comedii și să mănînc/ păcat că resul pentru lectură al cititorului
lume post-etilică, hibridă, care nu pot să mușc pe dinții din față/ român. Actualul roman, Și vom
se hrănește din „ficțiunile” perso- fincă omul e și prost în viață”, p. muri cu țoții în chinuri, se așează
nale, cvasi-mistice ale unui Sociu 13). Construit prin alternarea firesc pe aceeași linie, demonstrînd
deziluzionat, căutând sensuri re- formelor poetice (textele rimate că romancierul rîmîne consecvent
velatorii în gesturi și întâlniri apa- își continuă deseori sensul în sec- unei formule pe care o stăpînește
rent banale sau fortuite (cum ar fi vențe lungi de proză alertă) și a foarte bine.
întâlnirea cu homeless-ul Florin). perspectivelor (mai ales în ultima Astfel, Bogdan Teodorescu
În multe poeme este pus accentul parte imaginarul este creat prin devine principalul reprezentant
pe relația dintre material, organic multifocalizare), volumul Uau, în literatura noastră al unui gen
și (i)realitățile sufletului, fie în ter- în ciuda câtorva fragmente pro- extrem de prizat în vest: thriller-ul
menii unui erotism spectral, fie ca zastice care, din cauza balastului politic, gen care la noi este aproape
discurs eschatologic despre for- explicativ, nu se ridică la nivelul inexistent (cred că există cel mult
mele înstrăinării și ale „desprinde- ansamblului, marchează o impor- zece autori decenți care să-și fi
rii”, precum și despre transformă- tantă mutație estetică: și anume, încercat mîna în această direcție).
rile lumii familiare sub conștiința explozia de „clasicism” în poezia Mai mult, el nu doar cimentează un
unei morți repetate. Realismul actuală care, oricât de dedicată gen, ci încearcă și reușește să-i ofe-
mistic, sub semnul căruia se află ar fi noilor tehnologii și –isme, re o profunzime și o subtilitate care
volumul Uau, își găsește expresia s-ar putea să urmeze și o astfel de lipsesc la exemplele anglo-saxone
predilectă tocmai în hibridarea cale. cunoscute ca best-selleruri inter-
dimensiunilor biografice și socia- naționale. Aici intervine, inevitabil,
Seriozitatea
le cu zone mai intuitive, inefabile și tradiționala aroganță a autorului
și spiritualizate (pe locuri chiar român, care simte întotdeauna
ezoterice), care, deși nu au lipsit nevoia de a amesteca în text și o
nicicând din poezia lui Sociu,
capătă acum o amplitudine mai romanului minimă filosofie, și un minim gest
didacticist.
accentuată. În această turnură de
stil și reprezentare afectivă con- facil Dar Și vom muri cu țoții în chinuri
este un roman care se citește cu
stă, în fond, caracterul oarecum plăcere și ușurință. De data aceasta
cvasi-profetic al câtorva texte Victor Cubleșan Teodorescu pune în scenă trei po-
care trasează spațiul invizibil și vești pe care le urmărește în para-
inexprimabil al unei decăderi și lel, trei povești care par să nu aibă
iluminări profund personale.
Fără să adopte vreun act de
frondă (cum s-ar fi întâmplat în
R omanul lui Bogdan Teodorescu,
Libertate, a constituit, acum trei
ani, o surpriză plăcută. Nu-l citisem
nici un punct de intersecție, dar ca-
re, desigur, în final, își dezvăluie in-
tricatele conexiuni. Fiind un roman
poezia anilor 2000), Dan Sociu pînă atunci pe autor decît în ipos- cu structură de narațiune polițistă
refuză, pe de altă parte, orice taza mult mai cunoscută de analist și cu multe surprize și întorsături
condiție elitistă a poetului, scri- politic și recunosc că deschisesem de situație voi încerca să devoalez
ind despre momentele simple volumul cu destule idei preconce- cît mai puțin. Avem în primul rînd
de singurătate și plăcere privată, pute. Dar ceea ce mă convinsese povestea unui fost om politic și
ceea ce face ca poemele lui să atunci că romanul merită nu doar (aparent) fost șef de servicii secre-
emane o forță de identificare atenție, ci și poate și puțină recla- te care, dintr-un fel de exil forțat în
STEAUA 11-12/2019
puțin întâlnită astăzi chiar și în mă, era onestitatea proiectului. care s-a autoexilat după pierderea
textele autorilor mult mai atașați Nu era un roman care se dorea o alegerilor de către partidul său, se
de reprezentările sociale. Aceasta capodoperă, nu era un roman care întoarce în țara natală, s-ar părea
și datorită unei orchestrări foarte să pună în evidență genialitatea grav bolnav, pentru tratament, dar
bune a vocilor poetice, a regis- autorului, nu era genul de text care este supravegheat la sînge
trelor ironice și a rimei (care nu care tînjește spre o unanimă și hi- de noul șef al serviciilor secrete.
pare căutată dinadins sau cu ori- perbolică glorificare. Era un roman Avem mai apoi povestea unui
ce preț, dând impresia continuă cinstit de raftul doi, scris alert, bine investitor european între două
de relaxare stilistică), precum și frazat, ancorat foarte bine în pro- vîrste, aparent detașat de tot ce
datorită construcției excelente a blematica contemporană, legat de înseamnă implicare emoțională,
72
peisajelor afective, rememorate tematicile care brăzdează constant venit într-o țară din estul Europei
pentru a găsi o investiție facilă și narativă, cea la persoana a treia, cu ai reușit în trei sute de pagini să
profitabilă în baruri sau cluburi de personaj reflector. Episoadele sînt livrezi un mesaj, explicitarea lui pe
noapte. O poveste care ironic și scrise alert, cu un minim de detalii trei foi nu va drege busuiocul.
aparent pare să urmeze un timp semnificative, fără vreo opulență Și vom muri cu țoții în chinuri
traseul narativ dulceag din filmul stilistică, concentrat exclusiv pe o este un roman despre ură în lu-
Pretty Woman. Și, în fine, mai avem scriitură suplă și eficientă, într-o mea contemporană. Despre ură,
povestea lui Arif, un refugiat sirian foarte bună tradiție anglo-saxonă putere, manipulare, răzbunare.
introvertit, extrem de inteligent și din care este evident că romanci- Un roman despre cum ura naște
de cult, prins mai degrabă fără voia erul a învățat lecția foarte bine. În paranoia, violență, despre cum
sa într-un proiect propagandistic fine, povestea lui Arif este relatată alimentează un ciclu nesfîrșit de
care vizează realizarea unui fals la persoana întîi, e o confesiune acte care sfîșie latura bună din-
documentar despre traseul pe care directă centrată pe personaj, cres- tr-un om. Ancorat în subiectele la
sînt siliți să-l parcurgă emigranții cînd și prinzînd contur, prinzînd modă ale zilei, Bogdan Teodorescu
sirieni spre Europa și toate împi- carne narativă din amintiri și co- scrie despre statul securistoid din
lările la care ar fi supuși. Nicăieri mentarii. Evident, Arif devine prin România, despre cum se alimen-
nu se precizează în clar localizarea această alegere personajul cel mai tează noul terorism și despre cum
acțiunii, dar după un timp devine uman, cel mai complex, cel mai indivizii sunt consumați, cîteodată
evident că litoralul românesc este apropiat de cititor. Dacă celelalte total, de cea mai înfiorătoare ma-
evident fundalul romanului. Chiar personaje au un ușor schematism nifestare umanului: ura simplă și
și multe personaje sunt identifi- în construcție, nu unul supărător, pură. Romanul aduce surprinzător
cate doar după poreclă, sau doar ci mai degrabă unul care vine din și o serie de informații interesan-
după numele mic. Pentru un scri- te. De aici poți învăța mai multe
itor curajos de altfel, este destul despre războiul civil din Siria decît
de ciudat să-l vedem pe Bogdan din media, conflictul fiind extrem
Teodorescu sfiindu-se brusc în de detaliat observat și prezentat
a-și numi terenul de joacă. Toate foarte echilibrat. Chiar și imagi-
aceste false voaluri nu aduc nici un nea sistemului de supraveghere
plus de subtilitate și nici nu ampli- românesc, chiar dacă în tușă ușor
fică valoarea generală, universală a caricaturală, e veridică și sumbră.
poveștii, care rămîne una profund Dar toate informațiile asamblate
românească în esență. Rezumat în roman sînt livrate firesc și fără
astfel romanul pare destul de aiu- aerul de a face pedagogie. Pînă
rit, dar Bogdan Teodorescu știe să spre final Bogdan Teodorescu știe
fie foarte credibil în modul în care să rămînă un prozator versat și
își prezintă narațiunile, reușind să îndemînatic. Scriitura sa este una
găsească pentru fiecare tonul și dorința de a centra un anumit tip matură, care nu mai aduce surpri-
cadența potrivită. Supravegherea de individ general recunoscut pe ze. Profesionist, prozatorul este un
e descrisă prin dialogul direct care Teodorescu îl asezonează în romancier extrem de meticulos și
dintre șeful serviciului secret și funcție de necesitățile propriei na- de conștient de resursele pe care
adjunctul acestuia, care este și rațiuni, Arif este complex și atipic. le are la dispoziție.
ofițerul de caz însărcinat cu orga- Este și aici o demonstrație pe care Rezultatul final este un roman
nizarea supravegherii. Tonul dia- prozatorul dorește să o facă, dar pe care îl recomand cu multă
logului surprinde acea cunoscută aceasta nu reușește să dăuneze căldură și promit să îl urmăresc
mîrlănie a oficialului român, spoit construcției romanului decît în cu interes pe autor. Și vom muri
de o educație pe care nu o are dar ultimul episod, în care mai apare o cu toții în chinuri este genul de
STEAUA 11-12/2019
pe care o imită. Există o doză de voce narativă, cea a tatălui lui Arif, volum solid și onest care ține în
ironie, de burlesc, undeva într-un care vine să tragă un fel de con- spate o literatură sănătoasă. Nu
strat ascuns, dar care transpare cluzii ale evenimentelor derulate. este literatură comercială, dar
subtil, tot peisajul urmăririi tehnice Practic și aici Bogdan Teodorescu este genul de literatură cu care
și intruzive primind accente cîteo- reia ceea ce îi reproșasem și la pre- se poate face comerț cu succes.
dată parodice. Episodul care este cedentul roman, simte în final ne- O posibilă poartă de intrare spre
dezumanizant și deranjant ca idee voia de a explica cititorului ceea ce literatura noastră contemporană
prinde acea coloratură balcanică a pus în scenă. Din nou transpare pentru cititorul care dorește în
foarte românească. Pentru linia comentatorul politic și profesorul primul rînd să fie antrenat într-un
investitorului, Bogdan Teodorescu universitar, ipostaze care ar trebui demers inteligent, plăcut, dar fără
73
apelează la cea mai clasică formulă să lipsească din roman – dacă nu mari constrîngeri intelectuale.
acte întreprinse în spațiul poetic. cădea din trandafirul de/ pe masa
În principiu, „eul” își mărturisește de spital și cum în timpul căderii
Teo Chiriac, și recunoaște starea de luciditate
în care își construiește textele, îm-
petala de/ purpură refăcea – într-un
limbaj de mult uitat –/ echilibrul/
și metapoezie
din pădurile africane care își schim- E doar un exemplu, poate edifi-
bă cu o mare mobilitate culorile cator, pentru această ambivalență
în funcție de mediu – dar, spre a scrisului lui Teo Chiriac. Poetul
Ion Pop deosebire de el, poetul face de fapt se vede adeseori în ipostaze du-
dintr-un mijloc de apărare prilejuri al-conflictuale, conciliate firesc
de vulnerabilizare a propriei ființe, într-o dinamică a eului ce nu se
poemelor. Cel ce vorbește în aceste „fantomei tatălui”, a iubirii neîmpli- derile, în genere echilibrate, dintre
versuri se situează, de fapt, chiar nite pentru Ofelia, pentru ca în final conceptual și sensibil. Stratul „teo-
dacă o spune cu jumătate de gură, să citim această strofă edificatoare retic” al versurilor este însă mereu
într-un spațiu de interferențe între pentru întoarcerea necesară totuși sprijinit de aportul metaforei, iar
un teritoriu dens populat de sim- la faptul concret, particular, purtă- folosirea unor „refrene” ce ritmea-
boluri sacre ori de referințe livrești tor de valoare simbolică, chiar în ză textele e în profitul unei mode-
consacrate, și unul mai degajat, ce sensul poeziei moderniste tradițio- lări muzical-ritualice a discursului.
lasă loc mișcării libere a meditației nale: „Înainte să închid ușa salonu- Un bun exemplu ar fi poemul mai
asupra acestor repere moștenite, lui în care prietenul meu/ continua amplu „Scriptor în Babilon”, unde
cu distanțările presupuse de orice să monologheze în fața geamului un anumit orgoliu al constructoru-
74
act de conștientizare a propriilor deschis/ am putut zări cum o petală lui de cuvinte multiplu revelatoare
apare contrapunctat de o nuanță câmp/ din clipă în clipă metamor- dramatică a Basarabiei și României
ironic-antifrastică, precum în ver- fozează suflet corp aripă// Când cândva întregi sunt „tratate” prea
surile repetate la intervale, care au iese în câmp să-și citească operele discursiv și în care „programul” e
un ton festiv și solemn („Căci din theoene/ emoțiile îl sfâșie de viu prea vizibil. Dar nu acestea decid
clipă în clipă va începe ceremonia precum turmele de hiene/ Și iarăși în privința caltității de ansamblu a
de inaugurare/ iar la festivitate va viața viețuiește și viermele vier- acestei cărți în care – descoperim la
veni cu daruri Împăratul ceresc muiește/ Și iarăși iarba înverzește capătul drumului – „Big Bangul” nu
însoțit de suită”), de n-ar apărea în cu prospețime/ vălurind până la e de fapt al începuturilor de înche-
final imaginea prăbușirii și absen- astrul din înălțime”. gări cosmice, ci al cristalizării unei
ța Împăratului ceresc ocupat nu Iată, deci, că Teo Chiriac face viziuni a subiectului uman frămîn-
de solemnități, ci de soarta oame- poezie din chiar descrierea felului tat, a individului real, prin care se
nilor umili („a coborît să împartă în care se face poezie, dând accen- tinde permanent către o depășire
fericirile celor blânzi și smeriți/ [...]/ te, când mai grav-solemne, când a livrescului, a unei „arte retorice”
să-i facă pe șchiopi să meargă”). mai simplu-omenești, versurilor învățate de la unii și alții, pentru
„Morala” acestui apolog apare în sale situate mereu, cum spuneam a ajunge, în fine, la „sentimenul
finalul poemului: poetul se mulțu- la început, la limita dintre limbajul detonator”, personal, prin care se
mește să primească lângă ruinele transfigurării și cel comun, la liziera poate produce elevația spirituală.
„grandorii și frumuseții Turnului” o „pădurii de simboluri” cu spațiul mai A unui subiect liric care-și cunoaște
simplă „roză” consolatoare, primită abstract al cugetării „metaliterare”. bine precaritățile, dar nu-și pierde
din partea mai modestului inter- O face cu un firesc ce nu exclude niciun moment speranța că „zbo-
mediar angelic, fără ca totuși să dexteritatea „operatorului limba- rul curat”, despre care vorbea un
renunțe la așteptarea „Împăratului jului”, făcând mereu eforturi de Ioan Alexandru, va găsi într-o zi
ceresc”... Tot așa, pretenția a „ști to- menținere în echilibru a artizana- energia necesară. De aceea, finalul
tul”, din partea subiectului rostitor tului verbal cu imaginile „inspirate ”. poemului și al cărții e marcat, pe de
rămîne obsedat de mai măruntul În prefața volumului, Răzvan Voncu o parte, de apelul ardent la transfi-
„făcător de minuni”, care ezită să-i vorbește despre „ludicul lucid”, care gurarea spirituală și sentimentul nu
deschidă, „firav și tremurător ca ar fi definitoriu pentru acest mod de mai puțin puternic al ființei rămase
firul de iarbă”, poarta revelației. a scrie. Are, desigur multă dreptate, în așteptare, deplin conștientă de
Cam acesta e „macanismul” însă nu toată, căci latura propriu-zis condiția sa limitat-umană, șubredă,
discursiv pe care se întemeiază ludică, de joc verbal în speță, are nestatornică, supusă Trecerii: „–
mesajul poemelor lui Teo Chiriac: o totuși o greutate mai mică față de Zboară, Suflete al meu! Zboară și
oscilație între aspirația sau nostal- angajarea în căutarea „absolutului”, nu te pierde!/ Nu te pierde!// Iar
gia viziunilor și limbajului „augus- pe care o evocă la câteva pagini eu rămân aici – pământ uitat sub
te” și recunoașterea, ca purtător autorul acestor versuri. Un anumit jilave stele/ până când pielea și oa-
de semnificații nu mai puțin înalte, dezechilibru între „cugetare” și sele mele/ vor face din vale deal/
dar autentice, a faptului de viață „simțire” – ca să vorbim la modul cel vor face din vale deal” („Sufletul
și a lucrurilor ce se oferă ochiului mai tradițional cu putință – apare meu de până la Big Bang”). Un apel
viu în imediatul vieții de fiecare zi. doar în câteve texte în care temele, nu lipsit de dramatism, dar care
Este sensul concentrat în poemul ocaziile oferite de realitatea imedi- nu pare a ceda eternei resemnări
„Theosis”, cu titlu pornind de la nu- ată ori de întoarcerea spre istoria „mioritice”.
mele autorului, chemat să sugere-
ze accesul la autenticitatea râvnită
până acum de „vechiul sentiment”
și de cel „nou” (din titlurile primelor
două secvențe ale cărții). Or, aceas-
STEAUA 11-12/2019
tă transformare-transfigurare în
nume propriu a rostirii aduse la
dimensiunile omului concret pune
din nou într-o semnificativă legă-
tură limbajul înalt-transfigurator
cu datul omenesc al trăirii, și au-
tocomentariul reflexiv cu expresia
mai directă a acestor realități uma-
nizate: „Din vreme în vreme meta-
forizează astru și vierme/ din timp
75
Recitind „hipercanonul”
Daiana Gârdan
canonului (național și universal ențe de cititor (profesionist), iar discurs, dar și în afara lui. O astfel
de teză mi se pare convingerea cititorului, unui gust al acestuia mizele didactice printre rândurile
(mai puțin demonstrația) lui pentru experiment poate susține demonstrațiilor. Calitatea de pro-
Schwarz că modernitatea literară și completa numeroase teze care fesor de istorie literară a autorului
și artistică a depins într-o măsură au încercat să măsoare impactul are un scor mai bun aici decât ca-
semnificativă de disponibilitatea pe care selecția consumatorilor litatea sa de istoric literar. Reading
intelectuală și emoțională a audi- de literatură îl are în procesul the Modern European Novel este,
toriului ei. O sinteză aproximativă evoluționist al acesteia (deja „ca- fără îndoială, un instrument fo-
a propriei concepții o oferă însuși nonizatul” The Slaughterhouse of lositor pentru cei la început de
autorul: „Modernismul s-a văzut Literature al lui Franco Moretti e drum. Erudiția autorului, comple-
dependent de inteligența inter- un astfel de exemplu). O altă teză tată de astuția critică a lecturilor
pretativă a cititorului său. Este notabilă, care poate fi transplan- sale nu-l recomandă doar pentru
necesar să depășim interpretarea tată în studii viitoare, este și aceea o pregătire de bază în istorie
convențională a modernismului conform căreia expresiile literare literară, ci și pentru cele mai
și să încercăm să pricepem lumea și artistice (autorul vorbește în noi conversații despre canonul
autorilor moderniști, scriitori și speță despre roman și pictură) mondial. Schwarz oferă și o grilă
artiști, dintr-o perspectivă care ți- sunt o funcție a istoriei, a culturii. evoluționistă de lectură, una mai
ne cont de intervențiile, intersec- De la această ipoteză derivă ex- veche și mai nouă în același timp,
țiile, transferurile și contaminările cursul dedicat operelor europene în sensul în care, bun cunoscător
venite din partea contextului de secol XX pe care Schwarz le al teoriilor primare emergente în
cultural din care fac parte”. alege spre dezbatere, generând proximitatea istorică a lui Charles
În ciuda convențiilor mai de- analize care angrenează decorul Darwin și Herbert Spencer, cât
grabă tradiționale de structurare, socio-politic (dar și biografic al și al teoriilor actuale tributare
argumentare și manifestare a in- autorilor) al fiecărei operei. acestora, nu se anexează niciunei
tervențiilor critice, cartea de față Macrostructurile volumului de direcții, ci propune deschideri din
antrenează câteva interpretări față atestă și ele această întoarce- unghiuri inedite.
interesante în economia unor re la agentul extern operei care
discuții despre facerea și măsu- este cititorul. Schwarz pare că Daniel R. Schwarz, Reading the
rarea canonicității. De pildă, o se adresează mai degrabă unor European Novel since 1900. A Critical
abordare a canonului european cititori profesioniști în pregăti- Study of Major Fiction from Proust’s
așa cum face Schwarz, implicând re decât unor critici, țesând cu Swann’s to Ferrante’s Neapolitan
dimensiunea unei inteligențe a finețe analizele care depășesc Tetralogy, Oxford, Wiley, 2018.
STEAUA 11-12/2019
77
Portret
poezie Mihnea
Bâlici
Fiecare parc de tipul ăsta, în timpul sau în urma verilor dacă te simți în general singur,
hinduse, gândește-te la campusul global
Se umple de elevi, mult mai reali ca tine, ce își planifică, care i-a mâncat pe toți,
probabil, viața de student.
Tu îți imaginezi ce se află în spatele imaginii, în viețile unde orice experiență e la fel de validă.
lor ascunse. poți să stai ore întregi să te uiți pe pereți
la hărțile de calcar,
Potențialul irosit, norocul de care nu au profitat,
șansele distruse pentru că oriunde am fi, simțim un blocaj.
Sau gloria eternă pe care cred c-au dobândit-o: sunt dar suntem mai norocoși decât părinții noștri,
doar un zgomot aferent. care au prins tranziția din picaj,
E o ușurare uneori să te gândești la zilele duse.
suntem tineri și n-avem niciun martiraj.
Pe tine te interesează numai lumile ce sunt excluse
în schimb tu, tată, ai muncit doișpe ani în Italia
Privirii tale, dar te-ai lovit de scoarța prea reală de ciment.
ca acum eu să stau singur pe picioarele mele.
Tu îți imaginezi ce se află în spatele imaginii, în viețile
ce gândesc e în mare parte corect,
lor ascunse.
așa că îți adresez versurile astea
Trecutul n-are sens, poți să profiți până la moarte de
pe care doar tăietura le mai face versuri
amintirile apuse
și pe care probabil nu le vei citi atent.
Cu încântare, să speri că se vor strânge într-un sistem
coerent. încă îmi amintesc cu drag de Ladispoli,
E o ușurare uneori să te gândești la zilele duse, de palmieri și plajele pline de turiști,
Tu îți imaginezi ce se află în spatele imaginii, în viețile dar știu că ție ți-era silă de Adriatică
lor ascunse.
STEAUA 11-12/2019
Andrei
Dósa
creepy eco înăuntru, cu strigăte entuziaste, urmat îndeaproape
de ceilalți, pentru a le-o arăta în toată concretețea
odată aproape că l-am scăpat pe fiul meu ei tactilă. luându-și avânt, a lovit-o de mai multe ori
după ce l-am ridicat la înălțime cu palmele, gest obișnuit la copiii mici. (sunt foarte
cu un singur braț întins deasupra capului mândru de el.)
să-i reorientez cumva teribila voință
(voia să combine niște pietre în șanț) cum își fac unii prieteni. ne prezintă o iluzie, se dezvăluie
apoi în fața noastră, simțim că am ajuns la un alt nivel
și toate astea în prezența lui tata de profunzime grație bunăvoinței lor, nu știm că ceea
care s-a panicat ce ni s-a dezvăluit e o altă iluzie. ei nu știu că ceea ce
a reușit să spună doar păzesc e sticlirea răcoroasă și sterilă a spațiului menit să
te jó isten! păstreze și etaleze elaborate produse zaharate. sufletul
nostru tânjește să plutească în aerul rece cu sclipiri
pentru o clipă chiar mi-a alunecat din mână aurii al vitrinei din cofetărie, abia atingând fondantul.
l-am prins strângându-l de gulerul cămășii
(mărimea 12-18 luni) ne atrage tensiunea persoanei. ne atrage pentru că e
ca și cum i-aș cere socoteală pentru ceva neîndemânatică, lipsită uneori de grație, cu o încredere
în sine împrumutată de la un clovn cu deficiență de
copilul crește la maxim vorbire. ne atrage pentru că așa suntem și noi. ce plăcut
predispoziția de a provoca accidente și ce bucurie dansul unui cuplu, atunci când ambii
izbucnesc în râs și uită de stânjeneala provocată de
să-i cer socoteală pentru lupta vreun neajuns închipuit, de limitări, lipsa coordonării,
dintre egourile noastre emoții etc.
care a și început deja!
să cartografieze și să exploateze
să sugă miezul de energie din planetă urmărim încordați blestematele bile de loto
încercăm să forțăm asupra lor un sistem
fondantul
fete multe au primit de la mine insignele extazului
am fost la clubul copiilor și, în timp ce făceam rezervarea, probabil că m-aș liniști doar dacă ar țâșni sânge din
a cerut să fie dus la mașinuțele amplasate ca decor în uretră
vitrina cu prăjituri. m-am supus cererii. câteva zile mai probabil carne de melc sub diamante
târziu, la petrecere, i-a condus pe ceilalți copii, veniți
cu prima ocazie la club, să vadă vitrina din afară, din odată am visat o gogoașă un copil nedezvoltat
79
exteriorul peretelui de sticlă al clădirii. apoi s-a dus care încerca să se ridice din farfurie și să strige
REZISTENȚA – scriitor, editor și traducător, pri-
eten al Memorialului de la Sighet.
despre rezistență prin cultură cât
despre supraviețuire prin cultură.
PRIN CULTURĂ, Mai sunt câțiva prieteni care sunt Observația punctuală legată de
IERI ȘI AZI
prezenți în sală: Ioana Boca, omul supraviețuire și nu rezistență pro-
factotum al Memorialului, respon- blematiza o anumită inadecvare a
sabilă cu taberele de cercetare și termenului de rezistență (prin cul-
documentare, dar și istoric, autor tură), dat fiind că termenul rezis-
al unei cărți despre ce a însemnat tență (în sensul său tare) era legat
anul 1956 în România. Precum și de referința la rezistența anticomu-
colegi de la Litere ori oaspeți stră- nistă din munți, între 1944-1962.
ini ca poetul bulgar Ivan Hristov. Acest fenomen-reper implica, pe
Tema rezistenței prin cultură lângă cei 400 de luptători de facto
este subiectul vizat astăzi, dar (risipiți în toți munții României), și
pentru a înțelege acest subiect mobilizarea a mii de țărani care au
se cuvine să schițez contextul în susținut această rezistență în sate-
care a apărut și care vizează câteva le de la poalele munților. De aceea,
direcții. Mai întâi este vorba de formula rezistența prin cultură a
reacția de opoziție care apare în fost înlocuită, uneori, de aceea mai
mediul subversiv scriitoricesc oda- legitimă și corectă a supraviețuirii
tă cu Tezele din iulie din 1971, pro- prin cultură. Ambele formule vizau
Masă rotundă, movate de Nicolae Ceauseșcu. Prin o formă de subversivitate.
Facultatea de Litere, acestea, se cultiva protocronismul Dincolo de aducerea în discu-
Cluj-Napoca, și o postură antieuropeană, poziția ție a acestor nuanțe, este oportun
21 octombrie 2019 României ceaușiste fiind concen- să fac un scurt istoric tematic al
(fragmente) trată doar pe ceea ce însemna subiectului pe care îl dezbatem
naționalism. În 1983, Ceaușescu acum. În 1990, după prăbușirea re-
recidivizează prin Tezele de la gimului comunist, lucrurile au fost
Mangalia, tot de factură protocro- foarte amestecate. În timpul pri-
RUXANDRA nistă și naționalistă; 1971 și 1983 mului mandat al președintelui Ion
CESEREANU sunt prin urmare ani care stârnesc Iliescu, regimul era unul criptoco-
o reacție de rezistență prin cultură. munist sau neocomunist. Acesta
Rusan; Liviu Țîrău – istoric; istori- subliniat că Uniunea Scriitorilor a peste 1000 de oameni, să își îm-
cul polonez Remigiusz Kasprzycki constituit un bastion de opoziție în plinească menirea era nevoie și
– invitat special la simpozionul de fața acestui neostalinism ceaușist. de o revoluție morală, etică și spi-
la Sighet; Radu Vancu, reprezen- Față de alte țări comuniste, unde rituală, acest lucru petrecându-se
tant al mișcării #văvedemdinsibiu; funcționa samizdatul și literatura de fapt în Piața Universității 1990.
Cristian Vasile – istoric, scriitor de sertar, aș zice că pentru români Acesta este motivul pentru care
și cercetător al Gulagului; tradu- conceptul de samizdat era înlocuit muncitorii din 13 iunie și ulterior
cătoarea cehă Libuse Valentova; de acela de rezistență prin cultură. minerii (în 14-15 iunie) au strigat,
Vitalie Ciobanu – eseist și prozator, După 1989 și după prăbușirea pe străzile Bucureștiului, „moarte
redactor-șef al revistei Contrafort regimului comunist, s-a vorbit, intelectualilor”. Mineriada a avut
80
din Chișinău; Christian Schenk în anumite cazuri, nu neapărat de fapt un caracter antistudențesc
și antiintelectual. Fenomenul Piața când s-a vorbit pentru prima oară a interesat numeroase personali-
Universității 1990 a avut o impor- de felul în care am rămas vii, de fe- tăți, volume importante apărând
tanță aparte și întrucât a fost o lul în care n-am înnebunit în primii sub semnătura profesorilor de la
mișcare flower power întârziată. cincizeci ani în comunism și mai Yale, Marci Shore, cu The Ucrainian
Dacă în Occident, revoltele flower ales în ultimii ani ai lui Ceaușescu, Night, dar și Timothy Snyder – ar
power au avut, ideologic vorbind, a existat un paradox sfidător: cei fi câțiva care vorbesc despre în-
o coloratură de stânga, în Piața care scriseseră elogios și îi înălțau semnătatea articulării adevărului
Universității era clar o tendință an- ode lui Ceaușescu luau în derâde- tău împotriva unui adevăr oficial,
ticomunistă, deși tot flower power. re ideea rezistenței prin cultură: în ideea reconstruirii istoriei tota-
Cert este că de la Piața „Ce e asta, rezistența prin cultură?” litarismului în Europa. Din cartea
Universității 1990, trecând prin spuneau ei batjocoritor. În primul menționată a lui Marci Shore
întregul postcomunism românesc, rând, trebuie pornită discuția de amintesc un episod care m-a
s-a ajuns la altă formă de rezistență. la sensurile verbului a rezista, în frapat: este vorba de istoria unui
Amintesc aici mișcarea legată de română, ca și în toate limbile, de tânăr profesor care a fost bătut,
„Roșia Montană”, apoi protestele altfel. Dar în română verbul are torturat și care a supraviețuit
legate de tragedia din clubul două sensuri destul de diferite: a recitând instinctiv versuri sem-
„Colectiv”, în care se ataca sistemul rezista înseamnă a rămâne în viață nate de Anna Ahmatova, Osip
medical deteriorat și o atitudine și a rezista înseamnă a te opune. Mandelștam și Serghei Jadan.
indolentă și coruptă la nivelul insti- Se poate discuta și se poate con- Astfel și-a ținut mintea trează. Și
tuțiilor. Pe acest fundal s-a produs testa faptul că oamenii de cultură acest exemplu care este unul din
în ultimiii ani fenomenul #rezist, s-au opus într-adevăr, însă nu se multele care demonstrează că
care este o continuare a mișcării poate contesta faptul că au contri- atunci când nebunia istoriei inter-
din Piața Universității 1990, însă buit la rămânerea în viață a flăcării vine prin totalitarism, liberalism
adaptat la un aspect actual firesc noastre interioare, a sâmburelui sau alte forme, totuși se poate
postmodernist, facebook-ul fiind de luciditate. Că au contribuit la rezista prin adevărul literaturii.
una din facilitățile-cheie. M-am faptul că n-am înnebunit cu toții. Acest lucru înseamnă, dincolo
gândit adesea ce altfel de șanse ar fi Să nu mă condiderați patetică, frumusețea hipnotică a literaturii,
avut fenomenul Piața Universității știu că nu ați trăit acele vremuri și că oamenii se întorc la literatură
1990 dacă ar fi existat atunci face- că este greu să înțelegeți absurdul, și că aceasta ajută reconstrucția
book-ul! Pe acest fond propun să dar în măsura în care veți citi lite- adevărului interior. S-a spus în
nuanțăm discuția și o invit pe Ana ratura prin care s-a rezistat, vă veți repetate rânduri, într-o formulare
Blandiana să sintetizeze tema dez- da seama că nu exagerez. Tocmai patetică, despre totalitarisme că
baterii noastre de acum, pornind din această cauză am scris în mai ele urmăreau anihilarea omului
de la simpozionul care a început la multe rânduri pe această temă, interior. Este perfect adevărat,
Memorialul de la Sighet și care, iată, pentru a aduce lămuriri asupra însă tocmai la acest lucru ajută
se încheie aici, la Literele clujene. câtorva nuanțe esențiale. literatura, la construcția omului
interior în condiții de libertate. Iar
atunci când omul interior, dacă
ANA BLANDIANA RADU VANCU este om viu și real, este plasat în
contexte mincinoase, va ști să re-
N u e necesar să sintetizez,
pentru că aici se află invitați
care sper să intre în discuția noas-
M -a mișcat când Ana Blandiana
a afirmat că există o continu-
itate în spiritul adevărului între
acționeze. Protestatarii fac ce știu
ei mai bine. Adică împreună caută
adevărul. Așa văd eu mișcarea
tră. Aș vrea doar să spun cum ceea ce s-a întâmplat în Piața #rezist. Ca pe o bucățică din ma-
am ajuns la această dezbatere a Universității 1990 și ceea ce încer- rele fenomen care, la rându-i, este
STEAUA 11-12/2019
cărei temă este o veche obsesie căm să integrăm prin mișcarea Vă o parte din cultura protestului. Și
a mea. Simpozionul de la Sighet Vedem de la Sibiu fenomenului încerc să citez din declarația Anei
pe tema rezistenței prin cultură a #rezist. Apoi, după lectura unor Blandiana de la Sighet: „Există o
avut loc și pentru că am colabo- cărți istorice publicate sub egi- continuitate între reacția celor
rat și colaborăm extraordinar cu da Alianței Civice, primite de la care au fost deținuți la Sighet și
Institutul Polonez din România doamna Blandiana, am fost uimit în închisorile comuniste, reacția
care a sponsorizat în parte întâlni- de similaritatea lucrurilor și cum, anticomunistă a muncitorilor
rea și care a insistat ca aceasta să în situații istorice diferite, reacția de la Brașov din 1987, piața
se concretizeze. Obsesia mea pe oamenilor se dovedește foarte Universității din ’90 și protestele
tema rezistenței prin cultură este asemănătoare. Istoria totalitaris- din ultimii ani din România”. Ele
81
veche. În primul rând, în anii ’90, melor din Europa și a anilor ’90 toate fac parte dintr-o cultură
a protestului care este o parte a Liber al Oamenilor Muncii, care era Europa Centrală, unde a existat și a
unei culturi mari a unei națiuni altceva decât sindicatul comunist. funcționat samizdatul. În Polonia de
care, dacă nu păstrează acest tip pildă – și să nu uităm că ne-am întâl-
de cultură, nu rămâne întreagă. nit acum și aici datorită Institutului
Este foarte ușor să ironizezi ANA BLANDIANA Polonez din România –, a existat o
România și cultura aceasta a formu- mișcare națională de rezistență a
lelor standard despre netemeinicia
noastră, „mămăliga românească
care nu explodează” ș.a.m.d. Sunt
S e mai poate adăuga Mișcarea
Studențească din 1945 la Cluj
și București. Radu Vancu a făcut
culturii politice – „Solidaritatea”. În
Polonia chiar a existat o solidaritate
reală între muncitori și intelectuali,
mult prea folosite, și, desigur că mențiunea pancardelor cu Paul spre deosebire de încercările timide
deseori cu dreptate. Însă uităm că Goma, amintind indirect de expo- de la noi, de la Valea Jiului și Brașov.
este vorba și de istoria demnității ziția care a avut loc la București, la Despre rezistența poloneză se poa-
noastre. Iar cultura protestului, Teatrul Național, unde au fost ex- te declara că a constituit o cultură
în toate formele, rămâne, poate, puse fotografii ale mulțimilor pro- politică a rezistenței la propriu, pe
capitolul central al acestei istorii a testatare din 1945 până în prezent. când, la noi, rezistența a implicat
identității noastre naționale. Un motiv în plus să le cultivăm și problema raportulului de auto-
Aș mai puncta un detaliu im- să medităm la aceste evenimente. nomie față de stat. De pildă, chiar
portant. În 1977, o parte din mani- înainte de 1945 acest lucru se poate
festanții de atunci aveau pancarte observa. Tendința inhibiției prin
cu Paul Goma, pe care scria „Paul CRISTIAN VASILE teroare a apărut ulterior în cazul ro-
Goma e cu noi”, care Goma, la rân- mânesc, însă tradiția delimitării față
dul lui, s-a inspirat din Charta ’77.
Una din rarele conexiuni dintre
protestele muncitorești și intelec-
R eferitor la expoziția despre care
a vorbit doamna Blandiana, vă
invit să o vizitați și vizionați, fiindcă
de stat a fost precară. Acest punct
s-a concretizat vizibil în comunism.
Din acest punct de vedere la simpo-
tualii români s-a produs atunci, acolo e o pledoarie pentru această zionul de la Sighet ne-am fi așteptat
chiar în 1977. Și mai adaug ceva continuitate pentru protest, care la niște poziții mai ferme, tocmai
despre acțiunile din 1990, că pe ajunge până la mișcarea #rezist. datorită acestor controverse.
străzile Bucureștilor, când au venit Personal, trebuie să vă spun, legat Tot legat de acest lucru, ar
minerii în 13-15 iunie, erau printre de Sighet, că sunt recunoscător că fi adecvat să mai subliniez ra-
ei și dintre cei care, cu treisprezece am participat la un eveniment care portul țărilor fondatoare în care
ani în urmă, manifestaseră împo- a avut și un caracter polemic. Iar aici polemica s-a păstrat foarte vie și
triva lui Ceaușescu. Contrastul es- este de menționat că, la un moment foarte aprinsă, Cei dintre dum-
te că s-a ajuns să se strige „Moarte dat, la întâlnirile de la Sighet a fost neavoastră, studenți, masteranzi,
intelectualilor!” sau „Noi muncim, contestată mișcarea #rezist. Însă doctoranzi (care ați participat la
nu gândim” – moment antitetic acest lucru a fost prielnic pentru simpozion, la Sighet) vă aduceți
față de cel inspirant când munci- a ne verifica părerile, și, chiar dacă aminte aceste aspecte discutate,
torimea nu era divizată. nu am fost de acord cu acel punct aici am sintetizat acum doar pen-
de vedere care contesta protestul, tru cei prezenți la această întâlnire
aș argumenta că în cazul mișcării de la Literele clujene. Cred că ar
RUXANDRA #rezist este vorba de implicare civi- merita o dezbatere specială tema
CESEREANU că și de apărarea unor principii de- „Rezistența prin cultură, azi”, toc-
mocratice, liberale, într-un contest mai datorită efectului care a im-
REMIGIUSZ
STEAUA 11-12/2019
în 1979 – înființarea Sindicatului pus în discuție dacă ne raportăm la cât și în ceea ce privește relația
muncitori-intelectuali, a fost esen-
țială. Cu toate acestea, actele de
contestație au fost cele mai im-
portante. De pildă, avea mai mare
însemnătate să aruncăm cu obiecte
într-o dubă a poliției secrete decât
să întocmim un document scris
sau o operă literară. Gestul acesta
de revoltă, fie că era vorba de stri-
găte sau de aruncatul cu pietre în
Ambasada Uniunii Sovietice, scan-
dând „Să plece sovieticii acasă!” –
au constituit spiritul contestatar al
respectivei perioade. Aceste contre
directe, pe care le relatez din pro-
prie experiență, sunt cele care au
rămas în memorie și cu siguranță
trec prin filtrul adevărului ca acte
de rezistență.
M ă voi referi la rezistența prin cul- și felul în care, de fapt, statul so-
tură în Cehoslovacia. Pornesc cialist a instaurat comunismul, a
de la faptul că acest concept al re- deziluzionat acei reprezentanți.
spune ca samizdatul nostru a fost
comparabil cu cel din Uniunea
Sovietică sau cu cel din Polonia.
zistenței prin cultură nu face parte Ulterior, încercarea intelectualilor Statisticile menționează un număr
din expresiile standard pe care is- nu a fost să trecem la capitalism, între 40-50 de edituri de samizdat.
toricii sau filologii le-au folosit. Deși ci să trecem la „socialismul cu față S-au copiat atunci, la mașini de
universitățile, care își însușesc acest umană”, așa cum Alexandr Dubcek scris: proză, eseistică, publicistică,
lucru, au mereu un reper concret, îl predica în perioada de tranziție. dramaturgie etc. La biblioteca din
în sensul în care „se făcea rezistență Totuși, acest lucru nu a fost posibil, Praga, de exemplu, se găsesc
față de comunism” sau „se protesta fiindcă buna derulare a demersului peste 40.000 volume din această
STEAUA 11-12/2019
împotriva unei măsuri” – aceste a fost constrânsă prin prezența categorie, directorul respectivei
expresii aparțineau oralității. Însă tancurilor sovietice și susținerea biblioteci fiind un fost deținut
rezistența față de politică s-a armată a statelor semnatare ale politic.
realizat și prin cultură, ceea ce ne Pactului de la Varșovia, la care, din Dincolo de acest aspect sta-
readuce de fapt la punctul comun fericire, România, nu a participat, tistic, a existat și o formă inedită
al discuțiilor. Referitor la acest lucru, Ceaușescu nefiind invitat atunci la de universități literare, numite
propun câteva detalii care aparțin acel eveniment. Oficial, autoritățile „seminare la domiciliu”, sau „teatru
istoriei rezistenței anticomuniste. numeau regimul de „normalizare” la domiciliu”. Mai exact era vorba
În primul rând, anii ’60 – numiți ca un principiu de conviețuire sub despre niște întâlniri cu caracter de
„anii dezghețului”, mai apoi anii presiune, în realitate reformele rezistență la care participau mulți
83
’67-’68, în care a avut loc al patrulea acestea au fost un preambul de dintre cei dați afară pe motive de
nesupunere sau chiar semnatari ai și, desigur, la Ana Blandiana, cu internetului, acest lucru rămâne
Chartei 77. Cu privire la rezistența Arpagic. Dimensiunea rezistenței o problemă. Astfel se explică de-
în și prin viață, de notat rămâne culturale românești nu este una calajul semnificativ în raport cu
cazul din 1969, exemplul studen- foarte mare în comparație cu marile culturi.
tului Jan Palach care s-a sinucis exemplele pe care le-am datat,
în Piața din Praga. La acestea se însă ea este un fenomen real ca-
adaugă și proclamarea Chartei re a continuat și după 1990, din VITALIE CIOBANU
’77; aceste evenimente sunt cele- cauza regimului (iliescist) care a
brate în Cehia în fiecare an. urmat, chiar dacă s-a păstrat într-o
formă mai blândă. Închei cu acest
mesaj, că rezistența a existat și ea
P rezența mea la Sighet a început
acum zece ani, când am partici-
pat la o școală de vară în prezența
LIVIU ȚÂRĂU trebuie să existe în continuare prin multor elevi, liceeni și a unor invi-
cultură. tați din țările de sub fosta ocupație
noscut amploarea intelectuală Ulterior tendința a devenit socială dincolo de dorința de exprimare
sau numerică din Cehoslovacia și revista a dispărut. O altă proble- liberă sau chiar de existența unei
și Polonia, sau chiar din Ungaria, mă, tot legată de rezistență este conștiințe armate. Câteva exem-
există totuși elemente care au criteriul segregării din interiorul ple apar de la istoricii noștri, care
traversat ideologiile. A existat lumii literare, unde ar fi nevoie de din 2010 încoace au scos la iveală
aportul gânditorilor care au ela- un spirit de coeziune. În ultimul mai multe documente. În spiritul
borat pamflete ideologice. Aici rând, aș sublinia necesitatea de combatant, datele confirmă pre-
mă refer la Leszek Kołakowski cu adaptare la cerințele difuzării. zența organizațiilor de rezistență
lucrarea Speranța celor fără de spe- Consider că nu se citesc suficiente armată „Arcașii lui Ștefan cel Mare”,
ranță, la Vaclav Havel, cu faimosul cărți și pentru că accesul la ele es- „Sabia Dreptății” și grupurile de
84
eseu „Puterea celor fără de putere” te foarte mic în raport cu avântul partizani din Codrii Orheiului.
Rezistența intelectuală, prin
cultura propriu-zisă, în ciuda
cenzurii teribile, a existat. Totuși,
rezistența a fost afectată grav la ni-
vel lingvistic. Nouă, basarabenilor
ne-a fost deformată grafia – pro-
blema diftongilor ar fi numai unul
din aspecte –, în general pronunția
a fost raportată în funcție de apa-
ratul de pronunție rusesc, ofensiva
împotriva spiritului românesc și
a conștiinței naționale mutilând
astfel și acest domeniu. Cu toate
acestea, scriitorii mai încercau să pomenit acest aspect pentru a edi- Am început să scriem despre
facă aluzii cu privire la modificarea fica asupra gravității și influenței cu literatura contemporană, despre
din mers a mentalității, conform care ne confruntăm încă de acum ceea ce se citește în România și
cărora noi suntem români, iar nu cincizeci de ani. Colaboraționismul să înțelegem unitar lucrurile. Iar
moldoveni, vorbim română, iar lui Druță s-a dovedit ulterior prin acest lucru poate fi considerat
nu limba moldovenească ș.a. S-a acțiunile care priveau teoria unei drept un gest de rezistență cultu-
resimțit o perioadă de liberalizare limbi moldovenești și ideile unei rală în condițiile unui regim agrari-
și la noi, perioada dezghețului autonomii culturale, mult discuta- an, neocomunist și postcomunist
hrusciovist. Atunci a fost permisă te în anii ’90. care se opunea recunoașterii de
achiziționarea cărților importate Moldovenii nu au trăit pe- facto a identității culturale româ-
din România, astfel că părinții noș- rioade în deplină libertate, iar nești. Lucrurile au urmat foarte
tri care au avut legătură cu cultura rezistența a fost ca un soi de exis- amestecat, pentru că a avut loc un
au avut posibilitatea de a se abona. tență. Din cauză că Moldova nu soi de ocupație internă. Ea poate
Aș marca un episod care apare a concretizat unirea cu România fi comparată cu regimul ceaușist,
la interferența subiectului pe care când delegația oficială a înaintat când grănicerii stăteau cu armele
îl discutăm A avut loc Congresul acest proiect de anvergură lui Ion îndreptate către interiorul țării.
al treilea al Uniunii Scriitorilor din Iliescu (președintele de atunci al Mafia națională postcomunistă,
Moldova. La acest congres, câțiva României), momentul a fost ratat, care mergea până acum după
literați din cadrul evenimentului din cauza opoziției președintelui modelul PSD-ului din România,
în 1965 au ridicat problema reve- român, iar efectele de segregare căuta să captureze și să controleze
nirii la grafia latină. Ion Druță, fost au rămas valabile. statul, instituțiile, dând impresia
refugiat, plecase la Moscova în Progrese au apărut, cu toate că trăim cu toții într-un fel de
urma unui conflict ideologic. Acest acestea. În spiritul coexistenței, hologramă, de lume falsă, în care
scriitor oficial, participant susținut, programul scriitorilor cu România nimic din ceea ce pare adevărat nu
impunea prin aerul imperialist și a dobândit un spirit de înfrățire este real.
însemna, pentru mulți, definiția mai puternic. Publicăm și noi, cei Povestea aceasta s-a terminat
personalității naționale promova- din Moldova, cărți aici în România, de câteva luni. În urma alegeri-
te de altfel până în 1991. Acesta suntem membri ai Uniunii Scrii- lor din februarie 2019, când s-a
revenise în Moldova cu pretextul torilor din România, participăm scăpat de regimul Plahotniuc,
unor reforme culturale și avea de la evenimente culturale și am apare o alianță specială, dintre
fapt rolul unei diversiuni sovietice început să tratăm altfel literatura stânga filo-rusă care a dat mâna
de propagandă, aspect ulterior lă- română, să fim mai prezenți în cu partidul proeuropean. De aici
STEAUA 11-12/2019
murit, sub pretextul „Mișcării de li- plan cultural comun. Referitor așteptăm noile reacții și consecin-
berare democratică din Basarabia”. la acest lucru, aș face o referire, țe, aparent prooccidentale. Astfel
Scriitorul Ion Druță a răspuns fiindcă a fost pomenită aici revista că nu pot decât încheia prin a
decepționant la întrebarea mea cu Contrafort. Aceasta am lansat-o în spune că vremurile sunt tulburi
privire la chestiunea revendicării 1994, împreună cu prozatorul și și nu știm ce se va întâmpla, însă
limbii latine. Ion Druță, cel care criticul literar Vasile Gârneț, după noi, intelectualii, încercăm, pe
figura drept un exemplu național, ce editura Hyperion intrase în baza comuniunii de sentiment, să
a declarat că revendicarea latină faliment. Ne-am dorit un program ne continuăm activitatea, ținând
nu ar fi suficient de însemnată față etic și estetic diferit, astfel că re- cont și de toate aceste aspecte.
de alte lucruri care țineau de lim- vista s-a fundamentat pe ideea de
85
atât mai puțin un act probatoriu mască ce nu-l mai reprezintă: „aș Măniuțiu e oarecum epic, nu mai
juridic (justițiar) – dar construieș- vrea/ demetru demetrescu-bu- puțin dramaturgic, rostit cu de-
te, din detalii aparent plauzibile, zău/ să te împușc/ dar/ fricos tașarea (dar și implicarea) unuia
atmosfera, starea psihică, în care cum ești/ te-ai ascuns/ te-ai pitit care scrie (relatând cinic) un altfel
Urmuz își petrece ultimele clipe în mine/ te-ai deghizat/ însă/ te de proces verbal constatator, nu
de dinaintea deciziei de a utiliza, înșeli/ dacă-ți închipui că în felul privitor la decesul grefierului de
fatalmente, revolverul („de aproa- acesta/ o să scapi/ n-o să scapi” la Curtea de Casație, cum este cel
pe șase ore/ urmuz/ bea/ în birtul (urmuz îl apostrofează pe demetru protocolar, semnat de comisarul
de pe șoseaua/ kiselef/ pahar demetrescu-buzău). de poliție, ci al procesului acu-
după pahar/ cu absint// de aproa- Poemul (alcătuit din segmen- mulărilor emoționale, tensionate
86
pe șase ore/ de cum își apropie te aluvionare, ce se continuă din ce în ce mai mult, ale celui
care decide, în cele din urmă, a-și scris o piesă, Constantin Zărnescu mărturisirea de sine a scriitorului,
pune capăt zilelor, acesta nefiind a scris un roman, alții s-au exersat în ipostaza sa postumă: „nu voi
altul decât scriitorul Urmuz, căruia în genul eseistic) căutând a da bântui locul acesta/ promit/ câr-
poetul îi recompune, metaforic, consistență de real unei existențe ciuma asta și/ nici un alt loc/ de
se-nțelege, o imagine pedestră, care prin ea însăși pare acum, pe pământ/ n-am îndrăgit nimic
suspect realistă, adoptând paro- privită din perspectiva trecutului de pe-aici// mâine dimineață nu
dic maniera limbajului scrierilor îndepărtat, de un fabulos absurd. va mai fi mâine dimineață” (urmuz
absurd-realiste ale autorului pagi- Acest absurd este mobilul inspi- promite). E un poem amplu, seg-
nilor bizare. rației poetice a lui Mihai Măniuțiu mentat dramaturgic, original, nici
Personajul Urmuz, cu biografia care, într-o viziune lirică și ea biza- vorbă, prin tocmai insolitul inspi-
lui misterioasă, i-a incitat pe mulți ră, se substituie personajului său, rației care l-a generat.
cercetători ai literaturii, i-a stimu- căruia îi recompune nu atât (ar
lat pe unii scriitori care i-au dedi- fi, oricum, o încercare hazardată) Mihai Măniuțiu, Urmuz.
cat opere (de ficțiune) cu anume profilul fizic, ci pe cel moral, afectiv, 23 noiembrie 1923, București,
caracter monografic (Pușa Roth a emoțional, căutând a reconstitui Editura Tracus Arte, 2018
STEAUA 11-12/2019
87
Portret
Drumul poetului
spre proză
Andrei Moldovan
de poeme, fie ele şi în proză. Este nunţat, deoarece fiinţa aşteaptă torul îşi consolidează calitatea de
mai degrabă o coabitare a poeziei să trăiască, ceea ce nu este nea- prozator prin acumulări subtera-
cu proza. Naratorul, dacă ar fi să părat un lucru simplu. Tocmai de ne ale unui epic ce devine din ce
îi spunem astfel, oscilează între aceea, are şi alternativa, sugerată în ce mai puternic, gata oricând,
subiectivism pur, comunicare la în final, de a se întoarce în acel prin logodna sa cu poematicul,
persoana I şi însoţire a personaju- dincolo, spre o eminesciană con- să erupă şi să ocupe primul plan,
lui/ personajelor prin intermediul topire cu nimicul, devenit totul. spre care deocamdată tânjeşte.
introspecţiei, lunecând pe neob- Următorul volum al lui Ovidiu Cred că vom mai avea multe
servate spre un comentariu (liric) Constantin Cornilă este tot unul de de văzut în prozele lui Ovidiu
auctorial. Narativul propriu-zis proză, Călătorul fără timp (Editura Constantin Cornilă, fie ele scurte
88
este ţinut în umbra cugetărilor, Ardealul, 2017), pe aceeaşi linie a sau lungi.
Fragmente critice
Menuț Maximinian
are în atenție cărțile bune ale tate funcțională este una ierahică, „în limba și în spațiul în care s-au
literaturii, declarând că nu-și pier- construită pe oameni și pe valori consacrat artele lumii, a valorilor
de vremea cu ceea ce nu merită ce tind înspre autodepășire” (p. profund umane și tulburătoare
a fi promovat, pentru că inclusiv 44). ale acestui Rebreanu al nostru,
promovarea negativă aduce în Parcurgând cartea lui Andrei al tuturor oamenilor” (p. 83), în
atenție scriitorul care, deși are o Moldovan trasăm, text cu text, o limba franceză, de către scriitorul
literatură mediocră, va fi citit din hartă a geografiei literare de azi, Jean Louis Courriol cu care va
curiozitate dacă se află în atenția fiind incluși scriitori din toate zo- avea, în perioada următoare, o
unui critic. nele țării. serie de proiecte.
Andrei Moldovan știe să așeze Un punct aparte este eseul Câți dintre criticii de azi mai
89
pe fiecare scriitor în gruparea din dedicat presei culturale românești au puterea de a relua de la capăt
opera unui scriitor așa cum se și spre critică literară a unui singur George Vulturescu, Vasile George
întâmplă cu Andrei Moldovan autor, făcând referire la Ion Pop, Dâncu, Constantin Cubleșan cu „o
care, în momentul unei noi își revizuiește opiniile „pe motive ipostază ludică a limbajului, prin
apariții, reia întreaga paletă de la fel de bine motivate” (p.102), utilizarea, preluarea unor cuvinte
cărți scoase până atunci. Dăm în pornind de la volumele Poeme. în exprimări idiomatice” (p. 187)
acest caz un singur exemplu, pe 1966-2011 și Poezia românească și lista poate continua. Nu lipsesc
Angela Marinescu, căreia recent neomodernistă, ambele apărute la nici prozatorii, spre exemplu, Radu
i-a citit Sângele albastru, volumul Editura Școala Ardeleană. Andrei Țuculescu fiind „un scriitor care se
de debut apărut la Editura Pentru Moldovan afirmă că „opera poe- reinventează aproape la fiecare vo-
Literatură acum 50 de ani, despre tică a lui Ion Pop se înfățișează ca lum” (p. 216), Icu Crăciun, „un bun
care afirmă că include poeme ce existența în lirism a unui intelectu- povestitor”, Doina Popa și multe
relevă „o construcție puternică al al cărui spirit nu obosește și nu alte nume care, împreună, conferă
între lumea în care trăiește ființa, se lasă prins în tipare, ci explorea- o bună imagine și acestei părți a
o lume a staticului, a lucrurilor ză mereu noi forme poematice, în literaturii.
care apasă, care condamnă la acord cu freamătul ființei” (p. 110). Prin cărțile lui, Andrei Mol-
o existență ștearsă și nevoia de La un festin al poemului ne invi- dovan, precum înaintașii Școlii
desprindere într-un univers al tă criticul cu câteva din numele de Ardelene, pe care-i prețuiește
spiritualului” (p. 96). azi, amintind aici pe Horia Gârbea, foarte mult, este un apărător al
Adept al teoriei că poetul poate la care remarcă ușurința cu care culturii adevărate în fața vicisi-
fi împiedicat de modul de gândire „schimbă registrele fără să abando- tudinilor vremii, dovedindu-ne
al criticului „de structurile logice neze temele poetice” (p. 164), Vasile că literatura noastră are părțile
pe care acesta le dezvoltă, venind Dâncu, care face parte din catego- ei bune, într-o lume plină de
în bună măsură în contradicție ria „țăranilor înțelepți, iubitori de impostură.
cu calitățile limbajului poetic” (p. carte” (p. 152), Dinu Flămând, care
102), criticul, deși are rezerve în le- are „o lirică stăpânită, elegantă, dar Andrei Moldovan, Fragmente critice,
gătură cu înclinarea și spre poezie nu lipsită de dramatism” (p. 123), Bistrița, Editura Charmides, 2018
STEAUA 11-12/2019
90
Luna
umple nările
Monica Rohan capilarele
cât de bucuroasă-i tristețea
Dimineața devreme cât de exact tunde aburul
cafeniu al cafelei
Dimineața devreme cad frunze roșii
cerul ca un fruct plutesc o vreme
și chiar fruct nu ating nimic nimic
lubeniță cu sâmburii zburători se strecoară prin conductele invizibile
cârduri de ciori lumea-i o rețea
stoluri de tristeți regatul cafelei numai noduri
rup din rinichii mei sub presiune
înfulecă pun la loc noii nori amețitori
crește o iarbă fină evadează dis de fierbinți
și lasă o insulă acolo dimineața.
cât un bilețel de măruntă
pot scrie un cuvânt dacă
Bai bai / bye bye!
am un vârf bine ascuțit
un hb de aur moale Când se apropie umbra crește lenea
poate fi cuvântul „dacă” și sub umbră orice se poate ascunde
ori un altul apropiat. oricine își poate abandona papucii
mănușile masca de castravete picurii
Dis de... de sudoare steluțe cristalizate în porii
fiecărei speranțe iată-mă și pe mine-n creștetul zilei
Un pic mai târziu nu știu cum m-am suit privesc spre
tot dimineața-devreme vârful nasului conciș iar lenea elastică
dis de și cu pielea prea mare zice hai fiii mei
în zorii zilei inima bate somnoroasă din ce în ce
zorii cu norii moi scoate-ți papucii șiretul nu-l mai distingi
languroși numai umbră lălâie scăldătoare
dis de în bie, nu-i bai.
poezie
(Încă) și vine ziua
Stop-cadru Oameni
netulburata liniște a luminii suntem din ce în ce mai tăcuți
împietrise clipa
în ochii sfinxului (aidoma ochilor mirați și candizi
ai celui ce trage să moară)
Însemnări fără însemnătate ziua stă agățată de canatul ferestrei
vânătă ca un șoricel ucis de melancolie
ploaia
păsările trei străzi mai încolo –
timpul anesteziantul susur al ploii
ori poate eternitatea
cețuri și ape șiroindu-ți pe chip discret depărtându-se de locul faptei
orele despicându-te pe dinăuntru
ca și când ți-ar croi prin propriile-ți viscere
o cale spre înafară
George Nina Elian
ADRIAN A juns la șapte decenii de viață, Adrian Țion se înfățișează ca un autor efer-
vescent în a doua jumătate a vieții. El și-a găsit vadurile abia după ce a
70
ȚION
publica a devenit un exercițiu nestingherit de libertate personală, nemaitre-
când prin cenzuri ideologice sărite din țâțâni, ultrasuspicioase, deși prozele
lui nu sunt subversive și nu atacă partituri politice. Volumul de debut în proză,
Un apel disperat (1998), a fost publicat ca urmare a câștigării unui concurs. Au
urmat apoi povestirile din Zeul video (2005), romanul Ieșirea în decor (2009),
prozele scurte din Vânătorii de imagini (2011) și din Fluturi în stomac (2015),
toamna 2019 anunțând un nou roman: Ape salmastre.
Întreaga vocație literară a lui Adrian Țion stă sub semnul amânării. Opera lui
prozastică – dar și cea critică (a scris până în prezent două monografii dedicate
unor poeți clujeni: octogenarii Marcel Mureșeanu și Constantin Râpă) – este
în întregime rezultatul unui exercițiu de maturitate. Lăsând deoparte debutul
în volum, ea este, totodată, produsul ultimelor două decenii, fertile și bogate
nu doar în privința prozei lui Adrian Țion, ci aducând și afirmarea criticului
literar și a cronicarului dramatic și cinematografic.
Încă din volumul de debut Un apel disperat, scriitorul se dovedea un prozator realist, abordând
subiecte ambientate în cotidianul României actuale. El lăsa să i se observe însă o anume vervă
umoristică, de nu chiar satirică. Mediul citadin, protagoniștii aleși din rândul artiștilor (un scriitor,
un instrumentist al filarmonicii) subiectele ușor ludice, menite să evidențieze relațiile interumane
și, mai cu seamă, pe cele dintre bărbați și femei, conturează o lume a omului comun, dar educat, cu
elanuri și cu ipocrizii; o lume normală, fără excese și tragedii. Umorul e mai mult
o stare de spirit și o perspectivă, căci Adrian Țion propune o incursiune printr-o
clasă de mijloc fără legături directe cu revoluția tehnologică și fără ambiții politi-
Tranziție ce, trăindu-și micile aventuri în proximitatea socială și în propriul imaginar.
și invazie
Al doilea volum, Zeul Video (2005), conținând patru povestiri, a confirmat
un drum propriu în descifrarea realului, aducând percepția unui „prozator
tehnologică
atipic”. Aici Adrian Țion își manifestă receptivitatea către revoluția tehnologi-
că și impactul ei asupra omului comun din România. Media audio-vizuale au
ajuns dominante, iar zeul tutelar se dovedește a fi cel care dă titlul culegerii.
Proximul volum de proze scurte se numește Vânătorii de imagini (2011), ceea
ce arată o continuitate de interes pentru exploatarea beletristică a chestiunii
Ovidiu Pecican
predominanței producției de imagini nemijlocite, în detrimentul celor de
altă natură (literare, de exemplu). Este un fel de a marca mutația pe cale a se
produce și adânci într-o cultură socotită literarocentrică.
Întreaga proză scurtă a autorului este „un apel disperat” la prezervarea umanului în afara inva-
ziei tehnologicului, la dreptul la sentimente și experiențe dincolo de imaginile sentimentelor
și ale experiențelor oferite de noul mediu de comunicare prin imaginile mediate tehnologic
(foto, video, film, internet). Fundamental, e un protest de pe poziția omului tradițional, dar
care nu refuză o modernitate temperată, împotriva aluvionarului novomediatic care amenință
să îl inunde, să îl aspire, să îi cucerească până și intimitatea de pe urmă, nedându-i răgaz.
În fond, sensibil la fluxurile necontenite de informații, multe dintre ele cu rol de bruiaj și
violentare în viața noastră, Adrian Țion – notoriu cronicar dramatic și cinematografic, dar și
autor de piese de teatru și scenarii de film – atrage atenția asupra unui fenomen major al
epocii: invazia vizualului, revoluția prin care acesta a devenit predominant sub raport cultural.
STEAUA 11-12/2019
Protest sau semnalare amuzată? Ironie sau nostalgie? În textele scriitorului clujean lucrurile
se îmbină insidios, lăsând pe seama cititorilor să decidă ce atitudine să ia în această privință.
În roman, deocamdată, el este autorul a două titluri: Ieșirea în decor (2009) și Ape salmastre
(2019). Ambele vin cu „povești de dragoste”. Cu Ieșirea în decor „Am încercat să surprind con-
secințele crizei de comunicare grevate pe deruta individului lovit intempestiv de realitățile
bulversante din societatea românească postdecembristă”. În Ramura de coral (Ape salmastre),
descoperirea cadavrului unui tânăr în apa râului amintește de una dintre cele mai bune proze
scurte ale perioadei interbelice: Moartea lui Ipu de Titus Popovici, în care micul erou al narați-
unii dă la marginea satului peste soldatul german asasinat.
Adrian Țion este un scriitor complex care oferă deschideri proaspete asupra spațiului nostru
92
ceea ce îl interesa pe Duchamp artistic. Mai mult decât atât, se 1984, pp. 52-56).
erau tocmai rupturile, inventa- considera a fi artă doar ceea ce Chestionând și demantelând
rea a ceva nou, prin interme- implica o anumită măiestrie ar- vechea definiție a artei, Duchamp
diul căruia să se distanțeze de tistică, tehnici specifice de lucru, nu urmărește să lărgească această
tradiție, să o deconstruiască, timp și efort dedicat producerii definiție, nici să o înlocuiască cu
să-i demanteleze valorile, să-i operei respective și, mai ales, alta, la fel de închistată și limitată
critice practicile mai mult sau intervenția mâinii „de aur” a ar- (ca orice definiție), ci să nege însăși
mai puțin osificate. Acest scop tistului – care, după moartea lui posibilitatea de a defini arta, de a
a fost îndeplinit prin inter- Dumnezeu, s-a grăbit să ocupe o închide într-o anumită formulă
mediul obiectului gata-făcut locul vacant, arta lui plutind în- (Adina Kamien-Kazhdan, Remaking
93
importanță aspectul vizual al care deconstruiesc constructul replicile potențează ideile lansate
obiectului. Atât tradiția care unitar, monolitic, care era autorul de Duchamp cu aproape 50 de
căuta armonia, echilibrul, forma tradițional (Unpacking Duchamp. ani în urmă; în alte privințe, ele
perfectă, frumosul, cât și cea a Art in Transit, 1995, p. 7). deconstruiesc, ironic, aceste idei,
esteticii urâtului, sunt deopotrivă le de-canonizează (p. 284).
anulate prin invenția conceptului Între copie și original În primul rând, Duchamp nu a
de obiect gata-făcut. „O idee pe făcut decât să supravegheze de
care vreau s-o evidențiez este că
alegerea acestor Readymades nu
a fost niciodată dictată de delec-
Î n ciuda faptului că Duchamp a
urmărit obținerea unei neutra-
lități estetice atunci când a ales
la distanță procesul și să își pună
semnătura pe lucrări, Schwartz
ocupându-se de întreg procesul
94
tarea estetică. Această alegere a aceste obiecte comune, care nu creației. În al doilea rând, aceste
replici nu au fost cumpărate, ca nimbului operei de artă e obținut Duchamp este imensă, la fel cum
obiectele inițiale, ci fabricate și prin faptul că a decis să produ- este și influența sa asupra poste-
anume cu scopul de a fi expuse la că doar opt replici și să le pună în rității. Mișcări artistice ca Pop
Galerie, iar apoi, după expoziție, vânzare cu un preț foarte mare. art, Nouveau Réalisme, Fluxus,
de a fi vândute. În plus, un aspect Astfel, ele deopotrivă discreditea- Conceptualismul, Minimalismul,
foarte important este că lucrul ză ideea de original (fiind replici) apoi arta Performance-ului sau
mecanic, industrial, a fost însoțit și își păstrează o importanță spo- Instalațiile – toate se așază în des-
de intervenția manuală, întrucât, rită, având semnătura artistului cendență duchampiană. Artiști
deși în aparență toate replicile pe ele. În această ordine de idei, precum Jasper Johns, Andy
sunt identice, ele comportă decizia lui Duchamp de a crea o Warhol, Jeff Kons, Damien Hirst
totuși mici diferențe, foarte fine, ediție de replici la operele sale sau Rirkrit Tiravanija sunt doar
aproape neobservabile. Așadar, originale trebuie privită ca un joc câteva exemple din mulțimea
cu toate că își multiplică lucrările, proteic, creativ, în spiritul ludic și celor care au intrat în dialog cu
fiecare dintre ele păstrează o ironic al artistului. Duchamp și i-au preluat ideile
anumită individualitate, în acest Datorită acestui proces de re- referitoare la obiectele gata-făcu-
fel Duchamp chestionând, ludic, inventare continuă, de spargere a te, la originalitate, auctorialitate,
pe de o parte, prezența aurei și canoanelor, a structurilor osificate, replicare etc. (p. 407) Dincolo însă
importanța crescândă pe care au de criticare și deconstruire a tradi- de aceste filiații bine cunoscute,
căpătat-o lucrările lui originale, ției prin inventarea unor concep- avem de-a face cu o întreagă efer-
iar pe de alta, însăși ideea de pro- te noi, apoi de relativizare a pro- vescență culturală și artistică care,
ducție în masă, de multiplicare, priilor idei – totul în încercarea de deși nu se revendică direct de la
pe care a validat-o prin colabora- a nu rămâne prins într-o formulă, Duchamp, a fost făcută posibilă
rea cu Schwartz. Același efect de într-o categorie definitivă – oferta datorită orizonturilor de gândire
păstrare și respingere simultană a culturală și artistică a lui Marcel pe care el le-a deschis.
STEAUA 11-12/2019
95
Gândul clipă
Cinema, cultură pop
& România
Maria Fărîmă
U n proiect-experiment intere-
sant menit să scoată în eviden-
ță și să chestioneze cinematografia
De reținut este studiul intro-
ductiv, minuțios documentat de
către Doru Pop, care, conceput ca
P reocupat de studii media și
cultură vizuală, Doru Pop reali-
zează o cercetare fascinantă des-
din perioada comunistă a apărut o schiță istorică, își propune să re- pre hibridizările contemporane
anul acesta la Editura Uniunea evalueze și să re-contextualizeze în cultura pop și în cinema. Însuși
Cineaștilor din România. Volumul cinemaul din perioada comunistă. titlul anunță un proiect ambițios,
Amintiri din epoca ecranului de Autorul va recurge la nuanțări întrucât își propune să definească
argint, coordonat de Ioan-Pavel conceptuale și terminologice, o eră a promiscuității care adună
Azap și Doru Pop, oferă o incursi- descriind și oferind exemple a reprezentări culturale ale prezen-
une provocatoare în filmografia ceea ce au reprezentat „filme- tului, trecute printr-o serie de de-
erei comuniste, punând în lumină le comuniste” sau „imaginarul formări și moduri de (re)construc-
o serie de răspunsuri diverse și cinematografic socialist”. Doru ție a lumii. Pornind de la premisa
divergente. Peste treizeci de critici Pop va încerca să deconstruiască unei contemporaneități aflate în
literari și de film, eseiști, scriitori stereotipul conform căruia tot criză în ceea ce privește procesul
și artiști răspund la un chestionar ce a fost creat în comunism e de myth-making, în care postula-
care își propune să analizeze dacă rău, nuanțând de fiecare dată tul „morții originalității” anunțat
într-adevăr a existat un „cinema particularitățile esteticii filmului de F. Jameson se adeverește, The
comunist” și care au fost trăsătu- comunist. Acesta subliniază exis- Age of Promiscuity. Narrative and
rile definitorii ale acestuia. Astfel, tența a patru perioade distincte Mythological Meme Mutations
intervievații au realizat un top 10 în evoluția filmului românesc in Contemporary Cinema and
al celor mai bune filme românești, din comunism și investighează Popular Culture se angajează să
au încercat să definească filme cu spirit critic retorica acestuia. surprindă cauzele, mutațiile și
„comuniste” bune și memorabile, Sunt readuse în discuție formule noile modele ale conținutului din
să descrie practicile de vizionare și practici cinematografice comu- cinema și din media. Asimilând
a filmelor din acea perioadă, să niste prin încercarea regimului critic evoluția istoriei imaginilor,
numească regizorul preferat și de a le sincroniza la tendințele autorul examinează rețelele de
potențialele influențe care au avut internaționale. „Planul cincinal imagini și mituri culturale de-a
STEAUA 11-12/2019
impact asupra gândirii estetice, cinematografic” schițat de Doru lungul timpului, conturând un
artistice și sociale sau să explice Pop, cu miză educațional-agita- mozaic variat de (re)combinări,
rolul politic al acelor filme ra- torică, ilustrat prin blockbustere (re)valorificări și (re)interpretări.
portate la prezent. Răspunsurile, socialiste, musicaluri socialiste, Abordarea interdisciplinară
strict subiective și dintre cele mai comedii glamour – lista poate permite analiza transformărilor
diverse, panoramează spiritul unei continua – poate reprezenta un acestor constelații de imagini
epoci comuniste care a încercat să bun punct de plecare pentru prin chestionarea semnificațiilor
vândă fantezii sociale și politice generațiile tinere „neinițiate” în pe care le impun într-un prezent
cu miză propagandistică, recon- cinemaul din perioada comunistă promiscuu și amalgamat cu o se-
stituind atât parametrii ideologici și poate da naștere unor studii noi rie de sisteme semiotice obscure
96
a canonului este ilustrat de filmul în România neresetabilă, „codul Doru Pop, România neresetabilă,
Exodus: Gods and Kings. proastelor năravuri mioritice”. În Cluj-Napoca, Editura Limes, 2018
Ulterior, în partea a doua a
cărții, autorul propune o analiză
minuțioasă a unor narațiuni con-
struite prin reciclare de simboluri
și referințe, înscrise într-un peri-
metru al provocărilor postuma-
ne/postumaniste. Analiza aces-
tor re-interpretări ale creației de
STEAUA 11-12/2019
pentru prietenii mei cine este Odiseu și câte tipuri de are la dispoziție o singură formă
Odiseu există), langoarea-regre- vizibilă și concretă de vindecare:
fi lecuit (dacă mai poate fi lecu- calea (soluția) nostalgiei prin care e vorba doar de o departajare
it) decât prin calea înapoi (deși să facă față crizei și să trăiască mai contextuală la nivel de studiu al
aceasta nu mai este posibilă, departe. Chiar muritudinea este mentalităților și de o delimitare
spațial, decât arareori; iar tem- cea care îl determină pe nostalgic eventual psihoistorică.
poral este definitiv imposibilă) să continue să fie viu, dar și să se Dar, oare, nostalgicul depinde
sau prin constructul generos lase mistuit de nostalgie. neapărat de dezrădăcinare și de
(în principiu) pe care îl oferă Doliul sau lamento-ul de sine un spațiu pierdut sau el lucrează
imaginația (artistic, cel puțin). al nostalgicului este catalizat de oricum cu un teritoriu fantasmat,
Fotografia (ontică a) lui acasă pe fisurarea temporală simptomati- aflat în propria sa minte din care
care o privește cu aviditate nos- că (proiectată inclusiv cosmic) pe nu mai poate ieși, ca dintr-un cerc
99
talgicul este estompată ori chiar care nu o poate soluționa: lumea de foc care îl apără și în același
timp îl fragilizează ori chiar îl dis- Tarkovski filmând Nostalgia, de izolată de lume; trei femei diferi-
truge lăuntric! aceea filmul se ivește instinctual te ca stil și viață, aflate în același
aproape, ca o formă de numinos teritoriu). Dar filmul central care
Nostalgiile lui Tarkovski sufletesc și de rezistență în fața sintetizează cinematografia tar-
alienării, ca un diagnostic medi- kovskiană (pe teme și obsesii,
de locul unde îi va purta destinul sa icoană a lui Andrei Rubliov, (Fecioara însărcinată, 1460), iar
[...] Cum aș fi putut să-mi imaginez capodopera iconarului rus aflată cele două femei care fac parte din
pe când regizam Nostalgia că acea în centrul filmului Andrei Rubliov matricea emoțională a lui Andrei
tânjire înnăbușitoare care umplea (1966), precum și tripticul numi- Gorceakov sunt niște încarnări
ecranul acelui film avea să devină nos din filmul Stalker (1979) alcă- diferite ale Madonnei lui Piero de-
nostalgia pentru tot restul vieții tuit din Călăuză-Scriitor-Profesor. lla Francesca: una brună (Maria,
mele; că de acum până la capătul Sacrificiul (1986), ultimul film al soția lui Andrei, rusoaica rămasă
zilelor mele aveam să port această lui Tarkovski și următorul după acasă), alta blondă (Eugenia, în-
dureroasă maladie înăuntrul meu?” Nostalghia, este în continuare fi- soțitoarea italiancă prin Toscana
Camera de filmat este înge- xat de ideea de triptic (trei bărbați a lui Gorceakov); deși opuse, ele
100
mănată cu starea lăuntrică a lui meditativi, dar diferiți, într-o casă alcătuiesc, împreună, un arhetip,
acela al Madonei. Este o lecție ci- La finalul filmului, Tarkovski
nematografică pe care Tarkovski a construiește (sculptează/ pictea-
dezvoltat-o și în alte filme ale sale ză) un sincretism aparte: ruinele
și pe care a găsit-o iluminator și catedralei italiene (San Galgano,
în peliculele unuia dintre maeștrii monument din secolul al XIII-lea,
și prietenii săi, Ingmar Bergman aflat în regiunea Toscana) înghite
(cel mai acut analist al psihicului în acoladă (sau în marsupiu) casa
feminin). rusească a lui Andrei Gorchakov,
Personajul Andrei Gorchakov, conținând-o printr-o topire fireas-
Pasărea gând
PUNCTE CARDINALE
impus totuși în primul rând ca literară eterogenă, cuprinzătoare, cu roman, construia un univers
romancieră, și încă una prolifică, care poate împăca mai multe ficțional bazat pe o viziune ne-
publicând 28 de romane, de la tendințe aparent contradictorii. oplatonică a lumii. Această vizi-
Under the Net în 1954 până la Acest tip de roman, mai degrabă une transpare mai pregnant din
ultima ei carte, Jackson’s Dillema de „romance”, este numit de ea grupul de romane numite de A.
(1995). Deși insista ca narațiunile „crystalline novel”, fiind opusul lui S. Byatt (într-o măsură, vrednica
să-i fie judecate conform stan- „journalistic novel”, adică al roma- urmașă a lui Murdoch) „spiri-
dardelor aplicabile romanului de nului de un realism nețărmurit. tual-morale”: The Sandcastle,
moravuri realist, considerându-se Iris Murdoch ne-a lăsat o solidă The Philosopher’s Pupil, the Book
o moștenitoare a tradițiilor ro- moștenire romanescă, în care and the Brotherhood, fiind însă
103
manești victoriene, Iris Murdoch realismul atent, apanaj al scriiturii prezentă și în celelalte cărți, mai
strâns dependente de o con- popular, dar un roman popular un dat, iar rolul scriitorului (dacă
strucție romanescă tradițională. de frumoasă ținută intelectuală nu inginer, măcar medic al sufle-
Căci romanciera a rămas credin- și artistică, în care dilemele și telor) este și acela de a pune un
cioasă unei definiții a romanului angoasele „rebelului problema- diagnostic exact.
ca artă a cuvântului pe care o tic”, contemporanul nostru, să fie Bună cunoscătoare a marilor
formulase într-un eseu despre J. dezbătute cu responsabilitate și curente de idei ale secolului XX –
P. Sartre („Sartre, the Romantic seriozitate, chiar dacă în registrul de la freudianism la existențialism,
Rationalist”): „Romanul este un ironic-comic. Cel care a parcurs de la comunism la catolicism, de
tablou al condiției umane, un o mare parte a vastei sale opere la realism la literatura absurdului –
comentariu al acesteia, precum diegetice va putea afirma cu Dame Iris Murdoch (a fost „creată”
și un produs tipic al unei ere că- îndreptățire că predomină în Dame Commander of the British
reia îi aparțin, în egală măsură, aceasta o viziune negativă, ca și Empire în 1987) rămâne una din-
scrierile lui Nietzsche, psihologia cum romanciera ar fi considerat tre cele mai luminoase figuri ale
lui Freud, filosofia lui Sartre. În mai eficiente armele sarcasmului, timpului său, transpunând mă-
același timp, ca tip de scriitură, ironiei și burlescului în ameliora- iestrit filosofia moralei în opere
este cel mai important, în sensul rea ființei omenești și a relațiilor de ficțiune create în conformitate
că are o influență mult mai mare dintre semeni. Dar acest registru cu o credință fermă în valoarea
decât cele menționate anterior” comic-ironic, cu variațiile lui între umanistă a ficțiunii, în importanța
(apud Richard Todd). Ceea ce ne sarcasm și bonomie, este și un artei ca modelator al conștiințelor
dă dreptul să afirmăm că Dame produs al faptului că imperfec- și liant ce poate contribui la înfră-
Iris era partizana unui roman țiunea omului este considerată țirea oamenilor.
STEAUA 11-12/2019
104
Dunărea
Primele femei
ale scenei româneşti
Răzvan Rocaș
sine. În strânsă legătură cu aces- Conservatorul dramatic-filarmo- ţiative de acest fel. Este un volum
tea, volumul mai propune şi un nic din Iaşi, întrucât acestea erau recomandabil nu doar specialişti-
studiu istoriografic succint des- nevoite să recruteze cursantele lor din domeniu, ci oricărui cititor
pre acele vremuri, dar mai ales, din rândurile păturii de jos, în curios față de începuturile artei
despre poziția pe care femeia o marea lor majoritate din mahala. teatrale autohtone și de condiţiile
ocupa în societatea românească. De altfel, descrierile pe care Anca potrivnice prin care şi-au făcut
Cu mult elan, autoarea porneşte Haţiegan le face pentru fiecare drum primele protagoniste ale
într-un periplu prin toate cele dintre aceste personaje nu sunt scenei româneşti.
trei ţări româneşti, aducând la doar bine documentate, dar
lumină oameni şi evenimente, sunt şi atrăgătoare prin coerenţa Anca Hațiegan, Dimineața actrițelor,
105
abordând totul într-o cheie critică stilistică şi prin amplitudinea Iași, Editura Polirom, 2019
V
l
M
e
o
g
r
u
h
f
e
e
a
u
i
6
O rubrică de traduceri cu țintă directă visele. Pasaje din diverși autori, care fie au
scris despre vise, fie și-au transpus propriile vise în scris, fie s-au inspirat din ele, scriind
poeme sau proză onirică. Pentru că zeul viselor nu dă pace de la Ovidiu încoace.
traducere și prezentare de Laurențiu Malomfălean
mintea visătorului este întrucâtva asemănătoare mătoare, așa cum se întâmplă uneori în părțile cele
celei a unui mic copil, incapabilă de abstractizare, mai însemnate din vise, fiindcă rațiunea nocturnă are
și unde orice idee devine imagine și orice gând se multe ocolișuri pe care nu le cunoaștem. Însă revăd
transformă în act, am avut imediat în mână tocmai limpede că mi-a apărut o altă femeie, extraordinar
oglinda la care mă gândisem, și am început să mă uit de clară, cu excepția chipului, unde niște trăsături
atent în ea. […] se amestecau fără întrerupere cu alte trăsături
[…] de o impresie nedefinită […]. Îmi aduc aminte pe
Ai fi zis că sunt niște desene făcute de copii, și urmă că am fost […] salvat de un braț dezvelit ce
am recunoscut formele embrionare ale unui anumit ieșea din apă. Și după un gol lipsit de culoare, m-am
număr de sâni, o frunză verde rotundă, o rază de găsit dintr-odată în aer liber, sub un cer de ploaie, de
lumină, o bucată de scutec și o mânuță întredeschisă furtună și de seară, iar cea care mă salvase, și care
106
STEAUA 11-12/2019
107
Cuplu (detaliu)
Ermetismul naiv
al memoriei
Mihai Vieru
„Addenda”, spre cinstea lor și ones- respect ce i-l port pentru unicitatea degeaba s-o spune: „Dacă n-ai un
titatea autorului (una dintre ele i-a contribuției sale în meandrele istori- bătrân să-ți cumperi!”.
„dăruit” un băiat de toată isprava, ei și criticii noastre literare, fără să uit N. G.: Parole! Parole! Poate când
ce-i poartă numele). Numai că data originalitatea prozei din tetralogia era bunica fată. Azi balanța la care
de 14 octombrie din calendarul lite- „Arta de a fi păgubaș”, a stilului său te referi e dezechilibrată și folclorul
rar al anului 2019 nu putea fi ocolită, caustic, satira și umorul ce-l caracte- înțelepciunii poate fi reactualizat
deși-s convins că publicitatea nu și- rizează în rostirea adevărului. E vreo cu varianta „Cine sapă groapa altu-
ar fi dorit-o, precum cea anterioară, scofală să fii nonagenar? ia departe ajunge”. Nimeni nu mai
când a scris despre confrații de leat, Niculae Gheran: M-ar bate are nevoie de bătrâni. Dimpotrivă,
precum Ion Vlad, cerând apropiaților Dumnezeu să mă plâng de dăr- încurcă toate socotelile celor care
109
să-l omită de pe lista aniversaților. nicia Lui, numai că – o știe și El și-au făcut suma încă din epoca lor
de aur, nu de diamante ca azi, ne- și Golfului Persic, la ale căror jocuri astenică accentuată, care mă făcea
maifiind amenințați ca pe vremuri – dus-întors – participasem cu ne- să nu pot dormi defel noaptea, să
că, de fură peste un milion de lei, saț. Te furau de pe mal, te ridicau evit vorba cu cei din jur, fiindcă mă
sunt puși la zid. „Jucării stricate” pe coama lor și te aduceau îndărăt forțau să înțeleg ce spun, să mă de-
– vorba lui Minulescu –, se pot nevătămat, ca de bună-voie să fugi ranjeze lumina, dacă ziua încercam
lăuda cel mult cu mintea, restul după ele de nebun, să te mai vezi să mă odihnesc. Pe scurt: am fost
fiind mâncat de rugină, clienții spi- ridicat pe culme și adus înapoi. Nu fericit când la multele controale
talelor, adevărate lazarete, croite și pe marea noastră – că d-aia-i zice medicale mi s-a depistat un proces
aproape prin definiție pentru ei și Neagră – te ia de viu din România pulmonar – ce n-avea legătură cu
copii. și tinde să te lase mort în Turcia. Cu stările mele nevrotice, dar care mă
ajutorul valurilor, am trecut ușor de scotea din joc, cantonându-mă
V. R.: Într-adevăr, bine se spune că geamanduri și înaintam mai lesne. în spitalul Filaret, în sanatoriul
prosperitatea sau jalea unei țări se Dar la întoarcere, pe măsură ce do- Moroeni și la preventoriul Bran.
cunoaște după starea copiilor și a ream să mă apropii de mal, apa mă De infiltrat am scăpat, nu și de ne-
bătrânilor... Să mergem însă mai fura și mă îndrepta spre Dardanele. vroză. Indicația profesorilor Marius
departe. Într-o frumoasă carte de Figura de a bate apa pe loc, să mă Nasta și Băicoianu s-a dovedit sfân-
interviuri, Octavian Paler relatează ia vreo barcă sau elicopter, nu ți- tă: „Dacă vrei să nu te mai întâlnești
un moment din viața sa în care se nea, că valurile mă îndesau la fund. cu tuberculoza, ai nevoie de un an
pomenise la un fir de iarbă distan- Convins că nu am cum să revin la de zile de sanatorizare, altminteri,
ță cât să se prăbușească în gol. Se mal, am ochit digul mai apropiat după câteva grame de streptomici-
ținea de un fir de rădăcină. Era pe și, îndreptându-mă în stânga, am nă, îți dispare infiltratul radiologic,
un munte. Era tânăr. Dar a scăpat constatat că, înotând pe diagona- iar apoi, pe nesimțite, îți roade
teafăr... Ați fost vreodată în fața lă, înaintez. Ajuns cu greu la dig, plămânul, devii cavitar și focar de
unui accident iminent, la limită? m-am prins de un stabilopod, tăios îmbolnăvire a celor din jurul tău”.
N. G.: Momente grele – soră cu din pricina scoicilor, și, cum la re- (Azi, Institutul de Ftiziologie de pe
moartea, cum se mai zice – au fost tragerea valurilor trebuia să rezist Șoseaua Viilor – al cărui client a fost
mai multe, inclusiv tentația sinuci- forței de a mă desprinde, am reușit și Păstorel Teodoreanu – poartă nu-
derii, dar ca la mare, niciodată, de- să trec în „groapa” dintre două mele profesorului Nasta, dar, după
și, paradoxal, din copilărie treceam blocuri, unde mă simțeam mai în dispariția acestuia, a fost îngropată
cu băieții lacul Tei, de pe un mal pe siguranță, deși era mai periculos, și profilaxia sa, oftica fiind astăzi în
altul, ca să nu plătim la ștrand, doar căci agresivitatea apei îmi putea floare, după desființarea mijloace-
unul, prin tragere la sorți, sacrificat strivi capul, izbindu-mă din ciment lor organizate de depistare a bolii,
să care cămășile și sandalele. Biata în ciment. Cu un ultim efort, am între care vestitele caravane de mi-
mama, disperată – când a auzit încălecat marginea salvatoare și, la crofilmare a populației). N-am avut
ce facem – a urlat la mine: „Să nu vreo zece metri de mal, am capotat aceeași baftă cu nevroza, obligat să
cumva să te îneci, împielițatule, că total, scos pe nisip de niște turiști mă împac precum ursul cu lanțul.
te omor în bătaie!”. De data asta nemți. M-am trezit înfofolit în pă- După șase luni de injecții, zi de zi,
– mai precis la 1 octombrie 1969, turile și halatele cu care veniseră, cu stricnină, totalmente ineficace,
de atunci considerată a doua zi cu ochii ațintiți în albastrul cerului, apăru salvatoare ideea suicidului,
de naștere – petreceam concediul cu o tahicardită groaznică, plân- convins că maladia e incurabi-
la mare cu V. Dumitrescu, căreia îi gându-mi de milă în gând: scăpai lă. Grație prietenei mele Crina
dau numele, fiindcă a fost marto- de înec și mor de inimă. Coșoveanu, colegă de serviciu, am
ră la tragedie. Zi aspră de toamnă, avut norocul să mă introducă în
făceam plajă la un soare cu dinți, V. R.: 1 octombrie 1969. Halal ani- casa altui sfânt al medicinii noas-
priveam la o mare agitată, cu versare. Într-adevăr, de reținut. Dar tre, Vlad Voiculescu – azi nume de
STEAUA 11-12/2019
valuri turbate, pe care nici vasele ziseși de sinucidere. De unde până institut neurologic, ieri subapreciat
pescărești nu se încumetaseră s-o unde ideea, că la vârsta domniei de oficialități, comparativ cu prof.
înfrunte. Breaz, m-am găsit eu, mai tale secret nu poate fi? Să fie de Kreindler – sperând să aflu din gu-
ceva decât Sandu Blegea Tăbăcaru, pică, de ghindă, că, după ce se mai ra lui că manifestările de care mă
voinicul din folclorul bănățean. știe, de tobă n-a fost niciodată? La plâng sunt ireversibile, dacă după
Nu fără suport. Nu trecuse nici o drum de zi sau de noapte? șase luni de tratament rezultatul e
lună de când mă întorsesem din N. G.: Da’ de unde. De femei să te zero. M-a întors din drum, deși o cli-
Cuba – unde însoțisem o expoziție agăți ca orbul de băț, tot să trăiești, pă nu-i pomenisem de calea unei
de carte românească –, obișnuit nu să te omori, deși au cusurul că eliberări depline: „Nici vorbă de
cu imaginea uriașelor valuri de la le iei de tinere și îmbătrânesc pe manifestări ireversibile; dumneata
110
confluența Atlanticului, Caraibelor nesimțite. Era vorba de o nevroză nu te-ai procopsit cu starea asta în
șase luni, ci de-a lungul celor 25 de
ani, pe care zici că îi ai. Pe nesim-
țite te-ai îmbolnăvit, la fel te vei
vindeca. Profită că mai ai șase luni
concediu medical, că ești în sana-
toriu, că vei pleca în preventoriu și
fă doar ce-ți place.” Și am continuat
să citesc, să-l recitesc pe Caragiale,
până când i-am învățat comediile
pe dinafară, și să scriu un volum de
schițe satirice, folosind cerneala în
loc de stricnină.
masă de manevre. Independent noua generație să-și ia soarta în coana Leana, ejusdem farinae se
de epocă, mai toate generațiile au mâini proprii, eventual să și gre- numărau printre bunii făptași –,
fost marcate de idealuri mărețe, șească pe mintea lor, nu să rămână le-a deschis calea îmbogățirii prin
imperiale, monarhice, republicane, la cheremul unor otrepe ca „profe- legalizarea hoției. Peste noapte,
democratice, dictatoriale, naționa- sorul” Brucan, o zdreanță fără nicio scăpați de amenințarea glonțului
liste sau internaționaliste, precum calificare, cioclul lui Ion Antonescu, – dacă-s prinși că fură sau lezează
„Libertate, fraternitate, egalitate”, la instaurarea epocii staliniste, și averea statului peste un milion
„Totul pentru țară”, „Să facem o al lui Nicolae Ceaușescu, odată cu – trai neneacă, beneficiind de băl-
țară, ca soarele sfânt de pe cer”, lichidarea guvernării socialiste – măjeala administrației de stat – de-
„Prin noi înșine”, „Rob cu rob să ne pe care tot el o slugărise. Acum, venită sursa principală a deplinelor
111
unim”, cu invitația „Hai la lupta cea ajutați de complici de-o seamă, îmbuibări, depunerilor de valută
Gură Strâmbă, rămași buni în grad, neostentativ, am urmărit să nu
de cei din afara coloniei. Fără să mă omit niciun moment mai impor-
supăr, m-am bucurat când am avut tant al existenței noaste, făcând
confirmarea că exemplare din car- mai peste tot haz de necaz, ferin-
te s-au tras și difuzat pe sub mână, du-mă să fiu pătimaș, să semăn
unele ajunse și în anticariate sau discordie în depănarea trecutului,
oferite pe bani mulți prin comerțul câtă vreme și murind plec Dincolo
de carte de pe internet. cu credința că nedreptățile îndu-
rate de români și alte neamuri din
V. R.: Apropo de Arta de a fi pă- estul Europei, vreme de 50 de ani
gubaș: de unde până unde titlul, se datorează domnilor Churchill
dacă-l raportez la biografia au- și Roosevelt și tovarășului Stalin,
torului? Profesional, mă gândesc mari la ei acasă, nu și în viața celor
că din 1950 până în prezent, peste condamnați la robie.
jumătate de secol ați avut o activi-
tate progresivă, debutând în armia V. R.: Credeți că negoțul de sclavi
lui Gutenberg ca soldat, ca apoi să de ieri a fost eradicat din târgurile
urcați, treaptă cu treaptă, scara de azi?
peste hotare, construcțiilor de vile ierarhică cu brio, conducând între- N. G.: Cred că ne-am bătut des-
impozante în țară și străinătate, gul sistem editorial și de difuzare tule cuie în tălpi, ca să adăugăm
asigurate prin trădare de neam și a cărții – zeci de mari edituri – nu și piroane. Eu ca eu, fiindcă din
țară – cuvinte care – dacă observi chioșcuri, ca mai toate prăvăliile cauza artrozei nu ies din papuci,
–, au devenit peiorative în limbari- de azi – și aproape 1 000 de librării dar tu, cam umblăreț, pescar pe
ța unora. „Mânca-le-ar inima câinii!” –, activitate răsplătită cu premii Someș și pe Tamisa… Altceva?
literare, academice, medalii și or-
V. R.: Stare ce explică și acerba dine prezidențiale; de amor nu vă V. R.: Niscai regrete? Dacă tot alu-
luptă politică la care asistăm, dusă puteți plânge, de-ar fi doar eroinele necarăm în trecut și glisarăm în
pe viață și pe moarte, cu beligeranți evocate în capitolele „lirice” din prezent.
dornici să preia o economie fali- carte – bașca ce veți fi forfecat și N. G.: Sătulă de multe și mărunte,
mentară, câtă vreme ar mai fi multe pe de-alături; bani ați avut, după Edit Piaf era îndreptățită să cânte
de înstrăinat – ca mine de aur, cum se pare. Și-atunci, revin, de ce „Je ne regrette rien”, nu și eu, deși,
uraniu și alte metale nobile, gaze, Păgubaș? Că de artă nu vă întreb probabil ca și dânsa, intrat în pu-
păduri, tunse la chelie, de-au ajuns nimic, de când, după ce ca autor bertate, n-am așteptat aprobarea
urșii să coboare din munți, ca mâine singular al unei ediții critice integra- de a mușca din mărul lui Adam,
maidanezi. Carevasăzică, acesta să le – comentată, fără ciupituri în text Patriarhia neamestecându-se în
fie titlul parodic al volumului Bordel – v-ați dovedit potența și ca pro- comercializarea fructului oprit, ci
nou cu șteoarfe vechi – caracte- zator la fel de original, cu o frescă mai mult Ministerul Sănătății, cu
ristic „Epocii de Arginți și Tinichea”, satirică, memorialistico-ficțională? obligația vizării condicuțelor, du-
cum o numiți dvs., urmașa așa-zisei N. G.: Titlul nu mă privește pe pă periodice consultări medicale
„Epoci de Aur” –, ultimul tom cu mine, ci întreaga generație din obligatorii. Negustorie cinstită,
care încheiați tetralogia Arta de a fi care fac parte. E panorama secu- dai un ban, la alegere, bun, curat
păgubaș? lară a unui contingent născut sub și ieftin, spre mulțumirea ambelor
N. G.: Exact! Carte elogiată în domnia a doi regi, generație ce-a părți, fără insomnii, gelozii, scan-
țară și în publicații românești apucat vreo 10 ani de democrație daluri, divorțuri, devieri sexuale.
din Germania, Israel și U.S.A., cu interbelică, apoi câteva dictaturi Regretele mi le-a sădit mama – su-
STEAUA 11-12/2019
îs intangibile, ca Balșoi Marinar și nevăzută a cărții este istorică; când nu mai poți păcătui.
V. R.: Ale tinereții valuri. Dar din rugat și la Dumnezeu: Doamne, de general, de n-oi fi avut-o și până
irecuperabile vă mai macină vreo ajută-i... Doamne, iartă-i, dacă au atunci. N-a trecut mult și iar au în-
remușcare? greșit cu ceva... Restul – mă refer ceput să zbârnâie telefoanele.
N. G.: Una și bună, pe care, volens, la amicițiile de interes – marfă de
nolens, o voi lua cu mine Dincolo: camion, la care renunți în primul V. R.: Nostim și caracteristic firii
când m-am înhămat contre cœur tomberon. Spre amuzament, să-ți noastre. Apropo! Credeți în mira-
la ediția de Opere Rebreanu – la spun o poveste hazlie: când ca cole: terestre, cerești, medicale,
presiunea profesorului Piru – con- director intermediar de editură, la budiste, energetice?
vins că travaliul mă depășește, Meridiane, de unde am fost pro- N. G.: Cred într-un unic Dumnezeu,
m-am bazat pe-o bibliografie movat în conducerea operativă a „creatorul văzutelor și nevăzutelor”,
generală – declarată ca atare de Comitetului de Stat pentru Cultură indiferent cum este numit în diferi-
Nicolae Liu, în realitate inexisten- și Artă, ca secretar al Consiliului te credințe – cel mai mare miracol
tă – și pe colaborarea lui Lucică Editurilor și Difuzării Cărții, m-am –, fără să fiu habotnic. Sunt convins
Raicu, mai inspirat, care a dat bir pomenit cu o droaie de „prieteni”, că-s trecător pe lumea asta, în care
cu fugiții, când a văzut ce ne aș- nu doar cu cerințe specifice do- am intrat plângând, condamnat
teaptă. Rămas singur, după vreo meniului de care răspundeam, ci la moarte, fără să-mi fie teamă de
20 de ani, cât mi-a luat pregătirea pentru aprobări „învecinate”, ce justețea sentinței, convins cu tim-
celor 12 volume concentrate cu presupuneau intervenții pe lângă pul că voi pleca mai departe într-o
opera edită a scriitorului, se im- colegii din direcțiile artelor plasti- lume în care ne fixăm singuri locul,
punea să ies din ring cu coronița ce, de teatre, muzică ș.a. De scriitori încă din timpul acestei vieți, după
pe frunte și copleșit de elogii. Nu nu mai vorbesc. Din pricina atâtor faptele noastre. Oricum, nu cred că
să intru în păinjenișul depozitelor „prieteni”, suna telefonul acasă ca Dincolo vom fi compartimentați
cu periodice și arhive neclasate la biroul de informații de la Gara de pe religii, credințe, culori, partide,
ale marilor biblioteci. Câștigam Nord. Odată cu revenirea în trombă organizații nonguvernamentale, ci
astfel 20 de ani, în care m-aș fi pu- a proletcultismului și primenirea dăinuind în lumină – (deie Domnul
tut ocupa de propria mea creație, conducerii CSCA – în domeniul și fără interzicerea cârciumilor) – și
cu care debutasem ca prozator. cărții, acad. Alexandru Balaci a fost în întuneric, bâjbâind în căutarea
Așa că Domnul a dat, Domnul a înlocuit cu Ion Dodu Bălan, iar eu, vreunui chibrit. În convingerile
luat, fie-i numele binecuvântat. prin reînființarea cenzurii, o vreme mele, mă bazez pe miracole in-
Mi-a dăruit însă destule cu carul am stat pe tușă. Atunci au încetat și credibile, petrecute sub ochii mei,
și, în primul rând, prieteni, mai apelurile telefonice ale celor care, asupra cărora nu insist, că ne prind
importanți decât toți guvernanții până atunci, mureau de grija răcelii alegerile – la care ș-așa nu mă pre-
de care am avut parte în întreaga mele, cu sfaturi de ceaiuri fierbinți, zint, fiindcă nu mă lasă picioarele și
mea viață. vin fiert, băi cu sare la picioare. pentru că știu rezultatul. Nu fi mirat
Pus pe șotii, Fănuș Neagu, prieten și s-o lăsăm baltă. „Ora închiderii,
V. R.: V-ați certat vreodată cu vre- adevărat, nu de celofibră, șoptește fraților. Facem bonierele. Mai e și
un prieten? la urechea unui amic – cu rugă- mâine o zi!” (Cine-o mai apuca-o!)
N. G.: Depinde ce înțelegi prin pri- mintea să nu sufle o vorbă – că știe
eten – termen de care abuzăm cu- de la Gheorghe Pană, un mahăr al [Interviu consemnat
rent, pentru mine egal cu frate – și vremii, că voi fi numit comandant de Virgil Rațiu]
ceartă, nu sinonimă cu ciorovăiala la direcția Pașapoarte, pe funcție
iscată în dezbaterea diverselor idei
contradictorii, când mai să ne scoa-
tem și ochii, trântindu-ne ușa în nas.
Ca ploile de vară, asemenea certuri
STEAUA 11-12/2019
autoarei este o Medee care și-a construiește romanul face din muri. Iar acest lucru poate avea
sacrificat copiii în scop vindi- lumea sa o micro-structură, un loc doar după ce renunți la toată
cativ, este un pântec care și-a spațiu închistat în comunism, povara gândurilor.
avortat pruncii, al cărei proces de într-o lume a vidului, a neantului: Semnificația păpușii spânzura-
vindecare ar putea începe doar „Pentru mine, însă, comunismul te cu corpul întors de pe copertă
prin repopularea cu oameni noi, e mai ales copilul meu mort. E poate ține loc de concluzii: roma-
nebuni: „Universitățile ar trebui copilul pe care l-am avortat în nul Cristinei Eșianu merită citit as-
luate cu asalt de nebuni, asta ar buda de lemn din curtea școlii cultând trupa Nirvana pe fundal.
fi scăparea pentru țărișoara mea, generale din satul V. Copilul meu
România, așa s-ar putea desprin- era compus din bucăți de carne Cristina Eșianu, Anul mutilat,
114
de ea de balcâzia ei milenară, de de culoarea ficatului de porc” (p. București. Editura Paralela 45, 2019
ARTE PLASTICE
Bucur, fiind închinată victimelor Expoziția de la Muzeul de Artă Remarcăm exelentele autopor-
de la Colectiv. O preocupare ex- Cluj-Napoca arată, chiar din titlul trete, dintre care unul prelungit
pozițională intensă a adus lucră- Viața mea, dorința artistei de a într-o instalație cu mâini și cu
rile sale, în cadrul unor expoziții pune în fața unui public unde a păsări. Apoi cele în care din craniu
personale, în fața publicului din expus întâia oară un proiect per- țâșnește Pasărea Gând, în avânt,
țară, dar și din alte țări, precum sonal, o oglindă a sufletului său, către Lumină. Seria continuă pro-
Italia, Statele Unite, Franța, exprimat prin opera artistică. Fără lific, cu personificări astrale (Lu-
Portugalia, Grecia, Spania, Egipt, a fi retrospectivă, expoziția reu- na), ale dublului (Dialog) sau mi-
până în Asia și Extremul Orient. nește piese potrivite a reprezenta tice (Duhul codrului). Dăltuiri fine
Numeroase călătorii de studii sau modul cum, în cazul doanmei și șlefuiri de oglindă în marmură,
115
Delta
CINEMA
C e poate fi îngrijorător la o
plantă care produce fericire
cu propriul polen? Nimic, în prin-
rană cu probleme psiho-afective,
suferă, în urma pierderii câinelui
ei, din pricina imposibilității de a
atât de dificile, care sunt contraba-
lansate cu o cromatică pastelată a
laboratorului, nevoită să susțină
cipiu, dacă aceasta nu este mo- deveni mamă. Un triunghi pericu- sterilitatea și armonia vegetală a
dificată genetic, apelând la viruși los al maternității și al infertilității, acestuia. Cadrele largi surprind
netestați. Ei bine, acesta este și deopotrivă, în care instinctele de spații minimaliste, sunt alternate
unul dintre aspectele pe care Alice supraviețuire și conservare ale cu multe geamuri și oglinzi, și per-
(Emily Beecham, care a luat un plantelor sunt puse pe aceeași mit o libertate grozavă a unghiu-
premiu pentru interpretare, ceea treaptă cu cele umane. Aici este rilor de filmare. Remarcabilă este
ce a fost departe de a fi unul dintre punctul în care filmul lui Hausner coloana sonoră formată exclusiv
punctele forte ale filmului), o cer- ia o întorsătură de la distopia hor- din zgomot alb (white sound) și
cetătoare a unui laborator de hor- ticulturală și se transformă într-o compozițiile japonezului Teiji Ito,
ticultură, le-a încălcat, în Little Joe, inteligentă și nuanțată metaforă care susțin tensiunile melodra-
filmul Jessicăi Hausner, unul dintre a (in)fertilității – regizoarea jon- matice ale filmului (personal, cel
cele mai subtile filme ale ediției glează bine cu toate ipostazele ei mai intrigant aspect al filmului).
Cannes de anul acesta. Faptul că și explorează multe direcții femi- Hausner nu își invocă stilul celor-
filmul trece drept a newtype of sci- niste. Tot plotul filmului pare să îi lalte filme aici, însă la fiecare 15
fi îl dezavantajează, tocmai fiindcă susțină delirul lui Alice; iar, în final, minute ceva îți amintește de stra-
regia acestuia permite suficient de pista rămâne deschisă, Hausner nietatea și/sau disconfortul prime-
multe grile de interpretare pentru nu conchide dacă are sau nu plan- lor filmele ale lui Lanthimos. Fie că
a-și depăși genul. Dincolo de fap- ta voință proprie, numai bine cât încadrăm filmul la distopii curente
tul că filmul pornește de la Alice, să-ți frământe mintea zile la rând ale industriilor antidepresive, fie
o laborantă obsedată de muncă, după ce ai văzut filmul. Scenariul că forăm mai adânc, la o metaforă
mamă singură a unui adolescent este destul de sofisticat, așa cum a maternității și ale imposibilității
– Joe, divorțată de soțul ei, însă pretinde orice SF, în teorie, cu ei, Hausner și filmul ei își au me-
devenită mică obsesie afectivă a mici scăpări pe alocuri, actorii, în ritele lor: Little Joe trebuie văzut
unui alt coleg laborant al aceluiași schimb, în încercarea de a păstra și doar pentru cinematografia și
institut, filmul lui Hausner vine cu atmosfera antiseptică a filmului, soundtrack-ul hipnotizante pe ca-
STEAUA 11-12/2019
un storyline dificil de urmărit, însă sunt îndoielnici și neconvingători. re le impune, fără a mai menționa
acesta își propune (și) alte mize, În rest, punctul forte al filmului mișcările languroase ale camerei
dincolo de cele bioetice și bioteh- – cel care, de fapt, cucerește de filmat, care te imersează imedi-
nologice. Descoperim că planta publicul – constă tocmai în mi- at în paranoia acestei distopii.
creată este infertilă și acționează nimalistul lui audio-vizual. Avem
asupra oamenilor, prin mani- o paletă cromatică superbă și Matthias et Maxime
pulare, astfel încât să-și asigure ireproșabil lucrată: în primul rând,
specia, dar și că Alice s-ar putea
să își dorească în subconștient
să renunțe la custodia fiului, Joe
complementaritatea roșu-verde
(care susțin premisa fertilității, atât
din zona umanului, cât și a vege-
P robabil mulți au plecat dezamă-
giți de la ultimul film al lui Xavier
Dolan, film în care elementul ex-
117
(Kit Conner), pentru a se ocupa talului), în al doilea rând, filtrele centric este înlocuit cu narațiunea
matură, fluentă, cu o definiție a ges- un filtru nostalgic, o privire retros- zona queer și gender identity. Tot
tului tandru și cu inflexiuni acute pectivă –, fiindcă ne demonstrează în acest registru vine și ultimul
ale vulnerabilității masculine. Sunt, în multe scene că rolul grupului ei film, Portretul unei tinere în
desigur, variabile cu care Dolan a pentru cei doi este și de a absorbi flăcări, câștigător al Premiului
lucrat în aproape toate filmele sale, conflictele și tensiunile. Cei doi vin pentru cel mai bun scenariu și
însă niciodată nu le-a instrumen- din lumi diferite: Matthias, tânăr al Premiului Queer, dar și nomi-
talizat în prim-plan, ci au fost, mai avocat, cu situație socială bună, cu nalizat la Palme d’Or al ediției
degrabă, prezente în fundal. Deși o relație stabilă, frustrat de posibi- de anul acesta a Festivalului
parcă nu îi seamănă, filmul poartă litatea de a dezvolta vreo atracție de la Cannes. Este un film bine
amprenta lui Dolan: este studios fil- față de alți bărbați, respectiv Max, documentat socio-istoric, care
mat, în straturi succesive, jonglează care vine dintr-o familie disfunc- spune, pe de-o parte, clasica
cu focalizarea, ghidând privirile țională și traumatică, cu o mamă poveste de dragoste a mijlocului
spectatorilor. Mai mult decât în alte alcoolică și nevrotică de care are de secol XVIII francez, un flirt
filme, aici forează cu multă delica- grijă, cu un frate absent și cu un ta- convalescent între muză și artist,
tețe în zona gri a intimității, trece tă ieșit din peisaj (adică prototipul pe de alta, expune situația artis-
de fascinația care duce la atracție, fetiș de personaj al lui Dolan) – în telor secolelor trecute, cenzurate
și de atracția care duce la tensiunea plus, semnul atipic de pe obraz nu sau chiar șterse din istoria artei,
erotică, ajungând direct la incer- poate decât să îți expună clar că e și statutul femeii în societate.
titudine și la disconfort – afecte un vorba despre un individ care-și Sciamma sondează politic, cu
care amenință o prietenie de peste poartă cicatricile cu el peste tot (și e teorii moderne, și alte teritorii, în
20 de ani a doi tineri. Este vorba servit ca un complex psihologic, nu afară de reprezentare și de arhi-
despre Matthias (Gabriel D’Almeida fizic). Regizorul renunță la artificial vare a memoriei, cum ar fi ideea
Freitas) și Maxime (Xavier Dolan), și mizează strict pe vibrația graniței de libertate, de egalitate de clasă
care ajung, într-un context imprevi- dintre un anumit tip de romantism și chiar de male/female gazing
zibil – un scurtmetraj experimental masculin și o intimitate platoni- trecute exclusiv prin lentilele
al unei prietene comune –, să se că, hrănită timp de 20 și ceva de feministe. Întregul film este,
sărute. Acest lucru stârnește între ani. În sfârșit, evident că există și de fapt, un joc al privirilor între
cei doi diverse incertitudini (ches- comentariul metacritic, un moment Marianne (Noémie Merlant),
tionarea identității lor sexuale) care în care Dolan vorbește prin vocea artistă și femeie independentă,
susțin, pe parcursul filmului, tensiu- micii regizoare (din film) despre și Héloïse (Adèle Haenel), fiica
nea. Întregul context coexistă și sub miza scurtmetrajului ei cu sărutul unei familii nobile, a cărui tablou
presiunea plecării lui Max în celălalt (sigur, într-un ton de-a dreptul o va trimite direct în mariajul
capăt al lumii, în Australia. Ce e ridicol și printr-un flux verbal care cu un aristocrat italian. Aici în-
remarcabil la filmul lui Dolan este nu poate fi luat în serios): încercare cepe discuția despre libertate,
faptul că nu mai urmărim, aproape de a reda „atât impresionist, cât și a Héloïsei de a refuza să pozeze
exclusiv, un trio sau un cuplu intri- expresionist” (da, simultan) intimi- pictorilor (bărbați) de dinainte
gant și conflictual de personaje, ci tatea dintre două persoane, fiind și a Mariannei de a fi o femeie
că regizorul lucrează cu un grup de absolut irelevante sexul și genul lor. independentă, care alege să pri-
prieteni, luat ca personaj colectiv. Cam asta s-a vrut filmul lui Dolan, veze alte femei de la o asemenea
Dinamica întregului film e redată un studiu despre intimitate, vulne- independență socială. Fiindcă
de acest personaj colectiv, fiind- rabilitate și transformare. Și îi iese Héloïsei îi este ascuns scopul
că aduce cu sine atât fragilitatea bine, un crescendo luminos, care se vizitei Mariannei, care trebuie,
transformărilor dintre 20 și 30 de dizolvă în ritmurile firești ale vieții, inițial, să-i realizeze portretul pe
ani, cât și familiaritatea și nostalgia un film despre politicile intime ale ascuns, din memorie, totul devi-
unor relații care nu mai au un ecou unui grup de prieteni din copilărie, ne un joc de-a șoarecele și pisica
STEAUA 11-12/2019
puternic prezent; grupul încearcă despre curajul rupturii și al trecerii care te invită, ca spectator, în
să susțină istoriile personale ale în alte etape ale vieții. locul pictorului, lăsându-ți timp
personajelor principale, mai exact să vezi ce vede ea, să zăbovești
să acopere pe ici-colo niște goluri, să Portrait de la jeune fille asupra tuturor cutelor de pe
justifice aproprierea celor doi, fiind chipul luminos al Héloïsei, ca
en feu
greu de apreciat raportarea lor față într-o lecție intimă a observației.
de celălalt (prieteni, îndrăgostiți?).
Însă e interesant ce face aici Dolan
cu întreaga arhitectură socială,
P e regizoarea Céline Sciamma
am apreciat-o deja pentru
personajele sale din Water Lilies
Zona care pare să infuzeze cel
mai bine reflecția spectatorilor
este aceea a arhivării amintirii
cu dialogurile lejere, naturale, cu (2007) sau tomboy (2011), pen- cuiva – mai exact, a spaimei
118
soundtrack-ul ludic – toate impun tru cum inserează narativul în că nu poți păstra imaginea
cuiva decât în memorie. Este Le jeunne Ahmed adaptare la cultura și comunita-
o punere în oglindă care face tea care te-a adoptat, încercând,
trimiteri la această anxietate
contemporană de a avea acces
și a poseda imaginea cuiva. Ce
F rații Dardenne câștigă Pre-
miul pentru cea mai bună
regie în cadrul Festivalului de
simultan, să nu diluezi valorile
propriei culturi (apartenența
identitară este ceea ce caută și
face Sciamma cu acest joc este la Cannes 2019 cu povestea lui Ahmed, cât și comunitatea mu-
interesant: îl transformă dintr-un Ahmed (Idir Ben Addi), fiul de sulmană belgiană din care acesta
act de putere într-unul de ega- 12 ani al unei familii musulmane face parte); a doua vizează obser-
lizare – dinamicile de putere se liberale din Belgia, care alunecă varea aproape documentaristică
schimbă – și (1) obiectul privit în vertijul radicalismului religios, a traseului radicalizării religioase,
nu doar că privește la rândul său, fiind prins între idealurile ima- adică a luptei dintre propagarea
ci participă la realizarea picturii mului său și provocările propriei unui islamism conservativ și un
(a propriei reprezentări), (2) se vârste. Tema copilului inadaptat, islamism modern, liberal și in-
anulează statutul social, cele și a marginalilor societății, în tegrativ, într-o societate vestică
două femei își devin partenere general, e una dintre favoritele relativ tolerantă. În încercarea
egale. Solidaritatea aceasta femi fraților Dardenne, însă de data de a deveni un bun musulman,
nină trece mai departe de a- aceasta își depășesc propriile ambiguitatea identitară și auto-
tracția candidă dintre cele bariere culturale și trec dincolo cenzura comportamentală fac
două femei și o include și pe de personajul tipic, europeanul dificil de intuit care sunt gesturile
slujitoarea casei, Sophie (Luàna caucazian al clasei de mijloc. naturale ale lui Ahmed. Totuși,
Bajrami) – fie că e vorba despre Echidistanța camerei de filmat și surprins în intimitate, cele mai
avort, fie că cele trei dezbat în ju- montajul scindat situează filmul radicale dintre gesturile sale,
rul mitului lui Orfeu despre cum între ficțiune și documentar, ur- cum ar fi alergarea prin casă cu
Euridice și-a ales singură desti- mărindu-l pe Ahmed cum exer- un cuțit în ciorap sau escalada-
nul, granițele dintre clase se to- sează, pe de-o parte, posibile rea unei clădiri pentru a ajunge
pesc pe toate planurile și reapar scenarii de ucidere a profesoarei să-și ducă planul la sfârșit, devin
odată cu figura puterii, bărbatul. sale, Ines (Myriem Akheddiou), înduioșătoare, iar aici Jean-Pierre
Montajul clasic și mizanscenele fiindcă aceasta are un iubit evreu și Luc Dardenne sunt inconfun-
picturale sunt lucrate pretențios și vrea să-i învețe pe copiii comu- dabili prin umanitatea cu care
și ireproșabil, iar interpretarea nității araba modernă și în afara își încarcă personajele proble-
actrițelor, mai mult din gesturi studiului Coranului, pe de alta, matice și prin empatia pe care
fragile și priviri scrutătoare în momentele solitare în care își o smulg spectatorilor. Codurile
decât din cuvinte, se dizolvă respectă ritualurile de rugăciune sunt aproape de a fi sparte în
cu o naturalețe și o delicatețe aproape compulsiv, chiar și în scenele duioase pe care Ahmed
aproape fetișizate. În sfârșit, centrul de detenție pentru tineri le petrece la fermă alături de
este un film clasic, frumos, care în care ajunge. Regizorii nu oferă partenera lui, de aceeași vârstă,
satisface aproape fiecare dorință niciun răspuns prin acest film, ci Louise (Victoria Bluck), în încer-
a spectatorului, atât ideatic, cât ridică câteva probleme pertinen- carea ei inocentă de a se apropia
și vizual. E didactic și senzual, te, dezasamblând mecanismele de el, însă regizorii construiesc
într-un mod candid, e pictural și psihologice iraționale ale acestui tensiunea filmului tocmai pe
plin de o simbolistică a elemen- personaj. Sunt indicate și câteva imposibilitatea de a-și salva per-
telor arhetipale, care freamătă piste care ar fi putut declanșa cri- sonajul. Filmul reușește să fie
să fie decodificate. Chiar dacă za identitară în cazul lui Ahmed, pe cât de frapant, pe atât de în-
se leagă prea bine toate, într-un cum ar fi absența totală a tatălui, duioșător în chestionarea unui
fel aproape mistic (poate e chiar martirajul unui văr de-al său, scenariu violent, însă posibil, al
STEAUA 11-12/2019
vreun giumbușluc al regizoarei căutarea unei identități stabile la radicalismului religios, cât și al
de a invita romantismul epocii), o vârstă a incertitudinilor – toate sistemului care încearcă să con-
și pare că Sciamma transformă acestea găsindu-și un stabilo- tracareze aceste acțiuni juvenile,
teoriile lui Rudolf Arheim în pod în imaginea imamului său considerate teribiliste. Ceea ce se
ceva desfătător, filmul are mize și a moscheii, practic, în religia vrea a fi o lecție dată spectatori-
pertinente, dincolo de intenția care-i oferă o grilă normativă lor în ceea ce privește posibilele
de a ne seduce. Începutul te de comportament. Două ar fi prejudecăți față de minoritățile re-
duce cu gândul, poate, și la The mizele importante ale acestui ligioase, devine, simultan, o lecție
Handmaiden (2016) al lui Park film: prima analizează clivajul pentru micul Ahmed, care depinde
Chan-wook, doar că filmul lui socio-cultural și spargerea grani- de ajutorul și empatia profesoarei
119
Sciamma este mult mai cuminte. țelor identitare în dublul efort de sale, în finalul filmului.
JAZZ CONTEXT
Retorica primitivismului
Cristina Petrescu
Press, 1985) al unui brontozaur din Armstrong, Greenwood, 1978), este capabil să impună ritmul de
corpul căruia sunetele se revărsau obligă, de această dată, la asu- swing poeziei sale cu mai multă
asemenea unor lacrimi uriașe. marea unui nou limbaj, capabil pricepere chiar și decât Langston
În asocierea jazzului cu „ha- să încorporeze libertățile și pulsul Hughes. Atât Eliot, cât și contem-
osul animalic” (Sascha Feinstein, intens al ritmurilor africane. Acest poranii săi, au folosit astfel jazzul
Jazz Poetry: From the 1920s to the limbaj a devenit spațiul de gestație sub forma unui manifest estetic
Present, Greenwood Press, 1997), al unui nou vocabular, cu ajutorul generator de noi ritmuri poetice și
unii autori au mers atât de departe, căruia Hart Crane, William Carlos capabil să susțină dualismul isteric
până la a sugera că forța hipnotică Williams, Langston Hughes, Carl al modernismului.
a jazzului instigă la dezlănțuirea Sandburg, Mina Loy și T.S. Eliot Componenta primitivă a jazzu-
120
instinctelor întunecate, culminând urmăreau să obțină concretizarea lui a continuat, cu toate acestea,
să își mențină atributele originare nu pot fi contopiți, ei pot fi însă secătuite a Vestului. Astfel, relația
și să fie perpetuată sub forma inversați, permițând ca jazzul să se dintre jazz și primitivism a făcut po-
instinctului și a corporalității ne- transforme în „ceva sacru și erme- sibilă nu numai înființarea unui nou
controlate. Autori ca Hermann tic” (Antonio Muñoz Molina, Iarna limbaj, ci și existența Renașterii din
Hesse, Mihail Bulgakov sau Alejo la Lisabona, trad. Ileana Mihăilă, Harlem, atrăgând patronajul albilor
Carpentier au optat în favoarea Leda, 2009), într-o „stranie rugă- ce râvneau la răsplata culturală ve-
desfacerii dualismului prezent în ciune de asprime și dulceață”, sau nită din sfera spiritelor ancestrale.
„grotescul divin” (Sascha Feinstein, într-un „limbaj al îngerilor” (Josef Mai mult decât atât, funcționând
op.cit., p. 34.) al operelor lui Crane Skvorecky, op. cit., p 121.) și „al ca un garant al expresivității, opuse
și împotriva năzuinței lui Wallace unui cult inocent”, asemănător ce- corectitudinii estetice și asepsiei ce
Stevens și Micheal Ondaatje de a lui reprezentat în nuvela The Bass caracterizează, în general, muzica
aduce împreună blues-ul negrilor Saxophone. clasică, muzica afro-americanilor
și muzica europeană corală și au Putem constata, așadar, că jazzul a devenit un indice al creativității.
destabilizat dialogul dintre jazz și a subjugat, încă de la început, prin Este greu de spus în ce măsură ar
muzica clasică, plasând cele două forța sa hipnotică, imaginația celor fi suscitat muzica negrilor interesul
genuri într-o dispută permanentă. ce visau la exuberanța ritualurilor unui număr atât de mare de autori
Dacă Bulgakov a folosit aspectul primitive sau pe a celor ce se te- în absența acestor calități reco-
primitiv al muzicii, prezent în meau de consecințele devastatoare mandate de originile sale africane.
execuția muzicală a jazzului de ale instinctelor dezlănțuite. Cei ce Istoria jazzului și vastul său imagi-
maimuțe, pentru a opune lipsa de nu se simțeau însă intimidați de nar literar sunt în prea mare măsură
inhibiție a acestui spectacol rigi- senzualitatea brutală a acestei mu- antagonice și evazive pentru ca
dității moscovite, reprezentate de zici vedeau în ea o sursă de energie astfel de întrebări să își găsească
muzica clasică, iar Carpentier a ob- indispensabilă culturii epuizate, într-însele răspunsul.
servat „cacofonia infernală” (Alejo
Carpentier, Concert baroc, trad.
Dan Munteanu, Ed. Univers, 1981)
și „imposibila armonie” rezultate
din încercarea de a reconcilia mu-
zica albilor cu cea a „tuciuriilor”,
Hesse a asociat muzica negrilor cu
tot ceea ce este „instinctual, săl-
batec și haotic” (Hermann Hesse,
Lupul de Stepă, trad. George Guțu,
Ed. Univers, 1983), opunând-o
astfel muzicii astrelor, muzică di-
vină, capabilă să transcrie timpul
„înghețat în spațiu”. Jazzul devine
astfel elementul instigator al con-
flictului dintre contemplarea unor
concepte abstracte, pe de o parte,
și afirmarea, mult mai directă și ac-
cesibilă, a unei umanități plenare și
exaltate, la polul opus. Conceptele
de stil și substanță, improvizație
și compoziție, primitivism și civi-
STEAUA 11-12/2019
muzica recent apărutelor grupuri simțea un anume decalaj valoric ale absolutului. Sonoritățile pe
beat. față de modelele pe care tinerii care le rafinase degajau efluvii în
De bine de rău, „formațiile noștri beatnici le emulau. Odată deplină consonanță cu energiile
vocal-instrumentale” începură să cu apariția epustuflantă a lui generației noastre „șaizecioptis-
se facă auzite și prin emisiunile de Sorin Tudoran, toate distanțele te” (căreia colegul meu Ion Moga
radio sau, sporadic, la televiziune. se șterseră ca prin minune. El avea să-i dedice în 1990 un eseu
O imagine ceva mai clară asupra reușea să se impună cu aceeași în revista 22, intitulat Generația
valorii lor se putea obține urmă- prestanță manifestată de conge- Beatles). Rămâne un mister
rindu-le evoluțiile în diverse lo- nerii săi occidentali, care instau- cum era posibil ca un student al
caluri de pe Litoral. Părinții noștri raseră domnia ghitarei electrice Academiei de Muzică din inima
122
depuneau eforturi (și bani) spre ca instrument-suveran. Evident, Transilvaniei să atingă un nivel
intepretativ compatibil cu cel al Evans, un album de fuziune jazz-
virtuozilor din „lumea liberă” și, în -rock; iar implicarea ulterioară a
plus, să-și farmece auditorii prin- lui Tudoran în destinul principalei
tr-o voce instrumentală profund formații moldave, Roșu și Negru,
individualizată. Intrăm aci pe cu Nancy Brandes la claviaturi,
tărâmul − din fericire inefabil − al Liviu Tudan la bas și Ovidiu Lipan
genialității creatoare. la baterie, îngloba anumite ele-
Deși l-am întâlnit pe impara- mente jazzistice.
bilul ghitarist doar fugitiv, peste Dar, cum performanțele din
timp am descoperit că existaseră a doua jumătate a anilor 1960
între noi anumite puncte de con- presupuneau puternice siner-
vergență (Einstein: „Coincidența gii colective, Sorin Tudoran nu
e modul lui Dumnezeu de a putea ignora faptul că atât Jimi
rămâne anonim!”). În 1968 avu- Hendrix Experience, cât și Cream
sesem șansa de a voiaja, acom- își datoraseră impactul pe scară
paniindu-l pe părintele meu la mondială interacțiunii dintre cei
un congres medical, prin Suedia. doi ghitariști-lideri și companionii Sorin Tudoran în anii '70
Între LP-urile pe care reușisem lor de încredere: tandemul Noel
să le procur acolo se aflau două Redding/bas−Mitch Mitchell/ După mijlocul anilor 1970,
ce avură un impact decisiv și baterie, în cazul trupei lui Hendrix, am cam pierdut urma lui Sorin
asupra lui Sorin Tudoran: Smash și Jack Bruce/bas−Ginger Baker/ Tudoran, deși strălucirea lui de
Hits cu Jimi Hendrix Experience și baterie, întregind supergrupul cometă muzicală mi se impri-
Disraeli Gears al grupului Cream. lui Clapton. Din fericire, trio-ul mase definitiv în memorie. Prins
Modul cum le-a asimilat creator inițial prin care Chromatic-ul se în capcana obligațiunilor de tot
mă determină să consider că, în impunea la Cluj în 1968 beneficia felul, aflam doar tangențial și
cazul realizărilor sale, asistam la de aportul unui dublet ritmic pe fragmentar știri depre viața sa.
o nescontată ipostază a teoriei deplin adecvat ideilor liderului: Când Doru Ionescu − persona-
sincronismului. Orientarea re- Iuliu Merca/ghitară-bas & vocal și jul providențial al arhivisticii
spectivă fusese promovată în pe- Dan Igrețiu la baterie. muzicale române din a doua
rioada interbelică de către criticul Fu un privilegiu ca, în această jumătate a secolului trecut și
Eugen Lovinescu, ca o modalitate formulă chintesențială, Chromatic primele decenii ale celui actual
de ajustare a culturii române la Group să accepte invitația clasei − a publicat un prețios interviu
standardele axiologice de factură din care făceam parte la Liceul cu extraordinarul artist, pentru
occidentală. Dintr-o dată, ni se Racoviță, de a cânta la Banchetul mine era prea târziu: reîntâlnirea
oferea un exemplu viu de aseme- nostru de Absolvire, ținut acum cu Sorin Tudoran nu mai fu po-
nea sincronizare, aplicată dome- o jumătate de secol, în 23 mai sibilă. A murit în 2014. Și totuși,
niului muzical. Bineînțeles că în 1970, în sala de festivități a Casei când nu m-aș mai fi așteptat,
muzica noastră contemporană a Armatei din Cluj. Îmi amintesc la început de toamnă 2019, re-
acelor ani existau deja exemple data cu precizie, întrucât îmi cepționai un apel telefonic din
strălucite de concordanță între luasem cu mine jurnalul (caiet partea gentilei doamne Dorina
componistica română și cea studențesc format A3), unde-mi Rus. Dânsa și-a asumat nobila
universală. Să nu uităm că, tot notam evoluțiile muzicale din misiune de a resuscita, printr-un
în 1968, Cornel Țăranu înființa la epocă. Într-o pauză dintre piese, volum omagial, amintirea celui
Cluj Ansamblul Ars Nova, ce va le-am cerut autografe mult-admi- ce i-a fost soț în deceniul di-
reprezenta până în zilele noastre raților muzicieni. Cu entuziasmul naintea unei morți de o neme-
STEAUA 11-12/2019
o inestimabilă platformă de pro- specific vârstei, adăugai alături ritată ferocitate. Numeroasele
movare a muzicii noi. Însă cazul de semnăturile lor sintagma su- mărturii elogioase la adresa lui
Sorin Tudoran ține de domeniul perlativă „cea mai bună formație Sorin, colectate de cea care îi
blues-rock, unde inovațiile erau din Estul Europei”. Cred că dacă perpetuează memoria, enunță
prizate mai rapid și pe scară mai am confrunta exclamația mea quasi-unanim un regret comun,
largă decât în muzica zisă erudi- adolescentină cu înregistrările căruia îmi permit să mă raliez:
tă. Evoluția spre jazz se anunța din acel timp aflate actualmente acela că un asemenea simbol
drept iminentă: Hendrix a murit pe youtube, n-ar fi necesar decât muzical nu a avut parte de o
înainte de a împlini 28 de ani, să adaug eventual un bemol, documentare audio/video pe
pe când tocmai punea la cale, gen „una dintre formațiile expo- măsura importantisimului său
123
împreună cu reputatul aranjor Gil nențiale din Est”... rol în istoria muzicii noastre.
Cuprinsul revistei pe anul 2019
Articole, studii, eseuri, portrete FĂRÂMĂ, MARIA, Stalin & divina tragedie, nr. 2; Amos
Oz – carismă și implicare, nr. 3; Ulițkaia și destinul
***, A.E. Baconsky în corespondență inedită (prezen- ca teatru al umbrelor, nr. 5; Intuiție și afectivitate:
tare de Lucian Vasiliu), nr. 10; o poetică a evocărilor, nr. 7; Reabilitarea ficțiunii
ARETZU, PAUL, Melancolie și ironie, nr. 9; confesive, nr. 9; Cinema, cultură pop & România,
BAKO, ALINA, Poezia lui Aurel Gurghianu, nr. 10; nr. 11-12;
BALOTESCU, FLORIN, Limba poetică și recuperările GÂRDAN, DAIANA, Literaturile lumii și literatura-lu-
unității, nr. 2; Poezie-teatru și artivism, nr. 4; me, nr. 3; Culturi în dialog (importul literar ca
Paradigme, discurs transgresiv, artă și cercetare, marfă a modernității), nr. 4; Cine are nevoie de
nr. 10; literatura americană?, nr. 5; O generație glocală:
BOCA, IOANA, Memorialul Sighet: 25 de ani, nr. 2; beatnicii și periferiile europene, nr. 6; Cum mai
BURLACU, DORU, Almanahul literar (fragment), nr. 1; predăm istorie literară?, nr. 7; Agenda digitală și
BURZO, EMIL, Colegiul Național „George Barițiu”, noul umanism, nr. 8; Noua paradigmă umanistă:
rememorări (1945-1952), nr. 9; tensiuni, dezbateri, problematizări, nr. 9; Hoții și
BUZAŞI, ION, O carte emblematică pentru istoria vardiștii: despre circulația elementelor identita-
Blajului, nr. 3; Publicistica religioasă a lui Ion re, nr. 10; Recitind „hipercanonul”, nr. 11-12;
Agârbiceanu, nr. 4; O recuperare critică, nr. 5; HOSSU, GELU, Revista Steaua între politică literară
Spiritualitate greco-catolică românească, nr. 6; La și literatură politică. I: 1949-1963, nr. 6; Revista
Blaj, pe Câmpia Libertății, nr. 7; Iuliu Hațieganu Steaua între politică literară și literatură politică.
într-un portret omagial aniversar, nr. 9; Revelația II: 1964-1967; nr. 7; Revista Steaua între politică
postumă a unui poet, nr. 11-12; literară și literatură politică. III: 1968-1970, nr. 8;
CÂMPAN, ELENA M., Literatura din paranteză, nr. 2; Revista Steaua între politică literară și literatură
CESEREANU, RUXANDRA, Ploaie oblică: profesorul politică. IV: 1971-1975, nr. 9; Revista Steaua între
meu de portugheză, nr. 2; Un roman psihedelic, politică literară și literatură politică. V: 1976-
faustic și bolañian, nr. 3; Despre nostalgie, cu 1981, nr. 10; Revista Steaua între politică literară
nostalgie (Tarkovski, Rubliov și ruinele de la San și literatură politică. VI: 1982-1989, nr. 11-12;
Galgano), nr. 11-12; HUSSEY, ANDREW, A-l crea pe Mesia, nr. 7;
CHIOREAN, MARIA, Iluzia românismului, recalibrată, ILEA, LAURA T., Cu tine moare lumea ta, nr. 1;
nr. 1; Louse, anarhist melancolic, nr. 3; Odeletă LAZĂR ZĂVĂLEANU, LAURA, O profesoară, o doamnă,
societății de consum, nr. 4; Desprinderi și nega- un model, nr. 4;
ții, nr. 5; Desfacerea în tablouri a unui trup uriaș, MALIȚA, LIVIU, Emanciparea femeii în dramaturgia
nr. 9; Anti-istorie, nr. 10; Autoportret din obiecte, realismului socialist, nr. 11-12;
nr. 11-12; MANASIA, ȘTEFAN, Ce se mai ascunde în transparen-
CHIRA, RODICA GABRIELA,Tonalitatea elegiacă, nr. 3; ță, nr. 2; Brautigan, poetul hippie, nr. 6; Cufundați
CORBU, CASSANDRA, P. S. sau post-suflet, nr. 2; în fîntîna ecranelor, nr. 8;
CORDOȘ, SANDA, Modernismul și revoluția în MAREȘ, NICOLAE, A 29-a călătorie apostolică a Papei
România, nr. 11-12; Francisc. România, nr. 7;
CREȚU, DELIA-SIMONA, Cealaltă viață, nr. 2; Sorescu, MATUS, ADRIAN, Scrisorile unei generații către Europa
STEAUA 11-12/2019
TEOC, FLAVIA, Saga regelui Harald (fragment), nr. 2; Fantasma cotidianului, nr. 1;
GAVRILĂ, FLORENTINA, We Live in a Society..., nr. 2; RĂDULEA, ALEXANDRU-FLORIN, Poeme, nr. 8;
IACOB, IULIA, Dezgropare/Degrupare, nr. 1; Autocen- RĂU, AUREL, Poeme, nr. 11-12;
zură/Autocezură, nr. 3; ROC (Remus Octavian Câmpean), Poem, nr. 4;
LUPESCU, VLAD, Plăcerile cărnii, plăcerile cărții, nr. 1; ROHAN, MONICA, Poeme, nr. 11-12;
Războiul împotriva lui hic et nunc, nr. 2; O disto- SCRIDON, ANDREEA, Poeme, nr. 2;
pie etno, nr. 6; În dialog cu Fundoianu/Fondane, ȘOROBETEA, AUREL, Poeme, nr. 7.
nr. 10;
MIRȚ, ANDREEA, O poetică a scepticismului, nr. 8;
Poezie străină
Stalingradul poetizat, nr. 8; Amintiri și reconfigu-
rări, nr. 9; Măștile singurătății, nr. 9; AI, Poeme (traducere și prezentare de Alex Văsieş),
PARASCA, ANA-MARIA, Români între locuri și cuvin- nr. 2;
te, nr. 3; AWAD, JOSEPH, Poeme (traducere și prezentare de
PERVAIN, ILINCA, Angoasă și salvare, nr. 6; Alex Văsieş), nr. 6;
PETRESCU, IULIANA, Lumea, carnea și diavolul, nr. 1; BASS, ELLEN, Poeme (traducere și prezentare de Alex
POPESCU, VICTOR P., Drumul unui cronicar, nr. 3; Văsieş), nr. 1;
Memorii de pe platou, nr. 6; CHRISTOPHER, NICHOLAS, Poeme (traducere și
RĂZNICEANU, VLAD, Meditații pe semicursieră, nr. 3; prezentare de Alex Văsieş), nr. 11-12;
Suplicii și epistole, nr. 3; DE ANGELIS, MILO, Poeme (traducere și prezentare
SĂRĂȘAN, EVA, Silent Party, nr. 2; Marea tăcere ligură, de Adrian Popescu), nr. 10;
nr. 2; Lost in Translation, varianta berlineză, nr. MATTHEWS, WILLIAM, Poeme (traducere și prezenta-
10; Berlin, cauză și efect, nr. 10; re de Alex Văsieş), nr. 4;
STOICA, ANDREEA, Ritualurile iubirii, nr. 8; Poeme MUELLER, LISEL, Poeme (traducere și prezentare de
strecurate printre gratii, nr. 8; Alex Văsieş), nr. 3;
TONU, CONSTANTIN, Plăcerea actului critic, nr. 6; OLIVER, MARY, Poeme (traducere și prezentare de
TURCU, ALEXANDRA, Infrarealism românesc, nr. 3; Alex Văsieş), nr. 10;
ȚAPU, MIHAI, Echinoxul teoretic, nr. 1; Poezie maghia- SONG, CATHY, Poeme (traducere și prezentare de
ră echinoxistă, nr. 1; Alex Văsieş), nr. 8;
ȚĂRANU, ANA, Despre libertate, între individual și ZARIN, CYNTHIA, Poeme (traducere și prezentare de
alteritate, nr. 1; Ludicul-matrice, nr. 2. Alex Văsieş), nr. 7.
HAVRAN, OTTO, Poeme, nr. 8; Veghea lui Morfeu (5) (traducere și prezentare de
HOREA, ION, Poeme, nr. 4; Laurențiu Malomfălean), nr. 10;
IGNA, VASILE, Poeme, nr. 4; DESNOS, ROBERT, fragment – Veghea lui Morfeu
IOVIAN, ION TUDOR, Poeme, nr. 6; (3) (traducere și prezentare de Laurențiu
LUCA, AURELIA, Poeme, nr. 1; Malomfălean), nr. 8;
MUREȘEANU, MARCEL, Monede și monade, nr. 8; FELLINI, FEDERICO, fragment – Veghea lui Morfeu
NEDELCOFF, EMILIA, Poeme, nr. 2; (2) (traducere și prezentare de Laurențiu
PERPELEA, OCTAVIAN, Poeme, nr. 10; Malomfălean), nr. 7;
PIȘCU, DANIEL, Poeme, nr. 2; HELLENS, FRANZ, fragment – Veghea lui Morfeu
POENARU MOLDOVAN, EMILIA, Poeme, nr. 3; (4) (traducere și prezentare de Laurențiu
126
Corobca, Caius Dobrescu, Andreea Răsuceanu, Stoica, Adriana Voșloban, Andreea Hagea,
Radu Vancu, Ionel Ciupureanu, Cosmin Perța, Paul Golban, Anca Socaci, Eva Sărășan, Petre
Ioana Pârvulescu, Ovidiu Pecican, nr. 1; Nicolescu, nr. 7.
DINCOLO DE DOUĂMIISM: Alex Ciorogar, Anca
Chimoiu, Felix Tzele, Gabriel Florin Macsim,
Horea Sibișteanu, Simona Goșu, Ștefan Niță, nr.
Cronică de teatru, film și muzică
5; ***, (Re)searching for Enescu (interviu de Geanina
EMIL BRUMARU 1938-2019: Adrian Popescu, Ruxandra Simion), nr. 1;
Cesereanu, nr. 1; ***, Cu Gábor Tompa, Carmencita Brojboiu și Marcel
FILMUL ROMÂNESC. PERSPECTIVE: Eva Sărășan, Iureș despre Furtuna de W. Shakespeare la
127
Alexandra Turcu, Anca Socaci, nr. 9; Teatrul Național din Cluj-Napoca, nr. 10;
***, In memoriam Anton Tauf (selecție de Eugenia HARIF, NOA LEVIN, ilustrații de, nr. 2;
Sarvari), nr. 1; KŐMIVES, ANDOR, Pictura ca stare de grație, nr. 6;
***, Post scriptum la Jazz încuvântat de ROC, nr. 5; MIHAIU, VIRGIL, Mărturii fotografice dintr-un tărâm
***, Victim of Jazz, nr. 9; uitat de Dumnezeu, nr. 4; Pictura swingată a lui
AZAP, IOAN-PAVEL, Perenitatea capodoperei: Andor Kőmives, nr. 6;
Secretul... armei secrete!, nr. 2; Grigore Brezianu – NÉMTH, JÚLIA, Magia formelor și a culorilor, nr. 4;
100 de ani de la moarte, nr. 5; Iulian Mihu – după PALKÓ, ERNŐ, Ars poetica, nr. 4;
douăzeci de ani, nr. 6; La Gomera, nr. 10; TONU, CONSTANTIN, Oferta culturală a ready-ma-
IAHIM, U., Întâia istorie organică a jazzului european, de-urilor (revizitându-l pe Marcel Duchamp), nr.
nr. 2; 11-12.
MIHAIU, VIRGIL, Tânăra generație la Jazz Napocensis
(I), nr. 1; Tânăra generație la Jazz Napocensis
Pagini de jurnal, mărturii, călătorie
(II), nr. 2; Marsalis consacrând școala muzicală
română, nr. 3; Când Dima Belinski revine la CESEREANU, RUXANDRA, 1 Decembrie și 21
Cluj, nr. 4; Fasta întâlnire Sultanov-Sarabski, nr. Decembrie 2018, nr. 1.
5; Jazz de Muntenegru & a sa zână bună, nr. 6;
Electrocutango & conexión cubana la Sibiu, nr. Ilustrațiile numerelor
7; Pi Mușlea rămâne cu noi, nr. 8; Iordache, nr. 9;
Reîntâlniri la Petrovac Jazz Fest, nr. 10; Inubliabilul ***, Grafica românească 2017 / GR 17/ și Grafica
Sorin Tudoran, nr. 11-12; românească 2018 / GR 18/, nr. 3;
PASCU, CRISTINA, Deschiderea sezonului franco-ro- ***, lucrări din Bienala Națională Ceramică – Sticlă –
mân în armoniile Madrigalului, nr. 2; Patimile Metal, ediția a VII-a, nr. 1;
și măreția lui Freddie Mercury, nr. 3; Emoții și BOUR, OCTAVIAN, nr. 1; nr. 2; nr. 3; nr. 4; nr. 5; nr. 6;
gânduri de toamnă: Festivalul Internațional nr. 7; nr. 8; nr. 9; nr. 10; nr. 11-12;
George Enescu, ediția a XXIV-a, nr. 10; BEUDEAN, DAN, nr. 10;
PETRESCU, CRISTINA, Retorica primitivismului, nr. GYÖNGYI, KÁROLY-ZÖLD, nr. 9;
11-12; KŐMIVES, ANDOR, nr. 6;
ROCAȘ, RĂZVAN, Primele femei ale scenei românești, MORITZ, EUGEN, nr. 8;
nr. 11-12; NICA, IOACHIM, grafică, nr. 6;
SĂRĂȘAN, EVA D., Les Films de Cannes ajung în Cluj, NIȚĂ, RADA, nr. 7;
nr. 11-12; PALKÓ, CSABA, nr. 4;
SARVARI, EUGENIA, Interferențe 2018, nr. 1; Lecția de PALKÓ, ERNŐ, nr. 4;
actorie a lui Toni Servillo, nr. 2; (In)Vizibil, nr. 3; In PICHOT, PIERRE, nr. 2;
memoriam Silvia Ghelan, nr. 4; O seară la Opera SBÂRCIU, IOAN, nr. 5;
Română din Cluj, nr. 5; SURDU STĂNESCU, ELENA, nr. 11-12.
TODERICI, RADU, Înapoi în anii ’90 (prin anii ’80), nr. 10;
TUDOR, GEORGIANA, Marian Petrescu, Stradivarius
Music Nights, Hunedoara, 2018, nr. 7;
ŢION, ADRIAN, Producții ale teatrelor naționale în
anul centenarului, nr. 1; War – memento teatral
la Interferențe, nr. 1; Coana Chiritza la Cluj, nr. 4;
Nora de Ibsen într-o viziune tehnicizată, nr. 5;
Cartea de magie a regizorului, nr. 10.
STEAUA 11-12/2019
Cronica plastică
***, Arta (vizuală) experimentală folosind mașina de
căutare. Dialog real/ virtual între Călin Man și
Romulus Bucur, nr. 8;
BELIGĂR, CRISTINA, Muzeul colecțiilor de artă, nr. 4;
CODOBAN, AUREL, Pădurea de cenușă, nr. 5;
CUCIURCĂ, IOAN, GR18: sub semnul diversității și al
Unirii, nr. 3;
FLORIAN, ANDREI, Metafore incandescente, nr. 3;
GHERASIM, FLORIN, Artista cu aripi de pasăre, nr.
128
11-12; Delta