EABIA

EEETryULVI
Traducere din limba poloneztr
Mnnrra FsctmaN

NEMIRA
 CUPRINS

Limitele posibilului... ........:........... 5

Sloiuri de ghea1tr..... 83
Focul cel vegnic "......... t24
Un mic sacrificiu..... .................... 174
Sabia destinului................ 233
Ceva mai muIt............. 296
 LIMITELE POSIBILULUI

- Nu mai iese el de acolo cAt e lumea gi pnmAntul, ascultali aici

la mine, le-a spus bubosul, dAnd din caP cu convingere. E-un ceas
gi un sfert de cAnd a intrat. Hai dupd el.
TArgovelii, pitili printre dlrAmeturi, priveau tdculi crdpdtuta
neagri cdscati in ruine, la intrarea in lumea subterand. Un grisan
cu ilic galben gi-a mutat greutatea de pe un picior pe altul, 9i-a
dres glasul gi gi-a scos gapca ponositi.
- Un bob zdbavd,a spus el, gtergindu-gi broboanele de sudoare
din sprAncenele cu fire rdnleqe.
- Cezdbavd? a pufnit bubosul. Acolo, in hrube, igi face veacul
basiliscul, doar nu f-ai pierdut minlile, primarule? Cine se-ncumeti
si intre acolo ii putrezesc ciolanele. N-au pierit destui? Ce si
mai zdbovim?
- PIi, cum ne-am invoit? i-a spus ezitant grisanul.
- Cu unul viu te-ai invoit, primarule, a intervenit tovarigul
bubosului, un uriag avAnd dinainte un $o4 de micelar, din piele.
Iar acum e mort de-a binelea, e limpede ca buni ziua. Se vedea de
la o pogtd cum o cduta cu lumAnarea, ca gi ceilalli dinaintea lui.
 ANDRZET SAPKOWSKI

$i nici mdcar nu gi-a luat o oglinda cu el, doar spada. $i fere

oglindl n-are cum sd-i faci felul basiliscului, e la mintea cocogului.
- Las' ci barem i1i cruli gologanii, primarule, a adeugat bu-
bosul. Ci nu mai ai cui si-i plateqti pentru basilisc. Poli si te
duci acasi linigtit. LuIm noi calul gi desagii vAnltorului, c-ar fi
picat de ei.
- Chiar a$a, a spus micelarul. Bidiviu-i vAnjos, iar desagii-s
burdugili. Ia si arunclm noi un ochi, si vedem ce-i in ei.
- Cum aqa? Ce faci acolo?
- Taci, primarule, vorbegti tu ca sd te afli-n treabd,,l-a aver-
gi
dzat bubosul.
- Bidiviul e vAnjos, a repet^t micelarul.
- Last calul in pace, drdguji.
Micelarul s-a intors alene spre strlinul care se ivise printr-o
crdpdttrd"din zidul din spatele mullimii adunate in jurul intrarii
in grotd.
Striinul avea pirul $aten, cre{ gi foarte des gi purta un surtuc
cafeniu peste un ca{tanciptuqit qi cizme inalte de calarie. $i nicio
arm5...
- Ia mAna de pe cal, a repetat el zimbind malilios. Pii, cum
vine asta? Calul altuia, desagii altuia, avutul altuia, iar dumneata
si-1i arunci ochiul dumitale puchinos, sl-1i bagi laba dumitale
slinoasd? Da' se poate aqa ceva?
Bubosului i-a alunecat agale minape grumazul armisarului gi
s-a ilit citre micelar. Acesta a dat din cap afirmativ gi a ficut un
semn citre mullimea din care au rlsirit doi tineri voinici, tungi
scurt. AmAndoi aveau cAte o bAtn de felul celor cu care sunr nlu-
cite animalele in abator.
- Da' cine-oi fi dumneata, l-a interpelat bubosul fare sa-gi des-
prindn mAna de grumazul calului, ca str-1i dai cu pirerea despre
ce se poate gi ce nu se poate?
- Asta nu-i treaba dumitale; driguld.
- Arme n-ai asupra dumitale.
- E drept, i-azA'mbitstrdinul gi mai malilios. N-am asupra mea.
SABIA DESTINULUI

- Asta-i foarte rdr, azis bubosul sco$ndu-9i mAna din buzuna-

rul de la piept, impreunl cu un culit lung. Este foarte riu ci nu le
ai asupra dumitale.
Micelarul gi-a tras, de asemenea, culitul lung cAt o sabie de abor-
dare. Cei doi voinici au facut un pas inainte, ridicAndu-9i b&ele.
- N-am de ce si le am asupra mea, i-a replicat strdinul fare sa
se clinteasci din loc. Armele mele mi trmeazd.peste tot.
De dupd ruine au 1i9nit, cilcind cu pas sigur qi apisat, doud
fetigcane. Mulfmea s-a despd4it de indatl, s-a dat tndarat 9i s-a
imprdqtiat.
Fetigcanele zAmbeau, le strdluceau dinlii 9i le scAnteiau ochii
de la cozile cdrora gerpuiau spre urechi panglici late tatuate.
Mugchii le siltau juciuqi pe coapsele puternice, vizibile pe sub
blana de rAs din jurul qoldurilor gi pe umerii rotunzi, goi mai sus
de minugile din plastr de zale. De dupd umerii acoperili, de ase-
menea, cu zale din o1el, se zdreau mAnerele snbiilor.
Cetinel 9i cu begare de seami, bubosul s-a ldsat pe vine gi a pus
cufitul pe pimAnt.
Dinspre crlpitura din ruine s-a auirt un zorniit de pietre, un
scrAgnet, iar apoi s-au ivit din bezni mAinile sprijinite de coama
crestate a zidului. Dupi mAini, gi-au fecut aparilia incetul cu in-
cetul un cap cu plete dalbe, pudrate cu praf de clrimidi, un chip
alb cavarul, mAnerul unei spade, rdsdrite deasupra umirului. S-a
stArnit rumoare in mullime.
Cel cu plete dalbe s-a arcuit, scotAnd h iveda din cripiturd un
trup bizar, murdar de praf qi pdtat de singe. Tarand creatura de
coada lungd de gopArh, a trAntit-o firl niciun cuvAnt la picioarele
grisanului. Primarul s-a tras inapoi, s-a impiedicat de o bucatx de
moloz,s-a holbat la ciocul curbat, la aripile membranoase, la ghea-
rele in formd de secertr gi la acele labe acoperite cu solzi. La filcile
inclegtate, odinioari carmin, acum de un rogu murdar. La ochii
sticloqi, infundali in orbite.
- Iati basiliscul, a proclamat cel cu plete dalbe, scururAndu-gi
pantalonii de praf. Aga cum ne-am invoit. Rogu-vd, cele doui sute
8 ANDRZEI SAPI(OWSKI

de lintare care mi se cuvin. SI nu cumva si fie false. Pe verificate,

si nu spuneli cd nu v-am spus.
Cu mAinile tremurAnde, primarul a scos o tiEculd. Cel cu plete
dalbe s-a uitat in jur pentru o clipi, 9i-a oprit privirea pe bubosul
la picioarele cdruiazdceac;'tigitul. $i-a alintit ochii asupra barba-
tului cu surtuc cafeniu gi asupra fetigcanelor cu bldnuri de rAs.
*Ca de obicei, a spus el, ingfecAnd tescuta din mAinile fremi-
tAnde ale primarului. Eu imi pun pielea-n saramurl pentru voi
pentru doui parale chioare 9i cAnd colo, voi ce faceli? VI bngali
nasul in lucrurile mele. Nu-i chip si vI schimbapi apuciturile,
naiba sd vi ia.
- N-am pus mAna pe ele, a mormiit mdcelarul, fecAnd un pas
indaret. Cei cu bAtele s-au topit in mullime. Nu ne-am atins de
ele, conaqule.
- Md bucur, zimbit cel cu plete dalbe. La vederea acelui zim-
a
bet, inflorit pe falalividi ca pe o randdeschisd, mullimea a inceput
si se risipeasci de indati. Iar pentru asta, b;die, nici de dumneata
n-o sd se atingl nimeni. Du-te in pace.Dar du-te-n graba mare.
Aflat in spatele siu, bubosul a dat si se retragi gi el. Cogurile
de pe chipul sdu, devenit dintr-odatdvindt, ardtau oribil.
- Hei, ia stai ni1el, i s-a adresat omul in surtuc cafeniu. Ai
uitat ceva.
- Ce... conaqule?
* Ai indreptat cutitul spre mine.
Fata mu inaltd gi-a depdrtat brusc picioarele gi s-a risucit din
qolduri. Sabia ivite ca prin farmec h;uierat fulgeritor in aer. Cdpd-
lAna bubosului a zburat ln sus, descriind un arc qi a cdzut in cri-
pitura cdscatl in ruine. Trupul s-a prlbugit leapdn Ei greoi, ca un
trunchi retezat, intr-o grimadi de cdrdmizi sparte. Mulqimea a
exclamat intr-un glas. Cealaltdfatd, cttmAna pe mAnerul sabiei, s-a
intors abil ca sd-i acopere spatele. Nu mai era nevoie. Mullimea,
poticnindu-se qi ciznnd in moloz, fugea mAncAnd pimAntul spre
tArg. tn frunte ficea salturi impresionante primarul, cor la .oi.r,
mtrcelarul uriag.
SABIA DESTINULUI )

- Nemaipomeniti lovituri, a comentat glacial cel cu plete dalbe,

ducindu-gi mAna in mlnuqi neagrdstreaqind la ochi. Nemaipome-
niti lovituri de sabie zerrilkaura. Md inclin in f.ala mdiestriei 9i a
frumuselii unor rizboinice libere. Sunt Geralt de Rivia.
- Iar eu, ardtd striinul spre emblema de pe pieptul surtucului
sdu cafeniu, reprezentind trei pdstrri negre aliniate in mijlocul
unui cAmp auriu, sunt Borch, numit gi Trei GIi. $i ele sunt fetele
mele de nidejde, Tea qi Vea. Le sPun Pe nurnele astea, altfel li s-ar
impletici limba-n gurd dacd ai incerca si le pronunli numele lor
de fapt gi de drept. $i, aga cum pe buni dreptate 1i-ai dat seama'
sunt din Zerrikania.
- Datoritr lor cred ci mai am calul qi desagii. Vi mullumesc,
rtrzboinicelor. i1i mullumesc Ei dumitale, nobile Borch.
- Trei Gdi. Ei, lasi, ce nobil! Ce treabd te reline in tArgugorul
Ista, Geralt de Rivia?
- Nicio treabi.
- Ei, aqa mai vii de-acasd.Am o proPunere Pentru tine. Nu
departe de aici, la rdscrucea cu drumul spre ponul riului, este un
han. Se nume$te Dragonul Grijuliu". Au bucate fare de pere-
"La
che. MI duc acolo pentru masi gi casi. Tare mult m-aq bucura daci
ai vrea si md insolegti.
- Borch, a zis cel cu plete dalbe, intorcAndu-se dinspre cal 9i
uitAndu-se tn ochii strilucitori ai streinului, vreau sd fiu sigur cI
nu s-a strecurat vreo neinlelegere: sunt vlnitor.
- Mi-am dat seama. $i ai spus-o de parcd ai fi vrut sd-mi dai de
veste: ,Sunt lepros.'
* Unii, a spus Geralt tncet, ar vrea mai degrabe si se afle in
prealmaunui lepros decAt a unui vAnitor.
- Iar al1ii, a rAs Trei Gii, ar vrea mai degraba si fie in preajma
oilor decit a femeilor. Ei bine, imi pare riu pentru ei, 9i pentru
unii, gi pentru alfii. tmi reinnoiesc ProPunerea.
Geralt Ei-a scos mlnuga gi i-a strAns mAna intinsi spre el.
- tncuviinjez gi mdbucur ci te-am cunoscut.
- Atunci, hai la drum, cd mi-e o foame de lup.
 ANDRZEI SAPKOWSKI

II
Hangiul { $ters masa din scAndurd aspri cu o cArpI, s-a inclinat
9i a zAmbit. ii lipr.".t doi dinli din fa1a.
- Da... Trei Gni s-a uitat pentru un moment la tavanul afumat
gi la zbenguiala piianjenilor care il impAnzeau. Mai intAi... nigte
bere. $i ca sd nu vii de doui ori, un butoiag intreg. Iar la bere...
Ce-ar merge, drdgull?
- Br inzil? s-a hazar dat hangiul.
- Nu, 9i-a increlit fruntea Borch. Brinzao lasem la urml. La
bere am aveapoftdde ceva acru gi iute.
- Cum dorili. Hangiul azimbitgi mai larg. Cei doi dinli din
fali nu erau singurii care-i lipseau. Anghile cu usruroi in ulei de
misline gi olet sau pistdi verzi marinare cu ardei...
- In reguli. $i una, gi alta. $i pe urmi supi, din aia de care am
mai mAncat aici, in care plutesc felurite scoici, pe$ri $i alte gozuri
delicioase.
- Irp" luntraqului?
- Intocmai. $i dupn aceea, friprurdde berbec cu ceapi. $i apoi
niscaiva duzini de raci. Arunci-n oali fenicul din belgug. $i apoi
brinzd,de oaie gi salatl. $i pe urmi-om mai vedea noi.
- Vi seryesc. Pentru fiecare, adici patru po4ii?
Zercikanca mai inalte a negat scuturAnd din cap gi s-a plesnit
demonstrativ peste talia strAnsi intr-o cimagi mulatl de in.
- Vai, am uitat. Trei Gei i-a fecut cu ochiul lui Geralt. Fetele
1in la siluetn. Gospodarule, berbecul si fie doar penrru noi doi.
Hai, add-ne berea numaidecnt, impreunl cu anghilele. Cu celelalte
mai stai ni1el, sI nu se rlceasci. Doar n-am venit aici sd ne punem
burra la cale, ci sd mai stim la taclale.
* Am inqeles, s-ainclinat din nou hangiui.
- Precaulia e un lucru imporrant in meseria ta. De-mi mAna,
drigugi.
Monedele de aur zorndiav Iar hangiului i s-a largit zAmbetul
pAna la limitele posibilului.
SABIA DESTINULUI II

- Asta nu-i arvrrna, l-a anungat Trei GIi. E ceva in plus. $i-acum
fugi la bucitdrie, omule bun.
t" oa"i. era cald. Geralt gi-a scos cingdtoarea" gi-a dat jos caftanul,
apoi qi-a suflecat mAnecile.
- Vid ci nu duci lipsn de parale, a observat el. Triieqti din
renta de cavaler?
-t o"r..^r. misurd" a zimbit Trei Gai, farE aintrain amenunte.
,
N-a durat mult 9i au ajuns anghilele gi un butoiag de-un sfert.
Zerikancele,Idrd si bea prea multi bere, erau din cale-afari de
vesele. tgi tot sopteau ceva. Vea, cea mai inalti, a pufnit din senin
intr-un rAs gutural.
- Fetele vorbesc in graiul comun? a intrebat Geralt in Eoapti,
privinduJe cu coada ochiului.
- Destul de riu. Dar nu sunt prea vorbirege. Ceea ce e destul
de bine. Cum 1i se pare supa, Geralt?
- Mmm.
- Hai si bem.
-Mmm.
- Geralt - Trei Gii a lasat jos lingura qi a sughilat cu demni-
tate -, sI ne intoarcem pentru un moment la ce vorbeam pe drum.
Din cAte am inleles eu, vinetorule, cutreieri lumea de la un capit
la altul gi, dacd-1i iese un monstru in cale, ii vii de hac. $i capeti
parale pentru asta. Asta-i slujba de vAnitorl
- Cam a$a ceva.
- $i ce se intAmpla daci eqti chemat anume tntr-un loc? Pentru,
si zicem, o comanda speciali, Atunci cum faci, te duci gi izbuteqti?
- Depinde de cine mi cheami gi pentru ce.
- $i pentru cAt de multl
- Firi doar gi poate, a ridicat din umeri vindtorul. Toate au
un pret gi fiecare vrea si triiasci, aga cum ar spune o prietenl
a mea,vrdlitoare.
- Destul de selectivi abordarea qi foarte practicd, ag spune.
$i totugi, labazl,sti o idee importantd, Geralt. Conflictul dintre
Fo4ele Ordinii qi cele ale Haosului, cum obignuia si spunl un
prieten al meu, vrijitor. imi inchipuiam ci indeplineqti o misiune
 12 ANDRZEI SAPKOWSKI

apirind norodul impotriva Rlului, intotdeauna gi pretutin-

deni. Fnra discriminare. Aveai un loc de sine srlriror de o parte
a palisadei.
- Fo4ele Ordinii, Fo4ele Haosului. Ce vorbe sforlitoare,
Borch. Jii mo4i9 si md plasezi de o parre a palisadei inrr-un con-
flict care, dupi cum se vede, este vegnic, a tnceput cu mult inainte
de venirea noastripe lume gi va continua tncd multi vreme dupi
ce nu vom mai fi. In ce parte se afli fierarul care porcovegte caii?
Dar hangiul nostru care tocmai ne aduce carnea de berbec in tipsie?
DupI tine, cum se stabilegte limita dintre Haos 9i Ordine?
- Nespus de simplu. Trei Gni l-a pironit cu privirea. Tor ceea
ce reprezinti Haosul este o ameninlare, este de partea agresivi.
Ordinea, in schimb, este de parteaameninlati, care are nevoie de
apirare. Care are nevoie de apdrdtori. Hai sI bem. $i sI araclm
berbecul.
- Haide.
AvAnd grrye desilueti, znrrikanceleau luar o pauzd dela mAncat,
pe care au umplut-o cu biutul berii intr-un ritm uluitor. Vea, aple-
cati peste umdrul tovarigei sale, i-a murmurat ceva miturAnd masa
cu cozile sale impletite. Tea, cea mai scundd dintre ele, a inceput
se rAdi cu hohote, clipind vesel din pleoapele htuare.
*Da, a continuat Borch rozind un os. Si reluim conversatia,
daci vrei. Bag de seaml ci nu-1i pici bine sI fii plasat de partea
uneia dintre Fo4e. Tu vrei doar si-qi faci treaba.
- Aga-i.
- Dar drnfagaconflictului dintre Haos gi Ordine nu-i chip de
scipare. Te-ai asemuit tu cu fierarul, dar n-ai cu el nici in clin, nici
in mAnecS. Te-am vdzutin aqiune. S; intri intr-o cripiturd intre
dirAmlturi gi sd scoli un basilisc r5pus. Driguqd, este o mare dife-
renll intre potcovirea cailor gi uciderea unui basilisc. Ai spus ci,
dacd-gi convine simbria, alergi intr-un sufler la capitul lumii gi-i
faci felul unei anumite creaturi. Si spunem ci un dragon feroce
face ravagii...
- Prost exemplu, i-atdiatvorba Geralt. Vezi cum bali cAmpii?
De dragoni, care reprezinti Haosul, ferd.indoiah, nu md ating.
SABIA DESTINULUI 13

- Pii, cum vine asta? Trei Gii gi-a lins degetele. PAn-aici! Di-o
naibii de treabi, dintre toli mongtrii, dragonul este, probabil, cel
mai primejdios, cel mai crud 9i mai lacom. Cea mai scArboasl
jivinl. Ltacdoamenii, provoaci pArjoluri gi ripeqte fecioare. N-ai
arzit o groazdde povegti din-astea? Nu pot si-mi inchipui cd tu,
vAnltorule, n-ai o pereche de dragoni la activ.
- Eu nu v|nez dragoni, a spus Geralt sec. Balauri cu coadd
lungd, da. $opArle zburdtoare.Zmei. Dar dragoni, in niciun caz,
niciverzi,nici negri 9i nici rogii. Pur gi simplu nu-i vAnez, pricepe
odatd.
- Hai ci m-ai dat gata, i-a spus Trei Gai. Ei bine, bine, am
priceput. Destul, hai sI nu mai pomenim nimic despre dragoni,
vld ceva rogu la orizont, cu siguranld nu-s altceva decAt racii
noptri. Hai sd bem!
ScrAgnind, spdrgeau cu diniii carapacele racilor rogii qi le sco-
teav carnea alba. Apa sdratd ii pigca dureros, picurAndu-i pe in-
cheieturile mAinilor. Borch a tot turnat bere, ajungAnd intr-un
final s-o scoatd cu polonicul de pe fundul butoia;ului. Zerrikancele
erau din ce in ce mai vesele, se uitau tn jur prin han zdmbind
ameninlltor, vAnitorul nu se tndoia cI erau in ciutare de scandal.
Pesemne ci gi Trei Gdi observase, pentru cd le ameninta cu un
rac tinut de coade. Fetele chicoteau, iar Tea, cu buzele pguiate
gi cu ochii inchigi ca pentru un slrut, cu fala tafitata, fecea o im-
presie inspximAntitoare.
- Sunt adevdrate pisici salbatice, i-a murmurat Trei Gri lui Geralt.
Trebuie sd fii mereu cu ochii pe ele. Altfel, drlgugi, nitam-nisam, pe
nepusi masi, se imprdgtie mate pe toad podeaua.Dar, ce-i drept,
sunt de ispravi. Doar ai vdzut de c€ sunt in stare...
- $tiu, a aprobat Geralt din cap. Mai rar grsegti o a$a escortl.
Zerrikancele se nasc rdzboinice, sunt antrenate pentru lupti din
fragede pruncie.
- Nu despre asta e vorba. Borch a scuipat pe masi un piciorug
de rae. Mi refeream la performanlele din pat.
Geralt le-a aruncat neribddtor o privire fetelor. Erara zimbi-
toare. Vea, dintr-o miqcare fulgeritoare, aproape imperceptibile,
 SABIA DESTINULUI

Primul cadavru a fost gesit pela prinz.

Pe vAnitor rareori vederea cadavrelor il cutremura, de cele
mai multe ori se intAmpla sI se uite la ele nepisitor. tnsa de data
aceasta, nu mai era nepisitor.
Biiatul avea cam cincisprezece ani. intins pe spate, cu picioarele
larg raqchirate, aveainqepeniti pe buze o grimasi de t"ro"r.. tn
ciuda acestui f.apt, Geralt qtia cI baiatul a fost ucis pe loc, cI nu
suferise qi probabil cd nici n-a $tiut ci moare. Slgeata ii stripunsese
un ochi, i se implAntase profund in craniu, in osul occipital. Pana
defazanvdrgatdcu galben, cu care era tmpodobiti sdgeata, se ilea
din iarb;.
Geralt s-a uitat in jur gi a gdsit rapid gi u$or ceea ce ciuta. Cea
de-a doua sdgeati, identici, infiptn in trunchiul unui pin, cu apro-
ximativ gase pagi mai tn spate. $tia ce se intAmplase. Bdiatul n-a
injeles avenismentul, a auzit quieratul qi izbitura sigeqii, s-a in-
grozitqi a inceput sd fugd in direclia greqiti. tn direclia celui care
i-a poruncit si se opreasci gi sd se retragl imediat. Un Euierat vi-
brant gi otrivitor, izbituraseaci a vArfului infipt in lemn. Niciun
un pas inainte, omule, i-au spus guieratul gi izbitura impactului.
234 ANDRZEJ SAPKOWSKI

Du-te, omule, pleaci imediat din Brokilon. Ai cucerit toati lu-

mea, egti pretutindeni, omule, duci cu tine peste tot ceea ce nu-
me$ti modernitate, epoca schimbirii, ceea ce numetti Progres.
Dar noi nu te vrem aici, nici pe tine, nici progresul tlu. Nu vrem
modificdrile pe care ni le aduci. Nu vrem nimic din ce ne aduci.
$uierat pi izbiturl. AfarI din Brokilon!
Afard din Brokilon, s-a gAndit Geralt. Omule. Nu conteazi cd
ai cincisprezece ani gi te-ai rdtechprin codru innebunit de spaimi,
neputand si gdseqti drumul spre casi. Nu conteazd cd' ai qaptezeci
de ani gi trebuie site duci dupivreascuri pentru ci altminteri, daci
nu faci nimic, te aruncipe drumuri gi nu-1i dau nimic de mAncare'
Nu conteazd cd, at gase ani gi ji-au atras atenlia florile inundate de
soare intr-o poienile. Afarn din Brokilon! $uierat qi izbituri.
in tr."rrt, se gAndea Geralt, inainte de atrage in tine, te aver-
tiza:u de doul ori. Chiar trei.
in tr.".rt, se gAndea, mergAnd pe drum. Alte vremuri.
tn fine, progresul.
Codrul nu pirea si-gi merite reputatia sinistra de care se bu-
cura. E-adevdrat cdse dovedea des gi anevoie de strabatut, dar era
ca orice alta salbaticie obignuitd, in care fiecare loc insorit, fiecare
gol lesat de trunchiurile gi de ramurile cu frunze ale copacilor era
ocupat imediat dezecide mesteceni tineri, arini gi carpeni, de tufe
de mur, ienupir gi ferigi care acopereau cu hdligul lor vreascurile,
trunchiurile putreziteEi crengile uscate ale copacilor mai betrAni
care pierduseri lupta cu via1a, care igi triiseri traiul, igi mAncaserd
malaiul. Desigul nu era insi invlluit inr-o ticere apisitoare, ame-
ninjitoare, specificl unui asemenea loc. Nu, Brokilonul triia.
Zumzdiau insecte, fogneau gopArle, miqunau gAndaci strilucind
in culorile curcubeului, se legtrnau pinzelecu boabe de roui strtr-
lucitoare ale miilor de piianjeni, ciocinitorile boclneau sec in
scoa4ele trunchiurilor, gailele flpau.
Brokilonul traia.
Dar vAnltorul nu s-a lasat pncnlit. $tia unde se afle. $i-a amin-
tit de beiatul cu sigeata tn ochi. Printre mugchi gi ace de pin, rl-
strreau ici-colo oase albe, pe care roiau furnici rogii.
 SABIA DESTINULUI 2}5

A mers mai departe, precaut, dar rapid. Urmele erau proas-

pete. Conta pe faptul ci va dispune de mai mult timp. Ci reugegte
sl se opreasci gi si se intoarci la oamenii care o luaseri pe jos
lnaintea lui. Se andgeaci nu este preatarziu.
Era.
N-ar fi observat al doilea cadavru daci nu se reflecta soarele pe
lama spadei scurte, pe care mortul o {inea strAns in mAna. Acesta
era un barbat in toatl firea. Costumul sdu simplu, de o culoare
practicd, cenugie, indica o provenienjl umiln. linuta - daci nu
s-ar lua in considerare petele de singe din jurul celor doui slgeli
infipte in piept - era curate gi noui, nu putea fi, prin urmare,
o fiinln obignuitl.
Geralt s-a uitat in jur gi a vizut un al treilea cadavru, imbrd-
cat tntr-un surtuc de piele gi o tunici verde. Pimintul din jurul
picioarelor mortului era riscolit, mugchii gi acele de pin ilbrdz-
dau pAni in nisip. Nu tnctrpea indoiale - omului ii luase mult
ca si moarl.
A auzit un geamdt.
A dat iute la o parte^ crengile de ienupdr gi a vizut o groapi
adincd, mascati de ele. In groapi, peste redecinile de pini, zdcea
un om vhjos, cu pirul negru, cret la fel ca barba, in conrrast cu
paloarea cadaverici, insplimAntdtoarea, a fe1ei. Caftanul sdu din
piele de ctrprioard era ro$u de sAnge.
Vinitorul a sirit in groapi. Rlnitul a deschis ochii.
- Geralt... a icnit. Oh, zei... Cred ci visez...
- Freixenet? s-a mirat vlnltorul. Tu aici?
- Eu... Oooh...
- Nu te miqca. Geralt a ingenuncheat llngn el. Unde 1i-e rana?
Nu vdd nicio sdgeatd...
- A trecut... prin... I-am rupt vArful qi am scos-o... Asculttr,
Geralt...
- Taci, Freixenet, str nu te ineci cu sAnge. Ai plEmAnul perforat.
La naiba, trebuie si te scoatem de aici. Ce naiba ficeai in Brokilon?
Acesta e tdrAmul driadelor, sanctuarul lor, nimeni nu iese viu de-aici.
Nu gtii asa)