Expertiza Balistica Judiciara a Armelor de

Foc si a Urmelor lasate de acestea

Fundamentul stiintific al identificarii armei de foc dupa urmele lasate in timpul tragerii pe tub si
glont se datoreaza fenomenelor produse din momentul armarii si pana la parasirea tevii armei de catre
proiectil.

In acest proces complex consumat intr-un timp foarte scurt, pe tubul cartusului si pe proiectil
sunt create, de catre unele componente ale armei, urme forma produse de camera de detonare, de
percutor, de peretele frontal al inchizatorului de gheara extractoare si de pragul armator.

Expertiza balistica judiciara poate rezolva urmatoarele probleme:

- stabilirea tipului si modelului armei folosite la comiterea unei infractiuni

- starea de functionare a armei de foc si a munitiei

- posibilitatea de tragere cu o arma de foc defecta

- stabilirea distantei de la care s-a tras si a directiei de tragere

- pozitia victimei si a tragaciului in momentul executarii focului

- stabilirea posibilitatii producerii unei impuscaturi accidentale cu o arma de foc in

stare functionala.

Cea mai importanta problema care poate sa o rezolve expertiza balistica judiciara ramane
insa identificarea armei de foc cu care s-a tras. Aceasta se face examinand comparativ urmele
specifice (striatii) create pe tubul cartusului si pe glontul in litigiu ridicat de la fata locului, cu urmele
ramase pe tuburile si gloantele rezultate in urma tragerilor experimentale efectuate cu arma banuita
ca ar fi fost folosita la comiterea unei infractiuni.

Etapele expertizei balistice judiciare

Obiectul expertizei balistice diferă în raport cu materialele puse la dispoziţia specialistului şi
întrebările adresate de organul judiciar. Îndiferent de problemele care urmează să fie clarificate,
expertiza parcurge următoarele etape:
  verificarea integrităţii ambalajelor şi sigililor aplicate pe acestea – se cercetează ambalajele şi
sigiliile, etichetele şi menţiunile înscrise pe ele, notându-se eventualele deteriorări.
Constatările astfel realizate se menţionează în conţinutul raportului de expertiză;
 confruntarea conţinutului ambalajelor cu menţiunile din cuprinsul actului prin care a fost
dispusă expertiza- se verifică corespondenţa dintre numărul pieselor menţionate în rezoluţia
motivată, ordonanţa sau încheierea de şedinţă, şi cele existente în ambalaj. Astfel se
cercetează modul în care au fost împachetate şi conservate piesele, descriindu-se starea în
care se află după despachetare. Eventualele neconcordanţe referitoare la numărul şi calibrul
cartuşelor, gloanţelor, tuburilor, ori la modul în care a fost împachetată pulberea explozivă,
etc., vor fi menţionate încadrul raportului de expertiză;
 studierea întrebărilor adresate expertului- expertul este obligat să verifice dacă întrebările
sunt formate corect şi la obiect, pentru a se constata dacă în raport cu cantitatea şi calitatea
materialelor care i-au fost trimise spre examinare poate sau nu să ofere răspunsuri utile
pentru aflarea adevărului. Dacă întrebările fac referire la stări de fapt şi împrejurări care nu
pot fi soluţionate prin cercetarea materialelor primite, expertul este obligat să menţioneze
acest aspect în concluziile raportului. În acelaşi timp el trebuie să clarifice şi alte probleme
care prezintă importanţă în cauză, chiar dacă acestea nu se regăsesc în întrebările formulate
de organul judiciar.
Atunci când materialele sunt insuficiente pentru a răspunde la întrebări, expertul are dreptul
să ceară lămuriri suplimentare sau să solicite să i se pună la dispoziţie procesul verbal de cercetare la
faţa locului, planşa fotografică, înregistrările video, precum şi orice alte date referitoare la
împrejurările în care s-a săvârşit infracţiunea;

 cercetarea atentă a materialelor, pentru a stabili natura şi ordinea examinărilor care urmează
a fi efectuate şi metodele care se vor folosi;
 efectuarea tragerilor experimentale- tragerile experimentale se efectuează atunci când se
solicită să se stabilească dacă arma se poate descărca singură sau în mod accidental, când se
solicită să se identifice arma după gloanţele sau după tuburile arse, ori să se stabilească
distanţa de la care s-a tras, precum şi atunci când se impune studierea efectuloui distructiv al
proiectilului în diferite obiecte. În timpul tragerilor se notează următoarele date care
urmează să fie consemnate în în raportul de expertiză: scopul în care s-au efectuat tragerile
tipul şi calibrul muniţiei utilizate, numărul tragerilor şi distanţele de la care s-au efectuat,
obiectele asupra cărora s-a tras, rezultatele tragerilor şi tehnicile folosite pentru fixarea lor,
incidentele care sau produs, dar şi alte menţiuni dacă este necesar;
  examinarea separată a urmelor în litigiu şi modelelor de comparaţie- pentru stabilirea
caracteristicilor generale şi individuale şi valoarea lor identificatoare,
 examinarea comparativă;

formularea concluziilor- ca şi la alte genuri de expertize criminalistice, concluziile expertizei

balistice pot să fie cert pozitive sau negative, de probabilitate sau de imposibilitate a rezolvării
problemei.

Examenul tehnic al armei de foc

Examinarea tehnica propriu-zisa a armelor de foc reprezinta prima etapa a cercetarilor
criminalistice de laborator la care este supusa o arma de foc, acesteia adaugandu-se si cercetarea
munitiei gasite in arma, a tuburilor si proiectilelor descoperite la fata locului.

a) Determinarea tipului, modelului si calibrului armei de foc

Determinarea tipului, modelului si calibrului armei se realizeaza prin simpla studiere a

inscrisurilor existente pe piesele armei de foc.

In cazurile in care inscriptiile lipsesc, fie datorita vechimii armei, fie datorita inlaturarii cum ar
fi, lungimea tevii, lungimea totala a armei, sistemul de functionare, de blocare, de montare a
mecanismului de tragere, etc. Datele obtinute sunt confruntate cu tabelele in care sunt inregistrate
caracteristicile armelor de foc.

In situatia in care arma nu a fost gasita este posibila stabilirea tipului, modelului si calibrului pe baza
datelor desprinse din examinarea tuburilor si proiectilelor. Astfel urmele formate pe tub de mecanismele de
tragere(percutor, inchizator, gheara extractoare, ejector, etc.) reflecta foarte clar particularitatile de
constructie iar urmele ghindurilor oglindesc, in ansamblu lor, caracteristicile tevii armei si deci modelului de
arma.

b) Stabilirea starii de functionare a unei arme de foc

Stabilirea starii unei arme de foc este necesara mai ales in cazurile in care trebuie sa se
clarifice doua aspecte esentiale:

§ daca arma se putea declansa accidental, fara apasarea tragaciului;

§ daca o arma deteriorata. Cu piese lipsa, putea fi totusi folosita pentru tragere.

Examinarea unei arme se efectueaza in laboratoare criminalistice si se face potrivit

particularitatilor constructive ale fiecarui tip sau model de arma. Mai intai se determina starea
tehnica a armei si modul de functionare a elementelor componente. Apoi se studiaza fiecare piesa in
parte, interesand gradul sau de degradare, de uzura, care pot constitui principalele cauze ale
declansarii accidentale. La piese se cerceteaza daca sunt originale sau improvizate

Arma se poate declansa si datorita neatentiei sau imprudentei cazuri intalnite in practica judiciara. In
astfel de situatii, multe persoane invoca deseori declansarea accidentala (desi arma era in stare buna
de functionare) mai ales atunci cand fapta le este evident imputabila.
Una dintre metodele tehnico-stiintifice de investigare o constituie cercetarea in radiatii de tip
gamma, denumita si examinarea defectoscopica si radiatii roentgen.

Examinarea prin metode specifice defectoscopice devine necesara la armele aflate intr-o stare de
degradare sau de rugina avansate, a caror manipulare reprezinta un pericol pentru expertul balistic.

Prin gammagrafie se stabileste daca arma este sau nu incarcata, care este starea elementelor
componente si daca lipseste vreunul dintre aceste elemente ale armei.

Prin examinarea comparativa a cliseelor radiografice ale armei. In cauza si a armelor de referinta este
posibila stabilirea modelului folosit la comiterea unei fapte prevazute de legea penala.

Alaturi de aceste metode, unii specialisti au insistat si asupra examinarii „sonografice”. Aceasta
metoda consta in analiza parametrilor acustici, caracteristici impuscarii, a celorlalte zgomote produse
de mecanismele de tragere(armare, percutie, aruncarea tubului).

c) Examinarea munitiei folosite la armele de foc

Examinarea munitiei folosite la armele de foc cu care s-au comis infractiuni are rolul de a stabili tipul,
modelul si anul de fabricatie al cartuselor, pe baza caracteristicilor, a inscriptiilor fabricii
producatoare, existente pe rozeta tubului. În cazul munitiei ne intereseaza, ca si in cazul armei,
apartenenta de grup a armei, precum si calitatea sau locul de provenienta al munitiei, gradul de
conservare, prin examene chimice.

Cum multe infractiuni se savarsesc cu ajutorul armelor de vanatoare, expertiza criminalistica este
chemata sa dea raspunsuri in legatura cu originea unor elemente care intra in compunerea cartuselor
armelor de vanatoare: alice, bure, rondele, care se pot fabrica si artizanal, de catre vanatori. În cazul
acestor tipuri de numitii se poate face un examen comparativ, intre ele gasite la fata locului si cele
descoperite la domiciliul celor banuiti.

Asemenea probleme sunt solutionate si in privinta munitiei tipice armelor de alarma si de aparare.

Totodata in cazul savarsirii de infractiuni cu arme de foc, prin care se aduce atingere vietii si sanatatii
persoanei, in examinarea armelor de foc un rol important il are medicul legist, cu care expertul
criminalist va colabora strans.

Mijloace tehnice folosite la efectuarea expertizei balistice judiciare

La efectuare expertizei balistice un rol important il ocupa microscopul comparator care permite
examinarea simultana a doua zone de interes (microstriatiile create de plinurile si ghinturile tevii,
urmele de percutie de pe capse, urmele ghiarei extractoare a tuburilor trase din camera de detonare
si urmele ejectorului create pe tubul cartusului permitand si efectuarea juxtapunerii in vederea
stabilirii continuitatii liniare a striatiilor. In prezent sunt folosite doua tipuri de microscoape
comparatoare respectiv Leitz si Leica DMC.

Ambele se compun din oculare, un sistem optic de prisme cu doua cai, doua ansambluri de
obiective interschimbabile cu zoom si diafragme, doua mese reglabile pe care sunt fixate obiectele
examinate, precum si din surse de iluminare reglabile.
 Microscopul comparator Leica DMC

Ca accesorii, in complexul microscopului comparator intra

diverse piese ce servesc la fixarea gloantelor si tuburilor in functie de
calibru.

Microscopul comparator Leica DMC are un sistem modern

de fixare a rezultatului examinarilor prin fotografiere pe film
precum si achizitionarea de imagini cu o camera video, vizualizarea
pe monitor si printarea acestora.

Expertiza balistica poate fi completata cu examinari fizico-

chimice in vederea stabilirii compozitiei materialelor explozive sau a proiectilelor. Ea poate fi asociata
si cu examinari biocriminalistice atunci cand in cauza prezinta interes urmele biologice descoperite la
fata locului pe tub, proiectilul ori pe obiectele de imbracaminte ale victimei sau faptuitorului.

Pentru exemplificare prezentam in continuare un raport de expertiza balistica complex, la

intocmirea caruia a fost cooptat si un expert chimist, pentru a se stabili daca s-au efectuat trageri
recente cu arma in cauza.

Prin examinarile comparative efectuate intre gloantele trase experimental cu arma in cauza
si cele din evidenta cauzelor ramase cu autori neidentificati, s-a stabilit ca arma respectiva a fost
folosita la comiterea unei infractiuni.

Identificarea urmelor create de armele de foc

Sunt cazuri în care armele de foc crează urme în formă de tăiere sau împungere fără urme
suplimentare evidente şi fără a rămâne la locul faptei nici arma şi nici proiectilele şi tuburile trase. În
cazurile acestea se pune problema dacă urma respectivă este produsă de o armă de foc sau nu.
Resturi de urme suplimentare care nu se văd cu ochiul liber se ridică cu o hârtie fotografică fixată şi
umezită cu un strat de parafină, cu hârtie de filtru sau cu o pânză de in. O tragere efectuată cu arma
de foc lasă urme care se datorează factorilor primari şi factorilor suplimentari ai împuşcăturii.
Factorii primari sunt determinaţi de acţiunea directă a proiectilului, spre deosebire de factorii
suplimentari care sunt determinaţi de acţiunea pulberii, a compoziţiei, capsei şi a reziduurilor de pe
ţeavă.

Urmele formate pe diferite obiecte

Urmele produse de glonţ în diferite obiecte prezintă trăsături caracteristice în raport de existenţă
pe care o opun obiectele la pătrunderea glonţului, distanţa de la care s-a tras unghiul sub care a fost
atins obiectul , calibrul armei, etc.

La fel ca şi la trecerea glonţului prin corpul omului distingem un orificiu de intrare, canal şi
un orificiu de ieşire, cu precizarea că dacă glonţul a rămas în obiectul atins nu ne vom mai afla în
prezenţa orificiului de ieşire. Obiectele în care pătrunde glonţul pot fi clasificate după natura lor în
solide(mult mai puţin rezistente decât materialul glonţului), semisolide ( plastice, elastice),
semilichide (gelatinoase, vâscoase) şi lichide.

Modificările sufrafeţelor obiectelor penetrate de proiectile se materializează în diferite

perforări, distrugeri totale sau parţiale în funcţie de rigiditatea mai mare sau mai mică a acestora.

1. Urme formate în sticlă

Avem în vedere foaia de sticlă care este străbătută de glonţ. Se distinge un orificiu de intrare, un
canal şi un orificiu de ieşire, mai mult sau mai puţin perceptibile datorită grosimii sticlei. Dacă sticla
este mai groasă, se disting toate cele trei elemente în care orificiul de intrare este mai mare decât
diametrul glonţului, un canal foarte scurt şi un orificiu de ieşire cu diametrul mult mai mare decât al
celui de intrare şi forma conică cu baza mare spre direcţia în care a plecat glonţul. În jurul orificiului
se crează fisuri radiale întretăiate de mai multe fisuri concentrice ce capătă aspect de pânză de
păianjen.

Orificiu de ieşire şi canal de trecere Orificiu de ieşire cu diagramă

2 Urme formate în lemn

Glonţul poate trece prin scăndură de diferite grosimi şi lasă urme caracteristice ce diferă în
raport cu viteza glonţului, construcţia acestuia precum şi de rezistenţa opusă de lemn. Astfel lemnul
de esenţă tare (stejar, carpen), ca şi lemnul ud opun o rezistenţă mai mare faţă de lemnul de esenţă
moale (salcie, plop), ori lemnul uscat. În fucţie de aceste elemente, orificiul de intrare este mai mic
decât calibrul glonţului , iar orificiul de ieşire este mult mai mare şi prezintă în jur rupturi şi distrugeri
sub formă de aşchii orientate în sensul de deplasare al glonţului1.
 Pătrunderea glonţului în lemn tare

3 Urme formate în metal

Glonţul poate trece prin foi de tablă prin diferite grosimi, iar când este special construit (gloanţe
perforate) poate străbate şi blindaje de oţel. Glonţul obişnuit lasă în tablă urme sub forma unei pâlnii
cu deschidere spre direcţia de deplasare. Diametrul pâlniei depinde de grosimea tablei, viteza şi
diametrul glonţului, etc. Orificiul de intrare este mai mic, canalul abia perceptibil, iar orificiul de ieşire
prezintă rupturi spre direcţia de deplasare a glonţului. La tabla foarte subţire, orificiul de intrare şi cel
de ieşire se confundă într-unul singur. Dacă glonţul nu străpunge tabla, urma are aspecte de
înfundătură.

Pătrunderea glonţului în metal- orificiu de intrare

Expertiza criminalistica a urmelor formate de armele de foc

Expertiza urmelor principale ale tragerii

Urme principale

Sunt urmele care au ca rezultat acţiunea fenomenelor dinamice ce însoţesc împuşcătura şi se

clasifică în:
 1) Urmele proiectilelor;
2) Urmele tuburilor;
3) Urmele capselor;
4) Urmele de perforare;
5) Urmele de pătrundere;
6) Urmele sonore ale armării, percuţiei şi ale împuşcării.
Expertiza criminalistica a urmelor principale ale tragerii consta din examinarea orificiilor de intrare si
iesire a canalelor formate atat pe corpul uman cat si pe obiectele cu care glontul a venit in contact.
Totodata sunt supuse examinarii si urmele de ricosare.

În privinta expertizei orificiilor de intrare, o prima problema de rezolvat este aceea a stabilirii faptului
daca aceste orificii sunt sau nu consecinta folosirii unei arme de foc sau a unei arme de alta natura.
Raspunsul se poate formula pe baza studierii caracteristicilor generale reflectate de urma de intrare a
glontului, caracteristici care difera in functie de natura obiectului impuscat(tesut, lemn, metal, etc.).

Alaturi de aceste caracteristici privitoare la forma orificiului sunt avute in vedere si caracteristicile
individuale, specifice factorilor secundari ai impuscaturii, cum ar fi: urmele de funingine, arsurile,
tatuajele si rupturile provocate de gaze, precum si inelele de frecare si de metalizare formate
indiferent de distanta de la care s-a tras.

În cazul in care sunt gasite mai multe orificii de intrare si de iesire, se impune a fi clarificate si alte
aspecte, ca de exemplu: daca aceste orificii au fost formate de acelasi tip de glont, daca ele au fost
produse ca urmare a tragerii cu una sau mai multe arme dintr-o singura directie sau din directii
diferite, si daca distanta de tragere a ramas aceeasi.

Toate aceste aspecte se clasifica pe baza examenului comparativ dintre urmele in cauza si urmele
impuscaturilor efectuate experimental cu arme banuite a fi fost folosite si pe suporturi asemanatoare
celor gasite la fata locului.

Expertiza criminalistica a urmelor secundare ale tragerii

Urme secundare ale împuşcăturii sunt urmele care se formează ca rezultat al arderii
încărcăturii explozive, a acţiunii reziduurilor tragerii asupra obiectelor situate pe direcţia de înaintare
a glonţului şi al antrenării de către cămaşa glonţului a unei anumite cantităţi de substanţe sau
impurităţi din canalul ţevii şi din mediile pe care le străbate2. Acestea sunt descoperite pe interiorul
ţevii armei, pe suprafaţa şi pe interiorul tubului tras, pe cămaşa glonţului şi pe mâna sau
îmbrăcămintea trăgătorului. Urmele secundare ale împuşcăturii sunt:

1) urmele acţiunii flăcării;

 2) urmele acţiunii gazelor;
3) urmele de funingine;
4) particule de pulbere nearsă sau arsă completă;
5) particule de unsoare;
6) inelul de frecare;
7) inelul de metalizare.

Cercetarea criminalistica a urmelor secundare ale tragerii este destinata descoperirii si examinarii
urmelor apartinand factorilor secundari ai tragerii cu o arma de foc, formati in jurul sau in interiorul
orificiului de intrare a proiectilului ca si a urmelor specifice de tragere formate pe mana persoanei
care a folosit arma de foc.

Prima etapa a expertizei criminalistice a cercetarii unor astfel de urme denumita si expertiza
preliminara, este destinata examinarii obiectului presupus purtator de urme suplimentare de tragere.
Aceasta examinare se face cu ajutorul microscopului optic, desi rezultatele sale nu sunt intotdeauna
cele dorite. De aceea se recurge la metode specializate ca: examinarea chimica, examinarile
spectrale, etc.

Examinarea chimica. Cu ajutorul aceste metode sunt puse in evidenta urmele suplimentare de
impuscare existente in jurul orificiului de intrare, in teava armei si pe mana celui care s-a folosit de
arma de foc respectiva. De exemplu se cauta identificarea nitratilor cu ajutorul reactivilor speciali,
cum ar fi cei pe baza de brucina, impregnati pe o hartie fotografica. Hartia se introduce sub
materialul presupus purtator de urma dupa care se calca cu un fier cald, prezenta
nitratilor conducand la aparitia unor puncte rosii.

Pentru identificarea nitratilor pe mana tragatorului se mai apeleaza la „testul cu parafina” care este
mai curand spectaculos decat concludent ca de altfel intreaga examinare chimica ce nu este strict
specifica, dand rezultate pozitive si in alte cazuri, din care motiv el trebuie interpretat de organele
judiciare cu rezerva cuvenita.

Testul cu parafina consta in prelevarea reziduurilor de tragere depuse pe mana persoanei sau pe alt
suport, prin turnarea de parafina topita la care vor adera particule reprezentand urme secundare ale
tragerii cu o arma de foc. Dupa aceea se foloseste un reactiv pe baza de difemilamina in acid sulfuric
diluat.

Examinarile spectrale (microanaliza si spectrofotometria de absorbtie atomica) servesc la punerea in

evidenta a particulelor de cupru, plumb, etc., existente in urmele suplimentare ale tragerii cu o arma
de foc.

Prin aceste metode este posibila punerea in evidenta a inelului de metalizare ce duce la determinarea
naturii proiectilului.

Metodele de cercetare constau in stabilirea cu certitudine a existentei urmelor specifice tragerii mai
ales ale celor de pulbere, inclusiv pe mana tragatorului.
Dintre tehnicile de varf utilizate in laboratoarele criminalistice mentionam urmatoarele:

§ microscopia electronica cu baleiaj conjugata cu microscopia spectrala in radiatii roentgen, cu

microscopia electronica de radiatii cu dispersie de energie. Acest gen de examinare permite o
analiza punctuala a particulelor de pulbere descoperite pe mana tragatorului prin microscopie
urmata de analiza spectrochimica propriu-zisa.

§ microspectrofotometria in radiatii infrarosii permite analiza unor particule de pulbere cu

diametrul de 20 milimicroni, stabilind cu certitudine natura lor.

Aceasta metoda este efectuata cu aparate de tip „Nanospec”. Aparatul se compune dintr-un
microscop cu detector in radiatii infrarosii, un inregistrator spectral si un ordinator pentru
interpretarea datelor.

Alte tehnici de descoperire sau delimitare a suprafetei in care se afla factori suplimentari ai tragerii se
bazeaza pe examinarea in radiatii infrarosii, rezultatele fiind observate cu ajutorul transformatorului
electromagnetic sau fixate in fotografie.

Hartia fotografica se introduce sub obiectul presupus purtator de urma de funingine, dupa care va fi
expusa la radiatii infrarosii. Acestea vor strabate obiectul, cu exceptia locului in care se gasesc
particulele de funingine, impresionand hartia in functie de gradul de penetrare. Dintre examinarile cu
caracter orientativ care pot servi la stabilirea faptului ca o persoana a tinut in mana o arma sau un alt
obiect metalic, mentionam detectarea urmelor de metal cu ajutorul unei solutii de testare. Reactia
dintre solutie si particulele metalice va determina aparitia unei fluorescente specifice sub actiunea
radiatiilor ultraviolete. Tehnica este denumita prescurtat TMDT (Trace Metal Detection Tehnique).

Identificarea armei dupa urmele formate pe tubul cartusului si pe proiectil

Identificarea armei de foc cu care s-a savarsit o infractiune reprezinta scopul final al oricarei expertize
balistice judiciare.

Mecanismul formarii striatiilor pe glont poate fi explicat astfel : in momentul exploziei pulberii, sub
presiunea gazelor ce iau nastere, glontul se angajeaza complet intre ghinturile existente pe canalul
tevii armei. Datorita faptului ca diametrul glontului este mai mare decat calibrul armei el se
deformeaza micsorandu-se. Camara glontului care se freaca de ghinturile din interiorul tevii va fi
sensibil zgariata luand forma canalului tevii.

La examinarea acestor striatii un rol important il are microscopul comparator care permite
vizualizarea in paralel a campurilor de striatii si juxtapunerea acestora in cazul in care ele coincid ca
forma, plasament si continuitate liniara.

Procesul de identificare consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite in

corpul victimei sau la fata locului, cu gloantele trase experimental cu arma gasita in campul
infractional ori ridicata de la persoana suspecta.

Examinarea destinata identificarii armei de foc parcurge doua faze principale: prima faza se
determina grupul sau categoria din care face parte arma, in baza caracteristicilor generale reflectate
de urmele formate pe proiectil si pe tub. În a doua faza are loc identificarea propriu-zisa, prin
examenul comparativ al caracteristicilor individuale specifice tevi ghintuite si fiecarui ansamblu al
mecanismelor de tragere.

Identificarea armei dupa urmele formate pe proiectil (glont)

Identificarea armei dupa urmele formate pe glont presupune, in faza initiala, o delimitare a cercului
armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercetarii a armelor ale caror caracteristici generale nu
corespund caracteristicilor reflectate de glont. Pentru aceasta se iau in calcul numarul ghinturilor,
latimea acestora, unghiul si sensul de rasucire, calibrul.

Pentru obtinerea modelelor de comparatie se efectueaza trageri experimentale cu armele

examinate. Tragerile se efectueaza dupa prealabila verificare a starii lor tehnice, la nevoi recurgandu-
se la gammagrafiere.

Rezultatele examinarii care pot fi cert pozitive sau negative, dar si de probabilitate, sunt fixate prin
fotografiere. Procedeu care, prin el insusi poate constitui un mijloc de examinare a
proiectilelor(compararea imaginii panoramice a proiectilului).

Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului

Acest gen de identificare se desfasoara in aceleasi conditii si faze ca si identificarea dupa urmele
formate pe glont. Captarea tuburilor de comparatie se realizeaza mai usor, prin folosirea unor
saculete ori sertarase in dreptul ferestrei carcasei inchizatorului.

Identificarea dupa urmele formate pe tubul cartusului prezinta un avantaj important fata de
identificarea armei dupa urmele existente pe proiectil, tubul ramanand intact in marea majoritate a
cazurilor de tragere, spre deosebire de proiectil, care se poate deforma la impactul cu obiectele mai
dure. Mai mult, tubul permite si identificarea armelor a caror teava nu contine suficiente
caracteristici individuale, in special tevile lise (din aceasta categorie fac parte si armele de vanatoare).
Factorii de individualizare a armei sunt formati pe tub de catre mecanismele de incarcare, tragere si
extragere a cartusului tras. Astfel, principalele urme incluse in sfera cercetarii de identificare sunt
cele formate pe rozeta tubului, gheara extractoare, pragul aruncator, peretii camerei cartusului, etc.

Pentru examinarea urmelor de pe tuburi se mai folosesc: discurile Metzger, care servesc la masurarea
unghiului format de urma percutorului cu urma ghearei extractoare; dispozitivul de grafiere „Dolegal”
ce permite fotografierea simultana a 12 tuburi.

Mijlocul tehnic de baza in examinare il reprezinta microscopul comparator, caruia i se poate adauga
compararea de microfotograme executate separat pentru tubul in litigiu si cel tras experimental.

Obtinerea modelelor de comparatie si problemele ce se pot rezolva

prin expertiza balistica judiciara
Pentru obtinerea modelelor tip de comparatie se efectueaza trageri experimentale cu armele
examinate. Tragerile se efectueaza dupa prealabila verificare a starii tehnice a armei, la nevoie
recurgandu-se la gamma-grafiere.
De asemenea, este necesara curatirea tevii armei de rugina, praf, de alte reziduuri de tragere, etc.
Pentru trageri se apeleaza la munitie cu caracteristici asemanatoare cele descoperite la fata locului.
De exemplu, daca proiectilul are un calibru diferit de cel al armei banuite, la tragerile experimentale
se folosesc cartuse de calibru si calitatea celui descoperit, ceea ce nu exclude si folosirea de munitie
normala.

Tragerile se efectueaza in dispozitive speciale, denumite captatoare de proiectile care pot fi de mai
multe tipuri: cutii sau lazi lungi dreptunghiulare, umplute cu vata ori calti si impartite pe
compartimente (in prezent fiind cele mai utilizate); tuburi de circa 4 m cu apa si inchise cu membrana
de cauciuc, cutii cu compartimente umplute cu materiale plastice, important fiind sa se obtina
proiectile de comparatie de buna calitate. Captatorul de proiectile, folosit la noi in tara, este format
dintr-o cutie lunga de circa 3 m cu o latura de 40 cm, impartita in mai multe compartimente (sertare)
umplute cu vata. Numarul tragerilor experimentale este limitat la aproximativ 3-5 focuri fiecare
proiectil fiind analizat separat, indicandu-se numarul tragerii, data si expertul care a efectuat aceasta
tragere.

Dintre tehnicile comparative, mai semnificative sunt:

§ Examinarea la microscopul comparator. Acest tip de examinare permite observarea directa a

continuitatii liniare sau discontinuitatii liniare a striatiilor formate pe glont de particularitatile
microreliefului tevii.

§ Compararea mulajelor obtinute de pe proiectilul in litigiu si cel tras experimental. Acest mulaj
se realizeaza cu materiale plastice transparente sau prin galvanoplastic. Se mai pot realiza examene
comparative pe diagrame realizate la striagrafe, care descriu grafic relieful proiectilului. Este posibila
si recurgerea la procedeul rularii proiectilelor pe suporturi plastice(ceara, aliaje termoplastice)
Începand din 1989 Politia tehnico-stiintifica franceza studiaza un sistem de masurare profilmetrica si
analiza a imaginii, apelandu-se la un palpator, un convertizor analogic digital si la un calculator care
reconstituie imaginea tridimensionala.

Rezultatele examinarii pot fi cert pozitive sau negative dar si de probabilitate. Aceste rezultate sunt
fixate prin fotografiere, procedeu care prin el insusi, poate constitui un mijloc de examinare a
proiectilelor.

Alte probleme ce se pot solutiona prin expertiza balistica judiciara a

armelor de foc
Refacerea inscriptiilor stantate pe armele de foc

Refacerea inscriptiilor(seriilor) inlaturate de pe armele de foc este necesara pentru stabilirea locului
de provenienta a armei, a modelului armei si a anului de fabricatie.

Infractorii indeparteaza prin razuire, inscriptiile stantate de pe armele de foc pentru ca acestea sa nu
fie identificate in caz ca a fost sustrasa dintr-un depozit de armament.

Restabilirea inscriptiilor stantate se poate face prin urmatoarele metode: chimica, electrochimica si
feromagnetica. Aceasta refacere este posibila datorita modificarilor structurale de adancime, suferite
de metal pe locurile stantate si comportarii diferite a acestor locuri fata de actiunile chimice,
electrolitice sau magnetice.

Metoda chimica. Pentru aplicarea metodei chimice, portiunea de metal unde urmeaza sa se refaca
inscriptia razuita, se netezeste pana la luciul de oglinda, apoi se degreseaza cu eter sau amoniac, se
ingradeste cu un parapet de plastilina si se toarna reactivul. Pentru obiectele de fier sau otel,
reactivul este format din acid ayotic 25 ml, acid acetic glacial 25 ml, alcool etilic 50 ml.

Reactivul se depune intr-un strat de 2-3 mm se lasa 2 ore apoi se inlocuieste proaspat, operatia
repetandu-se pana la aparitia imaginii.

Imaginea apare in intregime sau partial, in mod succesiv, ea trebuind fotografiata imediat, deoarece
nu poate fi refacuta a doua oara.

Metoda electrochimica sau metoda electrolitica. Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca partile
care au suferit o deformare plastica, prin stantare se dizolva mai usor in procesul de coroziune
electrochimica. Suprafata respectiva este lustruita si degresata. Baia electrolitica este formata dintr-o
solutie apoasa de 2% clorura de sodiu, iar sursa de energie electrica este o baterie de buzunar. Arma
se acopera cu un strat de plexiglas in partea ce urmeaza a fi introdusa in electrolit, taindu-se o
ferestruica in dreptul locului unde urmeaza a se reface inscriptia inlaturata. Arma se leaga la anod iar
la catod se pune o placa de plumb. Imaginea formata rezista mai mult timp. Dintre variantele acestei
metode cea mai viabila este considerata varianta bazata pe aparatul denumit „Electronoserpil” care
functioneaza la o tensiune retea de 120 V sau 220V precum si la o tensiune de 6 volti (baterie).

Este prevazut cu un palpator in cavitatea caruia este un tampon cu vata imbibata cu o solutie
electrolitica (acid clorhidric 40 ml, apa distilata 30 ml, alcool etilic 25 ml si clorura de cupru 5 gr).

Suprafata metalica se slefuieste bine se curata cu alcool. Cu ajutorul electrolizei, cuprul se depune pe
urmele seriilor sau inscriptiilor batute in metal. Seriile astfel relevate raman stabile putand fi
fotografiate insa timpul de evidentiere este in general scut de cateva minute.

Metoda feromagnetica Aceasta metoda se bazeaza pe proprietatea partilor care au fost stantate de
a retine diferit magnetizarea fata de restul metalului obiectului cercetat.

Relevarea inscriptiilor indepartate se face prin sedimentarea unor microparticule magnetice pe

suprafata care in prealabil, a fost magnetizata. Se foloseste o suspensie magnetica, formata din
particule feromagnetice (miniul de fier, ocrul) in suspensie in alcool, benzina sau apa. Oxizii de fier se
mojareaza impreuna cu alcool metilic, apoi se sedimenteaza pana se obtine o pulbere foarte fina.
Metoda deromagnetica se poate repeta fara sa dauneze calitatilor metalului in ceea ce priveste
reconstituirea inscriptiilor inlaturate de pe o arma de foc.

Toate aceste metode pot fi folosite in cazul refacerii seriilor sau inscriptiilor inlaturate de pe orice
obiect metalic(refacerea seriilor motoarelor, caroseriilor masinilor furate, precum si a altor masini,
utilaje inseriate).

Examinari acustice si alte genuri de examinari balistice

Investigatiile „acustice” presupun examinarea urmelor sonore ale impuscaturii, armarii si percutiei,
ea servind atat la stabilirea tipului si modelului de arma, cat si la identificarea propriu-zisa, pe baza
examenului comparativ al sonogramei in cauza cu sonogramele obtinute prin trageri experimentale.

Identificarea ar fi posibila teoretic, numai prin existenta unei imprimari a „urmelor sonore” ale
impuscaturii, in momentul savarsirii infractiunii, imprimare ce trebuie sa indeplineasca, obligatoriu,
anumite conditii de ordin calitativ.

Controversa privitoare la ceea ce s-a denumit expertiza fonobalistica nu este lipsita de temei;
zgomotele produse de o anumita arma fiind realmente greu de diferentiat fonic de zgomotele unei
alte arme similare care folosesc aceeasi munitie. Ceea ce s-a incercat in practica a fost stabilirea
numarului de tragatori in cazul asasinarii presedintelui Kennedy. Cele doua expertize efectuate in anii
1970 si 1981 au ajuns la concluzia, cu caracter de probabilitate ca, in cazul mentionat, au existat doi
tragatori. Problema identificarii ca atare a armelor nu a fost insa evocata.

Alte genuri de examinari balistice examinarea armelor de foc atipice sau de fabricatie
artizanala; examinarea urmelor lasate de pistoale de implantare a bolturilor; examinarea armelor de
alarma si de aparare.

Examinarea armelor de foc atipice sau de fabricatie artizanala

Aceasta examinare este destinata stabilirii caracteristicilor de fabricatie, a particularitatilor balistice

generale, precum si a eventualelor elemente particulare pe baza carora se poarte face identificarea
armei de foc. Dintre expertizele de acest gen, cele mai frecvente privesc armele de fabricatie
artizanala, ori improvizatii de arme (unele confectionate din tevi).

Examinarea urmelor lasate de pistoalele de implementare a bolturilor

Aceste arme desi nu sunt incluse in categoria armelor de foc, sunt apte sa produca leziuni mortale, in
practica intalnindu-se asemenea cazuri datorate neglijentei sau neatentiei.

Privitor la pistoalele de implementare a bolturilor este necesara efectuarea expertizei balistice cu

caracter tehnic general, intrucat, in practica, au fost semnalate cazuri de incercari de modificare a
functionarii lor. Printre aceste modificari, autorii urmareau transformarea pistolului de implementat
bolturi intr-o arma obisnuita, pretabila la savarsirea de infractiuni.

Examinarea armelor de aparare care folosesc gaze nocive

Acest gen de examinare specifica oricarei examinari tehnice criminalistice, este tot mai frecventa
astazi si urmareste stabilirea tipului de teava a armei, de regula aceasta fiind obturata, destinata
numai gazelor.

O atentie deosebita se acorda munitiei identificarii tipului de gaze folosite a modului si a locului de
fabricatie a armei respective, În aceasta categorie de arme de foc intra armele de imrastiere a gazelor
nocive, iritante sau de neutralizare.
[1] Emilian Stancu op.cit.,pag.241

[2] Emilian Stancu op.cit., pag. 302 (Criminalistica, vol.I, Ed.Actami, Bucuresti, 1999)

[3] V. Levinschi - in Tratat practic de criminalistica, vol. III, Ed. M.I. Bucuresti 1980, pag. 175-182

[4] Urmele de ricoseu constau in zgarieturi sau adancituri, in functie de unghiul de lovire si de natura
obstacolului aflat pe traiectoria glontului(lemn, caramida, suprafete metalice, etc.)

[5] Emilian Stancu, op.cit.pag.243 (Tratat de criminalistica, Editia a III-a, 2004)

[6] Nitrati-compusi ai Na, folositi in medicina si in industria cernelurilor, Dictionarul limbii romane,
Ed. Academiei Romane, 1958

[7] F. Vasiliu si D. Bojin - Microscopie electronica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti pag. 82-86

[8] J.L. Clement si A. Le Pareux – L’identification des traces de poudre piroxilar par la
microspectrophotometrie dans l’infrarouge in I.I.P.C. nr. 375/1984, pag. 34-38

[9] Gheorghe Popa, Nicolae Buzatu, Gheorghe Hanga si Octavian Conicescu –Exploatarea urmelor
prin expertiza criminalistica, Ed. ERA, Bucuresti 2005, pag. 58

[10] Emilian Stancu, op.cit.pag.309(Tratat de criminalistica, Editia a III-a, 2004)

[11] M. Tomescu, Tratat practic de criminalistica, vol. II, Ed. M.I., Bucuresti, 1978, pag. 250-251

[12] C.Roques-Carmens, Profilometrie si balistica.Microscopul mecanic cu baleiaj, Revista de Police

Tehnique et scientifique nr. 4,1990, Paris

[13] Constantin Draghici, Adrian Iacob –Tratat de tehnica criminalistica, Ed. SITECH Craiova 2007, pag.
303.

[14] I. Anghelescu - Expertiza fonobalistica judiciara, Ed. M.I. Bucuresti 1975

[15] Emilian Stancu op.cit.pag.311

[16] M. Tomescu - Tratat practic de criminalistica, vol. III, Ed. M.I. Bucuresti 1980, pag. 256-259