IDENTIFICAREA FĂPTUITORULUI PRIN INTERPRETAREA

REZIDUURILOR DE TRAGERE

Abstract
Following the processes taking place by pressing the trigger, a large amount of burned
and unburned powder particles are thrown outside barrel gun, elements that are found in
composition firing residue. These types of secondary traces coming from gunpowder initiation,
from bullet casing, the caps and the tube cartridge, is deposited on hand drawer on his clothes,
the victim's body and the objects and people in the vicinity of shooting. Because of this, the
analysis of residue particles can be achieved by identifying the shooter, but for a correct
evaluation, results must be correlated with the information from the case file and also interpreted
in terms of certain factors that may lead to establishing wrong conclusions.
Key words: gunshot residues, formation, composition, interpretation, uniqueness,
ammunition, transfer, particle degradation

Rezumat
În urma proceselor ce au loc prin apăsarea trăgaciului, o mare cantitate de particule de
pulbere arsă și nearsă sunt aruncate în afara țevii armei, elemente ce se află în alcătuirea
reziduurilor de tragere. Aceste tipuri de urme secundare ce provin din pulberea de inițiere, din
învelișul glonțului, din capsa detonantă, precum și din tubul cartuș, se depun pe mâna
trăgătorului, pe hainele acestuia, pe corpul victimei, dar și pe obiectele și persoanele aflate în
vecinătatea locului de tragere. Datorită acestui fapt, prin analiza în laborator a particulelor de
reziduuri, se poate realiza identificarea trăgătorului, iar pentru o justă evaluare, rezultatele
trebuie corelate datelor aflate la dosarul cauzei, însă și interpretate în funcție de anumiți factori
care pot duce la stabilirea unor concluzii eronate
Cuvinte cheie: reziduuri de tragere, formare, compoziție,interpretare, unicitate, muniție,
transfer, degradarea particulelor.

Cu siguranță, identificarea autorului infracțiunii constituie una dintre cele mai

importante activități de cercetare întreprinse de organele judiciare în vederea elucidării cauzei și
înfăptuirea în acest fel a scopului justiției. Reziduurile de tragere se prezintă astfel ca elemente ce
pot duce la identificarea făptuitorului infracțiunii săvârșite prin utilizarea armei de foc, însă
rezultatele analizei acestora trebuie să fie utilizate împreună cu informațiile de la fața locului și
cele obținute în cursul anchetei.
În momentul de față, mecanismul exact de formare a reziduurilor de tragere poate fi
dedus din experiența practică considerabilă, precum și din activitatea experimentală, dintre care
majoritatea au fost preocupate de determinarea particulelor din componența reziduurilor.
Procesul începe în urma declanşării tragerii prin apăsarea trăgaciului, de la acest moment, un
volum mare de gaze incandescente fiind produse ca urmare a arderii pulberii. Aceste gaze conțin
dioxid de carbon, monoxid de carbon, apă sub formă de vapori şi oxizi de azot. Însă, în masa de
gaze sunt prezente, de asemenea, particule de pulbere arsă, cât şi nearsă şi elemente ale pulberii
de iniţiere, aceste particule fiind cuprinse în alcătuirea reziduurilor de tragere.
Proiectilul acţionează ca un dop într-o sticlă cu şampanie bine agitată. Când glonţul
părăseşte gura ţevii armei, presiunea împinge cu viteză mare reziduurile de tragere în afara ţevii
armei.1
Menționăm faptul că reziduurile de tragere constau într-un amestec de particule care
conțin stibiu, plumb, bariu, fie individual, fie în combinații, iar dimensiunea poate varia de la 1 la
100 microni. Vaporii produși în capsa detonantă se află într-un mediu ermetic astfel particulele
sferoidale rezultate vor conţine diferite combinaţii între elementele chimice prezente. În funcţie
de tipul pulberii utilizate, unele particule vor conţine un singur element - Pb sau Ba -, două
elemente – PbBa - și chiar trei elemente - PbBaSb.
Între obiectivele urmărite în cadrul cercetării la fața locului în cazul infracțiunilor
comise prin utilizarea armelor de foc se numără descoperirea, recoltarea, conservarea, ambalarea
şi transportul reziduurilor de tragere şi al mijloacelor materiale de probă purtătoare de reziduuri
de tragere în vederea efectuării analizelor de laborator. Aceste analize fizico-chimice sunt
necesare pentru diferențierea reziduurilor de tragere de alte particule asemănătoare, putându-se
astfel soluționa unele aspecte privitoare la împrejurările comiterii faptei prevăzute de legea
penală.

1
Stoian M. G., Galan E., Ciofu V., Urmele secundare ale împuşcăturii - martori invizibili ai infracţiunilor cu violenţă
demascate de microscopia electronică, Criminalistica, 1, 29-35, Editor Asociaţia Criminaliştilor din România,
Bucureşti, 2009.
 În scopul exploatării corecte a analizei reziduurilor de tragere pentru realizarea
identificării autorului infracțiunii trebuie avute în vedere informațiile și evenimentele produse la
fața locului privitoare la aspecte pe care le vom prezenta în cele ce urmează.
Contaminarea şi transferul RT ca urmare a unor manipulări greşite sau prin
contaminarea cu RT de la o tragere anterioară pot să conducă la rezultate fals pozitive.2
Menționăm că este recomandat ca prelevarea de probe de la subiect să se efectueze în timpul cel
mai scurt, pe cât posibil în locul în care acesta se află, iar în cazul în care acest fapt nu este
posibil, se va încerca protejarea mâinilor în pungi de hârtie. O eventuală introducere a mâinilor
suspectului în pungi de plastic are un efect negativ asupra reziduurilor tragerii, deoarece mâinile
vor transpira, iar reziduurile de tragere se vor desprinde de pe mâini și vor fi transferate pe
suprafața pungii.
Se recomandă ca subiectul să nu fie aşezat pe bancheta din spate a autovehiculelor
poliţiei înainte de a i se preleva probe. Mai trebuie luat în considerare faptul că orice contact cu
orice ofiţer de poliţie ce poartă sau foloseşte arma, poate fi o sursă de transfer a reziduurilor de
tragere. Este important ca organele de poliţie ce ajung la faţa locului să cunoască faptul că
încătuşarea cu mâinile la spate a posibilului trăgător poate duce la dislocarea reziduurilor tragerii
și distrugerea unor probe ce conțin particule de reziduuri.
Manipularea ulterioară a pistolului, cum ar fi descărcarea, reîncărcarea, curăţarea,
precum şi ridicarea tuburilor cartuş, uneori poate duce la depunerea mai multor reziduuri decât
tragerea efectivă.3
La polul opus, rezultate fals negative pot fi determinate de purtarea mănușilor sau
spălarea mâinilor. Indiferent de tipul armei, întotdeauna se vor depune reziduuri de tragere pe
mâinile trăgătorului. Deşi mâinile sunt cele mai vizate, au capacitate de retenţie a particulelor cea
mai mică, de pe ele dispărând cel mai uşor reziduurile tragerii. De altfel, de pe acestea,
reziduurile tragerii se îndepărtează cel mai uşor prin spălare.
Pe lângă zonele de depunere a reziduurilor de tragere specialiştii au acordat atenţie şi
perioadei de depunere. În acest sens, au fost efectuate experimente cu două pistoale şi un
revolver şi au arătat că depunere de reziduuri ale tragerii durează câteva minute după momentul

2
Stoian M. G., Galan E., Ciofu V., Urmele secundare ale împuşcăturii - martori invizibili ai infracţiunilor cu violenţă
demascate de microscopia electronică, Criminalistica, 1, 29-35, Editor Asociaţia Criminaliştilor din România,
Bucureşti, 2009.
3
James Smith Wallace, Chemical Analysis of Firearms, Amunnition and Gunshot Residue, CRC Press, 2008, p. 128
tragerii. Acest timp trebuie luat în considerare de către criminalişti deoarece o persoană ce
pătrunde imediat în câmpul infracţional poate fi contaminată, iar trăgătorul, care părăseşte rapid
locul faptei, poate fi gazda unei cantităţi mai mici de reziduuri ale tragerii decât ar fi fost de
aşteptat.4
Dată fiind utilizarea tot mai crescută a muniţiei fără plumb, nu mai este posibilă
identificarea particulelor conţinând plumb, bariu, stibiu ca şi caracteristice, specifice tragerii cu
arme de foc, ceea ce împiedică identificarea corectă a particulelor tip RT şi poate conduce la
rezultate fals negative5, vom vorbi în acest sens despre importanța tipului de muniție utilizată la
încărcarea armei de foc.
Pulberile de inițiere utilizate cel mai frecvent conțin stifnat de plumb, azotat de bariu,
sulfură de stibiu și ca urmare reziduurile de tragere conțin în principal elementele chimice Pb,
Ba, Sb. Se pot întâlni și pulberi de inițiere pe bază de mercur, în special în muniția fabricată în
Europa de Est și utilizată în Orientul Mijlociu. În prezent însă, din motive ecologice, pentru a
evita contaminarea aerului cu plumb, majoritatea producătorilor de muniție pentru armele de foc
oferă muniție fără plumb care conține Al, Si, Cu și Zn, asociate uneori cu elementele Sr, Sn, K
și/sau Ba.6
Totodată, trebuie să se țină cont de posibilitatea ca particulele cu compoziții siminare
reziduurilor de tragere să provină din alte surse decât tragerea cu o armă de foc. Prin perspectiva
diferențelor între modalitatea de formare, diferă și distribuția spațială a elementelor din cele două
tipuri de particule, acest aspect putând fi vizualizat sub acțiunea razelor X prin construirea unei
hărți a obiectului în litigiu.
Morfologia şi compoziţia sunt cruciale în procesul de analiză întrucât ne ajută să
diferențiem reziduurile de tragere de alte particule similare acestora. Dacă am omite unul din
aceste elemente în procesul de analiză, am putea obţinute rezultate incorecte în ceea ce privește
proveniența particulelor recoltate.
Până în prezent pirotehnica, ingineria electrică, industria automobilelor au fost
identificate ca surse de particule având compozitia similară cu cea a reziduurilor de tragere.
4
L. Fojtasek, T. Kmjec, Time periods of GSR particles deposition after discharge-final results, Forensic Science
International 2005,pp. 132-135.
5
Stoian M. G., Galan E., Ciofu V., Urmele secundare ale împuşcăturii - martori invizibili ai infracţiunilor cu violenţă
demascate de microscopia electronică, Criminalistica, 1, 29-35, Editor Asociaţia Criminaliştilor din România,
Bucureşti, 2009.
6
Idem.
 S-a demonstrat faptul că particule asemănătoare reziduurilor de tragere sunt utilizate la
construcția sistemelor de frânare ale autoturismelor. Datorită acestui aspect, numeroasele
experimente efectuate de cercetători pun în evidență importanţa compoziţiei chimice a
reziduurilor de tragere. Putem aminti următoarele experimente realizate:
 John Giacalone a afirmat, pornind de la cercetarea efectuată pe plăcuţe de frână, că
particule similare reziduurilor de tragere pot fi produse de acestea, dar pot să fie deosebite pe
baza morfologiei specifice particulelor de reziduuri de tragere.
 Experimentul lui A. J. Schwoeble, care a avut ca obiect 20 discuri de frână provenite
de la autoturisme marca Volkswagen, a demonstrat că particulele similare reziduurilor de tragere
au o compoziţie diferită, MgSiFe.
 În Germania, experimentul realizat de Karl Lueftl şi colegii săi, în cadrul căruia au
testat plăcuţele de frână folosite la autoturisme marca BMW. Aceștia au observat un număr mic
de particule similare reziduurilor de tragere, dar din compoziţia cărora a lipsit Bariu.
Atunci când Pb, Sb și Ba se combină într-o singură particulă, aceasta este definită ca
fiind unică pentru reziduurile de tragere, deoarece nu există nici o altă sursă cunoscută a acestui
compus.7 Fiecare element individual sau alte combinatii ale acestor elemente sunt clasificate
drept caracteristice pentru reziduurile de tragere. Menționăm faptul că tipul compoziţiei este un
factor important care ajută la interpretarea particulelor şi la formularea unei concluzii. În cazul
particulelor din categoria reziduurilor unice, descoperirea acestora în urma examinării în
laborator ne conduc la concluzia certă că avem de a face cu reziduuri de tragere. Particulele
caracteristice reziduurilor de tragere, dar nu și unice, ne oferă indicii că avem de a face cu
reziduuri de tragere.
În abordarea „formală”, particulele tip reziduuri de tragere evidenţiate într-o probă sunt
interpretate conform regulilor unui protocol general de interpretare, pentru a determina dacă
particulele provin dintr-o sursă specifică sau nu. Problema cea mai importantă a abordării
„formale” o constituie faptul că anumite muniţii (muniţia fără plumb) nu produc particule de
reziduuri de tragere „caracteristice”. În abordarea „specifică”, „de la caz la caz”, particulele tip
reziduuri de tragere descoperite pe o suprafaţă sunt comparate cu muniţia utilizată. Se apreciază
că această abordare este de mai mult ajutor în justiţie. Ea permite utilizarea rezultatelor
subestimate de abordarea formală în anumite situaţii şi evită supraestimarea rezultatelor în altele.

7
A.J. Schwoeble, David L. Exline, Current Methods in Forensic Gunshot Residue Analysis, CRC Press 2000.
Este recomandat ca abordarea „specifică”, „de la caz la caz” să fie urmată ori de câte ori este
posibil în interpretarea particulelor tip reziduuri de tragere.8
S-a remarcat necesitatea utilizării teoremei lui Bayes în interpretarea reziduurilor de
tragere dat fiind faptul că experții sunt singurii care dețin cunoștințe teoretice și practice în baza
cărora pot evalua acești factori. Metodele dezvoltate pe baza teoriei lui Bayes 9 nu pot încorpora
întreg spectrul de aspecte care pot să apară într-un anume caz 10, dar ajută foarte mult la
prezentarea în justiție a rezultatelor analitice obținute.
Stabilirea unui raport de probabilitate pentru evaluarea importanței unei probe ce
conține reziduuri de tragere permite criminalistului, în eventualitatea unor ipoteze conflictuale,
să ia în considerare nu numai informația referitoare la posibila sursă a uneia sau mai multor
particule, ci în special dacă aceasta este corelată cu modul de operare a unui suspect.
După cum am menționat, prezența particulelor de reziduuri de tragere poate fi rezultatul
contaminării cu o altă persoană sau obiect ce conține urme de reziduuri de tragere. Datorită
acestui aspect, pentru a evalua corect probele ce conțin reziduuri, este important să se compare
ipoteza acuzării, suspectul a efectuat tragerea, cu ipoteza apărării, potrivit căreia persoana
suspectă nu a fost implicată în tragerea respectivă.
Există situaţii în care făptuitorul introduce mâinile în buzunar după comiterea faptei.
Datorită capacităţii mari de transfer a particulelor de reziduuri de tragere, acestea se transferă de
pe mâini în buzunar. Au existat situaţii în care aceste particule au rămas prinse în buzunar, între
pliurile formate de material şi scamele acumulate în interiorul acestuia. Particulele au fost foarte
bine protejate de elementele existente în buzunar încât nu au fost afectate de spălările şi
curătările repetate ale pantalonilor. Aceste particule au fost recuperate după 16 luni de la
momentul tragerii.11
Vitezele de depunere, transfer şi persistenţa particulelor tip RT nu sunt încă înţelese,
deşi sunt critice pentru orice interpretare. Fără aceste studii, o particulă care nu este
8
Stoian M. G., Galan E., Ciofu V., Urmele secundare ale împuşcăturii - martori invizibili ai infracţiunilor cu violenţă
demascate de microscopia electronică, Criminalistica, 1, 29-35, Editor Asociaţia Criminaliştilor din România,
Bucureşti, 2009.
9
Teorema lui Bayes este una din teoremele fundamentale ale teoriei probabilităților, care determină probabilitatea
apartenenței evenimentelor și a obiectelor la o anumită grupă - http:// ro. wikipedia. org/wiki/
Teorema_lui_Bayes.
10
L. Fojtasek, T. Kmjec, Time periods of GSR particle deposition after descharge – final results, Forensic Science
International, 2005, p. 153.
11
Brian J. Heard, Handbook of Firearms and Ballistics - Second Edition, Ed. Wiley –Blackwell, 2008, p. 260.
"caracteristică" poate fi lăsată deoparte ca fiind fără valoare în justiţie, în timp ce un fragment de
sticlă, care deţine un conţinut informativ mai redus, poate fi considerat valoros, deoarece
cercetarea a demonstrat aceasta.12
Pentru a evalua corect dovezile de transfer, este important să se înțeleagă modul în care
aceste particule persistă și mediul în care transferul a avut loc. Grupările de particule unice și
caracteristice GSR joacă un rol important atunci când se consideră că avem de a face cu
depunerea directă a acestora, însă trebuie luată în considerare și posibilitatea transferului pe
mâini sau pe haine de la alte persoane datorită contactului direct.13
O atenţie deosebită trebuie acordată hainelor întrucât acestea sunt un bun mediu de
păstrare a reziduurilor de tragere. Aceasta se datorează faptului că particulele de pe mâinii pot
dispărea ca urmare a spălării, a trecerii timpului sau a efectuarea unor activităţi. În cazul
hainelor, deşi persistenţa particulelor de reziduuri ale tragerii este mai mare decât în cazul
mâinilor, aceasta depinde la rândul ei, de tipul materialului din care sunt fabricate cât şi de
eventualele procese fizice la care sunt supuse. Acest aspect a fost confirmat de un experiment ce
a implicat împachetarea, sigilarea şi depozitarea pentru o perioadă de doi ani a unui obiect
vestimentar contaminat cu particule de reziduri ale tragerii. În urma analizei s-a descoperit că
particulele existau în continuare după cei doi ani.14
Hainele trebuie manipulate cu grijă, nu trebuie scuturate sau supuse altor fenomene
fizice care ar putea avea ca efect îndepărtarea reziduurilor rezultate în urma împușcăturii.
În ceea ce privește degradarea, amintim faptul că particulele de reziduuri de tragere sunt
particule durabile, compuse din metale grele ce provin de la componentele muniției. Particulele
anorganice care sunt examinate pot rezista într-un mediu normal pe termen nelimitat. Deși
particulele nu se degradează în condiții normale, acestea nu pot rezista pe mâinile sau hainele
subiectului pentru mult timp datorită activității fizice a subiectului.15
Se poate realiza transferul de reziduuri de tragere de la polițiști la persoanele cu care
intră în contact, în special vorbim despre persoane suspecte, care urmează a fi supuse recoltării
de probe de pe mâini sau haine. O recomandare în vederea evitării riscului de transfer este
12
Stoian M. G., Galan E., Ciofu V., Urmele secundare ale împuşcăturii - martori invizibili ai infracţiunilor cu violenţă
demascate de microscopia electronică, Criminalistica, 1, 29-35, Editor Asociaţia Criminaliştilor din România,
Bucureşti, 2009.
13
A.J. Schwoeble, David L. Exline, Current Methods in Forensic Gunshot Residue Analysis, CRC Press 2000,p. 15.
14
James Smith Wallace, Chemical Analysis of Firearms, Amunnition and Gunshot Residue, CRC Press, 2008, p. 177.
15
A.J. Schwoeble, David L. Exline,op. cit., p. 14.
reprezentată de ţinerea armelor de foc şi a cartușelor utilizate departe de kitul de prelevare a
reziduurilor de tragere.
Un studiu în trei părți a fost realizat de către Debra Kowal care a încercat să determine
apariţia reziduurilor de tragere în mediul de aplicare a legii. În prima parte a studiului, de la
jumătate dintre vehiculele aparținând substaţiilor Poliției Statele din Los Angeles au fost
prelevate probe de pe bancheta din spate. Particule de reziduuri ale trageri formate din două
elemente au fost detectate la 45 din 50 de probe analizate. În cazul a patru dintre cele 45 probe cu
reziduuri formate din două elemente, au fost identificate particule de PbBaSb. Din cele 50 de
probe doar la 5 dintre ele nu a fost identificată prezenţa reziduurilor de tragere.16
Cel de-al doilea studiu a fost realizat cu privire la transferul secundar de particule de pe
bancheta din spate a unui vehicul pe mâinile unui reţinut. Astfel, o persoană încătuşată,
cunoscută că are pe mâini reziduuri ale tragerii a fost plasată pe bancheta din spate a unui vehicul
de patrulare pentru aproximativ 10 minute. Aceasta a fost urmată de o persoană cunoscută şi
despre care se ştia că nu are pe mâini reziduuri ale tragerii. Prelevarea de probe de la cel de-al
doilea a demonstrat că pe mâinile sale se aflau 12 particule cu trei elemente (PbSbBa) de
reziduuri de tragere şi 10 particule compuse din două elemente ce au fost transferate de pe
banchetă.
A treia parte a studiului a descris transferul, care a avut loc atunci când un individ cu
mâinile fără a prezenta urme de reziduuri de tragere a fost încătuşat de către un ofiţer de serviciu
şi a fost plasat timp de 10 minute pe bancheta din spate a unui vehicul de patrulare. Din cele 41
de probe recoltate de la astfel de subiecţi, 20 au avut o medie de 5 particule compuse din două
elemente, transferate de la ofiţerul de serviciu sau vehiculul de patrulare, 17 nu au avut reziduuri
de tragere – nu s-a efectuat transferul de particule şi 4 conţineau particule PbBaSb. În 3 dintre
aceste 4 cazuri, ofiţerii au folosit armele de serviciu în timpul schimburilor. Al patrulea caz de
transfer a fost notat la un individ care a fost încătuşat de către un ofiţer care a utilizat arma de foc
în ultimele 30 de zile.
Într-o altă ordine de idei, autorii studiului Kowal au demonstrat în prima parte, că
reziduurile de tragere se găsesc pe banchetele din spate ale maşinilor de patrulare. În partea a
doua, au demonstrat că transferul de reziduuri de tragere de pe bancheta din spate a unui vehicul
la individ este posibil. Şi în partea a treia a studiului, rezultatele au indicat că reziduurile de
16
Kowal, D., Gunshot Residue in the Law Enforcement Environment. Presented at the California Association of
Criminalists meeting, Glendale, California, 2000.
tragere pot fi transferate dintr-un mediu de aplicare a legii. Cu toate acestea, nu există date
suficiente pentru a calcula statistic o rata de transfer a reziduurilor de tragere.
Concluzionăm prin a afirma faptul că reziduurile de tragere pot fi descoperite pe mâinile
persoanei care a executat tragerea, acest aspect prezentând o deosebită importanță în lămurirea
împrejurărilor comiterii infracțiunii prin prisma potențialului identificator, însă rezultatul
analizelor fizico-chimice a reziduurilor trebuie interpretate în funcție de datele și informațiile
cuprinse în dosarul privind cauza, în vederea exploatării corecte a acestora și aflarea adevărului.

Bibliografie:
-Stoian M. G., Galan E., Ciofu V., Urmele secundare ale împuşcăturii - martori invizibili ai
infracţiunilor cu violenţă demascate de microscopia electronică, Criminalistica, 1, 29-35, Editor
Asociaţia Criminaliştilor din România, Bucureşti, 2009.
-James Smith Wallace, Chemical Analysis of Firearms, Amunnition and Gunshot Residue, CRC
Press, 2008.
-L. Fojtasek, T. Kmjec, Time periods of GSR particles deposition after discharge-final results,
Forensic Science International 2005.
-A.J. Schwoeble, David L. Exline, Current Methods in Forensic Gunshot Residue Analysis, CRC
Press 2000.
-Kowal, D., Gunshot Residue in the Law Enforcement Environment. Presented at the California
Association of Criminalists meeting, Glendale, California, 2000.
-Brian J. Heard, Handbook of Firearms and Ballistics - Second Edition, Ed. Wiley –Blackwell,
2008.
-http:// ro. wikipedia. org/wiki/.