INFECTII NOSOCOMIALE

I.GENERALITATI

Definiţia: Infectia intraspitaliceasca (nosocomiala) este infectia contactata in spital sau in

alte unitati sanitare si se refera la orice boala datorata micro-organismelor, boala ce poate fi
recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza bolnavul, datorita internarii lui in spital sau
ingrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar
datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele apar, sau nu, in timp ce persoana respectiva se
afla in spital.
▪ Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe date clinice, date de laborator si alte teste de
diagnostic. Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiilor din
foaia de observatie a pacientului, si alt evidente din salon sau unitate.
▪ Pentru ca o infectie sa fie dovedita nosocomiala, trebuie sa nu existe dovada ca infectia era
prezenta sau in incubatie, in momentul internarii in spital. Trebuie considerate ca nosocomiale si
infectiile dobandite in spital dar dignosticate dupa externare.
▪ Nu se considera infectie nosocomiala, infectia asociata cu o complicatie sau o extindera a unei
infectii prezente la internare daca nu s-a schimbat agentul patogen, sau daca semnele nu arata o
noua infectie.
Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau
ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitatile sanitare.

Incidenţa este in crestere peste tot in lume, cauzele sunt comune dar si diferite, in raport
cu gradul de dezoltare al unei tari sau regiuni. Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor,
bacteriilor, parazitilor sau micetelor, pot poduce infectiie nosocomiala in functie de:
- conditiile generale dintr-o unitate medico-sanitara
- natura gazdelor umane
- particuritatile agentilor patogeni
- specificul prestatiilor efectuate.
In mod frecvent cele mai grave infectii nosocomiale sunt cauzate de agenti patageni cu
rezistenta mare in mediu, iar pentru unele bacteria aceasta se caracterizeaza prin plurirezistenta la
antibiotice (stafilococi, E. coli, Proteus, Klebsiella). La acestea se adauga virusurile hepatitice,
HIV, virusurile cu poarta de intrare la nivelul cailor respiratorii etc.

Sursele din care provin infecţiile intraspitaliceşti sunt numeroase. Ele se pot schematiza
în felul următor:
Purtători de germeni aparent sănătoşi din rândul personalului medico-sanitar, elevilor şi
studenţilor veniţi în practică şi vizitatorilor.
Bolnavii din salon, internaţi pentru cauze diverse chirurgical şi care pot fi purtători de boli
grave ca: hepatita, febra tifoidă, gripa, SIDA şi altele.
Însoţitorii bolnavilor internaţi care ies şi intră în spital putând aduce cu ei cei mai variaţi
germeni (gripă).
Instrumentar sau alte soluţii injectabile contaminate datorită nerespectării regulilor de
asepsie.
Lenjeria intimă şi de pat, saltelele şi păturile fiind mai greu de dezinfectat.
Aeroflora din saloane la care nu s-a executat dezinfecţia ciclică obligatorie.
 Dezinfecţia incorectă a ploştilor, urinarelor, tăviţelor renale, veselei şi tăcâmurilor.
Efectuarea incorectă a unor tehnici chirurgicale cum sunt: injecţiile, perfuziile,
cateterele prelungite, care pot provoca infecţii locale sau generale (hepatita epidemică, SIDA ş.
a).
Efectuarea unor sondaje urinare infectante prin toaleta incompletă a organelor genitale
murdare, lipsa de mănuşi sterile sau sonde sterilizate incomplet.
Aglomeraţia în saloane, săli de pansamente, săli de aşteptare.
Lipsa de saloane septice pentru izolarea bolnavilor cu supuraţii şi dezinfecţia incorectă a
blocurilor operatorii şi sălilor de tratamente.
Circuite deficitare în spital care permit intersectarea hranei cu rufele murdare, bolnavii şi
aparţinătorii, datorită lipsei de lifturi sau de personal care le deservesc.
Rezistenţa scăzută a unor bolnavi cu afecţiuni care le micşorează puterea de apărare
contra infecţiilor (afecţiuni imuno-depresoare).
Tratamente cu substanţe imuno-depresoare (citostatice, iradieri terapeutice sau
corticoterapii).
Abuz de antibiotice care selectează flora microbiană cea mai virulentă, strică echilibrul
biologic şi favorizează apariţia micozelor (candidoze).

Moduri si cai de transmitere

Modul direct presupune transmiterea agentilor patogeni prin relatii intre bolnavi, intre
acestia si personalul medico-sanitar, cu ocazia efectuarii diferitelor prestatii si in cadrul “modului
de viata” specific serviciilor de asistenta spitaliceasca sau de ambulatory, cu aglomeratii si
conditii igienico-sanitare cu risc.
Modul indirect este predominant deoarece, frecvent, intervin agenti patogeni cu
rezistenta mare, avand astfel posibilitatea de a fi vehiculati prin aer, apa, obiecte, medicamente si
produse biologice: de asemenea, mainile bolnavilor si diferitelor categorii de personal care vin in
raport cu acestia.

Receptivitatea
Prin natura prestatiilor solicitate bolnavii sunt receptive in grade difeite fata de agresiunea
agentilor implicate in infectiile nosocomiale. Imunosupresatii, bolnavii cu arsuri, marii
traumatizati etc, constituie grupuri cu risc crescut.

Sectoarele din spital cu risc crescut de infectii nosocolialesunt:

- sectile de ATI
- sectiile de chirurgie-arsuri
- sectiile de hematologie-oncologie.

II.CUNOASTEREA GRUPELOR DE INFECTII NOSOCOMIALE CU FRECVENTA CRESCUTA

1.-INFECTIILE CĂILOR URINARE

2 -INFECTIILE POSTOPERATORII
a) Infectiile plagii operatorii superficiale
Infectia la nivelul episiotomiei sau la nivelul plagii de circumcizie al nou nascutului;
Infectia plagilor intepate;
Infectia plagilor de arsura;
Infectia plagilor de incizie penetrante în fascie sau tesutul muscular.
b) Infectiile plagii operatorii profunde
c) Infectiile postoperatorii ale organelor sau cavitatilor instrumentate
Aceste infectii pot apare pe orice teritoriu al organismului care a fost instrumentat în timpul intervenţiei
chirurgicale
3.PNEUMONIA NOSOCOMIALA
4.INFECTIILE NOSOCOMIALE ALE TESUTULUI SANGVIN (SÂNGELUI)
a) Septicemia dovedită etiologic prin examene de laborator
b) Septicemia clinica (Starea toxico-septica clinica)
c)Septicemia nosocomiala prin cateterism central - se bazează pe prezenta unui cateter cu capatul terminal în
apropierea inimii sau este montat într-o artera sau vena centrala. Cateterul montat la nivelul arterei sau venei
ombilicale este considerat cateter central.
5.INFECTIILE NEPNEUMONICE ALE CĂILOR RESPIRATORII INFERIOARE
a) Bronsita-, traheobronsita-, bronsiolita-, traheita- nosocomiala
b) Alte infectii nosocomiale ale tractului respirator inferior
6.INFECTIILE CUTANATE ŞI ALE TESUTURILOR MOI SUBCUTANE
a) Infectiile pielii
b) Infectiile tesuturilor moi subcutane (fasceita necrozanta, gangrena, celulita necrozanta, miozita, limfadenita,
limfangita)
c) Infectia plagilor de decubit
d) Infectiile plagii de arsura
e) Abcesul mamar sau mastita
f) Infectia ombilicala (omphalita)
g) Pustuloza nou nascutului
7.INFECTIIE CARDIO-VASCULARE
a) Infectia arteriala şi venoasa
b) Endocardita de valva (naturala sau artificiala)
c) Miocardita sau pericardita
d) Mediastinita
8.INFECTIILE OSOASE ŞI ALE ARTICULATIILOR
a) Osteomielita
b) Infectiile articulatiilor şi ale bursei
c) Infectiile meniscului intraarticular
9. INFECTIILE TRACTULUI DIGESTIV
a) Gastroenterite
b) Infectiile esofagului, stomacului, intestinului subtire şi gros, rectului
c) Hepatitele
d) Infectiile intraabdominale neclasificate în alte locuri (vezicula biliara şi ficat - excepţie hepatita sau localizari la
nivelul splinei, pancreasului, peritoneului, cavitatii subfrenice sau subdiafragmatic şi alte tesuturi intraabdominale)
e) Enterocolita necrozanta
10.INFECTIILE GENITALE
a) Endometrita
b) Infectiile episiotomiei
c) Infectiile în situsul bontului vaginal
d) Alte infectii ale organelor genitale (epididimita, prostatita, vaginita, ooforita, metrita şi alte infectii profunde ale
tesuturilor din micul bazin), cu excepţia endometritei şi ale infectiei bontului vaginal
11.INFECTIILE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
a) Infectii intracraniene (abcesul, infectia sub- şi epi-durala, encefalita)
b) Meningita sau ventriculita
c) Abces spinal fără meningita
12.INFECTIILE OCHIULUI, URECHII, FARINGELUI ŞI CAVITATII BUCALE
a) Conjunctivita
b) Infectiile ochiului
c) Infectiile urechii, mastoidei şi apofizei mastoidei
d) Infectiile din cavitatea bucala (stomatita, glosita şi parodontita)
f) Infectiile căilor respiratorii superioare (faringita, laringita şi epiglotita)
13.INFECTII SISTEMICE
a) Infectiile disseminate.Sunt infectii care cointereseaza mai multe organe sau sisteme fără o localizare regionala
/teritorială caracteristica. De cele mai mnulte ori sunt de etiologie virala (rubeola, rujeola, infectia urliana,
varicela,eritema infectiosum, infectia HIV, etc.)

INFECTII NOSOCOMIALE LA BOLNAVII CU SPITALIZARE CRONICA, DE LUNGĂ DURATA

A) Infectiile urinare
a) Infectiile urinare la bolnavii necateterizati
b) Infectiile urinare la bolnavii cu cateter urinar
B) Infectiile respiratorii
a) Faringita şi raceala simpla
b) Viroza asemănătoare stării gripale
c) Bronsita sl traheobronsita
d) Pneumonie
e) Otita
f) Sinuzita
g) Infectiile gurii şi cavitatii bucale
C) Infectiile primare ale sângelui
D) Gastroenterite
E) Infectiile cutanate şi ale tesuturilor moi
a) Celulita şi infectia plagii cutanate / subcutane
b) Infectii micotice cutanate
c) Infectie cutanata herpetica şi herpes zoosteriana
d) Scabie cutanata
e) Conjunctivita
F) Perioade febrile probabil infectioase de cauza neelucidata / incerta Medicul emite diagnosticul de stare
febrila de
cauza neelucidata.

INFECTII CU MICROORGANISME GENETIC MODIFICATE ARTIFICIAL ŞI CU TRANSMITERE

ACCIDENTALA SAU PRIN ACŢIUNI DE BIOTERORISM.Orice simptom sau sindrom infectios care apare
sub forma de caz nou şi acut, este prezent la o persoana sau afectează mai mulţi bolnavi şi / sau personal medico-
sanitar şi epidemiologic este demonstrata legatura de cauzalitate cu activitatea şi / sau produsele şi materialele
unui laborator de
microbiologie sau, este suspicionata răspândirea intenţionată a agentului etiologic patogen infectios.
SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA A INFECTIILOR NOSOCOMIALE
Supravegherea epidemiologica este activitatea sistematica şi/sau continua de colectare, analiza, prelucrare,
interpretare a datelor, necesară pentru cunoaşterea frecvenţei infectiilor nosocomiale şi identificarea factorilor de
risc.
Rezultatul analizei datelor este difuzat sistematic. Datele obţinute folosesc pentru elaborarea, planificarea,
implementarea şi evaluarea acţiunilor/programelor de acţiuni, având ca scop prevenirea şi controlul infectiilor
nosocomiale.
FIŞA CAZULUI BE INFECTIE NOSOCOMIALA
ÎN SECŢIA.......... SPITALUL ........... Data completării (zz/ll/aa): .......
Bolnavul: Nume......................... Prenume................... Sexul.....
Data naşterii (zz/ll/aa): ............. Varsta la data internării.............
Data internării (zz/ll/aa): ........... Nr. FO ...............................
Diagnostic la internare........................................................
Diagnostic la 72 de ore........................................................
Salon Nr...... Dacă a fost mutat se specifica salonul şi data mutării: ........
În secţiile cu profil chirurgical:
Denumirea operatiei............................................................
data intervenţiei (zz/ll/aa):...............................................
Infectie nosocomiaia:
Diagnostic clinic: .................................................... debut
(zz/ll/aa):.......................................................
Examene microbiologice pentru diagnosticul de infectie nosocomiala:
Data recoltarii probei Denumirea Germeni izolati Diagnostic
(zz/ll/aa) examenului efectuat
Antibiograma: .................................................................
Data externarii (zz/ll/aa): ..........................
Nr. total zile spitalizare: ......................
Starea la externare (vindecat, ameliorat, stationar, transferat, decedat): ....
Diagnosticul la externare (sau deces): ........................................
Nr. zile de tratament pentru infectia nosocomiala: ............................
Factori de risc..................................,.,........................... Semnatura

Se completează pentru fiecare caz nou de infectie nosocomiala (dacă un bolnav a avut doua sau mai multe infectii
nosocomiale, se completează câte o fişa pentru fiecare imbolnavire).

IV. PREVENIREA INFECTIILOR INTRASPITALICESTI

Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti masurile care se iau, tin seama de cauza,
fracventa, gravitate si particularitati clinico-epidemiologice.
Transmiterea infectiei se face de la om la om si este un proces tip lant, ce prezinta 6 verigi.
Fiecare etapa a lantului depinde de succesul realizarii etapei precedente. Daca se reuseste ruperea
acestui lant, boala nu se mai propaga. Soliditatea lantului depinde de soliditatea verigilor sale.

Dintre măsurile de prevenire şi combatere, fac parte:

- controlul riguros al modului în care se efectuează asepsia instrumentarului şi

materialelor sanitare;
 - dezinfecţia ciclică obligatorie a blocului operatoriu, sălilor de tratamente şi
saloanelor;
- respectarea circuitelor corecte pentru bolnavi, alimente, rufe curate şi rufe murdare,
etc;
- purtarea uniformei reglementare şi comportamentul igienic al personalului
bolnavilor şi aparţinătorilor, precum şi a elevilor şi studenţilor care fac stagii în unităţile sanitare;
- efectuarea controalelor periodice pentru depistarea purtătorilor de germeni la
personalul medico-sanitar, elevi, studenţi şi aparţinătorilor bolnavilor
- educaţia sanitară a bolnavilor, aparţinătorilor şi vizitatorilor care intră în unităţile
sanitare.
Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent a intregii activitati a
spitalului, si se realizeaza in principal prin:
1. Masuri de igiena spitaliceasca
- conditii de cazare
- microclimat
- alimentatie
- aprovizionare cu apa
- indepartarea reziduurilor
- sterilizare
- curatenie si dezinfectie

2. Alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infectie

3. Aplicare tehnicilor aseptice, a masurilor antiseptice

si utilizarea judicioasa a antibioticelor

Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de
infectia microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare
Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.

4. Aplicarea exacta si prompta a potentialului infectios si receptivitatii bolnavilor, prin aplicarea

masurilor de izolare a surselor si de protectie a receptivilor.

5. Supravegherea clinica a bolnavilor pentru depistarea infectiilor nosocomiale si a celorlalte boli

infectioase, supravegherea satarii de sanatate a personalului, aplicarea masurilor de control,
asigurarea informarii epidemiologice, a inregistrarii analizei si a raportarii cazurilor.

6. Asigurarea pregatirii profesionale corespunzatoare a intregului personal a spitalului.

Scopul principal al activitatii de prevenire si control a infectiilor nosocomiale este diminuarea
transmiterii parenterale, pe cale sanguina a HIV si HBV, evitarea izbucnirii epidemiilor si
reducerea mortalitatii prin aceste infectii.
Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si controlul
infectiilor nosocomiale, mai ales in sectiile de copii, care au rezistenta minima.
 Atributiile asistentului medical privind prevenirea infectiilor intraspitalicesti

1. Anuntă imediat asistenta sefă privind deficientele: de igienă, alimentare cu apă, instalatiile
sanitare, încălzire.
2. Respectă permanent si răspunde de aplicarea regulilor de igienă cât si a regulilor de tehnică
aseptică în efectuarea tratamentelor prescrise.
3. Pregăteste materialele pentru sterilizare si respectă conditiile de păstrare a sterilelor si
utilizarea lor (în limita termenului de valabilitate, sterilizarea fiind valabilă 24 ore)
4. Răspunde de curătenia saloanelor, controlează igiena însotitorilor si face educatie sanitară
5. Ajută la păstrarea igienei personale a bolnavilor, în sectiile de copii - asigură schimbarea
scutecelor si înfăsatul
6. Pregăteste saloanele pentru dezinfectia periodică împreună cu personalul din subordine
7. Respectă măsurile de izolare stabilite
8. Declară imediat asistentei sefe orice îmbolnăvire acută pe care o prezintă, precum si bolile
transmisibile apărute la membrii familiei sale
9. Supraveghează si ia măsurile de respectare a normelor de igienă de către vizitatori
10. Efectuează schimbarea la timp a lenjeriei de pat si de corp a bolnavilor, precum si a lenjeriei
din sălile de tratament si consultatii
11. Asigură sau efectuează personal punerea plostilor bolnavilor imobilizati, transportul,
curătenia si dezinfectia recipientelor respective.
12. Supraveghează mentinerea conditiilor de igienă si a tualetei bolnavilor imobilizati
13. Asigură curătenia si dezinfectia aparaturii pe care o are în dotare.
14.Supraveghează curătenia si dezinfectia mâinilor precum si portul echipamentului de protectie
de către infirmiere, în cazul în care acestea sunt folosite la transportul si distribuirea alimentelor,
bolnavilor imobilizati sau a copiilor.
15. Asistenta medicală care lucrează în serviciul internări răspunde si după caz efectuează
prelucrarea sanitară a bolnavilor internati.

V. MASURI CE DETERMINA INTRERUPEREA LANTULUI INFECTIOS

A. Respectarea regulamentului privind circuitele functionale ale spitalului.

Circitul functional reprezinta sensul de circulatie in interiorul unitatilor sanitare a
persoanelor, materialelor, alimentelor, lenjeriei si instrumentelor.

a. Circuit septic - sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare, care poate
introduce germeni patogeni generatori de infecţii şi infestaţii.
b. Circuit aseptic - sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură
conditii de protecţie împotriva infecţiilor şi infestaţiilor.
Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice fată de cele aseptice.
Circuitele functionale sunt:
1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş -
cabine duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie.
2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare –
înregistrare, dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe
curate - internare în secţie.
3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei
în saci dublati cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare - spălătorie (dezinfectare,
sp~ uscare, călcare magazia de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane).
4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în
vase colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi –
apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi.
5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate –
camera de recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a
instrumentelor folosite - camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor - instrumentele sterile
se vor repartiza de ghişeul de eliberare.
6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav -
ieşirea vizitatorilor.

EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR IN SPITAL

 Primirea bolnavului la biroul de internări

 Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor
bolnavului.
 Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon
(bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de
ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face.
 Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează
numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile
de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon.
 Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale
bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul,
eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale.Organizarea şi efectuarea ieşirii sau
transferului unui bolnav.
 Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea
documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii,
transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii.
 Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav
(data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele
bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare),
predarea verbală la patul bolnavului.