Analiza Fenomenului de Enculturație În Școală
Analiza Fenomenului de Enculturație În Școală
Analiza Fenomenului de Enculturație În Școală
Atunci când se face referire la o anumită instituție fenomenul de enculturație își păstrează
sensul însă își schimbă obiectul pe care îl observă și de la care învață. În cadrul școlii elevii
observă și imită comportamentul profesorilor, prietenilor și al părinților. Am menționat deja că
enculturația se produce în mod voluntar. Există însă nenumărate situații în care enculturația se
produce involuntar. Cel mai cunoscut exemplu de enculturație involuntară care se produce în
mediul școlar este peer pressure. Peer preassure se referă la un comportament negativ dobândit
în urma influenței pe care ceilalți o au ausupra unui individ. Dacă instituția ignoră anumite
comportamente care nu sunt în conformitate cu normlele unui mediu școlar, ele au puterea de a
se autoinstaura și de a forma în timp un fenomen de subcultură. Acest lucru se poate produce
prin presiunea care vine din partea unor anumite grupuri de elevi și se răsfrânge asupra altora
sfârșind prin a influența comportamentul acestora. Enculturația este necesară pentru a evita astfel
de fenomene. Enculturația se produce în mod reglat și duce la rezultate pozitive atunci când un
elev nou este încurajat să practice normele și valorile instituției școlare. Comportamentul său
trebuie să fie motivat prin intermediul unor stimuli precum note bune, etc. însă cel mai important
este să ca acest comportament să devină parte a unui proces de învățare autoreglată.
11
Enculturation, Poate fi accesat online la pagina de web https://www.revolvy.com/page/Enculturation
Naghi Ana-Ramona Facultatea de Litere LC-EN
Master An I Istoria Ideilor-Istoria Imaginii
Întrebarea pe care o ridică acest eseu se referă la felul în care enculturația afectează procesul
de învățare. Școala este o instituție culturală. Pe lângă faptul că elevii învață ceea ce este specific
cuturii din care fac parte, se întâmplă ca deseori să întâlnească elevi din culturi diferite. Este
posibil ca elevii din culturi diferite să adopte tehnici și mecanisme de învățare diferite? În primul
rând, dacă ne uităm la curriculum, toate statele au un set de subiecte pe care elevii trebuie să le
învețe și anumite standarde la care trebuie să se ridice. Subiectele și standardele pot să difere de
la stat la stat. De exemplu într-o țară precum România subiectul central se poate rezuma la
agricultură deoarece agricultura reprezintă o mare parte din ocupația locatarilor. Pe când în
Islanda o mare parte a curriculumului se centrează pe economie deoarece mediul este de o așa
natură încât nu permite dezvoltarea domeniului agricol. Astfel se regasesc diferențe între
curriculumurile școlare. Chiar și folosirea unor designate pot schimba felul în care se învață. În
suedeză avem cuvintele farmor și mormor. Farmor înseamnă bunică din partea tatălui iar mormor
înseamnă bunică din partea mamei. În limba română nu avem un cuvânt specific pentru bunică
din partea mamei, ci spunem simplu bunică, la fel și în engleză grandmother sau în germană
Großmutter. Atunci când un strain de origine suedeză vine în România și aude cuvântul bunică
resimte o ușoară confuzie. Diferențe precum acestea pot afecta felul în care acționează o
persoană. Atunci când individul devine parte din cultura română enculturația se produce treptat
prin repetiție a ceea ce vede, aude până când tradițiile și obiceiurile devin parte din persoana
respectivă. Același lucru se întămplă și cu modul de învățare. Pentru a memora un lucru specific
este nevoie de repetiție. Prezența unui strain într-o anumită cultură zi de zi afectează modul în
care acesta învață. Într-o cultură diferită se învață lucruri noi prin tehnici și metode diferite față
de cele cunoscute deja. Enculturația se învață prin vorbire, gestică și mimică. Ea depinde de stilul
care se potrivește fiecărui individ. Unii învață auditiv, alții vizual sau kinetic. În școală copiii
străini intră în contact direct cu enculturația. Învață de la profesori și de la ceilalți elevi. Observă
felul în care aceștia se îmbracă și vorbesc în cultura respectivă.
În concluzie enculturația influențează procesul de învățare la orice vârstă cu atât mai mult în
cadrul școlii. Enculturația este un act voit cât și involuntar. Cu cât un străin se angajează mai
mult într-o cultură sau într-o comunitate devine parte din ea.
Naghi Ana-Ramona Facultatea de Litere LC-EN
Master An I Istoria Ideilor-Istoria Imaginii