5p. Compuși Macroergici

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 5

Compuși macroergici

Compușii macroergici sunt substanțe chimice care conțin legături la a căror hidroliză se
poate obține multă energie. Energia obținută la hidroliza legăturilor macroergice este folosită
pentru reacțiile endergonice. În ordinea descrescătoare a energiei lor, compușii macroergici
sunt:
1. PEP – acidul fosfoenol piruvic – intermediar al glicolizei

2. Carbamil – fosfatul – intermediar în ciclul ureogenetic

3. 1,3 DPG – 1,3 –difosfo-gliceratul, intermediar al glicolizei

4. Creatin-fosfatul – sintetizat în mușchii din creatină, energia lui fiind folosită pentru
contracția musculară
5. Acil ~ CoA – forma de activare a acizilor grași

6. ATP - acidul adenozin trifosforic – principalul intermediar energetic comun.

.
Caracterul macroergic al acestor compuşi este conferit de factori de ordin structural.
Hidroliza unui compus fosforilat macroergic determină formarea unui compus cu o structură
mult mai stabilă, astfel încît procesul este însoţit de o variaţie semnificativă a energiei libere.Ca
regulă generală, compuşii fosforilaţi sau nefosforilaţi a căror reacţie de hidroliză are o valoare
a lui G’ mai negativă decît – 7,3 kcal/mol pot susţine energetic sinteza ATP din ADP şi Pi.
ATP- acidul adenozin trifosforic

ATP are două legături fosfat macroergice

PPi + H2O  2Pi G°’ = - 9kcal/mol.

ATP este compus macroergic pentru că :la pH fiziologic grupările fosfat sunt ionizate
și atomii de oxigen din acestea sunt încărcate negativ. Cele 4 sarcini negative ale oxigenului
se resping iar menținerea lor una lângă cealaltă necesită înglobarea unor cantități mari de
energie.
În celulă ATP este întotdeuna asociat cu Mg 2+ , ale cărui sarcini pozitive neutralizează
parțial sarcinile negative ale grupărilor fosfat, complexul Mg- ADP fiind mai stabil decât
complexul Mg ATP, ceea ce favorizeaza hidroliza ATP.
Energia stocată sub forma legăturilor macroergice din ATP este folosită pentru
susţinerea diferitelor procese precum (i) contracţia musculară, (ii) menţinerea unor gradiente la
nivelul membranelor celulare (gradientele de Na+ şi K+ sunt menţinute cu ajutorul Na+/K+-ATP-
azei), (iii) transportul unor metaboliţi de-a lungul membrane, (iv) sinteza de metaboliţi necesari
celulelor, (v) detoxifierea unor substanţe exo- şi endogene etc. Acea parte a energiei eliberate
în urma degradării substratelor energogene, ce nu poate fi stocată sub forma legăturilor
macroergice din ATP se disipează în mediu sub formă de căldură. Celulele organismului
consumă în permanenţă ATP. Consumul nu este însă uniform şi depinde de specializarea
funcţională a celulelor. Datorită faptului că ATP este consumat în continuu el trebuie
resintetizat astfel încît în condiţii fiziologice concentraţia de ATP să rămînă constantă.

ATP este sintetizat în organism în două moduri:

1. Prin fosforilare la nivelul substratului


2. In lanțul repirator cuplat cu fosforilarea oxidativă

Fosforilarea la nivelul substratului

Fosforilarea la nivelul substratului nu necesită prezența oxigenului. Energia eliberată de


reacția exergonică este folosită imediat pentru sinteza ATP din ADP + Pi . Există numai trei
reacții de fosforilare la nivelul substratului, două în glicoliză și una în ciclul Krebs.
1. Sinteza ATP cuplată cu conversia acidului 1,3-bisfosfogliceric la acid 3-fosfogliceric în
reacţia catalizată de 3-fosfoglicerat kinază,
2. Sinteza ATP cuplată cu conversia acidului fosfoenolpiruvic la acid piruvic în reacţia
catalizată de piruvat kinază,
3. Sinteza ATP cuplată cu conversia succinilCoA la succinat în reacţia catalizată de
succinilCoA sintetază (ciclul Krebs).
Sinteza ATP prin fosforilare la nivel de substrat.
1, 3-fosfoglicerat kinaza; 2, piruvat kinaza; 3, succinil CoA sintetaza.

Se observă că în reacţia catalizată de succinil CoA sintetază se formează GTP, însă


acesta va intra în reacţia de schimb cu ADP sub acţiunea nucleozid difosfat kinazei GTP +
ADP  GDP + ATP.

S-ar putea să vă placă și