19

FEBRUARIE 2016

DEONTOLOGIA FUNCŢIONARULUI PUBLIC: DE LA NORME MORALE

SPRE CONDUITĂ PROFESIONALĂ
Tatiana MOSTOVEI,
doctorandă, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

SUMMARY
The article is dedicated to studying public agent official ethics essence through the regulatory function of ethics and mo-
rality as a social occurrence, while identifying the differences and similarities of public service ethics and deontology public
agent.
Keywords: moral, ethics, deontology civil service, deontology civil servant, obligation, indebtedness, moral conduct,
professional conduct
REZUMAT
În articol este cercetată esenţa deontologiei funcţionarului public prin prisma funcţiei normative a eticii şi a moralei ca
fenomen social, totodată identificînd diferenţele şi similitudinile deontologiei funcţiei publice şi a deontologiei funcţionarului
public.
Cuvinte-cheie: morală, etică, deontologia funcţiei publice, deontologia funcţionarului public, obligaţie, îndatorire, condu-
ită morală, conduită profesională

I ntroducere. Apariţia unor

noi îndeletniciri, ca rezultat
al dezvoltării istorice a societăţii, a
valorile de bine/rău, moral/imoral,
cinste, corectitudine, sinceritate,
responsabilitate, larg împărtăşite în
aplicare şi ţine mai mult de reacţia
terţilor. Responsabilitatea morală
exprimă capacitatea individului de
amplificat necesitatea de a raporta cadrul unei colectivităţi, norme im- a-şi conforma vorbele şi faptele la
conduita şi activitatea persoanelor puse atît de către propria conştiinţă aşteptările societăţii şi constituie un
care le practică la norme specifice (conştiinţa morală), cît şi de presi- factor vital în determinarea integri-
profesiei practicate. unea atitudinilor celorlalţi (opinia tăţii acestuia.
Indiferent de treapta ierarhică pe publică) [3, p. 15]. Alăturat opiniei doctrinarilor [5,
care se află la un moment dat, func- Cu o mare încredere în om – fi- p. 4], considerăm ca morala este un
ţionarului public i se pretinde să inţă înzestrată cu raţiune şi cu bună fenomen social ce reglementează
întrunească o seamă de calităţi, ast- voinţă – Kant insistă asupra necesi- comportamentul oamenilor în soci-
fel încît activitatea sa să fie cît mai tăţii ca omul să facă efortul de a se etate, atît la nivel individual, cît şi
eficientă. Dintre calităţile pe care depăşi pe sine ca individualitate şi de în relaţii cu diferite grupuri sau in-
trebuie să le dovedească, prioritare a-şi afirma tăria de voinţă, respectiv, stituţii, ce nu poate fi impusă prin
sînt cele profesionale şi etice [1, p. de a-şi depăşi simţurile şi înclinaţi- constrîngere statală, ci numai prin
4], deontologia constituind sursa de ile egoiste, dat fiind că dispune de educaţie, tradiţii, opinie publică etc.
inspiraţie pentru toţi angajaţii servi- privilegiul raţiunii [4, p. 15]. Potrivit prof. univ., dr. Carmen
ciului public, indiferent de funcţiile În afara normelor de convieţui- Cozma, funcţia normativă a eticii
şi statutul lor [2, p. 15]. re, morala mai cuprinde şi relaţiile se realizează prin prescrierea şi re-
Metode aplicate şi materiale dintre oameni, prin materializarea comandarea unor reguli şi principii,
utilizate. Pentru elaborarea prezen- acestor norme în conduită şi în ra- dar mai mult prin anticiparea/proiec-
tei lucrări au fost folosite metodele: porturi reciproce. Morala apreciază ţia unor modele de urmat [7, p. 15].
analiza, sinteza, comparaţia, metoda faptele şi moravurile oamenilor Etica încearcă să dea răspuns la
logică. A fost studiat şi analizat ca- prin prisma unui sistem de valori, întrebarea: „Cum trebuie să acţione-
drul normativ şi doctrinar naţional exprimată în judecăţi şi în senti- ze individul în raport cu sine însuşi,
şi internaţional. mente morale [5, p. 2]. cu semenii săi şi cu lumea din jur?”
Rezultate obţinute şi discuţii. Charles Luis Montesquieu, una [3, p. 24]. Racordînd întrebarea la
Termenii etică şi morală debutează dintre cele mai complexe şi im- subiectul studiului dat, aceasta ar fi
cu anumite similitudini şi provin din portante figuri ale iluminismului următoarea: „Cum trebuie să acţio-
două culturi diferite, dar învecinate francez, atribuia o importanţă ma- neze funcţionarul public în raport cu
– greacă şi latină –, care s-au aflat joră posibilităţii de a face tot „ce sine însuşi, cu colegii săi, cu autori-
într-un proces de continuă influenţă. nu interzice legea” [6, p. 295]. Dar tatea publică în care îşi desfăşoară
Posibil că anume asemănările din cum rămîne cu normele morale, ne activitatea, cu persoanele beneficia-
trecut domină înţelegerea termeni- întrebăm noi? re de servicii publice?”
lor respectivi drept identici, ba chiar Aşa cum morala nu poate fi im- Astfel, vizavi de ideea că res-
şi confundarea lor. pusă prin constrîngere statală, men- ponsabilitatea trebuie să primeze
Savanţii definesc morala ca fiind ţionăm despre răspunderea morală răspunderea în activitatea funcţi-
un ansamblu de norme de reglemen- a individului, care nicidecum nu onarului public, putem afirma că
tare a comportamentului, fondate pe dispune de o procedură distinctă de „etica este cea care dă sens viu
 20 FEBRUARIE 2016

legilor, organizării şi activităţilor dr. Virginia Vedinaş. Savanta men- raportate principiilor profesionalis-
(...) În toate cazurile, legea expri- ţionează că expresia „deontologie mului, imparţialităţii, legalităţii.
mă dreptul. Ea organizează jocul profesională”, pe care o mai regă- Dar constituie oare funcţionarii
relaţiilor. Etica este aceea care le sim uneori utilizată, „are conotaţii publici o profesiune? – se străduieş-
dă sens” [8, p. 92]. pleonastice” [12, p. 122]. Ar fi in- te să obţină răspuns doctrinarul din
Potrivit definiţiei pe care legiu- corect să ne referim la Codul deon- România, dr. în drept Liviu Coman-
itorul o dă funcţiei publice – „an- tologic al profesiei de poliţist, într-o Kund [4, p. 46-47]. Se poate vorbi
samblul atribuţiilor şi obligaţiilor formulare corectă trebuie să utili- despre o deontologie a funcţionari-
stabilite în temeiul legii în scopul zăm îmbinarea Codul deontologic lor publici? – ne punem şi noi între-
realizării prerogativelor de putere al poliţistului. barea alăturat savantului.
publică” [9], caracterul legal al com- Potrivit opiniei prof. univ., dr. Din enumerarea orientativă a
petenţei este „o teză cu valoare con- L. Coman-Kund, un alt exponent al grupurilor de funcţionari publici
stantă a doctrinei de drept public” doctrinei româneşti, astăzi prin de- menţionaţi în anexa nr. 1 a Legii cu
[10, p. 29]. Legalitatea competenţei ontologie se înţelege ansamblul de privire la funcţia publică şi statutul
se referă la faptul că cei care slujesc reguli care precizează normele de funcţionarului public, nr. 158/2008
statul nu pot acţiona după bunul lor conduită şi obligaţiile etice ale unei [9], stabilim o diversitate de speci-
plac, activitatea lor fiind limitată de profesiuni, precum şi doctrina des- alităţi, graţie cărora este asigurată
anumite acte normative [10, p. 29]. pre aceasta. Obiectul deontologiei activitatea autorităţilor şi instituţiilor
În afara conceptelor de morala este format numai din regulile sta- publice, care la rîndul lor constituie
şi etica, în limbajul de specialitate bilite de profesiune pentru a asigura grupuri profesionale. Aşa sînt, de
îl întîlnim şi pe cel de deontologie. moralitatea membrilor săi, precum exemplu, funcţionarii publici din ad-
Cuvîntul provine de la grecescul şi obligaţiile morale generale care ministraţia publică centrală şi separat
deon, deontos, care semnifică da- pot afecta imaginea profesiei. Nor- funcţionarii din administraţia locală,
torie, obligaţie. Cuvântul deonto- mele juridice menite să asigure or- organele Serviciului Fiscal de Stat,
logie desemnează reguli, datorii, dinea publică, fiind de aplicabilitate Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi
obligaţii, ceea ce trebuie de făcut, generală, exced sfera profesiilor, în Agricultură, funcţionarii publici
în acest sens deontologia este teo- motiv pentru care nu pot face obiec- din cadrul secretariatului Consiliului
ria îndatoririlor, deci a obligaţiilor tul deontologiei [4, p. 6]. Superior al Magistraturii, aparatul
conştientizate, interiorizate, asu- Deontologia s-a conturat ca fi- Consiliului Naţional de Acreditare şi
mate, în temeiul cărora omul are a ind doctrina, teoria, ştiinţa datori- Atestare, secretariatului Curţii Con-
se manifesta [7, p. 9]. ilor morale, dar şi legale specifice stituţionale, Centrului pentru Protec-
Termenul deontologie este in- exercitării oricărei profesii, relatea- ţia Drepturilor Omului etc.
trodus în limbajul ştiinţific de filo- ză doctrinarul din România, dr. E. În atare circumstanţe, conform
soful şi juristul englez Jeremy Ben- Albu. Autorul menţionează că prin unor opinii, „nu se poate vorbi des-
tham (1748-1832), în opera „Deon- specificul obiectului său de cerce- pre o deontologie a funcţionarilor
tologie, ou science de la morale”. tare, deontologia se află la graniţa publici în general, dar s-ar putea
Bentham introduce un nou concept dintre drept şi morală, fiind o ştiinţă vorbi despre deontologii ale diverse-
– deontologia – ca învăţătură des- interdisciplinară, avînd ca obiect de lor categorii de funcţionari publici,
pre corectitudine şi îndatorire. De- studiu ansamblul normelor ce con- care constituie grupuri profesionale,
ontologia, consideră autorul, con- turează un anumit tip de compor- grupuri care pot fi invocate sub de-
duce la îmbunătăţirea morală şi la tament profesional şi privat. Unele numirea de „corpuri de funcţionari”
diminuarea numărului de diferite din aceste norme sînt consacrate [4, p. 47].
sancţiuni. La temelia deontologiei juridiceşte, respectarea lor putînd fi Am putea considera funcţia pu-
autorul plasează principiul utilităţii, deci impusă prin intervenţia forţei blică o profesiune, dacă prin această
potrivit căruia acţiunea merită sau de coerciţie a organelor statului, în sintagmă înţelegem „corpurile” for-
nu merită a fi aprobată în funcţie de timp ce altele sînt sancţionate doar mate din funcţionarii de carieră din
creşterea sau descreşterea “cuan- de oprobriul opiniei publice, înscri- administraţia publică, alcătuite din
tumului fericirii publice”. Sarci- indu-se în categoria normelor etice subgrupuri pe criteriul specializării.
na deontologiei, după Bentham, [5, p. 10]. Funcţia publică, spre deosebire de
constă în a oferi motivelor sociale Liniile majore ale deontologiei arhitectură, medicină, pedagogie,
toată puterea motivelor personale, ţin de conformarea comportamen- jurnalism este o profesiune eteroge-
a convinge că interesele private şi tului profesional la reguli şi princi- nă, însă accesul în funcţie şi avan-
îndatoririle faţă de societate sînt si- pii morale – „principiul datoriei de sarea se fac după reguli generale
milare [11, p. 21]. a munci”, „principiul lucrului bine uniformizate, cu drepturi şi garanţii
Deontologia poate fi definită ca făcut”, „principiul respectului pen- profesionale comune.
ansamblul normelor ce conturea- tru om şi pentru lucruri”, „principiul Atitudinea părtinitoare faţă de
ză un anumit tip de comportament respectului pentru valoare şi pentru conceptul de profesionalizare a
profesional, consideră prof. univ., lege” [7, p. 139], care ar putea fi funcţiei publice, atribuirea califica-
 21
FEBRUARIE 2016

tivului de profesie, meserie deja ne - normele deontologice menţi- susţinut şi fortificat de moravurile
favorizează în necesitatea dezbateri- onate sînt aferente funcţiei publice şi moralitatea persoanei.
lor pe marginea coordonatelor deon- exercitate ca element intrinsec ser- În sensul celor relatate, distingem
tologice ale funcţiei publice. viciului public; deontologia funcţiei publice drept o
Parcurgerea literaturii ştiinţifice - acceptarea acestor norme cu totalitate de norme ce fac referire la
ne-a permis să identificăm o gamă caracter general şi impersonal de conduita aferentă unei funcţii publi-
de tendinţe: pe cînd savanţii din Re- către societate, fapt ce permite o ce, în scopul informării publicului
publica Franceză evocă cu prisosinţă abordare obiectivă a deontologiei cu privire la aşteptările şi cerinţele
despre deontologia funcţiilor publi- funcţiei publice; comportamentale înaintate odată cu
ce, o bună parte din doctrinarii din - deontologia funcţiei publice obţinerea funcţiei solicitate.
România îşi orientează opiniile spre ţine de caracterul istoric al evoluţiei Odată cu numirea în funcţie şi
conceptul de deontologie a funcţiei sociale a dreptului şi a moralei; depunerea jurămîntului, persoana
publice, deontologia funcţionarului - scopul deontologiei este cir- devine deţinătoare a statutului ad-
public sau deontologie în funcţia pu- cumstanţiat serviciului public, avînd ministrativ-juridic al funcţionarului
blică. Nu poate fi ignorat nici punc- un caracter nu numai teoretic, ci şi public. Anume din acest moment
tul de vedere privind deontologia unul practic foarte bine definit. el/ea îşi asumă responsabilitatea de
serviciului public, expus în literatura Susţinînd opinia savantului, con- executare deontologică a funcţiei
de specialitate din Federaţia Rusă. siderăm totuşi că această listă ur- publice, care, în viziunea savantu-
Întru clarificarea lucrurilor, vom mează a fi completată. Din punctul lui E. Albu, formează acea situaţie
recurge la definiţiile deontologiei nostru de vedere, răspunderea func- în care funcţionarul public îşi înde-
funcţiei publice şi a funcţionarului ţionarului public pentru încălcarea plineşte atribuţiile legale şi sarcini-
public preluate din doctrină, care, cu normelor de conduită, de asemenea, le de serviciu în spiritul respectării
regret, nu impresionează numeric. constituie o însuşire a deontologi- datoriei şi satisfacerii drepturilor şi
Potrivit savantului E. Albu, pen- ei funcţiei publice. Spre exemplu: intereselor legitime ale particulari-
tru a vorbi despre o deontologie a potrivit art. 57 lit. g) din Legea nr. lor, în calitatea lor de beneficiari ai
funcţiei publice, este necesar de a 158/2008 [9], constituie abatere dis- serviciilor publice [5, p. 90].
preciza că prin funcţie publică înţe- ciplinară acţiunile care aduc atinge- Deontologia funcţionarului
legem o profesie, o activitate exer- re prestigiului autorităţii publice în public este „ansamblul normelor
citată în legătură cu treburile statu- care activează. juridice şi morale aferente funcţi-
lui, al cărei statut este stabilit de stat Menirea deontologiei funcţiei ei publice, statuate obiectiv, la un
prin organele sale competente. În publice constă în satisfacerea nevoi- moment dat, de către legiuitor, care
acest sens, distingem o deontologie lor generale ale cetăţenilor, relatează conturează comportamentul pro-
a funcţiei de judecător, după cum reprezentantul doctrinei româneşti I, fesional şi privat al funcţionarului
vorbim şi despre o deontologie a Ivanoff, marcînd că cuvîntul „efici- public, ca expresie a celui investit
funcţionarului public, dar, peste toa- ent” acoperă valenţele scopului ur- cu autoritate publică, în scopul efi-
te acestea, se poate menţiona şi des- mărit [13, p. 79], opinie cu care ne cientizării serviciului public”, con-
pre o deontologie a funcţiei publice, permitem să polemizăm. sideră un alt exponent al doctrinei
în general, care include un şir de Sîntem conştienţi de faptul că româneşti, dr. I. Ivanoff [13, p. 78].
principii şi norme ce rămîn general eficienţa şi eficacitatea sînt părţi Cu referire la comportamentul pri-
valabile [5, p. 29]. indispensabile ale unei bune guver- vat, savantul menţionează că „dacă
Un alt reprezentant al doctrinei nări, parte a căreia este integritatea, comportamentul public este firesc
româneşti, dr. Ion Mocioi, consideră alimentată din plin de latura deon- a fi susţinut, deoarece este esenţial
că deontologia funcţiei publice este tologică. Însă, acel ansamblu al pentru serviciul public respectiv,
un „ansamblu de reguli de condui- atribuţiilor stabilite în temeiul le- comportamentul privat excede pri-
tă a funcţionarilor publici, pentru a gii, în scopul realizării prerogative- mului enunţ, însă dă contur întregu-
funcţiona, în administraţia publică, lor de putere publică, prin care este lui comportament” [13, p. 79], opi-
în cadrul unui post al activităţii spe- definită o funcţie publică, devine nie ce o susţinem totalmente.
cifice, folosindu-şi cu responsabi- realizabil numai în cazul investirii Prin deontologia funcţionarilor
litate pregătirea, calităţile şi aptitu- în ea a unei persoane fizice, numite publici, savanţii M. Oroveanu şi E.
dinile individuale, pentru aplicarea funcţionar public. Funcţia publică Albu [5, p. 30] acceptă „ansamblul
legilor în mod corect, în interesul propriu-zisă îşi menţine existenţa atribuţiilor, obligaţilor morale şi ju-
cetăţeanului şi al progresului ţării” şi în lipsa unei persoane care ar de- ridice ale funcţionarilor publici, ne-
[12, p. 125]. ţine-o, şi nu invers, de aceea este cesare pentru îndeplinirea misiuni-
În accepţiunea dr. E. Albu [5, p. necesară o deontologie a funcţiei, lor ce incumbă acestora, considerate
31-32], deontologia funcţiei publice care pune temelia deontologiei ca îndatoriri în slujba societăţii, în
poartă următoarele însuşiri: funcţionarului public. În lipsa per- scopul înfăptuirii raţionale, eficien-
- constituie o simbioză a drep- soanei, funcţia publică este lipsită te, operative şi legale a sarcinilor ad-
tului cu morala; de calificativul responsabilităţii, ministraţiei publice şi a satisfacerii
 22 FEBRUARIE 2016

drepturilor şi intereselor legitime ale Pe această linie de idei, apelăm la pe care le deţine un funcţionar pu-
persoanelor fizice şi juridice”. filosoful german Artur Schopenhau- blic” 12, p. 126], ceea ce constituie
De o importanţă majoră sînt opi- er, potrivit căruia „lucrul cel dintîi ceva mai mult decît doar „conştiinţa
niile conf. univ. C. Călinoiu şi dr. V. este să pricepi regula, iar al doilea profesională ” [18, p. 19-20].
Vedinaş, potrivit cărora deontologia să înveţi aplicarea ei. Una se dobîn- Antony Taillefait, dr. în drept pu-
impune suveranitatea legii dincolo deşte prin raţiune deodată, cealaltă blic, prof. univ., relatează că statutul
de interesele individului, ceea ce – prin deprindere încetul cu încetul” cu care este învestit funcţionarul pu-
atrage necesitatea ca funcţionarul [7, p. 136]. blic posedă şi domeniul deontologic
public să aibă aptitudinea de a sluji Pentru a fi suficient de expliciţi, de aplicare. Obligaţiile funcţionaru-
legea, nu de a o îngenunchea [14, precizăm că în niciun caz nu optăm lui, cum ar fi neutralitatea, echitatea,
p. 166]. pentru o executare oarbă a obligaţi- probitatea sau supremaţia interesului
Însuşirea funcţionarului public ilor de serviciu şi considerăm bine- general faţă de cel personal, involun-
de a sluji legea este susţinută de mai venite – ori de cîte ori vor fi – pro- tar conţin în sine norme de conduită,
mulţi doctrinari români, din punc- punerile şi iniţiativele motivate ale deduce profesorul [17].
tul de vedere al cărora „substituirea funcţionarilor publici, care aduc o Un alt reprezentant al doctrinei
domniei legii domniei oamenilor” valoare adăugată autorităţii publice româneşti [10, p. 79-80] conside-
[15, p. 41] presupune suveranitatea şi contribuie la eficientizarea activi- ră că „în definiţia funcţiei publice,
legii dincolo de interesele individua- tăţii, la realizarea la timp şi calitativă dimensiunea etică este îmbinată cu
le ale funcţionarului, prin înfrîngerea a sarcinilor etc. semnificaţia sa juridică”. Legea Ro-
pornirilor biologice de către raţiune. Potrivit dr. V. Vedinaş [12, p. mâniei privind Statutul funcţionari-
Pentru a se realiza acest imperativ, 126], odată cu încadrarea în servi- lor publici nr. 188/1999 [19, art. 2.
se propune ca funcţionarul public să ciul public, funcţionarul public ac- alin. (1)] defineşte funcţia publică
slujească legea, şi nu să o îngenun- ceptă în regim voluntar: drept „ansamblul atribuţiilor şi res-
cheze [16, p. 79; 10, p. 34-35]. a) obligaţii profesionale, legate ponsabilităţilor stabilite în temeiul
În accepţiunea prof. univ., dr. C. de exercitarea funcţiei publice (în- legii, în scopul realizării preroga-
Cozma [7, p. 137], pentru înţelege- deplinirea, în conformitate cu actele tivelor de putere publică”. În acest
rea adecvată a spectrului deontolo- normative, a atribuţiilor de serviciu, sens, legiuitorul face apel concomi-
giei, ca orientare a echilibrului de ce au şi o dimensiune preponderent tent la doi termeni: cel de atribuţii,
atins, merită a fi puse cel puţin trei juridică); ce are conotaţii riguros juridice, şi
interogaţii: „Ce trebuie să fac?”, „Ce b) obligaţii ce exced funcţiei pe cel de responsabilităţi, termen prin
vreau să fac?” şi „Cum pot să îm- care o deţine şi care sînt raportate la care prinde viaţă şi dimensiunea eti-
plinesc mai bine ceea ce trebuie să viaţa privată a funcţionarilor publici, că a comportamentului funcţionaru-
fac şi ce vreau să fac?”. Raportînd cu o dimensiune preponderent etică, lui public [10, p. 79-80].
cele menţionate la comportamentul dar şi juridică; Una dintre obligaţiile generale
profesional al funcţionarului public, c) obligaţiile care revin funcţi- ale funcţionarilor publici, conform
înaintăm propriul punct de vedere, onarului public în calitate de cetă- Legii RM nr. 158/2008 [9], este de
potrivit căruia un funcţionar public ţean. a respecta normele de conduită pro-
(în varianta clasică) este lipsit de Ataşaţi opiniei savantei, ţinem să fesională prevăzute de lege. Legis-
dreptul de a balansa între exigenţe precizăm că funcţia publică privită latorul român, în temeiul Legii nr.
profesionale şi dorinţe. Sîntem ferm drept un post vacant nu generează 188/1999 [19], solicită funcţionaru-
convinşi că numai în astfel de condi- îndatoriri raportate la viaţa privată lui să respecte, pe lîngă normele de
ţii se va respecta principiul „lucrului şi/sau obligaţii civice. În lipsa facto- conduită profesională, şi normele
bine făcut”. rului uman se transformă în iluzorii de conduită civică. Astfel, consta-
Nu poate fi supus îndoielii fap- tendinţele de „conformare a com- tăm extinderea spaţiului obligaţiilor
tul că răspunsul la întrebarea „Cum portamentului profesional la reguli funcţionarului public şi peste con-
vreau să fac?” ţine de experienţă şi şi principii morale” [7, p. 139]. duita civică a acestuia. Considerăm
profesionalism. Chiar şi în situaţia Exigenţele deontologice în cazul necesară preluarea practicii date.
în care funcţionarul are suficiente funcţionarilor publici sînt exprimate Totuşi, obligaţia de moralitate
cunoştinţe teoretice, dar îi lipseşte nu numai prin declararea atribuţiilor face parte din categoria celor ce pri-
practica, se cere o întrebare supli- de serviciu. Ele sînt mult mai subti- vesc viaţa privată a funcţionarului
mentară: „Cum trebuie să fac?”. le [17]. Odată cu obţinerea funcţiei public şi a fost preluată din doctrina
Mult mai gravă este situaţia în care publice, cetăţeanul îşi dublează po- administrativă franceză, cu restricţii
funcţionarul public, cu o experienţă vara, obţinînd-o şi pe cea a funcţi- de manifestare în viaţa privată, în-
vastă în serviciul public, evită voit şi ei, fiindu-i recunoscute nu numai tr-o opinie unică relatează mai mul-
cu rea-credinţă să egaleze răspunsul drepturile, ci şi obligaţiile specifice ţi administrativişti [20, p. 329]. În
la întrebările „Ce?” şi „Cum?” – în atribuţiilor cu care a fost înzestrat opinia savanţilor citaţi, moralitatea
atare circumstanţe putem constata şi care „se deosebesc de obligaţiile vieţii private a funcţionarului public
încălcări ale normelor deontologice. unui cetăţean neinvestit cu puterile face parte din obligaţiile generale
 23
FEBRUARIE 2016

ale acestuia. În afara serviciului, cul filosofiei moralei A. Schopen- tului şi dreptului. Chişinău: Bons Offices,
funcţionarul public trebuie să facă hauer, datoria „este un act a cărui 2006, 552 p.
dovada unui comportament adec- simplă omisiune din partea mea îi 7. Cozma C. Elemente de etică şi deon-
tologie. Iaşi: Ed. Universităţii Al. I. Cuza,
vat, care variază după funcţia şi lo- cauzează altuia o daună, adică îi 1997, 168 p.
cul ocupat în ierarhia administrativă face o injustiţie” [24, p. 114]. 8. Mousse J. Ethique des affaires: li-
[20, p. 329]. În accepţiunea dr. V. Vedinaş, în berte, responsabilite. Le decideur face a
Conform observaţiilor expuse de statutul funcţionarului public pot fi la question ethique. Paris: Dunond, 2001,
tinerii cercetători, în literatura juri- identificate două componente esen- 174 p.
dică se distinge ca preferabil terme- ţiale. Atunci cînd statutul juridic al 9. Legea RM cu privire la funcţia pu-
nul de obligaţii, şi nu cel de îndato- blică şi statutul funcţionarului public, nr.
funcţionarului public vizează cu 158-XVI din 04 iulie 2008. În: Monitorul
riri, întrucît acestea din urmă nu au precădere activitatea desfăşurată de Oficial al Republicii Moldova, nr. 230-232
cu adevărat o semnificaţie juridică, cel care deţine o funcţie publică în din 23.12.2008.
ci mai mult o încărcătură etică şi exercitarea prerogativelor specifice 10. Rădulescu C. Deontologia funcţi-
morală [21, p. 121]. funcţiei, vocaţia statutului deontolo- ei publice. Suport de curs. Bucureşti: Ed.
Reprezentanţii doctrinei conside- gic devine mult mai spaţioasă. Sta- Universităţii din Bucureşti, 2006, 192 p.
ră însă că conceptul de „îndatoriri” tutul deontologic veghează atît acti- 11. Bentham J. Deontologie, ou scien-
este mai adecvat dreptului public, în ce de la morale. Volume I. Theorie. Traduit
vitatea prestată în cadrul autorităţii/ de l’Anglais par Benjamin Laroche. Paris:
locul celui de „obligaţii”, care este instituţiei publice, cît şi viaţa privată Charpentier. John Bowring. Editeur acinti-
un termen specific dreptului privat a funcţionarului, care trebuie să co- figue, 2004, 394 p.
[12, p. 424]. respundă statutului pe care îl ocupă 12. Vedinaş V. Deontologia vieţii pu-
Datoria primordială a funcţiona- în societate. Statutul deontologic blice. Bucureşti: Universul Juridic, 2007,
rului public este servirea interesului cuprinde totalitatea exigenţelor mo- 391 p.
general. Ca urmare, îndatoririle de rale impuse funcţionarului public, 13. Ivanoff I. Deontologia funcţiei pu-
blice. Ediţia a 3-a revizuită. Târgovişte:
ordin moral ce trebuie respectate concentrate în legi, coduri, sau care Bibliotheca, 2010, 485 p.
derivă din scopul exercitării funcţi- pot îmbrăca forma unor norme ne- 14. Călinoiu C., Vedinaş V. Teoria
ei – slujirea societăţii şi cetăţenilor. scrise [12, p. 126]. funcţiei publice comunitare. Bucureşti:
În măsură ce sînt stipulate în actele În sensul celor relatate conchi- Lumina LEX, 1999, 447 p.
normative, ele dobîndesc dimensi- dem că conduita etică a funcţiona- 15. Deleanu I., Enache M. Premisele şi
uni profesionale, relatează un grup rului public cu drepturile, îndatori- mecanismele statului de drept. În: Revista
de cercetători [22, p. 18]. În acest Dreptul, nr. 12, 1993.
rile şi răspunderea ce survine pentru 16. Tomescu M. Deontologia funcţio-
sens, datoria este necesitatea de a neexecutarea acestora sînt elemente narului public. Ediţia III-a, revăzută şi adă-
îndeplini o acţiune prin respectarea componente ale statutului juridic al ugată. Bucureşti: Pro Universitaria, 2012,
normelor morale şi a celor regle- funcţionarului public şi se încadrea- 239 p.
mentate juridic. ză perfect în parametrii acestuia. 17. Taillefait A. Déontologie des fonc-
Savanţii relatează că datoria este Statutul deontologic al funcţi- tionnaires et principes du service public de
o categorie complexă şi dinamică, onarului public, exigenţele căruia l’Éducation nationale. http://www.esen.
ce integrează identificarea cerinţei, education.fr/fileadmin/user_upload/Modu-
vizează atît conduita sa profesiona- les/Ressources/Bibliographies/ethique/a_
trecerea de la cerinţa obiectivată în lă, cît şi cea privată şi civică, toate taillefait_deontologie_fonct.pdf (vizitat
valoare prin constituirea normei, prin prisma obligaţiei de moralitate, 29.12.2014)
însemnînd a conştientiza nevoia de excede aria de acoperire a statutului 18. Вигуру К. Деонтология государ-
normă, respectul ei, recunoaşterea juridic al funcţionarului public. ственной службы. Москва: Посольство
importanţei ei [7, p. 92]. Франции в Российской Федерации,
În pofida faptului că DEX-ul Referinţe bibliografice 2003, 280 с.
19. Legea României privind statu-
[23] defineşte cuvintele „obligaţie” 1. Platon M. şi alţii. Funcţionarul pu-
tul funcţionarilor publici, nr. 188 din
şi ”datorie” ca sinonime, substi- blic: principii şi norme comportamentale.
Chişinău: 1995, 148 p. 08.12.1999. În: Monitorul Oficial al Româ-
tuirea acestora nu schimbă sensul niei. Partea I, nr. 600 din 8.12.1999.
2. Vigouroux C. Déontologie des fonc-
legal, dar subminează esenţa „da- tions publiques. Paris: Dalloz-Sirey, 2006, 20. Zaharia Gh. ş.a. Drept adminis-
toriei”, alimentată de sentimentul 786 p. trativ, ediţia a IV-a revăzută şi completată.
conştiinţei personale, necesare în- 3. Tompea D. Etică, morală şi putere. Iaşi: Junimea, 2002, 479 p.
tru formarea unui funcţionar public Iaşi: Editura Polirom, 2000, 160 p. 21. Buzescu Gh. Locul şi rolul funcţi-
onarului public în aparatul de stat. Teză de
profesionist şi integru. 4. Coman-Kund L. Deontologia şi sta-
dr. în drept. Chişinău, 2009,165 p.
Introducerea noţiunii de „da- tutul funcţionarilor din administraţia publi-
că, manual pentru specializarea universita- 22. Profiroiu M., Parlagi A., Crai E.
torie” în cultura morală se dato- Etică şi corupţie în administraţia publică.
ră „Administraţie publică”. Bucureşti: Edi-
rează lui Democrit din Abdena. tura Didactică şi Pedagogică, 2005, 138 p. Bucureşti: Ed. Economică, 1999, 61 p.
Principiul enunţat de acest filosof 5. Albu E. Deontologia funcţiei publi- 23. Dicţionarul explicativ al lim-
este „abţinerea de la delicte nu din ce. Bucureşti: Ed. Fundaţiei România de bii române. https://dexonline.ro (vizitat
frică, ci din simţul datoriei” [7, p. mâine, 2009, 236 p. 20.09.2015)
24. Schopenhauer A. Fundamentele
93], ori, după cum susţinea clasi- 6. Smochină A. Istoria universală a sta-
moralei. Oradea: Antet, 1995, 168 p.