Denumirea de drept international privat a fost folosita pentru prima data in sec.

XIX-lea,
in SUA, dar a fost adoptata si folosita ulterior de autorii de specialitate.
S-a obiectat impotriva termenului “international” deoarece, din acest punct de vedere se
deosebeste de dreptul international public si nici nu este o parte a dreptului international, in sens
larg. Acest termen a ramas si se foloseste, desi dreptul international privatnu este constituit dintr-
un ansamblu de norme comune tuturor statelor. Fircare stat are propriul sistem de drept
international privat. Termenul “international” indica numai faptul ca obiectul acestei discipline il
formeaza raporturile juridice cu element de extraneitate – element international.
Termenul “privat” indica faptul ca este vorba de raporturile de drept privat, raporturi de drept
civil, in sensul larg.

IZOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Dreptul international privat are atat izvoare interne, cat si izvoare internationale, ceea ce
constituie o particularitate a acestei ramuri de drept. Dualismul izvoarelor se explica prin aceea
ca obiectul dreptului international privat, spre deosebire de dreptul international public, il
formeaza raporturile juridice cu element de extraneitate care se stabilescintre persoane fizice
sau/si juridice.
Faptul ca un raport juridic cu element de extraneitate este susceptibil de a fi reglementate
de legile a doua sau mai multe state explica aparitia izvoarelor internationale, pe care le numim
generic – conventii internationale, bi si multilaterale.
Izvoarele interne
Notiunea de izvor de drept intern in dreptul international privat trebuie inteleasa in
sensul larg, adica pe langa legea cuprinzand exclusiv reglementari in domeniul dreptului
international privat si actele subordonate legii, acte emise de organele competente ale statului,
cuprinzand reglementarea activitatii intr-un domeniu, dar si dispozitii interesand dreptul
international privat .

Izvoarele interne ale dreptului international privat al Romaniei sunt :

- Constitutia Romaniei – stabileste principiile fundamentale ale politicii internationale a
statului roman si contine norme care intereseaza dreptul international privat ;
- Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat ;
 - Corpul de procedura civila, cap. X, privind arbitrajul international si cap. XI privind
recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine, in redactarea Legii nr. 59/1993;
- Codul de procedura penala, art. 522 care se refera la executarea dispozitiilor civile din
hotararile judecatoresti penale straine;
- Acte normative cuprinzand si dispozitii ce intereseaza dreptul international privat.
Legeaa nr. 105/1992 – cel mai important izvor de drept intern
Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat,
realizeaza pentru prima data in legislatia noastra o reglementare de ansamblu a raporturilor de
drept international privat. Solutiile pe care le ofera sunt in concordanta cu realitatile interne si
internationale in domeniu.
Practica judiciara si arbitrala
Practica judiciara si cea arbitrala nu sunt izvot de drept, dar este recunoscut rolul lor,
contributia, prin diferite forme concrete, la cunoasterea, interpretarea si perfectionarea dreptului.
Acest fapt este confirmat de referirile in motivarea unor hotarari, la practica judecatoreasca
romaneasca sau practica instantelor romane.
La fel si Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si
Industrie a Romaniei, prin solutionarea unor probleme privind relatiile de comert exterior si de
cooperare economica si tehnic-stiintifica, areun rol deosebit in interpretarea si cunoasterea
normelor conflictuale in acest domeniu.
In concluzie, desi nu este izvor de drept, practica judiciara si arbitrala are importanta si in
aceasta ramura de drept, prin contributia la interpretarea si adoptarea normelor juridice in functie
de specificul raporturilor juridice cu element de extraneitate.
Izvoarele internationale
Izvoarele internationale ale dreptului international privat sunt :
- tratatele, conventiile sau acordurile internationale, bi si multilaterale;
- cutuma internationala - (obieceiul) – este definita ca fiind o regula de conduita stabilita in
practica si respectata un timp indelungat in virtutea deprinderii ca o norma obligatorie.
Are caracter de izvor de drept
uzantele comerciale – partile accepta aplicarea acestora cu convingerea ca este vorba de o
anumita practica corespunzatoare unui anumit domeniu de activitate. Nu sunt admise in sensul de
norma juridica, de aceea se aplica sub forma unor clauze conventionale (exprese sau tacite).
Uzantele comerciale nu pot deroga de la normele inperative sau prohibitive. Ele nu au caracter de
izvor de drept. In dreptul international privat roman sunt izvoare internationale acele conventii
la care tara noastra este parte, fie ca stat semnatar, fie ca urmare a aderarii prin actul de ratificare.
Din momentul semnarii sau ratificarii, conventiile internationale se includ in legislatia interna,
devin parte integranta a sistemului de drept roman.
Referitor la aceasta categorie de izvoare, in doctrina se admite, uneori, o clasificare a lor,
dupa continut :
- izvoare internationale continand norme conflictuale ;
- izvoare internationale continand norme materiale.
Izvoare internationale care contin norme conflictuale
Relativ la aceasta categorie se impune precizarea ca, desi exista o indelungata preocupare
pentru unificarea conflictelor de legi, sunt foarte putine conventiile care contin exclusiv norme
conflictuale. Autorii de specialitate de refera pentru exemplificare la Conventia pentru
reglementarea conflictului de legi in materie de casatorie si Conventia pentru reglementarea
conflictului de legi si de jurisdictie in materie de despartenie si de separatiune de corp, ratificate
de tara noastra prin Decretul-Lege nr. 873/1904.
- Izvoare internationale care contin norme materiale
- Cele mai multe conventii contin norme de drept material unificat si doar in mod izolat norme
conflictuale. Daca ne referim la conventiile multilaterale, trebuie observat ca in anumite
domenii s-a impus unificare, statele avand un interes deosebit in adoptarea unor norme
comune.
- Tara noastra este parte la numeroase conventii multilaterale continand norme conflictuale,
norme pentru solutionarea conflictului de jurisdictie, norme privind conditia juridica a
strainului si norme materiale. Acestea pot fi izvoare ale dreptului international privat
deoarece contin reglementari in domenii specifice acestei ramuri de drept.
- Unificarea normelor materiale si conflictuale in ceea ce priveste relatiile private s-a facut pe
calea tratatelor, conventiilor si acordurilor bilaterale. In masura in care obiectul lor de
reglementare il constituie deomenii ale dreptului international privat, ele sunt izvoare ale
acestei ramuri de drept.
- Referitor la eficienta inzvoarelor internationale, aprecierile sunt in sensul ca de multe ori la
nivelul aplicarii si al solutiilor date de instante si autoritati rezultatele sunt modeste.
 Raportul dintre izvoarele internationale si cele interne
Textele din tratate, conventii si acorduri de drept international privat au menirea sa
fixeze, in scris, norme pentru situatiile conflictuale. Scopul este sa se asigure mai multa precizie
si stabilitate, insa, uneori, prin dispozitiile conventionale se creaza un regim privilegiat, in
anumite domenii, cetatenilor din tarile intre care a intervenit acordul. Edificatoare, sub acest
aspect , sunt tratatele si conventiile de asistenta juridica bilaterale.
Desi, prin dispozitiile conventionale se urmareste elaborarea unor solutii uniforme pentru
toate situatiile conflictuale din domeniile avute in vedere, nu intotdeauna acesta este rezultatul.
Pentru exemplificare pot fi invocate conventiile incheiate de tara noastra cu Franta, Turcia,
Austria.
Pentru completarea lacunelor din izvoarele internationale exista urmatoarele solutii :
- daca s-a ocolit interntionat o anumita situatie, inseamna ca partile nu au ajuns la un acord
si solutia va fi data de normele conflictuale interne ale fiecareia din ele;
- daca exista in tratat solutii pentru situatiile conflictuale dintr-un domeniu, avut in vedere,
dar pentru speta concreta, mai deosebita, lipseste solutia, lacuna se
- completeaza cu principiile generale aplicate de tratat;
- in cazul unor situatii aparute in practica internationala ulterior incheierii tratatului, solutia
va fi aceea din dreptul international privat intern tinand seama, insa, de obiectul si scopul
tratatului ca si de interesele partilor la momentul dat.
Izvoarele internationale pot servi la umplerea lacunelor izvoarelor interne. Existenta
lacunelor in legislatia interna este inevitabila datorita dinamicii relatiilor internationale.
Conflictul intre izvoarele internationale si izvoarele interne
Atunci cand reglementarile conventionale sau numai anumite norme sunt diferite de cele
din reglementarile interne, in domeniu, apare ceea ce se poate numi un conflict intre legea
interna si tratatul sau conventia internationala.
Practica si doctrina au stabilit ca rezolvarea acestor conflicte se face potrivit principiilor
de rezolvare a conflictelor intre legile interne, dar tinand seama si de interesele colaborarii
internationale si cooperarii juridice intre state. Legea nr. 105/1992, in art. 10 solutioneaza aceasta
problema in sensul ca prevaleaza izvoarele internationale. Aceasta prevedere estein stricta
concordanta cu dispozitiile constitutionale si are caracter de principiu, in sensul ca se aplica in
raportul dintre conventiile internationale si orice alte reglementari interne de drept international
privat. Solutia nu se intemeiaza pe superioaritatea tratatului international asupra legii interne, ci
pe principiul constitutional al strictei respectari a conventiilor internationale incheiate de tara
noastra (art.11, al. 2 din Constitutie).
Interpretarea normelor cuprinse in izvoarele internationale ale dreptului
international privat
In masura in care normele conflictuale conventionale prezinta aceeasi importanta ca si
normele din dreptul intern, instantele trebuie sa le aplice in situatiile concrete pentru a le rezolva.
Aceasta pune problema interpretarii. Este admis ca dispozitiile conventionale se interpreteaza cu
buna credinta si dupa sensul obisnuit care se acorda cuvintelor in context.
In mod obisnuit, pentru a stabili continutul, sensul si sfera de aplicare a unei norme,
judecatorul foloseste metodele de interpretare cunoscute : literala, logica si stabilirea scopului
urmarit. Totodata el tine seama si de continutul socio-politic si de interesul, in plan general, pe
care-l prezinta speta concreta. Aceasta este interpretarea interna pentru normele ce constituie
dreptul comun.
In interpretarea normelor conventionale trebuie sa se tina seama de scopul si interesele –
norme uniforme care sa asigure stabilitatea raporturilor juridice, siguranta tranzactiilor etc. –
statelor participante.
Astfel, in cazul normelor conventionale putem vorbi de :
- interpretarea interna - care revine organelor interne abilitate in acest scop. Aceasta
interpretare este obligatorie pentru instante, de aceea judecatorul, intr-o speta concreta, ce
cade sub incidenta unui tratat, conventie sau acord, trebuie sa aiba in vedere, in primul
rand, scopul si intentia comuna a partilor , asa cum rezulta din actul de ratificare sau
aderare;
- interpretarea internationala - s-a impus si capata o importanta din ce in ce mai mare, chiar
daca aceasta difera de interpretarea interna. Interpretarea internationala este necesara
pentru prevenirea interpretarii divergente si asigurarea aplicarii uniforme a normelor
conventionale, potrivit scopului urmarit de parti.
Dat fiind dinamismul relatiilor internationale, pentru a asigura aplicarea uniforma a
dispozitiilor din tratate si prin aceasta siguranta tranzactiilor, statele interesate utilizeaza
schimbul de note intre guverne, princare se convine asupra sensului si continutului unor termeni
sau expresii din tratat. Adesea, acest mod de interpretare se impune, intr-un anumit context, cand
circumstantele in care s-a incheiat tratatul nu mai sunt aceleasi.