Învăţământul muzical bisericesc în mănăstiri,

biserici şi şcoli confesionale din zona Sibiului până

la începutul secolului al XIX-lea
Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin DOBRE

Cultul divin a fost însoţit întotdeauna de muzică. Legătura

indestructibilă dintre muzică şi cult ne obligă să admitem că oriunde a
existat un lăcaş de închinare ortodox acolo a existat şi muzică
bisericească. De asemenea, putem afirma că orice biserică este şi o
„şcoală de muzică”. Nu ne referim la accepţiunea actuală a „şcolii de
muzică”, ci la faptul că muzica bisericească s-a învăţat la strană şi mai
puţin după manuale specializate. Secole de-a rândul românii ortodocşi
ardeleni au deprins cântarea de strană de la înaintaşii lor, iar la vremea
cuvenită au „predat-o” urmaşilor.
Consecvenţi acestei idei, vom arăta câteva date din viaţa
bisericească a românilor ortodocşi din zona Sibiului înţelegând că acolo
unde nu a fost amintită în mod expres, în anonimat, muzica bisericească
a fost prezentă.

Mănăstirea Scorei
Zona Sibiului, populată într-o majoritate covârşitoare de români
ortodocşi, a atras atenţia încă de timpuriu domnitorilor de peste munţi.
Aşa se face că, dorind a sprijini ortodoxia din această parte a
Transilvaniei, Mircea cel Bătrân, (1386-1418), Domnul Ţării Româneşti,
dăruieşte în 27 decembrie 1391, satul Scorei boierilor săi, egumenul
Stanciu şi fratelui său Călin1. Deci în acest an era o mănăstire sub

1
Ilarion Puşcariu, Fragmente despre boierii din Ţara Făgăraşului, Sibiu, 1907, p. 38-41.

1
 Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin Dobre

conducerea lui Stanciu. În acea vreme logofăt, al domnitorului Mircea

cel Bătrân era Filos. Călugărit la Cozia şi luându-şi numele de monahul
Filotei, este autorul Pripealelor, (scurte texte imnografice care se cântă cu
stihuri din „psalmii aleşi” polieleul sărbătorilor împărăteşti ale
Născătoarei şi ale unor sfinţi)2. Este de la sine înţeles că Pripealele vor fi
răsunat cântate şi în Mănăstirea din Scorei. Despre această mănăstire
nu mai avem date până în 1784, când preot era Halmagiu3. A fost arsă
din ordinul generalului Bucow, iar călugărul Halmagiu a rămas tot
acolo ridicându-şi un nou lăcaş4.În anul 1765 acolo exista o şcoală care
era condusă de David Motoc5.

Biserica „Brâncoveanu” din Ocna-Sibiului

O altă ctitorie voievodală din zona Sibiului este Biserica
„Brâncoveanu” din Ocna-Sibiului. Biserica îşi are originea cu mult timp
înaintea domniei voievodului căruia îi poartă numele. La 18 octombrie
1599, după bătălia de la Şelimbăr, Mihai Viteazu a trecut prin Ocna-
Sibiului. Românii de aici l-au primit cu multă dragoste şi l-au informat
că ei nu au un lăcaş de închinăciune. Mihai Viteazu le-a îngăduit să îşi
ridice o biserică din piatră şi cărămidă adusă din Turnu-Roşu. Astfel, s-
a construit această biserică la anul 1599 la îndemnul lui Mihai Viteazu
în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu că i-a ajutat să învingă în
bătălie. După un oarecare timp, biserica a fost dărâmată de turci. Pe
urmele ei Constantin Brâncoveanu a înălţat o nouă biserică şi a
înzestrat-o cu cele necesare între anii 1697-17006. Fiind ctitorie
brâncovenească trebuie să fi avut legătură cu Şcoala de cântăreţi de la
Sâmbăta de Sus şi elevi de-ai lui Bucur Grămăticul7 să fi ajuns aici.

2
Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Bucureşti,ed. a II-a revăzută şi
întregită, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2002, p. 181-182.
3
Ştefan Meteş, Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936, p. 96.
4
V. Turc, Excursiuni pe munţii Ţerei Bârsei şi ai Făgăraşului, Braşov, 1896, p. 110.
5
Dr. Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aaron şi Dionisie Novacovici sau Istoria
românilor transilvăneni de la 1751 până la 1764, Blaj, 1902, p. 365.
6
Arhiva Protopopiatului Sibiu, Parohia Ocna-Sibiului,Brâncoveanu II.
7
Vasile Stanciu, Muzica bisericească ortodoxă din Transilvania, Cluj-Napoca, Ed.
Presa Universitară Clujeană, 1996, p. 40-42.

2
 Învăţământul muzical bisericesc din zona Sibiului până la începutul sec. XIX

Biserica din Turnu Roşu

Legăturile nemijlocite cu domnitorii munteni au continuat. În anul
1653 Matei Basarab ridică o biserică pentru românii din Turnu-Roşu
(Porceşti)8. Grija pentru înzestrarea cu cele necesare va fi fost şi pentru
cântări, mai ales că satul era o localitate de graniţă cu Ţara Românească
şi schimburile culturale se puteau face mai uşor. După ridicarea bisericii
este consemnată şi o mănăstire ai cărei călugări făceau mare agitaţie
contra unirii cu Roma9.

Mănăstirea din Sibiel

O mănăstire ortodoxă de dată mai recentă este cea din Sibiel.10
Delimitarea în timp o putem face după câteva însemnări: ieromonahul
Varlaam însemnează pe un Triod copiat de el în mănăstire în anul
1716; o altă însemnare pe un Evangheliar tipărit de Coresi la Braşov în
1561. „Scris-am eu Popa Oprea leat 1722 noiembrie zile 30.
(Evangheliarul se găseşte în biblioteca Facultăţii de Teologie „ A.
Şaguna” din Sibiu). La mănăstire funcţiona şi o şcoală ţinută de
călugării de aici, unde mergeau copiii care voiau să devină preoţi sau
cântăreţi. Ei învăţau de la călugării de aici scrisul, cititul, cântările şi
slujbele bisericeşti. Şcoala aceasta a fost frecventată şi de alţi copii care
doreau sa înveţe carte”. Şcoala din mănăstire a însemnat începutul unei
alte scoli,cea de pe lângă biserica parohială, pomenită în anul 1740.
Biserica a fost ridicată în anul 1765 „în zilele Prea Înălţatei, prea
Luminatei Krăiesei noastre Marii Terezii fiind arhiereu Prea Sfinţitul
Arhiepiscop, Dionisie de la Buda”11.
De la începutul secolului al XIX-lea se cunoaşte numele
învăţătorilor:

8
Mircea Păcurariu, Aspecte privitoare la cultura şi arta bisericească din Arhiepiscopia
Sibiului,în Arhiepiscopia Sibiului,pagini de istorie, Ed. Centrului Mitropolitan Sibiu,
Sibiu, 1981, p. 82-83.
9
Ştefan Meteş, op. cit., p. 138.
10
Arhiva Protopopiatului Sibiu, Parohia Sibiel, precum şi la Petre Beşliu
Munteanu, „Mănăstirea de la Sibiel: cercetări multidisciplinare”, în Corviniana, 6,
2001, p. 209 – 222 (în colaborare cu A. Georgescu şi E. Popescu).
11
Textul se află pe rama uşii de la intrarea în biserica din Sibiel.

3
 Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin Dobre

- Ioachim Boleşiu – 1806

- Petru Popovici – 1820
- Nicolae Topolog – 1847
- Ioan V. Leonovici – 1850. Acesta înfiinţează corul
bisericesc din Sibiel: „Din anul 1852 s-au început copii scolastici
a cânta slujba Sfintei Liturghii in biserica Sibielului”12. Până în
anul 1923 şcoala a fost confesională.

Şcoala din Sălişte

În secolul al XVII-lea se înmulţesc şcolile româneşti în această zonă
a Mărginimii. Încă din vremea domniei lui Vlaicu Vodă (1364-1377) şi a
lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), precum şi a urmaşilor lor,Săliştea
împreună cu satele din jur – Galeş, Vale, Cacova, Sibiel, Tilişca –
făceau parte din posesiunile acestora, formând ducatul Amlaşului.13
Necesitatea unei şcoli româneşti într-o regiune pur românescă, s-a simţit
de timpuriu, preoţii din Sălişte având un important rol cultural.
Cea mai veche mărturie privind existenţa unei şcoli în Sălişte o
oferă un document din anul 1616, când este pomenit dascălul Dumitru
Popa, care avea să ajungă protopop14. Elevii acestei şcoli proveneau din
satele mai apropiate. Graţie unei tradiţii cărturăreşti la aceşti sălişteni,
se cunoaşte numele unui Oprea Alemănuţ care îşi trimite băiatul în
Moldova la o mănăstire spre a-şi desăvârşi învăţătura în vederea unei
ascensiuni eclesiastice15. Desigur nu a fost nici primul, nici ultimul care
va face acest drum atât de cunoscut Mărginimii Sibiului. Şcoala era
susţinută financiar de familiile copiilor care o frecventau. „Şcoală s-a
ţinut în comuna aceasta din timpurile vechi, nu numai de la începutul
sec. al XIX-lea încoace, ci şi chiar în secolul al XVIII-lea. În aceste şcoli,
după spusele bătrânilor, instruiau cantorii, candidaţii la preoţie, preoţii
mai tineri şi unii călugări, ba chiar şi femei au instruit încă înainte de

12
Însemnare pe un Triod tipărit la Blaj în 1813.
13
I. Moga,Marginea, „Ducatul Amlaşului şi Scaunul Săliştei”, în Omagiu lui
I.Lupaş, Bucureşti, 1942, p. 568-607, după Ion Bota, Şcoli ortodoxe în Transilvania
(secolul al XVII-lea) în Istoria Învăţământului din România,vol. I; p. 135.
14
Ibidem, p.138.
15
Nicolae Albu, Istoria învăţământului din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944, p. 42.

4
 Învăţământul muzical bisericesc din zona Sibiului până la începutul sec. XIX

anul 1848. Că din timpuri vechi s-a ţinut aici şcoala se vede de acolo,
deoarece mulţi din bătrâni care au trăit la începutul secolului
trecut,aveau învăţătură de carte, ştiau citi şi scrie [...] Multe însemnări
din mineie şi de pe alte cărţi vechi bisericeşti scrise şi subscrise cu mâna
proprie, de bătrâni care au trăit în timpuri îndepărtate, toate acestea
dovedesc ştiinţa lor de carte. De la unii călugări şi foşti învăţători aici au
rămas manuscrise de poezii bisericeşti cu scrisori chirilice foarte
frumoase”16.
Până în anul 1821 şcoala nu avea un edificiu propriu. Dacă în
majoritatea cazurilor şcoala îşi avea reşedinţa în tinda bisericii sau acasă
la învăţător, în Sălişte, cursurile se ţineau în case închiriate, ceea ce
denotă grija şi atenţia pe care săliştenii o acordau educaţiei. De la
începutul sec. al XIX-lea mai cunoaştem câţiva dascăli: N.Fanea,
Dumitru Herţa, Dumitru Oprea Borcea, Stan Beju, Dumitru Chipară17.
Se cuvine să amintim aici pe crâsnicul Picu Pătruţ poet, miniaturist
dar şi mare cântăreţ. S-a născut în 1818 ,la Sălişte şi s-a remarcat de-a
lungul vieţii ca fiind un adevărat apostol al Mărginimii. Deţinea o
bibliotecă imensă pentru acea dată (peste 200 de volume). Versurile lui
se cântau după melodii numite de el „podobii” fără a fi de fapt unele
propriu-zise. Melodiile erau fie ale unor cântece de stea, fie compoziţii
proprii. Din păcate Picu Pătruţ nu a utilizat notaţia muzicală, ci numai a
indicat ca subtitlu la fiecare din „viersurile” ce se cântau glasul şi
denumirea podobiei: „Glas 3, podobie: Astăzi trei raze...”18. Chiar dacă
nu-i cunoaştem în amănunt opera muzicală, Picu Pătruţ a contribuit la
sedimentarea melosului bisericesc transilvănean19.

Şcoala din Răşinari

Dacă şcoala din Şcheii Braşovului a însemnat un focar de cultură
care radia în toată zona, tot aşa şi şcoala din Sălişte a avut o influenta

16
Dumitru Lepădat, Anuarul şcoalei capitale române ortodoxă orientală din Sălişte pe
anul şcolar 1900-1901, Sibiu, p. 7-8.
17
***, Săliştea Sibiului,străveche vatră românească, Sibiu, 1990, p. 212.
18
Zoe Buşulenga, Vasile Drăguţ, O. Octavian Ghibu,Crişan Mircioiu, Picu
Pătruţ Miniaturi şi Poezie, Bucureşti, 1985, p. 53-54.
19
Vasile Stanciu, op. cit., p. 78.

5
 Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin Dobre

covârşitoare asupra şcolilor din satele învecinate. Astfel că, in 1733 se

deschide la Răşinari o şcoala prin osteneala lui Coman Barcian20.Acesta
s-a născut în 1699 şi a fost hirotonit preot de episcopul Climent al
Râmnicului (1735-1748), la 11 noiembrie 1740. La acea vreme romanii
ortodocşi nu aveau ierarh canonic.21 Coman Barcian este „urzitorul”
unei adevărate dinastii de preoţi şi învăţători, care au fost mândria
Mărginimii Sibiului22. Urmaşii lui Coman la şcoala din Răşinari au fost:
– Aleman Galea (1740-1785), dascăl. Implicat într-un proces în
1784, obţine de la preoţii şi bătrânii satului o „adeverinţă de bună
purtare”: „este om bun si de omenie şi din tinereţile lui ne-a fost şi ne este
dascăl în şcoala noastră până astăzi”;
– Iacovu Diacul – la 1748 nota pe un Triod: „..si am scris eu Iacovu
diacul aceste slovă deşartă”;
– Bucur Droc (1793-1837). Din anul 1837 îl găsim cântăreţ la strana
bisericii vechi din Răşinari: „Dascăl în Răşinari de legea celor 7 soboare
a sfinţilor din toată lumea adunaţi, patriarhi, pustnici şi arhierei. Fost-
am şi eu slujitor într-această Sfânta Biserică, Hramul Paraschivei, dascăl
în 35 de ani. Cantor până am ajuns la vârsta de 66 de ani, deci-ncolo
şti-va milostivul Dumnezeu cât voi mai putea sluji, numai mă rog la toţi
sa mă iertaţi, 25 februarie, 1842, Bucur Droc”.
- Ioan Popovici (1797-1807);
- Ion Droc, fiul lui Bucur Droc (1799-1804). În anul 1799
copiază Alexandria lui Machidon Împărat, iar în anul 1804 un
octoih: „Asezatu-s-au acest omoglasnic intru scrisoare prin
sârguinţa şi osteneala mea”:
- Oprea Dascălul –amintit in 1805;
- Iacob Isdrăilă – 1803-1804 (diacon);
- Petru Bratea – 1803-1805;
- Vasile Popovici – 1814-1816;
- Ioan Muciu – 1824-1829;
20
Vasile Ţârcovnicu, art.cit , p. 270.
21
Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002,
p. 41.
22
Emilian Cioran, Şapte generaţii de preoţi şi protopopi-profesori din aceiaşi familie
Barcianu, 1699-1903, Sibiu, 1991; vezi şi la Victor Păcală, Monografia satului Răşinariu,
Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1915, p. 375-381.

6
 Învăţământul muzical bisericesc din zona Sibiului până la începutul sec. XIX

- Aleman Popovici – 1829;

- Nicolae Munteanovici – 1830-1838;
- Aleman Trimu, decedat la 21 martie 1831. În protocolul
înmormântărilor este consemnat: „Aleman Trimu diac şi
tipicăraş al bisericii,foarte bun” (consemnat de preotul de atunci
Daniil Pop).
- Ioachim Băcilă – 1834-1836;
- Bucur Oance – dascăl de la 1832;
- Nicolae Sîmtion – 183323.
Nu ştim la ce nivel se ridica învăţământul din aceasta şcoală. Dar
cert este că „instruirea se făcea în duh religios, şi se propuneau cântările
bisericeşti, apostolul, rugăciunile, scrisul şi cititul”24. Mai trebuie
menţionat faptul că, încă din 1383, răşinărenii ridicau o biserică
ortodoxă cu sprjinul lui Radu I Basarab25, dovadă a grijii purtate, din
partea voievozilor Ţării Româneşti, ţăranilor români de pe Cibin.

Şcoala din Tilişca

În urma mişcărilor religioase din Ardeal din a doua jumătate a sec.
al XVIII-lea, Împăratul Iosif al II-lea a emis „edictul de toleranţă”, menit
să acorde unele drepturi românilor. Acestea erau de ordin social dar si
religios26. Efectele acestui decret n-au întârziat să apară, căci românii şi-
au putut ridica lăcaşuri de cult, precum şi şcoli sub ocrotirea şi în
administrarea Bisericii27.
Aşa s-a înfiinţat „oficial” şcoala din Tilişca. Dacă, după decretul de
toleranţă a putut funcţiona cu ştirea autorităţilor, şcoala din Tilişca şi-a
avut sediul în tinda bisericii vechi de lemn construită în 1684 şi sfinţită

23
Arhiva Parohiei „Cuvioasa Paraschiva” din Răşinari; Stan A. Ionescu,
Monografia Şcoalei primare de stat „Octavian Goga” din Răşinari, jud. Sibiu, 1936, p. 24-
29.
24
Stan A. Ionescu, op. cit., p. 27.
25
Aurel Dumitrescu-Jippa, Nicolae Nistor, Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei, vol. I,
Cluj-Napoca, 1976, p. 84.
26
Dumitru Stăniloae, „O luptă pentru Ortodoxie în Ţara Haţegului”, în Anuarul
XV, 1938-1939 al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu, Sibiu, 1939, p. 5.
27
Ibidem.

7
 Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin Dobre

de Mitropolitul Sava al III-lea de la Bălgrad28. Cu această ocazie donează

o Evanghelie pe care a primit-o în dar, de la voievodul Munteniei, Ioan
Şerban Cantacuzino, la sfinţirea întru arhiereu29. Evanghelia poartă
următoarea însemnare: „Din mila lui Dumnezeu Şerban Vodă
Cantacuzino au dat acesta Sfânta Evanghelie in satul Tilişca bisericii
carea a făcut Vlădica Sava sa fie de pomana, nici popă, nici sătean să
nu aibă a o vinde [...] Aceasta s-a dat când am fost în ţara muntenească
pentru vlădicie şi s-au dat când am sfinţit biserica, luna octombrie 16
zile, anul 168430, Sava III Vestemian”31.
Cel mai vechi dascăl cunoscut al şcolii din Tilişca a fost Dumitru
Lal, fără a avea o pregătire specială, a funcţionat între anii 1825-1831.
Dumitru Lal ţinea şcoala în locuinţa sa, unde învăţa copiii, cântările
bisericeşti şi citirea cu litere chirilice, pentru a putea citi psalmii şi
apostolul în biserică32. Următorii dascăli au fost:
- Dumitru Miclăuş 1832 – absolvent al cursului clerical din
Sibiu
- Ioan Berghezan – 1833-1836
- Ioan Macrea – 1842
- Ioan Sgură – poreclit şi Onea Boani „cel mai mare
cântăreţ dintre dascălii care s-au perindat la şcoala din Tilişca”33.
La data de 22 august 1849 se sfârşeşte din viaţă, în biserică, în
timp ce cânta Heruvicul. Bătrânii din Tilişca aminteau cu laudă
numele lui şi când auzeau pe cineva cântând frumos ziceau:
„...numai Onea Boani mai cânta ca dumneata”34.
În general, programul şcolii din Tilişca se desfăşura în felul
următor: „Elevii mai mari erau obligaţi a cerceta biserica şi la Vecernie,
când sunt pe rând designaţi a ceti psalmul binecuvântează şi a rosti

28
Arhiva Parohiei Tilişca, Ioan Bratu, Monografia Şcoalei Gr. orientale române din
Tilişca, Sibiu, 1913, p. 76.
29
Evanghelia se află în patrimoniul Parohiei ortodoxe din Tilişca.
30
Ioan Bratu, op. cit., p. 78.
31
Istoricul Nicolae Iorga consideră că Sava III era din Veştem - Sibiu în Istoria
Bisericii Româneşti, vol. I, p. 385.
32
Ioan Bratu, op. cit., p. 79.
33
Ibidem.
34
Ibidem.

8
 Învăţământul muzical bisericesc din zona Sibiului până la începutul sec. XIX

rugăciunile „Lumină Lină”, şi „Acum slobozeşte” iar în postul Paştilor se

cetesc tot de către elevi înaintea icoanelor împărăteşti rugăciunile din
Pavecerniţa mică executând şi cântări aparţinătoare. Tot ei cetesc şi
apostolul în fiecare duminică şi sărbătoare. Un punct însemnat de
atracţie la cercetarea bisericii de către credincioşii din comună, îl
formează executarea cântărilor liturgice de către elevi”35.

Biserica din Bungard

La începutul sec. al XVII-lea în Transilvania s-au stabilit negustori
greci provenind din sudul Europei. La 8 iunie 1636 primesc dreptul de a
se aşeza într-o grupare asociată la Sibiu. Astfel a fost înfiinţată cea
dintâi „Companie grecească” din Transilvania36.
În anul 1640 este menţionat ca preot slujitor al grecilor din Sibiu,
Serafim Ilaro, trimis la cererea acestora de Mănăstirea Iviron din
Muntele Athos37. În ciuda influenţelor şi a privilegiilor de care se
bucurau, saşii le-au interzis să aibă în Sibiu propriul lăcaş de cult. La 12
ianuarie 1690 au primit aprobarea să zidească o biserică în afara
Sibiului, anume în satul Bungard, pe un teren cumpărat de la doi ţărani
din sat. Biserica grecilor a fost şi biserică parohială pentru credincioşii
din sat, mărturie stau mormintele greceşti şi româneşti din jurul
bisericii. La altarul acestei biserici au slujit călugări greci, dintre care
majoritatea sunt cunoscuţi cu numele. În prima jumătate a secolului al
XVIII-lea se cunosc ieromonahii Matei (Matheos) din Pogoniana
Epirului (1704-1712) şi Partenie Moraitis (1727-1731), Iacob I (1742-
1746), „Grigorie Vlahul din satul Sâmbăta” (1757).38 Abia în anul 1788-
1789 primesc aprobarea de a-şi zidi biserică în Sibiu – „Biserica din

35
Ibidem.
36
Despre negustorii greci din Sibiu au apărut mai multe lucrări: Nestor
Camarino, „L 'organisation et l'activite de la Compagnie des marchands grecs de
Sibiu”, în Balcania, vol. VI, Bucureşti, 1943, p. 210-213; Olga Cicanci, Companiile
greceşti din Transilvania şi comerţul european în anii 1636-1746, Bucureşti, 1981;
Athanasios E. Karathanasis, O Ellinismos tis Transilvanias, Tesalonic, 2003.
37
Ştefan Toma, „Aspecte inedite referitoare la viaţa vechii comunitãţi greceşti
din Sibiu”, TR XLIV (2006), nr. 17-20, p. 3.
38
Athanasios E. Karathanasis, O Ellinismos tis Transilvanias, Tesalonic, 2003, p.
121-123.

9
 Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin Dobre

Groapă”. De atunci biserica rămâne exclusiv pe seama credincioşilor

români din Bungard. Dacă, timp de un secol, această biserică a fost
administrată de greci, fără îndoială că aici s-a cântat o autentică muzică
psaltică. Într-o perioadă grea pentru Biserica Ortodoxă Română din
Ardeal, această biserică a reprezentat mereu un reper nu numai liturgic,
ci şi muzical.

Biserica din Boiţa

Comună curat românească, va fi avut şcoală din „timpuri vechi”39.
Date scrise avem destul de târziu şi ele se leagă de nişte însemnări de pe
ultima copertă a „Protocolului satului Boiţei, 1799”40. Din aceste
însemnări reiese că, în anul 1804, dascăl era Ioan Popovici, fratele
preoţilor Marcu şi Vartolomeu Popovici din Boiţa. Urmează apoi, Ioan
Oancea, Ioan Vladovic şi Ioan Rotaru. Aici, în Boiţa, s-a născut Ioan
Bobeş, preot din 1852, „foarte cult şi bun cântăreţ”41 de la care a învăţat
muzică Dimitrie Cunţan.
În satul Cacova (azi Fântânele) ciobanii „păşteau târla cu Ceaslovul
sau cu Octoihul în mână,cântând irmoasele si glasurile învăţate la
şcoală”42.
Altă şcoală cu renume din Mărginime, a fost cea din Poiana Sibiului
înfiinţată în anul 1748 de dieci şi zugravi43. Sunt cunoscuţi: dascălul
Dumbravă şi diacul Maniu44.
Documentele mai vorbesc şi despre o şcoală la Sadu unde s-a găsit
un Triod cu semnătură dascălului Stanci Nicula din Apoldul Săsesc,
„dascăl de normă la şcoala neuniţilor 1790”45.

39
Ioan Albescu, Însemnări despre şcoala mea şi despre şcoala ţării, Sibiu, 1934, p.
22; şi idem, Comuna Boiţa, judeţul Sibiu. Încercare de monografie istorică, Sibiu, 1938, p.
73.
40
Ioan Albescu, Însemnări despre..., p. 24.
41
Ibidem, p. 28.
42
***, Cartea de Aur a satului Cacova - Fântânele, jud. Sibiu, editată de Parohia
Ortodoxă Româna din satul Cacova – Fântânele, 1998, p. 16.
43
Nicolae Albu, Istoria învăţământului din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944, p.
127.
44
Nicolae Iorga, Studii şi Documente, XIII, Bucureşti, 1906, p. 153.
45
Nicolae Albu Istoria învăţământului…, p. 27.

10
 Învăţământul muzical bisericesc din zona Sibiului până la începutul sec. XIX

În jurul anilor 1950 profesorul de muzică Ioan Lotreanu din Sadu

face o monografie etnomuzicologică a acestei localităţi46. Între melodiile
culese se numără şi Troparul Naşterii Domnului47, cântat de ceata de
feciori. Faptul că face parte din obiceiul legat de colindat, precum şi
forma şi structura aparte, ne îndreptăţeşte să credem că această melodie
este foarte veche. Mai mult, melodia proprie cântecului de stea, se pliază
perfect pe textul liturgic al troparului. Aprofundând studiul am
constatat că pe lângă această variantă, în Sadu, există şi una
„bisericească” după forma şi structura, îndeobşte cunoscută, a glasului
IV – tropar, din Ardeal. Melodia are două rânduri melodice
asemănătoare şi se clădeşte pe un pentacord cu baza pe sol, pe un
ambitus de cvintă (sol-re), ocazional sextă. Tinzând spre recitativ,
melodia lasă impresia unui caracter vioi, tineresc:

46
Ioan Lotreanu, Sadu – studiu monografic şi etnomuzicologic, Ed. Alternative,
Bucureşti, 1988.
47
Ibidem, p. 107.

11
 Pr. Lect. Univ. Dr. Sorin Dobre

Şcoala din Gura Râului

Spre sfârşitul sec. al XVIII-lea la Gura Râului este cunoscut dascălul
Arsenie, care, după o perioadă, trece în Ţara Românească şi nu se mai
întoarce48. Cam tot în aceeaşi perioadă „ar fi purtat dăscălia, Aleman
Trimu din Răşinari49, mare cântăreţ”. În anul 1804 era cunoscut ca
dascăl Ioan Babeş, notar comunal. Şcoala capătă renume odată cu
venirea lui Vasilie Fitoc din Avrig , fost subofiţer în armata austriacă50.

48
Ioachim Munteanu, Monografia economico-culturală a comunei Gura Râului,
Sibiu, 1896, p. 118.
49
Acest dascăl şi cântăreţ se va întoarce în satul natal unde se stinge din viaţă la
21 martie 1831. Este consemnat în toate registrele. Vezi mai sus, Şcoala din Răşinari.
50
Dumitru Arsenie, Gura Râului, sat din Mărginime, Ed. Universităţii „Lucian
Blaga”din Sibiu, 2000, p. 108.

12
 Învăţământul muzical bisericesc din zona Sibiului până la începutul sec. XIX

Acesta funcţionează ca dascăl între anii 1805-1847. Contemporanii lui i-

au purtat o plăcută amintire căci de la el au învăţat scrierea frumoasă,
citirea şi rânduiala slujbelor bisericeşti51.
Au mai slujit ca învăţători, cantorul Ioan Dămian, căruia i-a rămas
numele de „dascăl”, precum şi: Constantin Barbeş, Ioan Manta şi Ioan
Doican. Pe aceştia din urmă îi găsim preoţi parohi în Gura Râului şi în
Sebeş52.
În Haşag se menţionează o şcoală de prin secolul al XVII-lea, dar
primele ştiri sigure le avem din 1829, învăţător fiind George Nicula53,
fără o pregătire deosebită. Prelegerile se ţineau în casa proprie şi se
rezumau la învăţarea rugăciunilor şi cântărilor, iar mai pe urmă scrisul
şi cititul54.
În anul 1761 generalul Bukow face un recensământ în Transilvania
vizând populaţia românească. Din acest recensământ reiese că în
Transilvania erau, la acea vreme, 2719 dascăli români55. Alte mănăstiri
din apropierea Sibiului cunoscute au fost: Racoviţa (1761), Săcădate
(1786), Săsăuş, (1762), Săsciori56.0 Cum, de cele mai multe ori la
mănăstirile din Ardeal poposeau monahi de peste munţi, înţelegem că
au existat intense schimburi culturale şi muzicale.
Abstract.

51
Ioachim Munteanu, op.cit., p. 188.
52
Ibidem,precum şi Dumitru Arsenie, Ioan, op. cit., p. 108.
53
Aurel Olteanu, „Monografia şcoalei greco-orientale române din Haşag”, în
Transilvania, nr. 3, mai-iunie, 1911, p. 245.
54
Ibidem.
55
Vezi „Statistica românilor din Ardeal făcută de administraţia austriacă la anul
1760-1762,copiată din Arhiva de război din Viena de Dr.Virgil Ciobanu”, în Anuarul
Institutului de Istorie Naţională din Cluj, III, (1924-1925), Cluj, 1926.
56
Ştefan Meteş, op. cit., p. 137-139.

13