Globalizare G. Calinescu
Globalizare G. Calinescu
Globalizare G. Calinescu
ŞI
IDENTITATE NAŢIONALĂ
– Simpozion, 18 mai 2006, Bucureşti –
316.32(100)
Culegere şi tehnoredactare:
Paulina CRĂCIUNESCU
Corectură: Miliana ŞERBU
Coperta: Carmen TUDORACHE
Miliana Şerbu
Constantin Gheorghe
STATUL NAŢIONAL
ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
Ilie Bădescu
1
Ibidem. p. 65.
2
Ibidem. p.65.
3
Ibidem.
22 ____________________________________________ ILIE BĂDESCU
4
Ibidem. p. 65.
Statul naţional în contextul globalizării 23
______________________
10
A. Atlas de istoria lumii. Harper Collins, 1992 (13 ediţii). Prezentarea Europei Centrale
în secolul IX se corelează aparent spontan cu negarea existenţei românilor în cuprinsul
respectivului spaţiu: 1. Pe harta teritoriilor româneşti, de la începutul sec. al IX-lea d. H.
apare scris: „Imperiu Bulgar“ (existenţa românilor fiind negată); 2. Sec. IX–X, la nord de
Dunăre sunt prezentaţi maghiari, ruşi, românii fiind în continuare ignoraţi (citeşte: „egaţi“.
Harta etnodemografică şi etnoreligioasă a românilor în Atlas: 1. Populaţia din sec. al IX-lea,
din spaţiul românesc, este, în viziunea autorilor, păgână, cu excepţia unei fâşii în extremitatea
vestică, amestec creştin-ortodox şi catolic; 2. Harta monumentelor creştine: nici o bazilică
creştină în spaţiul nord-dunărean până în sec. al X-lea (ignorându-se basilicile din anul 600); 3.
La capitolul „Reformă şi Contra-reformă: războaie religioase între 1517–1648“ – Transilvania
apare inclusă Ungariei (când Ungaria, între 1526–1688 nu exista ca stat, iar după aceea este
principat austriac, pe când Transilvania participă, ca stat suveran, la încheierea păcii de la
Westfalia: 1648). „Confesiunile indicate sunt doar cele catolică şi protestantă. Ţara
Românească şi Moldova sunt prezentate ca fiind integrate în Imperiul Otoman, ca arii cu religii
musulman-ortodoxe“. La capitolul „Consolidarea naţionalismului în Europa, 1800–1914“
autorii dau o hartă a repartiţiei etnice în Transilvania unde, pentru Zona Curburii, până în Ţara
Făgăraşului, nu e semnalată populaţie românească.
B. Le Petit Larousse – 1993 Etnoistoric: 271 Dacia este evacuată. Sec. VI – slavii se
stabilesc în regiune (nimic despre populaţia română a zonei).
Etnoreligios: Sec. al XI-lea: „creştinismul se răspândeşte aici; Biserica adoptă liturghia
slavonă“ (...); ungurii cuceresc Transilvania în sec. al XI-lea.
Etnodemografie: Dicţionarul pomeneşte între 271 şi până în sec. al XIII-lea: slavi, invazii
turco-mongole, unguri „cuceritori“ (până în 271 erau şi daci). Deci vreme de 14 secole
românii nu există în Transilvania (dar ungurii apar în sec. XI), în viziunea dicţionarului.
Etnopolitic: 1918: este anul „invaziei“ („pătrunderii“) trupelor române în Transilvania (nu al
unirii românilor, ci al invaziei în Transilvania românească a … românilor); 1940: Ungaria
„recuperează“ o parte a Transilvaniei; deci nu „anexare“ maghiară ci „recuperare“.
Concluzie: „Etnic şi religios, teritoriul întreg era, conform Larousse-ului, în sec. al XI-lea,
slav şi, după creştinare (petrecută tot acum), populaţia adoptă „liturghia slavonă“.
Să fi căzut românii din cer?
C. Dictionnaire de Geopolitique – Y. Lacoste, Flammarion, 1993, 1700 pag. Cum apare
România în acest Dicţionar? Anul 1920 – este prezentat ca anul „dezmembrării Ungariei“.
„România a anexat, în 1920, Transilvania şi Bucovina“, se spune în Dicţionar. Ideea de
unire – în tradiţia concepţiei Westfaliene – nu apare în Dicţionar: la 1918–1920: n-a fost
marile mobilizări creatoare ale popoarelor europene, pe care Smith
le numeşte mobilizări vernaculare. Să reţinem doar câteva dintre
exemplificările propuse de către A.D. Smith.
Pictori şi picturi naţionaliste precum David şi Delacroix, ori
N. Grigorescu al românilor, Diego Rivera, Kallela, Surekov, sau
filmele etnoistorice ale lui Eisenstein sau Kurosawa, opera lui
Verdi, Wagner, Musorgsky, poemele simfonice ale lui Elgar, Dvorak,
Ceaikovski, dar şi G. Enescu, Bartok, Janacek, Sibelius, toate sunt
ilustrări ale mobilizării vernaculare în serviciul etnoistoriei,
menţionate ca atare de către Smith (exemplele care-i privesc pe
11
A.D. Smih. op. cit. p. 67.
28 ____________________________________________ ILIE BĂDESCU
Una dintre funcţiile esenţiale ale statului, care face din stat
şi din naţiune o necesitate transistorică, temelia tuturor sistemelor
istorice de protecţie colectivă, identitară a popoarelor, este aceea
de prezervare a memoriei colective, în genere, a ceea ce Llobera
numeşte „etnopotenţial“, iar perenialiştii numesc „legături
primordiale“ şi A. Smith numeşte „protonaţiune“ (first nation) sau,
Statul naţional în contextul globalizării 29
______________________
1
Ibidem.
2
Ibidem. p. 5.
3
Ibidem.
4
Ibidem. p. 6.
modurile de organizare“5. O vom numi, de aceea, poziţie
etnosimbolică.
„Numai prin considerarea apelului continuu la identitatea
naţională şi a rădăcinii sale în simbolismul etnic premodern şi în
modurile de organizare apare şansa de înţelegere a resurgenţei
naţionalismului etnic într-o perioadă în care condiţiile obiective
par să-l arate depăşit“6.
Încercând o tipologie a naţionalismelor, Hobsbawm distinge
pentru epoca modernă trei tipuri de naţionalism:
a) naţionalismul lingvistic şi etnic al celei de-a doua
jumătăţi a secolului al XIX-lea;
b) naţionalismul secolului al XIX-lea afirmat în jurul
statelor naţionale şi al economiilor industriale în secolul al XIX-
lea şi prima parte al secolului al XX-lea;
c) naţionalismul afirmat în jurul mişcărilor anticoloniale,
de eliberare naţională şi de emancipare, dinspre mijlocul secolului
al XX-lea („naţionalismul şi politicile etnice din ultima jumătate de
secol“).
„Naţionalismul «construcţiei naţionale» (national-building) şi
cel al mişcărilor de eliberare naţională au fost «unificatoare şi au
avut efecte de emancipare», pe când naţionalismele afirmate în
ultima jumătate de secol sunt esenţial negative sau mai degrabă
disolutive. De aici insistenţa pe «etnitate» şi pe diferenţe lingvistice,
fiecare sau ambele combinate cu religia“ 7. În esenţă judecata lui
Hobsbawm e corectă în privinţa tipologiei nu şi în ce priveşte
„înrudirile“ pe care le găseşte „naţionalismului etno-lingvistic“ al
ultimei jumătăţi de secol cu ceea ce numeşte «micile mişcări ale
naţionalităţii contra imperiilor Otoman şi Habsburgic» 8.
Să reţinem, aşadar, aceste trei tipuri de naţionalism:
a) naţionalismul „construcţiei naţionale“;
b) naţionalismul emancipării coloniale;
c) naţionalismul „politicilor etnice şi lingvistice“, negativ şi
dizolvant (divisive).
5
Ibidem. p. 6.
6
Ibidem. p. 7.
7
A.D. Smith. op. cit. p. 8.
8
Ibidem. p. 8–9.
Statul naţional în contextul globalizării 31
______________________
9
Ibidem. p. 9.
32 ____________________________________________ ILIE BĂDESCU
10
Ibidem. p. 10
11
„În ciuda proeminenţei sale, naţionalismul azi este istoriceşte mai puţin
important. El nu mai este, cum era, un program politic global, aşa cum trebuie să fi fost în
secolul al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea. El este cel mult un factor care
complică, ori pur şi simplu, un catalizator al altor dezvoltări“, apud op. cit., p. 10.
Statul naţional în contextul globalizării 33
______________________
17
Ibidem. p. 13.
18
Ibidem. p. 13.
19
Ibidem.
36 ____________________________________________ ILIE BĂDESCU
20
Ibidem. p. 14.
21
Ibidem.
22
Ibidem. p. 15.
Statul naţional în contextul globalizării 37
______________________
23
Ibidem. p. 16.
24
Ibidem. p. 16.
25
Ibidem.
26
Ibidem. p. 17.
27
Ibidem. p. 17 (vezi asupra criticii „imperialismului media “ şi al „impactului
global“ al acesteia, Schlesinger – 1987).
38 ____________________________________________ ILIE BĂDESCU
28
Ibidem.p. 14.
29
Ibidem.
1
Ibidem. p. 18
Statul naţional în contextul globalizării 39
______________________
2
Ibidem.
3
Ibidem. p. 18.
4
Ibidem. p. 17.
5
Ibidem. p. 18.
40 ____________________________________________ ILIE BĂDESCU
11
Ibidem.p. 22.
12
Ibidem. p. 22–23.
42 ____________________________________________ ILIE BĂDESCU
13
Ibidem. p. 22.
14
Ibidem. p. 24. Asupra conceptului de „tradiţii inventate“, vezi Hobsbawm şi
Ranger – 1983; Schlesinger – 1987.
Statul naţional în contextul globalizării 43
______________________
15
A.D. Smith. op. cit. p. 25.
16
Ibidem. p. 26.
17
Ibidem. p. 27.
CEALALTĂ FAŢĂ A GLOBALIZĂRII:
CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ŞI
INSTRUMENTE JURIDICE DE
CONTRACARARE
Mihai Stoica
1
Convenţie ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 565/12.10.2002 şi
prin Protocoalele adiţionale (primele două).
46 ____________________________________________ MIHAI STOICA
1
Nivelul 1: între 1 şi 3 ani; 2: între 2 şi 5 ani; 3: între 5 şi 10 ani; 4: cel puţin 10 ani.
Cealaltă faţă a globalizării: criminalitatea organizată 51
şi instrumente juridice de contracarare _____________________
ACTIVITĂŢI/ NIVELE NL NJ NC NP NU
Depunere cerere şi preluare SPCLEP
SPCEEPSJ DGP
date MDOC
Verificări/ Modificări SPCLEP SPCEEPSJ DGP
Aprobarea cererii SPCEEPSJ DGP
Validări şi verificări în
DGP
block-list
Emitere paşaport CPN
SPCLEP
Eliberare paşaport SPCEEPSJ DGP
MDOC
Activităţi de identificare a
SPCLEP
persoanei pe baza SPCEEPSJ DGP IGPF
MDOC
paşaportului biometric
NL – Nivel local
NJ – Nivel judeţean
NC – Nivel central
NP – Nivel producţie
NU – Nivel utilizare
SPCLEP – Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa
Persoanei
MDOC – Misiuni diplomatice şi oficii consulare
SPCEEPSJ – Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea
şi Evidenţa Paşapoartelor Simple judeţean
DGP – Direcţia Generală de Paşapoarte
CNP – Centrul Naţional de Producţie
IGPF – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră
4
Managementul Centrelor de informare europeană – sesiune organizată de Global
Consulting & Expertize cu sprijinul Centrului de Informare al Comisiei Europene în
România, decembrie 2002.
Comunicarea şi diseminarea informaţiei europene 69
prin presă ________________________________________________
5
Geană, Zenovia-Elena. Surse de informare privind Uniunea Europeană.
Institutul European din România, Bucureşti, 2003.
70 ________________________________ GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
6
Ibidem.
7
v. Rusu-Păsărin, Gabriela. Comunicare audio-vizuală. Ed. Universitaria, Craiova, 2005.
Comunicarea şi diseminarea informaţiei europene 71
prin presă ________________________________________________
8
Detalii în Repere şi puncte de vedere referitoare la dezbaterea privind viitorul Uniunii
Europene. Institutul European din România, Colecţia de studii IER, nr. 3, Bucureşti, 2001.
Comunicarea şi diseminarea informaţiei europene 73
prin presă ________________________________________________
Caz particular:
Centrul de Informare Europeană Craiova
1
Sursa: Spring Eurobarometer 2004 în „Consilier European“, revistă de informare
şi analiză pe teme de integrare europeană, realizată de Corpul Consilierilor de Integrare,
nr. 1, ianuarie 2005, p. 4.
Comunicarea şi diseminarea informaţiei europene 75
prin presă ________________________________________________
2
Mircea Vulcănescu. Creştinul în lumea modernă. În „Prodromos“, Paris, nr. 8–9,
martie 1968, p. 9.
86 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
3
Ibidem.
4
P. Thibaud. Esprit. Paris, 1976, p. 756.
5
D. Zamfirescu. Accente şi profiluri. Ed. „Cartea Românească“, 1983, p. 186;
vezi şi la H.-R. Patapievici, Omul recent, Ed. „Humanitas“, Bucureşti, 2001: „Pentru că
acest tip uman nu se mai poate sprijini pe existenţa vreunui suflet, nici al lui şi nici al
lumii, el nu mai are resursele de a întemeia nici tradiţii şi nici măcar datini. Este omul
care, de îndată ce şi-a amputat trecutul pentru a sări mai repede în viitor, descoperă că
prezentul nu-l mai poate adăposti, iar viitorul nu există. De ce? Pentru că şi-a pierdut
prezenţa … este omul care, dorind să se sature de toate fenomenele lumii – stăpânindu-le,
posedându-le, schimbându-le după plac şi pătrunzându-se de toată materialitatea lor – s-a
trezit într-o bună zi că nu mai este decât un epifenomen al curgerii, scurgerii şi prelingerii lor.“
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 87
10
Francis Fukuyama. Sfârşitul istoriei şi ultimul om. Trad. în l. română de Mihaela
Eftimiu, Ed. „Paideia“, Bucureşti, 1994.
11
Claude Carnoouh. Mai există oare Europa? 1993, introducere la volumul de
eseuri Adio diferenţei. Eseu asupra modernităţii târzii, Ed „Dacia“, Cluj-Napoca, 1994, p. 7–19.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 89
12
Andrei Pleşu. Europa între două infirmităţi. În Chipuri şi măşti ale tranziţiei,
Ed. „Humanitas“, Bucureşti, p. 238.
13
„Prin opoziţie cu distincţiile operate în Evul Mediu şi în epocile care discutau la
nesfârşit cazurile de posesiune, adică ale indivizilor particulari, care se lăsau pradă răului,
aş vrea să scriu o carte despre posesiunea diabolică în timpurile moderne şi să arăt cum
umanitatea, care se dăruie diavolului în zilele noastre o face în masă. Pentru asta se strâng
oamenii în turme, pentru ca isteria naturală şi animală să-i poată cuprinde, pentru ca să se
simtă stimulaţi, înflăcăraţi şi scoşi din ei înşişi ... plăcerile demoniace constau în a te
pierde pe tine însuţi, a te lăsa să te volatilizezi într-o putere superioară, în care, pierzându-ţi eul
nu mai ştii ce eşti pe cale să faci sau să spui, nu mai ştii ce anume vorbeşte prin tine ...“
(Denis de Reugemont. Partea diavolului. Ed. Anastasia, 1994, p. 114).
14
Jean Marie Domenach. Le sauvage et l’ordinateur. Paris, 1976, p. 11.
90 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
3
Însemnări făcute în anul universitar 2005–2006 pe marginea prelegerilor
susţinute de Mitrop. Ioannis Zizioulas la Facultatea de Teologie a Universităţii
„Aristotelio“ din Thessalonic.
92 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
4
Ibidem.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 93
8
Denis de Rougemont. L'aventure occidentale de l'homme. Paris, 1957 p. 55, 85,
161; vezi la Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet
pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 33, 34.
9
Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru
Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 33.
10
Ibidem.
11
Ibidem, p. 34.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 95
1
Chantal SAINT-BLANC. Globaliyation, reseau et diaspora dans le champ
religieux. Colloque international L'internationalization du religieux: mutation, enjeux,
limites, Paris, ASFR, 7–8 février, 2000, p. 5; vezi la lector univ. Laurenţiu Tănase.
Secularizarea şi mutaţiile religiosului în modernitatea târzie. „Anuarul Facultăţii de
Teologie Ortodoxă“, Ed. Universitatea Bucureşti, 2002, p. 262.
96 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
2
Georgios I. Matzarides. Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr. Ed.
„Bizantină“, Bucureşti, 2002, p. 21–23.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 97
3
Arhimandritul Sofronie. Sfântul Siluan Athonitul. Essex, Anglia 1999, p. 40–41;
Georgios I. Mantzarides. Ecumenicitatea Părinţilor Bisericii şi ecumenismul
contemporan. În „Vestitorul Ortodoxiei“, XIV, nr. 303–304, decembrie 2002, p. 4.
4
Sfântul Grigorie Palama. Către monahia Xenia. PG 150, 1081 AD; Georgios
Matzarides, art. cit., p. 4.
5
Georgios Mantzaridis. art. cit. p. 4.
6
Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 41,8, PG 36, 440 B.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 99
7
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistola 12, PG 91, 465 C.
8
Georgios Mantzaridis, art. cit., p. 5.
100 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
1
Ioan I. Ică jr. Biserică, societate , gândire în Răsărit, în Occident şi în Europa de
azi. În vol. Gândirea socială a Bisericii, Ed. „Deisis“, Sibiu, 2002, p. 19.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 101
2
Ibidem, p. 19–21.
3
Ibidem, p. 21.
102 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
4
Charles Hamblett and Jane Deverson. Generation X. Tandem Books, London,
1966, p. 34; Dr. Antonie Plămădeală. Ca toţi să fie una. EIBMBOR, Bucureşti 1979, p. 338.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 103
5
„Le moment et la methode: entretien avec Jacques Delors“, Le Débat, nr. 83,
jan.–fevr. 1995, p. 22; Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un
suflet pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 39.
6
Bela Farago. „L' Europe, empire introuvable?“. Le Débat, nr. 83, jan.–fevr. 1995,
p. 42–58; Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru
Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 40.
104 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
7
Ioan I. Ică jr. Europa politicului, Europa spiritului. În volumul Un suflet pentru
Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 43.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 105
8
Violeta Barbu. Bisericile în Europa-un partener social? În volumul Un suflet
pentru Europa. Ed. „Anastasia“ 2005, p. 16, 17.
9
Prof. univ. dr. Konstantinos V. Skouteris. Ortodoxia şi Europa. O critică bazată
pe realitate. În vol. „Ortodoxia – parte integrantă din spiritualitatea şi cultura europeană“,
Braşov – Mănăstirea Constantin Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, august 2004, p. 60, 61.
106 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
10
Αρχίμ. Πλακίδα Δεσέιλλε. Η πορεία μου προς τηνΟρθοδοξία. Αθήνα, 1986, p.
36–37; Pr. prof. univ. dr. Konstantinos Karaisaridis. Biserica Ortodoxă în cadrul
UniuniiEuropene. Abordare a problemelor liturgico-pastorale. În vol. „Ortodoxia – parte
integrantă din spiritualitatea şi cultura europeană“. Braşov – Mănăstirea Constantin
Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, august 2004, p. 69.
Identitate şi globalizare în perspectiva creştină ortodoxă _____ 107
&&&
ANEXĂ
11
Ibidem.
12
Sfântul Ioan Gură de Aur. Omilii la statui. 2, 6, PG 49, col. 43; Georgios
Mantzaridis. op. cit., p.188.
108 _____________________________________ GHEORGHE HOLBEA
&&&
CAPITAL ŞI INDUSTRIE NAŢIONALĂ versus
GLOBALIZARE. CAZUL ROMÂNESC
Liviu Ţăranu
1
Gh. Iacob. Economia României (1859-1939). Fapte, legi, idei. Iaşi, 1996, p. 141.
2
Ibidem. p. 13.
3
Apud Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România până la 1918,
Bucureşti, 1983, p. 262.
4
V. Lascăr. Discurs în Senat, 14 ianuarie 1897. În Discursuri politice, I,
Bucureşti, 1912, p. 236.
112 ____________________________________________ LIVIU ŢĂRANU
5
PNL – Manifestul-program al partidului, Bucureşti, 1911, p. 10–12.
6
Gh. Iacob. op. cit, p. 16.
7
Ion I.C. Brătianu. Discurs la întrunirea liberală de la Craiova, 24 iunie 1909. În
Discursuri politice, III, Bucureşti, 1939, p. 147.
8
Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei. Cum s-a înfăptuit
România modernă. O perspectivă asupra strategiei dezvoltării. Iaşi, 1993, passim.
Capital şi industrie naţională versus globalizare. 113
Cazul românesc __________________________________________
9
Gh. Iacob. op. cit., p. 138.
10
Vintilă I.C. Brătianu (1867–1930), elev al Liceului „Sf. Sava“ din Bucureşti, îşi
continuă studiile la Paris, la Liceul „Saint Louis“ şi Şcoala Centrală, obţinând diploma de
inginer în anul 1891. La întoarcerea în ţară lucrează ca inginer la construcţia podului de la
Cernavodă, a podurilor de pe Siret şi Argeş. Între 1897–1899 este director al Regiei
Monopolurilor Statului. În anul 1900 devine director al ziarului „Voinţa Naţională“,
oficios al PNL. Deţine numeroase demnităţi publice: parlamentar, primar al capitalei,
ministru şi prim-ministru (1927–1928). Are o bogată activitate publicistică şi contribuţii
teoretice, fiind unul din principalii promotori ai devizei „Prin noi înşine“.
11
Memoriul D-lui Vintilă I. Brătianu prezentat comitetului central al Partidului
Naţional Liberal în şedinţa din 23 septembrie 1930, Bucureşti, 1930, apud Ibidem, p. 344.
114 ____________________________________________ LIVIU ŢĂRANU
12
Ştefan Zeletin (1882–1934) absolvent al Seminarului de la Roman. În 1902 îşi
finalizează studiile liceale la Bârlad, este apoi licenţiat în filozofie şi filologie clasică al
Facultăţii de litere din cadrul Universităţii din Iaşi. Între anii 1907–1914 studiază în
străinătate, trei semestre la Universitatea din Berlin, câte un semestru la cele din Leipzig,
Paris (Sorbona), Erlangen, Oxford. În 1914 obţine titlul de „doctor în filosofie” cu o teză
susţinută la Universitatea din Erlangen şi publicată la Berlin (1914). După terminarea
facultăţii este bibliotecar la Seminarul pedagogic din Iaşi, apoi între 1912–1920 profesor de limba
germană la Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. Între 1920–1927 funcţionează pe
acelaşi post la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, după care ocupă catedra de
„Introducere în filozofie şi istoria filozofiei vechi medievale” de la Universitatea din Iaşi.
În 1927 devine membru al Partidului Poporului, din partea căruia este ales senator.
13
Ştefan Zeletin. Neoliberalismul, Studii asupra istorie şi politicii burgheziei
române. Bucureşti, 1927, p. 71–80, apud Ibidem, p. 368.
14
Ibidem. p. 371.
Capital şi industrie naţională versus globalizare. 115
Cazul românesc __________________________________________
15
Mitiţă Constantinescu. Politică economică aplicată,.vol. I. Bucureşti, 1943, p. 29–32.
116 ____________________________________________ LIVIU ŢĂRANU
16
Ibidem. p. 65–69.
17
Ibidem. p. 255–258.
Capital şi industrie naţională versus globalizare. 117
Cazul românesc __________________________________________
20
Gh. Iacob. op. cit., p. 590.
21
Ibidem. p. 592.
Capital şi industrie naţională versus globalizare. 119
Cazul românesc __________________________________________
22
Ibidem. p. 595.
23
John Michael Montias. Economic Development in Communist Rumania.
Cambridge, 1967, p. 3–11.
24
Ghiţă Ionescu. Comunismul în România. Bucureşti, 1994, p. 198.
120 ____________________________________________ LIVIU ŢĂRANU
28
Importanţa politică a industrializării fusese clar subliniată de întemeietorul
Uniunii Sovietice şi, ca atare, avea putere de axiomă pentru comuniştii români: „Singura
bază reală pentru consolidarea resurselor, pentru crearea societăţii socialiste este marea
industrie şi numai aceasta … Fără o mare industrie bine organizată, nici vorbă nu poate fi
de socialism în general, şi cu atât mai puţin poate fi vorba de socialism într-o ţară cu
caracter ţărănesc“ – V.I. Lenin. Opere, vol. 32. Bucureşti, 1956, p. 411.
29
Industria României, 1944–1964. Bucureşti, 1964, p. 7.
30
V.I. Lenin. Opere, vol. 27. Bucureşti, 1959, p. 241.
31
Stelian Tănase. Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948–1965.
Bucureşti, 1998, p. 66.
32
Kenneth Jowitt. Revolutionnary Breakthroughs and National Development. The
Case of Romania 1944–1965. University of California Press, 1971, p. 113.
33
Gh. Gheorghiu-Dej. Articole şi cuvântări, ediţia a IV-a. Bucureşti, 1956, p. 62.
122 ____________________________________________ LIVIU ŢĂRANU
34
Stelian Tănase. op. cit., p. 67.
35
Gh. Gheorghiu-Dej. Articole şi cuvântări. 1959–1961. Bucureşti, 1961, p. 97.
Capital şi industrie naţională versus globalizare. 123
Cazul românesc __________________________________________
36
Declaraţie cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele
mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale adoptată de Plenara lărgită a C.C. al
PMR din aprilie 1964. Bucureşti 1964, p. 7–60.
37
Gh. Gheorghiu-Dej. Articole şi cuvântări. 1959–1961. Bucureşti, 1961, p. 14.
38
Industria României. (1944–1964). Bucureşti, 1964, p. VII.
39
A.N.I.C., fond CC al PCR, Cancelarie, dosar nr. 2/ 1964, f. 11.
124 ____________________________________________ LIVIU ŢĂRANU
40
Sursele utilizate pentru schiţarea evoluţiei economice, preponderent cele româneşti,
elaborate în anii ’60 de colective ale Academiei Române, nu pot fi socotite întotdeauna ca
fiind şi în mod necesar corecte. După aprecierile unor cercetători, volumele apărute în
ţară, la momentul respectiv, conţin date coerente şi, cel mai important, aproximativ reale
asupra evoluţiei economiei româneşti de până la 1965. De altfel şi din confruntarea care
poate fi realizată, astăzi, cu datele înaintate de către Comitetul de Stat al Planificării (CSP)
membrilor Biroului Politic, rezultă o suprapunere destul de bună cu cifrele publicate în
volumele menţionate. În afară de acestea, publicaţiile cu caracter economic ale vremii
oferă informaţii interesante, dacă ele sunt debarasate de limbajul tipic perioadei. În acest
sens, sunt de un real folos, în special, publicaţiile „Probleme economice“, „Probleme agricole“,
„Revista de statistică“, „Viaţa economică“, „Lupta de clasă“, anuarele statistice etc. Un
ajutor important în prezentarea tabloului economic al epocii îl oferă şi memorialistica
principalilor „baroni“ ai economiei româneşti din partea a doua a regimului Gh. Gheorghiu-Dej,
ne referim în special la Alexandru Bârlădeanu, ministru al Comerţului Exterior la
începutul anilor ’50, apoi după 1955, vicepremier şi reprezentant al României în CAER, şi
Gh. Gaston Marin, preşedinte al CSP, responsabil, în mare măsură, de planificarea şi
organizarea activităţii economice româneşti. Informaţiile de ordin general pe care le oferă
aceştia pot servi la construirea unei imagini de ansamblu, fie şi destul de rarefiată, care să
constituie un punct de pornire pentru un studiu amplu de istorie economică românească.
41
Claudia Rodica Popescu. Industria României în secolul XX. Analiză geografică.
Bucureşti, 2000, p. 102.
Capital şi industrie naţională versus globalizare. 125
Cazul românesc __________________________________________
42
Ibidem. p. 103.
43
Ibidem. p. 104.
44
Dezvoltarea economică a României 1944–1964. Bucureşti, 1964, passim.
45
John Michael Montias. op.cit., p. 201.
126 ____________________________________________ LIVIU ŢĂRANU
46
Constantin Ionete. Criza de sistem a economiei de comandă şi etapa sa
explozivă. Bucureşti, 1993, p. 52.
47
Stelian Tănase. op.cit., p. 46.
48
Industria României. (1944-1964). Bucureşti, 1964, p. VII.
Capital şi industrie naţională versus globalizare. 127
Cazul românesc __________________________________________
9,4
10,1
10,8
29,7
Energie electrică şi term ică Petrol, cărbuni, gaz m etan
Metalurgie feroasă Chim ie, inclusiv hârtie şi celuloză
Construcţii de m aşini Alim entară şi uşoară
Exploatarea şi industria lem nului Altele
53
Vasile V. Ghişa, Ştefan Răgălie, Ion Stoian. Relaţiile economice româno-ruse.
Experienţe şi oportunităţi. Bucureşti, 2005, p. 10.
IMPACTUL GLOBALIZĂRII ASUPRA
MENŢINERII ORDINII PUBLICE
Gheorghe Hărăbor
1
Alvin Toffler şi Heidi Toffler, Război şi antirăzboi, Ed. Antet, Bucureşti, 1996.
Impactul globalizării asupra menţinerii ordinii publice _______ 139
2
Dumitru Iacob, Meta-războiul şi bătălia pentru integrarea euroatlantică a
României. În „Strategii XXI“, nr. 3, Ed. AISM, Bucureşti, 1998.
140 ___________________________________ GHEORGHE HĂRĂBOR
Bibliografie:
x x x Strategia de Securitate Naţională a României, Proiect,
Bucureşti, 2006.
x x x Strategia de realizare a ordinii şi siguranţei publice pentru
creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale,
H.G. 196/ 2005.
Guillochon, Bernard, O singură planetă, proiecte divergente,
Bucureşti, Enciclopedia RAO, 2003.
Dăianu, Daniel, Globalizarea între elogii şi respingere. În:
„Dilema“ nr. 462, ianuarie 2002.
Manulea, Mona, Globalizarea: ipostază modernă a aculturaţiei.
În: http://revista respiro.com//.
Pericaud, Mathew, L’Europe et la globalisation. În
http://www.diplowed. com.
Pierre, Solama, Globalisation, inegalités territoriales et salariales.
În: http://redulsofurtado.edu.mix/.
Giddens, Anthony, Sociology, Cambrige, 1991.
CONSIDERAŢII TEORETICE
PRIVIND DEFINIREA ŞI INVESTIGAREA
SECURITĂŢII NAŢIUNII
Mihai Macuc
1
Vezi Ralf Dahrendorf. Conflictul social modern. Ed. Humanitas, 1996, p. 66; Ion
Mitran. Politologia în faţa secolului XXI. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
1997, p. 154.
Consideraţii teoretice privind definirea şi 151
investigarea securităţii naţiunii _____________________________
2
Hobsbawn, E. J. Naţiuni şi naţionalism din 1870 până în prezent. Ed. ARC,
Chişinău, 1997, p. 3.
152 ____________________________________________ MIHAI MACUC
3
Dungaciu, Dan. Naţiunea şi naţionalismul în dezbaterea europeană (II). În
„Noua Revistă Română“, nr. 6–7, p. 128.
4
Bagehot, Walter. Physics and politics. Londra, 1887, p. 20–21.
5
David, Aurel. Sociologia naţiunilor. Ed. Dacoromâna-Tempus, Bucureşti, 2005, p. 25.
Consideraţii teoretice privind definirea şi 153
investigarea securităţii naţiunii _____________________________
6
Idem. Naţiunea, între „starea de securitate“ şi „criza politico-militară“. Ed.
Licorna, Bucureşti, 2000, p. 65–68.
7
Culda, Lucian. Dimensiunea epistemologică a interogării existenţei sociale a
oamenilor. Bucureşti, Ed. Licorna, 2000, p. 110.
8
Vezi, între altele Sofronie, George. Transformările doctrinare ale conceptului
naţiune, Sibiu, 1943; Sava, Ionel Nicu. Geopolitica. Teorii şi paradigme clasice. Şcoala
geopolitică germană. Ed. Info-Team, Bucureşti, 1997; Georgiu, Grigore. Naţiune,
cultură, identitate. Ed. Diogene, Bucureşti, 1997.
un loc asemănător în domeniul vieţii sociale“9, iar Constantin
Rădulescu-Motru afirma că „etnicul este sufletul unei naţiuni“.10
De asemenea, Lucian Culda, investigând procesualitatea
socială, a ajuns la concluzia că „naţiunea reprezintă principala
formă de fiinţare a organizărilor etnice“11, iar Ilie Bădescu
apreciază că „afirmarea naţiunilor este un proces care coboară
adânc în milenii şi are continuitatea memoriei colective, a unităţii
etno-spirituale profunde şi complete“12.
15
Buzan, Barry; Waever, Ole, .de Wilde, J. Security. A new framework for
Analisys, Lynne Rinner Publisher, Boulder, Londra, 1998; Idem. Regions and Powers,
The Structure of International Security. Cambridge University Press, 2003.
16
Rae, Heather. Identitatea statelor şi omogenizarea popoarelor. Ed. Epigraf,
Chişinău, 2005, p. 31.
Consideraţii teoretice privind definirea şi 157
investigarea securităţii naţiunii _____________________________
Bibliografie:
Culda, Lucian. Dimensiunea epistemologică a interogării
existenţei sociale a oamenilor. Bucureşti, Ed. Licorna, 2000; Idem.
Posibilităţi de scientizare a conceptului de securitate. În „Noua Revistă
Română“, nr. 1–2, 1997.
David, S. Albert şi Czerwinski, Thomas J. Complexity, Global
Politics and National Security. National Defence University, Washington D. C.,
1997.
Dungaciu, Dan. Naţiunea şi naţionalismul în dezbaterea
europeană. În „Noua Revistă Română“, nr. 6–7.
Păun, Vasile. Puterea informaţională – transformarea sistemului
securităţii naţionale. Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005.
Popper, Karl. R. Logica cercetării. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1981.
Rae, Heather. Identitatea statelor şi omogenizarea popoarelor.
Ed. Epigraf, Chişinău, 2005.
Tobă, Francisc. Decizia politică şi securitatea naţiunii. Ed.
Licorna, 2003.
Waltz, Stephen M. The Renaissance of Securities Studies. În
„International Studies Qurterly“, nr. 35, 1991.
Troncotă, Cristian (coord.). Neliniştile insecurităţii. Ed. Tritornic,
Bucureşti, 2005.
Zamfir, C. şi Vlăsceanu, L. Dicţionar de sociologie. Ed. Babel, 1993.
CONSTRUIREA STATULUI-NAŢIUNE.
CONCEPT. CAZUL ROMÂNESC
Mirela-Daniela Tîrnă
18
Apud Guy Hermet. Istoria naţiunilor şi a naţionalismului în Europa. Iaşi, Institutul
European, 1997, p.167. Îl citează pe Edgard Morin, Statul – Naţiune .
19
Benedict Anderson. Imagined Communities. Reflections on the Origin and
Spread of Nationalism. London, 1991, p. 6 şi Paul James, Nation formation towards a
theory of abstract community, London, 1996, p. 5.
20
Paul Cornea. Originile romantismului românesc. Spiritul public, mişcarea ideilor şi
literatura între 1780-1840. Bucureşti, Ed. Minerva, 1972, p. 460.
21
Ibidem, p. 461.
22
Lucian Boia. Istorie şi mit în conştiinţa românească. Bucureşti, Ed. Humanitas,
1997, p. 15.
Construirea statului-naţiune. Concept. Cazul românesc 163
23
Mirela – Luminiţa Murgescu. Între „bunul creştin“ şi „bravul român“. Rolul
şcolii primare în construirea identităţii naţionale româneşti (1831-1878). Iaşi, Ed. A 92,
1999, p. 10.
24
Andrei Pippidi. Identitate etnoculturală în spaţiul românesc. Probleme de
metodă. În volumul Identitate/ Alteritate în spaţiul cultural românesc, coordonator Al.
Zub, Iaşi, Ed. Univ. «Al. Ioan Cuza», 1996, p. 66.
164 MIRELA-DANIELA TÎRNĂ
25
Radu Rosetti, Arhiva senatorilor din Chişinău, I, „Analele Academiei
Române“, Memoriile Secţiunii Istorice, tom XXXI, 1909, p. 14–15.
Construirea statului-naţiune. Concept. Cazul românesc 165
26
A.D. Xenopol, Istoria românilor, 1879, p. 12.
166 MIRELA-DANIELA TÎRNĂ
Bibliografie:
Boia, Lucian. Istorie şi mit în conştiinţa românească. Buc., Ed.
Humanitas, 1997.
Cornea, Paul. Originile romantismului românesc. Spiritul public,
mişcarea ideilor şi literatura între 1780–1840. Buc. Ed. Minerva, 1972.
Anderson, Benedict. Imagined Communites. Reflections on the
Origin and Spread of Nationalism. London, 1991.
Hermet, Guy. Istoria naţiunilor şi a naţionalismului în Europa.
Iaşi, Institutul European, 1997.
Hobsbawn, E. J., Naţiuni şi naţionalism din 1870 până în
prezent. Program, mit, realitate. Chişinău, Ed., 1997.
James, Paul. Nation formation towards a theory of abstract
community. London. 1996.
Murgescu, Mirela, Luminiţa. Între „bunul creştin“ şi „bravul
român“. Rolul şcolii primare în construirea identităţii naţionale româneşti
(1831–1878). Iaşi, Ed. A 92, 1999.
Pippidi, Andrei. Identitate etnoculturală în spaţiul românesc.
Probleme de metodă. În vol. Identitate/ Alteritate în spaţiul cultural
românesc, coordonator Al. Zub. Iaşi, Ed. Universităţii „Al.I. Cuza“.
Rosetti, Radu. Arhiva senatorilor din Chişinău, I. „Analele
Academiei Române“, Memoriile Secţiunii Istorice, tom XXXI, 1909.
Xenopol, A.,D. Istoria românilor. 1879.
„RĂZBOIUL CARICATURILOR“
ÎNTRE „CIOCNIREA CIVILIZAŢIILOR“
ŞI LIBERTATEA DE EXPRIMARE
Florin Şperlea
27
Am optat pentru modalitatea de scriere a numelui profetului Muhammed după
Malek Chebel, Dicţionar de simboluri musulmane. Rituri, mistică şi civilizaţie, traducere
de Catrinel Auneanu, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2005.
28
Extrem de sugestivă este imaginea conturată de Umberto Eco, în celebrul său
roman Numele trandafirului, unde Jorge din Burgos, unul dintre cei mai vechi călugări ai
unei abaţii benedictine, care cunoaşte pe de rost bogata bibliotecă a aşezământului
monastic, este capabil să dea foc manuscriselor şi cărţilor vechi numai pentru ca nu
cumva să se afle vreodată că Aristotel ar fi privit râsul cu îngăduinţă.
168 _________________________________________ FLORIN ŞPERLEA
29
Theo van Gogh a fost asasinat, la 2 noiembrie 2004, la Amsterdam, de
Mohammed Bouyer, un cetăţean olandez de 26 de ani, născut în Amsterdam, dar
provenind dintr-o familie de imigranţi marocani. Polemist redutabil, Theo van Gogh era
incendiar în articolele şi editorialele sale, fiind un binecunoscut critic al islamului, mai
ales după 11 septembrie 2001, considerând că politica promovată de musulmani,
întemeiată exclusiv pe precepte religioase, reprezintă un real pericol la adresa societăţilor
liberale occidentale. Era bun prieten cu Pim Fortuyn, politician olandez asasinat în mai 2002,
care avea o atitudine similară în privinţa islamului.
30
Muhammeds ansigt. În „Jyllands-Posten“, 30 septembrie 2005.
„Războiul caricaturilor“ între „ciocnirea civilizaţiilor“ 169
şi libertatea de exprimare __________________________________
31
În Danemarca, doar 2% dintre cetăţeni se declară musulmani, în timp ce 84,3%
sunt luterani, potrivit datelor publicate în 2003.
170 _________________________________________ FLORIN ŞPERLEA
32
La 4 februarie 2006, clădirea Ambasadei Norvegiei (care adăpostea şi
reprezentanţa diplomatică a Danemarcei) din Damasc a fost incendiată, iar în Beirut,
Ambasada Danemarcei a fost, de asemenea, incendiată.
33
Fiul fostului preşedinte sirian Hafez al-Assad, Bashar al-Assad, a fost ales, în
2000, la moartea tatălui său, preşedinte al republicii, chiar dacă pentru aceasta a trebuit
amendată Constituţia, astfel încât vârsta acestuia să nu fie un impediment pentru a candida
la cea mai înaltă funcţie în stat, competiţie în care, de altfel, nu a avut nici un contracandidat!
„Războiul caricaturilor“ între „ciocnirea civilizaţiilor“ 171
şi libertatea de exprimare __________________________________
34
În favoarea separării Bisericii de stat se pronunţase şi Conciliul Vatican II, în 1965.
35
Au existat obiecţii însă, atunci când reprezentanţii musulmanilor, cetăţeni francezi,
au constatat că statul oferă sprijin financiar unor biserici creştine (catolice) de pe teritoriul
Franţei. Li s-a explicat că, în pofida principiului enunţat în 1905, potrivit căruia „Republica nu
recunoaşte, nu salarizează şi nici nu subvenţionează vreo religie“, statul francez, care a
contribuit în mod semnificativ la ridicarea unor biserici catolice – multe dintre ele
monumente istorice – continuă să sprijine administrarea acestora, întrucât sunt (şi) bunuri
ale sale, ceea ce nu este valabil pentru construcţiile ulterioare anului 1905, care nu se
bucură de acelaşi statut.
36
Jean-François Revel. Revirimentul democraţiei. Bucureşti, Ed. Humanitas,
1995, p. 301–311.
172 _________________________________________ FLORIN ŞPERLEA
lucrări ale artiştilor valoroşi, dar care prin copierea după alte copii,
mai mult sau mai puţin reuşite, erau de fapt nişte pastişe ce jigneau
profesionalismul artistului, astfel frustrat de drepturile sale de autor.
Deceniile din perioada interbelică au generat monumente
amplasate în locurile evocatoare ale unor bătălii, la intersecţii de
drumuri, în zonele centrale ale localităţilor, în bisericile şi în cimitirele
respectivelor comunităţi. Gama lor este variată, valorificând piatra şi
metalul, dar şi lemnul în cazul Troiţelor şi al Crucilor. Perenitatea, o
repetăm, a fost în asemenea cazuri în directă concordanţă cu
materialul, modul de realizare şi de amplasare. Există încă, după
aproape un veac, Troiţe de lemn în bună stare. Sunt cele care prin
modul de amplasare, de protecţie şi periodică întreţinere sugerează o
dată mult mai recentă a confecţionării lor. În schimb, multe din
lucrările în piatră, piatră artificială, ciment buciardat au fost marcate
de trecerea timpului. Semnificativ este faptul că la scurt timp unii
„beneficiari“, sesizând lipsa de rezistenţă sau stângăciile realizatorilor
au procedat numai după câţiva ani la înlocuirea primelor
lucrărimmmmmmmmmmmmmmmmcdi. Situaţia existentă în perioada interbelică
în relaţie, mai ales, cu lumea satelor a impus o intervenţie menită a
stopa asemenea „realizări“. Aşa a apărut, în al treilea deceniu, la
nivel naţional, un for coordonator menit să avizeze respectivele
lucrări. A fost iniţial numita Comisia Monumentelor
Publicemmmmmmmmmmmmmmmmcdii, ca apoi, prin experienţa dobândită, prin
atributele asumate, să devină, în deceniul următor, Comisia
Superioară a Monumentelor Publice şi care la începutul celui de al
cincilea deceniu a primit o nouă denumire şi noi competenţe pentru a fi
totalmente înlăturată în momentul când soarta vechilor monumente
era dictatămmmmmmmmmmmmmmmmcdiii de filtrul selectiv şi distructiv al
ciurului menit a ne alinia la procesul de stalinizare şi sovietizare,
impus de eliberatorii-ocupanţi.
Un loc distinct în rândurile preocupărilor pentru evocarea celor
care au căzut răpuşi de cei care nu puteau înţelege că anacronicele
„stăpâniri“ fuseseră abolite, l-au avut acţiunile de cinstire, prin realizarea
şi aducerea în forul public a unor semnificative
monumentemmmmmmmmmmmmmmmmcdiv.
Revenim la perioada interbelică pentru a aminti că, pe lângă
realizarea monumentelor comunităţilor orăşeneşti şi săteşti, au fost
realizate opere de factură naţională menite să fie amplasate în locuri
Monumentul de for public, 179
carte de vizită a identităţii unui popor _________________________
1
Constituţia Uniunii Europene, partea I, titlul I, art. I-2, I-3, alin 4, art.I-5, alin 1.
Securizarea frontierelor în contextul globalizării _____________ 203
1
Cf. Documentului de poziţie şi Documentului complementar de poziţie ale
României privind negocierea Cap. 24 de aderare la UE – J.A.I.
208 _________________________________________ IULIA BOTEZATU
Bibliografie:
xxx Constituţia Uniunii Europene. Ed. Univers Ştiinţific, Bucureşti,
2005.
xxx Noi şi Europa (coord. Neculau, A.). Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
Eşanu, G. Ameninţări neconvenţionale actuale. Ed. Detectiv,
Bucureşti, 2005.
Toma, G.; Braun Nicoleta; Măciucă M. Managementul
insecurităţii. Ed. Scaiul, Bucureşti, 2004.
Sime, A.V. & Eşanu G.. Migraţie şi globalizare. Ed. Detectiv,
Bucureşti, 2005.
Held, D; McGrew, A.; Goldblatt D.; Perraton J. Transformări
globale. Ed. Polirom, 2004.
Girault R. Identitate şi conştiinţă europeană în secolul al XX-lea.
Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2004;
Huntington S. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale.
Ed. Antet, 2005;
Gardels, N. Schimbarea ordinii globale. Ed. Antet, 2004. (coord.
prof. univ. Constantin Daniela-Luminiţa) Studiul 5 – Fenomenul
migraţionist din perspectiva aderării României la UE, Institutul European
din România, Bucureşti, 2004
TERORISM ŞI GLOBALIZARE
Costică Voicu
1
Citatele sun preluate din volumul Imperiul fricii – război, terorism şi
democraţie, autor Benjamin R. Barber, tradus în limba română şi publicat la Ed.
Incitatres, în anul 2005.
218 __________________________________________ COSTICĂ VOICU
2
Titlul original al lucrării este: Fear’s Empire. War, Terrorism, and Democracy,
W.W. Norton Company Inc., 2003. Autorul este profesor la Universitatea din Maryland, SUA.
220 __________________________________________ COSTICĂ VOICU
x
x x
3
Hobbs T. Leviathan. Cambridge University Press, 1996, p. 125.
226 _________________________________________ MIHAI BĂDESCU
4
Acest sens al conceptului formulat pentru prima dată în „Déclaration des droit de
l'homme et des citoyen“ (Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului) a stat la baza
construirii teoriei germane a statului de drept („Rechtsstaat“) şi a noţiunii englezeşti de
domnie a legii („rule of law“).
5
Dicey, Albert V. Introduction to the Study of the Law of The Constitution.
Indianapolis. Liberty Fund, 1985, p. 120.
6
Fuller Lon. The Morality of Law. New Heven and London. Yale University Press, 1969.
7
Held D., McGrew A. The Global Transformations Rader; An Introduction to the
Globalization Debate. Cambridge.Polity Press, 2001, p. 68.
Domnia legii şi globalizarea ________________________________ 227
8
Gilpin R. The Challenge of Global Capitalism. The World Economy in the 21 st
Century, New Jersey. Princeton University Press, 2000; Held D. Global Covenant. The
Social Democratic Alternative to the Washington Consens. Cambridge. Polity Press, 2004;
Stiglitz J. Globalization and its Discontents. London, 2002.
Domnia legii şi globalizarea ________________________________ 229
9
Fukuyama F. State-Building. Governance and World Order in the Twenty – first
Century. 2004.
230 _________________________________________ MIHAI BĂDESCU
10
Cassese S. El espacio juridico global. Toledo, 2002.
Domnia legii şi globalizarea ________________________________ 231
12
Castells M. The Age of Information: Economy, Society and Culture, volum III:
End of Millennium. Cambridge. Massachusetts. Blackwell Publishers, 1988.
13
Bobbio N. Law and Force, en The Monist, XLIX, 1965.
14
Silva Sanchez J.M. La expansion del derecho penal. Madrid. Civitas; Velasquez
V.F. „Globalizacion y derecho penal“, en Mario G. Losano/ Francisco Munoz Conde, El
derecho ante la globalizacion y el terrorismo, Valencia, 2004 (autori citaţi de Francisco
Laporta – căruia îi datorăm acest studiu – în Globalization and the rule of Law.
Provisional draft for discussion with some doubts and perplexities of an old
westphalian“, în vol. „Law and justice in a global society“ Granada, Spania, 2005.
234 _________________________________________ MIHAI BĂDESCU
15
Bacigalupo, S. La responsabilidad penal de las personas juridicas.
Barcelona, 1998.
Domnia legii şi globalizarea ________________________________ 235
Introducere..............................................................................5
Notă.........................................................................................9
Anexă..................................................................................295
Profesor universitar al Facultăţii de Sociologie, Universitatea Bucureşti (1972), doctor în sociologie (1984);
preşedinte al Asociaţiei Sociologilor din România; director al Institutului de Studii Sociocomportamentale şi Geopolitice,
director al Institutului Naţional de Cercetare a Civilizaţiei Rurale al Fundaţiei „Nişte ţărani“; cercetări în programe
internaţionale comune cu: Anglia Politehnic University, Universitatea din Barcelona, Tiffin University (SUA) şi altele.
Premiul „Dimitrie Gusti“ al Academiei Române.
Lucrări publicate: De la comunitatea rurală la comunitatea urbană (1978), Satul contemporan şi evoluţia sa istorică
(1981), Sincronism european şi cultura critică românească (1984), Sociologia şi geopolitica frontierei (1995), Teoria
latenţelor (1997), Cu faţa spre Bizanţ (1999), Mari sisteme sociologice europene (1999), Enciclopedia valorilor reprimate.
Războiul împotriva culturii române (1994–1999) (2000) şi altele.
Chestor de poliţie, director general la Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din Ministerul Administraţiei
şi Internelor (2005); licenţiat în drept al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne (1979), absolvent al Şcolii
Naţionale Superioare de Poliţie (École Nationale Superieure de la Police – ENSP – Saint Cyr au Mont d’Or) (1992), al
l’École Nationale d’Administration – ENA (2000); alte specializări în domeniu în SUA şi în Europa; participant la circa 50
de conferinţe, simpozioane şi întâlniri internaţionale organizate în domeniul migraţiei ilegale, terorismului, traficului de
arme şi materiale strategice, crimei organizate, cooperării poliţieneşti internaţionale, drepturilor minorităţilor şi altele din
domeniul poliţienesc; ofiţer de contact-european – Interpol – Kyon (2004), ataşat de afaceri interne la Ambasada României
la Ankara (2003–2004), reprezentantul României la numeroase reuniuni regionale şi internaţionale ale „Europol“ şi
„Interpol“.
LAZĂR CÂRJAN
Director general al Direcţiei Generale de Paşapoarte, licenţiat al Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti (1971),
conferenţiar universitar, şef al Catedrei de Drept de la Universitatea „Spiru Haret“ din Bucureşti (2005), doctor în drept al
Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza“ din Bucureşti.
Autor: Istoria Poliţiei Române (Ed. „Vestala“, Bucureşti, 2000); Drept penal român – Partea generală. Note de curs
(Ed. „Curtea veche“, Bucureşti, 2001), Curs de criminalistică (Ed. „Curtea Veche“, Bucureşti, 2003), Criminalistică şi
ştiinţe de contact – bibliografie selectivă (Ed. Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004).
Coautor: Poliţia Română Rediviva (Ed. „Călăuza“, Deva, 2000); Ghid de conversaţie român–romm (ţigănesc) în
grai căldăresc – Pentru uzul poliţiştilor, magistraţilor şi nu numai (Ed. „Curtea Veche“, Bucureşti, 2001), Dicţionar român–
romm (ţigănesc) şi romm (ţigănesc)–român în grai spoitoresc – Pentru uzul poliţiştilor magistraţilor şi nu numai (Ed.
„Curtea Veche”, Bucureşti, 2001), Ştiinţă versus crimă. Criminologie, criminalistică, medicină legală (Ed. „Curtea Veche“,
Bucureşti, 2001), Investigarea criminalistică a locului faptei (Bucureşti, 2004) şi altele.
Numeroase articole în reviste de specialitate.
AUREL-VASILE SIME
Director general adjunct al Direcţiei Generale de Paşapoarte; licenţiat al Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza“ din
Bucureşti (1983), al Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea de Comandă şi Stat Major (1991) şi al Facultăţii de
Drept din cadrul Academiei de Poliţie (1995); doctorand al Universităţii Naţionale de Apărare (2004).
Conferenţiar universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy“ din cadrul Şcolii Naţionale
de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi Universitatea din Craiova.
Este licenţiată în filologie şi istorie (1981) şi are titlul de doctor în filologie al Universităţii din Craiova.
Coordonator al Centrului de Informare Europeană INFOEUROLIDER din Craiova şi realizator-coordonator la
Societatea Română de Radiodifuziune, Radio „Oltenia“ Craiova.
Lucrări publicate: Dizidenţă sau rezistenţă prin cultură (Ed. Helicon, Timişoara, 1993); Fantasticul. Receptare şi
receptivitate (Ed. Horion, Craiova, 1999); Portrete în aquaforte (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2003); Flori de gheaţă
(Fundaţia „Scrisul Românesc“, Craiova, 2004); Comunicare audio-vizuală (Ed. Universitaria, Craiova, 2005); Prolegomene
la o istorie a mass-media (Ed. Universitaria , Craiova, 2006).
A îngrijit şi prefaţat numeroase lucrări de specialitate.
Medic şef compartiment neuro-psihiatrie la Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu al
Ministerului Administraţiei şi Internelor „Dr. N. Kretzulescu“, Bucureşti; doctor în ştiinţe medicale, specialitatea medicină
legală (psihiatrie judiciară) al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti (1998), masterand al
Universităţii Bucureşti (2006).
Este membru al Societăţii Medicilor şi Farmaciştilor Militari din România (1992), al World Psychiatric Association
(1996), al Ligii Române pentru Sănătate Mintală (1997), al New York Academy of Sciences (1999), al New York Academy
of Sciences 1817 Heritage Society (2000), al Societăţii Române de Anti-Ageing (2006) şi a altor asociaţii şi societăţi din
domeniu.
Lucrările sale prezentate în cadrul unor simpozioane şi congrese au ca preocupare psihiatria judiciară, studiul
tulburărilor de personalitate, psihofarmacologia, metode şi tehnici de terapie complementară.
Preot la Biserica „Precupeţii Noi“ din Bucureşti, licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (1988) cu teza
Persoană şi comuniune; doctor în
teologie al Universităţii din Thessalonik (2000) cu tema: Teologia părintelui Stăniloaie şi legătura ei cu teologia
contemporană răsăriteană şi apuseană.
Hirotonit diacon la 14 mai 1989, apoi hirotesit arhidiacon la 6 ianuarie 1995.
Cariera sa didactică a început la Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul“ din Buzău, apoi la Liceul
Pedagogic „Spiru Haret“ din acelaşi oraş, ulterior lector la catedra de Teologie Sistematică din Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Patriarhul Justinian“ a Universităţii din Bucureşti.
Studii şi articole publicate în revistele centrale bisericeşti şi în reviste de specialitate.
Consilier în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Este absolvent de istorie al
Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi (1998) şi al unui master la „Freie Universität“ din Berlin (1999). Doctor în istorie din
2005 al Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi.
Coautor la lucrările: Bande, bandiţi şi eroi. Grupurile de rezistenţă şi securitatea. 1948–1968 (Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003); Aprilie 1964. „Primăvara de la Bucureşti. Cum s-a adoptat Declaraţia de independenţă a
României (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004); Trupele de Securitate. 1948–1989 (Editura Nemira, Bucureşti, 2004).
Autor a numeroase articole în publicaţii de specialitate.
Colonel, şeful Serviciului Documentare şi Pedagogie din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române,
licenţiat al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne (1979), al Academiei de Înalte Studii Militare şi al
Facultăţii de Drept, Universitatea „Ovidius“ – Constanţa; redactor şef al „Buletinului Jandarmeriei Române“.
Cercetător ştiinţific în cadrul Centrului de Studii şi Cercetări pentru Siguranţa Naţională şi faculty adviser la
„Centrul de Studii NATO“ din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti; colonel; licenţiat al
Academiei de Ofiţeri Infanterie Sibiu (1980) şi al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti (1992), doctor în istoria
relaţiilor internaţionale al Facultăţii de Litere şi Istorie, Universitatea din Craiova (2001).
Coautor la lucrările: Armată şi societate în Europa secolului XX (Bucureşti, 1995), Armata Roşie în România.
Documente (Bucureşti, 1996), Geopolitică şi istorie la cumpăna dintre milenii – Geopolitics and History at the Crossroad
Between Millenia (Bucharest, 2000), Cursa înarmărilor şi Orientul Mijlociu în timpul Războiului Rece – The Arms Race
and the Middle East during the Cold War (Tel Aviv – Bucharest, 2003).
Consilier principal la Arhivele Naţionale ale României, licenţiată a Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti
(1997), masterat în „Istoria Europei în secolul al XIX-lea“ şi doctorand al aceleiaşi facultăţi (1999).
Lucrări publicate: Sprijinirea culturii româneşti în viziunea Academiei Române. Donaţii şi Premii, în volumul
„Identităţi colective şi identitate naţională. Percepţii asupra identităţii în lumea medievală şi modernă“ (Ed. Universităţii,
Bucureşti, 2000), Inventarierea averii Familiei Regale în 1948, în „Revista Institutului pentru Studiul Totalitarismului
(Bucureşti, 2000), Conceptul de muzeu naţional. Studiu de caz – Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti , în „Studii şi
materiale de muzeografie“ (Bucureşti, 2005), Regele Ferdinand. Omul sub povara coroanei, în Almanahul „Pentru Patrie“
(Bucureşti, 2005) şi altele.
Maior în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, redactor şef al revistei „Document“ (buletin al Arhivelor Militare
Române), licenţiat al Institutului Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu (1992) şi al
Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti (1996), doctor al aceleiaşi facultăţi (2003), membru al Comisiei Române de
Istorie Militară (1999).
Lucrări publicate: De la Vlad Ţepeş la Ceauşescu. Expresii memorabile româneşti explicate în contextul lor istoric (Ed.
Corint, 2001), De la armata regală la armata populară. Sovietizarea armatei române, 1948–1955 (Ed. Ziua, 2003).
Coautor: Enciclopedia primului război mondial (Ed. Teora, 2000), Arma de care aveţi nevoie. O antologie a
jurnaliştilor militari, 1990–2004 (Ed. Militară, 2004), Istoria Statului Major General. 1859–2004. Istorie şi transformare
(Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2004) şi numeroase articole, studii şi recenzii pe teme de istorie militară
contemporană şi psihologia comandanţilor.
Premiul „Nicolae Bălcescu“ al Academiei Române, pentru lucrarea De la armata regală la armata populară.
Sovietizarea armatei române, 1948–1955.
Membru în comitetul de coordonare a Comisiei de Istoria Oraşelor din cadrul Academiei Române; licenţiat al
Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti (1959) şi al cursurilor postuniversitare (1977) ale aceleiaşi instituţii; preocupări
în istoria veche, etnologie, muzeografie, bibliotecomanie şi artă decorativă în tehnica mozaicului. Cea mai mare parte a
activităţii a desfăşurat-o în cadrul Arhivelor Naţionale ca muzeograf la Muzeul Arhivelor, arhivist, director şi profesor la
Facultatea de Arhivistică.
Coautor: Din tezaurul arhivelor (Bucureşti, 1976); Podul Mogoşoaiei – povestea unei străzi, ediţie de Gh. Crutzescu
(Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987).
Autor: Arcul de Triumf (Ed. Miliară, Bucureşti, 1995); Cronică bucureşteană. 1877–1878 – Locuri evocatoare (Ed.
Ministerului de Interne, Bucureşti, 1997); Mihail Eminescu – Simboluri ale cinstirii (Bucureşti, 2000); Monumentele Marii
Uniri (Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2000), Sculptorul Mihai Onofrei (Ed. Junimea, Iaşi, 2003), Întru cinstirea lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt (Ed. Economică, Bucureşti, 2004).
mmmmmmmmmmmmmmmmccclxxxiii
A.D. Xenopol. Istoria ideilor mele. În: I.E. Torouţiu, Studii şi documente literare, vol. IV,
Bucureşti 1933, p. 368–417.
mmmmmmmmmmmmmmmmccclxxxiv
Valeriu Branişte. În cultura proprie trăieşte naţiunea. În: „Drapelul“, anul VIII, 1908, nr. 141.
mmmmmmmmmmmmmmmmccclxxxv
Gheorghe LAZĂR (5 iunie 1779, Avrig, jud. Sibiu – 17 septembrie 1823, Avrig). Studii la Avrig,
Sibiu, filozofia şi dreptul la Cluj şi la Viena de teologie, filozofie şi inginerie. La Karlowitz, i-a fost blocată hirotonisirea pentru a nu fi
ales episcop un român. Este profesor la Sibiu, unde, pentru vederile sale liberare, a devenit persoană non grata. Pleacă la Braşov şi de
acolo trece în Ţara Românească, fiind într-o primă etapă inginer topometrist, realizator al unor valoroase planuri de moşii, precum şi
perceptor al copiilor unor mari boieri, receptivi la reformele necesare propăşirii ţării. Boierii doritori de reformarea ţării l-au sprijinit în
concretizarea intenţiilor sale. Militând pentru şcoala în limba română, găseşte sprijinul mai multor mari boieri şi pune bazele primei şcoli
superioare în limba naţională la Şcoala de la „Sf. Sava“. Autor de manuale, a creat în jurul său o pepinieră, din rândurile elevilor săi s-au
afirmat elementele care au condus destinele româneşti spre propăşire în deceniile următoare. După moartea sa, caz rarisim la români,
foştii elevi i-au dus pe mai departe crezul, contribuind la propăşirea neamului şi totodată manifestându-şi constant preocuparea de a-i
conferi cuvenita cinstire. Formele de manifestare au fost variate: construirea edificiului „Academiei”, de fapt al Universităţii, pe vatra
fostei şcoli de la „Sf. Sava”, înălţarea în forul public a unor monumente, atribuirea numelui său unor prestigioase unităţi de învăţământ
sau constituirea unuia din înaltele premii conferite de Academia Română.
Pentru artistul Costin Petrescu personalitatea lui Gheorghe Lazăr a fost o permanentă preocupare în decursul anilor revenind,
elaborând mai multe variante, inclusiv cele existente în locuinţa sa, azi Casa memorială „Costin Petrescu“.
Virgiliu Z. Teodorescu. O proiectată statuie a lui Gheorghe Lazăr în lumina unui document inedit – Evocarea lui Gheorghe Lazăr
în timpul revoluţiei de la 1848. În: „Revista Arhivelor“, Bucureşti, Bucureşti, anul XII, nr. 2, 1969.
Virgiliu Z. Teodorescu. O statuie a lui Gheorghe Lazăr în lumina unui document inedit. În: „Buletinul Monumentelor istorice“,
Bucureşti, anul XXXIX, nr. 4, 1970, p. 65.
Virgiliu Z. Teodorescu, Gheorghe Lazăr – la aniversare. În: „Naţiunea“, Bucureşti, anul XV, nr. 254 (719), 9–15 iunie 2004, p. 5.
mmmmmmmmmmmmmmmmccclxxxvi
Ne referim la monumentul creat chiar în zilele revoluţiei dar care a fost suprimat de „prompta“
intervenţie a baionetelor
O altă preocupare o constatăm că s-a manifestat pe plaiurile Transilvane unde s-a purces la strângerea fondurilor necesare a-l
cinsti pe Crăişorul Munţilor, omul cu demnitate Avram Iancu. Acţiunea a fost atent supravegheată şi sancţionată de organele represive al
regimului Austro-Ungar. Vezi: Paul Abrudan. Istoria monumentului Avram Iancu. Procesul cununei. În: „Transilvania“, Sibiu, nr. 5, 1972,
p. 59. şi Pentru un monument lui Avram Iancu. Sibiu. 1972.
mmmmmmmmmmmmmmmmccclxxxvii
Unirea Principatelor a fost un subiect care a preocupat atât pe oamenii politici aflaţi în postura de
eventuali comanditari cât şi pe artiştii plastici. La diverse momente au fost lansate demersuri de tatonare însă de fiecare dată, sub diverse
motivaţii, s-a recurs la o amânare sine-die, personalitatea lui Alecsandru Ioan I Cuza dorindu-se a nu leza pe domnitorul şi respectiv
regele Carol. Dacă Bucureştiul n-a reuşit să aibă un asemenea monument, atât în veacul al XIX-lea, cât şi în al XX-lea, la Iaşi s-a trecut
peste stupida timorare prin chiar reacţia regelui Carol care a finanţat substanţial achitarea notei de plată către realizatorul Raffaello
Romanelli şi a participat la solemnitatea dezvelirii amplului monument din Piaţa Unirii.
La Bucureşti după numeroasele tentative eşuate s-a ajuns, la începutul veacului XXI, să se găsească posibilităţile de a-i atribui
sculptorului Paul Vasilescu realizarea monumentului evocându-l pe Alexandru Ioan I Cuza. Şi în acest caz sunt discutabile două aspecte
legate de amplasament. Locul la numai câţiva metri de clopotniţa care în august 1862 a cunoscut tragicul atentat căruia i-a căzut victimă
primul ministru Barbu Catargiu, dosar cu multe semne de întrebare care încă n-au primit un concludent răspuns, fiind formulate prezumţii
că domnul ar fi fost în cunoştinţă de cauză. Al doilea aspect este cel al orientării în raport cu punctul cardinal vest şi fundalul clopotniţei
care estompează mult din elementele plastice ale lucrării. Vezi: Virgiliu Z. Teodorescu. Un proiectat monument al Unirii. În: „Buletinul
Monumentelor Istorice“ (nr. 4, 1970); Unirea. În: „Cronica Fundaţiilor“ (nr. 16, 2004); Gânduri la dezvelirea monumentului Alexandru
Ioan Cuza în Bucureşti. În: „Cronica Română“ (nr. 3401, L 22 martie 2004.
mmmmmmmmmmmmmmmmccclxxxviii
Actul Independenţei de Stat a României a preocupat atât generaţia înfăptuitoare cât şi cele care i-au
urmat, însă de fiecare dată când se conturau condiţiile de trecere la fapte, interveneau inundaţiile, molimele, pojarurile, războaiele şi alte
motivaţii. Au fost formulate frumoase propuneri ca în Bucureşti monumentul să se materializeze, dând contur unei Catedrale a Neamului.
Nimeni n-a fost împotrivă şi totuşi nu o avem nici în 2006, ultimii ani problema amplasamentului devenind prilej de dezbinare, de ambiţii
personale, promisiuni, tergiversări.
C. Esarcu. Rolul monumentelor în istoria unui popor. Monumentul Plevnei. Memoriu citit în şedinţa Atheneului de la 3/ 15
noiembrie 1883 [A.N. Biblioteca III 4115].
Virgiliu Z. Teodorescu. Un subiect revenit în actualitate: Catedrala Neamului. În: „Dimineaţa“, nr. 3570 şi 3571; Catedrala
Neamului. În: „Cronica Română“, nr. 3139/ 15 mai 2003; Risipa, dominanta zilelor noastre. În: „Dimineaţa“, nr. 3804/ 16 aprilie 2004; nr.
3806/ 20 aprilie 2004; nr. 3807/ 21 aprilie 2004. Reacţia faţă de modul cum s-a acţionat împotriva unor monumente, lezând demnitatea
naţională a românilor, lipsa de profund discernământ a factorilor de decizie, păgubind forul public de o serie de monumente sau
reintegrând un monument îndepărtat de generaţia făuritoare a Marii Uniri. Ne referim la monumentul Independenţei înlăturat din forul
public de la Oradea şi maltratat treptat la locul de depozitare, valoroasă realizare a sculptorului Constantin Popovici, monumentul 1907
din Bucureşti, realizare a sculptorului Naum Corcescu, integrarea monumentului generalilor unguri la Arad şi a problemei doritei
amplasări a Catedralei Neamului prin înlăturarea din Parcul Carol I a construcţiei fostului Mausoleu căruia este de dorit a i se conferi
caracterul de Panteon Naţional în directă relaţie cu Mormântul Eroului Necunoscut, eronat plasat în zona pânzei freatice a apelor lacului
limitrof. Articol în care era prezentată reacţia unui cunoscător al monumentelor care, eventual, putea deschide calea spre alte şi alte puncte
de vedere. De la nivel guvernamental s-a impus redacţiei interzicerea de a mai publica articole ale respectivului autor. În trecut se numea
cenzură, acum „dreptul“ la silită tăcere.
mmmmmmmmmmmmmmmmccclxxxix
Unele au cunoscut parţiale rezolvări Un exemplu îl constituie realizarea Monumentului Pompierilor,
declanşată la împlinirea a 50 de ani de la Revoluţia de la 1848.
Vezi:Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentul Eroilor pompieri. În: „B.C.M.I.“ (nr. 4/ 1991); Monumentul pompierilor din Bucureşti
(prezentare la Simpozionul Tradiţie şi educaţie, organizat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Bucureşti, 2005).
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxc
Virgiliu Z. Teodorescu. Contribuţii documentare referitoare la monumentele de for public ridicate pe
teritoriul dintre Prut şi Nistru în perioada anilor 1918–1940. În: „Revista Arhivelor“ (nr. 2/ 1993); Simboluri de for public dedicate
cinstirii lui Ştefan cel Mare. În: „Revista Arhivelor“ (nr. 3/ 1993); Simboluri de for public dedicate cinstirii memoriei lui Ştefan cel Mare
şi Sfânt. În: „Biserica Ortodoxă Română“ (nr. 7–12/ 2003); Întru cinstirea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Editura Economică, Bucureşti,
2004.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxci
Virgiliu Z. Teodorescu. Simboluri ale cinstirii dedicate lui Mihai Viteazul. În volumul editat de Ministerul
Afacerilor Externe, Direcţia relaţiilor culturale, incluzând comunicările de la sesiunea ştiinţifică din 17 septembrie 1993, Bucureşti, p. 31–
52.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxcii
Publius OVIDIUS Naso , poet latin, relegat din ordinul împăratului Augustus la Tomis, unde îşi
trăieşte ultimii ani ai vieţii. Statuia lui, aflată în Constanţa, a fost realizată de Eltore Ferrari (fost luptător garibaldist), este din bronz, înaltă
de 2,50 m, soclu marmură albă. A fost dezvelită în 1887 (veti Constanţa litoral. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxciii
Miron COSTIN (februarie 1633 – 18 decembrie 1691, Roman, jud. Neamţ, reînhumat sub monumentul
de la Iaşi) cronicar moldovean.
Sculptorul Vladimir Hegel a realizat pentru Piaţa Teatrului Naţional din Iaşi monumentul sub al cărui soclu a fost depusă racla cu
osemintele aduse de la Brănişteni.
A.N.-D.J. Neamţ, Piatra Neamţ, fond Primăria Târgu Neamţ, dosar 178/ 1887, f. 1 la 30 iunie 1887 iniţiativa de a ridica statuia lui
Miron Costin în primăvara anului 1888 la Iaşi. Au fost incluşi în comitetul de iniţiativă: Mihail Kogălniceanu, preşedintele Academiei,
Dimitrie Sturdza, ministrul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, episcopul Ştefănescu Melhisedec, G. Creţeanu administratorul Domeniilor
Coroanei, Titu Maiorescu, ministru, Leon Negruzzi, senator, Alexandru Odobescu, membru al Academiei Române, Nicolae Ionescu,
profesor, deputat, Constantin Stăncescu directorul Teatrului, Bogdan Petriceicu Hasdeu, preşedintele Consiliului Permanent, A.
Papadopol-Calimach, ministru, deputat, V.A. Urechia secretarul comitetului; f. 2 Consiliul permanent Târgu Neamţ a hotărât să acorde
suma de 100 lei pentru monument; f. 3 V.A. Urechia locuia în Bucureşti pe str. Ştirbei Vodă nr. 66; f. 4 societatea pentru ridicarea statuii,
statut: art. 1 Societatea pentru ridicarea statuii sub care se vor depune osemintele lui Miron Costin aflate la Brănişteni. Sumele se
strângeau prin cotizaţii, subscripţii şi subvenţii. Va fi realizat de Hegel „sculptorul francez“. După ridicarea statuii societatea îşi va
continua existenţa, propunându-şi a ridica alte monumente în memoria bravilor bărbaţi ai ţării de mai înainte de secolul al XIX-lea. În caz
de dizolvare actele se vor depune la Arhiva Academiei Române; f. 5 Consiliul Permanent al jud. Piatra/ Neamţ/ acorda 100 lei pentru
statuia Miron Costin.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Primăria Botoşani, dosar 729/ 1887 la 19 decembrie consiliul a votat suma de 1.000 lei contribuţia la realizarea
monumentului Miron Costin „fiu al judeţului“.
A.N.-D.M.B., fond P.M.B., dosar 182/ 1887, f. 1. În 1887 Comitetul de iniţiativă format din … adresa solicitarea pentru sprijin financiar
necesar realizării monumentului Miron Costin.
A.N.-D.M.B., fond Ateneul Român, 3/ 1888–1939 Invitaţia pentru 12 septembrie 1888 la Iaşi pentru a participa la dezvelirea
monumentului Miron Costin, „oferită de naţiunea română oraşului Iaşi“.
„Calendarul Minervei, 1899“, Bucureşti, foto basoreliefurile de la monumentul Miron Costin, Iaşi: p. 72 Miron Costin citind din
scrierile sale la curtea lui Ioan al III-lea; p.74 Arestarea lui Miron Costin în decembrie 1691.
Adrian Rădulescu, Stoica Lascu, Puiu Haşoti. Constanţa ghid de oraş. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985, p. 120 la Muzeul de
Artă bustul Miron Costin, Wladimir Hegel.
Adriana Botez, Ştefan Ionescu. Valbudea. Editura Meridiane, Bucureşti, 1982, 96 p., la p. 34 medalionul Miron Costin, marmură,
Universitatea din Iaşi.
George Oprescu. Ştiri contemporane despre artele plastice în România între 1890–1909. În: „Analecta“, vol. III, Bucureşti, p. 111
medalionul Miron Costin, marmură, Universitatea din Iaşi, Ştefan Ionescu Valbudea.
Alex. Antoniu. Album general al României. vol. II/ 1903/ [A.N. Biblioteca III 7.061], planşa 59, p. 5 statuia Miron Costin,
Grădina Teatrului Naţional inscripţia: 1633–1691 Naţiunea Română recunoscătoare înscrişi principalii contribuabili la subscripţie În
anul 1888 luna august, în al 22 an al domniei Majestăţilor lor Carol I regele României şi regina Elisabeta, prin contribuţiune
publică s-a ridicat în Iaşi acest monument, sub care naţiunea română a depus cu veneraţiune, osemintele aflate în mormintele
familiei Costin, din biserica Brănişteni, jud. Roman.
I.L.R., Bucureşti, 1974, p. 90: Brănişteni, sat desfiinţat, înglobat la satul Miron Costin, comuna Trifeşti, jud. Neamţ.
Basoreliefurile: 1) Miron Costin arestat în 1691, jelindu-şi soţia moartă, privegheată de Ioan al III-lea (?) şi autorităţile care l-au
arestat; 2) Curtea lui Ioan al III-lea (?) audiindu-i lectura lui Miron Costin.
N.A. Bogdan. Oraşul Iaşi, monografie istorică şi socială ilustrată. Iaşi 1914, p. 326–327 monumentul Miron Costin ridicat din
iniţiativa lui V. A. Urechia prin subscripţie publică la nivel naţional. Lucrarea a fost încredinţată sculptorului Wladimir C. Hegel care a
realizat statuia şi 2 basoreliefuri, turnate în bronz. Unul din ele îl redă în momentul când citea una din scrierile sale, cinstind personalitatea
regelui Poloniei, Ioan al III-lea, iar al doilea momentul când a fost arestat de trimişii la porunca lui Constantin Cantemir care l-a acuzat a
fi hiclean. Text. Lui Miron Costin 1633–1691 Naţiunea română recunoscătoare. Istoricul statuii şi numele principalilor contribuabili la
ridicarea monumentului. Sub piedestalul statuii a fost găzduită racla din metal cu osemintele lui Miron Costin şi ale soţiei sale aduse din
biserica de la Brănişteni; p. 469 foto basorelieful cu lectura.
Din iniţiativa lui V.A. Urechia s-a realizat pentru Iaşi prin subscripţie publică monumentul Miron Costin de către Wladimir C.
Hegel. Într-o cutie metalică au fost aduse de la Brănişteni (fost Bărboşi) osemintele lui Miron Costin şi ale soţiei sale.
Noul ghid al Iaşului. Iaşi 1927 p. 72 Miron Costin, 1888 [A.N.-D. J. Iaşi Biblioteca 9.606]
Emanoil Bucuţa. Un portret necunoscut al lui Miron Costin. În: „Boabe de grâu“, Bucureşti, anul III, nr. 7, iulie 1932, p. 305–306.
Văzut la Budapesta în casa ministrului României V. Grigorea.
Boabe de grâu. Bucureşti, anul III, nr. 9, septembrie 1932, p. 436 foto: Portretul Miron Costin având în stânga sus în medalion
simbolul Moldovei.
Boabe de grâu. Bucureşti, anul V, nr.5, mai 1934, p. 275 monumentul Miron Costin de la Iaşi, foto.
La Fundaţia „Regele Ferdinand I“ din Iaşi (azi B.C.U.) medalionul Miron Costin, Richard P. Hette.
A.H. Golimas. Casele şi gropniţa lui Miron Costin în Iaşi. În: „Cetatea Moldovei“, Iaşi, nr. 7, 1941, p. 76.
George Oprescu. Sculptura statuară românească. ESPLA, Bucureşti, 1954, p. 83 Wladimir C. Hegel 1839–1918 a fost adus în
România de V.A. Urechia, la Iaşi în 1890 (?, p. 85 foto monumentul Miron Costin de la Iaşi.
Ion Cojocaru. Şcoli tehnice profesionale şi de specialitate din statul român 1864–1918. Editura Didactică şi Pedagogică, 1971, p.
65: s-a importat de la Liverpool, Anglia, o instalaţie de topire a metalelor pentru Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti. La expoziţia
cooperatiştilor din 1894, organizată în Bucureşti, şcoala a prezentat busturile Miron Costin, Mihail Kogălniceanu, Un doge veneţian
[informaţia la: A.N.-D.A.I.C., fond Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Diverse, dosar 525/ 1894, f. 149, nota 3: în atelierul Şcolii de
Arte şi Meserii din Bucureşti au fost turnate în bronz statuile Carol Davila, lucrare a lui Carol Storck, dezvelită la 16 octombrie 1903 în
faţa localului Facultăţii de Medicină; statuia C.A. Rosetti lucrare a lui W.C. Hegel; p. 66: după 1899 Şcoala Superioară de arte şi Meserii
din Bucureşti a fost mutată de la Filaret la Poilizu. [Biblioteca Centrală Pedagogică II 53.104].
Remus Niculescu, în: „S.C.I.A.“, seria „Arta plastică“, Bucureşti, anul 19, tom 27 [A.N. Biblioteca P II 492], p. 62 comanda făcută
la Paris de V.A. Urechia lui Wladimir C. Hegel pentru a realiza monumentul lui Miron Costin, urmând a fi terminat în 1888; p. 63
festivitatea dezvelirii a avut loc la 18 septembrie. Citează: „Universul“, Bucureşti, anul V, nr. 239, 20 septembrie/ 2 octombrie 1888;
„Familia“ anul XXIV, nr. 42, 6/ 18 octombrie 1888, p. 481–485.
Manuela Tănăsescu. Miron Costin. În: „Scriitorii români“, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.158–164.
George Buzdugan, Gheorghe Niculiţă. Medalii şi plachete româneşti. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 243 Medalia
inaugurării monumentului Miron Costin, gravor W. Hegel, bronz Ø 50 mm. datată: 22 august 1888.
D. Văcariu. O scrisoare privitoare la dezvelirea statuii lui Miron Costin de la Iaşi. În: „Cercetări istorice“, vol. II, Iaşi, 1971,
editat de Muzeul de Istorie a Moldovei. [A.N.-D.J. Bistriţa Năsăud, Bistriţa Biblioteca, fond Năsăud 2082, inv. 3.111] p. 385–386:
septembrie 1888 Comitetul de iniţiativă, avândul ca preşedinte pe Mihail Kogălniceanu, Nicolae Culianu, K. Calinderu, Nicolae Gane,
Bogdan P. Hasdeu, Nicolae Ionescu, Ştefănescu Melhisedec, Titu Maiorescu, Leon Negruzzi, A. Papadopol-Calimach, Dimitrie Sturdza,
Constantin Stăncescu, secretar V.A. Urechia. Fonduri obţinute prin subscripţie publică. Scrisoarea lui V.A. Urechia către N. Culianu
trimisă din Bucureşti la 9 septembrie 1888 TEXTUL citează printre cei care au contribuit substanţial şi pe Elena Cuza. Este prezentată
schiţa programului inaugurării întocmită de M. Kogălniceanu care urma să ajungă la Iaşi pe 12 septembrie 1888.
Ilie Corfus. O nouă pagină de cronică. În „Magazin istoric“, Bucureşti, anul V, nr. 8 (53), august 1971, p. 67 are reprodusă
imaginea unuia din basoreliefurile monumentului Miron Costin de la Iaşi. Redă scena lecturii poemului omagial de către autor, scriitorul
Miron Costin, în prezenţa la 1684 a regelui Poloniei Ioan Sobieski căruia îi era dedicată creaţia literară.
Salonul pictură sculptură a 25-a aniversare a Republicii, 1972–1973, Catalog, Justin Năstase, Miron Costin, piatră
1,05x0,50x0,50 m.
„Magazin istoric“, Bucureşti, anul XVII, nr. 9 (198), septembrie 1983, p. 4–9 referinţă la simbolurile Miron Costin de la: Galaţi
dezvelit la 17 octombrie 1893; Bacău dezvelit la 21 iunie 1896.
Emil Satco. Arta în Bucovina. vol. I, Suceava, 1984, p. 86–87 Vladimir Florea a realizat pentru Casa Dosoftei din Iaşi bustul
monumental Miron Costin.
Lidia Mihăilescu-Brânceanu. Demersurile lui V.A. Urechia pentru ridicarea statuii lui Miron Costin. În: „Revista Muzeelor şi
monumentelor“, seria „Monumente istorice şi de artă“, Bucureşti, nr. 2, 1984, p. 72–74. Referinţă la preocuparea Societăţii pentru
ridicarea unei statui lui Miron Costin. Este menţionat comitetul diriguitor: D.A. Sturdza, B.P. Hasdeu, Ştefănescu Melhisedec, I.
Kalinderu, A. Papadopol-Calimach, A. Odobescu, N. Gane, N. Ionescu, N. Culianu, T. Maiorescu, C.D. Stăncescu, preşedinte M.
Kogălniceanu.
Dorina N. Rusu. Istoria Academiei Române – repere cronologice. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, 388 p., la p. 70: la
11/ 23 septembrie 1888 la solemnitatea dezvelirii monumentului Miron Costin de la Iaşi Academia Română a fost reprezentată prin
academicianul Nicolae Ionescu.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxciv
MIRCEA cel Bătrân/ Mircea cel Mare (–31 ianuarie 1418, înmormântat în pronaosul ctitoriei sale
biserica mănăstirii Cozia).
În secolul al XVI-lea pictorul în frescă Dobromir din Târgovişte a realizat în incinta bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş
tabloul evocându-l pe Mircea Voievod. Anticipând demolarea pentru reconstrucţia bisericii s-a procedat la salvarea vechii picturi, panoul
fiind ani de zile păstrat şi expus în patrimoniul Muzeului Religios, de unde, după 1948 a ajuns la Muzeul Naţional de Artă.
În casa muzeu „Teodor Aman“ din Bucureşti un medalion Mircea Voievod, dăltuit în lemn de artistul Theodor Aman.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al. Saint Georges, inv., dosar 94, cutia 15 macheta realizată de sculptorul Constantin Bălăcescu
pentru monumentul Mircea Voievod de la Tulcea; foto din atelierul artistului având în fundal statuia turnată în gips, încadrată de alte
lucrări în diverse stadii de realizare.
1904 la Tulcea monumentul Mircea Voievod, bronz, Constantin Bălăcescu. Domnul era redat în picioare purtând armura epocii
ţinând în mână buzduganul. Soclul a fost realizat cu piatră de râu. Monumentul a fost distrus de ocupanţii bulgari în 1916.
A.N.-D.J. Iaşi, fond Universitatea Alecsandru Ioan I. Cuza, dosar 757/ 1909–1910, f. 13–14 oferta formulată de sculptorul
Constantin Bălăcescu pentru realizarea monumentului Mihail Kogălniceanu din Iaşi cuprinde şi o listă a unor lucrări anterioare printre
care şi monumentul Mircea cel Mare din Tulcea.
„Albina“, Bucureşti, anul XVI, nr. 21, 24 februarie 1913, p. 936 foto monumentul Mircea Voievod de la Tulcea realizat de
Constantin Bălăcescu.
A.N.-D.A.I.C., fond Casa Şcoalelor, dosar 1654/ 1917 monumentul Mircea cel Bătrân de la Tulcea.
A.N.-D.M.B., Comisiunea Monumentelor Istorice, inv. 413, dosar 134/ 1918, f. 4 la 18 ianuarie 1918, referitor la situaţia de la
mănăstirea Cozia unde au fost profanate mormintele; se solicita o promptă intervenţie pentru protejarea mormintelor. Este amintită
iniţiativa de a comemora împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Mircea Vodă; f. 53 raportul din 23 februarie 1918 referitor la
comemorarea lui Mircea Voievod la mănăstirea Cozia, la 13 februarie 1918.
A.N.-D.A.I.C., fond Ministerul Instrucţiunii, dosar 545/ 1923 Actul comemorativ din 5 noiembrie 1923 consemna punerea pietrei
fundamentale a construcţiei liceului şi Şcolii comerciale „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa. Solemnitatea a fost onorată de participarea
ministrului dr. Constantin Angelescu. Actul a fost semnat de participanţi.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 357/ 1927, f. 1–8 corespondenţa purtată între 3
ianuarie 1927 şi 2 aprilie 1927 din Tulcea pentru restaurarea monumentului Mircea Voievod şi strângerea de fonduri pentru realizarea
monumentului Eroilor tulceni din primul război mondial.
George Oprescu. Ştiri contemporane despre artele plastice din România între 1890–1909. În: „Analecta“, vol. III, Bucureşti,
1946, p. 130 referinţă la monumentul Mircea Voievod de la Tulcea distrus de ocupanţi în primul război mondial.
A. Nor. Din trecutul nostru, Căile de lumină şi jertfă ale neamului: Mircea Vodă cel Mare. În: „Albina“, Bucureşti, anul XXXVII,
nr. 34, 31 august 1934, p. 3 foto Mircea Vodă cel Mare.
Piatra tombală realizată din iniţiativa Comisiunii Monumentelor Istorice, aşezată şi sfinţită pe mormântul ctitorului bisericii
mănăstirii Cozia la 15 mai 1938. Vechea piatră a fost distrusă de profanatorii mormântului în 1917 în timpul ocupaţiei inamice. Textul noii
inscripţii a fost redactat de Nicolae Iorga astfel: Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea Domnul Ţării Româneşti adormit în anul 1418.
A.N.-D.M.B., Comisiunea Monumentelor Istorice, inv. 413, dosar 228/ 1938, f. 2, 3. Acţiunea solemnă din 15 mai 1938 de
reînhumare a osemintelor lui Mircea cel Bătrân la mănăstirea Cozia în incinta pronaosului bisericii. Au participat: Nicolae Iorga, Nicolae
Popescu, Ioan Lupaş; f. 2, 3 Programul ; f. 4 cupuri din presă referitoare la eveniment; f. 5–19 relatări din ziare.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosarele 193/ 1939, f. 116 Adresa Ţinutului Dunărea de Jos din 12 iulie 1939
referitoare la statuia monumentală din Piaţa Mircea din Tulcea. Fondurile necesare lucrării au fost obţinute: 100.000 lei de la Rezidenţa
Regală+sume acordate de diverse ministere+sumele acordate benevol+donatori. În fruntea comitetului a fost desemnat Armand Călinescu;
f. 117 plan de situaţie al amplasamentului statuii Mircea Voievod în Piaţa Mircea.; ciorna răspunsului M.C.A.,D.A. prin care a fost acordat
consimţământul pentru constituirea comitetului de iniţiativă; 72/ 1939, f. 90 ibidem; 104/ 1939, f. 112 Ţinutul Dunărea de Jos către
M.C.A. la 28 martie 1939 înainta programele pentru ridicarea monumentului Mircea cel Bătrân la Tulcea. C.S.M.P., jurnalul 549, din 5
septembrie 1939; f. 114–116 Programul Mircea cel Bătrân, Tulcea.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosarele 878/ 1939, f. 2–19 PV pentru alegerea
Comitetului pentru ridicarea monumentului Mircea Voievod. Preşedinte a fost ales Constantin C. Giurescu, rezidentul Ţinutului Dunărea
de Jos; 920/ 1940, f. 1–18 fonduri pentru monumentul Mircea Voievod.
A.N-D.M-B., fond Ateneul Român, dosar 5/ 1939 f. 38 Ţinutul Dunărea de Jos solicita conducerii Ateneului Român la 31 august
1939 programarea spaţiului expoziţional al Rotondei pentru perioada 10–20 ianuarie 1940 urmând să expună machetele participanţilor la
concursul care să-l definească pe realizatorii monumentelor: Ştefan cel Mare de la Chilia Nouă şi Mircea cel Bătrân de la Tulcea.
„Gazeta municipală“, Bucureşti, anul XI, nr. 543, 18 octombrie 1942, p. 2 Restaurantul „Mircea cel Mare“, Bd. Elisabeta sub
Cercul Militar. [A.N. Biblioteca P III 75].
A.N.-D.A.I.C., fond Pantelimon Halippa, inv., dosar 1035/ 1918–1919 Invitaţie la Biserica Albă din Calea Victoriei din Bucureşti
pentru a participa la pomenirea lui Mircea cel Mare, manifestare organizată de Dobrogea Românească D 13 februarie 1944 la împlinirea a
526 de ani de la moartea domnului. Semnatari ai invitaţiei academician prof. Constantin Moisil şi prof. univ. C. Brătescu.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosarele 36/ 1944, f. 204 fişa de înscriere la Salonul Oficial 1944 a sculptorului
Victor Olteanu, locuind în comuna Militari, realizator al lucrării Mircea cel Mare = Respins.
Pavel Chihaia. Observaţii asupra portretelor lui Mircea cel Bătrân şi doamnei Mara de la Brădet. În: „S.C.I.A.“, seria „Arta
plastică“, Bucureşti, nr. 1, 1960, p. 253–258 descrie portretelor realizate la 1761 pe care le consideră convenţionale.
Alina Ioana Şerbu. Marius Butunoiu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1983, 104 p., la p. 78, proiect de monument, 1962. La Ministerul
Apărării Naţionale; p. 66 bustul Mircea cel Bătrân.
Marin Mihalache. Oscar Han. Editura Meridiane, Bucureşti, 1985, 103 p., la p. 93 Mircea cel Bătrân, bronz, 1964.
A.N.-D.A.I.C., fond U.A.P., dosar 34/ 1968–1970: Mircea cel Bătrân, lucrare încredinţată spre realizare pentru Parcul din Cozia,
oraşul Călimăneşti, jud. Vâlcea, lui Ion Irimescu, macheta 1967, termen execuţie definitivă 1968.
F.T., M.C., p. 320–321 la Râmnicu Vâlcea în parcul central, statuia Mircea Voievod, piatră [eroare este bronz], Ion Irimescu,
1966.
Constantin Marinoiu. Itinerare vâlcene. p. 51 în Râmnicu Vâlcea pe terasă, azi Piaţa Mircea cel Mare, statuia Mircea cel Bătrân,
Ion Irimescu.
Pentru Constanţa: Oscar Han macheta 1968, execuţia 1970 monumentul Mircea cel Bătrân.
Mircea Grozdea, Mac Constantinescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972, foto, p. 30 macheta Mircea cel Bătrân, piatră.
În 1966 la Râmnicu Vâlcea a fost dezvelită în parcul din zona centrală statuia Mircea cel Bătrân, bronz, Ion Irimescu.
C. Gibescu. O statuie a lui Mircea cel Bătrân la Râmnicu Vâlcea. În: „Orizont“, Râmnicu Vâlcea, anul II, nr. 153, 25 aprilie 1969.
A.N.-D.A.I.C., fond U.A.P., dosar 34/ 1968–1970: pentru Târgovişte i-a fost comandată o lucrare Mircea cel Bătrân sculptorului
Ion Irimescu care urma să prezinte macheta în 1968, execuţia fiind planificată pentru 1970.
Florian Tucă, Mircea Cociu. Monumente ale anilor de luptă şi jertfă. Editura Militară, Bucureşti, 1983, 447 p., la p. 370: la 29
noiembrie 1968 la Târgovişte lângă gara C.F.R. Sud a fost dezvelit bustul Mircea cel Bătrân, piatră cenuşie, Ion Irimescu.
G. Mihăescu, E. Fruchter, C. Manolescu. Târgovişte, ghid de oraş. Editura Sport Turism, Bucureşti, 1982, p. 98 în faţa Gării
C.F.R. pe Bd. Castanilor, bustul Mircea cel Bătrân, piatră 1968, Ion Irimescu.
Expo judeţeană Alba Iulia, 1968, Catalog, Marius Butunoiu, Mircea Vodă, gips patinat 1,300x0,800 m.
Octavian Barbosa. Dicţionarul artiştilor români contemporani. Editura Meridiane, Bucureşti, 1976, 536 p., la p. 88–89 Marius
Butunoiu are la Costineşti, jud. Constanţa lucrarea Mircea cel Bătrân.
Salonul pictură sculptură municipiul Bucureşti, 1969, Catalog, Cristea Grosu, Domnitorul Mircea, gips 1,80x1,90x0,70 m.
„Arta“, Bucureşti, anul XVI, nr. 7, 1969, p. 15 Ion Irimescu, Mircea cel Bătrân.
A.N.-D.A.I.C., fond U.A.P., dosarele 34/ 1968–1970: pentru Turnu Măgurele în centru a fost încredinţată lui Oscar Han realizarea
statuii Mircea cel Bătrân în 1968; 141/ 1970, f. 3 Oscar Han a realizat statuia Mircea cel Bătrân, bronz.
F.T.,M.C., p. 395–396 În 1970 la Turnu Măgurele, jud. Teleorman, în Parcul central statuia Mircea cel Bătrân, bronz, modelată
de Oscar Han în 1967.
D. Almaş, I. Scurtu. Turism cu manualul de istorie. Bucureşti, 1973, p. 250 la Turnu Măgurele monumentul domnului Mircea
Voievod, bronz, Oscar Han.
Oscar Han, p. 93 dezvelirea statuii Mircea cel Bătrân, bronz, la Turnu Măgurele în 1967; p. 60, 62statuia bronz are circa 3 m.,
soclul piatră 1,70 m.
Octavian Barbosa, p. 226 Oscar Han la Turnu Măgurele are statuia domnului Mircea Voievod, bronz, 1967.
Judeţele Patriei Teleorman, monografie. Editura Politică, Bucureşti, 1980, p. 276 în Parcul central din Turnu Măgurele statuia
domnului Mircea Voievod, bronz, Oscar Han.
A.N.-D.A.I.C., fond U.A.P., dosar 34/ 1968–1970: pentru Constanţa i-a fost încredinţată lui Oscar Han realizarea unei lucrări
Mircea cel Bătrân pentru care în 1968 urma să prezinte macheta, iar execuţia era planificată pentru 1975.
Marius Butunoiu, p. 24, 66, 100 pentru Constanţa Mircea Voievod, marmură; p. 68 foto; p. 100 atribuie inaugurarea în 1974.
Octavian Barbosa, p. 88–89 Marius Butunoiu la Constanţa statuia Mircea Voievod.
F.T., M.C., p. 153 la Constanţa la Şcoala militară de ofiţeri activi de marină statuia Mircea VV, modelată de Marius Butunoiu,
dezvelită la 8 mai 1972.
F.T., M.C., p. 390 La 1 decembrie 1972 la Tulcea, în Piaţa Republicii solemnitatea dezvelirii monumentului cu statuia ecvestră
Mircea cel Bătrân, bronz, Ion Jalea.
Expo a 25-a aniversare a proclamării Republicii, decembrie 1972–februarie 1973, Catalog p. 22 Paul Vasilescu, Mircea cel Bătrân,
gips patinat 1,810 m. Muzeul de Artă Galaţi.
„Arta“, Bucureşti, anul XX, nr. 1–2, 1973, p. 22 Paul Vasilescu, Mircea cel Bătrân, gips, nedatat.
„Magazin istoric“, Bucureşti, anul VII, nr. 1 (70), mai 1973, p. 5 la Tulcea statuia ecvestră Mircea cel Bătrân, Ion Jalea.
Salonul pictură sculptură Municipiul Bucureşti, aprilie–mai 1974, sala Dalles, Catalog:
Strelian Bâscă, Domni pământeni: Basarab I şi Mircea, piatră 2,00x0,30x0,20 m.
Iosif Constantin, Mircea cel Bătrân, gips patinat 0,75x0,40x0,45 m.
„Arta“, Bucureşti, anul XXI, nr. 7, 1974, p. 6 la Tulcea statuia ecvestră Mircea cel Bătrân, Ion Jalea, 1973.
Paul Vasilescu, Mircea cel Bătrân.
„Arta“, Bucureşti, anul XXII, nr. 6, 1975, p. 10 Paul Vasilescu colaborând cu Mihai Buculei au modelat statuia ecvestră Mircea
cel Bătrân, foto p. 26.
„Arta“, Bucureşti, anul XXIII, nr. 2–3, 1976, p. 4–5 la Tulcea statuia ecvestră Mircea cel Bătrân, Ion Jalea.
Paul Vasilescu, Mircea cel Bătrân.
A.N.-D.A.I.C., fond U.A.P., dosar 34/ 1968–1970: pentru Huedin, jud. Cluj la Casa de Cultură s-a lansat pentru anul 1972 un
concurs de machete cu tema Mircea cel Bătrân urmând ca execuţia să fie finalizată în 1975.
Adriana Topârceanu. Dialog …, Ion Irimescu, Mircea cel Bătrân.
Expo anuală pictură sculptură, mai–iunie 1975, Catalog p. 37 Mihai Buculei în colaborare cu Paul Vasilescu Mircea cel Bătrân,
1975, bronz 0,650x0,530x0,290 m.
„Arta“, Bucureşti, anul XXII, nr. 6, 1975, p. 10 Mihai Buculei în colaborare cu Paul Vasilescu statuia ecvestră Mircea cel Bătrân,
bronz 0,650x0,530x0,290 m., 1975.
„Arta“, Bucureşti, anul XXIII, nr. 2–3, 1976, p. 4–5 Paul Vasilescu, Mircea cel Bătrân.
Expo pictură sculptură, 1976, Catalog p. 17 Paul Vasilescu, Mircea cel Bătrân, bronz 0,650x0,400x0,500 m., p. 56 foto = cap.
În 1977 a fost realizată o medalie Mircea cel Bătrân având pe avers monumentul de la Tulcea.
„Arta“, Bucureşti, anul XXIV, nr. 3, 1977, p. 14, Ilarion Voinea, Mircea cel Bătrân, gips patinat.
Expo anuală a artelor plastice, 1979, Catalog p. 19 Nuţu N. Emilian, Mircea cel Bătrân, bronz 0,380x0,121x0,320m.
P.D.P. Ploieşti.p. 85 Portrete domneşti: pe str. Poştei Nr. 19, în curtea Şcolii generale nr. 21 bustul Mircea cel Bătrân, amplasat
în 1980. Autor ???
„Arta“, Bucureşti, anul XXX, nr. 12, 1983, p. 24 Ion Jalea, statuia ecvestră Mircea cel Bătrân, Tulcea.
„Arta“, Bucureşti, anul XXXIII, nr. 4, 1986, p. 4 Ion Jalea, statuia ecvestră Mircea cel Mare, pentru Tulcea.
„Arta“, Bucureşti, anul XXXIII, nr. 6, 1986, coperta a IV-a Mircea cel Mare, Paul Vasilescu, gips.
„Arta“, Bucureşti, anul XXXIII, nr. 10, 1986, coperta I-a bustul Mircea cel Mare, Ion Irimescu.
„Arta“, Bucureşti, anul XXXIII, nr. 11, 1986, p. 2 Paul Vasilescu, Marele Mircea Voievod, foto.
Calendar 1987 la ziua de 31 ianuarie foto bustul Mircea cel Mare, Ion Irimescu.
„Arta“, Bucureşti, anul XXXV, nr. 2, 1988, p. 8 Ion Jalea, statuia ecvestră Mircea cel Mare, Tulcea.
TVR 30 noiembrie 1993 la Târgovişte dezvelirea monumentului cu statuia lui Mircea cel Bătrân în Piaţa Centrală a oraşului în
faţa Palatului Politic-administrativ, bronz. Lucrare modelată de Gabriela Manole Adoc.
Radio 15 noiembrie 1997 la Ploieşti la Şcoala generală „Mircea cel Bătrân“ solemnitatea dezvelirii bustului Mircea cel Bătrân,
realizare a fostului elev al şcolii, sculptorul ……
A.R. – I.R., vol. IV, p. 861.
Virgiliu Z. Teodorescu. Mircea Voievod – „cel Bătrân“ sau „cel Mare“? Pledoarie pentru a-i acorda domnitorului Mircea
Voievod epitetul „cel Mare“. În: „Bucureşti, Materiale de istorie şi muzeografie“, vol. XVIII, Muzeul Municipiului Bucureşti, Bucureşti,
2004, p. 344–350.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxcv
Pavel/ Paul/ CHINEZU (?–1494) comandant român, cneaz, apărător al teritoriului carpatic în zona
dunăreană. Comite al Timişoarei (1478–1494) În luptele pe care le-a condus împotriva incursiunilor otomane i-a învins la Câmpul Pâinii
în 1479, la Becicherec în 1482, la Belgrad în 1494.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 2 La Şibot, lângă gara C.F.R. monumentul, obelisc, 4,00m. evocând
lupta din 1479 de pe Câmpul Pâinii. Simbolul a fost ridicat prin contribuţia locuitorilor jud. Hunedoara. ???
D. Almaş, I. Scurtu. Turism cu manualul de istorie. Editura Albatros, Bucureşti, 1973, p. 120: la Cluj monumentul din centrul
oraşului, de lângă catedrală are în compoziţia realizată de Ioan Fadrusz: statuia ecvestră redându-l pe regele Matei Corvin încadrat de
comitele Timişoarei Paul Chinezu, principele Transilvaniei Ştefan Bathory, guvernatorul Vienei Ioan Zapolya care omagiază pe viteazul
rege.
Judeţele Patriei, Alba, monografie. Editura Politică, Bucureşti, 1980, p. 229 În apropierea Gării C.F.R. Şibot monumentul dedicat
lui Pavel Chinezu.
F.T.,M.C., p. 143–144, Cluj monumentul Matei Corvin, componentele statuare concepute de Ion Fadrusz sunt turnate în bronz,
soclul – platformă din piatră. Impozantul monument a fost dezvelit în anul 1902.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxcvi
ŞARAGA familie de evrei implicaţi în actul cultural ieşean, relevând capacitate organizatorică,
capabili de a obţine bănuţ cu bănuţ pentru o anumită cauză, participanţi la strângerea de fonduri pentru realizarea de monumente, editori
de cărţi, medalii. Librăria „Fraţii Şaraga – Iaşi“, fondată în anul 1877, a evidenţiat în decursul anilor preocupările lui Samoil Elias şi Aizic
Şaraga de promovare a comerţului cu cartea românească şi străină, precum şi comercializarea valorilor de anticariat, filatelie şi numismatică,
inclusiv medalistică.
Cronica numismatică şi arheologică, anul I, nr. 5, Bucureşti, septembrie 1920, p. 33 evocată contribuţia lui Şaraga la
popularizarea medalisticii.
I. Massoff. Strădania a cinci generaţii – monografia familiei Şaraga, Biblioteca Evreiască – Contribuţii la istoria evreilor din
România. Bucureşti, 1941, 126 p.+2 planşe+a arbore genealogic
– p. 60 la sfinţirea bisericii Mitropoliei Iaşi în 1887 fraţii Şaraga au realizat o medalie comemorativă având pe avers: catedrala
mitropolitană; pe revers textul: ÎNCEPUTĂ LA 1833 DE MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHE, INAUGURATĂ LA 23
APRILIE 1887 DE MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU, ÎN DOMNIA REGELUI CAROL I.
A.N.-D.M.B., fond Ateneul Român, dosar 7/ 1909–1910, f. 14.
– Medalia jubiliară de 25 de ani de domnie a regelui Carol I, 1891.
– pentru a contribui la finalizarea editării Uricariului, la moartea lui Teodor Codrescu, rămânând trei volume în manuscris fraţii Şaraga
au realizat o medalie comemorativă onorându-l pe ilustru bărbat pasionat de trecutul istoric. Colecţia Uricariul editată în 25 de volume,
ultimele 3 apărând sub îngrijirea prof. Gheorghe Ghibănescu.
– în 1904 la împlinirea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare medalia având pe avers: efigia lui Ştefan cel Mare, reluare a
imaginii din Evangheliarul de la Umor, pe revers: stema Moldovei, inspirată de o monedă de epocă. Medalia a fost realizată sub
auspiciile societăţii Liga Culturală.
– p. 62 În anii 1905–1906 3 medalii Vasile Alecsandri:
a) efigia lui Vasile Alecsandri şi textul cu cuvintele lui Carmen Silva: ÎN CUPA LUI DE AUR, EL BEA NUMAI
LUMINĂ;
b) Statuia Vasile Alecsandri, de la Iaşi;
c) Efigia lui Vasile Alecsandri, o harpă.
– 1906 medalia jubiliară în amintirea primei Expoziţii generale române din Bucureşti având pe avers: un arcaş, un dorobanţ şi un
muncitor şi textul: AM FOST SUNT ŞI VOI FI
– 1906 medalia populară a comunei Iaşi pentru cinstirea jubileului.
– 1906 medalia abdicării lui Cuza Vodă având pe avers: efigia lui Alecsandru Ioan I Cuza., iar pe revers textul: SUB A SA DOMNIE
S-AU SĂVÎRŞIT UNIREA PRINCIPATELOR 1859, SECULARIZAREA AVERILOR MĂNĂSTIREŞTI 1863,
ÎMPROPIETĂRIREA ŢĂRANILOR 1864
– p. 63–64 1907 Medalia Luarea Griviţei şi eliberarea Bulgariei. Piesa a provocat reacţii externe de natură diplomatică şi o
largă discuţie în presa timpului. Având pe avers: efigiile ţarului Alexandru I şi al regelui Carol I, iar pe revers textul în limbile rusă,
română şi bulgară: ÎN AMINTIREA LUĂRII GRIVIŢEI ŞI A ELIBERĂRII BULGARIEI.
– p. 65 1909 Comitetul Corneliu Botez, prof. Gr. Forţu, C. Hamangiu, Gr. Trancu-Iaşi a iniţiat şi realizat o medalie Mihail
Eminescu pentru comemorarea a 20 de ani de la moartea sa. Având pe avers: efigia lui Mihail Eminescu, iar pe revers: o ramură de laur şi
o harpă, iar ca text o strofă din poezia La steaua: ICOANA STELEI … SEMNE.
– 1909 Medalia semicentenarului Unirii Principatelor. Având pe avers: efigia lui Alecsandru Ioan I Cuza încadrat de laur, a fost
realizată din iniţiativa ofiţerilor lui Alecsandru Ioan I Cuza.
– 1911 Medalia jubiliară – 75 de ani de la fundarea Academiei Mihăilene şi a 50 de ani de la înfiinţarea Universităţii din
Iaşi. Are pe avers: efigiile lui Mihail Sturdza, Alecsandru Ioan I Cuza, Carol I, iar pe revers: Palatul Universităţii.
– 1911 Medalia dezvelirii monumentelor Alecsandru Ioan I Cuza şi Mihail Kogălniceanu. Pe avers: efigiile Alecsandru Ioan I Cuza şi
Mihail Kogălniceanu. Textul: POPOARELE SE ONOREAZĂ ŞI PE ELE ÎNSĂŞI CÂND PĂSTREAZĂ ŞI ÎNCONJOARĂ CU
DRAGOSTE MEMORIA MARILOR LOR PATRIOŢI.
– p. 66 Medalia manevrelor regale din 1911.
– p. 67 Medalia Dreptul nostru 1913 evocând dreptul istoric al românilor asupra Dobrogei.
– p. 67 Medalia întoarcerii armatei române din Balcani, 1914. Aversul: Efigiile lui Mircea cel Mare şi Carol I cu datele
istorice: 1386–1418, 1913.
– Medalia Avântul Ţării, 1914, acordată ca decoraţie oficială, pe revers: o compoziţie alegorică aproape identică cu ce a de pe
medalia întoarcerii armatei române.
– în 1918 a realizat proiectele a 2 Cruci comemorative a Războiului 1916–1918. Ulterior Guvernul României a preluat modelele şi
l-ea realizat ca act recompensator. Cele două modele au fost înmânate: 1 exemplar regelui Ferdinand I şi un exemplar generalului H. Berthelot.
– p . 71 la 14 octombrie 1890 a fost inaugurat la Iaşi monumentul Gheorghe Asachi.
– p. 86 la Ploieşti în 1935 a fost inaugurat bustul I.L. Caragiale, amplasat în faţa liceului Sf. Petru şi Pavel.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxcvii
Presa timpului prelua asemenea reacţii, în arhive sunt numeroase memorii care declanşau anchete
finalizate cu măsurile cuvenite.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxcviii
Este epoca când cartea poştală ilustrată a adoptat ca subiect prioritar monumentul, cel mai adesea
ajungând să definească o localitate. Azi, parcurgând o asemenea colecţie remarci cu uşurinţă prezenţa în preajma monumentului a omului
în uniformă, poliţistul asigurător al ordinei publice. Acum, a cere unui reprezentant al ordinei publice să intervină împotriva actelor notorii
de agresare a monumentelor, primeşti, în cel mai fericit caz, clasicul stânga-n prejur, considerând că nu-i intră în atribuţiunile de serviciu,
el neavând şi calitatea morală de cetăţean al României.
mmmmmmmmmmmmmmmmcccxcix
Ne referim la modul cum, la sudul Dunării, în Bulgaria, monumentele de la Rahova şi Smârdan,
realizate de statul român pentru a-i cinsti pe ostaşii români căzuţi în lupta împotriva trupelor otomane (care a condus la autonomia
Bulgariei), în 1916, drept recunoştinţă, au fost aruncate în aer. De o asemenea măsură distructivă s-a bucurat şi monumentul de pe
colnicul Hoia de la Tulcea.
„Boabe de grâu“, Bucureşti, anul III, nr. 3, martie 1933, p. 183 realizator al stâlpului de la Rahova a fost sculptorul Karl Storck,
9,00 m.
A.N.-D.A.I.C., fond S.A.F., dosar Pensii 8 Dumitru Pavelescu Dimo, Memoriu de activitate, basorelieful Lupta de la Rahova,
bronz.
Ioana Cristache Panait. Monumente comemorative ale războiului de independenţă 1877–1878. În „Revista monumentelor“, seria
„Monumente istorice şi de Artă“, Bucureşti, nr. 2, 1977, p. 77–78 monument având ca simbol Victoria întruchipată de o femeie. Monumentul
domina oraşul. Soclu de piatră.
Monumentul „Independenţei“, Rahova, Karl Storck, soclu granit, statuia bronz, 1885.
Muzeul Arhivelor, Fototeca: Monumentul realizat la Rahova în memoria ostaşilor români. Fotografie.
Pictorul Nicolae Grigorescu a realizat tabloul Atacul de la Smârdan, lucrare de mari proporţii, comandată de Primăria Capitalei, la
care artistul a lucrat timp îndelungat precedând-o de o suită de schiţe. Azi la Muzeul Naţional de Artă.
P. Rădulescu. Monumentul Român de la Smârdan. În: „Albina“, Bucureşti, anul I, nr. 28–29, 11–12 aprilie 1898, p. 897–900. la
Smârdan, în mijlocul unor câmpuri de arătură, în apropierea fostelor fortificaţii, înconjurată de fortificaţii, la circa 300 m. de şosea se afla
casa paznicului plătit de România. Pe un soclu de piatră 10,00 m., statuia mărimea naturală, redând o femeie cu privirea îndreptată spre
întinsul Bulgariei ţinând sus în mâna dreaptă o faclă, iar cea stângă o are sprijinită de o spadă. Avea piciorul drept pe ţeava unui tun, iar pe
cele stâng pe lanţuri sfărmate, bronz. Întreg monumentul era încadrat cu lanţuri susţinute prin stâlpi mici de piatră. Pe piedestalul de piatră
era inscripţia: SMÂRDAN ANUL MÂNTUIRII 1878 IANUARIE 12 DÂNDU-ŞI VIAŢA BĂRBĂTEŞTE, AŢI DAT VIAŢĂ ŢĂRII
NOASTRE ŞI LIBERTATE BULGARIEI. ROMÎNIA RECUNOSCĂTOARE NU VĂ VA UITA NICIODATĂ , CEEA CE SE
DOBÂNDEŞTRE PRIN LUPTE CRÂNCENE, SE PĂSTREAZĂ CU SFINŢENIE. NAŢIUNILE CARE ÎNALŢĂ PE CEI CE
CU CREDINŢĂ LE SLUJESC, ÎŞI ASIGURĂ VIITORUL Realizare a sculptorului Storck, din Bucureşti, atât acesta cât şi cel de la
Rahova şi cel de la Griviţa au costat Ministerul de Război 180–190.000 lei. Referindu-se la starea cimitirului de la Smârdan se menţiona
că este neîngrijit. Erau 2 Cruci de marmură cenuşie. Se propunea deshumarea pentru a duce osemintele lângă monument. Pledoarie pentru
îngrijirea şi vizitarea de către români a monumentului.
„Boabe de grâu“, Bucureşti, anul III, nr. 3, martie 1933, p. 183 Karl Storck autor al stâlpului de la Smârdan, 9,00 m.
– Monumentul Independenţei de la Smîrdan a fost realizat în 1885 având soclul din granit şi statuia turnată în bronz, după
modelarea lui Karl Storck.
A.N.-D.A.I.C., fond S.A.F., dosar Pensii 8 Dumitru Pavelescu-Dimo, Memoriu activitate, basorelieful Luptele de la Smârdan,
bronz.
Virgiliu Z. Teodorescu. Cronică bucureşteană 1877–1878 – Locuri evocatoare. cuvânt înainte acad. Dan Berindei, Editura
Ministerului de Interne, Bucureşti 1997, 253 p.
A.N.-D.J. Galaţi, Inspectoratul General al Navigaţiei şi Porturilor, dosar 17/ 1900, f. 5–8 Corespondenţa Prefecturii jud. Tulcea cu
Inspectoratul General al Navigaţiei şi Porturilor în perioada 23–29 martie 1900 acţiunea iniţiată din 1898 referitoare la subscripţia pentru
realizarea monumentului Realipirii Dobrogei, la Tulcea.
A.N.-D.J. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, colecţia Vederi nr. 146 carte poştală ilustrată la monumentul comemorativ al Reanexării
Dobrogei, Tulcea, 1904. Editura Librăriei Maloskitsky, Tulcea.
Florica Cruceru. Monumentele Dobrogei. În: „Revista Muzeelor“, seria „Monumente Istorice şi de Artă“, Bucureşti, nr. 1, 1981, p.
12:
Ioan D. Neniţescu (1854–1902) prefectul jud. Tulcea acorda sprijin acţiunii Ligii pentru propăşirea Dobrogei, fondată la 1896 care
îşi propusese ridicarea monumentului comemorativ al Reanexării Dobrogei, prin subscripţie publică, piatra fundamentală a
monumentului fiind pusă încă din 1879 de către Mihail Kogălniceanu pe stânca „Hora Tepe“, adică „Colnicul Hora“. Dr. Carol Davila şi-a
depus atunci ca suprem omagiu decoraţiile sale. Monumentul a fost conceput şi executat parţial de sculptorul Giorgio Vasilescu (1864–
1898) şi terminat în 1899 de Constantin Bălăcescu care a respectat concepţia primului proiect. A fost modelat şi turnate componentele în
Italia la Milano şi Veneţia. A fost dezvelit la 2 mai 1904. Un obelisc prismatic având înălţimea de 22 m. executat în granit roşu. Pe cele 2
suporturi laterale au fost plasate, în dreapta statuia dorobanţului, având înălţimea de 5 m., iar în stânga un mare vultur. Constantin
Bălăcescu concomitent, între 1899–1901, a lucrat şi la statuia lui Mircea cel Bătrân, lucrare comandată de urbea tulceană. Acest
monument a fost dezvelit în aprilie 1904. În 1916 ocupanţii bulgari au distrus obeliscul cu statuia Dorobanţului cât şi pe cea a lui Mircea
cel Bătrân.
Sugestivă este descrierea formulată de N. Iorga în România cum era până în 1918, vol. II Moldova şi Dobrogea, Bucureşti,
1940, p. 303, foto: statuia.
F. [Fortunescu?!]. Odiseea unei statui a lui Cuza Vodă, în: „Realitatea ilustrată“, Bucureşti, anul XI, nr. 526, 17 februarie 1937, p.
8: Lucrarea executată de artistul sculptor Romanelli din Florenţa, acum 27 de ani aşteaptă să fie inaugurată. Acţiunea fusese declanşată din
iniţiativa lui Mişu Pop-Lăcriţa, fost deputat de Dolj. Oficialităţile s-au opus amplasării statuii în Piaţa Unirii. A fost nevoit ca la primirea ei să o
depoziteze într-o remiză a curţii sale din str. Sf. Dumitru. În timpul ocupaţiei ţării de către trupele inamice a fost ridicată şi pornită spre
topitoriile din Germania. Intervenţia promptă a lui Alexandru Marghiloman la mareşalul Makensenn a dus la restituirea ei, fiind pentru
următorii 19 ani depozitată în aceiaşi remiză. Primarul Constantin Negreanu a oferit soluţia unui alt amplasament, în piaţeta dintre
hotelurile „Minerva“ şi „New York“. Pentru realizarea soclului s-a folosit piatră de Gura Văii, fondurile necesare fiind oferite de primărie.
Foto: statuia pe soclu, având alături pe iniţiator Mişu Pop-Lăcriţa.
Tot în timpul ocupaţiei a fost distrus şi bustul poetului I.D. Neniţescu, lucrare modelată de Oscar Spaethe. Fusese amplasat în
Grădina Publică şi dezvelit în aprilie 1914. Vezi: „Lupta“, Tulcea, anul II, nr. 83, 10 noiembrie 1914, p. 3.
p. 13 Ideea cinstirii lui Mircea a fost reluată în perioada interbelică. Astfel din iniţiativa lui C.C. Giurescu în anii 1938–1939 s-a
declanşat acţiunea de strângerea sumelor necesare, iniţiatorul a donat 100.000 lei. Evenimentele au blocat această tentativă, trecând alte
bune decenii până în 1972 când în Piaţa Centrală a oraşului a fost înălţat un impresionant monument cu o statuie ecvestră modelată de Ion
Jalea.
A.N.-D.J. Iaşi, fond Universitatea Alecsandru Ioan I. Cuza, dosar 757/ 1909–1910, f. 13–14 oferta formulată de Constantin
Bălăcescu pentru realizarea monumentului Mihail Kogălniceanu din Iaşi cuprinde şi o listă a unor lucrări anterioare printre care şi
monumentul Mircea cel Mare din Tulcea.
Tot acolo artistul a finalizat monumentul Reanexarea Dobrogei realizat de George Vasilescu, integrând în compoziţia acestuia
marele Vultur cu aripile larg desfăcute.
G. Oprescu. Ştiri contemporane despre artele plastice în România între 1890–1909. În: „Analecta“, vol. III, Bucureşti, 1946, p.
110–111 referindu-se la componentele monumentului Reanexarea Dobrogei atribuie lui Constantin Bălăcescu ambele elemente
sculpturale, respectiv Dorobanţul şi Vulturul.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 818, dosar 61/ 1936, f. 86 Reanexarea Dobrogei, 1898 având baza de 13x13 m., înălţimea
de 19 m., refăcut în 1935.
F.T.,M.C., p. 393 la Tulcea monumentul 1877, George Vasilescu, dezvelit la 2 mai 1904, distrus în 1916 de ocupanţii bulgari,
refăcut în 1932 fără statui; în 1977 Cristea Grosu a refăcut şi statuile.
VZT 21 mai 1986, Tulcea monumentul Independenţei, obelisc placat cu marmură, flancat de un Dorobanţ şi un Vultur.. pe plinta
statuii textul: Reconstituire C. Grosu. Pe faţa obeliscului o ghirlandă şi 2 inscripţii. Cea din spate evocă momentul restaurării din 1977.
Fototeca Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, clişeele: 40343–78; 565.800 color, detalii Monumentul Independenţei de la
Tulcea.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 818, dosar 61/ 1936, f. 86 monumentul Mircea cel Bătrân, având baza platformei
piedestalului de 9x9 m., înălţimea piedestalului 7 m., 1902.
La 27 martie 1918 Regimentul Tulcea a primit Ordinul Militar Mihai Viteazul, înalta distincţie acordată pentru faptele de arme din
timpul războiului Vezi: Distincţii acum 65 de ani. În: „Pentru Patrie“ , Bucureşti, nr. 3 martie 1983.
A.N.-D.J. Tulcea, colecţia fotografii şi fotocopii: N.B.! datarea fotografiilor nu coincide cu informaţia de la monument !
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 357/ 1927, f. 1–8. La Tulcea în perioada 3 ianuarie–2
aprilie 1927 s-au desfăşurat acţiunile pentru strângerea fondurilor necesare pentru restaurarea monumentului Mircea cel Bătrân, distrus
de ocupanţii bulgari în 1916 şi pentru realizarea monumentului Eroilor tulceni.
Florian Tucă. În memoriam. Editura Militară, Bucureşti, 1971, p. 419 la Tulcea în cimitirul Eroilor Mausoleul unor Eroi din
Regimentele 33 şi 73 Infanterie.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 598/ 1932, f. 7 la 3 iunie 1932 Prefectura jud. Tulcea
se adresa preşedintelui Comitetului de iniţiativă pentru restaurarea monumentului Reanexarea Dobrogei cerându-i să întocmească un
istoric al problemei, să refere la componenţa comitetului şi sumele deja dobândite, aceste informaţii fiind cerute de la Cabinetul regelui
Carol al II-lea.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 670/ 1934, f. 15–16 la 5 septembrie 1934 din Tulcea
era înaintat un raport către C.M.I. referitor la distrugerile de monumente în timpul primului război mondial prin dinamitare de către
armatele bulgare. Se solicita reluarea lucrărilor de refacere.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 90/ 1938, f. 34 Prefectura jud. Tulcea coresponda cu comitetul pentru refacerea
monumentului Mircea cel Bătrân, distrus de inamic în 1916. Se solicitau date în vederea restaurării monumentului, fiind pusă întrebarea
dacă există machetele şi vechile devize. Totodată se interesa ce sculptor ar putea prelua lucrarea de restaurare a monumentului.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al. Saint Georges, inv., dosar 94, cutia 15 macheta statuii Mircea VV. pentru monumentul de la
Tulcea realizare a lui Constantin Bălăcescu, foto din atelierul artistului. În fundal se remarcă prezenţa unor busturi, medalioane etc.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 94/ 1938, f. 89 Memoriu întocmit la 21 septembrie 1938 referitor la starea
monumentului Reanexarea Dobrogei, distrus de ocupanţi în 1916. autorul acuză organele locale că au fost vândute resturile
monumentului. Metalul fiind folosit pentru monumente funerare la Tulcea şi Ismail; f. 90, 92 delegarea lui Ion Minulescu pentru a cerceta
situaţia.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 890/ 1939, f. 1–17 informaţii referitoare la acţiunea
de strângere a fondurilor necesare realizării Osuarului Eroilor tulceni.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 72/ 1939, f. 2 Analiza documentaţiei pentru preconizatul monument al
Întregirii Dobrogei a impus C.S.M.P., jurnalul 353, 27 ianuarie 1939 să-l respingă ca necorespunzător.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 878/ 1939, f. 2–19 documente elaborate între 12
mai–31 august 1939 la Tulcea referitoare la alegerea comitetului pentru ridicarea monumentului Mircea cel Bătrân la Tulcea.
Preşedintele comitetului: Constantin C. Giurescu, rezident regal al Ţinutului Dunărea de Jos.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 71/ 1939, f. 90, 151–152 C.S.M.P. jurnalul 549, 5 septembrie 1939 analizând
programului concursului pentru desemnarea realizatorului monumentului Mircea cel Bătrân de la Tulcea, a formulat o serie de observaţii
la articolele întocmite de comanditari pentru a asigura o eficientă alegere a sculptorului.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 103/ 1939, f. 116 Adresa Ţinutului Dunărea de Jos din 12 iulie 1939 referitoare
la monumentul Mircea cel Bătrân care urma să fie amplasat în Piaţa Mircea. Fondurile s-au obţinut: 100.000 lei de la Rezidenţa Regală,
sumele acordate de ministere, sumele benevole, donaţiile. În fruntea comitetului era ales Armand Călinescu; f. 117 Plan de situaţie al
amplasamentului monumentului Mircea cel Bătrân în Piaţa Mircea; ciorna răspunsului M.C.A.,D.A. acordând aprobarea pentru constituirea
comitetului.
A.N.-D.J. Galaţi, fond Rezidenţa regală a Ţinutului Dunărea de Jos, dosar 84/ 1939, f. 29–32 la 4 august 1939 Administraţia
Financiară se referă la problema subvenţiei de 100.000 lei pentru monumentele Ştefan cel Mare de la Chilia Nouă şi Mircea cel Bătrân de
la Tulcea.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 105/ 1939, f. 22 Şcoala comercială „Regele Carol I“ din Tulcea solicita
aprobarea pentru o Troiţă=Cruce monumentală din piatră artificială, circa 7.000 lei pentru cinstirea Eroilor 1916-1919; f. 23 schiţa
Crucii monumentale, proiect întocmit de atelierul „Felice Ruţă“ din Tulcea; f 112 Ţinutul Dunărea de Jos înainta la 28 martie 1939 către
M.C.A. programele pentru ridicarea monumentului Mircea cel Bătrân la Tulcea; f. 114–116 Programul monumentului Mircea cel
Bătrân pentru Tulcea.
A.N.-D.M.B., fond Ateneul Român, dosar 5/ 1939, f. 38 Ţinutul Dunărea de Jos solicita la 31 iulie 1939 conducerii Ateneului
Român pentru perioada 10–20 mai 1940 rotonda Ateneului Român pentru expunerea machetelor artiştilor sculptori concurenţi pentru
realizarea monumentului Mircea cel Bătrân pentru Tulcea.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 919/ 1940, f. 2 la 8 martie 1940 Cercul Cultural şi
artistic „Mihail Eminescu“ din Brăila se adresa Prefecturii jud. Tulcea solicitând sprijinul pentru organizarea unui spectacol în oraşul
Tulcea cu piesa Miss România, pentru a contribui la completarea fondului de realizare a monumentului Eroilor din Tulcea.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 920/ 1940: f. 1–7 situaţia fondurilor strânse pentru
ridicarea monumentului Mircea cel Bătrân.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 978/ 1941, f. 19 referinţă la monumentele din Tulcea
existente în 1941:
Monumentul Reanexarea Dobrogei, 1899, prin colectă publică, 4.000.000 lei, distrus de inamic în 1916, reconstruit în 1933
[parţial obeliscul, fără elementele sculpturale].
De asemenea isprăvi s-au preocupat şi ceilalţi inamici implicaţi în procurarea resurselor pentru industria de armament, bronzul
fiind deosebit de necesar. Ca atare, s-a confiscat metalul din turnătorii fie că era materie primă fie că era deja obiect de artă. S-au luat de
asemenea de pe piedestale lucrări evocând diverse personalităţi şi printr-o operaţiune meticuloasă au fost confiscate din gospodări cazane
şi alte obiecte de metal predilect aramă şi alamă. Într-o altă etapă, a disperării, s-a trecut la confiscarea clopotelor.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 70/ 1937, f. 36: la Plăineşti de la statuia ecvestră a generalului rus Suvorov
armata de ocupaţie germană a confiscat în 1917 bronzul rămânând numai piedestalul din piatră, granit de Finlanda, 6,50x6,00 m.. La
raportare se menţiona că autorul statuii din 1913 a fost un rus al cărui nume era necunoscut.
Precizăm că actualmente localitatea Plăineşti se numeşte Dumbrăveni, jud. Vrancea. Pe piedestalul iniţial a fost amplasat un nou
monument, modelat de Marius Butunoiu.
Sihlea jud. Râmnicu Sărat, azi Vrancea, cod 5311.
N. Iorga. Oameni cari au fost. vol. II, Bucureşti, 1935, p. 155–159, capitolul LV Un poet student Alexandru Sihleanu. Familia a
ridicat la Sihlea, jud. Râmnicu Sărat un monument.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 70/ 1937, f. 36 la Sihlea, jud. Râmnicu Sărat monumentul Al. Sihleanu a fost
„capturat“ pentru topit de către ocupanţi în 1917. Fusese realizat prin preocuparea familiei Grădişteanu. A rămas soclul având
1,30x0,55x0,60 m.
Mircea Dumitrescu. Drumuri turistice la sud estul Carpaţilor, Bucureşti, 1968 la Sihle – Râmnicu Sărat în faţa şcolii a existat
până la ocupaţia germană din 1916–1917 bustul poetului Alexandru Sihleanu 1834–1857. A fost topit pentru industria de armament a
Germaniei.
Virgiliu N. Drăghiceanu. 707 zile subt cultura pumnului german. Editura Cartea Românească, sediul Göbl-Rasidescu, Bucureşti,
str. Paris 16, 1920, 367 p. [Biblioteca Academiei Române II 61.974] O saga a durerilor îndurate, dar mai ales o demascare a sistematicii
agresiuni la adresa trecutului neamului românesc.
Archibald, G. Rădulescu. Porcii. vol. I–III, Bucureşti 1920–1921 impresii din timpul ocupaţiei . Note de om necăjit.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosarele 92/ 1938, f. 136 Directorul Şcolii primare din Berzasca, jud. Caraş a iniţiat
din 1921 realizarea monumentului Eroilor, acţiune întreruptă de prioritatea cumpărării clopotelor bisericii, cele vechi fiind luate de
ocupanţi. În 1927 a reluat iniţiativa, în 1931 avea 14.060 lei depuşi la Banca Populară. La 17 martie 1936 s-a constituit un comitet aprobat
de societatea „Cultul Eroilor“. Au ajuns la 30.000 lei propunându-şi realizarea unei replici micşorată a monumentului din Turnu
Măgurele, lucrare încredinţată spre realizare pietrarului Rafailă Radonici din Moldova Nouă pentru 32.000 lei, marmură albă de la Rusca
Montană, jud. Severin, treptele din gresie de Sviniţa. Era necesară procurarea vulturului din bronz; C.S.M.P. a examinat documentaţia,
jurnal 310; f. 136 textele inscripţiilor care urmau să fie gravate pe monument; f. 137–138 planul monumentului; 95/ 1938, f. 89 C.S.M.P.
jurnal 310, din 14 noiembrie 1938 proiectul monumentului aprobat cu modificări; 96/ 1938, f. 248 Şcoala la 2 noiembrie 1938 către
M.C.A. care prin C.S.M.P. jurnalul 310 la 14 noiembrie a aprobat condiţionat.
mmmmmmmmmmmmmmmmcd
De la depistarea şi marcarea mormintelor, amenajarea cimitirelor şi a mausoleelor care au reunit Eroi cunoscuţi şi
necunoscuţi, acţiunea de mare amploare a antrenat colectivităţile umane, societatea „Mormintele Eroilor“, devenită după un timp „Cultul
Eroilor“, S.O.N.F.R. care şi-a propus realizarea unui mare mausoleu la Mărăşeşti, acţiune care a stimulat şi Societatea „Mărăşti“ la
adoptarea unui complex plan de refacere a localităţii care, în acţiunea de înlăturare a inamicului, avusese de suferit o totală distrugere.
Enumerarea poate include acţiunile din multe alte localităţi de pe întreg teritoriul României.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdi
În al 3-lea deceniu al secolului XX localnicii din Bărcăneşti, jud. Ialomiţa au ridicat un modest
monument pentru cinstirea Eroilor. Trecerea anilor, inclusiv ai celor de dificultăţi financiare, dar mai ales remarca că în localităţile limitrofe
au fost ridicate falnice monumente, i-a determinat să hotărască înlocuirea acestui simbol cu un altul nou, folosind, ceea ce se putea folosi din
anteriorul monument. În acest sens s-au adresa sculptorului Ioan Iordănescu. Acesta a întocmit un proiect care a fost înaintat de beneficiari la
M.C.A. pentru avizarea cuvenită a C.S.M.P.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A., D.A., inv. 819, dosarele: 71/ 1939, f. 67 C.S.M.P. jurnal 521, 12 iulie 1939 referindu-se la preconizata
refacere şi completare a monumentului comisia aprecia că starea blocurilor de piatră nu permitea o asemenea rezolvare fiind
necorespunzătoare; f. 136 C.S.M.P. la 26 iulie 1939 prin jurnalul 544 relua a doua oară în discuţie proiectul lui I. Iordănescu
menţinându-se poziţia din jurnalul 521 din 12 iulie 1939; f. 254 C.S.M.P. apreciind că monumentul nu poate fi realizat din actualele
blocuri, conform proiectului I. Iordănescu însărcina pe arhitectul Gh. Ionescu să adapteze proiectul pentru a putea fi avizat. Se aproba
realizarea conform celor stipulate de Gh. Ionescu; 103/ 1939, f. 4, 5, 6, C.S.M.P. jurnal 580 din 3 octombrie 1939; foto prezintă obeliscul
existent la 1 iulie 1939 amplasat în faţa bisericii. Anexată cererea lui Ioan Iordănescu; f. 75 Memoriul lui Ioan Iordănescu prin care
prezintă vechiul monument realizat din blocuri de piatră neregulate, fără inscripţii, fără o formă arhitecturală. Arată că s-a angajat să facă
din respectivele pietre un alt monument. Propunerea a fost studiată de comisie la 12 iulie 1939, hotărârea consemnând-o în jurnalul 521; f.
76 conţine angajamentul sculptorului luat la 29 iunie 1939 pentru modificarea şi completarea monumentului. Preconiza să completeze cu un
vultur cu aripile desfăcute, piesă turnată în bronz. Urma să introducă trei plăci de marmură cu numele Eroilor şi o alta, tot de marmură, de
culoare închisă, urma să fie dedicată titlului monumentului. Se fixa ca termen de execuţie data de 15 octombrie 1939 pentru suma de
60.000 lei; f. 175, 176 planul monumentului analizat de C.S.M.P. cu jurnalul 580 din 3 octombrie 1939; f. 178 planul analizat de C.S.M.P.
jurnal 521 la 12 iulie 1939, f. 177 proiectul arhitectului Gh. Ionescu pentru modificarea monumentului de la Bărcăneşti; f. 179 Ioan
Iordănescu intervine în iulie 1939 pentru a obţine aprobarea modificării arătând starea în care a ajuns vechiul monument. C.S.M.P. prin
jurnalul 544 respinge propunerea lui I. Iordănescu; 104/ 1939, f. 57 memoriul lui I.I. referitor la situaţia monumentului în raport cu cele
preconizate de C.S.M.P. prin jurnalul 580 din 3 octombrie 1939. Reaminteşte că monumentul a fost ridicat cu 8–10 ani în urmă şi este
imperios necesar să fie modificat. Locuitorii doresc acest lucru dar n-ar concepe să fie îndepărtat. Revendică să se revină pentru a putea
trece la refacerea lui.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdii
Comisia Monumentelor Publice (C.M.P.) – Comisia Superioară a Monumentelor Publice (C.S.M.P.).
Comisia avea următoarea structură: Directorul Artelor, 2 sculptori, 1 pictor, 1 arhitect, 1 secretar din cadrul Direcţiei Artelor.
Precizare: în deceniul 4 au intervenit schimbări structurale în privinţa ministerelor: 1930 exista Ministerul Instrucţiunii Publice şi
al Cultelor; în 1931 Ministerul Instrucţiunii Cultelor şi Artelor cu respectivul Inspectorat al Artelor; care a preluat atribuţiile Serviciului
Artelor Frumoase şi Muzeelor din fosta Direcţie a Artelor, precum şi Arhiva fonografică şi Comisiunea pentru culegerea şi publicarea de
folclor muzical. În 1937 s-a constituit Ministerul Cultelor şi Artelor, ajungându-se, evolutiv, în 1938, la a avea în structură C.S.M.P. cu
atribuţiuni şi posibilităţi de intervenţie sporite.
La începutul anului 1930 a fost adoptat regulamentul C.M.P., şi a fost publicată o nouă decizie cu nr. 30.544 din 27 februarie,
publicată în „Monitorul Oficial“ nr. 52 din 5 martie 1930. Decizia cuprinzând 18 articole ilustrau forma de organizare şi atribuţiunile care
reveneau competenţei C.M.P.
Comisia şi-a îndeplinit misiunile încredinţate prin şedinţe de lucru în cadrul cărora erau luate în dezbatere dosarele monumentelor,
adoptându-se în funcţie de documentaţia înaintată de comanditari hotărârile necesare. Competenţa lui Ion Minulescu a asigurat o bună
desfăşurare a lucrărilor.
La propunerea C.M.P., M.I.P.C. a făcut intervenţiile prin adresele 73.715 din 4 iunie 1930 pe lângă Ministerul de Interne,
Ministerul de Război solicitând ca prefecţii, primarii, comandanţii militari din ţară să contribuie la respectarea tuturor prevederilor
regulamentului privind monumentele publice. Vezi dosarul 61/ 1933, f. 53, 53v. adresa 73.715 din 4 iunie 1930.
La 17 iunie 1936 Inspectoratul Artelor printr-un referat informa pe ministrul Cultelor şi Artelor despre precara situaţie a C.M.P. în
anul 1935 când fiind lipsită de fondurile necesare n-a putut reunii pe membrii la lucru astfel că dosarele respective erau în aşteptare.
Prompta măsură a ministrului a facilitat reuniunea C.M.P. la 20 iunie 1936.
În 1938 a intervenit o modificare a regulamentului, conferind comisiei un supliment de organizare a activităţii. Se reflecta
concludent experienţa dobândită, creşterea exigenţei, accentuându-se rolul concursurilor publice în promovarea noilor monumente. Înaltul
Decret Regal nr. 4.250 din 12 decembrie 1938 a condus la constituirea C.S.M.P. Vezi dosarul 87/ 1941–1942, f. 1.
O nouă reglementare a intervenit în 1941 prin decizia 62.439 în concordanţă cu Decretul 2.795 din 1941, publicat în „Monitorul
Oficial“, nr. 272 din 18 noiembrie 1941.
Pe termen de 5 ani au fost numiţi în comisie: sculptorii Frederick Storck şi Cornel Medrea, pictorul Ştefan Popescu, arhitecţii
Horia Teodoru şi Horia Creangă, directorul Artelor Ion Jalea, secretar subdirectorul Ion Paşa.
În 1944 din comisie făceau parte: Directorul administrativ al Artelor Ion Paşa, inspectorul general al Artelor Adrian Maniu, inspector al
Artelor Ion Gr. Popovici, sculptorul Mihai Onofrei.
Ioan Opriş. Alexandru Lapedatu în cultura românească. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996, 364 p.+planşe foto, la p. 132 la 25
martie 1928 arhitectul Duiliu Marcu a pledat pentru Comisia Superioară a Artelor pentru a stopa prostul gust. Citează: Biblioteca
Academiei Române, fond Alexandru Lapedatu, vol. XXIII/ 15.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Prefectura jud. Botoşani, dosar 65/ 1938, f. 12 M.C.A., D.A. la 25 august 1938 răspundea Prefecturii
jud. Botoşani precizând cui trebuie să solicite aprobările pentru ridicarea monumentelor, respectiv Comisia Monumentelor Publice.
A.N-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv., dosar 56/ 1939, f. 1 succint istoric al Comisiei: în anul 1893 a fost constituită Comisia
Monumentelor Publice care şi-a desfăşurat activitatea în domeniul restaurării şi conservării monumentelor. Pe parcursul anilor a devenit
Comisiunea Monumentelor Istorice. La 10 februarie 1939 prof. N. Iorga, preşedintele C.M.I. intervenea la M.C.A. pentru a fi schimbată
denumirea C.S.M.P. pentru a nu se provoca confuzii.
Virgiliu Z. Teodorescu Informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de către Comisia Superioară a Monumentelor Publice. În:
„Revista Arhivelor“, Bucureşti, anul XII, 1969, nr. 1, p. 129–134.
Niculae Niculae. Societăţi şi aşezăminte pentru ridicarea operelor comemorative de război. În: „Revista muzeelor şi
monumentelor – seria Monumente istorice şi de artă“, Bucureşti, nr. 2, 1977, p. 79–81.
Ioan Opriş. Comisia monumentelor publice şi activitatea ei. În: „Revista Arhivelor“, Bucureşti, anul LXV, vol. L, nr. 3, 1988, p.
267–276.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdiii
Circulara pentru identificarea monumentelor cu însemne monarhice a fost trimisă în teritoriu, declanşând
actul inchiziţional al îndepărtării tuturor elementelor care făceau aluzie la cele enunţate. Modul de aplicare s-a diferenţiat de la caz la caz.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdiv
Paul Abrudan. Pentru un monument lui Avram Iancu. Sibiu, 1972, 219 p. la p. 120: în mai 1929 a fost luată
hotărârea de a ridica un monument dr. Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, ucişi în toamna lui 1918. Citată: „Foaia poporului“ 12 mai 1929.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Prefectura jud. Botoşani, dosar 25/ 1933, f. 15: la 26 iunie 1933 Prefectura jud. Bihor care anterior lansase
invitaţia pentru 11 iunie la manifestările de la Beiuş pentru dezvelirea monumentului Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş anunţa amânarea acesteia.
Aducea la cunoştinţă că organizatorii au realizat şi pus în vânzare contra 100 lei medalia monumentului.
A.N.-D.J. Botoşani, Biblioteca inv. 2763 Prefectura judeţului Timiş-Torontal – Dare de seamă asupra activităţi şi realizărilor în
intervalul de la 5 noiembrie 1933 până la 31 decembrie 1935, Timişoara, 1936, p. 132: pentru monumentul Ciordaş, Bolcaş de la
Beiuş, Prefectura jud. Timiş a pus la dispoziţie 5.000 lei din bugetul 1933–1934.
A.N.-D.J. Suceava, fond 101, Prefectura jud. Rădăuţi, inv. 231, dosar 98/ 1933, f. 1: M. I., Direcţia administraţiei de stat la 26
iunie 1933 referinţă la serbările preconizate pentru dezvelirea monumentului C. şi B. de la Beiuş la data de 11 iunie 1933 care s-au amânat
pentru a căpăta un caracter naţional mai însemnat. S-a hotărât realizarea a 2.000 de medalii având reprezentarea monumentului. Medalia
urma să fie vândută cu 100 lei bucata urmând a fi plasată la cei interesaţi prin prefecturile judeţelor din ţară; f. 2 Prefectura jud. Bihor la 1
iulie 1933, Oradea transmitea pentru jud. Rădăuţi 10 bucăţi.; f. 3 repartizarea medaliilor pentru strângerea de fonduri; f. 23: ordinul M.I.
pentru popularizarea apelului Prefecturii jud. Bihor pentru monumentul de la Beiuş dedicat lui C. şi B.
Aurel Tripon. Monografia almanah a Crişanei. Oradea, 1936, p. 499, foto monumentul martirilor din Beiuş. [A.N.-D.J. Bihor–
Oradea, Biblioteca inv. 3040]
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 82/ 1934, f. 60–61 la Beiuş în 1934 bustul memorandistului Mihail Veliciu, cu
prilejul împlinirii a 40 de ani de la judecata sa. Vezi: „Universul“, Bucureşti, anul 51, nr. 292, 25 octombrie 1934 Dezvelirea
monumentului memorandistului Mihail Veliciu. Cuvântarea lui Alexandru Lapedatu,
Ioan Opriş. Alexandru Lapedatu. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996, p. 136, 174, 210.
„Realitatea ilustrată“, Bucureşti, anul VIII, nr. 406, 31 octombrie 1934, p. 13, foto solemnitatea dezvelirii. N.B. ! Este de fapt
monumentul de la Chişinău Criş.
„Albina“, Bucureşti, anul XXXVIII, nr. 23, 14 iunie 1935, p. 354 Pomenirea celor 2 mucenici români ucişi de maghiari în aprilie 1919: de
Ziua Eroilor solemnitatea dezvelirii monumentului Ion Ciordaş şi Nicolae Bolcaş la Beiuş în prezenţa ministrului Alexandru Lapedatu.
Faptul că în primul deceniu după cel de al doilea război mondial, dominantele comportamente anti româneşti au reuşit să înlăture
multe din monumentele ce nu le conveneau, etichetate ca „reacţionare“, „naţionaliste“ a condus la înlăturarea simbolurilor evocatoare ale
martirilor românismului. Au trebuit să treacă bune decenii ca alte realizări să readucă în atenţie pe aceşti înaintaşi.
„România Liberă“, Bucureşti, 3 decembrie 1985: Virgil Lazăr. Istorie încrustată în piatră, referinţă la solemnitatea dezvelirii
monumentului eliberatorilor Beiuşului şi a busturile Eroilor Ciordaş şi Bolcaş.
Radio Actualităţi 4 aprilie 1992: în comuna Lunca, jud. Bihor dezvelirea monumentului martirilor dr. I.C. şi N.B.
Radio Actualităţi. 25 aprilie 1996 la Beiuş, jud. Bihor dezvelirea monumentului martirilor dr. I.C. şi N.B. = Dulgheru ?
mmmmmmmmmmmmmmmmcdv
Virgiliu Z. Teodorescu. Arcul de Triumf – Contribuţii documentare. În: „Studii şi cercetări de
istoria Artei“, seria artele plastice, Bucureşti, nr. 1, 1969.
Virgiliu Z. Teodorescu. Arcul de Triumf din Bucureşti, simbol al cinstirii înfăptuitorilor Unirii. În: „Revista Arhivelor“, Bucureşti,
supliment, 1979, p. 245–246.
Virgiliu Z. Teodorescu. Arcul de Triumf un viitor muzeu naţional?!, interviu consemnat de Ioana Ursu în: „Magazin istoric“,
Bucureşti, anul XXVII, nr. 3 (312), martie 1993.
Virgiliu Z. Teodorescu. Arcul de Triumf. Editura Militară, Bucureşti, 1995, 71 p.
Virgiliu Z. Teodorescu. Muzeul Arcului de Triumf, interviu consemnat de Marina Preutu, în: „Nine o’ clock“, Bucureşti, anul VI,
nr. 1.150, 26–28 aprilie 1996, p. III
Arcul de Triumf îşi aşteaptă vizitatorii. În „Naţiunea“, Bucureşti, anul XIII, nr. 167,(633), 25 septembrie–1 octombrie 2002, p. 1.
referinţă la măsurile adoptate pentru a-l transforma într-un muzeu vizitabil.
2006 declaraţia formulată la începutul lunii mai 2006 de către primarul general al Capitalei integra între intenţiile referitoare la
monumente şi realizarea unui pasaj subteran care să a asigure accesul nestânjenit în incinta Arcului de Triumf.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdvi
VZT Monumentul Eroilor C.F.R. din Bucureşti prin modul de amplasare a impus autorilor tratarea
pentru a fi remarcat din mai multe direcţii. În compunerea sa sunt incluse trei compoziţii şi basoreliefuri evocatoare a participării celor
implicaţi în evenimentele anilor 1916–1919. Concursul pentru desemnarea câştigătorului i-a ales pe Ion Jalea şi Cornel Medrea.
A.N.-D.A.I.C., fond V.V. Răşcanu, Registrul Comenzi, f. 1 şi 126 monumentul Eroilor C.F.R., 1928–1929, 1930 bronz=600.000
lei.
Florian Georgescu, Ştefan Ionescu, Maria Cantili. Bucureşti oraşul nostru. Bucureşti, 1970, p. 33 Monumentul Eroilor C.F.R.
grup statuar alegoric, bronz, pe soclul din granit, ataşat un basorelief cu emblema C.F.R. Autori C. Medrea şi I. Jalea. Dezvelit în 1930.
F.T. In memoriam. Editura Militară, Bucureşti, 1971, p. 433.
F.T.,M.C., p. 98: Bucureşti, Piaţa Gării de Nord monumentul EROILOR C.F.R. 1916–1918, autori C. Medrea şi I. Jalea,
dezvelit 1930.
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumente dedicate ceferiştilor. În: „Cronica Română“, Bucureşti, anul X, nr. 3202, L 28 iulie 2003, p. 7.
Virgiliu Z. Teodorescu. Dreptul la replică – Pro Cornel Medrea. În: „Cronica Română“, Bucureşti, anul X, nr. 3204, m 30 iulie 2003,
p. 7.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdvii
Monografia monumentului Eroilor Aerului, Bucureşti, 1939, 23 p.+7 p. foto. [B.A.R. II 160.996 =
c.z. 725.945]
Colonel Corneliu P. Vasiu. Eroilor Aerului (Scurt istoric al monumentului). Editura Militară, Bucureşti, 1983, 112 p. citează:
„Revista Aeronautica Română“, Bucureşti, 1922; nr. 4 februarie 1923 la p. 15 machete cerute de iniţiatori lui Ion Jalea, Cornel Medrea,
Alexandru Severin, Ioan Dimitriu-Bârlad; concursul public cu machete expuse la Ateneul Român în iunie 1925 la care au participat 11
sculptori cu 14 machete.
A.N.-D.M.B., fond Ateneul Român, dosar 2/ 1925 datare după rezoluţie: 20 aprilie 1925 preşedintele comitetului pentru
monumentul Eroilor aviatori mulţumea conducerii societăţii Ateneul Român pentru punerea la dispoziţie a spaţiului de expunere a
machetelor participanţilor la concurs, urmând ca ziua concursului să fie 25 aprilie 1925. Rezoluţia face referinţă la expunerea în aceleaşi
condiţii ca şi în cazul concursului machetelor monumentului Cadrelor didactice; f. 38 se revenea cu o solicitare de spaţiu la 14
noiembrie 1925 pentru expunerea a 3–5 machete pentru perioada 20–30 noiembrie timp în care vor fi vizionate de preşedintele
comitetului, principele moştenitor; f. 51 la 9 decembrie 1925 se intervenea pentru a fi reţinut respectivul spaţiu de expunere şi în luna
decembrie. [VZT 17 noiembrie 1988]
„Universul“, Bucureşti 20 iunie 1925: sculptorii: I. Faur; Oscar Spaethe; Ioan Dimitriu-Bârlad; Spiridon Georgescu; Cornel
Medrea; Ioan Iordănescu; Horia Miclescu; Theodor Burcă; Lydia Kotzebue; Savargin.
La 21 februarie 1927 sculptoriţa Lydia Kotzebue obţinea din partea juriului premiul I, iar la 11 iulie 1927 contractul de realizare a
monumentului [L.K. (9 decembrie 1885 – 13 iunie 1944) căsătorită cu generalul de divizie Pavel Kotzebue, artistă plastică cu participare la
Salonul Oficial şi o expoziţie personală în 1926] la 27 octombrie 1927 juriul aprobă macheta definitivă a monumentului. p. 26: în toamna
anului 1928 în atelierul de la Obor a lucrat I. Fekete.
A.N.-D.A.I.C., fond V.V. Răşcanu, Registrul Comenzi f. 6v.–7; 103v,– 129v. monumentul Aviaţiei prin dr. I. Cantacuzino, 1929–
7 ianuarie 1930.
F.T.,M.C., p. 101–102 monumentul Aviatorilor din Bucureşti, Lydia Kotzebue 1930–1936.
Virgiliu Z. Teodorescu. Contribuţii la cunoaşterea autorului monumentului Eroilor Aerului din Bucureşti. În: Muzeul Naţional,
vol. IX, Bucureşti, 1997, p. 197–210+planşe.
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentul Eroilor Aerului. În: „Naţiunea“, Bucureşti, anul XIII, nr. 158(624), 24–30 iulie 2002, p. 3
(evocare a istoriei monumentului, definirea autoarei.)
mmmmmmmmmmmmmmmmcdviii
În perioada interbelică, şi nu numai, a existat o modă de a tot muta monumentele, de multe ori pierzându-
se urma acestora. Henri Stahl, un împătimit cercetător al monumentelor Capitalei le-a definit plastic „statui vagaboande“.
Exemplific cu soarta celor din grădina Ateneului Român care la momentul resistematizării zonei au fost împrăştiate, unele
ajungând în Grădina Cişmigiu, altele la Şosea şi multe risipindu-se.
Un monument este mărturia unei viziuni, a unei concepţii a epocii când a fost gândit, realizat şi amplasat. A-l condamna la
dispariţie îndepărtându-l, „depozitându-l“ este o gravă eroare, văduvind viitorimea de verigile evolutive a truditorilor acestui
neam. Virgiliu Z. Teodorescu.
Cităm în acest sens articolul elaborat de col. (r.) Ion Neacşu. Un monument rătăcit în istorie. În: „Buletinul Muzeului Militar
Naţional“, Bucureşti,vol. 3 serie nouă, 2005 p. 272–279. Autorul după o investigaţie complexă a reuşit să identifice componentele
monumentului dedicat cinstirii memoriei colonelului Ioan Emanoil Florescu, una din prezenţele îndepărtate din Grădina Ateneului
Român.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdix
Avântul Ţării, monument în Bucureşti dedicat Eroilor din campania anului 1913 având ulterior, în
decursul anilor, mai multe amplasamente.
A.N.-D.M.B., fond Prefectura Poliţiei Capitalei, inv. 112, dosar 82/ 1914–1915, f. 1–8 iunie 1914–17 martie 1915 Activitatea
comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului Avântul Ţării, în cinstea Eroilor din războiul din 1913.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al. Saint Georges, inv. 654, dosar 18/ 1911–1933, f. 185: „Ilustraţiunea“, Bucureşti, decembrie 1915,
p. 15: istoricul monumentului Avântul Ţării, preşedinte al comitetului de iniţiativă, colonel Victor Radovici. În august 1913 în tabăra de
la Frumoasa s-a constituit un comitet care a decis să ridice un monument în Bucureşti pentru comemorarea Eroilor morţi în 1913. A fost
lansat un concurs de machete cu participarea sculptorilor în iunie 1914. Juriul a fost format din: dr. Constantin I. Istrati, generalul Vasile
Zottu, sculptorul Frederic Storck, pictorul George D. Mirea, arhitectul Nicolae Nenciulescu şi colonelul Victor Radovici. Au fost expuse
34 de machete. Iniţial juriul s-a oprit la 3 machete, cele realizate de Horia Boambă, Ioan C. Dimitriu-Bârlad şi Emil W. Becker, aceştia
urmând ca în octombrie să prezinte machete refăcute în conformitate cu recomandările formulate de juriu. În octombrie au participat
numai Boambă şi Becker. Contractul i-a revenit lui Becker. Monumentul urma să aibă înălţimea de 8,50 m.=40.000 lei. Primăria a oferit
9.000 lei, iar 27.000 au fost strânşi pe liste de subscripţie. La data încheierii contractului mai erau necesari 4.000 lei. S-a decis ca numele
donatorilor a 1.000 lei să fie menţionate pe soclu. S-a decis ca amplasamentul să fie în Piaţa Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină din Calea
Griviţei.
Ştirea a fost redactată de col. Victor Radovici. Era anunţat şi un bal al „Cameliilor“, în sala Teatrului „Carol cel Mare“, beneficiul
servind la completarea fondurilor monumentului.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al. Saint Georges, inv. 654, dosar 18/ 1911, f. 15 cu „Ilustraţia“, Bucureşti, anul IV, decembrie 1915
Istoricul monumentului Avântul Ţării. La concurs au fost premiaţi participanţii: Becker Premiul I; Boambă Premiul II; Dimitriu Premiul III.
Carte poştală ilustrată: monumentul Avântul Ţării în primul amplasament din calea Griviţei în faţa Corpului II Armată înainte de
anul 1925. Carte poştală donată de iniţiatorul monumentului col. Radovici [Biblioteca Naţională a României, Colecţii speciale, Fototeca
(Aşezământul I.C. Brătianu – str. Amzei) F. 89428]
Grigore Ionescu. Bucureşti ghid. Bucureşti, 1938, p. 191 Monumentul Avântul Ţării, bronz, ridicat în 1924 pentru pomenirea
Eroilor din 1913 în amplasamentul din strada general Angelescu, ce conducea din calea Griviţei spre Spitalul Militar.
„Gazeta municipală“, Bucureşti, anul VII, nr. 352, 11 decembrie 1938, p. 3: statuia Avântul Ţării aflată în scuarul din faţa
Corpului II Armată, pe calea Griviţei, la intersecţia cu str. general Angelescu a fost mutată în Piaţa Valter Mărăcineanu în faţa Ministerului
Apărării Naţionale. [A.N. Biblioteca P III 75]
Henri Stahl. Statuile bucureştene. În: Gazeta municipală, Bucureşti, anul X, nr. 476, 22 iunie 1941, p. 1, 2, 3 referinţă la statuia
„vagaboandă“ Avântul Ţării din calea Griviţei din faţa Şcolii de Artilerie şi Geniu a fost mutată în Piaţa Valter Mărăcineanu între
clădirea Ministerului Apărării Naţionale şi clădirea Operei distrusă de cutremurul din 1940.
F.T.. In memoriam. Editura Militară, Bucureşti, 1971, 433 Piaţa Valter Mărăcineanu monumentul Avântul Ţării, E. W. Becker.
F.T., M.C., p. 100 monumentul Avântul Ţării, E.W. Becker şi arhitectul A. Culina.
Virgiliu Z. Teodorescu. Contribuţii la cunoaşterea activităţii sculptorului Emil W. Becker. În: „Muzeul Naţional Cotroceni, Studii
şi articole de istorie şi istoria artei“, Bucureşti, Editura Sigma, 2001, p. 452–467. Din motive de spaţiu tipografic au fost înlăturate notele
autorului din iniţiativa editorilor.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdx
Monumentul Corpului Didactic a fost rezultatul preocupărilor tuturor care, în calitate de oameni ai
şcolii au dorit să cinstească contribuţia învăţătorilor şi profesorilor la marea operă de apărare a gliei strămoşeşti fiind un permanent exemplu
pentru cei din jurul lor.
A.N.-D.A.I.C., fond Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, Dir. III–IV Învăţământ secundar şi Superior, inv. 532, dosar 263/ 1921, f.
45 Comitetul de acţiune pentru ridicarea unui monument comemorativ al membrilor Corpului Didactic morţi în război la 27 aprilie 1921
solicita ca cei care au contribuit financiar la susţinerea acţiunii să fie menţionaţi în coloanele „Buletinului Oficial“ al ministerului şi în
revista „Lamura“. Preşedinte D. Ionescu; f. 45 v. Referatul din 16 mai 1921şi adresa către „Buletinul Oficial“ pentru publicarea sumelor
celor care au subscris pentru monument. prof. univ. D. Ionescu, str. D.A. Sturdza.
A.N.-D.M.B., fond Ateneul Român, dosar 4/ 1922, f. 3, 14, 18: la februarie 1922 comitetul de acţiune pentru ridicarea
monumentului solicita conducerii societăţii Ateneul Român obţinerea spaţiului Rotondei pentru expunerea a 3 machete, ca apoi să revină
solicitând respectivul spaţiu pentru 4 machete. La 1 iunie 1922 Ministerul Instrucţiunii, direcţia Generală a învăţământului secundar şi
superior solicita Rotonda Ateneului Român în perioada 9–12 iunie 1922 pentru expunerea machetelor artiştilor participanţi la concursul
pentru monumentul comemorativ al membrilor Corpului Didactic de toate gradele căzuţi în războiul pentru întregirea Neamului. Ulterior
revenea solicitând spaţiul în perioada 9–12 iunie 1922 pentru a expune macheta preconizatului monument conceput de Dimitrie Paciurea
Imaginea acestei machete a fost reprodusă în „Revista Muzeelor şi Monumentelor“, Bucureşti, nr. 2, 1988. Semnificativă a fost reacţia
pictorului Ştefan Dimitrescu care, în cronica artistică: Odiseea unui monument, reproşa juriului examinator că n-a înţeles mesajul
machetei lui Dimitrie Paciurea şi Cornel Medrea. A fost pentru cronicar şi prilejul de a analiza şi modul defectuos de declanşare a
concursului. Vezi: „Flacăra“, Bucureşti, anul VII, nr. 27, 7 iulie 1922, p. 431–432 redând inclusiv macheta monumentului. Peste ani
„Plastica“, revista generală de artă, Bucureşti, anul 1, nr. 2 august–septembrie 1934, p. 3 reda macheta realizată pentru respectivul concurs
de sculptorul Alexandru Severin.
Problema financiară a antrenat la o diversificată acţiune cadrele didactice din mediul urban şi rural al ţării. Tabele întocmite de
preturile şi plăşile din judeţul Bistriţa consemnau sumele subscrise pentru monumentul cadrelor didactice care urma să fie ridicat în
Bucureşti. Vezi: A.N.-D.J. Bistriţa Năsăud, Bistriţa, fond Prefectura jud. Bistriţa, dosar 116/ 1923, f. 8–21.
La 19 februarie 1924 Comitetul de iniţiativă a solicitat M.C.A. contribuţia materială pentru realizarea monumentului Vezi: A.N.-
D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A, inv., dosar 117/ 1924, f. 7, revenind apoi în luna octombrie a aceluiaşi an pentru a solicita spaţiu pentru
perioada 25–30 octombrie 1924.Vezi: A.N.-D.M.B., fond Ateneul Român, dosar 1/ 1924–1928, f. 8, ibidem dosar 2/ 1925 consemnând
noua etapă de expunere la 25 aprilie 1925; A.N.-D.A.I.C., fond Ministerul Instrucţiunii, inv. 713, dosar 403/ 1925, f. 18: la 9 iunie 1925
un nou Apel pentru ridicarea unui monument comemorativ al membrilor Corpului didactic, de toate gradele, căzuţi în războiul pentru
întregirea neamului şi înfiinţarea unui orfelinat pentru copii lor. Preşedinte al Comitetului de acţiune prof. univ. D. Ionescu, senator D.
Ionescu. Menţiune între membrii comitetului era şi dr. Sextil Puşcariu, preşedintele Asociaţiei profesorilor universitari. Pe verso lista de
subscripţie nr. 11.697 care a fost completată în Parohia Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ.
Concomitent demersuri pentru expunerea machetelor pentru monumentul Cadrelor didactice în Rotonda Ateneului Român în
perioada 10–20 iunie 1925. Conducerea Ateneului Român aprobă găzduirea.
În evidenţa Turnătoriei V.V. Răşcanu & Comp. care a realizat transpunerea modelajului în metal este înregistrat ca autor Artur
Verona în 1930.
A.N.-D.A.I.C., fond V.V. Răşcanu, Registrul Comenzi, f. 5v–6 macheta monumentului Corpului didactic realizată de Artur Verona,
1929–1930, bronz=20.000 lei, 7 ianuarie 1930.
A.N.-D.A.I.C., fond V. V. Răşcanu, Fotografii T 2/ 52. În epocă se făcea şi menţiunea că monumentul a fost modelat de Cornel
Medrea după schiţa desenată de Artur Verona.
Adina Nanu, Doina Mândru. Ion Lucian Murnu. Editura Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 18 referinţă la realizatorul lucrării în
persoana lui Ion Jalea inspirat de desenul lui Artur Verona. A fost soluţia care a întrerupt în epocă declanşata campanie pro şi contra pentru
una sau alta din variante. Pe această cale a fost înlăturată sursa de tensiune la care mulţi, prea mulţi au găsit cu cale să aibă ceva de
comentat. Finalizarea şi aducerea în forul public i-a asigurat un demn şi proporţional amplasament în zona laturii nordice a Pieţii Victoriei
pe spaţiul verde dintre şoseaua Kiseleff şi şoseaua Jianu, devenită în acelaşi deceniu şoseaua Aviatorilor. Din păcate, ca şi în multe ale
situaţii prezenţa i-a fost afectată de o soluţie care a dus la pripita îndepărtare, fără a decide unde va fi concomitent reamplasat
monumentul. Înlăturat pentru a face loc monumentului regelui Ferdinand I, conceput modelat şi preconizat în respectivul amplasament de
către Ivan Mestrovič, odată ridicat noul monument a nemulţumit, ca amplasament pe mulţi, inclusiv pe autor determinând o reamplasare
pe o nouă vatră ce s-a dovedit şi ea a avea beteşugurile care diminuau calităţile monumentului. Între timp, monumentul cadrelor didactice,
fără cauze justificate s-a distrus.
Petre Oprea. Istoria turnătoriilor artistice în bronz din Bucureşti. În: „Revista Muzeelor“, Bucureşti, nr. 1, 1969, p. 3–38.
Virgiliu Z. Teodorescu. Contribuţii la istoricul turnătoriilor artistice din România. În: „Muzeul Naţional“, vol. X, Bucureşti,
1998, p. 181–188.
Virgiliu Z. Teodorescu. Istoria ca actualitate: Simboluri ale cinstirii revoluţionarilor din rândul cadrelor didactice. În:
„Republica”, Bucureşti, anul II, nr. 212, 3 iunie 1998. p. 6.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxi
Acţiune tărăgănată ca urmare a evenimentelor războiului, birocraţiei şi chiar a acel ceva care ne determină
poziţii distructive. Corespondenţa între terţe instituţii pe parcursul anilor războiului este concludentă. După război componentele salvate
n-au mai permis reluarea problemei reamplasării.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxii
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 90/ 1937, f. 47 Corespondenţa între P.M.B. şi
M.C.A. referitoare la amenajarea Pieţii Victoriei pentru amplasarea monumentului regelui Ferdinand I, realizare a sculptorului I.
Mestrovič.
„Universul“, Bucureşti, anul 55, nr. 197, 23 iulie 1938, p. 6 Sculptorul Mestrovič a terminat macheta monumentului Ferdinand I.
La Split macheta urma să fie vizionată şi avizată de o comisie din România.
A.N-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 128/ 1938, f. 3, 3v., 10, 15 La 17 august 1938 D.A. a stabilit componenţa
Comisiei de receptare a machetelor realizate de sculptorul Ivan Mestrovič pentru monumentele regilor Carol I şi Ferdinand I. Preşedinte
V. Cioflec, critic de artă; N.C. Davidescu, secretar general M.C.A.; membrii: sculptorii C. Medrea şi Miliţa Petraşcu; pictorul Jean Al.
Steriadi; arhitectul G. Ionescu; secretar N. Rusu Crutzescu din Contenciosul M.C.A.
„Universul“, Bucureşti, anul 55, nr. 222, 17 august 1938, p. 8 Comisia specială a M.C.A. pentru recepţionarea machetei
monumentului regelui Ferdinand I, condusă de Virgil Cioflec urma să plece la Split la începutul lunii septembrie.
Statuia regelui Ferdinand I. În: „Gazeta municipală“, Bucureşti, anul VII, nr. 343, 9 octombrie 1938, p. 4. S-a aprobat turnarea în
bronz de către M.C.A., după modelele sculptorului I. Mestrovič. Măsuri pentru amenajarea Pieţii Victoriei.
Statuile regilor Carol I şi Ferdinand I. În: „Gazeta municipală“, Bucureşti, anul VII, nr. 353, 18 decembrie 1938, p. 4. Un plan de
sistematizare a Pieţii Victoriei realizat de sculptorul Ivan Mestrovič. Piaţa Palatului se reamenaja conform planului aprobat la începutul
anului 1938. [A.N. Biblioteca P III 75]
Virgiliu Z. Teodorescu, Contribuţii la istoria unor monumente dedicate cinstirii regelui Ferdinand I, în:”Acta Moldaviae
Meridionalis“, Vaslui, nr. XXII–XXIV, vol. II, 2001–2003, p. 747–764.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxiii
Ivan MESTROVIČ (15 august 1883, Vrpolje, Slovenia – 1962, South Bend – SUA, rămăşiţele
pământeşti aduse în mausoleul familiei din Otavice) familia era din părţile Dalmaţiei, de la Zagora, Croaţia; studii de artă plastică la
Viena. Sculptor, pictor şi grafician croat. Opţiuni pentru sculptura monumentală.
O lucrare de amploare pentru România a fost lansată de un comitet de iniţiativă, la jumătatea deceniului al patrulea, pentru a
aduce în forul public bucureştean monumentul cinstirii memoriei lui Ion I.C. Brătianu. În acest caz sculptorul Ivan Mestrovič a realizat,
dăltuind în granit meteoritic, o sugestivă statuie şi un bust de interior. Modul cum au fost apreciate aceste lucrări, experienţa dobândită în
relaţiile cu acest sculptor, a condus la adoptarea deciziei ca şi monumentele regilor Carol I şi Ferdinand I să-i fie încredinţate spre
realizare. După tatonări şi lansarea comenzilor de către statul român, pentru monumentele Carol I şi Ferdinand I, a fost încheiat contractul
şi desemnată comisia pentru recepţia machetelor modelate din pământ, în atelierul său de la Split. În urma constatărilor, comisia a
recepţionat machetele care, după retuşuri, turnare în gips, decupare, ambalare, au fost trimise în România pentru a fi turnate în bronz la
firma V.V. Răşcanu şi s-a trecut la pregătirea amplasamentelor. După amplasare şi dezvelire au existat şi observaţii critice la o serie de
detalii. Pentru meritele sale, la 28 mai 1940, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxiv
Al. Busuioceanu. Cronica plastică 1935. În „Gândirea“, Bucureşti, anul XV, nr. 2, februarie
1936, p. 104 referinţă la monumentul Infanteriei.
Istoricul înfăptuirii monumentului infanteriei 1921–1936. Editura Monitorul Oficial, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938, 20 p.
+28 p. ilustraţii. [A.N. Biblioteca III 20.275]
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentul Infanteriei. În: „Observatorul militar“, Bucureşti, anul VIII, (I) nr. 13 (328), 27 martie–2 aprilie
1996, p. 5; (II) nr. 14 (329) 3–9 aprilie 1996, p. 5.
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentul Infanteriei, istoria unei statui nerealizate. În: „Bucureşti – Materiale de istorie şi
muzeografie“, Bucureşti, vol. 12, Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, 1997, p. 244–249.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxv
Virgiliu Z. Teodorescu. Gânduri la dezvelirea monumentului Alexandru Ioan Cuza în Bucureşti. În:
„Cronica Română“, Bucureşti, anul XI, nr. 3401, L 22 martie 2004.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxvi
A.N.-D.J. Hunedoara, Deva, fond Prefectura jud. Hunedoara, dosar 85/ 1918, f. 1–6 (limba maghiară)
la 6 aprilie 1918 Direcţiunea liceului de stat din Caransebeş adresa invitaţia Prefecturii jud. Hunedoara de a participa la dezvelirea
monumentului reginei Elisabeta [N.B.! a Ungariei] care urma să aibă loc la 6 mai 1918. Pe invitaţie era imprimată color stema oraşului. În
anexă programul manifestării.
V.Z.T. în acelaşi an monumentul, sculptură în marmură, a avut de suferit, în momentul când s-a trecut la îndepărtarea lui din forul
public în efervescenţa declanşată de căderea imperiului Austro-Ungar.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond 2, Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64 dosar 17/ 1922, f. 14, 13 răspunsul din 22 iulie
1922 la telegrama din 10 iulie 1922 prin care se cerea raportarea situaţiei monumentelor stăpânirii austro-ungare se menţiona că în oraş au
fost două monumente; cel al lui Francisc Iosif, bronz în stare bună, retras şi depozitat în curtea jandarmeriei după ce a fost dat jos după
piedestalul din grădina general „Dragalina“ şi cel al reginei Elisabeta (a Ungariei) marmură, deteriorat.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond 2, Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, dosar 17/ 1924–1929 f. 1 la 11 ianuarie 1924
M.I., Direcţia Comunală fiind informată de Inspectoratul pompierilor militari că în remiza maşinilor de stins incendiile se află două statui
(al foştilor împăraţi Franz Iosif şi Elisabeta) solicita ca acestea să fie predate la Bucureşti Muzeului Militar pentru a nu se face o
problemă; f. la 30 decembrie 1925 se făceau demersuri de către Arsenalul Armatei să fie expediate cele două lucrări pe calea ferată; în 1926
se preciza că monumentul Elisabeta era din marmură albă şi statuia era mutilată. Ambele statui fiind proprietatea primăriei aceasta le
punea la dispoziţia Arsenalului Armatei, făcându-se referinţă la hotărârea Consiliului de Miniştri din 13 noiembrie 1925 ca toate statuile
îndepărtate din forul public să fie strânse la Arsenalul Armatei spre a fi retopite pentru ca materialul să fie folosit pentru nevoile armatei, inclusiv
pentru preconizata statuie a regelui Ferdinand I. La 1 februarie, la 2 martie 1927 M.I. se interesa de stadiul lucrărilor pentru statuia regelui
Ferdinand I. La 19 martie 1927 se raporta că lucrările de turnare erau în curgere la statuia regelui Ferdinand I. Regimentului 96 Infanterie
i se răspundea că datorită crizei financiare nu s-a putut realiza turnarea statuii regelui Ferdinand I. La 17 februarie 1928 sculptorul Ioan
Iordănescu se oferea să realizeze statuia regelui Ferdinand I. P.V. al şedinţei din 7 iulie 1928 se decidea ridicarea monumentului regelui
Ferdinand, bronz, lucrare aşezată pe piedestalul din grădina general „Ioan Dragalina“. Apelul pentru sprijin financiar a fost transmis la toţi
factorii administraţiei publice. 3 fotografii cu macheta unui bust al regelui Ferdinand I autor ??? P. V. din 12 iulie 1928 când a fost reluată
în dezbatere problema statuii. Se propune concret şi data dezvelirii pentru ziua de 8 noiembrie 1928, data împlinirii a 10 ani de la constituirea
C.N.R. din Caransebeş.
13 august 1928 corespondenţa cu sculptorul D. Măţăuanu realizator al unei statui de 2,75 m. încorporând 750 kg. bronz. Se
menţionează piedestalul existent.
Scrisoarea sculptorului I. Dimitriu-Bârlad, doritor de a realiza monumentul regelui Ferdinand I făcând menţiunea că bustul regelui
Ferdinand I l-a realizat după natură în anul 1921.
Telegrama lui D. Măţăuanu din 17 august 1928 că s-a apucat de lucru.
Scrisoarea lui I. Dimitriu-Bârlad din 20 august 1928 în care arată că a luat legătura cu preşedintele de onoare al comitetului de
iniţiativă Constantin Argetoianu şi ca atare este gata să realizeze lucrarea.
Oferta D. Măţăuanu, premiat de 17 ori şi de 7 ori medaliat de guvernul francez pentru realizările anterioare. Arăta că lucrarea ar
putea costa 4 sau 500.000 lei, bronz necesar 1000 kg. Menţionează că lucrarea a fost văzută de generalul Angelescu care l-a felicitat.
Primăria către D. Măţăuanu îl avertiza că nu i-a încredinţat comanda. Era momentul când era aşteptat planul şi devizul de la I.
Dimitriu-Bârlad.
Oferta lui I. Dimitriu-Bârlad evalua lucrarea la 550.000 lei, sculptorul nu solicita materialul de la statuia împăratului Francisc Iosif
propunând ca lucrarea să fie dată la muzeu.
La 20 februarie 1930 s-a hotărât ca statuia Francisc Iosif realizată de Fadrusz să fie păstrată. Se preciza că proiectul îi aparţinea lui
Fadrusz iar execuţia a fost realizată de învăţăcelul său Rollinger, ca atare era o operă de mare valoare artistică. Se intervenea pentru
reţinerea la Caransebeş.
La 11 august 1931 sculptorul Ştefan Wagner din Timişoara se adresa ca ofertant al executării lucrării. S-a hotărât organizarea unui
concurs. Oferta sculptorului Ştefan Wagner pentru suma de 120.000 lei. Schiţele realizate de I. Dimitriu-Bârlad.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, oraşului Caransebeş fond 2, Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, reg. 233/ 1931, f. 307 la
30 iunie 1941 decizia Primăriei prin care se aproba ca statuia împăratului Francisc Iosif să fie predate la Arsenalul Armatei conform celor
prevăzute de decizia Prefecturii jud. Caraş Severin şi a Administraţiei publice Autonome a Arsenalului Armatei.
Placa comemorativă dezvelită la Caransebeş în 1929. De ziua Eroilor în onoarea generalului Ion Dragalina. Vezi: „România
Eroică“, Bucureşti, anul X, nr. 6, iunie 1929.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 61/ 1936 Problema cinstirii memoriei generalului Ioan Dragalina prin ridicarea
la Caransebeş a unui monument a revenit în actualitate în anul 1932 când generalul Apostolescu acţionează în acest sens.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 58 În 1936 se revine prin societatea „Cultul Eroilor“ pentru
plasarea monumentului realizat de Spiridon Georgescu şi arhitectul E. Procop pe locul rămas liber prin îndepărtarea celui ocupat între
1907–1918 de cel al împăratului Franz Iosif I.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 55/ 1937, f. 4v., 5v. C.M.P. la 8 februarie 1937 a avizat cu modificări proiectul
monumentului Grănicerilor de la Caransebeş. Se admitea întrebuinţarea soclului de la fosta statuie a împăratului Franz Iosif I, însă cu
modificările introduse de comisie conform jurnalului 126; f. 7 jurnalul 126 Proiectul întocmit de inginerul arhitect E. Procop a fost
considerat prea încărcat, diminuând astfel din unitate şi măreţie. C.M.P. a hotărât să fie suprimate coloanele , vulturul şi crucea din vârful
monumentului, precum şi urnele din faţa lui. În locul stemei imperiale urma a se sculpta o cruce dreaptă, iar pe toată suprafaţa vor fi scrise
numele Eroilor.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 57/ 1936, f. 37v. bis, 49 C.M.P. P.V. 38, 11 decembrie 1936 se revendica un
proiect şi avizul M.I. pentru folosirea soclului fostului monument al împăratului Franz Iosif I.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 89/ 1937 vol. I , f. 9 Societatea „Cultul Eroilor“, Secţia Banat, Caransebeş făcea
demersuri pentru obţinerea avizărilor necesare ridicării la Caransebeş a monumentului Grănicerilor pe soclul fostului monument Franz
Iosif.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond 2, Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, dosar 223/ 1941, f. 417 la 10 noiembrie 1941
decizia primăriei referitoare la prevederea în bugetul anilor 1942–1943 a unor sume mai mari necesare ridicării monumentului
generalului Ioan Dragalina.
F.T. In memoriam. Editura Militară, Bucureşti, 1971, p. 112–116, 312 în parcul din centrul oraşului statuia generalului Ioan
Dragalina. Cuvintele lui Nicolae Iorga rostite la înmormântarea generalului în 1916 s-au constituit un angajament pentru ridicarea statuii.
Pe soclu: GENERALUL ION DRAGALINA 1860–1916. O platformă la care se ajunge urcând câteva trepte , un fundal de piatră,
flancat de doi lei masivi în poziţie de repaus atent. În faţa fundalului-panou se află vulturul de bronz.
F.T.,M.C., p. 122 Caransebeş monumentul Ion Draglina, bronz, Mihai Onofrei, dezvelit la 26 iunie 1943.
Fototeca Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, clişeele: 528.108; 825.883
V.Z.T. 13 mai 1994, Caransebeş, parcul central monumentul Ioan Dragalina valorifică postamentul fostului monument Franz
Iosif cu cei doi lei dispuşi lateral. Statuia, bronz, s.f.s.: M. Onofrei, pe plintă d.: Turnătoria V.V. Răşcanu, Bucureşti.
În colecţia Munţii noştri, nr. 30 Poiana Ruscă, p. 49 monumentul generalului Ion A. Dragalina, amplasat în parcul central din
Caransebeş.
„România ’83“, Bucureşti, p. 266 monumentul generalului Ion Dragalina din Caransebeş, Piaţa Republicii este atribuit eronat
sculptorului Spiridon Georgescu !!!
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxvii
Elisabeta de Wittelsbach (1837, Possenhofena, Bavaria, azi Germania – 1898) soţia împăratului
Franz Josepf al Austriei şi regină a Ungariei (alintată de unguri Sissi). Prin modul de informare de către cei ce i-au format camarila a afişat un
dispreţ suveran la adresa românilor.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosarele 61/ 1936, f. 15 la Dăneşti, jud. Ciuc, azi Harghita, cod 4127 în 1900 în
amintirea morţii reginei Elisabeta (a Ungariei şi împărăteasă a Austriei) îngrijit de comună; 68/ 1937, f. 25 În amintirea reginei Elisabeta a
Ungariei, 1900??? 3,15 m. cu cheltuiala suportată de comună.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxviii
Frantz/ Francisc/ Iosif/ Franz JOSEPH I/ (1830, Schönnbrunn – Austria – 1916) împărat al
Austriei 1848–1916,în prima etapă o domnie autoritară, iar după 1859 aparent o conducere liberală. La 27 mai 1867 s-a încoronat şi rege
al Ungariei, concomitent promulgând şi legea prin care Transilvania era încorporată la Ungaria. Începutul dualismului austro-ungar cu
urmările nefaste asupra sorţii românilor.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxix
Ioan A. Dragalina (Drăgălina) general român (n. 3/ 16 dec. 1860 la Caransebeş – m. 9 nov. 1916
Bucureşti). S-a afirmat în primele lupte din 1916 (zona Olteniei)
N. Iorga. Oameni cari au fost. Bucureşti, vol. II, 1917 Moartea generalului Dragalina. Lansarea ideii ridicării la Caransebeş unei
statui de bronz pentru cinstirea Eroului.
Societatea „Mormintele Eroilor“ a încredinţat în 1921 realizarea monumentului funerar al generalului Ioan Dragalina de la
cimitirul Bellu-Militar sculptorului Theodor Burcă, care a colaborat cu arhitectul I. Buiuc. Preşedinte al comitetului fiind generalul Amza
şi vicepreşedinte colonelul Macarovici. Este vorba despre un mausoleu.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 70/ 1937, f. 90–91 la Bumbeşti Jiu, jud. Gorj, monumentul generalului Ion
Dragalina realizat de societatea „Cultul Eroilor“, 1928. A fost amplasat în zona dintre şosea şi albia râului Jiu.
Elisabeta Ancuţa Ruşinaru, Gorj, Bucureşti, 1973 p. 46 Valea Jiului la nord de Gara C.F.R. Meri monumentul generalului
Dragalina, 1927.
La Vulcan, jud. Hunedoara în curtea Şcolii generale nr. 1 monumentul Eroilor conceput de Mihai Onofrei, dezvelit în 1926.
F.T.,M.C., p. 414 foto şi text monumentul din oraşul Vulcan, jud. Hunedoara având incluse între localităţile marilor bătălii şi Pasul
Vulcan, Jiu.
„România Eroică“, Bucureşti, anul X, nr. 6, iunie 1929 placa de la Caransebeş dezvelită în 1929.
F.T. În memoriam. Editura Militară, Bucureşti, 1971, p. 345 în defileul Jiului, la Bumbeşti Jiu, între Meri şi Lainici monumentul
care aminteşte locul undea fost rănit generalul Ioan Dragalina.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond nr. 2 Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, dosar 17/ 1922, f. 14, 13 la 22 iulie 1922 se
da răspuns telegramei din 10 iulie 1922: monumentul Francisc Iosif, bronz era în stare bună; monumentul regina Elisabeta (a Ungariei)
marmură era deteriorat. Ambele au fost în Grădina Publică purtând după război numele generalului Erou Ioan Dragalina.
În Bucureşti, la biserica Mavrogheni placă comemorativă în memoria Eroilor din 1916–1918 din acea parohie. Printre cei care au
locuit şi au frecventat acest Sf. lăcaş este menţionat şi generalul Dragalina. Placa a fost realizată de Theodor Burcă.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond nr. 2 Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, dosar 17/ 1924–1929, f. 1 la 11 ianuarie
1924 M.I., Direcţia Comunală avea informaţia că în curtea Unităţii de pompieri militari se aflau depozitate fostele componente ale
monumentelor Francisc Iosif şi Elisabeta. Se dispunea trimiterea la Bucureşti la Muzeul Militar Naţional. La 30 decembrie 1925 se
făcea donaţia către Arsenalul Armatei urmând ca să fie expediat cu trenul. În 1926 se preciza că monumentul Elisabeta era dăltuit în
marmură albă. Corespondenţa cu sculptorii D. Măţăuanu, I. Iordănescu şi I. Dimitriu-Bârlad.
„România Eroică“, Bucureşti, anul X, nr. 6, iunie 1929 Placa comemorativă general Ioan Dragalina de la Caransebeş.
La Drobeta Turnu Severin Monumentul Eroilor din Parcul Rozelor dezvelit în 1933, realizare a lui Theodor Burcă şi arhitectul
State Baloşin. Sunt menţionate nume de localităţi unde au avut loc dure lupte printre care şi Alion, Cerna.
F.T.,M.C., p. 186 prezentarea monumentului Eroilor din Drobeta Turnu Severin.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 58 la Lugoj bustul Ioan Dragalina, dezvelit 1932 din iniţiativa
generalului Apostolescu.
La Lugoj în piaţa „Ioan Dragalina“ bustul Ioan Dragalina, bronz, Spiridon Georgescu, 1936. Pe feţele soclului două
basoreliefuri, bronz: 1) Ioan Dragalina rănit continuând să dea ordine; 2) Scenă din timpul unui atac. Realizare prin preocuparea
iniţiatorului, generalul Apostolescu.
F.T.M.C., p. 251 la Lugoj bustul şi basoreliefurile evocându-l pe generalul Ioan Dragalina, Spiridon Georgescu, 1936.
Munţii noştri. nr. 30 Poiana Ruscă, p. 49 la Lugoj bustul Ioan Dragalina.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 58 Din iniţiativa generalului Apostolescu în 1932 s-a declanşat
acţiunea pentru realizarea la Caransebeş a unui monument al cinstirii generalului Dragalina.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosarele 551937, f. 4v., 5v. C.M.P. aviza la 8 februarie 1937 realizarea monumentului
generalului I. Dragalina; f. 7 proiectul arhitectului E. Pocop; 57/ 1936, f. 37 bis v., 59 C.M.P. PV. 38, 11 decembrie 1936 solicita un
proiect şi avizul M.I.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond nr. 2 Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, dosar 61/ 1936.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 58 în 1936 se revine prin societatea Cultul Eroilor pentru plasarea
monumentului realizat de Spiridon Georgescu şi arhitectul E I. Procop pe locul unde fusese monumentul împăratului Francisc Iosif I, din
1907 şi îndepărtat la 1919.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond nr. 2 Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, Registrul 223/ 1941, f. 307 la 30 iulie 1941
Decizia Primăriei oraşului Caransebeş prin care se aproba ca statuia lui Francisc Iosif I să fie predată la Arsenalul Armatei conform celor
stipulate de Decizia Prefecturii jud. Caraş şi Administraţiei Publice.
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond nr. 2 Primăria oraşului Caransebeş, inv. 64, registrul 223/ 1941, f. 417 la 10 noiembrie
1941 Decizia pentru a prevedea în bugetul exerciţiului financiar 1942–1943 sumele necesare pentru monumentul Ioan Dragalina.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 90/ 1943, f. 3 Jurnalul C.S.M.P., 22 ianuarie 1943. Proiectul monumentului
generalului Ioan Dragalina din Caransebeş. La 22 decembrie 1942 sculptorul Mihai Onofrei prezenta situaţia statuii Dragalina care
urma să fie amplasată pe locul unde anterior a fost statuia împăratului Frantz Iosif, care a fost luată de unguri, dar al cărui soclu
exista.[???] Prezenta şi fotografii ale soclului; 2 fotografii ale machetei lucrate de Mihai Onofrei. f. 4 P.V. nr. 114 din 22 ianuarie 1943
Comisia aproba lucrarea în urma analizei documentaţiei, Jurnalul 762 pentru amplasare la Caransebeş. f. 5 foto macheta statuii Dragalina
redându-l cu mâna stângă ţinând o hartă la piept, iar cu dreapta pregătindu-se să aproprie de ochi binoclul pentru a analiza poziţiile
inamicului. Privirea înainte relevă voinţa, tenacitatea, fermitatea, demnitatea apărătorului gliei strămoşeşti. f. 6 foto soclul cu treptele şi
cei 2 lei afrontaţi de la vechiul monument.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 89/ 1943, f. 6 la 6 martie 1943 Raport întocmit de Catul Bogdan, inspector al
Artelor pentru regiunea Banat care s-a deplasat la Caransebeş cu care prilej a urmărit şi stadiul lucrărilor pentru terminarea monumentului
generalului Dragalina.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 93/ 1943, f. 196 Comitetul pentru ridicarea unui monument Eroului general Ioan
Dragalina la 26 mai 1943 aducea la cunoştinţă că acest simbol va fi dezvelit la Caransebeş la 3 iunie 1943, de Ziua Eroilor. Stampila ovală text:
Comitetul pentru ridicarea unui monument Eroului general Ioan Dragalina în Caransebeş.
F. T. In memoriam. Editura Militară, Bucureşti, 1971, p. 112–116, 312 la Caransebeş pe platforma fostului monument al
împăratului Frantz Iosif a fost aşezată statuia modelată de sculptorul Mihai Onofrei. Prin această realizare cuvintele rostite de Nicolae
Iorga la înmormântarea în Bucureşti a bravului general au devenit realitate perenitatea recunoştinţei urmaşilor având în acest simbol un
bun călăuzitor. Pe soclu GENERALUL ION DRAGALINA 1860 – 1916
A.N.-D.J. Caraş Severin, Caransebeş, fond Primăria oraş Caransebeş. Inv. 64, dosar 223/ 1941, f. 417 la 10 noiembrie 1941 s-a
adoptat decizia primăriei referitoare la includerea în prevederile bugetare ale anilor 1942–1943 a unei sume mai mari necesară realizării
monumentului generalului Ion Dragalina.
F.T.,M.C., p. 122 la Caransebeş, statuia Ion Dragalina, Mihai Onofrei, bronz, dezvelită la 26 iunie 1943.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxx
Iózef Zachariasz BEM (13 martie 1794, Tarnow – 10 decembrie 1850, Alep) polonez emigrat în
Ungaria după înăbuşirea răscoalei din 1830–1831. A fost promovat în timpul revoluţiei de la 1848–1849, general de brigadă, comandant
al armatelor maghiare, care au acţionat în Transilvania.
A.N.-D.J. Mureş, Târgu Mureş, colecţia Muzeului judeţean Târgu Mureş, inv. 804, nr. 787 : 12 noiembrie 1926, Târgu Mureş.
Corespondenţa referitoare la statuia (de fapt bustul) din oraş; 804, 807 statuia Bem a fost oferită guvernului polonez.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxi
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 818 dosar 61/ 1936, f. 80, Arad pentru eternizarea memoriei
românilor omorâţi de detaşamentele ungureşti între 1 noiembrie 1918–15 aprilie 1919 în anul 1936 a fost înălţată la Arad Crucea
Martirilor prin preocuparea fraţilor Rozsa din Arad, după planurile arhitectului Silvestru Rafiroiu din Arad. Crucea având 4,85x0,45 m.,
braţul orizontal 1,75 m.=175.000 lei. Atât de „creştineşte“ a fost comportamentul alogenilor în perioada post 1944 încât în lucrări
referitoare la monumentele oraşului nu este pomenit acest simbol dedicat martirilor neamului românesc.
F.T. In memoriam, Editura Militară, Bucureşti, 1971, p. 272, Arad, cartierul Micălaca, în cimitirul militar monument fără
inscripţii.
A.N.-D.A.I.C., fond Ministerul de Interne. Direcţia Administraţiei Locale, inv. 755 II, dosar 659/ 1939, f. , Primăria Arad,
Cabinetul Primarului, Confidenţial către M.I. ridicând problema că la 20 de ani de la preluarea puterii de către România în oraşul Arad şi
a 15 de la fericita măsură de a îndepărta din Piaţa Avram Iancu şi Bd. regele Ferdinand I a monumentelor ungureşti dedicate lui Kosuth şi
celor 13 generali. Autorităţile comunale şi statul român au luat măsuri de demontare, fără a le provoca nici cea mai mică deteriorare,
pentru ca statul maghiar, singurul pentru care aceste monumente reprezintă o valoare artistică şi istorică să aibă ocaziunea să le
răscumpere şi să nu ne poată acuza de barbarie şi distrugerea unor monumente de artă.
Primăria Municipiului Arad către Ministerul Afacerilor Străine raportul din 13 noiembrie 1924 şi la Preşedinţia Consiliului de
Miniştri din 15 decembrie 1942 pentru a intra în legătură cu statul vecin. Demersurile făcute de Barabas Bela, preşedintele partidului
maghiar generatoare de atmosferă de instabilitate. Se cerea o promptă hotărâre; f. 4–6 primar generalul Vlad; f. 4 rezoluţia 10 august dl.
director Spirescu Se va cere avizul M.A.S., f. 7 corespondenţa cu M.A.S.; f. 8 M.A.S. către M.I., Direcţia Administraţiei Locale: Bazat şi
pe avizul Ministerului Minorităţilor opinia că nu este oportun să fie transportat acest material, pentru moment, el putând fi încă păstrat
pentru a folosi la eventuale schimburi între cele două state; f. 9 M.I., Direcţia Administraţiei Locale: către P.M. Arad transmitea răspunsul
M.A.S.
Eugen Glück, Alexandru Roz. Arad ghid de oraş. Editura Sport Turism, Bucureşti, 1982, p. 79 obeliscul celor 13 martiri dedicat
Eroilor din 6 octombrie 1849, ridicat în ianuarie 1881.
„România ’83“, Bucureşti, p. 201: monumentul celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare de la 1848–1849, executaţi de
trupele austriece lângă cetate.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxii
Virgiliu Z. Teodorescu. Alexei Mateevici – un martir al cauzei naţionale. În: „Destin Românesc“,
Chişinău–Bucureşti, anul IV, nr. 15, 3, 1997, editor Fundaţia Culturală Română, p. 91–98.
Virgiliu Z. Teodorescu. Întru cinstirea Sf. Ştefan cel Mare. În „Biserica Ortodoxă Română“, Bucureşti, anul CXXII, nr. 5–8, mai–
august 2004, p. 317–319.
Virgiliu Z. Teodorescu. Întru cinstirea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Editura Economică, colecţia „Divertis“, Bucureşti, 2004, 176
p.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxiii
1848–1849 Grupul conducătorilor revoluţiei maghiare: Görgey, Perczel, Bem, Dembinki şi Kossuth,
gravură [A.N. Biblioteca III 8.309]
Gheorghe Bălan-Seini este realizatorul proiectului monumentului de la Târgu Lăpuş dedicat celor ucişi la 5 decembrie 1918.
În 1940 monumentul a fost dărâmat de ocupaţia hortistă. A fost refăcut în 1946.
„Universul“, Bucureşti, anul 53, nr. 141 D 24 mai 1936, p. 12 Solemnitatea din 21 mai 1936 a dezvelirii monumentului celor 24
de martiri din Târgu Lăpuş ucişi de maghiari la 15 decembrie 1918.Beton şi granit.
F.T.,M.C., p. 382 monumentul Eroilor din primul război mondial (???) a fost proiectat de Gheorghe Bălan din Seini. A fost distrus
în 1940, de ocupanţii hortişti, şi a fost refăcut în 1946 pentru a-i cinsti pe cei omorâţi în 5 decembrie 1918.
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumente – Simbol/uri/ al/e/ cinstirii – distruse prin intoleranţă. În: „Marisia“, Târgu Mureş, vol. XXV,
1996, p. 435–443.
Virgiliu Z. Teodorescu. Documente inedite despre suferinţele românilor în anii Diktatului de la Viena. În: „Angvstia“, Sfântu
Gheorghe, Muzeul Spiritualităţii româneşti, vol. I, 1996, p. 231–239.
Virgiliu Z. Teodorescu, Traian Moşoiu – cetăţean de onoare al municipiului Oradea, în: „Cetatea Bihariei“, Oradea, nr. 2, 2004,
p. 50–53.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxiv
Virgiliu Z. Teodorescu. Mihail Eminescu – Simboluri ale cinstirii. Bucureşti 2000, 96 p. p. 30–31, nota
261 de la p. 77. Este citat: Al Munteanu. În memoria lui Mihail Eminescu la Târgu Mureş. În: „Steaua Roşie“, Târgu Mureş, anul LX, nr. 12
(9.562), 15 ianuarie 1989, p. 3.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxv
Gheorghe/ George/ Gh. MÂRZESCU (7 iulie 1877, Iaşi – 12 mai 1926, Bucureşti) politician liberal.
A.N.-D.J. Suceava, fond Prefectura jud. Câmpulung, dosar 11/ 1924, f. 55 Comitetul pentru ridicarea monumentului la Iaşi pentru
cinstirea lui G.G. Mârzescu lansase o CHIEMARE în care evocând faptele acestuia se solicita fiecăruia să participe la susţinerea
realizării. Preşedinte Pimen, mitropolit al Moldovei, vice preşedinte prof. I. Petrovici, ministru al Instrucţiunii Publice, membrii: Grigore
Trancu-Iaşi, ministrul Muncii, Ion Inculeţ, fost ministru, general de divizie Iacob Zadik, comandantul Corpului 4 Armată, D. Volanscki,
primul preşedinte al Curţii de Apel, N. Petrea primar al Iaşului, I. Axinte prefect al judeţului Iaşi, prof. E. Herovanu, decanul Corpului
avocaţilor, N. Cananău, preşedintele Partidului Naţional, prof. N. Costăchescu, senator, preşedinte Partidului Ţărănesc, C. Crupenschi,
fost senator, M. Wachtel, director general de bancă, prof. I. Botez, scriitor, P. Fântânaru, fost prefect, Victor Iamandi, fost deputat, Osvald
Racoviţă, fost deputat. Secretar, C. Toma fost primar.
A.N.-D.J. Suceava, fond Primăria Suceava, dosar 7/ 1926, f. 42 Comitetul pentru realizarea monumentului G.G. Mârzescu
solicita la 22 noiembrie 1926 Primăriei Suceava restituirea listei de subscripţie nr. 677; f. 43, 44 revenire la 16 mai 1928.
A.N.-D.A.I.C., fond C. Meissner, dosar III/ 16, f. 5: Invitaţia transmisă la 4 martie 1926 pentru 14 martie 1926 la solemnitatea
dezvelirii busturilor: G. Mârzescu, D. Alexandrescu şi Matei B. Cantacuzino în Palatul de Justiţie din Iaşi; f. 21 Invitaţia pentru
participare la dezvelirea monumentului Gh.Gh. Mîrzescu, în Piaţa Cuza Vodă din Iaşi duminică 27 septembrie 1936, orele 11. Primar
Osvald G. Racovitză; f. 22 Bilet de acces la tribuna din Piaţa Cuza Vodă pentru 27 septembrie 1936; f. 23 Comitetele Şcolii nr. 11, de
băieţi şi de fete „Gh.Gh. Mârzescu“ din Iaşi pentru D 20 septembrie 1936, orele 16 solemnitatea dezvelirii bustului Gh.Gh. Mârzescu din
faţa şcolilor, str. Socola nr. 186; f. 24 Comitetul monumentului Gh.Gh. Mârzescu la 11 decembrie 1926 înainta lista de subscriere nr. 701
pentru strângerea de fonduri necesare preconizatei realizări. Semnătura preşedintelui Comitetului, Pimen, mitropolitul Moldovei; f. 40
Carte poştală prin care îi era solicitată lui C. Meissner restituirea listei de subscripţie nr. 701 pentru monumentul Gh.Gh. Mârzescu care
i-a fost înmânată în decembrie 1926. Ştampila poştei din 14 mai 1928; f. 42 Invitaţia primarului P. Bogdan de la Primăria Municipiului
Iaşi, din 21 octombrie 1936 pentru 23 octombrie 1936 pentru a discuta problema amplasamentului monumentului fostului primar Gh.Gh.
Mârzescu.
Fototeca Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, clişeu 11.293 fotografia monumentului Gh. Gh. Mârzescu de la Iaşi: piedestal cu
trei trepte, soclul având în partea de jos compoziţia statuară redând o femeie şi un copil ce ţine un ziar, Femeia arată spre personajul de pe
soclu, redat în postura de orator. Piesele au fost turnate în bronz. Monumentul a fost amplasat lângă Palatul Băncii de Credit Român,
sucursala Iaşi.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv, 819, dosar 89/ 1937 vol. I , f. 139–140 foto bustul Ion G. Duca din Leova realizat de
sculptorul Gr. Popescu din Iaşi, autor şi al bustului Gheorghe Mârzescu din Iaşi.
Grigore Ionescu. Bucureşti, ghid. Bucureşti 1938, p. 256 La Parlament, în Vestibul bustul Gheorghe Mârzescu, bronz, Ion
Mateescu.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv, 819, dosar 98/ 1943, f. 27 Prefectura jud. Iaşi intervenea pentru deblocarea a 3.500 kg. bronz
rezultat din topirea lucrărilor Duca şi Mârzescu.
La Iaşi sculptorul Richard P. Hette a modelat o lucrare dedicată lui Gh.Gh. Mârzescu şi un basorelief Georgel Mârzescu.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxvi
Ion G. DUCA (20 sau 26 decembrie 1879 – 29 decembrie 1933, Sinaia, înmormântat la Urşani, jud.
Vâlcea în incinta bisericii), studii la Bucureşti „Sf. Sava“, licenţa şi doctoratul în drept la Paris, carieră juridică şi diplomatică, om politic
liberal, deputat, director al periodicului „Viitorul“, colaborator apropiat al lui Ion I.C. Brătianu, ministru, la 28 decembrie 1930 preşedinte
al P.N.L., prim-ministru, În noiembrie 1933 a scos în afara legii „Garda de Fier“, fiind asasinat de o echipă legionară, pe peronul gării
C.F.R. Sinaia. Publicist, memorialist; în anul 1932 a realizat lucrarea I.C. Brătianu.
A.N.-D.A.I.C., fond Onisifor Ghibu, inv. 1836, dosar 673, I.G. Duca.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819,dosar 69/ 1937, f. 86 La Osoiu, jud. Iaşi bustul Ion G. Duca, 2,50 m., 1933, oferit de
Prefectura jud. Iaşi.
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 670/ 1934, f.5 Ministerul de Interne , Direcţiunea
Cabinetului la 28 martie 1934 recomanda prefecţilor achiziţionarea bustului I.G. Duca, turnat în bronz, realizare a sculptorului Oscar Han
pentru a onora localul respectivei instituţii la loc de cinste. La 24 aprilie 1934 Comisiunea aproba în principiu achiziţionarea urmând a se
afla preţul lucrării.
A.N.-D.J. Covasna, Sf. Gheorghe, fond Primăria Sf. Gheorghe, dosar 3188/ 1934 la 14 mai 1934 era primită oferta sculptorului
Ioan Iordănescu pentru achiziţionarea unui bust I.G. Duca. Autorul anexa fotografia lucrării. Răspuns negativ al conducerii primăriei.
„Viitorul“, Bucureşti, 6 mai 1934, foto biserica din Urşani, Vâlcea unde a fost înmormântat I.G. Duca.
A.N.-D.A.I.C., Fototeca I 4.677 Placa tombală din biserica din satul Urşani, jud. Vâlcea text: Ion G. Duca 1879–1933 Preşedinte
al Consiliului de Miniştri în slujba ţării la 29 dec. 1933.
„Viitorul“, Bucureşti, 6 iulie 1934 Placa de marmură de la Sinaia
„Viitorul“, Bucureşti, 15 iulie 1934, p. 3 placheta cu profilul lui I.G. Duca, modelator Emil W. Becker, autor şi a unei medalii
precum şi a bustului pentru Turnu Severin
„Viitorul“, Bucureşti, 7 noiembrie 1934 solemnitatea dezvelirii bustului I.G. Duca de la Soroca.
Grigore Ionescu, Bucureşti, ghid, Bucureşti, 1938: p. 70 La Muzeul Municipiului Bucureşti masca mortuară a lui I.G. Duca,
luată de Al. Severin; p. 256 la Palatul Parlamentului, în vestibul bustul I.G. Duca, Mihai Onofrei.
VZT august 1991, Măldăreşti, jud. Vâlcea, în casa I.G. Duca, pe birou bustul miniatură I.G. Duca, semnat şi datat: I.D. Bârlad
1934; VZT Măldăreşti, …, 23 mai 1992 bustul miniatură I.G. Duca turnat în gips patinat.
A.N.-D.J. Maramureş, Baia Mare, fond Prefectura jud. Maramureş, Administrative, dosar 25/ 1934, f, 7 sculptorul Ion Pantazi,
autor al busturilor I.G. Duca, Spiru C. Haret, Fotin Enescu la formatul 0,80x0, 65 m. realizate în gips patinat, culoarea bronzului oferea spre
achiziţie împreună cu un piedestal de stejar la suma de 7.000 lei, transportat în gara beneficiarului. Autorul pentru cazul când se dorea ca
asemenea lucrări să fie turnate în bronz sau cioplite în marmură ruga cumpărătorii să trateze direct cu el dându-şi adresa: str. general
Magheru, nr. 91 – Bucureşti. La 12 noiembrie 1934 rezoluţia prefectului: În lipsa fondurilor la buget, la dosar
A.N.-D.J. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar 670/ 1934, f. 10 Oferta transmisă de firma Foto-
Boxe, calea Victoriei , nr. 37 din Bucureşti care se preocupa de livrarea lucrării sculptorului Willi Klein realizator al unui bust în mărime
naturală evocându-l pe I.G. Duca. Lucrarea turnat în gips costa 1850 lei, cel în gips bronzat costa 2.000 lei. La sumele respective se
percepea şi suma a transportului până la beneficiar=210 lei. Se menţiona că lucrarea a fost apreciată de Consiliul de Miniştri. Era alăturată
o fotografie de prezentare a lucrării.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 70/ 1937, f. 50 la Răsucenii de Sus, jud. Vlaşca, azi prin preocuparea Primăriei
a fost dezvelit la 26 august 1934 bustul I.G. Duca, 3,00 m.=27.871 lei.
A.N.-D.J. Suceava, fond Primăria oraşului Suceava, dosar 6/ 1934, f. 72 Invitaţia din 1 noiembrie 1934 la Soroca pentru 6
noiembrie 1934 la inaugurarea monumentului I.G. Duca, primul monument din ţară în acest gen.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819,dosar 69/ 1937, f. 5 la Soroca bustul I.G. Duca, 2,97x1,00x0,74 m.=125.000 lei
bustul+80.000 lei platforma, piedestalul, lanţurile de încadrare a spaţiului monumentului, dezvelit la 6 noiembrie 1934, ridicat prin colectă
publică.
„Viitorul“, Bucureşti, 7 noiembrie 1934, , p. 5 solemnitatea dezvelirii bustului I.G. Duca de la Soroca.
A.N.-D.J. Neamţ, Piatra Neamţ, fond Prefectura jud. Neamţ, dosar 49/ 46/ 1934, f., Prefectura jud. Roman la 8 noiembrie 1934
aducea la cunoştinţă că la 11 noiembrie 1934 urma să aibă loc solemnitatea punerii pietrei de fundaţie la Palatul Administrativ şi cu acest
prilej urma a fi dezvelit bustul I.G. Duca.
„Viitorul“, Bucureşti, 13 noiembrie 1934, p. 3 solemnitatea dezvelirii bustului I.G. Duca de la Roman.
„Realitatea ilustrată“, Bucureşti, anul VIII, nr. 408, noiembrie 1934, p. 22 solemnitatea dezvelirii bustului I.G. Duca la Roman D
11 noiembrie 1934. Discursul ministrului Manolescu-Strunga.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 69/ 1937, f. 20 La I.G. Duca, jud. Roman bustul Ion G. Duca, 1934 oferit de
Prefectura jud. Roman. N.B.! azi Bâra, jud. Neamţ. Denumirea de I.G. Duca a purtat-o între 1934–1940 septembrie.
A.N.-D.A.I.C., fond personal I.G. Duca, inv. 1443, dosar 329–336/ 1934, f. 3–4 Scrisoarea din 14 noiembrie 1934 trimisă de
Manolescu-Strunga Nadiei Duca în care-i prezintă solemnitatea, cu participarea oficialităţilor, care a avut loc cu ocazia dezvelirii bustului
I.G. Duca în localitatea I.G. Duca. Motivează de ce n-a invitat-o. O informa şi despre o altă dezvelire care a avut loc la Roman, în
Grădina Publică. Arată cine a participat făcând remarca că au fost prezenţe, indiferent de partidul din care făceau parte. Îi trimitea textul
cuvântării rostit la această solemnitate.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819,dosar 69/ 1937, f. 30 la Strunga, jud. Roman, azi jud. Iaşi bustul I.G. Duca, bronz
2,00 m., 1934=20.000 lei cu contribuţia dr. I. Manolescu-Strunga.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 70/ 1937, f. 105 la Giurgiu bustul I.G. Duca, bronz, soclu piatră, 3,30 m.,
Constantin Baraschi, circa 100.000 lei, 1934.
Paul Rezeanu. Artele plastice în Oltenia 1821–1944. Craiova, 1980, p. 176 Alexandru Severin bustul I.G. Duca, 1935.
Salonul Oficial, 1935, Catalog Ion Mateescu, poziţia 482 I.G. Duca, bronz.
A.N.-D.J. Giurgiu, fonf Prefectura jud. Vlaşca, dosar 5/ 1941, f. 43 monumentul din Răsuceni, inaugurat la 1 mai 1935, intrat în
patrimoniul Primăriei cu o valoare de 30.000lei.
A.N.D.J. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, fond Camera de Comerţ şi Industrie Râmnicu Vâlcea, dosar 12/ 1935, f. 154, Invitaţia lansată
de Primăria Râmnicu Vâlcea, primar Tice Ştefănescu, la 19 iunie 1935 pentru participarea la solemnitatea dezvelirii monumentului I.G.
Duca care urma să aibă loc în ziua de 23 iunie 1935 ora 8,00 în prezenţa membrilor guvernului. Ibidem fond Pretura plăşii Jiblea-Argeş,
dosar 12/ 1935, f. 154.
„Universul“, Bucureşti, anul 52, nr. 159, 12 iunie 1935, p. 3 anunţa inaugurarea la Râmnicu Vâlcea a monumentului I.G. Duca la
23 iunie 1935.
A.N.-D.A.I.C., Fototeca II 2468–2471/ 1–2 foto Royal Follender et Kuttler, Bd. Elisabeta nr. 8, Bucureşti.: II 2471/ 1 solemnitatea
inaugurării monumentului I.G. Duca la Râmnicu Vâlcea. Gheorghe Tătărescu rostind discursul. Monumentul fiind amplasat lângă o
biserică. Soclu din piatră albă, având ataşat un medalion de bronz. Statuia ronde bosse, bronz reda pe I.G. Duca în postura de orator,
având mâna dreaptă ridicată, iar cea stângă la spate; II 2471/ 2 Grup de persoane privind monumentul I.G. Duca. Vezi şi F I 4637–4682
I.G. Duca; 4678 monumentul I.G. Duca de la Râmnicu Vâlcea, 1935.
„Adevărul literar şi artistic“, Bucureşti, 13 octombrie 1935 bustul I.G. Duca, Mihai Onofrei.
„Calendarul Universul, 1936“, Bucureşti, p. 267 la 23 iunie 1935 solemnitatea dezvelirii monumentului I.G Duca de la Râmnicu
Vâlcea.
„Almanahul ziarelor Adevărul şi Dimineaţa, 1936“, Bucureşti p. 285, 287 monumentul I.G. Duca de la Râmnicu Vâlcea, foto din
anul 1935: p. 234 la 23 iunie 1935 solemnitatea dezvelirii monumentului I.G. Duca din Râmnicu Vâlcea, realizat de Mihai Onofrei.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 2 bustul I.G. Duca de la Petroşani, realizat de Oscar Han, dezvelit
în 1935.
Oscar Han, p. 40 bustul I.G. Duca.
Chemare către toţi membrii Partidului Naţional-Liberal din judeţul şi oraşul Sibiu, lansată de dr. Eugen Piso şi publicată în
„Cuvântul liber“, Sibiu, 22 octombrie 1935 pentru a participa la solemnitatea dezvelirii bustului I.G. Duca în ziua de 27 octombrie 1935.
Textul este însoţit şi de fotografia amplasamentului pe un soclu de piatră albă a bustului turnat în bronz.
Ioan Opriş. Alexandru Lapedatu. p. 216 la Sibiu dezvelirea bustului I.G. Duca în faţa palatului Administrativ, lucrare realizată de
Oscar Han. Vezi „Naţiunea română“, anul IX, nr. 162, 29 octombrie 1935; p. 221 la 28 octombrie 1935 dezvelirea monumentului. Au luat
cuvântul: V. Sassu, C.I.C., Brătianu, I. Valaori; Eugen Piso, Nicolae Ivan, Alexandru Lapedatu.
Un bust AL lui I.G. Duca la Sibiu. În: „Reclama Sibiului“, Sibiu, 17 decembrie 1934, p. 9 referinţă la creaţia lui Oscar Han.
VZT: În 1940 la măsura expresă a guvernării legionare ca monumentele dedicate lui I.G. Duca să fie retrase din forul public şi
trimise la topit la Arsenalul Armatei, Primăria Sibiu l-a retras din faţa clădirii Secţiei Financiare, azi sediul Primăriei, şi a adăpostit
respectivul bust în pivniţa Muzeului Brukenthal. Condiţiile de conservare n-au fost cele mai bune petrecându-se o corodare accentuată. În
ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-a trecut la o revitalizare care să permită readucerea sa în forul public. Este un bust monumental
având 1,40x1,30x0,75 m. Reamplasarea era preconizată pentru sfârşitul lunii noiembrie 1993.
„Viitorul“, Bucureşti, 6 noiembrie 1935, solemnitatea inaugurării dispensarului medical I.G. Duca din comuna Dolheşti, jud.
Baia, azi jud. Suceava.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 241 la Bocşa Montană, jud. Caraş Severin, bustul Ion G. Duca,
bronz, 2,20 m., 1934,=2.000 lei, foto. Pe soclu inscripţia: 1934 ACEST BUST S-A RIDICAT DE CĂTRE ADMINISTRAŢIA PLASEI
BOCŞA MONTANĂ ÎN AMINTIRREA NARELUI ROMÂN I. G. DUCA
Prefectura jud. Botoşani, dosarele 27/ 1934, f. 6 text identic cu următorul dosar; f. 7 ciorna adresei Prefecturii către M.M.S. şi
O.S. pentru obţinerea avizării lansării listelor de subscripţie; 40/ 1934, f…. ziarul independent „Informatorul“, Botoşani, 25 ianuarie 1934,
publica intervenţia formulată de Raoul Alevra, directorul ziarului prin care solicita aprobarea Prefecturii pentru realizarea unei subscripţii
publice pe bază de liste pentru realizarea unui fond care să conducă la integrarea în forul public din Botoşani a unui monument Ion G.
Duca din iniţiativa ziarului „Informaţia“.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Prefectura jud. Botoşani, dosarele 27/ 1934, f. 54 din Brăteni, comuna Mihălăşeni se transmitea către
prefectură suma de 210 lei strânşi pentru bustul I.G. Duca; 39/ 1935, f. 32 Prefectura jud. Botoşani la 10 octombrie 1935 adresa invitaţia
pentru 27 octombrie 1935 la solemnitatea dezvelirii monumentului I.G. Duca; f. 33–36 diverse corespondenţe relevând modul de
mobilizare la solemnitatea dezvelirii monumentului. Vezi şi dosarele 16, 26, 33/ 1936; 32/ 1937.
A.N.-D.J. Neamţ, Piatra Neamţ, fond Prefectura jud. Neamţ, dosar 48/ 1935, Prefectura jud. Botoşani aducea la cunoştinţă că la 27
octombrie 1935 va avea loc dezvelirea bustului I.G. Duca, realizare prin preocuparea organizaţiei P.N.L. care lansa şi invitaţia la
festivitate.
„Parlamentul românesc“, Bucureşti, anul VIII, nr. 242, 31 iulie 1937 p. 16 la Botoşani în timpul primarului Romanescu a fost
dezvelit bustul I.G. Duca.
A.N.-D.A.I.C., fond personal I.G. Duca, inv. 1443, dosar 134/ 1936, f. 1 Scrisoarea din Rio, Brazilia din 27 martie 1936 prin care
Georges Duca îşi expunea punctul de vedere faţă de hotărârea Guvernului României de a ridica o statuie lui I.G. Duca pe bd. Lascăr
Catargiu din Bucureşti. El era preocupat ca această acţiune să nu fie o eroare pornind de la realizările anterioare care adeseori n-au
corespuns. E rar la noi să faci un lucru de bun gust.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A., D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937, f. 58 dezvelirea bustului I.G. Duca, bronz, înălţimea totală 4,80 m. la
Lugoj în 1936. Realizare a sculptorului Radu Moga=100.000 lei.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Primăria oraşului Botoşani, dosar 19/ 1936, f. 1–6 menţionează dezvelirea la 18 decembrie 1936 la
Botoşani a busturilor I.G. Duca şi aviator Adrian Adamiu, realizare a sculptorului I. Dimitriu-Bârlad.
„Universul“, Bucureşti, anul 52, nr. 299, 30 octombrie 1935, p. 2 prezentată solemnitatea dezvelirii bustului Ion G. Duca la
Botoşani în ziua de 27 octombrie 1935, participarea oficialităţilor. Sunt amintite situaţiile de la Tarcău, Sibiu, Braşov unde au avut loc
acţiuni asemănătoare; ibidem anul 55, nr. 193, 19 iulie 1938, p. 10 foto bustul I. G. Duca din faţa clădirii Primăriei.
„Universul“, Bucureşti, anul 55, nr. 193, 19 iulie 1938, p. 10 Primăria Botoşani în faţa Teatrului bustul I.G. Duca,[azi pe acest
soclu se află bustul monumental M. Eminescu.]
A.N.-D.J. Vaslui, fond Primăria oraş Bârlad, dosar 27/ 1935, f. 3 liste de subscripţie pentru monumentul I.G. Duca.
A.N.-D.J. Neamţ, Piatra Neamţ, fond Prefectura jud. Neamţ, dosar 48/ 1935 la 9 octombrie 1935 era anunţată dezvelirea bustului
Ion G. Duca prin invitaţia lansată de P.N.L.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Prefectura jud. Botoşani, dosarele 16/ 1936, f. 31; 32/ 1937, f. 61–63.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819,dosar 69/ 1937, f. 94: Un comitet comunal şi-a asumat misiunea de a ridica în Tudora
un simbol al cinstirii lui I. G. Duca. Cu ajutorul financiar al cooperativei forestiere „Stejarul“, Prefecturii jud. Botoşani şi al comunei s-a
comandat lucrarea sculptorului Spiridon Georgescu. Bustul I.G. Duca, bronz 0,70 m., soclul 3,00 m.=39.000 lei a fost amplasat în faţa
şcolii primare şi a fost dezvelit în 1936.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Prefectura jud. Botoşani, dosar 33/ 1936: la 1 octombrie 1936 se semnala că în comuna Tudora un copil
a aruncat cu pietre în bustul I.G. Duca.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Prefectura jud. Botoşani, dosar 12/ 1941, f. 90–91 Raportul Prefecturii jud. Botoşani către M.A.I.,
Direcţia Administraţiei de Stat cu nr. 30016, din 27 noiembrie 1941 menţionând: în comuna Tudora erau 4 plăci (120 kg. bronz) scoase de
armata germană de pe monumentul Eroilor (dosarele 32/ 1937, f. 61–63; 67/ 1938 şi 39/ 1939) ne mai fiind de actualitate, întrucât
reprezentau soldaţi români în luptă cu cei germani în primul război mondial. Totodată se găsea şi bustul I.G. Duca în greutate de circa
35–40 kg. bronz. Se solicitau îndrumări pentru ca respectivul bronz să parvină armatei române.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 818, dosar 61/ 1936, f. 37 Iniţiativa unui comitet susţinut material prin subscripţia
Primăriei oraşului Ploieşti a condus la realizarea şi amplasarea bustului I.G. Duca conceput de sculptorul Mihai Onofrei care a colaborat
la amplasare cu arhitectul P. Popovici [Petre St. Popovici absolvent al Şcolii de Arhitectură în 1923, locuind în 1937 la Ploieşti,str. Ion
Marinescu, nr. 8 vezi Tabelul arhitecţilor diplomaţi …, 1937, p. 14]=300.000 lei.
A.N.-D.J. Alba, Alba Iulia, fond Prefectura jud. Alba, Cabinetul prefectului, dosar 17/ 1936, f. 12 Telegrama M.I. din 16 aprilie
1936 referitoare la inaugurarea la Ploieşti la 23 aprilie 1936 a monumentului I.G. Duca. La solemnitate participau membrii Guvernului.
În aceiaşi zi la Sinaia, în gara C.F.R. urma să fie dezvelită o placă comemorativă evocatoare a locului unde a fost răpus de asasinii
legionari omul de stat I.G. Duca.
„Calendarul Universul, 1937“, Bucureşti, p. 106 la 23 aprilie 1936 la Ploieşti a avut loc solemnitatea dezvelirii bustului I.G.
Duca. [A.N. Biblioteca P I 252]
În memoria lui I.G. Duca se ridică un monument şi un bust la Olteniţa şi Sinaia. Era rezultatul unei iniţiative a unor
parlamentari prahoveni care au iniţiat acţiunea de a cinsti memoria lui I.G. Duca în locul unde şi-a petrecut primii ani ai vieţii. Bustul ca
cel recent dezvelit la Ploieşti urma să fie aşezat în Piaţa Gării Sinaia, unde urma să fie amenajat un scuar special în memoria lui I.G. Duca.
Urma să fie ridicat un asemenea simbol şi la Olteniţa, aici comitetul de iniţiativă era condus de Petre Gheaţă, deputat de Ilfov.
M. Sevastos. Monografia oraşului Ploieşti. 1938, p. 205: bustul I.G. Duca realizat de sculptorul Mihai Onofrei a fost amplasat în
scuarul I.G.D., având în fundal Băile Comunale, foto fig. 193 la p. 204.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al. Saint Georges, inv. 617, dosar 3/ 1936, f. 116.116v. confirmare de primire ca donaţie , 19
octombrie 1936 D-na Alce Soare-Trandafil din Ploieşti, str. Rudului nr. 50 donase 2 ace de cravată din bronz şi bronz aurit cu chipul lui
I.G. Duca, executate de sculptorul V. Millescu, după asasinarea acestuia.
„Universul“, Bucureşti, anul 53, nr. 294, S 24 octombrie 1936, p. 9 Festivităţile de la Turnu Severin D 25 octombrie în prezenţa
parlamentarilor, membrilor guvernului, vizita la monumentul I.G. Duca ce se ridica în Parcul „Tudor Vladimirescu“.
A.N.-D.J. Satu Mare, fond Aurel S. Popp, dosar 56/ 1934, f. 9, 41, 154, 207, 219, 232, 233, 279 Decizia Primăriei municipiului
Timişoara din 6 octombrie 1934 atribuia această lucrare printr-un contract minuţios întocmit. Cele 10 puncte au fost adoptate de părţile
contractante participante la 21 decembrie 1934. Se acorda suma de 25.000 lei. Bustul a fost încredinţat spre turnare în bronz firmei
„Turnătoria de Artă „Gh. Guran“, din Bucureşti, iar execuţia soclului a fost încredinţată firmei Carol Kendloffer din Timişoara
f. 9 La 9 mai 1934 sculptorul Aurel S. Pop şi arhitectul inginer Cornel Liuba au înaintat Primăriei oraşului Timişoara 3 proiecte
pentru preconizatul monument I.G. Duca.
f. 41 Contractul încheiat la 21 decembrie 1934 între Administraţia municipiului Timişoara şi cei doi realizatori ai monumentului
I.G. Duca, bronz, soclul piatră tare, pe care urma să fie dăltuit textul evocator. Pentru suma de 250.000 lei conform deciziei Primăriei
municipiului Timişoara din 6 octombrie 1934
f. 232, 233 lucrarea în gips urma să fie încredinţată spre turnare în bronz firmei Turnătoria de artă „Gh. Guran“ din Bucureşti.
f. 154 Cioplitorului în piatră Carol Kendloffer i se încredinţa lucrările la postament.
f. 207 termenul iniţial a fost fixat pentru 3 noiembrie 1935
f. 219 Întrucât la solemnitate autorul n-a fost invitat, acesta, printr-o scrisoare din 25 ianuarie 1937 şi-a manifestat supărarea.
f. 270 textul inscripţiei: Omagiu memoriei marelui preşedinte al Consiliului de Miniştri, căzut în slujba ţării. Răpus de o
mână criminală în 29 dec. MCMXXXIII, la Sinaia cetăţenii urbei Timişoara.
„Universul“, Bucureşti, anul 53, nr. 353, M 22 decembrie 1936, p. 3 solemnitatea de la Timişoara. Sfinţirea temeliei Catedralei
B.O.R ţi dezvelirea bustului I.G. Duca, la 20 decembrie în faţa liceului Piariştilor. Au luat cuvântul: P.S. Episcopul Andrei, Tiberiu
Moşoiu, Alexandru Lapedatu ultimul spunând în finalul vorbirii sale: Acum nu mai suntem bănăţeni, ardeleni, munteni, moldoveni,
bucovineni şi basarabeni. Acum suntem cu toţi români ai României pe veci unite.
Ioan Opriş. Alexandru Lapedatu. p. 237 la Timişoara dezvelirea bustului I.G. Duca amplasat în faţa clădirii liceului Piariştilor. La
solemnitate Alexandru Lapedatu a vorbit în numele Senatului, Traian Moşoiu în numele Guvernului. „Viitorul“, Bucureşti, anul XXVIII,
nr. 8687, 24 decembrie 1936; „Universul“, Bucureşti, 24 decembrie 1936. Autor al bustului Aurel Pop. Cu prilejul deplasării, Alexandru
Lapedatu a participat şi la solemnitatea punerii pietrei de fundaţiei a Catedralei B.O.R.
A-N-D.J. Timiş, Timişoara, fond Primăria municipiului Timişoara, dosarele 21/ 1935, f. 2 la 4 mai 1935 Decizia din 3 mai 1935
prin care s-a alcătuit delegaţia pentru recepţionarea bustului I.G. Duca, realizare a sculptorului A. Pop din Satu Mare; 23/ 1940, f. 10 la
26 septembrie 1940 se raporta despre bustul I.G. Duca, soclu granit în formă de scară, bustul bronz, arhitect C. Liuba şi sculptor Aurel
Pop, 1936.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 68/ 1937 f. 265, 425 bustul I.G. Duca, bronz, 4.00 m. Aurel Pop, la Timişoara
în faţa liceului Piariştilor, decembrie 1936.
Prefectura jud. Timiş Torothal, Dare de seamă asupra activităţii şi realizărilor în intervalul de la 15 noiembrie 1933 până la 31
decembrie 1935, Timişoara , 1936, p. 132 pentru monumentul I.G. Duca de la Timişoara prefectura a pus la dispoziţie din bugetul 1934–1935
suma de 49.000 lei. [A.N.-D.J. Botoşani, Biblioteca 2763]
Trei ani de gospodărie (1934-1936) realizări edilitare, p. 71 Statuia I.G. Duca ridicată în 1936 foto=este un bust având pe soclu
un text. [A.N.-D.J. Arad Biblioteca 5108]
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819,dosarele 89/ 1937 vol. I, f. 139–140 foto bustul I.G. Duca de la Leova, jud. Cahul, azi
Republica Moldova. Autor al lucrări Gr. Popescu din Iaşi, realizator şi al bustului Gh. Mârzescu de la Iaşi. Lucrarea de la Leova a fost
realizată şi amplasată pe soclu fără avizul C.M.P.; 91/ 1937, f. 25 oraşul Leova la 9 aprilie 1937 a subvenţionat cu suma de 10.000 lei
comitetul de iniţiativă pentru ridicarea bustului I.G. Duca, din fondurile exerciţiului financiar 1936–1937.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819,dosarele 69/ 1937 f. 26 La Bălţi se ridica un bust I.G. Duca.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819,dosar 89/ 1937 vol I, f. 142 Primăria municipiului Bălţi la 20 iulie 1937 a comandat
sculptoriţei Hociung un bust I.G. Duca pentru suma de 40.000 lei; f. 142 ciorna prin care se solicita avizarea lucrării.
A.N.-D.A.I.C., fond P.C.M., inv. 299, dosar 6/ 937, f. 166–174 organizarea solemnităţii a dezvelirii statuii lui I.G. Duca de la Iaşi,
D 31 octombrie 1937 cu participarea preşedinţilor Senatului, Camerei Deputaţilor, Guvernului; f. 168 s-a pus la dispoziţie pe ruta
Bucureşti-Iaşi un tren special.
A.N.-D.A.I.C., fond C. Meissner, dosar III 16, f. 29 Invitaţie la dejunul din 31 octombrie 1937 organizat în Palatul Administrativ
de la Iaşi, în sala de festivităţi cu ocazia dezvelirii statuii I.G. Duca; f. 28 Bilet de intrare la tribuna din preajma statuii I.G. Duca cu
ocazia dezvelirii acesteia, D 31 octombrie 1937, ora 10,30.
Virgiliu Z. Teodorescu. Simboluri de for public dedicate cinstirii lui I.G. Duca. În: „Revista Arhivelor“, anul LXX, vol. LV, nr. 4,
1993, p. 427–433.
CENTRALIZATOR simboluri dedicate lui I.G. Duca: 26 august 1934 Răsucenii de Sus, jud. Vlaşca; 1934 Giurgiu; iulie 1934
Sinaia, placa din Gara C.F.R.; august 1934 Strunga, azi jud. Iaşi; 1934 Osoiu, jud. Iaşi; 6 noiembrie 1934, Soroca; 11 noiembrie 1934,
Roman; 1934, Bâra azi jud. Neamţ; 1934, Bocşa Montană, azi jud. Caraş Severin; 23 iunie 1935, Râmnicu Vâlcea; 5 octombrie 1935
Petroşani, jud. Hunedoara; 27 octombrie 1935, Botoşani; 28 octombrie 1935, Sibiu; 1936, Lugoj, azi jud. Timiş; 1936, Tudora, jud.
Botoşani; 23 aprilie 1936, Gara C.F.R. Sinaia, placa; 23 aprilie 1936, Ploieşti; 1936, Arad; 9 octombrie 1936, Piatra Neamţ; 25 octombrie
1936 Turnu Severin; 20 decembrie 1936 , Timişoara; 1937, Bălţi; 1937, Leova; 31 octombrie 1937 Iaşi; 29 decembrie 1994, Gara C.F.R.
Sinaia. Noua placă.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxvii
Armand M. CĂLINESCU (22 mai/ 4 iunie 1893, Piteşti, jud. Argeş – 21 septembrie 1939, Bucureşti,
asasinat de legionari, reînhumat în biserica din Urşani, jud. Vâlcea). Studii la Piteşti, Facultăţile de Drept litere şi filozofie la Bucureşti,
doctor în ştiinţele economice şi politice la Paris, activitate juridică şi administrativă. Om politic, Partidul Ţărănesc, P.N.Ţ., deputat,
prefect, subsecretar de Stat, ministru, vice şi prim-ministru martie–21 septembrie 1939, publicist. Asasinat de o „echipă a morţii“
legionară.
Virgiliu Z. Teodorescu. Proiect de monument Armand Călinescu. În „Magazin Istoric“, Bucureşti, anul XXXII, nr. 9 (278),
septembrie 1998, p. 85–86.
După evenimentele din decembrie 1989 au fost îndepărtate din forul public, cu sau fără discernământ, o serie de monumente,
printre care şi statuia monumentală Dr. Petru Groza, din parcul limitrof Facultăţii de Medicină. Ulterior în zonă, cu o grabă inexplicabilă
a fost amplasat Monumentul Artileriei creaţie a sculptorului Zamfirescu.
Reparatoriu această zonă trebuia să fie rezervată pentru preconizatul monument al cinstirii martirului prim ministru Armand
Călinescu, ucis de legionari în 1939. La timpul respectiv a fost lansat un concurs de machete, a fost desemnat realizatorul însă
evenimentele post 6 septembrie 1940 au blocat acţiunea.
Hâtri bucureşteni, anonimi analişti, cu bunul simţ al dreptei judecăţi, au lansat, la momentul inaugurării cu mult fast a
monumentului, butada: „Aţi dat jos un om isteţ şi aţi ridicat un făcăleţ!“
„Gazeta municipală“, Bucureşti, anul VIII, nr. 392, 1 octombrie 1939, p. 4: Consiliul de Miniştri a aprobat propunerea generalului
Gheorghe Argeşeanu de a fi înălţat un monument în scuarul de lângă locul unde a fost asasinat Armand Călinescu.
„Gazeta municipală“, Bucureşti, anul VIII, nr. 393, 8 octombrie 1939, p. 4: căminul din str. general Tătărăscu urma să poarte
numele fostului prim ministru „Armand Călinescu“
– pentru studierea amplasamentului preconizatului monument Armand Călinescu din Bucureşti a fost delegat arhitectul
Municipiului Bucureşti Horia Creangă. Era preconizată amplasarea monumentului în partea dreaptă , la câţiva metri de locul unde a fost
asasinat de legionari. [A.N. Biblioteca III 75]
A.N.-D.A.I.C., fond Casa Regală,Carol al II-lea, dosar 39/ 1940, f. 4–6: Memoriu Emil W. Becker către ministrul C.R. Urdăreanu
cu privire la proiectul monumentului Armand Călinescu.
A.N.-D.J. Hunedoara–Deva, fond 71, Societatea Petroşani, Direcţia Minelor, inv. 59, dosar 8/ 1939, f. 272, copie: 25 octombrie
1939, Bucureşti. Direcţia Generală a Societăţii Petroşani transmitea din Bucureşti către Direcţia Minelor Petroşani aprobarea pentru a
acorda Prefecturii jud. Hunedoara un ajutor de 20.000 lei din partea respectivei firme, drept contribuţie pentru ridicarea la Deva a unui
bust pentru cinstirea memoriei fostului prim ministru Armand Călinescu.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar: 55/ 1939, materiale referitoare la preconizatul monument Armand Călinescu
care urma să fie realizat prin subscripţie publică. Concursul lansat în urma deciziei adoptată de P.C.M. la 25 septembrie 1939; f. 6
membrii juriului pentru judecarea lucrărilor prezentate la concurs: Ion Jalea şi Ştefan Popescu senatori ai artelor; Frederic Storck;
arhitecţii G. Cantacuzino, Horia Teodoru; criticul de artă Alexandru Busuioceanu; inspector Adrian Maniu; secretar al juriului Ion Paşa;
f.10 Decizia cu programul concursului monumentului care urma să fie ridicat pe peluza din faţa Şcolii de Război, Fonduri 15.000.000 lei.
Partea arhitecturală urma să fie realizată cu piatră românească. Fundaţia pe un radier din beton. Statuia, grupurile alegorice, figura
simbolică, componentele decorative, profilurile, basoreliefurile urmau să fie turnate în bronz. Inscripţiile urmau să fie săpate în piatră; f.
11 Concursul de machete urma să se încheie la 20 ianuarie 1940, lucrările urmând să fie predate la Salonul Oficial, şoseaua Kiseleff nr. 9;
f. 11v.componenţa juriului; f. 12 în 10 zile juriul avea obligaţia să hotărască care din lucrări se da în lucru. Se ofereau 375.000 lei pentru
prima lucrare şi recompense constând din 1 de 150.000 lei; 1 de 100.000 lei şi 3 menţiuni a câte 25.000 lei precum şi 5 despăgubiri a câte
10.000 lei. După adoptarea hotărârii urma să fie organizată o expoziţie cu toate machetele la Salonul Oficial. Programul a fost adoptat la
18 octombrie 1939 la Bucureşti; f. 20 şi a fost publicat în presă la 21 octombrie 1939; f. 22 sculptorul Ioan Avram din Zalău; f. 23
sculptorul Ion Mateescu din Iaşi; f. 24 la 1 noiembrie 1939 Ion Jalea aducea la cunoştinţă intenţia de a lua parte la concurs şi ca atare îşi
declina misiunea încredinţată de a face parte din juriu; f. 30 Cererea lui Gheorghe Bilan, sculptor din Stupca, jud. Suceava, autor a 10
monumente publice, menţionându-le pe Simion Florea Marian şi Ştefan cel Mare din Suceava, Ciprian Porumbescu din Stupca,
monumentul Eroilor din Ilişeşti. La 7 decembrie 1939 se înregistra cererea lui pentru a obţine un ajutor material de 10.000 lei cu care să
poată realiza macheta turnată în gips pentru a putea participa la concurs; f. 36, 37, 43, 44 reproduse lucrări semnate de Gheorghe Bilan; f.
36 Ciprian Porumbescu c.p. 9x14 cm.; f. 37 o compoziţie cu un personaj ??? c.p. 9x14 cm.; f. 43 Ştefan cel Mare statuia redându-l în
picioare cu mâna stângă ţinând spada, iar cu dreapta sceptrul, c.p. 9x15 cm.; f. 44 bustul Ştefan cel Mare, foto din profil c.p. 9x14 cm.; f.
33 la 7 decembrie 1939 S.A.F. remitea M.C.A. observaţiile sale în privinţa unor prevederi necorespunzătoare care lezau pe sculptori care
urmau să participe la concurs. Se face referinţă la tematică, mărimea machetei, recompensele. Se formula propunerea ca în locul lui Ion
Jalea care şi-a declinat menirea în acest juriu să fie cooptat Oscar Spaethe. Adresa a fost semnată de preşedintele C. Baraschi şi secretarul
Horia Igiroşeanu; f. 34 Oscar Sparthe a fost numit membru în juriu.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A., D.A., inv. 819, dosar: 88/ 1940, f. 2 H.C.M. pentru ridicarea unui monument în amintirea lui
Armand Călinescu, publicată în „Monitorul Oficial“, Bucureşti, nr. 242, 19 octombrie 1939. Ion Jalea a fost numit în comisia de judecare
a proiectelor prezentate la concurs. El la 29 decembrie 1939 înainta un memoriu către M.C.A. prin care arăta că nu poate face parte din
respectiva comisie întrucât considera necesar să fie unul din participanţii la concurs. Cu acest prilej releva şi unele din obiecţiile pe care le
considera ca necesar să fie avute în vedere pentru a îmbunătăţi prevederile regulamentului concursului fixat pentru 20 ianuarie 1940; f. 4
Cererea sculptorului Ion Dohatcu ca termenul de predare a lucrărilor pentru concursul la preconizatul monument Armand Călinescu să
fie amânat pentru ca cei care doresc să participe să aibă timpul necesar executării machetelor. El era, la data respectivă, 11 ianuarie 1940,
concentrat; f. 5 Concursul urma să se desfăşoare în incinta Salonului Oficial de la şoseaua Kiseleff. Lucrările urmau să fie predate în
termen de 10 zile, urmând ca până la 15 februarie să fie organizată o expoziţie publică cu machetele prezentate la concurs; f. 7 Cu
primirea machetelor a fost desemnat Ion Paşa; f. 8 P.V. 20 ianuarie 1940 prin care se consemna că în termenul acordat concurenţilor au
fost prezentate 23 de machete însoţite de detalii. Semnături ale participanţilor; f. 9 P.V. nr. 2 din 22 ianuarie 1940 sculptorul I. Dohatcu
trimiţând în termen macheta de concurs a înaintat ulterior lucrările de detaliu. Cu acceptarea tuturor concurenţilor au fost primite aceste
completări; f. 10–11 Referatul către conducerea M.C.A. prin care juriul concursului menţiona participarea a 24 machete. Din juriu făceau
parte: Ştefan Popescu senator al artelor; sculptorii Oscar Spaethe şi Frederic Storck; arhitecţii G. Cantacuzino, Horia Teodoru; criticul de
artă Alexandru Busuioceanu; inspector Adrian Maniu; secretar al juriului Ion Paşa; f. 17–20 Textul comunicatului pentru presă şi radio
prin care se aducea la cunoştinţă că la 26 ianuarie 1940 juriul concursului monumentului Armand Călinescu s-a întrunit în sălile
Salonului Oficial sub preşedinţia lui Ion Nistor, ministrul Cultelor şi Artelor procedând la vizionarea şi aprecierea calităţilor lucrărilor
prezentate la concurs. În concluzie s-a apreciat că lucrările nu satisfac şi ca atare s-a decis organizarea unui al doilea concurs. Juriul a
hotărât ca realizatorii a 5 proiecte să fie recompensaţi. Proiectul lui Ion Jalea a fost recompensat cu 150.000 lei, cel al lui Constantin
Baraschi cu 100.000 lei şi 3 menţiuni a câte 25.000 lei pentru sculptorii: Constantin Baraschi, Mihai Onofrei, Ion Jalea. S-au mai acordat
câte 10.000 lei pentru următorii patru clasaţi care rămâneau anonimi. Expoziţia pentru public urma să fie deschisă în perioada 27
ianuarie–10 februarie; f. 23 menţiunile păstrate anonime pentru publicul vizitator erau atribuite lui Emil Mereanu; Borgo Prund
Checinschi; Geza Rubletzky şi arhitectul Al. Zamfiropol; Ion Dohatcu şi Al. Nedelcu; f. 24 au mai participat: Ion Pantazi; Jean Martin şi
arhitectul Gustav Marzon; Celine Emilian şi arhitectul Radu Dudescu; pictorul Marincea Stănescu; Ioan Avram; H. Torosian; V. Dimitriu
Leorda; V. Ionescu-Varo şi arhitectul Vangheli Dumitrescu; Emanuel Tvar; Emil Becker; Ion Mateescu; Gheorghe Tudor; Constantin
Fărâmă; f. 27 plic cu 2 fotografii prezentând ansamblul şi detaliu al proiectului prezentat de V. Ionescu-Varo având pe plic moto: Frontul
nr. 12; f. 28 V. Dimitriu Leorda, Bucureşti str. 13 septembrie nr. 8, fost profesor la Institutul de surdo-muţi din Focşani, vice preşedinte al
Salonului de arte frumoase din Paris, director al ziarului „Răsăritul nostru“ …; f. 33 memoriul care a însoţit proiectul prezentat de Emil
Becker menţionând că este autorul monumentului „Avântul ţării“, decoratorul interioarelor mausoleului de la Mărăşeşti, realizatorul
monumentului „Interallie din Liege-Belgia“; f. 37 memoriul lui V. Ionescu Varo din 5 februarie 1940 referitor la hotărârea juriului
concursului; f. 49 la 11 martie 1940 erau convocaţi membrii juriului pentru ziua de 13 martie 1940.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al. Saint Georges, inv. 617, dosar 7/ 1940, f. 216, 216 v., Celine Emilian, Piaţa C.A. Rosetti dona la 1
martie 1940 macheta gips a proiectului monumentului Armand Călinescu realizat în colaborare cu arhitectul Radu Dudescu. Este menţionată
prezenţa la 20 ianuarie 1940 la Pavilionul Saloanelor Oficiale a comitetului avându-l ca preşedinte pe I. Nistor, ministrul Cultelor şi
Artelor, Ştefan Popescu, pictor; Frederic Storck, şi Oscar Spaethe sculptori, criticii Al. Busuioceanu, Adrian Maniu, arhitecţii Horia
Teodoru, G. Cantacuzino şi Paşa secretar. Toţi au respins lucrarea ca necorespunzătoare condiţiunilor concursului sfătuindu-mă să particip
la un nou concurs . Autoarea alătura actului şi 5 foto redând ansamblul machetei corespondenţa 217, 217v. Celine Emilian, Piaţa C.A.
Rosetti dona la 27 mai 1940: 3) Masca Armand Călinescu, gips. Vezi şi 64/ 1940, f. 54, 54v. la 4 martie 1940 confirmarea muzeului că a
primit donaţia sculptoriţei Celine Emilian; f. 56, 56v. Masca, gips.
A.N.-D.A.I.C., fond C. Meissner, dosar V 88 Cup ziar/ 1939 mai 9/, foto N. Iorga şi Armand Călinescu purtând uniforma F.R.N.
participând la solemnitatea dezvelirii monumentului Regele Carol I, din Bucureşti, Piaţa Palatului Regal.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al. Saint Georges, inv. 617, dosar 13/ 1946, f. 110 Donaţia lui H. Torosian, Bd. Filantropia, nr. 123:
macheta preconizatului monument Armand Călinescu gips 0,61 m., 1] 940.
21 septembrie 1991, Bucureşti: pe locul unde a fost asasinat Armand Călinescu a fost amplasat un bloc de piatră cu o placă
comemorativă cu text evocator.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxviii
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 90/ 1943, f. 21 Jurnalul C.S.M.P., 24
februarie 1943 referitor la refacerea bustului regelui Ferdinand I din comuna Şaba, jud. Cetatea Albă, deteriorat sub ocupaţia sovietică
bolşevică trăgându-se cu arma în faţă şi ochi. Se solicitau relaţii despre autor, dosare, semnătură, eventualitatea acordării lucrării lui Ion
Pantazi; f. 33 Jurnalul C.S.M.P. din 7 aprilie 1943 a luat cunoştinţă că bustul a fost realizat de V.D. Leorda. Se hotărăşte ca: 1) lucrarea să fie
încredinţată spre refacere autorului sau unui delegat al său; 2) dacă este vorba despre o lucrare nouă se poate încredinţa oricărui artist plastic.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxix
Încă o dată aroganţa şi infatuarea a condus la asemenea manifestări, cu recomandarea expresă să fie date
la topit pentru industria de război. Uitau de fapt că erau într-o altă ţară.
A.N.-D.J. Botoşani, fond Prefectura jud. Botoşani, dosar 12/ 1941, f. 90–91 Raportul Prefecturii jud. Botoşani către M.A.I.,
Direcţia Administraţiei de Stat cu nr. 30.016, din 27 noiembrie 1941 menţionând: în comuna Tudora erau 4 plăci (120 kg. bronz) scoase
de armata germană de pe monumentul Eroilor (dosarele 32/ 1937, f. 61–63; 67/ 1938 şi 39/ 1939) ne mai fiind de actualitate, întrucât
reprezentau soldaţi români în luptă cu cei germani în primul război mondial. Totodată se găsea şi bustul I.G. Duca în greutate de circa
35–40 kg. bronz. Se solicitau îndrumări pentru ca respectivul bronz să parvină armatei române.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxx
A.N.-D.J. Gorj, Târgu Jiu, fond Pretura plasei Târgu Cărbuneşti, dosar 1/ 1948–1949, f. 42–43: Ordine ale
Prefecturii prin care se cerea să fie identificate şi distruse însemnele monarhice de pe monumentele din localităţile urbane şi rurale.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxi
Iosif Visarionovici STALIN/ Djugavili/ (9/ 21 decembrie 1879, Gori – Gruzia – 3 martie 1953,
Moscova). Militar şi om politic sovietic, secretar general al P.C.U.S.
Expo anuală de Stat, 1950, Catalog:
Dumitru Demu, poziţia 9 statuia I.V. Stalin, bronz (ridicată ulterior la Bucureşti, Piaţa Aviatorilor, la intrarea în Parcul de cultură
„I.V. Stalin“=azi Herăstrău, anterior 1940 „Naţional Caro al II-lea“ )
Andrei Szobotka, Stalin es la Paz, 1952.
p. 88 Maximilian Schulmann, I.V. Stalin, gips 8,00 m.
Expo anuală de Stat, 1953, Catalog:
– p. 24: Marius Butunoiu, I.V. Stalin, marmură 0,78 m.
– p. 24:Boris Caragea, Zoe Băicoianu, basorelieful Recunoştinţă, plastilină 0,67x1,19 m.=foto p. 29 I.V. Stalin.
– p. 28 Dorio Lazăr, poziţia 94 I.V. Stalin, gips 1,20 m.
p. 30 Maximilian Schulmann, poziţia 146 I.V. Stalin la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S., gips 0,86 m.
p. 32 Mihai Wagner, poziţia 172, I.V. Stalin, marmură 0,77 m.
„Arta plastică“, Bucureşti, anul I, nr. 2, 1954:
p. 4 M. Schulmann, bustul monumental I.V. Stalin la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S.
p. 10, 13 Boris Caragea, Zoe Băicoianu, basorelieful Recunoştinţă, gips, p. 9 foto (în jurul statuii I.V. Stalin)
„Arta plastică“, Bucureşti, anul II, nr. 5, 1955, p. 61:
– Constantin Baraschi, statuia Lenin şi Stalin la Smolnâi, 1952; bustul Stalin.
– Marius Butunoiu, Stalin.
„Arta plastică“, Bucureşti, anul VI, nr. 5, 1959, p. 37
– Martin Izsak, Ştefan Csorvassy, monumentul I. V. Stalin, Târgu Mureş, 1954.
– Dorio Lazăr, I.V. Stalin, Braşov.
– Iosif Fekete, bustul I.V. Stalin.
– M. Schulmanmn, statuia I.V. Stalin.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxii
Paradoxal manifestarea caracteristică regimului instaurat de eliberatorii-ocupanţi este şi astăzi la modă,
folosindu-se formule sofisticate, persuasive de întinare, deteriorare, înlăturare a unor monumente incomode, cetăţeanul de rând neavând cum să
acţioneze pentru a le proteja.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxiii
Eugeniu CARADA (29 noiembrie 1836, Craiova, jud. Dolj – 10 februarie 1910). Om politic
liberal, economist, publicist şi colecţionar de artă.
„Cronica numismatică şi arheologică“, anul V, nr. 49–50, Bucureşti mai–iunie 1924, p. 23 Medalia Eugeniu Carada: la 17
februarie 1924 a fost dezvelit în Bucureşti cu o solemnitate deosebită monumentul financiarului Eugeniu Carada, fost guvernator al
B.N.R. Aversul: profilul capului lui Eugeniu Carada, privind spre stânga, legenda circulară: EUGENIU CARADA 1836–1910; Reversul:
în centru Palatul B.N.R., circular legenda: BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ø 65 mm., argint=35 exemplare; bronz=600
exemplare. Gravor I. Prinz. Adresate mulţumiri către M. Omorolu, guvernatorul B.N.R.
Emil W. Becker a modelat medalia comemorativă Eugeniu Carada ø 62 şi 65 mm. Informaţie în Arhiva Rodica Filip-Becker
A.N.-D.A.I.C., fond Miron Cristea, dosar 5, f. 26=p. 2: I. Lupaş, Un Antim Ivireanul al zilelor noastre, în: „Cultura poporului“,
Cluj, 6 martie 1924: referinţă la momentul dezvelirii monumentului ridicat de B.N.R. în cinstea lui Eugeniu Carada când conducătorii
ţării au putut auzi şi cuvintele mitropolitului primat Miron Cristea.
A.N.-D.J. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, fond Camera de Comerţ şi Industrie Râmnicu Vâlcea, dosar 5/ 1935, f. 160 la 3 octombrie
1935, Craiova liste de subscripţie pentru fondurile necesare realizării unui bust Eugeniu Carada pentru localitatea natală.
„Arhivele Olteniei“, Craiova, anul XV, nr. 83–85, ianuarie–iunie 1936, p. 445 Centenar Eugeniu Carada. Pentru Craiova i-a fost
încredinţată sculptorului Mihai Onofrei realizarea monumentului Eugeniu Carada. A avut loc un concurs la care au participat două
machete. C.D. Fortunescu aprecia macheta lui Alexandru Severin la care remarca postura voluntară şi dinamică conferită personajului. Pe
cea a lui Mihai Onofrei o considera prea solemnă, modelată corect, dar rece.
„Anuarul Ateneului Român pe anul 1936“, Bucureşti, p. 274 monumentul Eugeniu Carada din Bucureşti realizare a sculptorului
Ernest Dubois.
„Arhivele Olteniei“, Craiova, anul XVI, nr. 86–88, iulie–decembrie 1936, p. 445–446. Centenarul naşterii lui Eugeniu Carada la
29 noiembrie 1936 când urma să fie inaugurat monumentul realizat cu sprijinul B.N.R.. Lucrare realizată de Mihai Onofrei care a
înfăţişat în bronz un Carada solemn, corect, dar rece. Severin realizase o machetă redând un Carada voluntar şi dinamic. Statuia a
fost adusă la Craiova, aşteaptă în ladă să fie realizat soclul. Amplasamentul în scuarul „Fântâna lui Romanescu“, lângă biserica Sf.
Gheorghe Vechi. Retoric autorul se întreba când va avea loc inaugurarea monumentului.
„Neamul românesc“, Bucureşti, anul XXXII, nr. 70, 30 martie 1937, p. 2 Ştirile zilei: la Craiova dezvelirea monumentului
Eugeniu Carada. Guvernul a fost reprezentat de dr. C. Angelescu, ministrul Educaţiei Naţionale.
„Arhivele Olteniei“, Craiova, anul XVI, nr. 89–91, ianuarie–iunie 1937, p. 7–22 evocarea Eugeniu Carada făcută de preotul Ioan
Georgescu, prof. la Oradea; p. 12–13: evocând stăruinţele lui E.C. pentru realizarea monumentelor evocatoare ale personalităţilor lui
Mihai Viteazul, Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, Goleştilor (care în 1909 era aproape gata urmând a fi aşezat în faţa Ministerului
Armatei. Moartea lui E.C., războiul balcanic şi apoi cel mondial au contribuit la întârzierea amplasării şi dezvelirii) ca şi cel al
Pompierilor; p. 175–176 Monumentul Eugeniu Carada dezvelit D 28 martie 1937 la Craiova. Cu acel prilej au rostit discursuri:
reprezentantul B.N.R.; Guvernului, Camerei de Comerţ, societăţilor culturale. Monumentul are în compunere: pe faţa principală a soclului
inscripţia, iar pe cele trei laturi câte un basorelief. Sunt abordate temele: gazetar la „Românul“; înfăptuitor al Constituţiei; organizator al
Serviciului de intendenţă al armatei române la 1877–1878. Pe soclu este statuia turnată în bronz. Eugeniu Carada este redat în picioare.
„Calendarul Universul 1938“, Bucureşti, p. 99 Eugeniu Carada s-a născut la 29 noiembrie 1836; p. 104 la 29 martie 1937 a avut
loc la Craiova dezvelirea monumentului Eugeniu Carada.
Grigore Ionescu. Bucureşti, ghid, Bucureşti, 1938, p. 170 în colţul palatului B.N.R., la intersecţia str. Lipscani cu str. Eugeniu
Carada monumentul Eugeniu Carada, un soclu încărcat cu basoreliefuri şi figuri alegorice, deasupra bustul, toate piesele fiind turnate în
bronz după modelajul sculptorului Ernest Dubois.
A.N.-D.A.I.C., fond Muzeul Al, Saint Georges, inv. 617, dosar 6/ 1939, f. 59, 59v. sculptorul Mihail Onofrei, locuinţa în str.
Bruxelles nr. 14, atelierul în str. Andrei Mureşanu nr. 4, în decembrie 1938 dona muzeului 3 basoreliefuri modelate pentru monumentul
Eugeniu Carada de la Craiova lucrare finanţată şi de la B.N.R.
Constantin Răutu. Eugeniu Carada, omul şi opera, f.l., f.e., f.a., 312 p.+ 1 pl. [A.N. Biblioteca II 1.155].
Victor Adrian. Craiova. Bucureşti, 1968, p. 25: pe strada Traian Demetrescu la intersecţia cu str. Ialomicioara, Arieş şi Oneşti în
1936 pe un soclu de piatră cu trei basoreliefuri statuia lui Eugeniu Carada, economist, prim guvernator al B.N.R. 1893–1910. Autor:
sculptorul Mihai Onofrei. În cimitirul Sineasca din Craiova monumentul funerar Eugeniu Carada.
Virgiliu Z. Teodorescu. Centenar Mihai Onofrei (1896–1996). În: Oltenia, Craiova, seria a III-a, anul II, nr. 1–2, 1998, Editura
Scorillo, p. 203–206.
Virgiliu Z. Teodorescu. Sculptorul Mihai Onofrei, mărturii monografice. Editura Junimea Iaşi, 2003, 177 p.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxiv
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 69/ 1937, f. 90 la Fălticeni, jud. Baia bustul
Eroului de la 1877 maiorul Ioan, bronz 2,10 m., modelat de Maria Costescu Mihăescu = 21.000 lei.
A.N.-D.J. Suceava, fond 136 Primăria oraşului Fălticeni, inv. 275, dosar 3/ 1922, 379 f. conţinând corespondenţa privind ridicarea
monumentelor Eroilor de la Spătăreşti; bustului maiorului Neculai Ioan, căzut în războiul din 1877, precum şi liste de veterani de război.
A.N.-D.J. Suceava, fond 136 Primăria oraşului Fălticeni, inv. 275, dosar …, la 9 septembrie 1922 era anunţată acţiunea din 24
septembrie când urma să fie dezvelite: 1) monumentul Maiorului Erou Neculai Ioan, fost comandant al Batalionului Regimentului 15
Dorobanţi/ azi 15 Războieni căzut în atacul de la Griviţa 2 la 30 august 1877; 2) monumentul Eroilor Regimentului 2 Grăniceri căzuţi
în luptele de la Spătăreşti; f. 589 P.V. 29 august 1922 Vasile Ciurea, preşedintele Comitetului monumentului Eroilor Regimentului 2
Grăniceri aprecia că sculptorul Theodor Burcă s-a achitat de obligaţiile asumate în contractul încheiat cu comitetul de iniţiativă din care
făceau parte 21 membrii. Preciza că au fost primite şi originalele turnate în gips, statuia fiind depusă la liceul „A. Donici“ iar plăcile la
Muzeul Sucevei. I. Dragoslav, secretarul comitetului prezenta situaţia financiară a acţiunii de dezvelire la care au participat cu contribuţii:
Prefectura, Primăria, Comitetul prin vânzarea de cărţi poştale ilustrate prezentând monumentul;
la 13 septembrie 1922 intervenţia pentru obţinerea terenului din parcul de lângă Primăria oraşului pentru amplasarea bustului
Neculai Ioan;
f. 728 Apelul lansat către cetăţenii oraşului la 20 septembrie 1922.
f. 770 Apel: În ziua de 14/ 15/ 27/ 28 stil nou ianuarie 1918 Corpul de armată rusă cu 120 de tunuri au trecut la acţiunea de
bolşevizare a Moldovei – Bucovinei. Drumul lor trecea prin Fălticeni. Regimentul 2 Grăniceri având în compunere în Fălticeni circa 8
companii a acţionat angajând lupta pe dealul Spătăreşti. Sunt evocate faptele similare de la Galaţi şi Bender care au condus la salvarea
Moldovei şi realizarea începerii Unirii, Apelul a fost redactat de I Dragoslav, publicist şi membru în comitetul de iniţiativă. Pe verso lista de
subscripţie.
Actul de fundaţie, 14 mai 1922 când s-a pus piatra fundamentală a monumentului.
f. 983 referire la contractul cu sculptorul Theodor Burcă încheiat la 19 octombrie 1921, valoarea lucrării 130.000 lei.
La 29 octombrie 1922 (?) era deja montat pe soclul ales de comitet.
Realizat cu contribuţii financiare de la C.C. al Societăţii „Mormintele Eroilor“.
La Fălticeni fusese trimisă spre vizionare şi avizare statuia turnată în gips; la 5 aprilie 1922 se trimitea la Bucureşti cu C.F.R.
Scrisoarea de trăsură menţiona greutatea de 210 kg.
Francesci Tomat şi A. Blasiu, atelier din Bucureşti, Bd. Alecsandru Ioan I Cuza nr. 42, de prelucrare a marmurei şi pietrei oferta
pentru realizarea soclului cu piatră şlefuită de Câmpulung; pentru soclul bustului Neculai Ioan având 1,10x0,95 baza şi înălţimea de 2,13
m. cu piatră de Câmpulung costa 13.000 lei şi cu piatră de Rusciuc 9.500 lei.
A.N.-D.J. Suceava, fond Prefectura jud. Baia, dosar 15/ 1912:
PV. din 10 ianuarie 1923 prezentând situaţia veniturilor şi cheltuielilor, conform datelor concentrate la casierul comitetului Spiridon
Lăpuşneanu. Au fost obţinuţi 168.444, 65 lei şi au fost cheltuiţi:
1) monumentul Eroilor Regimentului 2 Grăniceri şi bustul maiorului Neculai Ioan=130.925,00lei.
2) plata soclului=13.000 lei
3) diferite cheltuieli: transporturi; tipărituri; banchet=23.756 lei. Total cheltuieli =167.681,60 lei. Rest=573,50 sumă oferită pentru
grădiniţă în vederea realizării mobilierului; pentru săraci 189,50 lei. Act semnat de Vasile Ciurea, primar al oraşului şi preşedinte al
comitetului de iniţiativă.
Actul de Fundaţie – ACT COMEMORATIV 22 septembrie 1922. Monumentul Eroilor Regimentului 2 Grăniceri morţi la
Spătăreşti la 14/ 15/ 27/ 28 stil nou în lupta cu Corpul de Armată rusă bolşevizată. Operă a sculptorului Th. Burcă. Soclul de piatră
Câmpulung Muscel în stil greco-roman cu 2 basoreliefuri redând a) un atac de infanterie; b) bătălia de la Spătăreşti. Pe soclu fiind plasate
şi 2 plăci de bronz, o coroană de lauri şi o frunză. Pe o placă sunt menţionate numele Eroilor, a doua placă cuprinde dedicaţia orăşenilor.
Pe soclu este plasată statuia redând un ostaş grănicer în poziţia de observator cu un genunchi sprijinit pe pământ privind în zare având o
mână ridicată la coif, iar cu cealaltă ţinând arma, La picioarele sale un vultur în avânt cu crucea în joc.
Monumentul a fost iniţial amplasat în centrul oraşului şi a fost dezvelit la 22 noiembrie 1922. Pe un soclu de bună factură
arhitecturală cu înălţimea de 2,20 m. este statuia ronde bosse, bronz, 1,80 m. redând un ostaş grănicer în postura de observator la ceea ce
se petrece în depărtare. Are mâna stângă ridicată în dreptul frunţii, în firescul gest de a-şi face „streaşină“ pentru a putea privi nestingherit
de razele soarelui. Cu mâna dreaptă ţine arma. Pe părţile laterale au fost amplasate basoreliefuri, turnate în bronz, cu scene din luptele
desfăşurate de armata română cu foşti aliaţi, transformaţi prin abrutizarea alcoolului şi al propagandei bolşevice în inamici, deoarece
românii nu s-au alăturat acţiunilor lor de realizare a revoluţiei mondiale. Pe faţa principală o placă de bronz are textul: Glorie eternă
ostaşilor români căzuţi în lupta pentru apărarea Patriei şi Oraşului Fălticeni recunoscător luptătorilor pentru apărarea lu i. După
1944 monumentul a fost vandalizat fiindu-i îndepărtate basoreliefurile. În ultimele decenii a fost mutat la marginea oraşului devenind
simbol al intrării în localitate la o răscruce de drumuri.
Bustul maiorului Neculai Ioan este opera sculptoriţei Maria Al. Costescu Mihăescu, profesoară din Fălticeni. Pe soclu este ataşată
o placă de bronz cu numele Eroilor de la 1877.
Iniţiator al acestor realizări a fost O. Lovinescu, fost primar în 1918. Stăruitor până la sfârşit a fost Ion Dragoslav, scriitor şi
publicist. Lui i s-a alăturat locotenentul colonel N. Gârlea, fost primar al oraşului care a încheiat contractul cu Th. Burcă. Opera a fost
desăvârşită de Vasile Ciurea, actualul primar.
Bustul Neculai Ioan a fost iniţiativa primarului profesor Vasile Ciurea.
A.N.-D.J. Suceava, fond Prefectura jud. Baia, dosar 15/ 1912:
f. 20 Primăria comunei Fălticeni la 22 ianuarie 1918 aducea la cunoştinţa prefecturii jud. Suceava lansarea acţiunii de ridicare a
unui monument pentru cinstirea faptelor de Eroism de combatanţii Regimentului 2 Grăniceri, care la 14 ianuarie 1918 au salvat oraşul de
la distrugere de către armata rusă răsculată. Se trimitea lista nr. 2 de subscripţie;
f. 22 s-au colectat 700 lei pe lista nr. 2;
f. 85 Comitetul Monumentului Eroilor Regimentului 2 Grăniceri lansa invitaţia pentru 24 septembrie 1922 pentru a participa la
dezvelirea monumentului Eroilor şi a bustului maiorului N. Ioan, Erou de la 1877.
Florian Tucă. Monumentele neatârnării. Editura Militară, Bucureşti, 1977, p. 180 la Fălticeni … Eroilor din oraşul Fălticeni
căzuţi în războiul pentru neatârnare 1877–1878 Evocat maiorul Nicolae Ion şi 6 Eroi fiind menţionate şi unităţile din care au făcut
parte Glorie lor Patria recunoscătoare.
F.T.,M.C., p. 192 la Fălticeni bustul maiorului Nicolae Ion, bronz, Maria Mihăescu (Costescu), dezvelit la 24 septembrie 1922,
piedestal arhitectul Aurel Buiuc.
VZT 18 aprilie 1988, Fălticeni: Monumentul Eroilor Grăniceri, opera sculptorului Th. Burcă. Statuie şi 2 basoreliefuri. Turnătoria
V.V. Răşcanu, 1922, marcată atât plinta statuii cât şi basoreliefurile. Noul amplasament în zona de intrare în oraş la o bifurcare de
drumuri.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxv
Acţiune de amploare, fiind creat un Institut de cercetări româno-rus cu sectoare tratând toate domeniile
activităţii umane, precum şi un Muzeu Româno-Rus, fiecare din aceste instituţii având publicaţii în care erau încorporate rezultatele
cercetărilor întreprinse.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxvi
A.N.-D.A.I.C., Fototeca Il I 4.456/ 2 Carte poştală ilustrată realizată de Atelierele „Marvan“ din
Bucureşti redând macheta monumentului Eroilor Geniului 1916–1919, elaborată de sculptorul Spiridon Georgescu. Se vindea în folosul
ridicării monumentului Eroilor Geniului.
„Revista Geniului“, Bucureşti, număr festiv, 7 iulie 1929 cu prilejul inaugurării monumentului Geniului.
F.T.,M.C., p. 97, Bucureşti monumentul Eroilor Geniului, dezvelit în iunie 1929. în compunerea monumentului sunt sculpturile
bronz redând: panouri cu basoreliefuri, 4 statui flancând soclul, Leul monumental, literele care definesc menirea monumentului.
Expo Cercul Artistic, decembrie 1928, Catalog, Spiridon Georgescu, poziţiile 270–271 Fragmente ale monumentului Geniului.
Al II-lea Salon Ateneul Român, 1 decembrie 1929–26 ianuarie 1930, Catalog, Spiridon Georgescu, poziţia 442 Fragment din
Monumentul Geniului.
Expo, 1931, Catalog, Spiridon Georgescu, poziţia 464 Monumentul Eroilor Geniului, bronz.
Monumentul Eroilor Genişti din Bucureşti a fost realizat din iniţiativa generalului Constantin Ştefănescu-Amza care în calitate
de comandant al Şcoalelor şi Centrului de Instrucţie al Geniului a lansat operaţiunile de colectare a fondurilor necesare, organizarea
concursului pentru definirea realizatorului, amplasare şi dezvelirea în 1929.
„Revista Geniului“, Bucureşti, anul XX, nr. 1–2, ianuarie–februarie 1937 Sărbătorirea d-ui Inspector general de Armată, Constantin
Ştefănescu-Amza cu ocazia ieşiri Domniei sale la pensie, p. VIII în calitate de Comandant al Şcoalelor şi Centrului de Instrucţie al
Geniului a avut iniţiativa ridicării monumentului Geniului de la Cotroceni. S-a format un comitet de iniţiativă sub conducerea sa şi s-a
trecut la strângerea de subscripţii de la Regimentul de Geniu, a fost lansat concursul care a definit realizatorul în persoana sculptorului
Spiridon Georgescu. A fost inaugurat în anul 1929. p. XXXV foto monumentul imagine laterală stânga.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxvii
Alexandru/ Alecu/ C. CONSTANTINESCU/ Dumitru/ (4 septembrie 1859, Bucureşti – 18
noiembrie 1926, Bucureşti. Om politic liberal.
G. Bezviconi, p. 99. „Cronica numismatică şi arheologică“, Bucureşti, anul VI, nr. 65–66, noiembrie–decembrie 1925, p. 57: placheta =
Alexandru Constantinescu, 80x62 mm., modelator C. Kristescu Avers: într-un medalion rotund gravat în câmpul stâng bustul în relief
Alexandru Constantinescu aşezat pe o ramură de lauri şi încadrat într-o ramă formată din trei cercuri paralele ce se frâng din distanţă în
distanţă încolăcindu-se unul în jurul celuilalt. Sub medalion este gravat textul: Lui Constantin C. Alecu prietenii şi admiratorii săi. În
câmpul drept al plachetei se află numai inscripţia dispusă pe trei rânduri: Ogoare ţăranilor/ Ajutor sărmanilor/ bici de foc duşmanilor. Pe
marginea de jos, de la un capăt la celălalt al plachetei un frumos ornament de linii împletite care conferă întregii compoziţii o înfăţişare de
simplitate şi eleganţă.
Salonul artiştilor sculptori, 1928, Catalog, Dimitrie Măţăuanu, poziţia 86b Alexandru Constantinescu, marmură.
A.N.-D.A.I.C., fond V.V. Răşcanu, Registrul Comenzi, f. 126v.–127 Un bust mare Alexandru Constantinescu, bronz 160 kg,
deviz care a inclus şi o statuetă, bronz 30 kg = 26.000 lei, autor Oscar Spaethe. 12 august 1931.
A.N.-D.J. Brăila, fond Primăria municipiului Brăila, dosar 28/ 1935, f. 99: Camera de Agricultură – Circumscripţia Brăila –Secţia
Agricolă a jud. Brăila la 15 iunie 1935 se adresa Primăriei municipiului Brăila pentru a obţine aprobarea pentru amplasarea în faţa
palatului de Agricultură a bustului Alexandru Constantinescu, realizare a sculptorului Oscar Spaethe. Bustul, bronz având 1 m., iar
soclul 3,40 m.; f. 177 la 7 noiembrie 1935 Primăria municipiului Brăila adresa invitaţia pentru a participa la dezvelirea bustului Alexandru
Constantinescu, D 10 noiembrie 1935, orele 11 în prezenţa ministrului Agriculturii şi Domeniilor, Sassu, a preşedintelui Senatului Leonte
Moldoveanu, a guvernatorului B.N.R., Mitiţă Constantinescu, subsecretarului de Stat la Departamentul Agriculturii, M. Cancicov,
parlamentari ş.a. demnitari. Pe verso numele a 39 persoane cărora le-a fost adresată invitaţia oficială; f. 178 Camera de Agricultură la 5
noiembrie 1935 pentru a putea achita lucrarea solicita un sprijin material din partea Primăriei municipiului Brăila; f. 178v. se acorda la 6
noiembrie 1935 suma de 10.000 lei din fondul cultural; f. 180 Primăria municipiului Brăila la 27 noiembrie 1935 acorda suma de 10.000
lei.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C..A.,D.A., inv. 819, dosar 91/ 1937, f. 83 La 15 aprilie 1937 Prefectura jud. Durostor raporta că pentru
exerciţiul financiar 1937/ 1938 s-a prevăzut suma de 30.000 lei pentru soclurile statuilor I. C. Brătianu şi Alecu Constantinescu de la
Silistra.
A.N.-D.A.I.C., fond M.C..A.,D.A., inv. 819, dosar 90/ 1940, f. 25, 50 De la Silistra, jud. Durostor, a fost evacuat monumentul
Alecu Constantinescu, bust bronz, soclu marmură la 400.000 lei.
VZT: voci brăilene au perpetuat informaţia că preventiv cineva a salvat bustul îngropându-l în preajma palatului de la Brăila.
Acum este necesară o cercetare salvatoare cu aparatură adecvată!
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxviii
A.N.-D.J. Prahova, Ploieşti, fond Prefectura jud. Prahova, dosar 54/ 1934, f. 3: Primăria comunei
Valea Călugărească la 23 iunie 1934 informa despre acţiunea comitetului de iniţiativă pentru realizarea inaugurării bustului Ion I.C.
Brătianu, organizată pentru 1 iulie 1934 când urma să aibă loc dezvelirea şi sfinţirea acestui simbol. Pentru reuşita manifestări se solicita
Prefecturii un ajutor bănesc. Se aproba suma de 5.000 lei; f. 4 cheltuielile cu transportul la solemnitatea din 1 iulie 1934.
A.N-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 818, dosar 70/ 1937, f. 66 Valea Călugărească bustul Ion I.C. Brătianu, soclul 2,50, m.
bustul 1,00 m., 1928=175.000 lei.
V.Z.T. „Voce“ după 1947 un localnic a „salvat“ bustul îngropându-l în taină la oră de noapte. Decesul acestuia a dus la pierderea
urmei acestui simbol. Atunci când a devenit posibilă revenirea în forul public n-a mai fost de găsit.
Recenta monografie dedicată localităţii nu a înregistrat prezenţa cândva a unui asemenea simbol.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxxxix
Considerăm concludent modul cum s-a procedat cu Monumentul Eroilor Sanitari care cu multă atenţie a
fost desfăcut, depozitat pentru a se putea desfăşura lucrările la staţia de metrou „Eroilor“. După finalizarea lucrărilor în subteran, cu o
exemplară meticulozitate a fost readus pe vechea vatră, încât astăzi temporara lui retragere din forul public poate fi considerată o
născocire.
Virgiliu Z. Teodorescu. Monument of Sanitary Heroes. În: „Downtown magazine“, Bucureşti, nr. 20, martie 2004, p. 17.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxl
Un exemplu îl constituie conjugarea acţiunilor, cei din ţară „cooperând“ cu cei de peste hotare. De un
asemenea „tratament“ s-a bucurat statuia poetului Vasile Cârlova amplasată în 1969 în parcul Crâng din oraşul Buzău şi care în 1990 a
dispărut. Prompta alertare la nivel naţional a permis ca în scurt timp să fie depistat în judeţul Bistriţa Năsăud camionul cu nr. din
străinătate care la un control de rutină a oferit surpriza găsirii lucrării în bronz menită ca peste graniţă să fie valorificată de cei care se
ocupă de acest preţios metal strategic. Ulterior lucrarea a revenit în judeţul Buzău fiind pentru un timp „protejată“ în curtea muzeului.
„Arta“, Bucureşti, anul XX, nr. 9, 1973, p. 39 Gheorghe Coman, Vasile Cârlova, bronz, Buzău, parcul Crâng , foto.
„Arta“, Bucureşti, anul XXVI, nr. 10, 1979, p. 8, Gheorghe Coman, Vasile Cârlova, Buzău, 1969.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxli
În acest sens s-a ajuns de comun acord la formula folosirii rotondei Grădinii Cişmigiu unde urmau să
fie plasate şi busturile; Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Vasile Conta, George Coşbuc, Mihail Eminescu, Octavian Goga, Bogdan
P. Hasdeu, Ştefan O. Iosif, Titu Maiorescu, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuţă şi Duiliu Zamfirescu.
M.A.I. solicita P.M.B. să suporte 1/ 3 din cheltuielile acestor operaţiuni. Ca atare se solicita o nouă consfătuire a tuturor factorilor
implicaţi în această acţiune. Document semnat de Primarul Capitalei, generalul Ion Răşcanu.
Al. Bogdan. Pietre cu gâlci. În: „Gazeta municipală“, Bucureşti, anul XI, nr. 542, 11 octombrie 1942, p. 1 reacţie la hotărârea
realizării pentru Grădina Cişmigiu a busturilor oamenilor de cultură. Reacţia lui Tudor Arghezi a definit plastic lucrările ce se aşezau în
forul public, acesta revendicând revizuirea celor ce au fost realizate în epocile politicianiste. [A.N. Biblioteca P III 75]
A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A., inv. 819, dosar 44/ 1944: f. 35: P.V. încheiat la 29 decembrie 1942 în cadrul consfătuirii pentru
stabilirea măsurilor necesare pentru realizarea lucrărilor din Rondul Roman din Grădina Cişmigiu; tabel cu busturile şi realizatorii
acestora: Mihail Eminescu, Ion Jalea; Vasile Alecsandri, Theodor Burcă; I. L. Caragiale, Oscar Späthe; Alexandru Vlahuţă, Oscar
Han; Gheorghe Coşbuc, Ion Gr. Popovici, Octavian Goga, Ion Jalea; Ştefan O. Iosif, Cornel Medrea; Alexandru Odobescu, Miliţa
Petraşcu, Titu Maiorescu, Ioan C. Dimitriu-Bârlad, Nicolae Bălcescu, Constantin Baraschi, Bogdan P. Hasdeu, Mihai Onofrei, Duiliu
Zamfirescu, Alexandru Călinescu. Se preciza că busturile urmau să fie dăltuite în marmură de Ruschiţa şi soclurile în piatră albă de
Vratza sau Câmpulung, urmând ca busturile şi soclurile să aibă toate aceiaşi mărime.
f. 40: P.V. încheiat la 3 iulie, 1 august 1943 de Comisia formată din: Jean Al. Steriadi; G. Ionescu, Ion Paşa şi arhitectul Călinescu
pentru recepţionarea lucrărilor din Rondul Roman. S-a constatat că busturile sunt executate în bune condiţiuni tehnice, cioplite în
marmură albă, la dimensiunea cerută şi satisfăcând condiţiile din caietul de sarcini. Comisia a constatat că din punct de vedere artistic,
precum şi din punct de vedere al asemănării cele 12 busturi sunt mulţumitoare. Se făcea recepţia lor.
Virgiliu Z. Teodorescu. Vorbesc arhivele: În Cişmigiu de o sută de ani. Interviu consemnat de Gina Brujan, în: „Adevărul Literar
şi Artistic“, Bucureşti, anul II, nr. 84, 15 septembrie 1991, p. 7.
Virgiliu Z. Teodorescu. Bucureşti – Pe urmele lui Mihail Eminescu. Bucureşti 2000, 80 p.
Virgiliu Z. Teodorescu. Mihail Eminescu – Simboluri ale cinstirii. Bucureşti 2000, 96 p.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxlii
Virgiliu Z. Teodorescu. Odobescu profanat în Cişmigiu. În: „Evenimentul“, Bucureşti, anul I, nr. 9, mai
1990, p. 5.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxliii
Virgiliu Z. Teodorescu. Profanare cu lipici electoral. În: „Dimineaţa“, Bucureşti, anul X, nr. 6
(2.935), 4 noiembrie 2000, p. 5.
Virgiliu Z. Teodorescu. Stop, profanatorilor de monumente. În: „Naţiunea“, Bucureşti, anul XII, nr. 108 (574), 1–7 august 2001, p.
6.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxliv
Virgiliu Z. Teodorescu. Respect pentru monumentul de for public; în: Protejarea Patrimoniului Cultural
Naţional. Volum editat de Fundaţia „România de mâine“, Bucureşti 1996, p. 90–95.
Virgiliu Z. Teodoresc. Pentru Slava Eroilor Neamului. În: „Colecţia Pro Patria“, Bucureşti, nr. 12, februarie 1997, p. 22–23.
Editor Ministerul de Interne.
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentele de for public. În: „România Mare“, Bucureşti, anul XI, nr. 504, 10 martie 2000, p. 12; nr.
505, 17 martie 2000, p. 13.
Virgiliu Z. Teodorescu. Din nou despre soarta monumentelor bucureştene. În: „Dimineaţa“, Bucureşti, anul XV, nr. 3.749, m 28
ianuarie 2004, p. 8; în: „Cronica Română“, Bucureşti, anul XI, nr. 3.368, J 12 februarie 2004, p.7.
Virgiliu Z. Teodorescu. Vandalism. În: „Naţiunea“, Bucureşti, anul XV, nr. 269 (734), 22–28 septembrie 2004, p. 8.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxlv
Virgiliu Z. Teodorescu. E timpul să ne dezmeticim. În: „Politica“, Bucureşti, anul IX, nr. 427, 1 iunie
2000, p. 5; nr. 428, 10 iunie 2000, p. 5; nr. 429, 15 iunie 2000, p. 5.
Virgiliu Z. Teodorescu. Stop, profanatorilor de monumente. În: „Naţiunea“, Bucureşti, anul XII, nr. 108 (574), 1–7 august 2001, p.
6.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxlvi
Un exemplu îl constituie modul de înţelegere concretă a autonomiei care „îndreptăţeşte“ persoane
exaltate de a face din negru alb. În ultimii ani au fost dezvelite pe teritoriul României monumente care sunt contrare a tot ce este
simţământ şi demnitate naţională pentru români. Astfel fostul criminal de război Albert Wass, groful ungur din Sucutard, implicat în
odioase crime după venirea trupelor hortiste în teritoriul preluat de la România în urma Diktatului de la Viena a fost judecat în
contumacie, pentru actele înfăptuite împotriva românilor şi evreilor la Sucutard şi Mureşenii de Câmpie. Tribunalul Poporului constituit la
Cluj la 13 martie 1946 a hotărât condamnarea la moarte a inculpatului, decizia cunoscând confirmarea şi din partea Tribunalului
Internaţional pentru Crime de Război. După 1989, printr-o consecventă propagandă bine mediatizată biografia criminalului a fost
metamorfozată promovându-l în postura de mare literat. Ca tare, au fost create busturi ale sale amplasate în biserica romano-catolică din
Reghin şi biserica reformată din Lunca Mureşului, ambele localităţi din judeţul Mureş. Ca faptele sale să fie de exemplu pentru viitorime
a fost conferit numele său în calitate de patron al Şcolii generale din Mugeni, jud. Harghita. În anul 2000 pentru a-i eterniza prezenţa
mobilizatoare la fapte ulterioare a fost adusă urna cu cenuşa celui ce s-a sinucis în America pentru a fi înhumată la Brâncoveneşti, jud.
Mureş. Şi toate acestea s-au petrecut în România unde Ordonanţa nr. 3 din 2002 este categorică în privinţa cultului la adresa criminalilor
de război.
Ion Ardeleanu. Monumente maghiare antiromâneşti. În: „Naţiunea“, anul XII, nr. 124 (590), 21–27 noiembrie 2001 UDMR la
Viţa jud. Bistriţa Năsăud monumentul Albert Vass; la Ciumani, jud. Harghita monumentul Lajos Kossuth; la Izvorul Crişului, jud. Cluj
monumentul Vasvári.
Ilie Şandru. Un portret neretuşat. În: „Naţiunea“, Bucureşti, anul XVI, nr. 319 (784), 7–13 septembrie 2005, p.1.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxlvii
În toamna lui 2005 în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti a fost inaugurat monumentul cinstirii Eroilor
Revoluţiei din Decembrie 1989. Realizat de Alexandru Ghilduş în manieră abstractă, în care betonul şi bronzul au încorporat bani grei pe
ceva definit plastic de hâtri străzi a fi un cartof într-o scobitoare. Regretabil că fără o prealabilă lansare a unui concurs public, cu
consultarea opiniei publice, a plătitorilor, se aduc în forul public creaţii fără sau cu un mesaj discordant pentru tema dorită. Cât despre
amplasament, actuala trinitate: bustul monumental Cornel Coposu (soclu ca o ţeapă), statuia (dorită monumentală dar de fapt o
caricaturizare) a lui Iuliu Maniu şi amintitul cartof sunt lucrări glaciare, lipsite de respectul care s-ar fi cuvenit să-i mobilizeze pe
respectivii creatori, dar mai ales pe cei care şi-au asumat responsabilitatea crezutului act de cinstire, dar de fapt de risipire a banului public
şi aducerea în forul public a unor jignitoare creaţii. Păcat de reuşitul bust Cornel Coposu pentru că i-a fost conferit un asemenea soclu şi
un asemenea amplasament.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxlviii
Adamclisi localitatea dobrogeană unde în anii 108–109, din porunca împăratului roman Traian, a fost
realizat Tropaeum Traiani pentru a-i cinsti pe cei care au căzut în luptele care s-au dat în această zonă în anul 102.
Grigore Tocilescu. Monumentul de la Adamclisi – Tropaeum Traiani. Viena, 1895.
Florea Bobu Florescu. Monumentul de la Adam Klissi – Tropaeum Traian. Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1961, ediţia II-a
revăzută şi adăugită.
Ion Miclea, Radu Florescu. Strămoşii românilor – Vestigii milenare ale culturii şi artei – Decebal şi Traian. Editura Meridiane,
Bucureşti 1980, text p. 22 şi în continuare, pl. 116–144, 147–151, 153–159, 161–166, 172–181, 183–208. Vasile Drăguţ. Arta
românească. Vol. I, Editura Meridiane, Bucureşti 1982, p. 55–56.
Adriana Botez-Crainic. Istoria artelor plastice. vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1995, p. 175.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdxlix
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentele Marii Uniri. Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2000,
72 p.+planşe. Din păcate este o ediţie de afişare la standul unor expoziţii de carte, dar blocată, din ordin, de la vânzare.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdl
Este o interdependenţă între denumirea unor bulevarde, străzi, pieţe, parcuri şi monumentele ce se ridică
pentru a evoca evenimentul sau persoana respectivă.
Virgiliu Z. Teodorescu. Nomenclatura străzilor – expresia gradului de cultură în evoluţia unei străzi. În: „Historia Urbana“,
Bucureşti, tomul V, nr. 2, 1997, p. 245–255.
Atunci când s-a procedat la acordarea de denumiri în zona nordică a Capitalei, nu a fost întâmplătoare recurgerea la evocare unor
majore evenimente. Aşa s-a ajuns la Calea Dorobanţilor, mareşalul Averescu, Arcul de Triumf, Bd. Mărăşti ş.a. A intervenit însă şi acel
conjunctural care a adus Pieţii din rondul al doilea al Bd. Aviatorilor temporare şi nefericite denumiri ca Mussolini, Hitler, Stalin şi în
ultimii ani Charles de Gaulle. Fără a comenta ultima denumire ca biografie considerăm că desemnarea astfel a acestei pieţe rupe continuitatea
sugerată de celelalte denumiri din zbuciumata noastă istorie. Dacă era necesară o asemenea denumire, cred că, totuşi, s-ar fi putut găsi un
alt loc, eventual într-un alt nou cartier care se ridica în anii vizitei preşedintelui, distinsul Erou al Franţei. Acum, în anul Francofoniei,
venim acolo şi cu un monument dedicat acestuia. Este încă timp ca, dând dovadă de discernământ cu tact, să modificăm amplasamentul în
locul menit a avea o cuvenită rezonanţă în conştiinţa noastră.
Considerăm că cele stipulate de înaintaşi cu decenii în urmă sunt de actualitate şi, ca atare, cităm câteva asemenea formulări.
Inv. Iosif Maniu. Cultul monumentelor şi al altarelor trecutului. În: „România Eroică“, Bucureşti, anul I, nr. 8, decembrie 1937, p. 162–
163. Paralel cultului altarelor trecutului trebuie să-l şi îmbogăţim acest patrimoniu prin altele noi, prin ridicarea monumentelor
Eroilor.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdli
În iunie 1861 Alexandru Odobescua a elaborat Câteva ore la Snagov, publicată în 1862 în „Revista
Română“, vezi: Pagini regăsite, p. 321–322 [A.N. Biblioteca III 13.802].
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlii
A.N.-D.A.I.C., fond Casa Regală,, dosar 69/ 1868 Raport despre activitatea Comisiei româneşti care a
organizat la Expoziţia Universală de la Paris din 1867 sectorul românesc. Alexandru Odobescu.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdliii
C. Esarcu. Rolul monumentelor în istoria unui popor. Monumentul Plevnei. Memoriu citit în şedinţa
Atheneului de la 3/ 15 noiembrie 1883. Tip. Românul, Carol Göbl, Bucureşti, strada Doamnei 14, 1883, 15 p. [A.N. Biblioteca III 4.115],
p. 6.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdliv
„Gazeta Săteanului“, Bucureşti, 1 martie 1898 a publicat scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă adresată
intelectualilor satelor cărora le solicita sprijinul pentru documentarea necesară redactării cărţii Geografia României Pitoreşti.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlv
I. Gr. Oprişan. Alexandru Vlahuţă omul. Bucureşti, 1937, p. 112: [A.N. Biblioteca II 1.560].
Preluare din România pitorească, Bucureşti, 1901.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlvi
I. Massoff. Strădania a cinci generaţii – monografia familiei Şaraga. Biblioteca evreiască – Contribuţii la
istoria evreilor din România, Bucureşti 1941, p. 65 medalia: dezvelirii monumentelor Cuza Vodă şi Mihail Kogălniceanu, reproducând
un fragment din textul cuvântării regelui Carol I: POPOARELE SE ONOREAZĂ ŞI PE ELE ÎNSĂŞI ŞI CÂND PĂSTREAZĂ ŞI
ÎNCONJOARĂ CU DRAGOSTE MEMORIA MARILOR LOR PATRIOŢI
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlvii
P. Gârboviceanu. Monumentele noastre istorice. Conferinţă la Ateneul Român la 20 martie 1932, în:
„Anuarul Ateneului Român pe 1932“, Bucureşti, p. 96 [A.N.-D.J. Botoşani, Biblioteca 3.925]
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlviii
Nicolae Iorga, editorialul Păcat de munca noastră!. În: „Neamul românesc pentru popor“, Bucureşti, 14–
15 iulie–1 august 1940.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlix
Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga“, G.I. Brătianu. Nicolae Iorga apărător al drepturilor
româneşti. Bucureşti, 1943, 23 p.: Şedinţa de deschidere a anului academic din 6 decembrie 1942, la p. 22 citează pe N. Iorga.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlx
George Călinescu. Scrieri despre artă. Bucureşti, 1968, p. 154–156 articolul: Economia gratuitului.
În: „Ecoul“, nr. 244, Bucureşti, 24 august 1944.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlxi
N. Iorga în 1930 a scris pentru revista „Cercetaşul“ ciclul Cercetăşia şi monumentele noastre de istorie şi
artă. Câteva învăţături şi sfaturi.
Considerăm benefică o reeditare a acestor strămoşeşti îndemnuri, cele enunţate fiind, şi în acest veac, far călăuzitor în a şti să ne
comportăm cu demnitate ca naţiune, în ansamblul european şi mondial.
mmmmmmmmmmmmmmmmcdlxii
Virgiliu Z. Teodorescu. Biserica şi simbolurile cinstirii Eroilor, în: Valori morale în procesul educaţional
specific Ministerului de Interne. Volumul cuprinde lucrările colocviului organizat de Editura Ministerului de Interne la 28 martie 1997,
Bucureşti, 1997, p. 103.
Virgiliu Z. Teodorescu. Întru cinstirea Eroilor Neamului. În: Simpozionul Tradiţie şi educaţie, organizat de Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă, Bucureşti, 2005, p. 7–27.
Virgiliu Z. Teodorescu. Monumentul pompierilor din Bucureşti. În: Simpozionul Tradiţie şi educaţie, organizat de Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă, Bucureşti, 2005, p. 17–44.
Inspector la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Este absolvent al Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza“ din
Bucureşti şi al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy“ din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi
Administrative (2005). A participat la seminariile: „Poliţia într-un stat democratic“ (Orşova, 2000), „Legislaţia în spaţiul
Schengen“ (Bucureşti, 2001), „Morala, factor de stabilitate socială“ (Bucureşti, 2002) şi altele. Lucrare publicată:
Implicaţiile sociale ale producţiei, traficului şi consumului ilicit de droguri, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002.
Inspector principal, şef al Compartimentului Asistenţă Psiho-socială al Inspectoratului General al Poliţiei de
Frontieră, licenţiată a Facultăţii de Filozofie, profilul Socio-psiho-pedagogic, Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi, masterat la
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a aceleiaşi Universităţi (2002) şi la Facultatea de Drept a Academiei de Poliţie
„Al.I. Cuza“ din Bucureşti (2006); cursuri de formare formatori la Universitatea Metropolitană din Londra (2002) şi la
Biroul Internaţional al Muncii din Geneva (2003).
Lucrări publicate: Război Interior (Ed. Moldova, Iaşi, 1993), Într-un corp de femeie (Ed. Moldova, Iaşi, 1994),
Cooperarea bilaterală româno-sârbă („Frontiera“ nr. 2/ 2003), Cauze care stau la baza unor conduite disfuncţionale în activitatea
poliţiştilor („Buletin de Informare şi documentare“ al M.A.I.), Mentalitatea deformată – un păcat modern al vremurilor noastre
(„Frontiera“ nr. 11–12).
În curs de publicare : Consilierea managerială în instituţii de ordine publică şi siguranţă naţională.
Rector al Academiei de Poliţie „Al.I. Cuza“ din Bucureşti, profesor universitar la aceeaşi instituţie de învăţmânt,
licenţiat al Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti (1976), doctor în drept (1995), membru în Colegiul Director al
Asociaţiei Europene a Colegiilor de Poliţie (A.E.P.C.), preşedinte executiv al Asociaţiei Internaţionale a Poliţiştilor (I.P.A.),
Secţia română, preşedinte executiv al Asociaţiei Cultural-Ştiinţifice „Pro Patria Lex“.
Lucrări publicate: Istoria statului şi dreptului românesc (Ed. Univers Juridic, 2006, Bucureşti), Teoria Generală a
Dreptului (Ed. Universul Juridic, 2005, Bucureşti).
Coautor: Managementul pregătirii şi executării operaţiunilor în sprijinul păcii. Concepţia României cu privire la
participarea în cadrul forţelor multinaţionale (Ed. Academiei de Poliţie, 2003, Bucureşti), Investigarea infracţiunilor
digitale (Ed. Argument, 2001, Bucureşti), Valori europene şi respectare drepturilor omului în activitatea Poliţiei Române
(Ed. Trei, 1999, Bucureşti), Globalizarea şi criminalitatea financiar-bancară (Ed. Universul Juridic, 2005, Bucureşti) şi
altele demonstrând o preocupare pentru varii domenii din activitatea poliţiei.
Profesor universitar, prorector al Academiei de Poliţie „Al.I. Cuza“ din Bucureşti, chestor de poliţie, licenţiat al
Academiei de Poliţie (1983) şi al Facultăţii de Drept (1990), doctor în drept al aceleiaşi Universităţi (2000).
Membru al Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică, al Asociaţiei Naţionale de Drept Constituţional, al
Asociaţiei Naţionale de Filozofie Socială, al Asociaţiei Experţilor Europeni Atestaţi (A.E.X.A.) şi a altor societăţi.
Redactor şef al revistei de studii şi cercetări juridice „Pro Patria Lex“ a Academiei de Poliţie.
Lucrări publicate: Sancţiunea juridică (Ed. ALL BECK, Bucureşti, 2001), Drept constituţional şi instituţii publice
(Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001), Şcoli şi curente în gândirea juridică (Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002), Introducere în
filosofia dreptului (Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003), Teoria generală a dreptului (Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2004)
şi numeroase articole în publicaţiile de specialitate.