Universitatea Ovidius din Constanța

Facultatea de Medicină Dentară

Specializarea Medicină Dentară

Leucoplazia Orala

Disciplina: Patologie Orala

Titular disciplină: Prof. Univ. Dr. Caraiane Aureliana

Student: Pistol Alina Bianca

Anul V , Grupa 5
 Leucoplazia Orala

Leucoplazia orala inseamna pete albe sau gri localizate in cavitatea orala (pe limba, sub limba
sau in interiorul obrajilor). Cuvantul „leucoplazie” provine din substantivul grecesc
“leukoplakia”, care inseamna „pata alba” sau „formatiune alba” (“euko = alb + plakos = pata).
Aceasta afectiune se poate gasi si sub alte denumiri: leucocheratoza, leucoplazie idiopatica si
cheratoza idiopatica sau, mai simplu, placa alba idiopatica. In acest ultim caz, afectiunea se
manifesta prin acoperirea cu cheratoza sau placa aderenta a unor zone intinse ale cavitatii bucale,
respectiv pe membrana mucoasa a gurii. Din acest motiv, atunci cand leucoplazia se manifesta
nu doar la dinti, ci si pe alte suprafete ale gurii, denumirea corecta este de leucoplazie orala si
este definita astfel: „O leziune predominant alba a mucoasei bucale care nu poate fi caracterizata
ca nici o alta leziune definitorie.” (din lucrarea stiintifica “Interventii pentru tratarea leucoplaziei
orale / Interventions for treating oral leukoplakia”).

Desi se poate confunda usor cu candidoza bucala sau chiar cu ciuperca linguala, leucoplazia
produce un anumit tip de leziuni care ii sunt specifice. Astfel, chiar daca este usor de confundat
si aparent fara vreo implicatie histiologica specifica, o leucoplazie este diagnosticabila doar
atunci cand toate celelalte variante au fost excluse.
Cine este predispus la leucoplazie?

Peliculele albe de leucoplazie orala sunt prezente, de obicei, inca de la nastere si pot deveni
mai pronuntate in copilarie. Totusi, leucoplazia orala se intalneste in special la adultii de varsta
medie si inaintata.

Leucoplazia orala se manifesta adesea la fumatorii inraiti, dar cauza aparitiei acesteia ramane
deseori necunoscuta, motiv pentru care este caracterizata drept „leucoplazie idiopatica”.

Dintre consumatorii de tutun, persoanele care mesteca tabacul sunt cele mai predispuse la
leucoplazie. Aceasta afectiune a fost recent catalogata drept leziune premaligna, adica:

„Un tesut alterat morfologic, in care cancerul este mai probabil sa apara decat in contrapartea
sa aparent normala.” (din lucrarea stiintifica “Interventii pentru tratarea leucoplaziei orale /
Interventions for treating oral leukoplakia”).

Intre 1 si 30 de ani, fiind o leziune greu de identificat si definit, sansa de a se transforma intr-un
carcinom scuamo-celular – un tip de cancer oral – variaza de la 0, la 20%. Desi majoritatea
tipurilor de leucoplazie orala nu se transforma in formatiuni maligne, unele sub-tipuri prezinta un
risc mai ridicat decat altele. In lume, leucoplazia orala reprezinta 5% dintre leziunile orale din
randul populatiei. Ea este, de altfel, si cea mai frecventa leziune premaligna a gurii.

Prin urmare, desi leucoplazia orala nu poate fi oprita din evolutia sa catre o forma maligna,
atunci cand sunt prezente toate semnele, stomatologul ii va recomanda pacientului sa se opreasca
din fumat sau baut excesiv. Acestea sunt recomandarile standard, iar, in unele cazuri, dau
rezultatele scontate.

Uneori, placa alba se va diminua sau chiar va disparea dupa ce pacientul se opreste din fumat,
intregul proces avand o durata de aproximativ 1 an. Alteori, zonele afectate se vor intinde incet,
vor deveni mai albe si se vor ingrosa in cazul continuarii si/sau reluarii fumatului.
 Din punct de vedere al incidentei in functie de sex, insa, cancerul oral aparut ca urmare a
leucoplaziei orale are o forma mai usoara la barbatii de varsta mijlocie si inaintata, femeile fiind
mult mai expuse riscului mortalitatii.

Leucoplazia - tipuri si localizari

Aproape toate peliculele albe de leucoplazie orala sunt benigne, iar acestea nu pot fi
diferentiate din prima incercare de restul mucoasei linguale (mucoasa limbii). De cele mai multe
ori, leucoplazia orala se confunda cu candidoza bucala. Insa, in cazul candidozei bucale, pelicula
poate fi indepartata, descoperinadu-se o suprafata eritemica sau iritata si/sau sangeranda.

Din punct de vedere clinic, s-au putut observa doua mari tipuri de leucoplazie orala, si anume:
omogena si neomogena/eterogena. Leucoplazia, se mai poate clasifica si in functie de locul in
care se dezvolta in cavitatea bucala,existand astfel doua alte tipuri: leucoplazie linguala si
leucoplazie bucala. Adica, poate fi localizata fie pe limba, fie pe suprafata interna a obrazului.

In ceea ce priveste un anume sub-tip proliferant de leucoplazie, acesta este cel de leucoplazie
verucoasa. Displaziile au fost, la randul lor, impartite de catre patologi in trei tipuri: usoare,
moderate sau severe. In acest sens, formele usoare si moderate sunt mai dificil de depistat, dar
cele severe, fiind asimilate notiunii de carcinom, sunt mai usor de identificatl.

Tipurile majore

- Leucoplazie orala omogena – Leziune bucala rugoasa/ingrosata pe una dintre suprafetele

bucale, bine definita prin levurile sale uniforme si aplatizate/papulare, cu mici deformari de
relief, dar si prin textura sa puternic fisurata, incretita si rugoasa. Leziunea este un pic mai
ridicata fata de nivelul mucoasei bucale generale. La palpare, senzatia poate fi una de suprafata
"pieloasa", uscata sau edematos-pastoasa/"noroioasa" si crapata.
- Leucoplazie orala neomogena/eterogena – Leziune bucala neuniforma in aparenta, cu o
suprafata variata, care poate fi atat aplatizata, cat si nodulara si/sau proeminenta. Culoarea
leucoplaziei neomogene poate fi predominant alba sau poate avea un amestec de alb cu rosu.

- Leucoplazie orala verucoasa – leziune bucala puternic cheratinizata, care se observa mai ales
la persoanele in varsta, dintre care unele pot deveni proeminente in mucoasa inconjuratoare;
atunci poate fi utilizat termenul de leucoplazie verucoasa proliferanta/invaziva. Acest sub-tip de
leucoplazie neomogena are un risc mai ridicat de transformare maligna.

Sub-tipuri

Leucoplazie verucoasa proliferanta (LVP) – Leziune bucala extinsa, care cuprinde atat
mucoasa bucala, cat si pe cea gingivala, unde placa papilara tinde sa se extinda pe toata mucoasa
bucala. Femeile – in special, cele ce au trecut de 50 de ani -, sunt printre cele mai predispuse la
aceasta forma de leucoplazie. Fumatul pare sa nu aiba o mare legatura cu acest sub-tip. LVP are
sanse cu mult mai mari de a se transforma intr-un carcinom verucos sau chiar intr-unul
scuamocelular.

- Eritroleucoplazie orala – Leziune bucala caracterizata printr-un amestec de alb cu rosu; albul
fiind cheratinic, iar rosul, atrofic. Mai mult, pelicula rosie, de tip iritativ ce acopera una dintre
suprafetele bucale – in special partea interna a obrazului, nu poate fi atribuita niciunei alte cauze,
iar "peticele" nodulare albe invadeaza, pur si simplu, zona. De fapt, eritroleucoplazia s-ar situa la
intretaierea drumului dintre eritroplazie si leucoplazie, din punct de vedere clinic, iar riscul de
transformare in carcinom, din nou, este mai ridicat decat in cazul leucoplaziei omogene.

- Cheratoza sublinguala – leziune bucala leucoplazica situata la baza gurii sau pe suprafata
ventrala a limbii, fiind distincta doar prin locul in care se devzolta. In mod obisnuit, cheratozele
sublinguale sunt bilaterale si prezinta o suprafata incretita si corugata sau "paroasa" in paralel.
Asadar, cheratoza sublinguala nu este de fapt o afectiune distincta de leucoplazie.
- Leucoplazie candidica – leziune bucala similara cu candida albicans obisnuita, dar cunoscuta
si sub denumirea de candidiaza hiperplastica cronica, nefiind chiar un sub-tip al leucoplaziei
clasice. Cu toate acestea, unele leziuni leucoplazice devin colonii pentru specii variate de
candida, astfel separandu-se de candidiaza hiperplastica cronica.

- Leucoplazie orala corugata – leziune bucala de culoare alba pe lateralele limbii, cauzata de
infectarea cu virusul Epstein-Barr, respectiv pe un fundal imunologic deficitar/labil, virusul HIV
fiind aproape intotdeauna factorul cauzator, situatie in care afectiunea nu poate fi considerata
drept una idiopatica. De fapt, leucoplazia orala corugata sau „paroasa” este una dintre cele mai
raspandite forme de leucoplazii, mai ales in randurile pacientilor care sufera de SIDA, insasi
prezenta leziunii acesteia semnaland tranzitia de la HIV la SIDA.

- Leucoplazie orala sifilitica – leziune bucala cauzata, precum sugereaza si denumirea, de

afectiunea sifilis; mai exact, in cea de-a treia faza a bolii. Si, desigur, nu este un tip de
leucoplazie idiopatica dat fiind faptul ca agentul cauzant este cunoscut. Din fericire, acum, ca
sifilisul nu mai este atat de comun locuitorilor din vest, nici leucoplazia sifilitica nu mai are o
incidenta atat de mare.

Semne si simptome

In general, cele mai multe cazuri de leucoplazie nu prezinta simptome, aparand doar un usor
disconfort si poate putina durere in cavitatea orala.

Formele omogene si non-omogene ale acesteia, precum si zonele de acoperire pe care le poate
avea leucoplazia, sunt foarte variate. Iar unele dintre aceste forme de leucoplazie pot avea un risc
mai ridicat de malignitate. Zonele afectate cel mai frecvent sunt: cea bucala, cea labiala si cea
alveolara, insa orice zona mucozala poate fi implicata.

Culorile si nuantele variaza si ele: de la alb, la alb-galbui si chiar gri.

 Un alt posibil simptom este hipertrofierea/ingrosarea stratului epitelial/superior de piele prin
procesul denumit: „acantoza”.

Cele atrofiate/subtiate, prezinta un epiteliu rosiatic; dovada ca acesta si-a pierdut capacitatea de
a se cheratiniza.

Intr-adevar, leucoplazia este prevalenta in zonele cu atrofie epiteliala, adica in zonele cu tesut
gingival nedezvoltat suficient. Aceste atrofii se manifesta prin: deficiente vitaminice, fibroza
orala submucozala, sifilis si disfagie sideropenica.

Cauze si perspective multiple

Din pacate, inca nu se cunosc cauzele exacte ale leucoplaziei. Desigur, fumatul si mestecatul
de tabac ar putea fi una dintre cauze, dar nici acest aspect nu este cert. Statistic, peste 80% dintre
pacientii cu leucoplazie sunt fumatori. Iar, dintre fumatori, cei care consuma tigarete, prezinta o
leucoplazie difuza, pe cand cei care fumeaza „in revers” - capul aprins se tine in gura -, risca
schimbari mucozale drastice.

Aproape in egala masura, cei care mesteca tabacul, pur si simplu, au si ei o pelicula distincta
alba si cheratinica.

Cat despre influenta alcoolului, se speculeaza doar faptul ca acesta ar cauza leucoplazia orala;
aceasta forma prezinta o pelicula groasa, de culoare cenusie. De aceea va recomandam apele de
gura fara alcool.

O alta cauza foarte comuna pentru aceste pelicule albe din gura poate fi si trauma frictionala
sau iritativa. O trauma care poate duce la hipercheratoza / ingrosarea stratului cheratinic intr-o
zona in care, in mod normal, nu ar fi trebuit sa se prezinte astfel. Un astfel de exemplu
este stomatita nicotinica. Aceasta, la randul ei, este o hipercheratoza generata in procesul fumarii
de tabac. Mai mult, riscul malignizarii este similar cu cel al mucoasei normale.
 Trauma mecanica, care poate fi cauzata fie de un varf sau de fata ascutita a vreunui obiect
introdus in gura, sau chiar de catre vreun dinte spart, poate duce la aparitia unei pelicule
albicioase si similare cu leucoplazia orala. Insa, peliculele respective nu sunt altceva decat reactii
la trauma produsa si se pot resorbi odata ce factorul cauzator al traumei a fost indepartat.

Din punct de vedere farmaceutic, utilizarea sanguinarinei, un extract de plante inclus in unele
paste de dinti si ape de gura, poate determina malignizarea pentru mai mult de 80% dintre
pacientii cu leucoplazie. Din pacate, cei mai multi farmacologi o recomanda pentru tratarea
paliativa a cancerului.

O alta cauza a leucoplaziei este lumina ultravioleta, mai ales la buza superioara. In aceasta
situatie, asocierea cea mai frecventa este cu cheiloza/cheilita actinica, unul dintre simtome fiind
ingrosarea buzelor in timpul verii, de la prea mult timp stat la soare.

In final, din punct de vedere biologic, microorganismele pot fi generatoare de leucoplazie, insa
nu o cauza frecventa. De cele mai multe ori, la biopsie, se poate vedea ca acestea duc la forme
de candida albicans.

Cheratoze idiopatice si virusuri

Exista foarte multe afectiuni care se manifesta printr-o leziune albicioasa la nivelul mucoasei
orale. Majoritatea sunt insa idiopatice, adica, nu au la baza o cauza specifica. Totusi, ele pot fi
categorisite drept leucoplazii odata ce restul alternativelor au fost excluse.

In plus, au fost identificate cateva sub-tipuri de leucoplazie orala, specialistii in domeniu

bazandu-se pe modul in care arata leziunile. Astfel, aproape toate peliculele orale, albicioase,
sunt rezultatul cheratozei generate de diverse leziuni.

De aceea, o pelicula orala, albicioasa, poate fi denumita generic „cheratoza”, si nu neaparat

leucoplazie orala.
 In cazul cheratozei, stratul ingrosat de cheratina absoarbe apa din saliva si pare mai alba in
comparatie cu mucoasa normala. De asemenea, leucoplazia orala se mai manifesta cromatic in
pelicula in functie de pigmentul natural al pielii, dar si de diverse sindromuri ce pot influenta
nivelul de melanina din tesuturile bucale, rezultand o pelicula a mucoasei de o anumita nuanta.

Bineinteles, si pigmentii externi din asa-numitele „metale grele”, care se inghit prin consumul
anumitor alimente, pot contribui la schimbarea culorii si tonalitatii peliculei de leucoplazie orala.
Uneori, pacientii pot avea un adevarat „tatuaj” din substante in acea pelicula!

Mai departe, virusurile Epstein-Barr si HIV sunt bine-cunoscute in lumea virusologiei ca fiind
agenti direct responsabili de aparitia leucoplaziei. Totusi, trebuie acordata o mare atentie fiindca
o candida in asociere cu leucoplazia nu inseamna acelasi lucru cu candida albicans cronica!

Gena p53 si leucoplazia orala

Aceasta gena este una care poate suprima o tumoare. Mai exact, ea administreaza maturarea
celulelor si moartea acestora. Dar, daca are mutatii, poate duce la cresterea incontrolabila a
numarului de celule „rele”. Astfel, p53 este una dintre cele mai studiate gene.

In acelasi timp, aceasta gena poate genera rezistenta la antibiotice, in cazul unui astfel de
tratament. p53 poate afecta serios zonele bucale care prezinta deja leucoplazie, precum cazul
consumatorilor inraiti de tutun si alcool, dar si la pacientii cu displazii / cresteri anormale de
tesut.

Diagnosticarea prin biopsie

Se recomanda ca o prelevare a tesuturilor cu leucoplazie orala sa aiba loc trimestrial. Daca nu

apar schimbari majore in aspectul acestei afectiuni, biopsiile ar putea fi efectuate anual.
 Zonele supuse biopsiei sunt cele cheratinizate si inrosite puternic, dar si cele care prezinta
ulceratii abundente. Aceste zone pot avea mai multe displazii decat celelalte zone, care sunt
omogene ca aspect.

Modul de realizare a biopsiei poate fi si unul neinvaziv, prin exfoliere sau radere cu o periuta
tare a suprafetei bucale cu scopul prelevarii unei mostre din tesutul afectat. Apoi, acesta este
examinat la microscop de catre un specialist bacteriolog.

O alta metoda de realizare a biopsiei pentru tesutul afectat de leucoplazie orala este tincturarea
cu albastru de toluidina sau expunerea la ultraviolete.

In astfel de cazuri, varianta chirurgicala este cea mai la indemana pentru orice clinician. Totusi,
este recomandat ca atat specialistul, cat si pacientul sa nu se grabeasca si sa nu opteze pentru
rezecare decat in cazuri grave. Uneori, nici nu se poate interveni chirurgical din cauza leziunilor
prea extinse si se poate opta pentru o monitorizare foarte atenta si indelungata, insotita de un
tratament agresiv.

Tratament

Metodele de operare a unei leucoplazii orale severe implica: bisturiul, laserul,

electrocauterizarea – aplicarea unei sonde conductoare de energie termica pentru taierea tesutului
si cauterizarea plagii, dar si criochirurgia - aplicarea de azot sub forma de pelicula lichida pe
tesutul afectat de leucoplazie orala.

Tratamentul in cazurile de leucoplazie orala depinde de medicul stomatolog. Au fost deja

studiate o serie de combinatii medicamentoase, iar rezultatele au fost descurajatoare. S-au studiat
medicamente pe baza de: antimicotice – excipienti anti-micoza; carotenoide – precursoarele
vitaminei A, precum betacarotenul; retinoide – similare vitaminei A; si citotoxice. Vitaminele C
si E au fost si ele studiate indelung. Despre retinoide, s-a descoperit a fi toxice in doze mari.
Niciunul dintre aceste studii nu a aratat faptul ca excipientii anterior enumerati ar fi foarte
eficienti impotriva leucoplaziei orale in forma maligna. Alte incercari de tratare a afectiunii au
implicat terapie fotodinamica sau ultraviolete.

Prognoza

Zona din spatele „maselelor de minte”, altfel cunoscuta ca si zona retromolara, ca si baza gurii,
posteriorul si lateralele limbii, prezinta un risc mai ridicat de malignizare a leucoplaziei orale
existente. Cu toate acestea, tot din punct de vedere statistic, leucoplazia orala este prevalenta in
zonele mucotice: bucala, alveolara si sub-linguala. Procentual, 90% dintre leucoplaziile orale au
loc la baza gurii si pe limba, displazia sau carcinomul descoperindu-se la biopsie.

Zonele rosiatice sau eritroplaziile se pot amesteca cu cele albe sau eritroleucoplaziile, rezultand
o leucoplazie „patata”, care si prezinta un risc generic foarte ridicat pentru malignizare. La fel,
zonele verucoase sau nodulare de leucoplazie orala au un astfel de risc.

O modificare in aparitia peliculei albe, dincolo de schimbarea culorii, este semnul unui risc
ridicat de malignizare. Un risc la fel de ridicat este dat si de: fixarea peliculei de leucoplazie
orala in tesuturile de dedesubt, ulceratiile, limfadenopatiile cervicale si, nu in ultimul rand,
distrugerea oaselor cavitatii orale.

Peliculele de leucoplazie orala prezente in combinatie cu alte afectiuni – precum fibroza

submucotica - au un risc mai mare de malignizare.

Rata anuala de transformare a leucoplaziei orale intr-o forma maligna rareori depaseste 1%;
cele mai multe cazuri de leucoplazie orala vor ramane benigne. Totusi, este greu de prezis daca o
forma benigna de leucoplazie orala va deveni maligna, unii dintre specialisti chiar afirmand ca
este imposibila aceasta predicitibilitate.

Insa, daca unele zone dispar, se micsoreaza sau raman stabile, se poate prezice ca respectiva
leucoplazie orala va ramane benigna.
 Nicio interventie medicala nu s-a descoperit inca pentru reducerea riscului dezvoltarii
canceroase a leziunii.

Bibliografie
https://netdent.ro/afectiuni-stomatologice/leucoplazia-orala-cauze-simptome-si-tratamente

http://ro.medicine-worlds.com