Puntile Automobilului
Puntile Automobilului
Puntile Automobilului
PUNŢILE AUTOMOBILULUI
realizează prin arcuri elicoidale. La această soluţie constructivă, arcul este mai
descărcat (preia numai fortele verticale), în schimb, montajul este mai
complicat, iar greutatea părţii aflate sub suspensia automobiluiui creşte.
În cazul în care trompa cardanică este telescopică (din două bucăţi),
arcurile elicoidale se înlocuiesc cu arcuri de foi, care la capătul din faţă se
fixează printr-o articulaţie simplă, iar la capătul din spate printr-un cercel.
Punţile din spate articulate au căpătat în ultimul timp o largă utilizare în
construcţia de autoturisme, deoarece asigură o comfortabilitate ridicată.
Dintre tipurile de danturi pentru roţi conice, cea mai mare răspândire au
căpătat-o angrenajele conice cu dantură curbă, care în comparaţie cu dantura
dreaptă sau înclinată, la aceleaşi dimensiuni de gabarit, dă posibilitatea măririi
raportului de transmitere de circa două ori. Acest lucru este posibil deoarece
numărul minim de dinţi ai pinionului de atac poate fi redus la 5...3 faţă de
minim 13 la celelalte două tipuri. În plus, la dimensiuni egale suportă încărcări
mai mari datorită măririi numărului de dinţi aflaţi simultan în angrenare. De
asemenea, între dinţii pinionului de atac şi cei ai coroanei are loc un contact
progresiv, în acest fel eliminându-se şocurile şi determinând o creştere a
durabilităţii şi o diminuare a zgomotului. Ca dezavantaje pot fi amintite:
costul mai ridicat faţă de celelalte tipuri prin complicarea tehnologiei de
fabricaţie, necesitatea unor reglaje precise la montare şi ungerea pretenţioasă
pentru reducerea frecărilor mari dintre dinţi.
În figura 6.2 este prezentată schema cinematică a reductorului central
într-o singură treaptă cu dantură hipoidă.
Angrenajele hipoide sunt tot angrenaje cu dantură curbă, însă axele
pinionului de atac 1 şi coroanei 2 nu se intersectează, axa pinionului fiind
deplasată faţă de axa coroanei cu mărimea A. Deplasarea hipoidă A poate fi
făcută în două variante (fig. 6.2, a şi b). Soluţia din figura 6.2, a determină o
coborâre a centrului de masă al automobilului prin posibilitatea coborârii
transmisiei longitudinale şi a cadrului sau caroseriei, iar varianta din figura
6.2, b determină o mărire a distanţei minime la sol.
Angrenajele hipoide se uiilizează pe scară largă în construcţia de
autoturisme, precum şi la celelalte tipuri de autovehicule datorită următoarelor
avantaje:
dau posibilitatea coborârii centrului de masă al autovehiculului,
mărindu-i stabilitatea;
6.1.2. Diferenţialul
Diferenţialul este un mecanism, montat intre reductorul central şi
transmisia la roţile motoare, care permite obţinerea de viteze unghiulare
diferite la roţile punţii. În lipsa diferenţialului, în anumite condiţii de deplasare
a automobilului, apare între roţile punţii, aşa numita circulaţie de “putere
parazită”. De obicei, apariţia circulaţiei de putere parazită este provocată de
dimensiunile diferite ale razelor roţilor la deplasarea rectilinie pe drum neted
şi de rularea roţilor de dimensiuni egale, când au de parcurs spaţii diferite în
intervale egale de timp (viraj sau drum cu denivelări).
Apariţia circulaţiei de putere parazită la roţile punţii determină sporirea
solicitărilor din mecanismele punţii, creşterea pierderilor mecanice prin
creşterea puterii transmise, alunecarea şi patinarea roţilor pe suprafaţa căii de
rulare, sporirea consumului de combustibil şi uzurii anvelopelor, reducerea
manevrabilităţii şi stabilităţii automobilului.
Punţile automobilului 25
a b
Fig. 6.6. Construcţia şi schema cinematică a diferenţialului
simplu, simetric, cu roţi dinţate conice.
Grinda 5 a punţii din faţă de secţiune dublu T sau I are două platforme
lăţite 4 pe care se fixează elementul elastic al suspensiei. Capetele grinzii au o
îngroşare cu găuri pătrunse în care se introduc pivoţii 7, fixaţi în grindă cu
pana 2. Găurile de la capetele grinzii sunt înclinate corespunzător celor două
unghiuri de înclinare ale pivoţilor. La fel şi fuzeta 1 are găuri practicate în cele
două urechi, găuri în care se presează bucşele din broz 8 sau rulmenţi cu ace.
Pentru ungerea celor două bucşe, pivotul trebuie să fie prevăzut cu un sistem
de ungere.
Între urechea inferioară 6 a fuzetei şi falca grinzii se montează o bucşă
din bronz 3 sau un rulment axial cu bile care asigură o rotire uşoară a fuzetei
atunci când aceasta este încărcată.
În urechea superioară a fuzetei se fixează levierul de direcţie, iar la cea
inferioară pârghia trapezului de direcţie.
În figura 6.15 este prezentată schema cinematică a unei punţi motoare
rigide. Transmiterea momentului la roţi se face printr-o transmisie
homocinetică bimobilă, formată din arborele planetar 4, cuplajul unghiular 3
de tip Weiss şi arborele condus 8. Grinda rigidă, în cazul puntilor motoare este
înlocuită printr-un carter 5, legat prin articulaţiile cilindrice 2 şi 6 de fuzeta 1.
Pe fuzeta tubulară 1 se montează, prin rulmenţii conici 7 şi 9 butucul 10 al
roţii, cu arbori planetari total descărcaţi de momente încovoietoare.
Rigidizarea butucului roţii cu arborele planetar se face prin flanşa 11. Acest tip
de punţi rigide se utilizează la autocamioane şi autoutilitare cu tracţiune
integrală.
Puntea din faţă rigidă prezintă o construcţie simplă, robustă şi are
avantajul menţinerii constante a ecartamentului automobilului în cazul
36 Bazele ingineriei autovehiculelor
Fig. 6.17. Scheme ale punţii din faţă cu oscilarea roţii în plan transversal.
38 Bazele ingineriei autovehiculelor
Fig. 6.18. Scheme ale punţii din faţă cu oscilarea roţii în plan longitudinal.
Punţile automobilului 39