2 - Prelucrabilitate
2 - Prelucrabilitate
2 - Prelucrabilitate
Aşa cum rezultă din definirea prelucrabilităţii există în mod obiectiv mai multe
criterii de apreciere acest lucru rezultând din modul complex de desfăşurare a
procesului de aşchiere cu accente de particularitate pentru fiecare procedeu în parte.
Principalele criterii pe baza cărora se apreciază prelucrabilitatea sunt enumerate
mai jos.
Uzura identificată pe tăişul aşchietor într-un anumit interval de timp.
După acest criteriu mai bun prelucrabil este materialul care uzează cel mai
puţin tăişul aşchietor într-un interval de timp dat.
Viteza de aşchiere ce determină aceeaşi uzură într-un interval de timp
dat. Mai bun prelucrabil în acest caz este materialul care se prelucrează cu
viteza cea mai mare la atingerea aceleaşi uzuri în acelaşi interval de timp.
Timpul de aşchiere efectivă până la atingerea unei anumite uzuri. Ca un
caz particular al acestui criteriu este durabilitatea tăişului aşchietor, în
condiţii date. Dintre două materiale mai bun prelucrabil este acela care
este aşchiat cât mai mult timp, în condiţii date, până la atingerea unei
uzuri impuse (în caz particular până la atingerea uzurii admisibile).
Volumul de material aşchiat în unitatea de timp (debitul de material
aşchiat). Utilizând acest criteriu, dintre două materiale aşchiate în condiţii
2
date, mai bun prelucrabil este acela care determină îndepărtarea unui
volum cât mai mare de material.
Valoarea forţei de aşchiere, respectiv a forţei specifice de aşchiere, la
prelucrarea în aceleaşi condiţii. În această situaţie mai bun prelucrabil,
dintre două materiale, este acela care se prelucrează cu forţa (respectiv
forţa specifică) cea mai mică.
Temperatura medie din zona de aşchiere. Mai bun prelucrabil, dintre
două materiale, în acest caz, este acela care în zona de aşchiere are
temperatura cea mai mică.
Puterea necesară desfăşurării aşchierii, respectiv energia consumată
la aşchiere. Acest criteriu combină criteriul vitezei de aşchiere şi criteriul
forţei de aşchiere. Evident mai bun prelucrabil, în acest caz, este
materialul care are nevoie de puterea cea mai mică pentru desfăşurarea
aşchierii.
Calitatea suprafeţei prelucrate. Mai bun prelucrabil în acest caz este
materialul la care suprafaţa prelucrată are cea mai mică rugozitate.
Forma aşchiei şi modul ei de degajare. Acest criteriu prezintă aspecte
diferite, în funcţie de procedeul de prelucrare. Astfel la burghierea pe
maşini de găurit aşchiile trebuie să se fie spiralate pentru a se degaja uşor
din zona de aşchiere dar în acelaşi timp, să nu fie prea lungi. În cazul
strunjirii însă acest gen de aşchii nu este convenabil deoarece creează
dificultăţi în evacuare.
Tendinţa de a forma depuneri pe tăiş. Depunerea pe tăiş, mai ales în
cazul finisărilor, contribuie la inconstanţa preciziei de prelucrare, şi în
consecinţă este un element negativ. Mai bun prelucrabil este deci
materialul care nu are tendinţa de a se depune pe tăişul aşchietor.
Tendinţa de a fisura la treceri bruşte de dimensiune. În această situaţie
mai bun prelucrabil este materialul la care nu apar fisuri la treceri bruşte
de dimensiune.
Mărimea bavurilor rezultate la intersecţia dintre suprafaţa
prelucrată şi altă suprafaţă prelucrată anterior. Mai bun prelucrabil în
această situaţie este materialul la care bavura este foarte mică sau chiar
lipseşte.
Din trecerea în revistă a principalilor criterii se poate trage concluzia că
prelucrabilitatea ia în considerare mai multe criterii. Alegerea criteriilor este în
funcţie de procedeul de prelucrare (strunjire, burghiere, frezare, etc.), de felul
prelucrării (degroşare, finisare), de tipul sistemului tehnologic de prelucrare
(burghiere pe maşini de găurit, burghiere pe strung, etc.), etc. Fiecare din criteriile
alese pot să aibă aceeaşi importanţă sau nu.
De regulă primele teri criterii sunt grupate în prelucrabilitatea pv iar ultimile
patru criterii sunt întâlnite sub denumirea de prelucrabilitatea pa.
În afară de criteriile enunţate anterior mai pot fi luate în considerare şi altele în
funcţie de situaţia concretă întâlnită în practică. Totodată aceste criterii pot căpăta
diverse variante în funcţie de diversele „şcoli de aşchiere”.
3
Pv
[V60]
(m/min)
r , f [danN/mm2]
Fig. 10.1
150
100
pv
[V60 50
m/min ]
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
C%
Fig. 10.3
8
Metoda cu titlul de mai sus compară, în cazul aşchierii prin strunjire a mai
multor materiale, uzurile rezultate pe faţa de aşezare a sculei aşchietoare, condiţiile
de aşchiere fiind identice (acelaşi tip de epruvetă, aceeaşi maşină-unealtă, acelaşi
regim de aşchiere, de regulă fără răcire, aceeaşi sculă aşchietoare şi în aceeaşi stare de
uzură). În această situaţie, dintre două materiale, mai bun prelucrabil este acela care,
după acelaşi timp de aşchiere, determină cea mai mică uzură pe faţa de aşezare a
sculei aşchietoare. Figura 10.4 exemplifică cele scrise anterior.
VB (mm)
m1
VB1 m2
m3
VB2
VB3
0 (min)
Fig. 10.4
Această metodă este cea mai completă dar şi cea mai costisitoare deoarece
presupune încercări de lungă durată, până la epuizarea timpului de durabilitate al
sculei, la prelucrarea fiecărui material cercetat, cu mai multe viteze de aşchiere.
Pentru efectuarea încercărilor sunt necesare mai multe epruvete identice, din
fiecare material cercetat, urmând ca acestea să fie supuse unor condiţii identice de
aşchiere cu excepţia vitezei. Astfel fiecare material va fi prelucrat utilizând, pe rând,
trei sau patru viteze de aşchiere, cu o viteză aşchiindu-se până la depăşirea valorii
uzurii admisibile, trasând apoi caracteristica uzurii şi, cu ajutorul uzurii admisibile, se
determină durabilitatea. Se obţin în felul acesta, pentru fiecare material perechi de
valori viteză de aşchiere-durabilitate (V1 -T1 ; V2 -T2 ; etc.) care permit
reprezentarea, în coordonate logaritmice, a dreptelor de durabilitate (figura 10.5).
Cea mai bună prelucrabilitate o va avea materialul care, la aşchierea cu o
anumită valoare “v0” a vitezei, va asigura cea mai mare durabilitate, sau acel material
care permite utilizarea celei mai mari viteze de aşchiere pentru o durabilitate “T0”
stabilită anterior.
log T
m3
m1 m2
T*m3
T0
T*m2
T*m1
Fig. 10.5
Din figura 10.5 se poate constata că la o valoare a vitezei de aşchiere „v*” cea
mai mare durabilitate corespunde materialului „m3” deci acesta este cel mai bun
prelucrabil dintre cele trei materiale supuse încercărilor.
Dacă se ia o valoare a durabilităţii „T0” se constată că materialul „m3” s-a
prelucrat cu viteza de aşchiere cea mai mare şi în consecinşă este cel mai bun
prelucrabil.
12
lg n
2Rn
d
s
lg Ri
Fig. 10.6 Fig. 10.7
m 1
tg 10.1
m 1
C
v [m/min] 10.2
Tm
Rn 2 R n n Rn
C vm m 10.3
s n m 1 1000 s n m 1
v
p%SUA = 100 [%] (10.5)
55
unde „v” [m/min] – viteza de aşchiere a materialului supus încercărilor în condiţiile
materialului etalon.
14
Fig.10.8
Fig. 10.9
Fax = const.
Fig. 10.10
16
p%
200
11
150
4
10
100 7
2
1 3
5 6 8
50
9
Material
Fig. 10.11
Tabelul 10.1, conform [129], prezintă coeficientul de prelucrabilitate în
procente, pentru diferite grupe de oţeluri şi pentru trei procedee de prelucrare
(strunjire, frezare, burghiere).
Tabelul 10.1
Nr. Coeficientul de prelucrabilitate p%
Grupe de oţeluri
crt. Strunjire Frezare Burghiere
1 Oţeluri de construcţie C0,6% 100 100 100
2 Oţeluri de construcţie C0,6% 85 80 80
3 Oţeluri pentru automate 120 - 120
4 Oţeluri aliate cu Cr 85 85 85
5 Oţeluri cu Mn 80 75 70
6 Oţeluri cu Cr şi Ni 90 90
7 Oţeluri cu Cr, Ni şi W 80 80 70
8 Oţeluri rapide 60 60 60
face cu apă ci cu nisip. Pentru ca temperatura de aşchiere să fie cât mai scăzută se va
lucra cu viteze de aşchiere reduse şi avansuri mari (aşchii groase) şi debit mare de
fluid de răcire-ungere trimis prin curgere liberă sau pulverizare. Fiecare procedeu de
prelucrare prezintă diferite particularităţi la prelucrarea aliajelor pe bază de zirconiu,
particularităţi de care trebuie să se ţină seama.
Industria aeronautică foloseşte aliaje cu aluminiu şi magneziu, cele cu magneziu
având tendinţa de autoaprindere şi în consecinţă rezultă precauţii semnalate la aliajele
pe bază de zirconiu. Sursa bibliografică [108] studiază prelucrabilitatea aliajelor deci
implicit şi a celor aliate cu magneziu. În tabelul 10.2 sunt date aprecieri calitative
privind prelucrabilitatea aliajelor de aluminiu.
Tabelul 10.2
Nr. Aprecierea globală
Destinaţia Simbolul aliajului
crt. a aşchiabilităţii
AlSi12, AlSi12Fe1, AlSi12Cu1,
1 Bună
AlSi12Cu1Fe1, AlSi9Cu2, AlSi6Cu1
2 AlMg10 Acceptabilă
3 AlMg9SiFe1 Bună
Aliaje de
4 AlMg5 Foarte bună
turnare
5 AlMg3, AlMg2Si4Fe1 Foarte bună
6 AlSi12Mg, AlSi10Mg, AlZn5MgTi Bună
AlCuTi, AlCuMgTi, AlSi8Cu3,
7 Foarte bună
AlSi8Cu3Fe1
8 Al99Mg, Al99Mg1, Al99Mg2 Scăzută
AlMg1, AlMg2, AlMg3, AlMg4,
9 Bună
AlMg5
10 Aliaje de AlMn1, AlMn1Mg1 Scăzută
11 deformare AlMgSi, AlMgSiE, AlSiMgE Bună
12 plastică AlMgSi1, AlMg1Si1, AlSi1MgCu Acceptabilă
13 AlZn3Mg2Ti, AlZn4Mg2 Acceptabilă
14 AlCuMg, AlCu4Mg1, AlCu4Mg2 Destul de bună
15 AlCuMg2NiSi, AlCu28SiMn Bună